Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
1. Competențe generale:
2. Valori și atitudini:
3. Competențe specifice:
4. Obiective operaționale:
Obiective afective:
manifestarea curiozităţii şi interesului în rezolvarea sarcinilor de lucru;
asimilarea informaţiilor noi şi însuşirea lor pentru a le putea folosi ulterior;
rezolvarea sarcinilor de lucru prezentate;
Obiective psihomotorii:
5. Strategia didactică:
Manual Evaluare
diferențiată
Caiete
Exerciții de
scriere
corectă
5. Asigurarea 10 Pentru asigurarea retenției și a Conversați Manual Frontală Aprecierea
retenției și a min. transferului se vor lectura a verbală a
transferului definițiile din manual și se vor răspunsuri-
rezolva exercițiile de la lor corecte
paginile 22, repectiv 23. Exerciții Individuală
Caiete
6. Anunțarea 2 min. Pentru acasă, elevii vor avea Conversați Manuale Frontală Evaluare
temei de scris un scurt eseu despre a formativă
importanța cuvântului și a
sensurilor acestuia, în viața Caiete Individuală
unui om.
Eseu
Schița tablei
Vocabularul limbii române este în mare parte de origine latină, dar fiindcă limbi
romanice de est s-au dezvoltat aproape fără contact cu restul limbilor neolatine, se pot
observa atât dezvoltări neobișnuite de semnificație cât și împrumuturi care nu se pot găsi în
nici o altă parte a lumii romanofone. Datorită substratului vocabularului de origine dacă,
există și cuvinte fără echivalent în limbi romanice occidentale, dar pentru care există cuvinte
înrudite în limba albaneză. Totuși, multe încercări de a romaniza româna în timpul secolului
XIX au reușit în general să intre în limbajul comun, conferindu-i limbii forma sa actuală.
În decursul celor 165 de ani de stăpânire a Daciei de către romani, în limba acestora
au pătruns multe cuvinte din limba vorbită de geto-dacii autohtoni. Structura gramaticală a
limbii române este cea a limbii latine, iar vocabularul fundamental cuprinde 60-66% cuvinte
de origine latină. Peste 160 de cuvinte pot fi considerate însă de origine geto-dacă, de
exemplu: baltă, barză, căciulă, cătun, fluier, mânz, moş, murg, pupăză, ţap, ţarc etc. Fiind
izolată de restul Europei, limba română a conservat mai bine decât celelalte
limbi romanice specificul roman al limbajului cuceritorilor.
Particularităţi:
Prezenţa sunetelor „ă”, „î”, inexistente în limbile romanice occidentale;
Aşezarea articolului hotărât la sfârşitul substantivelor şi adjectivelor, făcând corp
comun cu acestea;
Păstrarea genului neutru, larg folosit în limba latină, dar dispărut în limbile romanice
occidentale.