Cojocariu Anamaria-Ioana

Facultatea de Ştiinţe Economice

Specializare ECTS, an II

„Cartea de poveşti a unui economist:

Eseuri despre consecinţele noilor ipoteze
în teoria economică”

-Recenzie -

Autor: George Arthur Akerlof

Titlu original: „An Economic Theorist’s Book of Tales. Essays that Entertain the
Consequences of New Assumptions in the Economic Theory”

Editura Publica, anul 2009

Traducător: Monica Sibinescu

 Cojocariu Anamaria-Ioana
Facultatea de Ştiinţe Economice
Specializare ECTS, an II

George A. Akerlof a scris în 1966 „Piaţa ţepelor”, un studiu publicat abia peste 4 ani, în
1970: până atunci, revistele de specialitate consideraseră subiectul prea puţin important.
Pentru acest studiu a primit Premiul Nobel în 2001. El este recunoscut, de asemenea, pentru
rolul jucat în elaborarea economiei behavioriste.

În anul 1984, la editura Publica a văzut lumina tiparului opera sa, „Cartea de poveşti a unui
economist”. Aceasta cuprinde o multitudine de eseuri care, împreună luate, capătă o
semnificaţie aparte. Ţinând cont de faptul că autorul cuprinde o serie de eseuri puţin
dezbătute în lumea economică, cartea devine una interesantă chiar din primele rânduri, sau
poate chiar din titlul său.

Capitolul al doilea, Piaţa „ţepelor”: incertitudinea calităţii şi mecanismului pieţei, este cel
care i-a asigurat autorului, în 2001, premiul Nobel pentru economie( alături de Michael
Spende şi Joseph Stiglitz). Deşi, la început, a fost doar o încercare de a concepe forme de
înţelegere a comportamentului economic ciclic, acest capitol se bazează pe informaţii
aproape perfecte. De-a lungul anilor, teoria pieţelor cunoaşte o serie de probleme
importante şi, totodata, interesante datorită existenţei bunurilor de mai multe categorii. Pe
de o parte, coexistenţa diferenţelor calitative şi incertitudinii poate explica apariţia
instituţiilor importante de pe piaţa muncii. Pe de altă parte, lucrarea prezintă o încercare de
a oferi un sens afirmaţiei: „Afacerile merg greu în ţările subdezvoltate”.

Piaţa automobilelor, aleasă pentru uşurinţa înţelegerii, nu pentru importanţa şi realismul

său, este exemplul care surprinde esenţa întregii probleme. Aici există maşini noi- maşini
folosite şi maşini bune- maşini proaste („ţepe”). Neştiind dacă achiziţionează o maşină de
calitate sau nu, cumpărătorii sunt dispuşi să platească pentru acesta o sumă ce reprezintă
preţul mediu între o maşină de calitate şi una de o calitate inferioară. Singurii care deţin
informaţii despre calitatea maşinii respective şi valoarea reală a acesteia sunt vânzătorii. În
aceste condiţii, opţiunea lor pentru vânzarea unor maşini de calitate inferioară( datorită
obţinerii unui profit mare) creşte, având ca şi consecinţă formarea pieţelor de „ţepe”.

Ca şi aplicaţie a acestui model putem considera asigurările medicale, care coincid exemplului
cu automobile. Asigurările medicale sunt mai puţin disponibile pentru cei care au cea mai
mare nevoie de ea, întrucât firmele de asigurări îşi fac propria lor „selecţie adversă”.
Principiul „ţepelor” aruncă o lumină şi asupra angajării minorităţilor care, datorită nivelului
scăzut de educaţie, sunt refuzaţi de către angajatori(datorită dorinţei de maximizare a
profitului). Deşi a fost tiparit de peste 30 de ani, eseul prezintă concepte de actualitate, dat
fiind faptul că pieţele luate în vizor există în continuare şi vor exista.
 Cojocariu Anamaria-Ioana
Facultatea de Ştiinţe Economice
Specializare ECTS, an II

Următoarele eseuri nu pot fi analizate separat deoarece ele prind contur doar împreună.
Capitolul al treilea prezintă economia de castă, o economie care implică lupta pentru
existenţă deoarece viaţa oamenilor este una restricţionată. Deşi totul ar părea că cei care
încalcă convenţiile sociale sunt favorizaţi şi sunt, totodată, recompensaţi ( ceea ce ar
însemna discriminare), eu cred că modelele de castă pot explica de ce recompensele
economice îi favorizează pe cei care respectă cu adevărat normele sociale. Acest lucru le
oferă raţiuni pentru a continua această luptă disperată pentru existenţă.

Poate fi economia impozitului pe venit şi a ajutoarelor sociale o cauză a şomajului?

Impozitele negative pe venit sunt un stimulent pentru a munci, nu pentru a separa o familie
în vederea obţinerii unor sume mai importante din ajutorele sociale, care sunt doar o serie
de recomense pentru cei nevoiaşi. Şomajul apare atunci când persoanele deţinătoare de
capital nu reuşesc să îl transforme pe acesta în forţă de muncă, asta însemnând încălcarea
codului comportamental al comunităţii. Evoluţia acestui cod poate fi descrisă prin explicarea
convenţiilor sociale şi a echilibrului economic.

De ce mediul unde un lucrător îşi desfăşoară activitatea şi de ce cunoştiinţele sale pot

reprezenta un adevărat baraj? Lucrătorii necalificaţi nu vor putea lua locul celor calificaţi şi
asta duce la o gândire nu tocmai bună în ceea ce priveşte elasticitatea salariului pentru
cererea de forţă de muncă de un anumit nivel de calificare. Consecinţele acestui fapt sunt
numeroase. De exemplu, în cazul în care cererea scade şi preţurile bunurilor şi serviciilor se
află sub nivelul de angajare, doar flexibilitatea salariului va putea restabili echilibrul iniţial. O
altă consecinţă este faptul că lucrătorii calificaţi primesc un salariu pozitiv, în schimb ce cei
necalificaţi nu vor reuşi să ocupe locuri de muncă nici la salarii zero. În cazul tinerilor, salariul
minim este o cauză majoră a dorinţei de neangajare şi, deci, o cauză a şomajului. O soluţie
posibilă a acestor probleme ar fi crearea unor programe de pregătire a forţei de muncă.
Ţinând cont că aceste programe implică şi costuri destul de ridicate ( criticile aduse în SUA),
angajatorii preferă să le ofere salarii minime, decât să îi pregătească pentru a deveni eficienţi
şi profesionişti.

Ultimul capitol descrie atitudinea schimbătoare a oamenilor. În funcţie de situaţia în care

sunt puşi şi de experinţele trecute, oamenii pot alege valorile pe care să le prezinte în
societate. De aceea, oamenii aleg pentru copiii lor experienţe care îi vor conduce către
valorile dorite. Un exemplu negativ în acest caz sunt parinţii care sunt interesaţi doar de
bunăstarea economică a copiilor lor şi astfel îi vor învăţa să fie egoişti. Exemplul în care copiii
sunt învăţaţi să fie oneşti îi determină să îşi neglijeze propriul interes pe termen scurt,
servind astfel intereselor lor economice pe termen lung. Totuşi, pe masură ce oamenii trec
prin diverse întâmplări, experienţe, loialitatea lor se modifică.
 Cojocariu Anamaria-Ioana
Facultatea de Ştiinţe Economice
Specializare ECTS, an II

În concluzie, eu cred că toate aceste eseuri reflectă modul în care un anumit tip de economie
poate modela viaţa celor care trăiesc în ea. Fie că este vorba de ceva care are efecte în
prezent sau în viitor, noi trebuie să fim conştienţi că doar un bun economist poate menţine
echilibrul unei lumi în care respectul pentru normele sociale şi morale este fundamental.
Citind aceste pagini, am înţeles de ce îmbinarea studiului economic cu deschiderea către
faptele elementare ale vieţii sociale are efecte pozitive.

Recomand această carte deoarece economistul englez, George Akerlof, aduce o mulţime de
concepte noi în economie. Deşi ecuaţiile folosite de-a lungul celor 254 de pagini pot fi cele
care să te determine să nu începi lectura cărţii, aceastea m-au făcut să cred că autorul ar
putea transpune orice fenomen al naturii într-o ecuaţie cu n necunoscute.