Proiectul CRED – Curriculum relevant, educație deschisă pentru toți

Program de formare continuă a cadrelor didactice (acreditat

prin O.M.E.N. nr. 3166/14.02.2019)

Modulul II. Aplicarea noului Curriculum național pentru învățământul primar. Disciplina de studiu
din perspectiva didacticii specialităţii

DISCIPLINELE
MATEMATICĂ ȘI EXPLORAREA MEDIULUI
MATEMATICĂ

Autor material de curs: prof. univ. dr. Mihaela Singer

București, 2019

1
 TEMA nr. 1:
Contribuția disciplineior Matematică și explorarea mediului (clasele: pregătitoare, clasa I,
clasa a II-a) și Mătematică (clasele a III-a și a IV-a) la realizarea profilului de formare al
absolventului

Programele școlare pentru învățământul primar aflate în uz pun în prim plan competențele pe
care elevul urmează să le formeze și dezvolte în cursul anilor de școală.

1.1. Care sunt principalele ținte pentru o învățare cu înțelegere?

Studiul matematicii explorarea conceptelor științifice în școala primară urmăresc să ofere următoarele
competențe generale pentru toți elevii:
Pentru clasa pregătitorare, clasa I și clasa a II-a, competențele generale sunt:
1. Utilizarea numerelor în calcule elementare
2. Evidenţierea caracteristicilor geometrice ale unor obiecte localizate în spaţiul înconjurător
3. Identificarea unor fenomene/relaţii/ regularităţi/structuri din mediul apropiat
4. Generarea unor explicaţii simple prin folosirea unor elemente de logică
5. Rezolvarea de probleme pornind de la sortarea şi reprezentarea unor date
6. Utilizarea unor etaloane neconvenţionale pentru măsurări şi estimări

Pentru clasele a III-a și a IV-a, competențele generale sunt:

1. Identificarea unor relaţii / regularităţi din mediul apropiat
2. Utilizarea numerelor în calcule
3. Explorarea caracteristicilor geometrice ale unor obiecte localizate în mediul apropiat
4. Utilizarea unor etaloane convenţionale pentru măsurări şi estimări
5. Rezolvarea de probleme în situaţii familiare
În ansamblu, programele școlare în uz iau în considerare câteva schimbări de accent în predare și
învățare, care sunt rezumate în tabelul de mai jos:

Capătă mai puțină importanță: Devine mai important:

 memorarea mecanică a regulilor
 matematică realizată cu "creionul pe hârtie" și cu
"cretă pe tablă", care utilizează ca resursă numai
manualul și / sau caietul de lucru
 rezolvarea problemelor / exercițiilor care au o
soluție unică sau răspuns unic
 o organizare a învățării în cea mai mare parte
frontală, în care profesorul (sau un elev performant)
explică la tablă și elevii iau notițe
 rezolvarea problemelor prin strategii de
încercare și eroare, implicarea activă în situații
practice și căutarea unor soluții în experiențele de
viață ale elevilor
 utilizarea unei varietăți de resurse cum ar fi
obiecte fizice, modele, diagrame, instrumente TIC
 crearea unei varietăți de situații de învățare în
care elevii ar trebui să rezolve problemele cu
soluții multiple, să pună întrebări și să ia decizii în
situații incerte
 o organizare diversă a evenimentelor de
învățare, în care profesorul facilitează învățarea și
stimulează copiii să lucreze în echipe

 evaluarea pentru a face ierarhii în rândul elevilor  evaluarea cu scopul de a dezvălui progresul în
elevilor în formarea competențelor vizate

Atunci când un cadru didactic pornește la drum cu o clasă de elevi, este necesar să aibă în vedere un set
de caracteristici psihologice ale copiilor de vârsta respectivă. Exemplificăm în continuare pe scurt câteva
caracteristici ale copilului de 6-7 ani.

2
1.3. Care sunt principalele trăsături ale dezvoltării ale copiilor de 6-7 ani?

Copiii în vârstă de 6-7 ani sunt mai independenți și mai activi decât erau în anii preșcolari. Ei sunt, de
asemenea, mai implicați în relații de prietenie și învață să gândească în moduri mai complexe.
Progresele în domeniile majore de dezvoltare - fizice, intelectuale, emoționale și sociale - sunt graduale.
Dar schimbările pe care le veți vedea la acești copii de la un an la altul pot fi dramatice.

Cum se va schimba fizic copilul de 6-7 ani?

Forța și coordonarea musculară se îmbunătățesc rapid în acești ani. Aceasta permite majorității copiilor
să coordoneze musculatura mâinii pentru scriere. Mulți copii învață să arunce sau să lovească o minge.
Unii copii pot chiar dezvolta deprinderi pentru activități mai complexe, cum ar fi baschetul sau dansul.

Cum se va schimba copilul de 6-7 ani emoțional și social?

Atunci când copiii intră în școală, părăsesc securitatea casei și a familiei. Ei devin jucători pe scena mai
largă a școlii și a relațiilor sociale inter-grup. Aici, ei învață câteva abilități esențiale - inclusiv cum să-și
facă prieteni - pe care le pot folosi pentru tot restul vieții. Stima de sine a copiilor, care este simțul lor de
valoare și de apartenență, este fragilă și se poate schimba rapid în funcție de ceea ce se întâmplă în jurul
lor. Uneori, copiii de această vârstă par a fi adulți în miniatură, în timp ce pleacă la școală cu rucsacul plin
de responsabilități. Dar, alteori, ei pot fi la fel de fragili și iraționali ca și la vârstele anterioare.

Cum se va schimba copilul de 6-7 ani intelectual?

Începând cu vârsta de 6-7 ani, copilul dezvoltă un mod de gândire mai matur și mai logic. El sau ea
devine treptat capabil să ia în considerare mai multe componente ale unei probleme sau situații. Aceasta
este o schimbare de la gândirea simplistă a unui preșcolar. Chiar dacă gândirea lor devine mai complexă,
copiii din această grupă de vârstă încă gândesc în termeni concreți. Aceasta înseamnă că ei se preocupă
cel mai mult de lucruri care sunt "reale", mai degrabă decât cu idei. În general, aceste lucruri sunt cele
care pot fi identificate cu simțurile. Deoarece încă mai pot lua în considerare doar o parte a unei situații
sau a unei perspective la un moment dat, copiii de această vârstă au dificultăți în a înțelege pe deplin
modul în care sunt lucrurile/evenimentele sunt conectate.

În jurul vârstei de 6-7 ani, mintea copilului structurează ideea de invarianță și de conservare (număr,
lungime, masă, volum etc.). Copilul de această vârstă poate face judecăți de genul "dacă ... atunci" în
situația în care sunt furnizate obiecte concrete sau exemple din mediul său apropiat.

Etapele următoare
Pornind de la această prezentare succintă a constrângerilor de vârstă din punct de vedere psihologic,
câteva strategii care pot conduce în mod optim la dezvoltarea competenței matematice la nivel primar
sunt descrise pe scurt în cele ce urmează.
În conceperea activităților matematice pentru elevii din clasele pregătitoare și întâi, este important să se
ia în considerare faptul că la 6-7 ani copiii își dezvoltă conceptele în interacțiune cu ceilalți, recurgând la
intuiție și la utilizarea obiectelor concrete. Activitățile manipulatorii vizează consolidarea legăturii naturale
dintre minte-corp-creier. Conceptele matematice sunt dezvoltate în mod eficient într-o construcție spirală,
în care abordarea concret-intuitivă ar trebui să evolueze în mod natural la niveluri mai generale și la
diferite niveluri de abstractizare, strâns legate de ceea ce copiii știu deja și pot face în fiecare etapă.

3
 1.3. Care sunt țintele de urmărit până la finalul școlii primare?
Răspunsul la această întrebare este dat de profilul de formare la finalul învățământului primar. În
continuare, sunt prezentate descrierea profilului avut în vedere și câteva activități ce pot fi derulate în
cadrul disciplinelor din aria curriculară matematică și Științe ale naturii pentru formarea acestui profil
transdisciplinar.
Tabelul nr 1: Profilul de formare al absolventului de ciclu primar și modalități de transpunere în
actul didactic, în relație cu competențele cheie
Competența Descriptori pentru nivelul învăţământului primar
cheie conform profilului absolventului
Comunicare - Identificarea de fapte, opinii, emoţii în mesaje
în limba orale sau scrise, în contexte familiare de
maternă comunicare
- Exprimarea unor gânduri, păreri, emoţii în cadrul
unor mesaje simple în contexte familiare de
comunicare
- Participarea la interacţiuni în contexte familiare,
pentru rezolvarea unor probleme de şcoală sau
de viaţă
Competenţa - Identificarea de informaţii în limba străină în
de mesaje orale sau scrise simple, în contexte
comunicare familiare de comunicare
ȋn limbă - Exprimarea unor păreri şi emoţii în cadrul unor
străină mesaje scurte, simple, scrise și orale, în contexte
familiare
- Participarea la interacţiuni verbale simple în
contexte familiare de comunicare
Competențe - Manifestarea curiozităţii pentru aflarea adevărului - Investigarea unor procese simple în
matematice şi pentru explorarea unor regularităţi și relaţii
(A) și matematice întâlnite în situaţii familiare (A)
competențe - Formularea unor explicaţii simple, utilizând
de bază în terminologia specifică matematicii (A)
științe și - Rezolvarea de probleme în situaţii familiare,
tehnologii (B) utilizând instrumente şi/sau procedee specifice
matematicii (A)
- Realizarea unui demers investigativ simplu prin
parcurgerea unor etape în vederea atingerii unui
scop (B)
- Realizarea unor produse simple pentru nevoi
curente în activitățile proprii de învățare, cu sprijin
din partea adulților (B)
- Manifestarea interesului pentru sănătatea propriei
persoane și pentru un mediu curat (B)
- Aplicarea unor reguli elementare de igienă
personală și de comportament responsabil în
raport cu mediul (B)
Competența - Utilizarea în învățare a unor funcţii şi aplicaţii
digitală simple ale dispozitivelor digitale din mediul
apropiat, cu sprijin din partea adulţilor
- Dezvoltarea unor conținuturi digitale simple în
4
Repere metodologice
- Activități de citire a enunțurilor
problemelor, a unor texte de informare
pe teme specifice programelor urmate
de rezolvarea sarcinilor de lucru/ itemilor
de evaluare
- Discuții în activităț de grup
- Prezentarea activității investigative/
experimentale desfășurate
- Exersarea unor mesaje simple, într-o
limbă străină, pe teme de sănătate
personală
- Crearea unor postere pe teme de mediu
cu mesaje într-o limbă străină
- Interacțiuni în grup
- Schimb de mesaje și rezolvări de
probleme cu prieteni din alte țări, sau cu
colegi de alte etnii/ naționalități
- Manifestarea disponibilității de a
comunica pe teme de matematică și
științe chiar în condițiile cunoașterii
insuficiente a limbii interlocutorului
scopul găsirii unor răspunsuri la
probleme de tipul: Cum se schimbă
rezultatul dacămărim unul dintre
termeni?, Dar dacă îl micșorăm? Dar
dacă modificarea se face de atîtea ori?
etc.
- Realizarea de predicții în cadrul
investigațiilor desfășurate
- Participarea la activități de tip proiect
care se finalizează prin crearea de
produse cu ajutorul TIC (poster, pliant,
prezentare)
- Activități/concursuri, ȋn aer liber, cu
accent pe păstrarea şi protejarea
mediului, condiţie a păstrării sănătăţii
individuale
- Utilizarea TIC în scopul raportării
rezultatelor unui proiect/ unei investigații
- Discutarea unor reguli de compotament
în spațiul on-line
 contextul unor activități de învățare
- Respectarea unor norme de bază privind
siguranța în utilizarea a dispozitivelor, aplicaţiilor,
conţinuturilor digitale și pe internet.
A învăța să - Identificarea/clarificarea elementelor pe care le
înveți presupune sarcina de lucru înainte de începerea
unei activități de învățare
- Formularea de întrebări pentru clarificarea unei
sarcini de lucru
- Utilizarea de tehnici, metode simple pentru a
învăţa, activa cunoştinţe anterioare şi înregistra
informaţii
- Concentrarea atenţiei, perseverarea în lucru la o
sarcină până la finalizarea corespunzătoare şi
verificarea propriei activităţi
Competențe - Manifestarea interesului pentru autocunoaştere
sociale și - Punerea în practică a unor norme elementare de
civice conduită în contexte cotidiene
- Asumarea unor roluri şi responsabilităţi prin
participarea la acţiuni în contexte de viaţă din
mediul cunoscut
- Recunoaşterea şi respectarea diversităţii (etno-
culturale, lingvistice, religioase etc.)
Spirit de - Manifestarea curiozităţii în abordarea de sarcini
inițiativă și noi şi neobişnuite de învăţare , fără teama de a
antreprenoriat greşi
- Asumarea unor sarcini simple de lucru, care
implică hotărâre, angajament în realizarea unor
obiective, iniţiativă, creativitate, cooperare cu
ceilalți
- Manifestarea interesului pentru autocunoaştere
Sensibilizare - Identificarea utilităţii unor meserii/profesii pentru
și exprimare membrii comunităţii
culturala - Recunoaşterea unor elemente ale contextului
cultural local şi ale patrimoniului naţional şi
universal
- Exprimarea bucuriei de a crea prin realizarea de
lucrări simple și prin explorarea mai multor medii
și forme de expresivitate
- Recunoaşterea unor elemente ale contextului
cultural local şi ale patrimoniului naţional şi
universal
- Participarea la proiecte culturale (artistice,
sportive, de popularizare) organizate în şcoală şi
în comunitatea locală
Temă de discuţie/reflecție:
Pornind de la sugestiile de mai sus, alegeți două dintre competențele-cheie și propuneți exemple de activități
posibil de desfășurat la o anumită clasă și unitate de învățare. Menționați clasa și tema unității.
5
- Folosirea unor aplicații simple de pe
internet (cu sprijinul unui adult) pentru a
rezolva probleme și exerciții.
- Exersarea unor etape, parte dintr-un
proiect/investigație, pentru îmbunătățirea
executării acestora
- Explicarea unei reguli/etape/soluţii
colegilor de grup, în rezolvarea unor
probleme
- Activităţi focalizate pe identificarea celei
mai potrivite soluţii pentru ȋndeplinirea
unei sarcini de grup
- Perfecţionarea la nivel individual, cu
accent pe sesizarea şi acceptarea
punctelor slabe în învățare, prin
exersarea unor acţiuni specifice derivate
din competențele programei
- Activităţi care promovează cooperarea,
colaborarea, integrarea ȋn grup
- Activități focalizate pe acordarea de
sprijin colegului de grup pentru
rezolvarea unei sarcini
- Activităţi de organizare şi reorganizare a
grupului de lucru, ȋn funcţie de puncte
forte/ slabe ale membrilor, observate pe
parcursul desfăşurării activităţii
- Activităţi de creare de produse –resurse
didactice pentru ora de matematică
(jetoane, cartonașe cu numere, grupuri
de obiecte de numărat, planșe simple),
prin reutilizarea unor materiale
- Crearea unor postere pe teme de
protecția mediului
- Participarea la întâlniri cu specialiști din
diverse domenii (medici, oameni de
știință, ingineri, matematicieni) pentru
înțelegerea rolului matematicii și al
științelor în viața cotidiană
- Reliefarea frumuseții/ingeniozității
rezolvării unor probleme
- Participarea la proiecte integrate (cum ar
fi serbările școlare) în care decorurile,
invitațiile etc. să fie parțial realizate de
elevi în cadrul orelor de clasă, pe baza
rezolvării unor probleme practice și a
redactării unor soluții.
 TEMA nr 2:
1
Proiectarea demersului didactic

Înţelegem prin predare activitatea învăţătorului/profesorului de organizare şi conducere a ofertelor de

învăţare care au drept scop facilitarea şi stimularea învăţării eficiente la elevi. Pentru ca predarea să se
manifeste cu adevărat în spiritul acestei accepţii, ea necesită proiectarea - gândirea în avans a derulării
evenimentelor în clasă. Proiectarea demersului didactic este acea activitate desfăşurată de
învăţător/profesor care constă în anticiparea etapelor şi a acţiunilor concrete de realizare a predării.
Proiectarea demersului didactic presupune:
- lectura avizată a programei
- planificarea calendaristică
- proiectarea secvenţială (a unităţilor de învăţare sau a lecţiilor).
Întrucât programele şcolare centrate pe obiective nu mai asociază conţinuturilor în mod univoc o
alocare temporală şi o anumită succesiune, prescrise fără drept de apel, rolul profesorului/învăţătorului în
conceperea şi organizarea activităţii în clasă devine mult mai important. Responsabilitatea sa faţă de
abilităţile create elevilor sporeşte de asemenea.
În aceste condiţii, este necesar ca profesorul/învăţătorul să aibă o imagine de ansamblu bine
conturată asupra întregului curriculum alocat unui an de studiu. Considerăm că identificarea unor teme
majore şi organizarea conţinuturilor în jurul acestora oferă o astfel de imagine într-o manieră mult mai
clară decât enumerarea unei succesiuni de lecţii. De aici, opţiunea pentru organizarea procesului de
învăţământ în unităţi de învăţare.
O unitate de învăţare reprezintă o structură didactică deschisă şi flexibilă, care are următoarele
caracteristici:
- determină formarea la elevi a unui comportament specific, generat prin integrarea unor obiective
de referinţă;
- este unitară din punct de vedere tematic;
- se desfăşoară în mod sistematic şi continuu pe o perioadă de timp;
- se finalizează prin evaluare.

Detaliem în continuare cele trei etape ale proiectării demersului didactic.

2.1. Lectura programei

În contextul curriculumului actual, conceptul central al proiectării didactice este demersul didactic
personalizat, iar instrumentul acestuia este unitatea de învăţare. Demersul didactic personalizat exprimă
dreptul profesorului - ca şi al autorului de manual - de a lua decizii asupra modalităţilor pe care le
consideră optime în creşterea calităţii procesului de învăţământ, respectiv, răspunderea personală pentru
a asigura elevilor un parcurs şcolar individualizat, în funcţie de condiţii şi cerinţe concrete. Documentele
de proiectare didactică sunt documente administrative care asociază într-un mod personalizat elementele
programei - competențe, conţinuturi, activităţi de învăţare - cu alocarea de resurse (de timp şi materiale)
considerată optimă de către profesor pe parcursul unui an şcolar.
În acest sens, programa şcolară - element central în realizarea proiectării didactice - nu este privită ca
“tabla de materii” a manualului sau ca un element de îngrădire pentru profesor. Ea reprezintă un
document reglator în sensul că stabileşte obiective, adică ţintele ce urmează a fi atinse prin intermediul
activităţii didactice. Programa se citeşte “pe orizontală”, în succesiunea următoare:
Competențe Competențe Activităţi
generale specifice Conţinuturi de învăţare

1
Acest modul este preluat, cu mici aduceri la zi, din: Singer, M., Sarivan, L., Oghină, D. (2001). Metodologia aplicării
noului curriculum. Proiectarea demersului didactic, in Ghiduri metodologice pentru aplicarea programelor şcolare, Bucureşti:
Editura Aramis, pp. 23-32, ISBN: 973-8294-24-X.

6
 În programa şcolară, fiecărei competențe generale îi sunt asociate competențe specifice. Formarea
competențelor are loc prin intermediu conţinuturilor, care se regăsesc în ultima parte a programei.
Profesorul poate opta pentru folosirea activităţilor de învăţare recomandate prin programă sau poate
propune alte activităţi adecvate condiţiilor concrete din clasă (exemplele din programă au caracter
orientativ, de sugestii, şi nu implică obligativitatea utilizării numai a acestora în procesul didactic).

1.2. Planificarea calendaristică orientativă

În contextul noului curriculum, planificarea calendaristică este un document administrativ care
asociază într-un mod personalizat elemente ale programei (competențe specifice și conţinuturi) cu
alocarea de timp considerată optimă de către învăţător/profesor pe parcursul unui an şcolar.
În elaborarea planificărilor, recomandăm parcurgerea următoarelor etape:
1. Realizarea asocierilor dintre competențele specifice şi conţinuturi
2. Împărţirea în unităţi de învăţare
3. Stabilirea succesiunii de parcurgere a unităţilor de învăţare
4. Alocarea timpului considerat necesar pentru fiecare unitate de învăţare, în concordanţă cu
competențele specifice şi conţinuturile vizate.

Planificările pot fi întocmite pornind de la următoarea rubricaţie:

Unitatea de învățământ………….. : ………………………

PLANIFICAREA CALENDARISTICĂ ANUALĂ

ANUL ȘCOLAR 2019 - 2020

Disciplina: Matematică
Clasa .....
Timp: 4ore/săptămână
Unitatea de Competențe Conţinuturi Nr. de Săptămâna Observaţii/
învăţare specifice ore Semestrul
alocate

În acest tabel:

 Unităţile de învăţare se indică prin titluri (teme) stabilite de către profesor;

 Pentru Competențele specifice se trec numerele acestora din programa şcolară;
 Conţinuturile selectate sunt cele extrase din lista de conţinuturi a programei.
 Numărul de ore alocate se stabileşte de către învățător/profesor în funcţie de experienţa acestuia
şi de nivelul de achiziţii ale elevilor clasei.

7
 Întregul cuprins al planificării are valoare orientativă, eventualele modificări determinate de aplicarea
efectivă la clasă putând fi consemnate în rubrica Observaţii.
*
O planificare anuală corect întocmită trebuie să acopere integral programa şcolară la nivel de
competențe şi conţinuturi.

2.3. Proiectarea unei unităţi de învăţare

Elementul generator al planificării calendaristice este unitatea de învăţare. Prin urmare, proiectarea la
nivelul unităţii de învăţare apare ca o etapă fundamentală a organizării demersului didactic.

Conceptul de unitate de învăţare are rolul să materializeze conceptul de demers didactic personalizat,
flexibilizând proiectarea didactică şi definind în acest sens pentru practica didactică premise mai bine
fundamentate din punct de vedere pedagogic.

Proiectul unei unităţi de învăţare poate fi întocmit pornind de la următoarea rubricaţie:

Şcoala ……….. Clasa/ Nr. ore săpt. …………………

Disciplina …………. Săptămâna/Anul ………………….

Unitatea de învăţare ............................

Nr. ore alocate …….
Proiectul unităţii de învăţare

Conţinuturi Competențe Activităţi de învăţare Resurse Evaluare

(detalieri) specifice

Pentru acest tabel:

 în rubrica referitoare la Conţinuturi apar inclusiv detalieri de conţinut necesare în explicitarea
anumitor parcursuri, respectiv în cuplarea lor la baza proprie de cunoaştere a elevilor;
 pentru competențe specifice se trec numerele obiectivelor de referinţă din programa şcolară;
 Activităţile de învăţare pot fi cele din programa şcolară, completate, modificate sau chiar
înlocuite de altele, pe care profesorul le consideră adecvate pentru atingerea țintelor propuse;
 rubrica Resurse cuprinde specificări de timp, de loc, forme de organizare a clasei etc.;
 în rubrica Evaluare se menţionează instrumentele aplicate la clasă.
Totodată, finalul fiecărei unităţi de învăţare presupune evaluare sumativă.

Deşi denumirea şi alocarea de timp pentru unităţile de învăţare se stabilesc la începutul anului şcolar
prin planificare, este recomandabil ca proiectele unităţilor de învăţare să se completeze ritmic pe
parcursul anului, având în avans un interval de timp optim pentru ca acestea să reflecte cât mai bine
realitatea.
În completarea rubricaţiei, se urmăreşte corelarea elementelor celor cinci coloane. Practic, pe baza
indicaţiilor din planificare (obiective de referinţă şi conţinuturi) se fac detalierile pe orizontală, ordonând
activităţile în succesiunea derulării, raportându-le la câte un obiectiv de referinţă şi specificând resursele
necesare bunei desfăşurări a procesului didactic.

*
În interiorul planificării anuale se poate face o demarcaţie între semestre. Practic separarea între primul şi cel de al
doilea semestru este vizibilă prin numărul săptămânii.

8
 Conceptul de unitate de învăţare are rolul să materializeze conceptul de demers didactic personalizat,
flexibilizând proiectarea didactică şi definind în acest sens pentru practica didactică premise mai bine
fundamentate din punct de vedere pedagogic. Proiectarea unităţii de învăţare - ca şi a lecţiei - începe prin
parcurgerea schemei următoare, care precizează elementele procesului didactic într-o succesiune logică,
în vederea atingerii obiectivelor de referinţă. Elementele procesului sunt aceleaşi, oricare ar fi unitatea de
învăţare vizată.

De ce voi Ce voi face? Cu ce voi Cum voi Cât s-a

face? face? face? realizat?

Identificarea Selectarea Analiza Determinarea Stabilirea

competențelor conţinuturilor resurselor activităţilor de instrumentelor
vizate învăţare de evaluare

Identificarea unei unităţi de învăţare se face prin tema acesteia. Stabilirea temei de către profesor pe
baza lecturii programei, utilizând surse diverse, este primul pas în identificarea unităţilor de învăţare în
care va fi împărţită materia anului şcolar, respectiv, în organizarea unui demers didactic personalizat.
Temele sunt enunţuri complexe legate de analiza scopurilor învăţării, formulări fie originale, fie preluate
din lista de conţinuturi a programei, sau din manual, formulări care reflectă din partea profesorului o
înţelegere profundă a scopurilor activităţii sale, talent pedagogic, inspiraţie, creativitate.

Resursele activităţii didactice pot cuprinde:

 resurse materiale - manuale, texte auxiliare (culegeri, antologii, enciclopedii, tabele, planşe, hărţi
etc.), materiale didactice, mijloace audio-video, locul de desfăşurare etc.;
 resursele umane - elevul cu personalitatea sa, motivaţia, capacităţile de învăţare şi exprimare,
profesorul cu experienţa sa, influenţele comunităţii etc.;
 resurse procedurale - forma de organizare a clasei, modalităţi (metode) de organizare a activităţii,
metode de învăţare, metode de predare şi alocarea de timp.
In condiţiile curriculumului actual, lectura programei şi a manualelor nu mai este în mod obligatoriu
liniară. Programa trebuie parcursă în mod necesar de către toţi, dar ea, ca şi manualele se pliază unei
citiri personale şi adaptate. Asupra conţinuturilor programei profesorul poate interveni prin regruparea
lor sub temele unităţilor de învăţare pe care le-a stabilit. Asupra unor unităţi sau elemente de conţinut
din manual profesorul poate interveni în diferite moduri - adaptare, înlocuire, omitere, adăugare – sau
poate utiliza alte materiale-suport, conform algoritmului sugerat prin schema următoare:

Conţinutul
DA
manualului Utilizare
este adecvat?
NU
Modalităţi de intervenţie asupra unor unităţi şi elemente
de conţinut din manual

Adaptare Înlocuire Omitere Adăugare

Alte materiale-suport
 Activităţile de învăţare se construiesc prin corelarea obiectivelor de referinţă la conţinuturi şi
presupun orientarea către un anumit scop, redat prin tema activităţii. În proiectul unităţii de învăţare,
profesorul va alătura fiecărei activităţi de învăţare acele resurse pe care le consideră necesare pentru
conceperea strategiei şi realizarea demersului didactic. În momentul propunerii lor spre rezolvare elevilor,
activităţile de învăţare vor fi transpuse într-o anumită formă de comunicare inteligibilă nivelului de vârstă.

Schemele următoare evidenţiază pe scurt tipuri, metode şi instrumente de evaluare.

PREDICTIVĂ (INIŢIALĂ)

TIPURI
DE
FORMATIVĂ (CONTINUĂ)
EVALUARE

SUMATIVĂ (FINALĂ)

 Probe scrise
TRADIŢIONALE
 Probe orale
 Probe practice
INSTRUMENTE
DE
EVALUARE  Observarea sistematică a
METODE ŞI elevilor
 Investigaţia
COMPLEMENTARE
 Proiectul
 Portofoliul
 Tema pentru acasă
 Tema de lucru în clasă
 Autoevaluarea

Focalizată pe unitatea de învăţare, evaluarea ar trebui să asigure evidenţierea progresului înregistrat de

elev în raport cu sine însuşi pe drumul atingerii obiectivelor prevăzute în programă. Este important să fie
evaluată nu numai cantitatea de informaţie de care dispune elevul, ci, mai ales, ceea ce poate el să facă
utilizând ceea ce ştie sau ceea ce intuieşte.

În acest sens, câteva aspecte pot fi avute în vedere:

 modificarea raportului dintre evaluarea sumativă, care inventariază, selectează şi ierarhizează prin
calificativ/notă, şi evaluarea formativă, ce are drept scop valorificarea potenţialului de care dispun
elevii şi conduce la perfecţionarea continuă a stilului şi a metodelor proprii de învăţare;
 restabilirea echilibrului dintre evaluarea scrisă şi evaluarea orală: aceasta din urmă, deşi presupune
un volum mare de timp pentru aprecierea tuturor elevilor şi blocaje datorate emoţiei sau timidităţii,
prezintă avantaje deosebite, ca: realizarea interacţiunii elev-învăţător/profesor, demonstrarea
stadiului de formare a unor competenţe prin intervenţia cu întrebări ajutătoare, demonstrarea
comportamentului comunicativ şi de inter-relaţionare al elevului etc.;
 folosirea cu o mai mare frecvenţă a metodelor de autoevaluare şi de evaluare prin consultare, în
grupuri mici, vizând verificarea modului în care elevii îşi exprimă liber opinii proprii sau acceptă cu
toleranţă opiniile celorlalţi, capacitatea de a-şi susţine şi motiva propunerile etc.

10
 În raport cu momentele realizării evaluării, în planificarea unităţii de învăţare, în cuprinsul spaţiului
delimitat pentru o oră apar specificaţii de evaluare iniţială, formativă sau sumativă, iar la finalul unităţii
de învăţare este prevăzută o oră de evaluare sumativă.
Proiectarea activităţii de evaluare se realizează concomitent cu proiectarea demersului de
predare-învăţare şi în deplină concordanţă cu aceasta. Câteva întrebări utile în proiectarea probelor
de evaluare sunt următoarele:
 Care sunt competențele vizate de programa şcolară, pe care trebuie să și le dezvolte elevii?
 Care sunt performanţele minime, medii şi superioare pe care le pot atinge elevii, pentru a
demonstra că au format aceste competențe?
 Care este specificul colectivului de elevi pentru care îmi propun evaluarea?
 Când şi în ce scop evaluez?
 Pentru ce tipuri de evaluare optez?
 Cu ce instrumente voi realiza evaluarea?
 Cum voi proceda pentru ca fiecare elev să fie evaluat prin tipuri de probe cât mai variate, astfel
încât evaluarea să fie cât mai obiectivă?
 Cum voi folosi datele oferite de instrumentele de evaluare administrate, pentru a elimina
eventualele blocaje constatate în formarea elevilor şi pentru a asigura progresul şcolar al fiecăruia
dintre ei?
Fiecare activitate de evaluare a rezultatelor şcolare trebuie însoţită, în mod sistematic, de o
autoevaluare a procesului pe care profesorul l-a desfăşurat cu toţi elevii şi cu fiecare elev. Numai
astfel poate fi descris nivelul de formare a competenţelor fiecărui elev şi pot fi stabilite modalităţile
prin care poate fi reglată, de la o etapă la alta, activitatea de învăţare-formare a elevilor în mod
diferenţiat, pentru ca toţi elevii să poată atinge, în final, standardele curriculare de performanţă.

2.4. Relaţia dintre lecţie şi unitatea de învăţare

Faţă de proiectarea tradiţională centrată pe lecţie (ora de curs) - proiectarea unităţii de învăţare are
următoarele calităţi - şi avantaje:
 creează un mediu de învăţare coerent în care aşteptările elevilor devin clare pe termen mediu şi
lung;
 implică elevii în “proiecte de învăţare personale” pe termen mediu şi lung - rezolvare de probleme
complexe, luare de decizii complexe - cu accent pe explorare şi reflecţie;
 implică profesorul într-un “proiect didactic” pe termen mediu şi lung, cu răgaz pe ritmurile de
învăţare proprii ale elevilor;
 dă perspectivă lecţiilor, printr-o relaţie neliniară între ele, situându-le în secvenţe diferite ale unităţii
de învăţare.
Proiectul de lecţie – conceput ca document separat – este recunoscut ca o formalitate consumatoare
de timp şi energie pentru profesor. Mai mult, acesta devine doar un obiect birocratic, încetând a mai fi
relevant pentru predarea efectivă. Proiectul unei unităţi de învăţare conţine suficiente elemente pentru a
oferi o imagine asupra fiecărei ore. Ca urmare, în tabelul care sintetizează proiectarea unităţii de învăţare
se pot delimita prin linii orizontale (punctate) spaţiile corespunzătoare unei ore de curs. Astfel, pentru
fiecare lecţie, proiectul unităţii de învăţare oferă date referitoare la elementele de conţinut şi competențele
vizate la care se raportează anumite activităţi de învăţare; totodată sunt indicate resurse materiale, forme
de organizare a clasei etc., pentru fiecare activitate precum şi instrumente de evaluare necesare la nivelul
lecţiei (orei). Lecţia este înţeleasă ca o componentă operaţională (Cum?) pe termen scurt a unităţii de
învăţare. Dacă unitatea de învăţare oferă înţelegerea procesului din perspectivă strategică, lecţia oferă
înţelegerea procesului din perspectivă operativă. Proiectul unităţii de învăţare trebuie să ofere o derivare
simplă a lecţiilor componente. Ca urmare, trecerea de la unitatea de învăţare - o entitate supraordonată -
la o lecţie componentă trebuie să permită o “replicare” în acelaşi timp funcţională (De ce?), structurală
(Cu ce?) şi operaţională (Cum?) a unităţii de învăţare, la o scară temporală mai mică şi într-un mod
subordonat. Acest mod de tratare orientată către scopuri precise caracterizează organizarea atât a
unităţii de învăţare cât şi a lecţiei.

11
 2.5. Un exemplu de secvență de planificare

PLANIFICARE CALENDARISTICĂ ANUALĂ

Anul şcolar 2019-2020
Clasa a III-a
Timp: 4 ore/săptămână

SEMESTRUL al II-lea

UNITATEA DE CS CONŢINUTURI NR. SĂPT. OBS.

ÎNVĂŢARE ORE

6. Rezolvare 5.1 *Probleme care se rezolvă prin mai mult de trei operaţii 20 I-V
de probleme 5.2 de ordine diferite
Probleme care se rezolvă prin metoda figurativă
Probleme de organizare a datelor în tabele
Probleme care se rezolvă prin încercări
Recapitulare
Evaluare

7. Fracţii 1.1 Ce este o fracţie? 16 VI-IX

2.1 Fracţii egale
2.2 Reprezentarea fracţiilor prin desene: aflarea unei fracţii
2.3 dintr-un întreg
2.4 Compararea fracţiilor
5.1 Adunarea fracţiilor cu acelaşi numitor
5.2 Scăderea fracţiilor cu acelaşi numitor
Recapitulare
Evaluare

8. Măsurare şi 1.1 Măsurări folosind etaloane convenţionale 12 X-XII

măsuri 4.1 Unităţi de măsurat lungimea. Metrul, multiplii şi
4.2 submultiplii.
5.1 Unităţi de măsurat capacitatea. Litrul, multiplii şi
5.2 submultiplii.
Unităţi de măsurat masa corpurilor. Kilogramul, multiplii şi
submultiplii.
Unităţi de măsură pentru timp.
Monede şi bancnote

Probleme de estimare
Recapitulare
Evaluare

........ ...... .. ...... . ..

12
 2.6 Proiectarea unității de învățare

Proiectarea unităţii de învăţare constă în parcurgerea următoarelor etape:

• Identificarea competenţelor specifice – În ce scop voi face?
• Selectarea conţinuturilor disciplinare – Ce voi face?
• Analiza resurselor – Cu ce voi face?
• Stabilirea activităţilor de învăţare – Cum voi face?
• Stabilirea instrumentelor de evaluare – Cât s-a realizat?
Rezultatele acestui demers se înscriu într-un tabel, ca cel următor:

Proiectul unității de învățare

Competenţe Conţinuturi Activităţi de Resurse Evaluare

specifice învăţare

În rubrica referitoare la Conţinuturi apar detalieri de conţinut necesare în explicitarea anumitor

parcursuri, respectiv, în cuplarea lor la baza proprie de cunoaştere a elevilor.
În rubrica referitoare la Competenţe specifice se trec numerele ce identifică în programă acele
competențe care se urmăresc a fi formate/dezvoltate prin unitatea de învăţare respectivă.
Activităţile de învăţare se construiesc pe baza asocierii competențelor specifice cu conținuturile
cărora le sunt adresate, se exprimă în termeni de comportamente observabile şi presupun orientarea
către un scop: soluţionarea unei probleme; problema trebuie făcută cunoscută elevilor, spre a-i informa
despre obiectivul/ scopul învăţării şi însumează mai multe sarcini de lucru. Modul de prezentare a
activităţii trebuie să fie inteligibil pentru nivelul de dezvoltare cognitivă a elevilor cărora îi este adresată.
Rubrica Resurse cuprinde acele elemente care asigură buna funcţionare a activităţilor de
învăţare – forma de organizare a activităţii de învăţare, mijloacele și materialele didactice, timpul alocat,
precum şi celelalte elemente pe care cadrul didactic le consideră necesare pentru realizarea demersului
didactic.
În rubrica Evaluare se menţionează metodele/ instrumentele de evaluare aplicate la clasă; finalul
oricărei unităţi de învăţare presupune evaluare sumativă. Proiectarea activităţii de evaluare se realizează
concomitent cu proiectarea demersului de predare/ învăţare.

Proiectul unei unităţi de învăţare oferă imaginea sintetică a desfăşurării fiecărei ore – în tabelul
pentru proiectul unităţii de învăţare, delimitarea lecţiilor se realizează prin linii orizontale. Astfel, pentru
fiecare lecţie, elementele de conţinut şi competenţele specifice, resursele necesare, precum și
instrumentele de evaluare prin care se identifică nivelul rezultatelor învățării, se regăsesc în tabel.

13
2.7 Un exemplu de proiect de unitate de învățare
PROIECTAREA UNITĂȚII ”UNITĂȚI DE MĂSURĂ” Proiect transdisciplinar: Micii voluntari verzi2
Conținuturi C.S. Activități de invățare
Măsurarea şi - exerciţiu-joc de alegere a instrumentelor
instrumentele 1.1 (convenţionale şi neconvenţionale) potrivite pentru
de măsură măsurarea unor mărimi:„Cu ce instrumente putem
măsura câtă apă încape în găletusă?”
4.1 - exerciţii de măsurare a unei mărimi cu instrumente
neconventionale diferite, cu înregistrarea datelor în
tabele
5.1 - compararea datelor obţinute şi explicarea valorilor
diferite
1.2 - prezentarea planului proiectului Ce importanţă au
unităţile de măsură pentru nişte voluntari verzi? –
proiect care va reliefa cum putem folosi măsurarea,
unităţile şi instrumentele de măsură în activităţile
clasei de voluntariat ecologic
Unităţi de - exerciţii de măsurat lungimea, lăţimea, înălţimea
măsurat 5.2 unor obiecte din clasă cu instrumente
lungimea. neconvenţionale, cu înregistrarea datelor în tabele
Metrul. 1.1 - intuirea şi compararea unităţii etalon pentru lungimi,
a submultiplilor şi a multiplilor
Multiplii şi 4.1 - identificarea unor obiecte care au dimensiuni
submultiplii asemănătoare cu unităţile convenţionale: 2 pătrăţele
metrului de caiet/grosimea unui deget, stiloul, pasul/
deschiderea braţelor până la cot, lungimea clasei,
lungimea terenului de sport, drumul dintre 2 staţii de
autobuz...
2
Proiect realizat de Prof.înv.primar Oana Grecu
14
Resurse specifice
- 5 echipe a câte 5 elevi
- instrumente de măsură diverse
(convenţionale şi neconvenţionale)
pentru lungime, masă, capacitate,
timp, valoare, afişate în faţa clasei.
- 5 echipe a câte 5 elevi
- instrumente neconventionale pentru
lungime, masa, capacitate, valoare,
timp
- activitate frontală
- planul proiectului – prezentare PPT
- fişe cu etapele proiectului
(1 h)
- 5 echipe a 5 copii
- degetul, palma, cotul, deschiderea
braţelor, talpa, pasul, radiera,
creionul.
- 5 echipe a 5 copii
- riglete din plastic de dimensiunea
metrului, decimetrului, centimetrului.
Evaluare
- evaluare de către celelalte
echipe prin jocul Semaforul
- indicarea unităţii de măsură cu
care se fac cele mai puţine
măsurări, dintre cele folosite
- formulare de întrebări pentru
clarificarea paşilor din proiect
- propunerea unei activităţi în
completare pentru planul proiectului
- interevaluare între echipe cu
explicarea diferenţelor de valori
- alcătuirea scării ierarhice a
unităţilor convenţionale
 5.2 - exerciţii de măsurare a dimensiunilor unor obiecte - 5 echipe a 5 copii - chestionare frontală, cu
din clasă, folosind unităţi de măsură potrivite şi de - riglete din plastic de dimensiunea indicarea unităţii potrivite: „Ce
înregistrare a datelor în tabele metrului, decimetrului, centimetrului. unitate de măsură e mai potrivită
pentru măsurarea lungimii
manualului?”
4.2 - exerciţii de estimare a dimensiunilor unor obiecte şi - 5 echipe a 5 copii -discuţie liberă despre 2 estimări
de verificare prin măsurare - ruleta reuşite şi 2 nereuşite
- riglete din plastic de dimensiunea
metrului, decimetrului, centimetrului
(1h)
4.1 Lecţie în grădina şcolii – activitate ecologică de
plantare de flori: - activitate pe 5 echipe a 5 copii
- măsurarea lungimii aleii principale - probă practică
- împărţirea terenului mărginit de alee în parcele şi - rulete, mănuşi menajere, lopăţele,
măsurarea parcelelor de 2 m fiecare răsaduri de flori, bidoane cu apă - observare sistematică şi
- măsurarea distanţei optime dintre flori (2 dm) şi monitorzare
săparea gropilor
- plantarea răsadurilor şi udarea acestora.

5.2 - înregistrarea în tabele a datelor obţinute în urma - 5 echipe a 5 copii - chestionare prin sondaj
măsurătorilor - fişe de lucru cu datele înregistrate
- compunere şi rezolvare de probleme cu datele - jurnal de reflecţie - chestionar
5.1 inregistrate în tabele.
- TEMĂ pt acasă:
Pasul 1 din plan: Ce importanţă au unităţile de
măsură a lungimii pentru nişte voluntari verzi?
5.3 - efectuarea de exerciţii şi probleme pe baza datelor - monitorizarea proiectului
obţinute în urma măsurătorilor, după modelul celor - planul proiectului
compuse în grădină
- evidenţierea importanţei măsurării lungimilor în
4.1 amenajarea grădinilor, parcurilor, în agricultură ... (1 h)
Unităţi de 5.2 - exerciţii de măsurat capacitatea unor vase cu - 5 echipe a 5 copii
măsurat instrumente neconvenţionale, cu înregistrarea datelor -pahare de diferite capacităţi, ceşti, - interevaluare între echipe cu
capacitatea. în tabele căni, borcane, bidoane, linguriţe explicarea diferenţelor de valori
gradate
Litrul.

15
 4.1 - intuirea şi compararea unităţii etalon pentru - 5 echipe a 5 copii - alcătuirea scării ierarhice a
Multiplii şi capacitatea vaselor, a submultiplilor şi a multiplilor - pahare de apă, pahare de suc, căni unităţilor convenţionale
submultiplii 4.2 - investigarea cu măsurări prin cuprindere a capacităţii de ceai, bidoane de suc, căldări,
litrului unor vase: paharul de apă, paharul de suc, cana de borcane, bidoane de murături
ceai, bidonul de suc, căldarea, borcanul, bidonul de
murături.
4.1 - exerciţii de utilizarea instrumentelor şi a unităţilor de - 5 echipe a 5 copii Concurs între echipe cu ridicarea
măsură potrivite pentru efectuarea unor măsurători - imagini cu vase de diferite jetonului care indică unitatea cea
capacităţi mai potrivită pentru măsurarea
- jetoane cu unitatea etalon, multiplii capacităţii vasului indicat
şi submultiplii
(1 h)
Activitate în grădina şcolii – activitate ecologică de
udare de flori şi pomi: - activitate pe 5 echipe a 5 copii
4.1 - se umplu găleţi cu câte 1 dal apă sau cu 5 l apă - probă practică
5.1 - se udă florile plantate în parcelele proprii, celelalte - găleţi de 1 dal, ½ dal, bidoane/ căni
flori şi pomii din curte, plantele din ghivecele de pe de 1 l, ½ l, căni gradate, căni de ¼ l, - observare sistematică şi
holurile şcolii sau din clasă, folosind unitatea etalon pahare de 2 dl ... monitorzare
sau instrumente neconvenţionale

5.2 - înregistrarea în tabele a datelor obţinute în urma - 5 echipe a 5 copii - chestionare prin sondaj
măsurătorilor - fişe de lucru cu datele înregistrate
5.1 - compunere şi rezolvare de probleme cu datele
inregistrate în tabele. Ex: calcularea consumului de - jurnal de reflecţie - chestionar
apă pentru o zi de irigat grădina; compararea
volumului de apă necesar pentru irigarea florilor, a
pomilor ...
- TEMĂ pt acasă:
Pasul 2 din plan: Ce importanţă au unităţile de
măsură a volumului lichidelor pentru nişte
voluntari verzi? - monitorizarea proiectului
4.1 - efectuarea de exerciţii şi probleme pe baza datelor - planul proiectului
obţinute în urma măsurătorilor, după modelul celor
compuse în grăd.
4.2 - evidenţierea importanţei precipitaţiilor pentru natură (1 h)
şi a calculului volumului de apă pentru irigarea
culturilor

16
Unităţi de 4.1 - măsurarea masei corpurilor cu unităţi de măsură - activitate frontală - verificarea rezultatelor prin
măsurat masa neconvenţionale, prin echilibrarea braţelor balanţei - balanţă măsurare
corpurilor. 5.1 - compunere şi rezolvare de probleme pe baza - învăţarea prin descoperire - explicarea imposibili-tăţii
datelor obţinute prin măsurarea cu balanţa comparării unor obiecte măsurate
Kilogramul. cu unităţi diferite
1.1 - intuirea, compunerea şi compararea maselor etalon - balanţă - alcătuirea scării ierarhice a
Multiplii şi prin echilibrarea braţelor balanţei - mase etalon de 1 kg şi submultipli unităţilor convenţionale
submultiplii ai acesteia
kilogramului
4.1 - exerciţii de măsurare a masei anumitor corpuri cu - activitate frontală -interevaluare cu verificarea
unităţile etalon - balanţă rezultatelor diferite prin măsurare
5.1 - compunere şi rezolvare de probleme pe baza - mase etalon de 1 kg şi submultipli
datelor obţinute ai acesteia
4.1 - utilizarea cântarului medicinal pentru cântărirea - cântarul medicinal - compararea şi ordonarea
copiilor, cu efectuarea de exerciţii şi probleme pe (1 h) copiilor în funcţie de masa lor
baza datelor înregistrate
Activitate în curtea şcolii și a grădiniței din - 5 echipe a 5 copii
apropiere - activitate ecologică de colectare a
4.1 deşeurilor reciclabile: - cântare cu arc, electronice - probă practică
- cântărirea cantitaţii de maculatură, peturi şi aluminiu - maculatură, peturi şi aluminiu
adusă la începutul zilei de copii în curtea interioară colectate de acasă şi din vecini - observare sistematică şi
monitorzare

5.2 - înregistrarea în tabele a datelor obţinute în urma - 5 echipe a 5 copii - chestionare prin sondaj
măsurătorilor - fişe de lucru cu datele înregistrate
5.1 - compunere şi rezolvare de probleme cu datele
inregistrate în tabele. Ex: calcularea cantităţii de
maculatură, peturi, aluminiu adusă de fiecare echipă; - jurnal de reflecţie - chestionar
compararea volumului cu masa fiecărui tip de
deşeuri...

- TEMĂ pt acasă:
Pasul 3 din plan: Ce importanţă au unităţile de
măsură a masei pentru nişte voluntari verzi?
5.1 - efectuarea de exerciţii şi probleme pe baza datelor - monitorizarea proiectului
obţinute în urma măsurătorilor, după modelul celor - planul proiectului
compuse în curtea interioară
5.2 - identificarea de soluţii pentru continuarea colectării
de deşeuri reciclabile în vederea valorificării lor (1 h)

17
Monede şi 4.14 - recunoaşterea valorii monedelor şi a bancnotelor - activ. frontală - indicarea bancnotei sau a
bancnote .2 - compararea sumelor de bani - planşă cu bancnotele şi monedele monedei după descriere
în circulaţie
5.1 - efectuarea de schimburi echivalente cu monede şi - activitate frontală - chestionare prin ridicarea
bancnote - monede, hârtii imprimate cu unităţilor potrivite
modelul bancnotelor
1.1 - joc de rol: La cumpărături cu sume de bani date - 5 echipe a 5 copii - bonurile de casă ale
- monede, bancnote imprimate – cumpărăturilor
standuri cu obiecte, etichete cu preţul
unitar (1 h)

5.2 - înregistrarea datelor în tabele - 6 echipe a 4 copii - chestionare prin sondaj

5.1 - compunere şi rezolvare de probleme cu datele - fişe de lucru cu datele înregistrate
inregistrate în tabele. Ex: Câtă maculatură trebuie să
valorificăm pentru a cumpăra 4 caiete de matematică - jurnal de reflecţie - chestionar
la 8 lei?
- TEMĂ pt acasă:
Pasul 4 din plan: Ce importanţă au unităţile de
măsură a valorii pentru nişte voluntari verzi?
5.1 - efectuarea de exerciţii şi probleme pe baza datelor - monitorizarea proiectului
obţinute în urma valorificării deşeurilor, după modelul - planul proiectului
celor compuse la cumpărături
1.1 - discuţii despre percepţia asupra valorii lucrurilor
cumpărate (1 h)

Unităţi de 1.2 - plasarea în timp a unor evenimente - activitate frontală - compararea şi ordonarea unor
măsură pentru evenimente pe axa timpului
timp mai mici 4.1 - recunoaşterea unor instrumente de măsurat timpul - imagini cu intrumente de măsurat - chestionare rin sondaj
decât o zi timpul
1.1 - intuirea unităţilor de măsură pentru timp: ora, - 5 echipe a 5 copii - realizarea unei hărţi
minutul, ziua - ceasuri mecanice conceptuale
4.1 - citirea ceasului mecanic şi a celui electronic - ceasuri digitale
5.1 - exerciţii şi probleme care conţin situaţii referitoare la - 5 echipe a 5 copii - interevaluare cu verificarea
scurgerea timpului - ceasuri mecanice rezultatelor diferite prin măsurare
1.2 - realizarea programului zilnic al şcolarului cu un stil - activitate frontală – turul galeriei
de viaţă sănătos -tabel (1 h)

18
 Unităţi de timp 5.2 - înregistrarea activităţilor desfăşurate într-o - activitate pe 5 echipe - completarea programului
mai mari săptămână elevului într-o săptămână
decât o zi:
4.1 - citirea calendarului - activitate frontală - identificarea unei luni după
săptămâna,
1.1 - analogie între durata lunilor şi forma palmelor - calendare - Calendarul Natura, descriere, cu deschiderea
luna, anul
strânse - palmele strânse ale copiilor calendarului la pagina acelei luni

4.1 - stabilirea şi marcarea pe calendar a sărbătorilor eco - activitate frontală

internaţionale - calendare pentru anul în curs - chestionare prin sondaj: În ce
5.1 - ordonarea unor sărbători în funcţie de succesiunea lună...?
lor în timp:
- TEMĂ pt acasă:
Pasul 5 din plan: Ce importanţă au unităţile de
măsură a timpului pentru nişte voluntari verzi? - planul proiectului - monitorizarea proiectului
5.1 - efectuarea de exerciţii şi probleme de scurgere a
timpului legate de activităţile proiectului (1 h)

Ce rol are - realizarea prezentării proiectului „Ce importanţă au - activitate pe 5 grupe -autoevaluarea
măsura în 4.2 unităţile de măsură pentru nişte voluntari verzi?” – - fişele de lucru completate pe
viaţa care să valorifice în viziune personală conţinuturile şi parcursul proiectului -interevaluarea de către colegi pe
noastră? deprinderile însuşite în această unitate de învăţare şi - fişele cu tema pentru acasă bază de ghid
care să reliefeze importanţa măsurării în viaţa - MS Office PowerPoint
oamenilor (reprezentări multiple). - fişa de autoevaluare
(1h)
1.1 - prezentarea proiectului - 5 echipe a câte 5 copii - autoevaluarea,
- galeria proiectelor - interevaluarea de către colegi;
- fişa de autoevaluare
(1h)
4.1 - evaluare sumativă - test sumativ -evaluare sumativă
4.2 (1h)

Temă de discuţie/reflecție:
Analizați cu spirit critic, eventual în compania unui coleg/unei colege, un proiect de unitate de învățare realizat anterior parcurgerii acestui modul.
Comparați proiectul realizat cu acela prezentat în paginile anterioare. Remarcați asemănări și deosebiri.

19
 TEMA nr 3: Abordări metodologice - în şi dincolo de programa şcolară

3.1: Cum să realizăm o predare eficientă?

Programele școlare propun o abordare centrată pe competențele. Competențele sunt ale celui
care învață. Aceasta înseamnă că accentul procesului de învățământ se pune pe elev și pe învățarea lui/
ei.
Strategiile eficiente de predare în cadrul unui curriculum bazat pe competențe trebuie să ia în
considerare:
A, caracteristicile situației, elevul și achizițiile lui anterioare în învățare,
B. motivația, interesul, relevanța, atitudinea elevului
și
C. mediul de învățare creat de profesor (afectând motivația, interesul, relevanța, atitudinea elevului).

Astfel, dumneavoastră, ca profesor, este important să:

• Realizați că învățarea ar trebui să pornească de la cunoștințele anterioare ale elevilor. Aceasta
inseamna că învățarea incepe de la ceea elevul deja stie si de la ceea ce este relevant pentru
dezvoltarea personală a elevului și integrarea socială a acestuia.
• Recunoașteți faptul că educația are loc prin studiu individual și prin activități de grup, ambele la fel de
importante și variind în funcție de context.
• Apreciați importanța standardelor curriculare (ceea ce se așteaptă ca elevii să realizeze). Acest lucru îi
dă profesorului o mai bună înțelegere a progresului treptat al elevilor în procesul de învățare. De
asemenea, le permite profesorilor să ia cele mai bune măsuri pentru a îmbunătăți performanțele
individuale ale elevilor.
• Elaborați un plan clar de acțiune, care să indice, pas cu pas, modul în care elevii vor atinge
standarddele în învățare. Având în vedere acest lucru, căutați să selectați și să aplicați acele tehnici care
se dovedesc eficiente pe specificul clasei, capabile să sporească învățarea continuă.
• Analizați propria activitate și reveniți pe abordări didactice care s-au dovedit eficiente,

Învățarea reușită are loc frecvent atunci când profesorul:

• Îmbunătățește învățarea elevilor prin utilizarea diferitelor stiluri de învățare la diferite viteze de
prezentare și, de asemenea, cu dinamici diferite, pentru a răspunde necesităților de învățare ale cât mai
multor elevi;
• Promovează învățarea prin descoperire, efort și auto-disciplină;
• Recunoaște că învățarea dezvoltă relații și abilități și contribuie la dobândirea de cunoștințe și la
structurarea deprinderilor și a atitudinilor / valorilor.

3.2. Care sunt principiile cheie care stau la baza predării centrate pe elev?

Predarea centrată pe învățare este o abordare care schimbă focalizarea activității de la profesor la elev:
subliniază modul în care elevii trebuie să învețe mai degrabă decât ceea ce face profesorul pentru a
promova învățarea. Principiile cheie ale predării centrate pe învățare sunt:
• Elevii descoperă și construiesc semnificația de la informații și experiență pe baza percepțiilor, gândurilor
și sentimentelor lor personale, unice, diferite de ale celorlalți. Învățarea nu are loc într-un vid.
• Mai multe informații nu înseamnă neapărat mai multă învățare. Elevii încearcă să creeze utilizări
semnificative ale cunoștințelor indiferent de cantitatea de informații prezentate.
• Elevii leagă noile cunoștințe de informațiile existente în moduri care dau sens acestora.
Amintirea/înțelegerea de noi cunoștințe este facilitată atunci când poate fi legată de cunoștințele actuale
ale elevilor.
• "Personalitatea" elevului influențează învățarea acestuia. Pentru unul, elevii au grade diferite de
încredere în sine și diferă în claritatea obiectivelor lor personale și a așteptărilor pentru succes și eșec și
toate acestea au efect asupra nivelului lor de învățare.
• Elevii vor să învețe, însă insecuritățile personale și teama de eșec adesea ajung în calea învățării. Copiii
sunt în mod natural curioși și dornici să învețe.
• Elevilor le plac provocările și sunt mai creativi atunci când învățarea oferă provocări.

20
• Nu toți elevii se află în același stadiu al dezvoltării fizice, intelectuale, emoționale și sociale. De
asemenea, elevii diferă și din cauza mediilor culturale din care provin. Deși principiile de bază ale învățării
se aplică tuturor elevilor, indiferent de aceste diferențe, profesorii trebuie să ia în considerare astfel de
diferențe între elevi.
• Mediul de învățare este important. Elevii învață cel mai bine într-un mediu prietenos, social interactiv și
divers.
• Învățarea este stimulată de întărirea pozitivă. Mediile de învățare care sprijină respectul de sine și
respectul aplicat elevului ca persoană tind să aibă mai mult succes.
• Experiențele trecute afectează învățarea. Convingerile personale și impresiile din învățarea anterioară
influențează lumea interioară a copiilor și abordarea lor față de învățare.

3.3. În cadrul unei predări centrate pe elev, ce înseamnă învățarea activă?

Învățarea activă descrie procesul de învățare ca pe un proces bazat pe activitatea cognitivă animată și
dinamică a elevilor în colaborare cu alți elevi.
Esența acestei abordări este că învățarea nu se bazează pe memorarea noilor cunoștințe științifice sau a
informațiilor, ci pe dezvoltarea sistematică a gândirii, a auto-achiziției și a abilităților de învățare. Sub
îndrumarea și facilitarea profesorului eficient, elevii învață cum să acceseze, să analizeze și să
interpreteze informațiile și să tragă singuri concluzii logice și coerente.
Confruntat cu o provocare, elevul folosește rezolvarea problemelor și învățarea prin dialog ca modalități
de a aborda provocarea și de a căuta soluții. Foarte adesea, "învățarea bazată pe probleme" și "o metodă
de predare interactivă" sunt folosite ca sinonime pentru "abordarea activă a învățării".

Principalele caracteristici ale învățării active / interactive sunt:

• o atitudine cognitivă activă a elevilor pe parcursul lecției, bazată pe activarea gândirii;
• elevii sunt considerați ca descoperitori și cercetători: auto-descoperirea și stăpânirea cunoștințelor în
procesul de rezolvare a problemelor;
• rolul profesorului este ca facilitator, creând condițiile pentru auto-descoperire și învățare;
• colaborarea dintre elevi și profesori și, prin urmare, rezolvarea comună a problemelor, interacțiunea în
grup și feedback-ul sunt semnificative;
• provocarea sau problema lansată la începutul lecției reprezintă punctul central al învățării;
• tendința de a accentua învățarea bazată pe descoperire (lecția este prezentată ca "probleme de
cercetare");
• elevii sunt ghidați să realizeze diferite tipuri de gândire, de exemplu gândire logică, critică și creativă;
• autonomia elevilor în învățare și independența gândirii sunt stimulate de profesor;
• elevii sunt îndrumați să aplice creativ ceea ce știu pentru un scop semnificativ și util;
• utilizarea pe scară largă a muncii în grup (nu neapărat de un singur tip), de exemplu, lucrul în grupuri
mari, în perechi, în grupuri de persoane diferite selectate în mod intenționat etc.);
• un stil de respect și încredere în relația dintre elevi și profesor;
• utilizarea unor metode eficiente de organizare și indicatori ai succesului activităților de învățare; de
exemplu, foi de lucru și materiale; forme de organizare a mediului de învățare; diverse metode de
realizare determinată) etc.

Rezultatele așteptate de elevi atunci când folosesc cu succes învățarea activă includ:
• stăpânirea pe termen scurt a informațiilor,
• păstrarea pe termen lung a ceea ce a fost studiat,
• profunzimea înțelegerii materialului învățat,
• dobândirea de abilități de gândire critică sau abilități creative de rezolvare a problemelor,
• dezvoltarea de atitudini pozitive față de învățare, precum și
• creșterea participării elevului la propria învățare (mai simpluspus, creșterea motivației pentru învățare) și
un nivel mai ridicat de încredere în competențele sale.

21
 3.4. Cum să eficientizați predarea prin implicarea elevilor în învățarea activă?
Angajarea elevilor și sprijinirea acestora pentru a dezvolta cunoștințe, intuiții, abilități de rezolvare a
problemelor, încredere în sine, auto-eficacitate și o pasiune pentru învățare sunt asteptări comune
asociate cu predarea eficientă.

În calitate de profesori, puteți întreba: "Când copiii învață cel mai bine"? Conform teoriilor și practicilor
actuale, învățarea va fi motivată ("angajarea în învățare") mai bine dacă:
• elevii văd un produs final util în acest proces;
• Conținutul de învățare este relevant pentru interesul și opțiunile personale;
• Elevii învață prin a face. Înțelegerea este esențială pentru o performanță eficientă și numai printr-o
acțiune se poate obține o înțelegere reală.
• Elevii au libertatea de a face greșeli în siguranță. Învățarea prin practică înseamnă că oamenii au riscul
de eșec. În consecință, experiențele de învățare trebuie să permită eșecul fără riscul de penalizare, iar
profesorii trebuie să-i ajute să învețe din greșelile lor.
• Elevii primesc feedback asupra activității lor și asupra progresului în învățare. Elevii au nevoie de
feedback privind modul cum lucrează, dar cel mai eficient feedback, care se construiește cu timpul, este
auto-verificarea pentru a măsura propriul progres
• elevii au libertatea de a învăța în ritmul lor. Învățarea va fi mai eficientă dacă ei își vor putea gestiona
învățarea în conformitate cu propria lor preferință cu privire la modul în care ar trebui să progreseze.

Temă de discuţie/reflecție:

Urmăriți caracteristicile învățării active enumerate mai sus. Propuneți exemple concrete de activități de
învățare care să valorifice cel puțin trei dintre acestea.

22
Tema 4: Predarea-învățarea pe baza unui curriculum centrat pe competențe

4.1. Strategii și tehnici de învățare a matematicii în ciclul achizițiilor fundamentale, cu focalizări pe

clasa pregătitoare și clasa I

Alegerea strategiilor de predare / învățare se realizează cel mai bine la nivel local, ținând cont de
resursele, expertiza și nevoile de învățare ale acelei comunități de elevi, a școlii respective.

În clasa 1, conceptele algebrice se manifestă prin lucrul cu clasificarea, relațiile, operațiile cu numere
naturale. Deși vorbim de algebră, nu înseamnă totuși că elevii din clasele timpurii vor opera în mod formal
cu simboluri! Este vorba despre deschiderea unei porți pentru o mai bună înțelegere a conceptelor și
procedurilor abstracte, care este important să înceapă la vârste mici.
Înțelegerea primelor zece numere necesită o atenție deosebită, deoarece aceasta este baza sistemului
numeric pe care îl folosim în prezent. În scopul de a interioriza conceptul de număr natural, elevul trebuie
să: înțeleagă numărul ca proprietate a seturilor care au același cardinal (număr de elemente), să știe
unde este poziționat fiecare număr în succesiunea numerelor naturale și să înțeleagă semnificația relației
de ordine în mulțimea numerelor naturale. Elevul atinge progresiv conceptul de număr natural, iar
profesorii ar trebui să fie conștienți de faptul că acesta este un proces pe termen lung.
Unele regularități ale fazelor ar putea facilita înțelegerea numărului la începutul clasei I. Acestea sunt: o
fază pregătitoare, axată pe clasificarea, compararea și stabilirea corespondențelor între mulțimi formate
din obiecte; o fază de conceptualizare a numărului; și o fază de înțelegere a diferitelor semnificații ale
cifrelor și ale numărului.

Faza pregătitoare pentru înțelegerea numărului

Programele școlare pentru învățământul primar recomandă elemente pregătitoare pentru înțelegerea
conceptului de număr natural, cu accent pe exerciții practice, prin care copiii pot înțelege ideea de cel
puțin: 1) corespondența între mulțimile de obiecte și 2) clasificarea obiectelor în funcție de forma și / sau
culoarea lor.
În această etapă pregătitoare, următoarele activități de învățare pot fi organizate secvențial:
• Elevii selectează și clasifică obiecte / seturi de obiecte în funcție de mai multe criterii (cum ar fi: forma,
dimensiunea, grosimea etc., forma și mărimea, forma și culoarea etc.)
• Elevii construiesc mulțimi bazate, treptat, pe una și apoi pe mai multe condiții (Aceasta implică utilizarea
gândirii logice și a operatorilor logici: și, sau, nu)
• Elevii observă asemănări și deosebiri între smulțimile de obiecte și discută despre ele.
• Elevii identifică corespondența dintre elementele a două mulțimi pentru a găsi setul cu mai multe / mai
puțin elemente; stabilesc relații între două mulțimi, folosind expresiile "cu cât mai multe ...", "cu ... mai
mult decât", "cu ... mai puține decât ...".

Faza de conceptualizare a numărului

În această fază pot fi organizate secvențial următoarele activități de învățare:

• Elevii construiesc mai multe mulțimi care conțin la fel de multe elemente ca ultimul număr pe care l-au
învățat deja;
• Elevii construiesc o altă mulțime care are un element în plus în comparație cu mulțimea construită
anterior.
• Elevii constată că, prin asocierea element-cu-element vechea și noua mulțime, în noua mulțime un
element a rămas "fără pereche" - deci acest element este "în plus".
• Elevii constată că noua mulțime care conține n elemente și încă un element are n + 1 elemente; ei
numără și potrivesc noul număr în șirul numeric.
• Elevii construiesc alte mulțimi, care au același cardinal (același număr de elemente) cu noua mulțime.
• Profesorul sau elevul introduce cifra corespunzătoare noului număr format.
• Elevii practică scrierea noii cifre introduse. Elevii pot de asemenea să modeleze acea cifră din sârmă,
plastilină, etc.

23
Prin practicarea acestor activități, elevii întăresc "ideea majoră" a conservării numărului: Numărul de
elemente dintr-o mulțime de obiecte nu depinde de natura acestor obiecte, nici de poziția lor sau de
ordinea de numărare (conservarea numărului natural).

Faza de înțelegere a diferenței dintre cifră și număr

În această fază, următoarele activități de învățare ar putea fi organizate secvențial:

• Elevii relaționează numărul și cantitatea prin asocierea unei mulțimi cu cardinalul său (Câte obiecte sunt
în această mulțime?)
• Elevii asociază cantitatea cu un număr (Fiind dat un număr, construiți care să aibă atâtea elemente câte
indică numărul dat).
• Elevii asociază numărul (sau cantitatea) cu cifra (simbolul numărului).
• Elevii găsesc locul acelui număr în șirul numerelor naturale.
• Elevii construiesc "șiruri numerice" (numărând în ordine ascendentă sau descendentă).
• Elevii recunosc aspectul ordinal al șirului de numere (prima/primul, a doua/ al doilea, a treia, etc.).
Primele zece numere reprezintă fundamentul pe care se dezvoltă gândirea matematică a elevilor. Elevii
dobândesc progresiv conceptul de număr, după o perioadă de pregătire și un antrenament sistematic în
care trebuie să se familiarizeze cu secvențe numerice prin repetarea numărării din 1 în 1, atât ascendent,
cât și descendent, apoi din doi în doi, din trei în trei, etc.
Pentru a ajuta la elaborarea gândirii abstracte, procesul de numărare ar trebui să treacă de la concret la
abstract, începând mai întâi prin atingerea obiectelor, apoi doar privindu-le, apoi prin numărarea bazată
pe reprezentări tot mai abstracte. Apoic ciclul acestor treceri se reia în mod sistematic – trecerea nu este
numai într-o direcție: de la concret la abstract, este, în egală măsură și de la abstract la concret; această
alternanță permite aprofundarea conceptului de număr.

Numere naturale de la 0 la 100 - construirea, scrierea, citirea, compararea, ordonarea și estimarea

Conținutul de mai sus se reflectă în următoarele competențe specifice pe care elevii trebuie să le atingă
până la sfârșitul clasei 1:
- Crearea, citirea și scrierea numerelor de până la 100 pe baza înțelegerii sistemului numeric de
poziționare pentru numere de două cifre, cu ajutorul obiectelor și al reprezentărilor.
- Compararea și ordonarea cardinalelor unor mulțimi de până la 100 de elemente
- Observarea magnitudinii unui număr din concentrul 0-100, prin utilizarea poziționării pe axa
numerelor, estimări sau aproximări ale cantităților și ale numerelor
- Folosind terminologiei și a simbolurilor în contextele corespunzătoare: <,>, =, +. - termen, sumă,
total, diferență.
Trecerea de la primele 10 numere naturale la numerele de două cifre se bazează pe înțelegerea structurii
sistemului numeric zecimal. În scrierea numerelor, poziția cifrelor este esențialăș pentru numerele de
două cifre, prima poziție de la dreapta reprezintă cifra unităților, iar cea din stânga cifra zecilor.
Pentru ca elevii să înțeleagă semnificația numerelor naturale de la 0 la 100, este important să folosiți o
varietate de resurse; implicarea elevilor în pregătirea unor astfel de resurse poate fi valoroasă atât pentru
elevi, cât și pentru profesori.
Câteva exemple de activități de învățare care pot fi organizate succesiv pentru învățarea numerelor de
două cifre sunt următoarele:
• Elevii grupează obiecte în grupuri de câte 10 (pot folosi bețișoare, mărgele, creioane, nasturi etc.).
• Elevii numără obiectele și înlocuiesc un grup de 10 obiecte cu un alt obiect.
• Elevii reprezintă numerele pe numărători poziționale (numărătoarele ar trebui să fie atât obiecte fizice
reale, cât și desenate pe hârtie, în plus, elevii pot folosi și numărători prezentate digital).
• Elevii reprezintă ordinul de mărime al numerelor prin obiecte, desene, simboluri.
• Elevii compară și ordonează numere folosind obiecte structurate (cuburi unifix, numărători pozitionale,
riglete), reprezentări diferite (desene și scheme) și scrierea formală a numerelor.

Practicând aceste activități, elevii întăresc "ideea majoră" a caracteristicilor sistemului numeric pe care îl
folosim: zecimal și pozițional.

24
Pentru a înțelege magnitudinea unui număr și variația cantitativă, elevii au nevoie să practice estimări
sistematice ale cantităților și aproximări numerice. Elevii pot estima: numărul de obiecte dintr-un vas
transparent, numărul de piese dintr-o construcție Lego simplă, dimensiunea obiectelor, rezultatele
calculelor etc.
Compararea, ordonarea și estimarea numerelor necesită o practică sistematică concentrată pe anumite
intervale numerice ale sistemului de poziționare în bază zece: 0-10, 0-20, 0-30, apoi 0-100. Această
practică se bazează pe utilizarea obiectelor și a reprezentărilor succesive. Copilul ar trebui să practice
comparații, să ordoneze, să evalueze în scris, oral sau mental, alternativ, cu sprijinul utilizării obiectelor și
fără astfel de sprijin.
Toate aceste activități trebuie plasate în contexte legate de viața de zi cu zi a elevilor, de interesele și
preferințele lor, pentru a întări în mintea lor următoarele înțelegeri conceptuale:
• Numerele pot fi folosite în multe feluri în scopuri diferite în lumea reală.
• Numerele sunt conectate între ele printr-o varietate de relații.
• Efectuarea de conexiuni între experiențele noastre cu numărul ne poate ajuta să dezvoltăm intuiția
numărului (magnitudinea numărului, sensul relației de ordine).

Învățarea operațiilor în mulțimea numerelor naturale

Introducerea operațiilor cu numere naturale nu ar trebui făcută în mod izolat, ca un concept complet nou,
ci ca o extensie și o dezvoltare aprofundată a ceea ce deja știu copiii. Modelele potrivite ar trebui să
dezvăluie natura intuitivă a adunării și scăderii. Copilul va lucra asupra acestor modele prin analogie și
generalizare pas-cu-pas.
Adunarea și scăderea numerelor de până la 10
Pentru a dezvolta conceptul de adunare, copiii trebuie să înceapă cu manipularea unor mulțimi de obiecte
concrete și apoi să procedeze la realizarea operațiilor pe reprezentări care oferă contexte pentru
generalizări și, în final, să facă saltul la conceptul matematic abstract de adunare. Strategii similare
trebuie să fie practicate pentru scădere.
Adunarea și scăderea numerelor de până la 20

Predarea-învățarea adunării și scăderii în concentrul 0-20 se bazează pe cunoștințele dobândite anterior

de către elevi, folosind materiale didactice intuitive concrete care dezvăluie anumite caracteristici
specifice ale numerelor și operațiunilor din acest concentru.
Conținutul de învățare menționat în documentul curricular se referă la:
▪ Adunarea și scăderea numerelor între 0 și 20, fără trecere peste ordin
▪ Adunarea și scăderea numerelor naturale între 0 și 20, cu trecere peste ordin, folosind obiecte.
Exersarea sistematică în concentrul 10-20 este foarte importantă pentru elevi, deoarece permite folosirea
obiectelor și reprezentărilor diferite pentru a înțelege cum funcționează trecerea peste ordin. De exemplu,
în Fig.1 sunt prezentate două moduri de rezolvare a uei adunări. Acestea trebuie să fie practicate mai
întâi cu obiecte, folosind numărători poziționale fizice, pe care se adaugă biluțe și apoi pe baza
reprezentărilor picturale.

Fig. 1: Folosirea unui model desenat al unei numărători poziționale pentru a ilustra modalități de
adunare

25
 Programa pentru învățământul primar recomandă următorul conținut de învățare pentru adunarea
și scăderea numerelor de până la 100:
▪ Adunarea și scăderea fără trecere peste ordin, cu numere între 0 și 30:
- cu numere compuse numai de zeci;
- cu numere compuse din zeci și unități.
▪ Adunarea și scăderea numerelor naturalei între 0 și 100 fără trecere peste ordin:
- cu numere compuse numai de zeci;
- cu numere compuse din zeci și unități.

Elevii pot fi implicați în activități practice precum:

- efectuarea de adăugări și extrageri prin utilizarea obiectelor concrete: bețișoare, creioane,
jetoane etc.;
- verificarea rezultatelor operațiilor efectuate mental cu ajutorul obiectelor sau desenelor;
- utilizarea diferitelor reprezentări, de la numărători poziționale la axa numerelor,

Fig. 2: folosirea axei numerelor în calcule

Înțelegerile conceptuale care trebuie subliniate de aceste activități sunt:

• Operațiile de adunare și scădere sunt legate între ele și sunt folosite pentru a procesa informații în
rezolvarea problemelor.
• Operațiile numerice pot fi modelate într-o varietate de moduri.
Diverse instrumente digitale pot fi de asemenea utilizate pentru a îmbunătăți competențele numerice.
Anumite softuri adecvate facilitează oferirea și primirea de feedback și permit elevilor să își revizuiască
treptat activitatea - toate strategiile de instruire care s-au dovedit a spori învățarea.

Temă de reflecție

Ce fel de predare și învățare va contribui efectiv la dezvoltarea competenței: Explorarea proprietăților

formelor geometrice în mediul apropiat și în contexte matematice la clasa I?

2. Evidențierea caracteristicilor geometrice ale unor obiecte localizate în spațiul înconjurător

3. Explorarea caracteristicilor geometrice ale unor obiecte localizate în mediul apropiat
4. Utilizarea unor etaloane convenționale pentru măsurători și estimări

Predarea și învățarea geometriei în clasa pregătitoare și clasa I

Programele școlare prevăd următoarele competențe specifice: Recunoașterea formelor / figurilor

geometrice în reprezentările 2D și 3D accesibile (inclusiv desene, reproduceri de artă și reprezentări
schematice); Orientarea și deplasarea în spațiu în raport cu repere date, folosind expresii cum ar fi:
deasupra, dedesubt, în apropiere, în fața, în spatele, în stânga, în dreapta, în interior, în exterior,
orizontal, vertical.

Conținutul de învățare se referă la: recunoașterea următoarelor forme plane: triunghi, pătrat, cerc,
dreptunghi și discriminarea obiectelor de forma unui cub sau a unei sfere.
Elevii ar trebui să învețe conceptele de geometrie prin acțiunea directă și interacțiunea cu obiectele din
jurul lor: trebuie să atingă, să manipuleze și să observe obiecte de diferite forme. Rolul profesorului este
acela de a implica toate simțurile elevilor în perceperea formelor și a caracteristicilor lor, realizând

26
construcții cu ajutorul unor cărămizi, piese Lego sau alte elemente care pot fi combinate pentru a obține
un obiect mai mare etc.

Forma este un concept abstract. Înțelegerea sa se bazează pe intuiție și se dezvoltă treptat prin procese
inductive. Următorii pași sunt utili în acest scop:

• Elevii percep diverse obiecte în diferite poziții în spațiu, prin simțurile lor.
• Elevii observă unele dintre trăsăturile comune ale obiectelor percepute.
• Elevii compară și analizează proprietățile formelor pornind de la obiecte fizice adecvate
scopului învățării.
• Elevii recunosc conceptul în diferite desene.
• Elevii identifică forma în alte situații din mediul înconjurător.
• Elevii descriu sau identifică proprietățile unei forme specifice.
• Elevii construiesc figura din hârtie sau din alte materiale.
• Elevii identifică și selectează forme care aparține aceleiași categorii.
• Elevii rezolvă probleme simple care implică forma studiată.
Pentru a-și dezvolta simțul spațial, elevii ar trebui să fie conduși să descopere informații necunoscute
bazate pe propriile eforturi. În timpul lecțiilor de geometrie se pot desfășura o varietate de activități
practice. Acestea ar putea fi:
• Identificarea obiectelor care au forma: triunghi, pătrat, cerc etc. în mediul înconjurător
• Construcția figurilor geometrice din: bețișoare, hârtie, materiale textile;
• Desenarea cu ajutorul unor șabloane și decuparea figurilor geometrice pe hârtie colorată, carton;
• realizarea de colaje folosind figuri geometrice desenate și decupate;
• Construirea figurilor geometrice prin plierea hârtiei.
În clasa pregătitoare și clasa I, învățarea geometriei oferă multe oportunități pentru dezvoltarea
creativității. Recunoașterea și diferențierea figurilor geometrice pot fi combinate cu sarcini care vizează
dezvoltarea creativității elevilor, cum ar fi:
- desenarea unor forme geometrice de diferite culori și dimensiuni;
- Recunoașterea numărului de figuri geometrice similar dintr-un desen;
- Colorarea fiecărei figuri geometrice folosind anumite culori;
- Colorarea unei anumite figuri (care a fost selectată pe baza numelui și / sau a proprietăților) dintr-un
grup de figuri;
- Desenarea diferitelor obiecte simple din mediul apropiat, folosind doar forme geometrice.
Împreună cu pregătirea pentru manifestarea creativității, activitățile de mai sus sunt menite să
consolideze următoarele înțelegeri conceptuale în mintea elevilor:
• Formele sunt clasificate în funcție de proprietățile lor.
• Unele figure geometrice sunt alcătuite din părți componente care se repetă într-un anume mod.
• Vocabularul specific poate fi folosit pentru a descrie poziția unui obiect în spațiu.

Temă de reflecţie:
Alegeți un concept din programa școlară și descrieți etapele necesare pentru interiorizarea acestui
concept de către copii.

27
 TEMA nr 5: Evaluare și învățare

5.1. Câteva repere privind evaluarea centrată pe competențe

Pornind de la premisa că scopul principal al evaluării este îmbunătățirea învățării, aplicarea sistemului de
evaluare bazat pe calificative în învățământul primar presupune în esență următoarele:
 înlocuirea evaluării curente bazate pe o ritmicitate a notării formală, cantitativă și subiectivă, cu
evaluarea calitativă, de tip descriptiv, realizată pe baza descriptorilor de performanță, ce oferă datele
necesare reglării procesului de învățare, în sensul îmbunătățirii acestuia;
 înlocuirea probelor clasice, vizând evaluarea cantității de informații memorate, cu probe
compuse din itemi bine structurați, ce asigură o evaluare obiectivă nu numai a informațiilor acumulate de
elevi, ci și a deprinderilor, a capacităților intelectuale, a trăsăturilor de personalitate și de relaționare
socială a elevilor;
 restabilirea echilibrului dintre evaluarea scrisă și evaluarea orală; aceasta din urmă, deși
presupune un volum mare de timp pentru aprecierea tuturor elevilor și posibile blocaje datorate emoției
sau timidității, prezintă avantaje deosebite, ca: realizarea interacțiunii elev-profesor, demonstrarea
stadiului de formare a unor competențe prin intervenția învățătorului cu întrebări ajutătoare, evidențierea
comportamentului comunicativ și de interrelaționare al elevului;
 folosirea cu o frecvență mai mare în practica școlară a unor metode și tehnici de evaluare
precum: observarea curentă a comportamentului și a produselor activității elevilor, autoevaluarea,
evaluarea prin consultare în grupuri mici, evaluarea unor investigații sau proiecte, evaluarea prin
portofoliu, metode care oferă o apreciere globală a cunoștințelor, capacităților și a atitudinilor elevului;
 organizarea, pe baza datelor obținute prin evaluare, a unui program de recuperare și
aprofundare, care să permită fiecărui elev să atingă standardele curriculare de performanță la nivelul
corespunzător potențialului intelectual propriu;
 modificarea raportului dintre evaluarea sumativă și evaluarea formativă, în sensul acordării unei
ponderi mai mari celei din urmă; evaluarea sumativă inventariază, selectează, ierarhizează, stabilind un
bilanț final al unei secvențe de învățare și având drept scop măsurarea nivelului de realizare a
obiectivelor pe un interval de timp determinat, în timp ce, evaluarea formativă, evaluare continuă, descrie
achizițiile elevului în cursul învățării, în raport cu obiectivele stabilite, având, în același timp, un caracter
diagnostic și recuperativ.
Evaluarea rezultatelor învățării la matematică ar trebui să se constituie într-un act unitar și
coerent care să ofere tuturor elevilor, indiferent de specificul unității școlare sau de manualul alternativ
după care lucrează, repere la care aceștia să-și poată raporta nivelul de performanță atins în învățare.
Ținând seama de acest principiu important, toate instrumentele de evaluare: matricele de evaluare,
descriptorii de performanță, probele de evaluare, sunt derivate din competențele generale și specifice
menționate în curriculum-ul școlar.
Calificativele: excelent, foarte bine, bine și suficient, menționate în descriptori, ca și calificativul
insuficient, trebuie „traduse“ de învățător în termeni care să-i ghideze reglarea procesului de predare-
învățare:
 excelent = capacitate/competență constituită stabil, capabilă de
autodezvoltare;
 foarte bine = capacitate/competență formată, care poate fi dezvoltată;
 bine = capacitate/competență care necesită antrenament pentru
consolidare;
 suficient = capacitate/competență aflată în curs de formare;
 insuficient = capacitate/competență nerealizată.

Transformând în acest mod fiecare calificativ, cadrul didactic își va putea concepe activitatea orientată
spre asigurarea progresului fiecărui elev, până la dobândirea performanțelor prevăzute în curriculum
pentru finalul anului școlar.
Descriptorii de performanță pot fi utilizați pentru evaluarea și aprecierea rezultatelor școlare la
toate formele sau probele de evaluare, orale sau scrise, proiectate. Aceștia se pot adapta atât la
conținuturile de învățare evaluate, cât și la tipul de probă de evaluare administrată. Aplicarea
descriptorilor de performanță nu înseamnă înlocuirea pur formală a notei tradiționale cu un calificativ care

28
urmărește ierarhizarea rezultatelor școlare obținute de elevi, ci reprezintă o evaluare calitativă de tip
descriptiv menită să ofere informații despre nivelul de competență a elevului într-un anumit domeniu și
despre progresul acestuia în învățare.
Tipul probelor de evaluare se selectează în funcție de competențele pe care îprofesorul își
propune să le formeze la elevi în cadrul procesului de predare-învățare. Pentru a asigura eficiența
activității de evaluare a rezultatelor școlare, este necesar ca aceasta să fie însoțită de o autoevaluare a
procesului pe care învățătorul l-a desfășurat cu toți elevii și cu fiecare elev în parte în scopul obținerii
rezultatelor școlare evidențiate prin evaluare. Numai astfel poate fi descris nivelul achizițiilor fiecărui elev
în învățare și pot fi stabilite modalitățile prin care va fi reglată, de la o etapă la alta,
Este deosebit de utilă o descriere detaliată a nivelului minim (obligatoriu) al achizițiilor
matematice dobândite de elevi la sfârșitul școlii primare. Necesitatea asigurării unui nivel minim al
competențelor dobândite prin învățare se impune din mai multe motive:
– dificultatea predării în condițiile claselor neomogene și numeroase face ca atenția învățătorului
să se distribuie mai ales către elevii cu performanțe înalte în învățare, ceilalți fiind de multe ori în situația
de a mima învățarea;
– diversitatea mijloacelor și a metodelor de predare sporește în condițiile utilizării manualelor
alternative și a unei varietăți de auxiliare didactice;
– lipsa controlului la nivel minim face ca o masă mare de copii să rămână practic în afara
deprinderii unor fundamente ale unui obiect de învățământ pe care îl studiază 8 sau 12 ani în școală;
– lipsa standardizării unui nivel minim introduce arbitrariul în evaluarea generală a rezultatelor
învățării;
– dirijarea atenției cadrului didactic către nivelul minim are ca efect ridicarea nivelului tuturor
elevilor clasei, iar conceptul de tratare diferențiată a elevilor capătă o raportare clară și obiectivă.
În condițiile existenței unor standarde curriculare de performanță, obligația învățătorului este ca:
– să asigure atingerea nivelului minim de către toți elevii;
– să creeze condițiile ca fiecare elev să avanseze cât mai mult, în funcție de posibilitățile și
disponibilitățile sale, către nivelul achizițiilor dezirabile, exprimate în documentele curriculare în termeni
de performanță optimală.
Evaluarea la sfârșitul școlii primare presupune un sistem deschis de circulație a informației. Este
necesar ca toți cei implicați direct (învățători și elevi) sau indirect (părinți, profesori, administrație) să
cunoască funcțiile, cerințele, metodologia evaluării, modele de teste analoage celor prin care se
intenționează testarea, în cazul când aceasta are loc pe o scară geografică mai largă, precum și
rezultatele obținute.

5.2. Descriptori de performanță

Descriptorii de performanță detaliază caracteristicile competențelor cuprinse în obiectivele de

referință, corespunzătoare obiectivelor–cadru de tip cognitiv ale programei de matematică. Aceștia
descriu patru niveluri de performanță în atingerea obiectivelor, considerate drept criterii de apreciere prin
cele patru calificative ce asigură promovabilitatea: suficient, bine, foarte bine, excelent.
Gradarea celor patru niveluri depinde de mai mulți parametri, care capătă ponderi variabile, în
funcție de obiectivul–cadru și de obiectivul de referință vizate. Acești parametri sunt:
 competența, descrisă în termeni de performanță optimală la nivelul obiectivelor de referință
ale programei;
 conținuturile aferente programei;
 gradul de intervenție a învățătorului în activitatea copilului;
 frecvența și semnificația greșelilor făcute de copil în realizarea sarcinilor date;
 nivelul de condiționare al sarcinii (numărul gradelor de libertate în realizarea sarcinii);
 gradul de complexitate al sarcinii, rezultat în urma interferenței mai multor competențe.
În scopul stimulării motivației pentru învățare, se acordă calificative de nivel superior elevilor care
manifestă o atitudine activ–participativă și disponibilitatea în rezolvarea de probleme; această categorie
de atitudini este singura implicată în procesul de evaluare.
In continuare, sunt prezentate câteva exemple, referitor la clasa a IV-a.

29
 Competența 2. Utilizarea numerelor în calcule
 Elevul înțelege sistemul zecimal pozițional de constituire a numerelor naturale,
demonstrând stadiul de formare a acestei competențe prin următoarele niveluri de
performanță:
Suficient Bine Foarte bine
 Fiind dat un număr care are  Recunoaște semnificația unei  Recunoaște semnificația unei
cel mult patru cifre, asociază cifre dintr-un număr de până la cifre dintr-un număr natural, după
cifra zecilor cu numărul de zeci ordinul milioa-nelor, după poziția poziția pe care acea cifră o ocupă
întregi, cifra sutelor cu numărul pe care acea cifră o ocupă în scrie- în scrie-rea numărului natural și
de grupe de câte 100, cifra mi- rea numărului și explică formarea ex-plică formarea numerelor
ilor cu numărul de grupe de câte numerelor ape-lând la o apelând la un suport figural.
1 000 etc., care intră în numărătoare pozi-țională.  Recunoaște caracteristici-le
componența numărului, pe baza  Completează descompu-nerea în sistemului de numerație zecimal
unor imagini care evidențiază baza zece a unui număr pe baza și pozițional.
grupele de câte 10 obiecte sau unui model dat.
de câte 10 grupe de câte 10
obiecte etc.
 Recunoaște cifrele roma-ne și  Citește numere mai mici decât 1  Citește numere mai mici decât 2
citește numere mai mici decât 000, scrise cu cifre romane. Scrie 000, scrise cu cifre romane. Scrie
30. Scrie cu ci-fre romane cu cifre ro-mane numere mai mici cu cifre ro-mane numere mai mici
numere mai mici decât 30. de-cât 1 000. de-cât 2 000.
 Utilizează în exerciții sim-ple
regulile de formare cu cifre
romane a numerelor mai mici
decât 2 000.
 Numără corect, crescător și  Numără corect, crescător și  Numără corect din 3 în 3, din 4
descrescător, din 1 în 1, din 2 în descrescător, din 1 în 1, din 2 în 2, în 4, din 5 în 5 etc. pe orice
2, în concentrul 0 – 1 000, cu din 3 în 3, din 4 în 4 etc., în submulțime de nume-re naturale
unele ezitări. concentrul 0 – 1 000, în ritm având un ritm a-decvat al
adecvat, cu unele ezitări sau cu numărării și capa-citatea de a
greșeli sporadice, autocorec-tate. forma rapid și-rul de numere,
indiferent de startul și pasul
numărării.
 Calificativ Excelent: Utilizează ideea de grupare pentru a număra mai ușor și pentru a explica
modul cum se efectuează adunarea; evidențiază baza de numerație 10 prin descompunerea numerelor în
sume de produse în care unul dintre factori este 10, 100, 1 000 etc.; aplică regulile de scriere cu cifre
romane în exerciții de determinare de numere.

 Elevul scrie și citește numere naturale, demonstrând stadiul de formare a acestei

competențe prin următoarele niveluri de performanță:
Suficient Bine Foarte bine
 Scrie cu cifre, după dicta-re,  Scrie după dictare numere din  Scrie după dictare numere
numere din concentrul 0 – 100 concentrul 0 – 1 000 000 cu naturale respectând cu pre-cizie
000, cu unele gre-șeli privind greșeli sporadice pri-vind forma și forma cifrelor, înca-drarea în
corectitudinea elementelor încadrarea unor elemente grafice. spațiul grafic des-tinat cifrei,
grafice, cu im-precizii de  Scrie cu cifre un număr scris cu înclinarea și dis-tanța dintre cifre.
încadrare în spațiul destinat cifrei. litere sau scrie du-pă dictare un  Scrie cu cifre un număr scris cu
 Scrie numere naturale mai mari număr natural la care trebuie litere sau scrie după dictare, fără
decât 100 000 după dic-tare într-un poziționate mai multe zerouri în greșeli, un nu-măr natural la care
ritm lent, pe ordi-ne și clase, cu inte-rior pentru a marca absența trebuie poziționate mai multe
reveniri nume-roase pe parcursul a două-trei ordine, cu gre-șeli zero-uri în interior, pentru a mar-
dictării. sporadice, pe care le ca absența a două-trei ordi-ne
 Scrie cu cifre un număr scris cu autocorectează la revenirea consecutive sau clase.
litere, când acesta are la toate asupra citirii numărului.

30
ordinele cifre diferite de zero.
 Recunoaște (citește sau scrie  Recunoaște (citește sau scrie  Recunoaște (citește sau scrie
cu litere) numere mai mici decât cu litere) numere mai mici decât 1 cu litere) orice fel de număr
100 000, având clasele marcate 000 000, având clasele marcate natural, până la ordinul sutelor de
prin spați-ere și toate cifrele prin spație-re; își corectează miliarde inclusiv, identificând cu
nenule; își corectează eventua-lele greșeli în urma rapiditate ordinul și clasa
eventualele greșeli în urma atențio-nării de către învățător. fiecăruia.
atenționării de către învățător.  Citește numere naturale mai
mari decât 1 000 000, scrise într-
un tabel cu ordi-ne și clase.
 Calificativ Excelent: Elevul identifică și citește numere cuprinse în rebusuri sau în forme
grafice derutante; creează rebusuri și alte jocuri folosind numere.

 Elevul compară și ordonează numerele naturale, demonstrând stadiul de formare a acestor

competențe prin următoarele niveluri de performanță:
Suficient Bine Foarte bine
 Compară numere naturale din  Compară numere naturale din  Compară numere naturale
concentrul 0 – 1 000 000 folosind concentrul 0 – 1 000 000 așezate folosind explicit raționa-mente
reprezentarea lor pe într-un tabel pozi-țional utilizând care implică poziția cifrelor;
numărătoarea poziționa-lă; implicit ra-ționamente care exprimă în scris compararea
exprimă în scris compa-rarea implică poziția cifrelor; exprimă în folosind notați-ile: <, >, =.
folosind notațiile: <, >, =. scris compararea folosind
 Compară, în cadrul unor sarcini notațiile: <, >, =.
de lucru distincte, două numere
scrise cu ace-lași număr de cifre
și două numere scrise cu un
număr diferit de cifre.
 Stabilește, cu greșeli spo-  Stabilește, cu greșeli spo-radice  Stabilește rapid succeso-rul și
radice, corectate la cerere, autocorectate, suc-cesorul și predecesorul oricărui număr
succesorul și predecesorul predecesorul ori-cărui număr dat, natural dat.
oricărui număr dat, din concentrul din con-centrul 0 – 1 000 000.
0 – 10 000.
 Ordonează crescător pa-tru  Ordonează crescător și  Ordonează crescător și
numere mai mici decât 1 000, descrescător cinci numere mai descrescător cel puțin șase
dintr-o listă de nu-mere dată, mici decât 10 000, din-tr-o listă de numere naturale dintr-o lis-tă de
comparându-le două câte două, numere dată, sub supravegherea numere dată, corectân-du-și
după între-bări ajutătoare. învățăto-rului, fiind capabil să-și eventualele greșeli în urma
co-recteze greșelile semnalate. autoanalizei.
 Determină cel mai mic (mai  Determină cifre care lip-sesc din  Determină cifrele care lip-sesc
mare) număr natural care scrierea unui nu-măr, pentru a din scrierea a două nu-mere
îndeplinește o condiție simplă, satisface o re-lație simplă de aflate într-o relație de
dată. comparare. comparare.
 Calificativ Excelent: Elevul rezolvă rapid exerciții de determinare a cifrelor unor numere care
îndeplinesc anumite condiții date de comparare; găsește toate soluțiile unor astfel de exerciții.

 Elevul utilizează fracții pentru a exprima subdiviziuni ale întregului, demonstrând stadiul
de formare a acestei competențe prin următoarele niveluri de performanță:
Suficient Bine Foarte bine
 Recunoaște reprezentări ale  Recunoaște reprezentări ale unor  Recunoaște și utilizează
unor fracții cu numito-rul mai fracții cu numito-rul mai mic decât reprezentări ale fracțiilor în
mic decât 10. 20. rezolvarea unor probleme simple.
 Recunoaște scrierea frac-  Determină fracții echiva-lente cu o  Determină fracții echiva-lente cu

31
ționară pentru fracții cu nu- fracție dată cu numitorul mai mic o fracție dată, folo-sindu-se de
mitorul mai mic decât 10; decât 20, utilizând reprezentări. reprezentări sau de intuirea
asociază denumirile: jumă-tate,  Recunoaște și utilizează scrierea amplificării și simplificării fracțiilor.
treime, sfert cu fracți-ile fracționară pentru fracții cu  Recunoaște și utilizează scrierea
corespunzătoare. numitorul mai mic decât 20; citește fracționară; citește fracții în mai
astfel de fracții în mai multe moduri. multe moduri.
 Determină o fracție din-tr-un  Determină o fracție din-tr-un  Determină o fracție din- tr-un
întreg, când întregul este un întreg, când întregul este un obiect întreg, când întregul este
obiect sau un grup de obiecte, sau un grup de obiecte, printr-o reprezentat printr-unul sau mai
printr-o activi-tate practică activi-tate practică independentă. multe desene, folo-sind un algoritm
desfășurată sub îndrumarea interiorizat de calcul.
învățătorului.
 Reprezintă prin desene fracții  Reprezintă prin desene fracții  Reprezintă prin desene fracții
subunitare cu numi-torul mai subunitare cu numi-torul cuprins echiunitare, subuni-tare,
mic decât 10, fi-ind dat întregul. între 10 și 20, fiind dat întregul.supraunitare, convena-bil alese.
 Reprezintă fracții pe un segment.
 Compară fracții cu numi-torul  Compară fracții cu numi-torul mai  Compară și ordonează fracții,
mai mic decât 10, pe baza unor mic decât 20, uti-lizând orice utilizând mai multe metode.
reprezentări. metodă care îl conduce la rezultat.  Determină fracții ai căror numitori
 Ordonează crescător un șir de și (sau) numărători îndeplinesc
trei-patru fracții cu numitori egali. condiții date.
 Ordonează crescător și
descrescător un șir de cel puțin
patru fracții cu numi-tori
(numărători) egali.

 Elevul recunoaște forme plane și forme spațiale, identifică și descrie proprietăți simple
ale unor figuri geometrice, demonstrând stadiul de formare a acestor competențe prin
următoarele niveluri de performanță:
Suficient Bine Foarte bine
 Identifică următoarele fi-guri  Identifică figurile geome-trice:  Recunoaște figurile geo-metrice
geometrice: punct, segment, punct, segment, linie dreaptă, linie cunoscute, incluse în configurații
triunghi, drep-tunghi, pătrat, frântă, linie curbă, poligoane, geometrice simple, care reunesc
romb, cerc, linie dreaptă, linie unghi, drepte paralele, patrulate-re două sau mai multe figuri.
curbă, unghi, drepte paralele, speciale, pe fețele obiec-telor din  Recunoaște poligoanele
din-tr-o listă de desene fără mediul înconjură-tor, asociind studiate pe fețele obiectelor din
distractori, răspunzând la fiecare figură cu denumirea ei, mediul înconjurător, asociind
întrebările învățătorului. dintr-o listă dată. fiecare figură cu denumirea ei,
fără sprijin.
 Recunoaște și numește fi-guri  Recunoaște forma de cub, sferă,  Recunoaște și esențiali-zează
și corpuri geometrice cilindru, con, *pris-mă, respectiv formele de: cub, sfe-ră, *cuboid,
prezentate ca modele fizice. *piramidă, a unor obiecte cu aspect cilindru, con, *prismă, *piramidă,
geo-metric regulat. ale u-nor obiecte care prezintă
ușoare neregularități.
*Desfășoară și asamblează cubul
și paralelipipedul dreptunghic.
 Distinge interiorul de ex-  Distinge interiorul de ex-teriorul  Distinge interiorul de ex-teriorul
teriorul unui corp geome-tric dat unei figuri geome-trice, într-un unei figuri geome-trice într-un
printr-un model fi-zic, într-un exercițiu sim-plu de recunoaștere. exercițiu com-binat.
exercițiu sim-plu de
recunoaștere.

32
 Descrie, folosind o termi-
nologie intuitivă, proprie-tăți
simple ale figurilor ge-ometrice
plane.
 Indică, folosind o termi-nologie
adecvată, proprie-tăți simple ale
figurilor ge-ometrice plane.
 Remarcă asemănări și de-osebiri
între tipurile de pa-trulatere.
 Identifică și descrie pro-prietăți
simple ale patrulate-relor.
 Reprezintă prin desen și notează
poligoanele.

 Descoperă prin pliere a-xele
de simetrie ale unei fi-guri
geometrice plane de-cupate,
care admite axă de simetrie.
 Identifică într-o listă de figuri
simple pe acelea care admit o
axă de simetrie.
 Exprimă suma lungimilor
laturilor unui poligon, cu-
noscând lungimea fiecărei
laturi.
 Exprimă aria unui drep-tunghi
sau pătrat prin nu-mărul de
pătrate-unitate ca-re acoperă
suprafața aces-tora.
 Calificativ Excelent: Elevul sortează figuri geometrice după mai multe criterii și explică metoda
de sortare folosită; recunoaște figuri geometrice cunoscute incluse în configurații geometrice complexe.
 Descoperă axele de sime-trie ale  Descoperă axele de sime-trie ale
unei figuri geome-trice plane unei figuri geome-trice plane, fără a
decupate, dintr-o listă de figuri și folosi de-cupaje și plieri.
verifică prin pliere existența acestor
axe.
 Identifică într-o listă de figuri
 Identifică într-o listă de figuri, pe
simple pe acelea care admit una acelea care admit două sau mai
sau două axe de simetrie. multe axe de simetrie.
 Calculează perimetrul u-nor  Calculează lungimea unei laturi a
poligoane, cunoscând lungimile unui poligon cunos-când perimetrul
laturilor lor. și lungimile celorlalte laturi.
 Calculează perimetrul drep-  Calculează perimetrul drep-
tunghiului și al pătratului, utilizând
tunghiului și al pătratului, utilizând
proprietățile aces-tora. formule.
 Calculează aria unei su-prafețe  Află aria unei suprafețe poligonale
poligonale care se poate care se poate descompune cu
descompune cu ușu-rință în ușurință în dreptunghiuri sau
dreptunghiuri sau pătrate, prin pătrate, pe baza unor calcule
numărarea pă-tratelor-unitate careparțiale.
acope-ră acea suprafață.  Calculează *aria dreptun-ghiului și
*aria pătratului utilizând formule.

 Elevul cunoaște unitățile de măsură standard pentru lungime, capacitate, masă,

suprafață, timp și unitățile monetare și exprimă, prin transformări pe baza operațiilor
învățate, legăturile dintre unitățile de măsură ale aceleiași mărimi, demonstrând stadiul
de formare a acestor competențe prin următoarele niveluri de performanță:

Suficient Bine Foarte bine

 Efectuează măsurări cu unități
nonstandard pentru lungime,
capacitate, masă, în condițiile în
care se pre-cizează de la
început mări-mea care se
măsoară și uni-tatea de măsură
folosită.
 Compară prin suprapune-re
sau alăturare, dimensiu-nile a
două obiecte cunos-cute;
compară capacitatea a două
vase prin turnarea u-nui lichid
dintr-un vas în celălalt; compară
masa a două obiecte cu ajutorul
balanței.
 Efectuează măsurări după ce a
ales unitatea de măsu-ră adecvată
mărimii.
 Asociază unitățile de mă-sură
principale pentru lun-gime,
capacitate, masă, cu reprezentări
fizice ale lor.
 Măsoară și compară lun-gimea,
capacitatea, masa unor obiecte
folosind, res-pectiv, metrul, litrul,
kilo-gramul, precum și multiplii sau
submultiplii lor.
 Ordonează trei obiecte în funcție
de lungime/ capaci-tate/ masă,
comparând mă-surile lor două câte
două.
 Exemplifică variația mă-surii
unei mărimi la schim-barea
unității de măsură.
 Decide asupra modalității
practice folosite pentru a ordona
trei sau mai mult de trei obiecte în
funcție de lungimea, capacitatea
sau masa lor.
 Ordonează cel puțin trei obiecte
în funcție de lungi-mea/
capacitatea/ masa lor,
măsurându-le cu un etalon

33
 comun.
 Enumeră în succesiune u-  Recunoaște ordinul de mărime  Utilizează ordinul de mă-rime al
nitățile de măsură standard ale al multiplilor și submultiplilor unității
multiplilor și sub-multiplilor unității
aceleiași mărimi. prin-cipale de măsură. principa-le de măsură pentru a
 Efectuează transformări  Exprimă prin transfor-mări face transformări.
simple folosind „scara mul- măsura unei mărimi folosind „scara  Exprimă prin transformări, pe
tiplilor“ și un tabel de multipli-lor“. baza operațiilor învățate,
transformare, ambele date. legăturile dintre unitățile de
măsură ale aceleiași mărimi, fără a
apela la un suport vi-zibil.
 Estimează rezultatul mă-  Estimează, având o marjă de  Estimează rezultatul mă-surării
surării unei lungimi cu un etalon eroare mică, rezultatul măsurării unei lungimi cu un etalon dat cu o
dat, după una–două încercări– unei lungimi cu un etalon dat, în aproximație de ordinul zecilor, în
verificări, în con-dițiile în care condițiile în care unitatea de condi-țiile în care unitatea de mă-
unitatea de măsură se cuprinde măsură se cuprinde în lungimea sură se cuprinde în lungimea dată
în lun-gimea dată de cel mult 8 dată de cel mult 10 ori. de cel mult 50 de ori.
ori.  Face estimări folosind u-nități
de măsură adecvate unor situații
variate.
 Măsoară suprafețe prin  Asociază unități standard de  Exprimă aria unor supra-fețe
„pavaje”. măsură pentru suprafață (metrul utilizând unități de mă-sură
pătrat, arul, hectarul) cu reprezentări standard și nonstan-dard.
fizice ale lor.
 Compară duratele a două  Compară duratele a două  Compară duratele a două
activități evident diferite ca activități similare prin ra-portarea la activități prin evaluarea in-
întindere în timp. o măsură exte-rioară, cum ar fi, de tervalului de timp scurs în-tre
 Stabilește succesiunea în timp exem-plu, volumul sau numărul începutul și sfârșitul lor.
a unor evenimente co-tidiene obiectelor rezultate în urma  Stabilește succesiunea lo-gică a
petrecute anterior momentului activității. cel puțin patru ima-gini în funcție
vorbirii.  Stabilește succesiunea lo-gică a de ordinea cronologică a derulării
trei imagini în func-ție de ordinea eve-nimentelor ilustrate, eventu-
cronologică a derulării al cu variante posibile.
evenimentelor ilustrate.

 Recunoaște orele, jumă-tățile  Citește ora și minutul pe un ceas

 Numește ora și minutul indicate
și sferturile de oră pe ceas; standard sau pe un ceas digital, cu
de un ceas standard sau de un
reprezintă pe un ca-dran orele ușoare ezi-tări și reveniri. ceas digital, în mai multe moduri
fixe și jumătățile de oră.  Figurează pe un cadran de ceas utilizate în limbajul cotidian.
 Utilizează relațiile dintre unități o oră fixă indicată.  Figurează pe un cadran de
de măsură pentru timp  Identifică orele a.m. și p.m. pe
ceas ora și minutul indicate a.m.
consecutive. cadranul unui ceas. sau p.m.
 Recunoaște regula de aso-ciere
a orelor de la 12 la 24 cu orele de
pe cadranul unui ceas standard.
 Utilizează corect în trans-formări
relațiile dintre unită-țile de măsură
pentru timp.
 Enumeră în succesiune zilele  Enumeră în succesiune zilele  Enumeră zilele săptămânii și
săptămânii și lunile anului, săptămânii începând cu oricare lunile anului, în succesiu-ne,
începând cu prima. dintre ele și lu-nile anului, începând începând cu oricare din-tre ele.
cu prima.
 Recunoaște monedele și  Recunoaște monedele și  Utilizează monede și banc-note
bancnotele utilizate în sis-temul bancnotele, înțelege și uti-lizează în probleme cu bani.
monetar românesc. relațiile de transfor-mare dintre  Efectuează „schimburi fi-
 Rezolvă probleme simple de acestea. nanciare” echivalente, folo-sind

34
aflare a restului la o su-mă de  Efectuează un „monetar” folosind mulaje de monede și bancnote.
bani după efectuarea de mulaje de monede și bancnote.
cheltuieli.
 Calificativ Excelent: Elevul utilizează cu ușurință mecanismul exprimării unei măsuri folosind
diferite unități de măsură; aplică în probleme variate cunoștințele despre măsuri.

Competența generală 5. Rezolvarea de probleme în situaţii familiare

 Elevul explorează modalități de a descompune numere naturale pe baza oricăreia

dintre operațiile învățate sau a unor combinații ale lor, demonstrând stadiul de formare a
acestor competențe prin următoarele niveluri de performanță:
Suficient Bine Foarte bine
 Descompune numere na-  Descompune numere mai mici  Descompune numere na-turale
turale mai mici decât 100 în decât 1 000 în sume sau mai mici decât 1 000 în sume sau
sume sau diferențe, utili-zând diferențe, utilizând o-biecte sau diferențe, utili-zând orice metodă
obiecte sau reprezen-tări; reprezentări; pentru un număr care îl conduce rapid la obținerea
pentru un număr dat, mai mare dat, mai mare decât 3, soluției, inclusiv reprezen-tări și
decât 2, efectuea-ză două astfel efectuează cel puțin trei astfel de numărare; scrie toate soluțiile.
de descom-puneri. des-compuneri.  Utilizează în calcule min-tale
modalități de a descom-pune
numerele.
 Descompune numere na-  Descompune numere na-turale  Descompune numere naturale în
turale mai mici decât 100 în mai mici decât 1 000 în produs de sume sau diferențe, respectând
produs de doi factori, cu greșeli doi sau mai mulți factori, anumite condiții date; pentru
sporadice, corectate la corectându-și eventualele greșeli numere mai mari decât 20, scrie
intervenția învățătorului. în urma autoanalizei. cel pu-țin trei soluții.
 Descompune numere na-turale în
produs de doi sau mai mulți factori
și în sume de produse (în baza 10).
 Corelează împărțirea cu rest  Corelează împărțirea cu rest cu  Corelează împărțirea cu rest în
cu relațiile dintre de-împărțit, relațiile dintre de-împărțit, mulțimea numerelor naturale cu
împărțitor, cât și rest, pentru împărțitor, cât și rest, pentru relațiile dintre deîmpărțit, împărțitor,
numere mai mici decât 100. numere mai mici decât 1 000. cât și rest.
 Înțelege și explică prin desene
sau scheme numeri-ce condiția de
unicitate a restului.
 Calificativ Excelent: Selectează și utilizează cu rapiditate modalități variate de a descompune
și regrupa numerele într-un exercițiu, pentru a calcula rapid.

 Elevul apreciază valoarea de adevăr a unei afirmații și recunoaște sensul implicației

„dacă–atunci“ pentru exemple simple, eventual din cotidian, demonstrând stadiul de
formare a acestei competențe prin următoarele niveluri de performanță:
Suficient Bine Foarte bine
 Execută sarcini simple  Execută sarcini simple  Recunoaște și utilizează
formulate în propoziții în care formulate în propoziții în care operatorii logici: și, sau, nu în
apar operatorii logici: și, sau, apar operatorii logici: și, sau, nu, contexte variate.
nu, după un exem-plu analog, corectându-și eventualele greșeli  Identifică prin excludere numere
oferit de către învățător. în urma autoanalizei. care îndeplinesc condiții date.
 Identifică prin excludere  Deduce consecințe posi-bile  Utilizează corect expresi-ile cel
elementele care aparțin u-nei dintr-un set de ipoteze date, sau mult, cel puțin, în contexte uzuale
anumite categorii, pe baza unei din efectuarea u-nui experiment simple.
imagini repre-zentând obiecte (fără a folo-si această  Selectează din mulțimea
familiare, recurgând la întrebări terminologie). consecințelor posibile ale unor

35
aju-tătoare, formulate de către
învățător.
 Apreciază valoarea de a-
devăr a unei propoziții pe baza
evidenței acesteia.
 Identifică prin excludere
elementele care aparțin u-nei
anumite categorii, pe baza unei
imagini repre-zentând obiecte
familiare, fără sprijinul
învățătorului.
 Apreciază valoarea de a-devăr
a unei propoziții pe baza unei
verificări imedi-ate.
ipoteze date, pe cele pertinente din
punct de ve-dere logic.
 Construiește unele justifi-cări
pentru soluțiile la care a recurs în
rezolvarea unei probleme.
 Completează o diagramă logică
cu două intrări de ti-pul „da – nu“.
 Apreciază valoarea de a-devăr a
unei afirmații gene-rale prin
verificări pe cazuri particulare.

5.3. Descrierea nivelului minimal de atingere a standardelor - câteva exemple

 Recunoașterea figurilor și a corpurilor geometrice și reprezentarea figurilor plane

Nivel minimal de realizare Itemi de evaluare (exemple)
 Elevul sortează și clasifică for- Se pun la dispoziția copiilor diferite obiecte având forme plane sau
me plane utilizând diferite crite-rii. spațiale ușor de recunoscut și se cere:
1. Formați o grupă cu obiecte care se pot rostogoli.
2. Formați o grupă cu obiecte care au un contur format numai din linii
drepte/ curbe etc.
3. Alegeți obiecte care au fețe în formă de pătrat etc.
 Recunoaște figurile geometrice 1. Numește obiecte din sală, care au formă de tri-unghi, pătrat etc.
plane (triunghi, pătrat, dreptunghi, 2. Din mulțimea de figuri geometrice următoare,
cerc, linie curbă, dreaptă, a) colorează: cu roșu dreptunghiurile, cu verde cercurile, cu albastru
segment, semidreaptă, linie pătratele etc.
frântă, unghi) și le descrie pe b) încercuiește: cu o linie roșie cuburile, cu o linie albastră cilindrii, cu
baza elementelor lor (vârfuri, o linie verde conurile etc.
laturi), având la dis-poziție
modele ale figurilor.
 Recunoaște forme spațiale
(cub, sferă, paralelipiped,
piramidă, ci-lindru, con) și le
descrie pe baza elementelor lor
(fețe, muchii, vâr-furi, laturi,
unghiuri), având la dispoziție
modele ale corpurilor.

etc.

3. Completează desenele următoare pentru a obți-ne:  un pătrat;

 un dreptunghi;  un triunghi.

  

4. Se prezintă pe catedră o trusă de corpuri geometrice. Se solicită

copilului să aleagă piramida și să descrie elementele sale.
Se procedează similar pentru alte corpuri.

36
 Localizare și deplasare
Nivel minimal de realizare Itemi de evaluare (exemple)
 Elevul localizează poziția și di- 1. Pentru desenele următoare, înconjoară persona-jul aflat la dreapta
recția deplasării obiectelor într-un roboțelului.
spațiu dat, folosind ca termeni: în
față, în spate, deasupra,
dedesubt, înainte, înapoi, dreapta,
stânga etc.
 Execută și comandă întoarceri
în unghi drept.
 Localizează cele patru puncte
cardinale, fiind dat cel puțin unul
dintre ele.

2. Învățătorul solicită copilului efectuarea unor în-toarceri: „La

dreapta“, „La stânga“, „La stânga împrejur“.
3. Învățătorul indică un sens al unei direcții și soli-cită: „Presupunând
că acesta este Nordul, preci-zează orientarea celorlalte puncte
cardinale“.
 Descrie și reprezintă o mișcare 1. Desenează liniile care arată deplasarea iepurașului până la morcov,
desfășurată pe o rețea de pătrate știind că traseul lui este următorul:
cu deplasări posibile numai ori-
zontal sau vertical.

PORNIRE
două laturi în sus, una la dreapta; 
o latură în sus, două la stânga; 
trei laturi în sus, două la dreapta; 
o latură în jos, trei la dreapta etc.

2. Reciproca problemei 1. Se dă traseul pe desen și se cere

descrierea lui.

37
 Nivel minimal de realizare Itemi de evaluare (exemple)
 Recunoaște și completează mo- Continuă modelul:
dele repetitive implicând depla- 1.
sări în plan (translații, rotații)*.

*Nu se va folosi terminologia 2.

aferentă transformărilor
geometrice.

 Desenează pe o rețea de 1. Imaginează-ți că linia verticală este o oglindă. Trasează figura

pătrate simetrica față de o care apare în partea cealaltă.
dreaptă a unei figuri simple.
 Recunoaște figuri simple sime-
trice față de o dreaptă.

2. Colorează numai figurile simetrice:

 Recunoaște pozițiile: vertical, Care dintre segmentele următoare sunt așezate în poziție:
orizontal și oblic. a) orizontală;
b) verticală;
c) oblică?









38
Geometrie metrică
Nivel minimal de realizare Itemi de evaluare (exemple)
 Calculează perimetre și arii ale 1. Calculează perimetrul unui dreptunghi având lungimea de 4 cm și
dreptunghiurilor prin numărare de lățimea de 1 cm.
pătrate–unitate din rețele. 2. Calculează ariile următoarelor dreptunghiuri luând ca unitate de
măsură un pătrat al rețelei.

   




 Exprimă volume ale cuburilor și 1. Din câte cuburi mici este alcătuit fiecare corp de mai jos?
paralelipipedelor prin numărare
de cuburi–unitate.

 
2. Toate cuburile mici au aceeași mărime. Care dintre construcțiile
următoare conține cele mai multe cubulețe?


 

39
Utilizarea unităților de măsură neconvenționale și convenționale
Nivel minimal de realizare Itemi de evaluare (exemple)
 Compară măsuri de obiecte și Compară măsurile obiectelor desenate mai jos. Completează cuvintele
utilizează limbajul adecvat pentru care lipsesc.
a exprima rezultatele acestor
comparări (mai lung, mai scurt,
cel mai lung etc.). este mai ............. decât

este cel .......................

este mai ............. decât

 Utilizează unități de măsură 1. Scrie în dreptul fiecărui creion lungimea lui măsurată cu unitatea de
non-standard pentru lungime, măsură desenată dedesubt.
ma-să, arie, volum în scopul
compa-rării și ordonării măsurilor
unor obiecte.

40
Nivel minimal de realizare Itemi de evaluare (exemple)
 Cunoaște și utilizează unități de 1. Completează căsuțele libere cu numere cores-punzătoare:
măsură standard pentru: 1
a) 2 050 kg = g; c) kg = g;
1 1 4
 lungime: m, m, m, cm;
2 10 1 3 1
b) m = cm; d) l + l = l.
1 1 2 4 4
 masă: kg, kg, kg, g;
2 4
1 1 2. Un teren de sport în formă de dreptunghi se pa-vează cu dale de
 volum (capacitate): l, l, l; forma unui pătrat având latura de 1 m. Câte dale sunt necesare, știind
2 4 că pe o latură a terenului încap 12 dale, iar pe cealaltă, 18 dale?
 arie: pătrate cu latura de 1 m Schițează un desen.
sau 1 cm.
 Efectuează estimări cu ajutorul 1. Care dintre obiectele următoare ar putea avea masa de 1 kg? a) un
unităților de măsură standard pre- litru de suc;
cizate anterior. b) un măr mic;
c) un grăunte de nisip;
d) o coală de hârtie.
2. Indică cel puțin o unitate de măsură potrivită pentru a exprima:
a) lungimea unui creion obișnuit;
b) lungimea unui drum;
c) înălțimea unui bloc de locuințe;
d) înălțimea unui copil.
 Alege instrumente și unități de 1. Care este unitatea de măsură adecvată pentru a măsura:
măsură adecvate pentru efectua- a) lungimea unei stofe;
rea unei anumite măsurători. b) masa unui sac cu cartofi;
c) volumul apei dintr-un acvariu?
2. Alege, din lista de mai jos, unitățile de măsură și instrumentele
adecvate pentru a măsura:
a) volumul (capacitatea);
b) masa;
c) lungimea;
d) aria.
metrul de croitorie, o sticlă de 1 litru, kilogramul, balanța, pătratul cu
latura de 1 m, cântarul, metrul de tâmplărie, litrul.
 Rezolvă probleme simple în ca- 1. Ina a dat la casă o bancnotă de 5 000 lei și una de 1 000 lei. A
re apar sume de bani. primit rest 750 lei. Ce sumă a chel-tuit?
2. Ce rest se obține la o bancnotă de 50 000 lei dacă s-au făcut
cumpărături în valoare de 42 750 lei?

Nivel minimal de realizare Itemi de evaluare (exemple)

 Recunoaște și utilizează succe- 1. Ordonați următoarele tablouri ținând cont de succesiunea în timp a
siunea în timp a evenimentelor. evenimentelor descrise, șinând cont că acțiunile se petrec dimineața.

 

2. Scrieți conform succesiunii în timp:

– zilele săptămânii, începând cu miercuri;
– anotimpurile, începând cu toamna;
– lunile anului, începând cu iunie.

41
 Recunoaște orele și subdivizi-
uni ale orei pe ceas.
Formularea și rezolvarea de probleme care presupun efectuarea a cel mult trei operații
Nivel minimal de realizare
 Elevul recunoaște și utilizează
corect expresii care sugerează o
anumită operație (adunare,
scăde-re, înmulțire, împărțire),
rezolva-rea problemelor
necesitând calcu-le simple.
1. Scrieți ora indicată de ceasul de perete, pe ca-dranul ceasului
electronic.
11 12 1 11 12 1
10 2 10 2
9 3 9 3
8 4 8 4
7 6 5 7 6 5
: :
2. Precizați ora la care este:
a) cu 10 minute mai târziu;
b) cu 10 minute mai devreme decât cea indicată de cadranele de mai
sus.
Itemi de evaluare (exemple)
Rezolvați problemele:
– probleme de grupare:
1. Mihai avea 50 de timbre. El a mai primit 20. Câte timbre are
acum?
2. Pe un raft sunt 9 cutii. În fiecare cutie sunt 7 ju-cării. Câte jucării
sunt în total pe raft?
– probleme de separare:
3. La un magazin erau 100 de jucării. S-au vândut 30 de jucării. Câte
jucării au rămas?
4. Dacă un bilet costă 50 de lei, câte bilete se pot cumpăra cu 200
de lei?
– probleme de comparare:
5. Eu am 710 timbre. Fratele meu are cu 120 mai multe (mai puține).
Câte timbre are fratele meu?
6. Doi dintre prietenii mei colecționează cărți poș-tale ilustrate. Unul
are 150, iar celălalt de 4 ori mai multe (mai puține). Câte cărți poștale
are cel de-al doilea?
– probleme de egalizare:
7. Pe terenul de sport sunt 9 fete. Dacă mai vin 3, vor fi la fel de
multe ca și băieții. Câți băieți sunt?
8. Pe masă sunt 12 căni și 7 farfurii. Câte farfurii mai trebuie puse
pentru a fi la fel de multe ca și cănile?
– probleme de grupare-separare combinate:
9. La un concurs trebuiau să participe 50 de copii, dar 10 copii s-au
răzgândit și s-au înscris apoi alți 20 de copii. Câți copii au participat
la concurs?
10. Pe un raft din magazin erau 8 cutii cu câte 4 ursuleți în fiecare.
Acești ursuleți au fost reparti-zați în mod egal celor 16 copii de la
grupa mică a grădiniței. Câți ursuleți a primit fiecare?
42
Elemente de logică
Nivel minimal de realizare Itemi de evaluare (exemple)
 Identifică operatorii logici: con- 1. Priviți cu atenție desenul:
juncție („și“), disjuncție („sau“),
negație („nu“) și implicația logică 1 2 3 4
„dacă – atunci“ în contexte sim-
ple. 5 6 7 8

2. Scrieți numerele tricourilor care:

a) au și și ; b) nu au ;
c) au sau , sau , sau ambele; d) au sau ;
e) au numai , sau numai ; f) nu au , nici .

2. Răspunde rapid, fără a calcula în scris.

23 × 7 = 161. Atunci 23 × 7 + 23 =
925 + 839 = 1 764. Atunci 926 + 839 =

5.5. Probe de evaluare

Probele de evaluare a rezultatelor școlare la matematică măsoară performanțele atinse de

fiecare elev în formarea capacităților și a competențelor prevăzute de programă, specificate în matrice și
în descriptori de performanță.
Profesorul poate evalua progresele înregistrate de elevi și calitatea activităților didactice
desfășurate de el cu elevii printr-o varietate de forme și metode de evaluare: teme în clasă, teme pentru
acasă, probe orale, probe practice, probe scrise, observarea sistematică a fiecărui elev în timpul rezolvării
sarcinii, autoevaluarea produselor activității etc.
Sistemul de notare prin calificative are drept scop să evalueze progresul înregistrat de copil în
raport cu sine însuși pe drumul atingerii obiectivelor prevăzute de programă; calificativul măsoară nu atât
cantitatea de informații de care dispune elevul la un moment dat ci mai ales, ceea ce poate el să facă
utilizându-și competențele dobândite prin învățare. Situațiile din viața de zi cu zi nu se rezolvă aproape
niciodată prin probleme-tip, iar modele ale acestor situații cotidiene copilul întâlnește, din păcate, numai
cu totul întâmplător în școala de astăzi. Este așadar imperios necesar ca evaluarea să devină un instrument
formativ, care să pună copilul în situații de învățare variate.
Tipurile de probe care urmează caută să acopere o gamă cât mai largă de modalități de evaluare,
deoarece nu toate obiectivele pot fi evaluate prin teste; pentru a aprecia gradul de înțelegere a unor
concepte de către copil, sunt utile discuții și activități practice.

5.5.1. Evaluarea prin probe orale și prin probe practice

Precizări conceptuale
Probele pe care le propunem în continuare se referă la evaluarea următoarelor competențe:
 înțelegerea sistemului pozițional de formare a numerelor naturale;
 utilizarea unui sistem nepozițional de formare a numerelor;
 compararea numerelor naturale;
 cunoașterea procedurilor de calcul vizând: adunarea și scăderea numerelor naturale;
înmulțirea numerelor naturale când un factor are cel mult două/*trei cifre; împărțirea la un

43
 număr de o cifră; *împărțirea la un număr de două cifre;
 efectuarea de estimări;
 recunoașterea și utilizarea scrierii fracționare;
 identificarea formelor plane și a celor spațiale;
 cunoașterea și utilizarea unor unități de măsură;
 compunerea și descompunerea numerelor;
 utilizarea unor elemente simple de raționament logic;
 identificarea unor tipuri de asocieri;
 rezolvarea intuitivă a ecuațiilor;
 compunerea de exerciții și probleme;
 organizarea datelor în tabele simple.
În timpul administrării unei probe, toți elevii clasei derulează o activitate similară cu elevul sau
elevii ale căror competențe sunt evaluate.
Probele orale și cele practice propuse oferă modalități de a organiza simplu și eficient evaluarea
curentă, fără ca elevul vizat să conștientizeze faptul că este supus unui proces de examinare pentru
acordarea de calificative. Se pot desfășura probe similare celor propuse, axate pe tematica unei anumite
lecții, ori de câte ori învățătorul consideră necesar.
Aceste probe pot lua forma unor jocuri interactive profesor–elev sau elev–elev. Ele vizează, în
egală măsură, nivelul atingerii unor obiective de tip cognitiv din programă, dar și formarea și dezvoltarea
capacității de a comunica utilizând limbajul matematic.
Pentru a da o mai mare obiectivitate acestui tip de probă, prezentăm, la sfârșitul fiecăreia, și
modalitățile de adaptare a descriptorilor de performanță la conținutul concret evaluat.

Conținutul probelor orale. Procedura de aplicare și de apreciere

Proba orală 1 vizează evaluarea competențelor privitoare la cunoașterea și utilizarea sistemului
pozițional de formare a numerelor naturale.
Se scrie pe tablă un număr, de exemplu 38 567. Învățătorul propune câteva propoziții în legătură
cu acest număr și numește pe rând, câte un elev care precizează dacă fiecare propoziție este adevărată
sau este falsă.
Exemple: Numărul 38 567 are cinci cifre.
Cifra zecilor este 5.
Numărul conține 385 de sute.
Numărul este format cu cifre diferite.
Activitatea se desfășoară în continuare pe baza acestui model, în echipe de câte doi elevi, după
cum urmează:
 Se propun două–trei numere, care se scriu pe tablă. Un elev este solicitat să formuleze o
propoziție similară celor de mai sus, în legătură cu unul dintre numere.
 Un al doilea elev este solicitat să precizeze dacă propoziția este adevărată sau este falsă
(corectă sau incorectă).
 Se continuă în același mod cu încă o propoziție, apoi elevii schimbă rolurile între ei.
Dacă vreunul dintre elevi întâmpină dificultăți, se reprezintă pe tablă o numărătoare pozițională și
învățătorul adresează întrebări ajutătoare privind modul de grupare a unităților, zecilor, sutelor etc.
Timp de lucru pentru aplicarea probei: cca. 5–10 minute/echipă.
Calificativul se acordă după descriptorii anteriori corespunzători, astfel:
Suficient Bine Foarte bine
Formulează propoziții modificând Formulează propoziții corec-te prin Formulează propoziții corecte
numerele în cadrul modelului dat, analogie cu cele date. gramatical și pertinen-te logic,
cu sprijin din partea învățătorului. Asociază corect cel puțin una eventual diferite de modelul dat.
Precizează valoarea de a-devăr a dintre propoziții cu va-loarea ei de Asociază corect, fără ezi-tări,
unei propoziții pro-puse, apelând la adevăr; se au-tocorectează în fiecare propoziție pro-pusă de
reprezen-tări. urma aten-ționării de către colegul său, cu va-loarea ei de
învățător și este capabil să adevăr.
explice greșeala făcută.

44
 Proba orală 2 evaluează stadiul de formare a competenței de citire a numerelor naturale.
Se prezintă o planșă pe care sunt scrise diferite numere, ordonate în funcție de dificultatea de
citire, ca în exemplele de mai jos.
3 598 24 645 50 654 345 007 9 500 607 105 000 078
7 834 57 342 79 042 560 076 4 090 004 600 900 006
4 917 84 958 50 654 452 009 1 007 602 300 500 007
Sunt vizați pentru evaluare trei–patru elevi, care vor fi nominalizați pe parcursul desfășurării
probei, fără a fi anunțați anterior. Un elev citește în ordinea scrierii, numerele de pe un rând. Dacă acesta
ezită foarte mult sau greșește frecvent, este solicitat un alt elev să intervină, pentru a corecta greșelile;
acest al doilea elev va fi evaluat în continuare.
Timp de lucru pentru aplicarea probei: cca. 15 minute.
Calificativul se acordă pe baza descriptorilor de performanță anteriori corespunzători, cu
următoarele precizări:
Suficient Bine Foarte bine
Citește corect cel puțin pri-mele Citește numerele scrise pe un Citește fără greșeală toate
două numere ale unui rând; citește rând, cu unele ezitări și/ sau numerele scrise pe un rând,
următoarele do-uă numere ale unui greșeli pe care le auto- inclusiv în situația în care
rând, cu ezitări și greșeli; reușește corectează după ce îi sunt cifrele numărului nu sunt
să-și corecteze aceste gre-șeli și să semnalate. grupate în clase.
citească un număr de același tip
după explica-ții suplimentare
formulate de colegi sau învățător.

Proba orală 5 vizează evaluarea competențelor privind recunoașterea și utilizarea scrierii

fracționare a numerelor.
Elevii au pe bancă figuri geometrice decupate, cu ajutorul cărora, prin îndoire și hașurare, vor
evidenția diferite fracții. Se prezintă o planșă pe care sunt reprezentate diferite fracții, ca în exemplul
următor.

Profesorul se adresează elevilor:

a) Hașurați, folosind figurile pe care le aveți pe bancă, părți care să exprime aceleași fracții.
b) Citiți fracțiile date.
c) Arătați și citiți fracțiile formate.
d) Indicați numitorul și numărătorul fiecărei fracții date. Precizați ce arată aceștia în fiecare caz.
e) Numiți fracții egale cu cele date, având alți numitori. Hașurați astfel de fracții pe figurile
decupate pe care le aveți pe bancă.
Activitatea se desfășoară inițial frontal, elevii lucrând independent în bănci, apoi învățătorul
adresează întrebări elevilor vizați pentru evaluarea competențelor.

Timp de lucru pentru aplicarea probei: cca. 15 minute.

Calificativul se acordă pe baza descriptorilor de performanță corespunzători anteriori, cu
următoarele precizări:
Suficient Bine Foarte bine
Rezolvă corect sarcina b. Rezolvă corect sarcinile a, b, c, d, cu Rezolvă corect sarcinile a, b, c,
Rezolvă parțial corect sar- verbalizare mini-mă dar corectă, la punctul d și e, cu exprimare corectă,
cina a, cu autocorectare la d. clară și concisă la punctul d.
intervenția învățătorului, în Formulează răspunsuri co-recte la
cazul unor greșeli. întrebările ajutătoa-re puse de către
învățător pentru punctul e.

45
 Proba orală 13 vizează nivelul de formare a capacității de a compune și de a rezolva
probleme.
Se scrie pe tablă, sau se prezintă o planșă conținând textul unei probleme, ca de exemplu:
3
Cele 16 zile din vacanța de iarnă le-am petrecut astfel: jumătate în tabără, la bunici, iar restul
4
acasă. Câte zile am stat acasă?
Învățătorul se adresează clasei:
a) Problema conține o greșeală. Cine o descoperă?
b) Modificați problema, astfel încât să eliminați greșeala.
c) Scrieți exercițiul prin care se rezolvă problema nou formulată.
d) Formulați o altă problemă, modificând datele numerice ale celei
de-a doua.
e) Transformați exercițiul de adunare într-unul de scădere.
f) Formulați o problemă care se rezolvă prin operația de scădere anterioară.
g) Completați cum doriți enunțul ultimei probleme și formulați în acest mod o nouă problemă.
Exercițiul vizează în primul rând formarea și dezvoltarea capacității de a comunica utilizând
limbajul matematic și, în al doilea rând, compunerea de exerciții și probleme. De aceea, este util să se
stimuleze o discuție între copii, cu scopul de a observa comportamentul lor comunicativ.

Timp de lucru pentru aplicarea probei: 20 minute.

Calificativul se acordă pe baza descriptorilor de performanță corespunzători anteriori, cu

următoarele precizări:

Suficient Bine Foarte bine

Rezolvă corect sarcinile c Rezolvă corect sarcinile c, d, e, f, g cu Rezolvă corect toate sarci-nile.
și d cu autocorectare la in- verbalizare mi-nimă la punctul g și răs-
tervenția învățătorului, în punsuri corecte la întrebă-rile ajutătoare
cazul unor greșeli. puse de către învățător.

5.5.2. Evaluarea curentă prin probe scrise

Precizări conceptuale

Proba scrisă de evaluare curentă este o lucrare scrisă, de mici dimensiuni, ce se aplică la un interval
de 3–4–5 lecții între care există o legătură structurală și care urmărește să evalueze un singur tip de
competență. Este un instrument de evaluare formativă, care permite învățătorului să depisteze pe
parcursul derulării procesului de învățare (nu la sfârșitul lui), dificultățile pe care le întâmpină elevul.
Administrată sistematic, proba scrisă de evaluare curentă furnizează informații necesare pentru
organizarea programului diferențiat de pregătire al elevilor și totodată, oferă posibilitatea implicării conștiente
și active a familiei în a-l ajuta pe elev să depășească dificultățile în învățare. În cele ce urmează, oferim
câteva exemple de astfel de probe, însoțite de precizări privind modul de aplicare.

46
Conținutul probelor scrise de evaluare curentă. Procedura de aplicare și de apreciere

Proba 1 evaluează stadiul de formare a următoarelor competențe:

 înțelegerea sistemului pozițional de formare a numerelor;
 scrierea numerelor naturale.

Conținutul probei 1

a) Scrie numerele indicate prin următoarele reprezentări:

b) Completează tabelul:
Numărul scris cu litere Numărul scris cu cifre
treizeci și șase de mii patru sute cincizeci și
șase
217 893
cinci mii opzeci și nouă
58 004
patru sute de mii patru
267 003
trei milioane șapte
56 000 987

c) Completează casetele cu numerele potrivite.

51 728 = 5 × + 1 × 1 000 + 7 × 100 + 2 × +8
740 280 = 7 × + 40 × +2× + 8 × 10
3 490 002 = 3 × + × + × +

Timp de aplicare a probei: 15 minute.

Calificativul se acordă pe baza descriptorilor de performanță corespunzători anteriori, cu
următoarele precizări:

Suficient Bine Foarte bine

Rezolvă corect itemul a și Rezolvă corect itemii a și b Rezolvă corect sarcinile a,
cel puțin șase exerciții de și cel puțin două exerciții b și c.
la b. de la c.

47
 Proba 2 evaluează stadiul de formare a următoarelor competențe:
 compararea și ordonarea numerelor naturale.

Conținutul probei 2

a) Scrie semnul de comparație potrivit:

234  324 1 528  998
b) Scrie în ordine descrescătoare numerele: 3 589; 1 985; 11 002.
c) Ordonează crescător numerele: 6 195, 56 434, 65 539, 500 139.
d) Descoperă cifrele care trebuie puse în casete, pentru ca relația să fie corectă.
31 578 > 39 634

Timp de aplicare a probei: 10 minute.

Calificativul se acordă pe baza descriptorilor de performanță din tabelele 2.1.3. și 2.2.2., cu
următoarele precizări:

Suficient Bine Foarte bine

Rezolvă corect itemii a și b. Rezolvă corect itemii: a, b Rezolvă corect itemii: a, b,
și c. c și d.

Proba 3 evaluează stadiul de formare a următoarelor competențe:

 recunoașterea terminologiei specifice operațiilor aritmetice;
 aflarea rezultatului unui exercițiu cu o singură operație.

Conținutul probei 3
a) Rezolvă exercițiile și desenează o săgeată de la fiecare număr la denumirea lui.

SUMĂ CÂT DIFERENȚĂ PRODUS TERMEN

2 586 – 1 243 = 275 + 439 =

34 × 8 = 468 : 9 =

DESCĂZUT REST SCĂZĂTOR FACTOR

b) Scrie semnele de operație potrivite pentru a obține o egalitate.

204  101  205 = 308

Timp de aplicare a probei: 10 minute.

Calificativul se acordă pe baza descriptorilor de performanță corespunzători anteriori, cu

următoarele precizări:

Suficient Bine Foarte bine

Trasează corect cel puțin șase Rezolvă corect și complet Rezolvă corect itemii a și b.
săgeți la a. itemul a.
Obține rezultatul corect la două
dintre exercițiile de la a.

48
 Proba 4 evaluează stadiul de formare a următoarei competențe:
 respectarea regulilor de prioritate în calcul.

Conținutul probei 4
a) Calculează, respectând ordinea efectuării operațiilor:
8+9×4= 6×3+9×7= 58 – 7 × 8 =
5 + 2 × (3 + 12) = 100 – 3 × (2 + 4 × 5) = 3 × 9 + 2 × (50 – 3 × 9) =
b) Adună la produsul numerelor 7 și 4, câtul numerelor 63 și 9.
c) Calculează în două moduri: 4 × (3 + 6). Utilizează desene.
d) La o cofetărie s-au vândut într-o zi 9 cutii cu câte 20 de bomboane și 12 cutii cu câte 30 de
bomboane. Câte bomboane s-au vândut în acea zi? Rezolvă problema printr-un exercițiu.
Timp de aplicare a probei: 15 minute.
Calificativul se acordă pe baza descriptorilor de performanță din tabelul 2.1.5., cu următoarele
precizări:
Suficient Bine Foarte bine
Rezolvă patru dintre exer-cițiile de Rezolvă corect itemul a, Rezolvă corect itemii a, b, c și
la a, având cel mult o greșeală de având cel mult două greșeli d, având cel mult două greșeli
calcul. care pot fi puse pe seama care pot fi puse pe seama
Transpune corect în simbo-luri efortului de concentrare. efortului de concen-trare.
matematice enunțul de la b și Rezolvă corect itemii b și c.
efectuează parțial calcule corecte.
 Calificativul Excelent se poate acorda în cazul efectuării fără greșeală a întregii probe.

5.5.3. Evaluarea sumativă prin teste

La nivelul clasei a IV-a, testarea vizează în mod distinct două componente, și anume, pe de o
parte verificarea acoperirii nivelului minimal al standardelor curriculare de performanță și, pe de altă
parte, măsurarea complexității achizițiilor dobândite de elev în fiecare domeniu al curriculum-ului școlar.
De aceea, prezentăm în continuare două tipuri de teste cu rol diagnostic: teste de fixare și teste de
sinteză. Ele certifică nivelul de performanță al elevului în mod diferit, după cum urmează:
 Testele de fixare indică atingerea nivelului de bază al standardelor curriculare de
performanță; rezultatele unor astfel de teste sunt evaluate folosind calificativele admis –
respins.
 Testele de sinteză reprezintă atât o sinteză a domeniilor de conținut studiate, cât și o sinteză
a nivelului de formare a competențelor dobândite prin învățare. Aceste teste pot avea o dublă
utilizare: se poate evalua separat, prin calificativele: suficient, bine, foarte bine, fiecare
competență prevăzută în test, sau se poate evalua global ansamblul rezolvărilor din test
pentru a decide asupra calificativului acordat elevului la finalul unui semestru.

Testele de evaluare sumativă vizează crearea unei imagini sintetice asupra achizițiilor copilului;
ele se construiesc astfel încât să ofere informații despre nivelul de competență al elevului la finalul unui
capitol sau al unei perioade de timp determinate (semestru, an școlar, treaptă de învățământ etc.).
Aplicarea de teste în evaluarea la matematică este un procedeu cunoscut și extrem de utilizat în
sistemul nostru de învățământ. Ceea ce aduc în plus aceste teste este o prezentare structurată a
informației.
În momentul administrării unui test, pentru a evita dificultățile de receptare de către copii a
conținutului fiecărui item, este util să se respecte câteva condiții:
 Dacă elevii dau impresia că au dificultăți în înțelegerea unui enunț, se poate exemplifica, rezolvând
un exercițiu analog.
 Se va explica elevilor faptul că observarea atentă și interpretarea corectă a desenelor oferă sugestii
pentru rezolvarea exercițiilor.
 Pentru a stimula creativitatea și a testa capacitatea de a reacționa adecvat în situații noi, multe dintre
probleme nu au o rezolvare standard. Copiii vor fi sfătuiți să adauge pe foaia de hârtie orice fel de
desene, schițe, calcule parțiale, care ar putea ajuta la rezolvarea problemei.

49
 5.3.1. Teste de fixare

În cele ce urmează, prezentăm câte patru exemple de teste de fixare. Primele două se pot
administra pe parcursul semestrului I, iar următoarele două, pe parcursul semestrului al II-lea. Ele
răspund la întrebarea „În ce măsură și-a însușit elevul competențele de bază prevăzute prin standarde?“.
Administrarea lor înainte de finalul semestrului sau al anului școlar permite depistarea din timp a
dificultăților pe care le au elevii și, prin aplicarea programului de recuperare, preîntâmpină eșecul școlar.
Răspunsul la fiecare item se evaluează prin admis, dacă acesta este corect și respectiv respins,
dacă acesta este greșit. De asemenea, calificativul pe test este admis, dacă toate răspunsurile au fost
corect formulate și respins, dacă cel puțin un răspuns este incorect. În această din urmă situație, se
constată care dintre competențe nu este formată și se aplică programul de recuperare.

Test de fixare – Semestrul I

Competențe evaluate Itemi
Scrierea, citirea și pozi- 1. Ce număr este înaintea numărului 1 000 în șirul numere-lor naturale?
ționarea pe axă a 2. Compară numerele: a) 2 357  989; b) 5 873  5 837.
nume-relor naturale 3. Ce număr lipsește pentru ca egalitatea să fie corectă?
8 000 + + 50 + 4 = 8 754
Cunoașterea și 4. Calculează:
aplicarea procedurilor 21 – 9 = 6×7= 60 : 8 = 630 : 3 =
de calcul 5. Calculează și verifică efectuând operația inversă:
24 + 35; 99 : 33.
Utilizarea de reguli și 6. Subliniază numerele care se împart exact la 2:
corespondențe 45; 80; 66; 71; 83; 105; 1 000; 85.

7. Completează șirul cu încă patru elemente potrivite:

Folosirea corectă a ter- 8. Scrieți numărul 15 ca: – o sumă a două numere;

minologiei matematice – o diferență a două numere;
învățate – un produs a două numere;
– un cât a două numere.
Rezolvarea de 9. Un țăran a obținut o recoltă de 15 750 kg de grâu, din care a vândut 12
probleme 450 kg. Câte kilograme i-au rămas?
10. Într-o sală de cinema sunt 34 de rânduri, iar pe fiecare rând sunt 20 de
scaune. Câte locuri are sala?
11. Dublul unui număr este 18. Care este numărul?

Test de fixare – Semestrul al II-lea

Competențe evaluate Itemi
Cunoașterea și utiliza- 1. Observă desenul alăturat:
rea fracțiilor
a) În câte părți la fel de mari a fost împărțit dreptunghiul?
b) Care este fracția corespunzătoare părții hașurate?
c) Care este fracția care reprezintă partea nehașurată?
d) Cu cât este mai mare partea nehașurată decât partea hașurată?
e) Ce parte din întreg reprezintă partea hașurată?
2 7 3 12
2. Se dau fracțiile: ; ; ; .
4 9 3 8
a) Scrie numitorii lor; b) Scrie numărătorii lor.

3. Cât reprezintă din 40 kg: a) o jumătate; b) un sfert?

50
Cunoașterea și utiliza- 4. Calculează:
rea procedurilor de cal- a) 28 + 56 = b) 40 – 13 =
cul c) 8 × 9 = d) 54 : 8 =
Recunoașterea figurilor 5. Hașurează:
și a corpurilor geome-
trice și reprezentarea fi- a) pătratele:
gurilor plane b) triunghiurile:
c) dreptunghiurile:

Efectuarea de estimări 6. Scrie unitățile de măsură cele mai potrivite:

a) Distanța dintre două orașe se măsoară în ...
b) Suprafața unei culturi se măsoară în ...
c) Dimensiunile unei cărți se măsoară în ...
d) Timpul petrecut în vacanță la mare se măsoară în ...

Rezolvarea de 7. O fetiță dorește să-și viziteze bunica. Ea străbate 4 km în-tr-o oră. După
probleme 3 ore de mers ajunge la casa bunicii. Ce dis-tanță a străbătut?

4 km 4 km 4 km
prima oră a II-a oră a III-a oră

8. Arată prin săgeți cărei situații îi corespunde fiecare afirmație:

eveniment
1. Mâine voi sărbători ziua mea de naștere. sigur

2. Un coleg din clasă va călători spre Lună eveniment

peste un an probabil

3. Dacă suntem în mai, peste o lună va fi vară.

eveniment
imposibil
4. Astăzi va fi cer senin.
Cunoașterea unor pro- 9. Graficul indică numărul de copii din clasa a IV-a care își serbează ziua
ceduri de organizare a de naștere în aceeași lună. Completează în tabel numerele potrivite.
datelor
Luna Nr. copii
9 ianuarie
martie
6 aprilie
5 mai
4 iulie
3 octombrie
2
noiembrie
mai

octombrie
martie

noiembrie
aprilie
ianuarie

iulie

51
 5.3.2. Teste de sinteză

Testele de sinteză au de asemenea rol diagnostic.

Modul de evaluare a răspunsurilor la testele de sinteză depinde de obiectivul urmărit, și anume:
fie evaluarea nivelului de performanță pentru o anumită competență, fie aprecierea holistică pentru
definitivarea calificativului final al elevului pe un semestru sau an școlar.

Test de sinteză – Semestrul I

Competențe evaluate Itemi
Înțelegerea și utilizarea 1. Scrie cu cifre: cinci mii trei; treizeci de mii cincizeci și patru; șapte sute
sistemului pozițional de cinci mii doi.
formare a numerelor
Rezolvarea de probleme 2. La un magazin erau 240 l de ulei. S-au vândut 40 l de ulei. Câți litri de ulei
au mai rămas?
Utilizarea procedurilor de 3. Calculează:
calcul 268 + 765 – 745 × 632 × 5 005 5 6 284 60
938 123 1 2 1 24

Explorarea unor moda-lități 4. Găsește numerele care lipsesc:

de a compune și de a
descompune numere, 9+ = 16; – 5 = 90;
identificarea unor tipuri de
asocieri, utilizarea de × 8 = 48; : 7 = 7.
simboluri în calcule
Înțelegerea și utilizarea 5. Asociază fiecare număr de pe prima linie cu numărul din dreptunghi care
sistemului pozițional de are valoarea cea mai apropiată de acesta.
formare a numerelor
naturale 7 499 6 585 5 109 37 602 81 525 47 288

66 000 7 000 82 000 47 000 5 000 38 000

Cunoașterea și utiliza-rea 6. Calculează respectând ordinea efectuării operațiilor:

procedurilor de calcul cu a) 5 + 3 × 9;
numere naturale b) 8 + 6  [8 + (8 + 4 × 3) : 5].
Înțelegerea și utilizarea 7. Înlocuiește cu cifre literele din componența următoarei perechi de numere:
sistemului pozițional de
formare a numerelor na- 4 b36 și 4 b36;
turale astfel ca:
Explorarea unor modalități a) primul număr să fie mai mare decât al doilea;
de a compune și de a b) primul număr să fie mai mic decât al doilea;
descompune numere, c) numerele să fie egale.
utilizarea de simboluri în
calcule
Rezolvarea și compunerea 8. Dan a socotit că poate așeza toate timbrele în album pu-nându-le pe 5
de probleme pagini, câte 24 pe pagină, apoi a constatat că îi încap toate timbrele pe 3
Exprimarea clară, concisă pagini. Cu câte timbre a pus mai mult pe fiecare pagină a doua oară, dacă
și logică a etapelor de le-a repartizat în mod egal? Explică rezolvarea.
rezolvare a unor exerciții și
probleme
Scrierea lizibilă și îngri-jită,
adaptată la spațiul grafic al
paginii.
Timp de aplicare a testului: 50 de minute.

52
 Modul de apreciere prin calificative
Evaluarea răspunsurilor se poate face în două moduri:
1. Se apreciază separat răspunsul la fiecare item, pe baza descriptorilor de performanță
corespunzători competenței evaluate, atunci când se urmărește stabilirea nivelului de performanță pentru
un anumit standard, sau
2. Se apreciază global rezultatul obținut la test, după cum urmează:

Suficient Bine Foarte bine

Scrie corect numerele de la itemul Rezolvă itemii 1, 2, 3, 4, 5, Rezolvă principial corect toți
1. 6, având două sau trei gre- itemii testului, având u-na
Rezolvă corect problema 2. șeli, care pot fi puse pe sau două greșeli de cal-cul,
Scrie rezultatul corect la patru seama efortului de concen- care pot fi puse pe sea-ma
dintre exercițiile de la itemul 3. trare. efortului de concentrare.
Descoperă numerele lipsă la două Începe rezolvarea itemului Exprimă clar și concis, prin
dintre exercițiile de la itemul 4. 8 și oferă o explicație intui- desene sau în cuvinte, mo-
Trasează corect o săgeată la tivă sumară a modului de dul de rezolvare a proble-
itemul 5. rezolvare. mei 8.
Rezolvă corect punctul a de la
itemul 6.
Calificativul excelent se poate acorda în cazul în care elevul rezolvă testul integral și fără
greșeală, oferind explicații clare și pertinente referitoare la modalitățile de rezolvare a problemei 8.

Test de sinteză – Semestrul al II-lea

Competențe evaluate Itemi
Înțelegerea și utilizarea 1. Unește cu ajutorul unor săgeți numerele în ordine crescătoare:
sistemului pozițional de
formare a numerelor 3 040 48 375
na-turale 10 1 150 108 450

39 108 900 640

2. Dintre numerele de mai jos, subliniază-le pe cele pare:

2 400; 72 345; 178 492; 300 507; 68; 422 212.

Utilizarea fracțiilor pen- 3. Scrieți fracția corespunzătoare părții hașurate.

tru a exprima subdivizi-
uni ale întregului și ope-
rarea cu fracții

4. Completează fiecare casetă cu semnul potrivit (>; <; =):

3 2 5 8 4 4 1 4
a)  ; b)  ; c)  ; d)  .
4 4 5 8 2 3 2 8

Rezolvarea și 5. În câte bidoane de câte 20 cl se poate turna smântâna din-tr-un bidon de

compune-rea de 1 dal, plin cu smântână? Explică soluția.
probleme
Cunoașterea și utiliza- 6. Calculează:
rea procedurilor de cal- a) 1 + 2 · (8 + 6)
cul cu numere naturale b) 6 × 9 + 81 : 9 – 8 × 6 : 2 × 0 =

53
Recunoașterea formelor 7. Completează tabelul:
plane și spațiale
Folosirea unor modali- Corpul Denumirea Numãrul Numãrul Numãrul
tăți de organizare a da- geometric vârfurilor muchiilor feþelor
telor

Explorarea unor moda- 8. Alina are o sumă de bani repartizată în bancnote și mone-de astfel:
lități de a compune și 5 000 lei 1 000 lei 500 lei 100 lei 50 lei 20 lei
de a descompune      
numere, identificarea 2 5 5 10 100 50
unor tipuri de asocieri, bancnote bancnote monede monede monede monede
utilizarea de simboluri
în calcule
Rezolvarea și
compune-rea de Câte monede și bancnote va avea în total, dacă schimbă ba-nii astfel încât
probleme să aibă:
Folosirea unor modali- a) numai bancnote de 1 000 lei;
tăți de organizare a da- b) numai monede de 500 lei? Explică rezultatele obținute.
telor

Timp de aplicare a testului: 50 de minute.

Modul de apreciere prin calificative
Evaluarea răspunsurilor se poate face în două moduri:
1. Se apreciază separat răspunsul la fiecare item, pe baza descriptorilor de performanță
corespunzători competenței evaluate, atunci când se urmărește stabilirea nivelului de performanță pentru
un anumit standard, sau
2. Se apreciază global rezultatul obținut la test, după cum urmează:
Suficient Bine Foarte bine
Trasează săgețile care indi-că Rezolvă corect și complet itemii Rezolvă principial corect i-temii
ordinea crescătoare, având cel mult 1, 2, 4, și 6. 1, 2, 3, 4, 5, 6, având una sau
două greșeli, la i-temul 1. Scrie corect trei fracții, pen-tru două greșeli, care pot fi puse pe
Identifică două numere pa-re, la itemul 3. seama efortu-lui de
itemul 2. Începe rezolvarea proble-mei 5, concentrare.
Scrie corect două fracții, pentru fără a o finaliza. Completează integral tabe-lul 7,
itemul 3. Completează corect majo-ritatea având cel mult două greșeli.
Completează corect trei ca-sete, la datelor din tabelul 7. Exprimă clar și concis, prin
itemul 4. Începe rezolvarea itemului 8 și desene sau în cuvinte, mo-dul
Scrie rezultatul corect la e-xercițiul oferă o explicație intui-tivă de rezolvare a proble-melor 5 și
a de la itemul 6. sumară a soluției, fără a o 8.
Completează denumirea cor-purilor finaliza.
geometrice în tabe-lul 7.
Calificativul excelent se poate acorda în cazul în care elevul rezolvă testul integral și fără
greșeală, oferind explicații clare și pertinente referitoare la rezolvările problemelor 5 și 8.

54
5.6. Programul de recuperare–aprofundare

Simpla constatare a rezultatelor obținute în urma aplicării a diferite probe de evaluare nu este
suficientă pentru atingerea obiectivului major al evaluării: realizarea de către fiecare elev a unui progres
în învățare.
Pentru ca evaluarea și totodată, învățarea, să devină eficiente, este necesar ca învățătorul să
urmărească îmbunătățirea rezultatelor fiecărui elev, punându-i la dispoziție, prin programul de
recuperare–aprofundare, seturi de activități adaptate nivelului de competență dovedit de acesta în
cadrul evaluării curente și sumative.
Programul de recuperare–aprofundare se poate desfășura în timpul orelor obișnuite de clasă
printr-o activitate independentă orientată de către învățător, sau poate fi, în funcție de motivația copilului,
o temă suplimentară pentru acasă. Pentru buna desfășurare a programului, este deosebit de util ca
părinții să fie implicați în activitatea de supraveghere, monitorizare și susținere a acestuia.
În mod concret, în ce constă programul de recuperare–aprofundare? Constă în atribuirea de
sarcini de lucru adecvate nivelului de competențe dobândite de fiecare elev prin învățare, nivel de
competență certificat în urma evaluării curente și/sau sumative.
Astfel, un elev care a obținut calificativul insuficient la una sau la mai multe probe vizând
formarea unei anumite competențe, sau care a primit calificativul respins la un test de evaluare sumativă
de tip fixare, va rezolva cu preponderență, în cadrul programului de recuperare, exerciții axate pe
formarea acelei competențe. Pentru a preîntâmpina eșecul școlar, elevilor care se constată că nu fac față
cerințelor prin care se verifică nivelul minimal de atingere a standardelor curriculare de performanță li se
poate organiza un program intensiv de recuperare, sub îndrumarea învățătorului și a familiei, înainte de
aplicarea testului de evaluare finală.
Programul de aprofundare vizează elevii care au trecut pragul calificativului suficient. Pentru
îmbunătățirea performanțelor, aceștia pot lucra, în funcție de nivelul competențelor dobândite, exerciții de
antrenament sau exerciții de dezvoltare. De asemenea, elevii cu aptitudini deosebite pentru învățarea
matematicii pot aborda sarcini de lucru adecvate interesului lor special, cuprinzând exerciții și teme cu
grad sporit de dificultate și creativitate.
Prezentăm în continuare câteva exemple de probe care pot fi utilizate în cadrul activităților de
recuperare–aprofundare, probe vizând următoarele standarde curriculare de performanță: S4, referitor la
utilizarea fracțiilor; S10, referitor la realizarea de estimări și S11, referitor la utilizarea de reguli și
corespondențe. Am ales aceste trei standarde deoarece prezența lor în noua programă școlară pentru
învățământul primar necesită găsirea unor modalități eficiente de a apropia conceptele matematice de
posibilitățile reale de înțelegere ale copilului.

5.6.1. Programul de recuperare – exemple de probe

Proba 1: Utilizarea fracțiilor

1. Scrie ce fracție reprezintă partea hașurată din fiecare întreg.

   

2. Cât reprezintă un sfert din 20 de portocale?

3. Hașurează partea din întreg indicată:
1 1
din ; din .
2 4
Timp de lucru: 15 minute

Proba 2: Efectuarea de estimări

1. În care pungă sunt mai multe bile?

55
 2. Care este unitatea de măsură adecvată pentru a exprima:
a) lungimea unui perete din clasă;
b) distanța de la București la Paris;
c) lățimea unui caiet?

3. Scrie denumirile următoarelor obiecte în ordine crescătoare a maselor lor: o carte; un fulg de nea; un
dulap.

4. Desenează câte o săgeată de la fiecare număr din casetă la numărul de pe axă cel mai apropiat de el.

38 19 51 34 27 13

0 10 20 30 40 50 60

Timp de lucru: 20 minute

Proba 3: Utilizarea de reguli și corespondențe

Observă secvențele și scrie numărul următor din șir:
a) 895; 896; 897; 898; 899;

b) 58; 60; 62; 64; 66;

c) 20 + 1; 19 + 2; 18 + 3; 17 + 4; 16 + 5;

Timp de lucru: 5 minute

În cadrul programului de recuperare, se poate propune, de asemenea, în locul unei probe axate
pe o anumită competență, un test cu exerciții de fixare, similare celor care urmează, sau eventual,
extrase din tabelul de descriere a nivelului minimal de atingere a standardelor curriculare.

5.6.2. Programul de aprofundare

Programul de aprofundare presupune individualizarea activității didactice în sensul că oferă

elevului sarcini de lucru adecvate nivelului său de performanță și are ca scop îmbunătățirea acestei
performanțe. Programul constă în antrenarea elevului pe baza unor probe adecvate nivelului de
competență evidențiat cu ocazia evaluării. Aceste probe sunt construite pe două niveluri de complexitate
a sarcinilor și anume probe de antrenament, care vizează formarea și stabilizarea competențelor
dobândite și probe de dezvoltare, care au în vedere formarea unor abilități în zona conceptelor cu un
grad de generalitate mai ridicat, tratate sistematic și punând accent pe latura creativă a rezolvării
problemelor, la care se adaugă un al treilea nivel, vizând elevii cu aptitudini și motivații deosebite pentru
studiul matematicii.

5.6.2.1. Probe de antrenament – exemple

Proba 1: Utilizarea fracțiilor
1. Numește fracția reprezentată prin hașuri în fiecare desen:

a) b) c)

2. Dintre fracțiile următoare, alege perechi de fracții egale:

56
 1 1 2 2 1 7 6 2
; ; ; ; ; ; ; .
15 2 6 4 5 8 18 20

3. Ordonează descrescător fracțiile reprezentate prin hașură.

4. Scrie în ordine crescătoare:

10 3 9 5 7 2 7 7 7 7 7 7
a) ; ; ; ; ; b) ; ; ; ; ; .
9 9 9 9 9 9 2 9 7 5 1 5
5. Reprezintă prin desen și calculează:

2 1 3 5
+ +
4 4 8 8
Timp de lucru: 15 minute

Proba 2: Efectuarea de estimări

1. Încercuiește numărul mai apropiat de 700 și taie celălalt număr:
690 750
2. Subliniază numărul mai apropiat de:

a) 872  800 sau 900; b) 444  400 sau 500.

Timp de lucru: 10 minute

Proba 3: Utilizarea de reguli și corespondențe

1. Înlocuiește și cu numere în trei moduri astfel ca × = 36.

2. Adaugă patru elemente potrivite fiecărui șir:

a)

b) 1 3 3 1 1 3 3 1

3. Continuă fiecare șir cu încă patru elemente potrivite:

a)

b) 10; 1; 20; 3; 30; 5;

4. Completează casetele cu cifrele potrivite:

0 – 2 ×
15 3
775 24

Timp de lucru: 20 minute

57
5.6.2.2. Probe de dezvoltare – exemple

Proba 1: Utilizarea fracțiilor

1. a) Câte doimi conține un întreg?

Dar patru întregi?
b) Câte pătrimi conține un întreg?
Dar trei întregi?

2. Suma dintre sfertul unui număr și jumătatea numărului este 270. Află dublul numărului.

3. Într-un depozit erau 8 tone de cărbuni.

a) Câte kilograme trebuie luate pentru ca în depozit să rămână un sfert din întreaga cantitate?
b) Câte kilograme trebuie luate pentru ca în depozit să rămână trei optimi din întreaga cantitate?

Timp de lucru: 15 minute

Proba 2: Efectuarea de estimări

1. Simona are 10 000 lei și ar dori să cumpere două dintre trei obiecte care costă: unul 2 900 lei,
altul 4 200 lei, iar al treilea, 3 500 lei. Îi ajung banii?

2. Dintre numerele de mai jos, subliniază numerele a căror rotunjire la mii întregi este 123 000 și
taie-le pe celelalte:
124 0001; 1 232 001; 123 159; 123 840; 123 098.

3. La adunarea unui număr de trei cifre cu 600, a fost obținut un număr de patru cifre. Dintre
numerele scrise mai jos, taie-le pe cele care nu îndeplinesc această condiție: 512; 399; 809; 199;
287; 401; 666; 287.

Timp de lucru: 15 minute

Proba 3: Utilizarea unor reguli și corespondențe

1. Fiecare dintre figurile geometrice ,  și  înlocuiește un număr. Află aceste trei numere,
dacă ele verifică egalitățile:

 +  +  = 15
 +  +  = 12
 +  –  = 20

2. Completează casetele cu numerele naturale potrivite:

5; 1; 10; 2; 15; 3; ; ; ; ; 30; 6.

3. Încercuiește numărul nepotrivit din șirul următor:

10; 8; 9; 7; 8; 6; 4; 5; 6; 4.

4. Scrie în casete numere potrivite astfel ca:

: × + × = 12

Timp de lucru: 20 minute

58
 5.6.2.3. Probe pentru elevii cu aptitudini deosebite la matematică – Exemple

Proba 1 pentru elevii cu aptitudini deosebite la matematică

1. Care este cifra folosită cel mai mult în scrierea numerelor de la 1 la 50? De câte ori a fost
folosită?

2. Completează cu + sau – căsuțele libere, astfel încât să se verifice egalitatea:

2  2  3  3  4  4 = 4.

3. Fie șirurile de numere: 10 20 30 40 ... 990 1000

     
1000 990 980 970 20 10

Săgețile arată că lui 10 îi corespunde 1 000, lui 20 îi corespunde 990 ș.a.m.d. Ce număr îi
corespunde lui 280? Dar lui 870?

4. Un ceas electronic afișează orele, minutele și secundele (de exemplu 10:10:10). De câte ori în
cursul unei zile (24 ore) sunt egale cele trei numere?

Proba 2 pentru elevii cu aptitudini deosebite la matematică

1. Întreitul unui număr a fost mărit cu 3, apoi înmulțit cu 3. Produsul obținut a fost micșorat cu 3,
apoi împărțit la 3 și s-a obținut 11. Care a fost numărul inițial?

2. Enumeră triunghiurile care pot fi identificate în această figură:

B
C
D
A E

3. Completează căsuțele libere cu + sau – astfel încât să se verifice egalitatea:

2 2 3 3 4 4 = 10

4. Între două localități este o distanță de 12 km. Un drumeț străbate această distanță dus-întors în
6 ore. Ce distanță parcurge drumețul într-o oră?

5. Care cutie este mai ușuară?

6. Cât cântărește fiecare cutie?

59
 5.7. Evaluarea prin intermediul investigației și al proiectului

5.7.1. Investigația

Investigația la matematică implică, pe de o parte, rezolvarea unor probleme întâlnite în cotidian

sau în alte domenii ale disciplinelor școlare și, pe de altă parte, explorarea unor concepte matematice
necunoscute utilizând metode, tehnici, concepte cunoscute. Investigația presupune atât rezolvarea de
probleme cât și crearea de probleme.
Ca metodă de evaluare, investigația oferă informații despre capacitatea elevului de:
 a identifica și a defini o problemă;
 a construi un plan simplu de abordare a problemei;
 a colecta și a înregistra informația necesară;
 a organiza informația și a căuta elemente invariante;
 a continua demersurile de investigare căutând noi informații;
 a discuta, a analiza, a explica rezultatele obținute.
Așa cum s-a precizat anterior, investigația poate implica strict domeniul matematic sau poate
presupune activități cros-curriculare. Câteva exemple de investigații care se pot desfășura la nivelul
clasei a IV-a sunt descrise succint în continuare. Învățătorul poate organiza și alte astfel de activități, cu
scopul de a implica elevii în explorarea conceptelor matematice și a aplicațiilor lor.

Exemplul 1: Intuirea proprietăților de divizibilitate a numerelor naturale

Elevii explorează modul cum se descompun în factori numerele naturale, utilizând ca suport ariile
unor dreptunghiuri. Activitatea se poate propune în ultima lună a semestrului al doilea și presupune
cunoașterea faptului că pătratul este un caz particular de dreptunghi.
Materiale necesare: hârtia cu pătrățele a caietului de matematică; hârtie milimetrică.
Activitatea începe în clasă și se continuă acasă, pe parcursul a două–trei săptămâni. Învățătorul se
adresează elevilor:
Hașurați, pe hârtia cu pătrățele, un dreptunghi de arie 1.
Hașurați, pe hârtia cu pătrățele, un dreptunghi de arie 2. Se mai poate și altfel? Desenați!
Pentru numărul 1, am desenat un singur dreptunghi; pentru numărul 2, am desenat două
dreptunghiuri, care pot fi așezate unul orizontal și unul vertical. Câte dreptunghiuri diferite putem desena
pentru numărul 3?
Dar pentru numărul 4?

Se fac desenele pe caiete și pe tablă și se discută distribuția lor. (Se poate eventual prezenta o
planșă pregătită anterior de către învățător.)

1 2 3 4 5 6  aria (nr. de pătrățele)

1 2 2 3 2 4  nr. de dreptunghiuri

Desenați toate dreptunghiurile diferite, necesare pentru a exprima în acest mod fiecare număr de la 1 la
20. Completați apoi numărul care indică aria fiecărui dreptunghi și numărul care arată câte dreptunghiuri
diferite se pot desena în fiecare caz.

60
 Căror numere le corespund două dreptunghiuri? Puteți da exemple de alte astfel de numere, pe
care nu le-ați reprezentat? Câți factori au aceste numere? Formulați și alte observații în legătură cu
numerele reprezentate.
Elevii vor continua activitatea acasă, cu investigarea în același mod a numerelor de la 21 la 30,
apoi de la 31 la 40 ș.a.m.d., până la 100.
Cum putem recunoaște numerele pare? Dar pe cele care se împart exact la 5?
Li se cere elevilor șă-și prezinte activitatea și să formuleze în scris și alte observații interesante
pe care le-au descoperit.

Procedura de apreciere
Evaluarea investigației se face holistic, ținând cont de claritarea prezentării și a argumentării, precum
și de gradul de finalizare a sarcinii, după cum urmează:
Suficient Bine Foarte bine
Elevul completează drept- Elevul prezintă o investiga- Elevul desfășoară întreaga
unghiurile corespunzătoa- ție făcută cel puțin pentru investigație propusă.
re numerelor de la 1 la 20, numerele de la 1 la 50. Prezintă într-o formă clară
având câteva greșeli, pe Formulează în limbaj sim- și concisă rezultatele obser-
ca-re reușește să le plu concluziile obținute, fă- vațiilor, recurgând la sche-
corecteze cu ajutorul ră a explica toate conexiu- me și tabele.
învățătorului. nile.
Sesizează, cu ezitări, o le-
gătură simplă între numă-
rul de dreptunghiuri și fac-
torii din descompunerea nu-
mărului reprezentând aria.

Calificativul excelent se poate acorda elevului care a formulat cele mai multe consecințe deductibile din
investigația făcută.

Exemplul 2: Determinarea și compararea distanțelor din mediul apropiat

Materiale necesare: o hartă a zonei locale, înzestrată cu o scală.

Elevii culeg informații despre distanțele pe care le parcurg colegii lor de acasă până la școală,
înregistrează aceste informații în tabele, compară și clasifică informațiile, cu scopul de a extrage mai ușor
date relevante pentru întrebările puse.
Activitatea începe în clasă, prin explicarea sarcinilor de către învățător și se continuă extrașcolar,
prin culegerea datelor de către elevi, organizați în grupe de câte patru. Datele pot fi notate pe hărți,
integrând în acest fel și cunoștințele de geografie locală. De asemenea, datele pot fi sistematizate în- tr-
un tabel în care se precizează: numele elevului, distanța pe care o parcurge de acasă până la școală,
mijlocul de transport folosit etc. Acolo unde distanța nu poate fi determinată cu prea mare precizie, se
utilizează aproximări. Elevii sunt sfătuiți să obțină cât mai multe date, inclusiv de la celelalte echipe, în
care nu sunt membri. Prelucrarea datelor vizează obținerea de răspunsuri la următoarele tipuri de
întrebări.
Cine locuiește cel mai aproape de școală? Dar cel mai departe? Cu cât este mai scurtă prima
distanță față de a doua? De câte ori? (Aproximați!)
Câți copii locuiesc la o distanță mai lungă de 1 km față de școală? Comparați cu numărul copiilor
care locuiesc la o distanță mai scurtă de 1 km. Efectuați și alte comparații.
Elevii sunt stimulați să formuleze cât mai multe întrebări.
Timp de lucru alocat în clasă: 15–20 minute pentru explicarea activității, în prima oră; 30 de
minute pentru discutarea modului de organizare și prezentare a datelor, o săptămână mai târziu; 30 de
minute pentru evaluarea activității desfășurate de câțiva elevi.

Procedura de apreciere
Evaluarea investigației se face holistic pentru toți membrii unei grupe, ținând cont de claritarea
prezentării și a argumentării, precum și de gradul de finalizare a sarcinii, după cum urmează:

61
 Suficient
Elevul utilizează numai da-
tele obținute în cadrul gru-
pei și restrânge comparații-
le la aceste date.
Sesizează, cu ajutorul
învă-țătorului, o legătură
simplă între date.
Bine
Elevul utilizează numai da-
tele obținute în cadrul câ-
torva grupe și restrânge
comparațiile la aceste date.
Formulează în limbaj sim-
plu concluziile obținute, fă-
ră a explica toate conexiu-
nile.
Foarte bine
Echipa desfășoară întreaga
investigație propusă.
Prezintă într-o formă clară
și concisă rezultatele obser-
vațiilor, recurgând la sche-
me și tabele.

Se poate acorda calificativul excelent pentru toți membrii echipei care a făcut cea mai completă
investigație, prin luarea în calcul a tuturor datelor celorlalte grupe și prin alcătuirea unui raport amplu și
clar.

Listă de verificare a progresului

Unitatea de învățare ..................................………..

Echipa .....................................................................
Clasa .......................................................................

REPERE De lucrat În lucru Terminat

Am conceput schiţa prezentării
Avem o pagină cu datele de identificare a echipei și
a temei
Am prezentat scopul şi obiectivele prezentării
Am elaborat corect bibliografia
Am inclus toate elementele de conţinut cerute
Am inclus imagini în prezentare
Am revizuit prezentarea
Am elaborat un scenariu al prezentării orale
Am făcut repetiţii înaintea prezentării
Am respectat termenele
Am citat corect sursele utilizate

Pentru monitorizarea personală a abilităţilor de colaborare în timpul lucrului în grup, propunem

următorul instrument. Implicarea elevilor într-un astfel de exercițiu, permanent, în afara însușirii
deprinderilor specifice colaborării conduce, de fapt, la autonomie în învățare.

62
 Listă de verificare a colaborării

Da Nu Exemplu

Pot să fac multe lucruri atunci când

lucrez în grup.

Accept împărţirea sarcinilor.

Realizez toate sarcinile pe care le

primesc.

Pot să fiu de acord cu un plan chiar

dacă nu îmi aparține.

Accept ideile celorlalţi.

Îmi exprim clar ideile.

Încerc să îi ajut pe alţii să înţeleagă.

Îi încurajez pe membrii grupului meu.

Pun întrebări de clarificare.

Ofer feedback în mod constructiv,

prietenos.

Ascult atunci când cineva vorbeşte.

Încerc să rezolv problemele.

Temă de discuţie/reflecție:
Reluați proiectul unității de învățare pe care l-ați analizat anterior. Rescrieți acest proiect din perspectiva
proiectării centrate pe competențe și a învățării active. Adaugați, la această unitate de învățare, cel puțin
două probe de evaluare pentru evaluarea curentă și o probă de evaluare sumativă.

Includeți în portofoliu toate temele de reflecție realizate pe parcurs.

63
Bibliografie

 MEN (2013). Programa şcolară pentru disciplina MATEMATICĂ ŞI EXPLORAREA

MEDIULUI, Clasa pregătitoare, clasa I şi clasa a II-a, Aprobată prin OMEN nr.
3418/19.03.2013
 MEN (2014). Programa şcolară pentru disciplina MATEMATICĂ, CLASELE a III-a – a IV-a,
aprobată prin OMEN nr. 5003 /02.12.2014
 *** Program for International Student Assessment (PISA), 2006.
 *** Trends in International Mathematics and Science Study (TIMSS), 2007.
 Massachusetts Department of Education (2009). Progress Report of the Mathematics
Curriculum Framework Revision Panel, Massachusetts Department of Elementary and
Secondary Education. www.doe.mass.edu/boe/docs/0509/item5_report.pdf.
 Ma, Lipping (1999), Knowing and Teaching Elementary Mathematics, Mahwah, New Jersey:
Lawrence Erlbaum Associates.
 Sarivan L., Leahu I., Singer M. (2005). Predarea interactivă centrată pe elev. Bucureşti:
Editura Educaţia 2000+ .
 Singer, M. (1999). Standarde şi competenţe la matematică în clasa a IV-a., Bucureşti:
Editura Sigma, 128 pg.
 Singer, M. (Coord, 2002). Ghid metodologic pentru aplicarea programelor şcolare la
matematică. Clasele I – a VIII-a., Bucureşti: Editura Aramis, 96 pg.
 Singer, M., Sarivan, L., Oghină, D. (2001). Metodologia aplicării noului curriculum.
Proiectarea demersului didactic, in Ghiduri metodologice pentru aplicarea programelor
şcolare, Bucureşti: Editura Aramis, pp. 23-32, ISBN: 973-8294-24-X.
 Singer, M. (2004). Performanţă versus competenţă: care este calea? In M. Cobianu şi P.
Alexandrescu (coord.), „Şcoala românească, încotro?”, Piteşti: Paralela 45, pp. 145-152.
 Singer, M. (2007). Approaching teaching and learning mathematics from a cognitivist
perspective. UPG Bulletin. Educational Sciences Series, 1 (LIX), pp. 87-99, ISSN: 1841-
6586.
 Singer, F. M., & Moscovici, H. (2008). Teaching and learning cycles in a constructivist
approach to instruction. Teaching and Teacher Education, Vol 24/6 pp 1613-1634,
DOI:10.1016/j.tate.2007.12.002

64