Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Primul Ajutor in Caz de Entorse, Luxatii, Fracturi
Primul Ajutor in Caz de Entorse, Luxatii, Fracturi
Realizat de eleva
Manole Bianca
Clasa a VII-a
1. FRACTURI
Fractura reprezintă întreruperea continuităţii unui os in urma unor traumatisme mai mult sau mai putin puternice.
2. Semne de certitudine
Mobilitate anormală se manifesta atunci cand executand manevre asupra oaselor pe care le banuim fracturate,
constatam mobilitatea anormala a acestora si avem certitudinea de fractura a acestora. Manevrele pentru
depistarea fracturilor pe aceasta cale trebuie sa fie extrem de blande deoarece mobilizarea segmentelor
fracturate este extrem de dureroasa. Semnul acestora este uneori greu de pus in evidenta (in cazul fragmentelor
angrenate sau al oaselor invelite de mase mari musculare), si de cele mai multe ori neindicat. Crepitaţii osoase
produse la palparea segmentelor osoase fracturate. Lipsesc în fracturile incomplete sau când între fragmentele
osoase s-au interpus părţi moi.
Întreruperea traiectului osului, apreciată palpând în lung osul lezat şi vizibilă radiologic.
Netransmiterea mişcărilor de-a lungul unui os este un semn de fractura complexa. Examenul radiologic este
mijlocul cel mai sigur pentru a pune in evidenta o fractura, cu conditia unei bune executii tehnice. El trebuie
facut sistematic, mai inainte de orice tentativa de reducere, si pentru a putea fi completa in aprecierea
impotentei deplasarilor, el trebuie sa fie efectuat de cel putin doua incidente.
Flictemele provin prin decalarea epidermei de catre plasma sau sange care provine din focarul de fractura.
Constituie un semn aproape constant dar tardiv.
Temperatura ridicata locala. Tegumentele din jurul focarului de fractura locala au temperatura mai ridicata
semn al responsabilitatii crescute.
Edemul local se explica tot printr-o vasodilatatie locala ca si prin tulburari locale care apar fie reflex, fie
determinata de modificari patologice locale, compresiune pe vasele de intoarcere
Scopul este combaterea şocului traumatic prin suprimarea durerii, imobilizarea provizorie a focarului de fractură şi
prevenirea complicaţiilor (hemoragii, secţionarea nervilor etc.). Elementul fundamental este imobilizarea. Aceasta
constă în menţinerea în repaus organele si tesuturile traumatizate; de a mentine axarea corecta a membrului, atunci
cand fragmentele nu sunt deplasate sau cand au putut fi reduse corect cu ocazia acordarii primului ajutor; de a diminua
durerile, care in cazul fracturilor sunt deosebit de chinuitoare; de a evita complicatiile pe care le poate provoca miscarea
in focar a unui fragment osos rupt si devenit taios; reactionari ale unor vase si nervi; sfasierea musculaturii din jurul
osului; perforarea tegumentului si transformarea fracturii inchise intr-una deschisa; suprimarea sau atenuarea reflexelor
optice si ameliorarea unor tulburari functionale absolut, prin diferite mijloace, a osului fracturat, în felul acesta
atenuându-se suferinţa bolnavului. Pentru a face acest lucru sunt necesare fie atele speciale, fie obiecte improvizate
care sa le substituie rolul.
Atelele sunt de diferite dimensiuni, in functie de zonele afectate. Pentru ca un astfel de dispozitiv sa se dovedeasca
eficient, trebuie sa cuprinda articulatiile care inconjoara locul traumatismului. Daca avem de-a face cu o fractura
deschisa, atunci imobilizarea se face in pozitia in care membrul a fost gasit. Daca fractura este inchisa, atunci se intinde
usor membrul pana la limita durerii inainte de fixarea atelelor.
In conditiile in care nu exista atele speciale se pot face improvizari din scanduri sau crengi suficient de drepte si dure
etc. In confectionarea unei atele este important sa nu se aleaga un material prea greu sau prea dur. Oricum, este
necesara captusirea lui pentru a preveni frecarea si, deci, producerea unui alt disconfort. Cand nu se afla la indemana un
obiect convenabil pentru imobilizarea fracturii, va fi folosit ca atela membrul sanatos de care se leaga membrul bolnav
De asemenea, cel care acorda primul ajutor trebuie sa se asigure ca nu exista sangerari, iar daca exista, trebuie sa le
opreasca.
Victima trebuie să se afle în poziție orizontală și să rămână
calmă cu picioarele ridicate deasupra nivelului inimii (cu
aproximativ 30 cm) sau cu capul puțin mai jos decât
trunchiul.
Tratamentul definitiv este ortopedic si mai ales chirurgical.
Imobilizarea fracturii trebuie sa respecte urmatoarele
reguli:
Ca regula generala, orice imobilizare trebuie sa
cuprinda doua articulatii (incheieturi): cea de
deasupra si cea de dedesubtul focarului de
fractura.
La membre, atelele se pun de o parte si de alta a
focarului de fractura.
Atelele se invelesc in vata (sau alte materiale moi), pentru a nu leza pielea, a nu afecta circulatia sau a nu
mari durerea.
Se va evita aplicarea atelelor pe locul unde osul vine in contact direct cu pielea (fata anterioara a gambei, de
exemplu).
Acolo unde atela nu se poate mula exact pe regiunea imobilizata, golurile se umplu cu vata.
Se trage apoi o fasa in jurul atelelor si membrului fracturat, obtinand astfel o imobilizare provizorie. Trebuie
sa se tina cont de faptul ca o fasa prea stransa afecteaza circulatia sangelui si accentueaza durerea.
2. LUXATII
Luxaţiile pot fi congenitale sau dobândite. Luxaţiile dobândite sunt patologice dacă se produc pe articulaţii bolnave sau
traumatice dacă se produc pe articulaţii anterior indemne.
După timpul scurs de la producere, luxaţiile pot fi recente (sub 2 – 4 săptămâni) sau vechi, cu fibroză intra-articulară şi
periarticulară.
După cointeresarea sau nu a osului, luxaţiile pot fi pure sau asociate cu fracturi (luxaţie – fractură).
În funcţie de raporturile dintre suprafeţele articulare, luxaţiile pot fi complete, când suprafeţele nu sunt deloc în
contact sau incomplete, când suprafeţele sunt în contact parţial.
Avand origine congenitala ori cauzata de o miscare fortata brusca sau de o cadere, respectiv de o lovitura puternica,
luxatia apare atunci cand osul deplasat a alunecat intr-o parte ramanand in contact cu al doilea os doar pe o anumita
suprafata (luxatie partiala) sau cand desprinderea este completa (luxatie totala).
Din cauza potentialei afectari neurovasculare si a posibilelor leziuni colaterale ce pot aparea in timpul luxatiei, acesta
accidentare este considerata ca fiind una dintre cele mai grave afectiuni ortopedice.
După existenţa sau nu a unei comunicări a spaţiului articular cu exteriorul, luxaţiile pot
fi deschise sau închise. Cele mai frecvente luxaţii sunt:
scapulo – humerală,
a cotului,
acromio – claviculară,
metacarpo-falangiană a policelui etc.
Avand in vedere ca au cauze comune si simptome asemanatoare, este dificil pentru oricine de a face distinctie
intre o entorsa si o luxatie, de aceea este necesara vizita de urgenta la medicul ortoped pentru a se evita orice
complicatii nedorite. Spre exemplu, o luxatie grava a umarului sau a soldului poate conduce la leziuni de nervi.
Atunci cand apare la picior (genunchi sau glezna) si este simpla, luxatia poate fi influentata de diversi factori precum
calitatea ligamentelor, greutatea corporala sau starea tonusului muscular. Acesti factori
influenteaza mai putin aparitia luxatie la nivelul membrelor superioare (luxatiile de umar sau
cot), acestea producandu-se in principal datorita unei puternice rasuciri sau lovituri.
În unele situaţii, cauza luxaţiei este o boală subiacentă sau o afecţiune, cum ar fi poliartrita
reumatoidă sau un ligament afectat. Unii oameni care prezintă luxaţii repetate au o
slăbiciune congenitală care poate permite unor articulaţii să se luxeze spontan.
Primele simptome ce apar in urma luxatiei sunt prezenta durerii severe, auzirea unei trosnituri, aparitia unei tumefieri
ce se accentueaza, neputinta de a misca articulatia si deformarea vizibila.
Luxatia poate fi insotita atat de ruperi de ligamente, leziuni de menisc, fracturi osoase, rupturi de cartilaj, cat si de
leziuni foarte grave precum cele neurovasculare.
• Durere severa este extrem de vie, fiind determinata de excitatiile puternice care pornesc din
proprioceptorii existenti in capsule si ligamentele intinse sau rupte.38 Aceasta durere nu cedeaza la
calmantele obisnuite. Singura solutie de a calma durerea este readucerea cit mai urgenta a capetelor
articulare in pozitie normala
• Zgomot de trosnitura (cracment) in momentul producerii luxatiei
• Impotenta functionala apare din cauza ca cele doua capete articulare nu mai sunt in pozitie normala,
iar miscarile specifice nu se mai pot executaimposibilitate de miscare a articulatiei sau mobilitate
anormala
• Echimoza si hematom, mai mult sau mai putin importante.
• Hemartroza si hidrartroza: este prezenta de lichid sanguinolent sau clar in articulatie.
• Deformarea regiunii: relieful normal al regiunii articulare se schimba din cauza pozitiei diferite a
oaselor. LA MANA Policele este deformat in „Z". Prin palpare se simte capul metacarpianului
proeminent pe fata palmara, iar prin apasare, deformarea falangei luxate nu poate fi redusa.
• Lipsa pulsului la periferie sau senzatia de "racire" a articulatiei (in unele cazuri)
Deoarece luxatiile se confunda deseori cu entorsele, precizam de la inceput ca diferenta este urmatoarea:
Luxatia este o leziune foarte grava ce are ca efect pierderea contactului dintre
suprafetele articulare, ligamentul si capsula articulara se rup, iar oasele ies din
cavitate. Datorita durerilor extreme, mobilizarea sau spijinul pe articulatie
devin imposibile.
De retinut! Cand exista dubii asupra unui traumatism acut al gleznei, se recomanda initierea masurilor RICE si
prezentarea prompta la medic.
Complicatiile luxatiilor cotului pot fi imediate, altele tardive. Complicatiile imediate: - fracturile asociate ale
olecranului, apofizei coronoide, epitrohleei si ale capului radial; - - leziunile vasculare prin compresiune sau ruptura de
artera humerala determinata de paleta humerala deplasata anterior; leziuni nervoase prin elongatia nervului median
sau cubital. Dintre complicatiile tardive, cele mai frecvente sunt osteomul posttraumatic al brahialului anterior, artroza
posttraumatica si sindromul ischemic Volkmann.
O luxatie simpla redusa la timp are un prognostic bun. In 80% din cazuri recuperarea este completa in timp de 2-3
saptamani.
3. ENTORSE
Entorsa este cauzată de lezarea unuia sau mai multor ligamente ale unei articulații. Luxația este mai gravă și apare
atunci când articulația este dislocată, adică una sau mai multe extremități osoase se deplasează și se pierde contactul
normal dintre două suprafețe articulare.
Severitatea entorsei variază. Poate fi doar un traumatism minor, care se vindecă în câteva zile, dar și o ruptură majoră
a unuia sau mai multor ligamente ce necesită intervenție chirurgicală și o perioadă de imobilizare la pat. Entorsele pot
afecta orice fel de articulații, dar cele mai frecvente sunt cele ale gleznei și încheieturii mâinii.
Diferenta dintre o entorsa si o luxatie este aceea ca o entorsa dauneaza benzilor de tesut care leaga doua oase intre
ele, in timp ce o luxatie implica o vatamare a unui muschi sau a unei benzi de tesut care ataseaza un muschi de un os.
Entorsele se observă după suprasolicitări ale articulaţiei, căderi, călcare greşită, eforturi fizice mari, răsuciri etc. şi se
întâlnesc mai des la articulaţia gleznei, a genunchiului şi la
degetele mâinii. Imediat sau la câteva minute după
traumatism se simte o durere la articulaţia interesată, durere
care este accentuată după mişcările încheieturii respective.
Entorsele va pot afecta:
Glezna - mersul pe jos sau exercitarea pe o suprafata
inegala, aterizand incomod dintr-un salt;
Genunchiul - Pivotarea in timpul unei activitati
atletice;
Incheietura - aterizare pe o mana intinsa in timpul
unei toamne;
Degetele - Vatamarea schiului sau supraestensiunea
la jocul cu sporturi de racheta, cum ar fi tenisul.
Copiii au zone de tesut mai moale, numite placi de
crestere, aproape de capetele oaselor. Ligamentele din jurul
unei articulatii sunt adesea mai puternice decat aceste placi
de crestere, astfel incat copiii sunt mai susceptibili sa experimenteze o fractura decat o entorsa.
In cazul in care intervine o rasucire interna (inversiune) sau externa (eversiune) a labei piciorului fata de glezna,
fortele respective duc la intinderea ligamentelor dincolo de lungimea lor obisnuita. Daca forta este prea mare,
ligamentele se pot rupe. In cazul in care tesuturile moi ale gleznei sunt supuse unor forte mari, este posibil sa auziti chiar
o „trosnitura”, urmata de durere si inflamare (umflarea gleznei).
Entorsele apar cel mai frecvent la nivelul gleznei si al genunchilor si include simptome precum:
Umflarea rapida, uneori insotita de modificarea culorii pielii;
Durerea si sensibilitatea in zona afectata
Alterarea funcţiei unei articulaţii sau o senzaţie de instabilitate;
Echimoze (vanataie)
Mișcare limitata in jurul articulatiei;
Incapacitatea de a pune greutate pe articulatie sau de a o folosi in mod normal.
Un sunet ca o pocnitură;
Intensitatea durerii depinde de gradul de intindere sau rupere a ligamentului.
Instabilitatea intervine atunci cand ligamentul a fost rupt in totalitate sau s-a produs o luxatie completa a articulatiei
gleznei sau a incheieturii mainii. Intensitatea fortei la care este supusa glezna determina gradul de entorsa a acesteia.
O entorsa usoara este o entorsa de gradul 1, entorsa medie este de gradul 2, iar cea severa este de gradul 3.
Examenul medical poate fi dureros. Cel mai probabil, medicul va trebui sa miste glezna in diferite directii pentru a-si
da seama care ligament a fost afectat si daca acesta s-a rupt sau nu. In cazul in care a avut loc o rupere totala a
ligamentelor, glezna poate deveni instabila dupa trecerea fazei initiale (caracterizata de durere si inflamatie glezna).
Daca se intampla acest lucru, este posibil ca aceasta entorsa grava sa duca la afectarea suprafetei articulare a gleznei.
Medicul ortoped poate recomanda efectuarea unui examen RMN daca exista suspiciunea unei leziuni severe a
ligamentelor, o deteriorare a suprafetei articulare, desprinderea unui fragment osos, etc.
Tratamentul difera in functie de severitate entorsei. Daca este o leziune minora a tesuturilor moi, nu trebuie decat
protectie, repaus, gheata, compresie, ridicarea membrului afectat (brat/picior).
• ! Odihna. Evitati activitatile care provoaca durere, umflare sau disconfort. Dar nu evitati toate activitatile fizice;
• ! Gheata. Chiar daca cautati ajutor medical, aplicati imediat gheata. Folositi un pachet de gheata sau o baie subtire
de gheata si apa timp de 15 pana la 20 de minute de fiecare data si repetati la doua-trei ore in timp ce sunteti treaz
pentru primele zile dupa ranire;
• ! Comprimare. Pentru a ajuta la oprirea umflaturii, comprimati zona cu un bandaj elastic pana cand umflarea se
opreste. Nu o infasurati prea mult deoarece puteti impiedica circulatia. Slabiti invelisul daca durerea creste, zona
devine amortita sau apare umflarea sub zona invelita;
• ! Elevati zona ranita peste nivelul inimii, in special noaptea, ceea ce permite gravitatiei sa ajute la reducerea
umflaturii.
Se pot administra medicamente antiinflamatorii nesteroidiene locale și sub forma orală/injectabilă pentru a controla
durerea și inflamația doar la recomandarea medicului specialist, care va ține cont de patologiile asociate, vârstă, efecte
adverse posibile. Recuperarea dupa o
entorsă cunoaște 3 faze:
Faza 1 - repaus, protejarea articulației
și reducerea inflamației (o săptămână).
Faza 2 - reluarea mobilității și
tonifierea musculaturii (1 - 2 săptămâni).
Faza 3 - reluarea progresivă a tuturor
activităților care nu necesită răsucirea
articulației și desfășurarea exercițiilor de
întreținere, urmate de reluarea
capacității de a efectua întoarceri rapide
și bruște (activități complexe), precum
tenisul, baschetul sau fotbalul (câteva
săptămâni până la câteva luni, în funcție
de severitatea entorsei).
Exercițiile de recuperare contribuie la
reducerea durerii și a inflamației și previn
rigidizarea articulației, recidivarea entorsei și eventualele afecțiuni ce pot apărea ulterior, ca urmare a tratamentului
incorect sau incomplet. Se pot utiliza de asemenea terapiile cu ultrasunete și electro-stimulare (fizioterapia) pentru
diminuarea durerii și a inflamației. În cazul rupturilor capsulo-ligamentare mai importante (diagnosticate precoce şi
tratate corect), rezultatele funcţionale sunt bune.
Dacă leziunile sunt neglijate, evoluția poate fi nefavorabilă, mergând până la osteoporoză algică posttraumatică sau
articulaţie cu instabilitate cronică, cu entorse recidivante și hipotrofie musculară. Persistența în timp a instabilității
articulare rezultă într-o degradare artrozică.
Bibliografie
Revista Galenus- FRACTURILE, elemente teoretice și practice de prim ajutor
https://www.reginamaria.ro/articole-medicale/cum-recunosti-o-fractura
https://newsmed.ro/fractura-cauze-simptome-si-tratament/
https://www.qbebe.ro/sanatate/ghid_de_prim_ajutor/primul_ajutor_in_caz_de_fracturi
https://www.wikihow.com/Treat-a-Closed-Fracture-During-First-Aid
https://www.farmaciata.ro/fracturile-primul-ajutor
https://www.csid.ro/boli-afectiuni/ortopedie/fractura-tipuri-de-fracturi-simptome-complicatii-si-tratament-
15630930
https://www.csid.ro/health/dureri-musculare/luxatia-cauze-simptome-si-tratament-13319650
https://www.ortopedie-arcalife.ro/luxatia.html
https://www.magazinulortopedic.ro/blog/cum-poate-fi-ingrijita-o-persoana-care-a-suferit-o-luxatie
Costache Marcel, Seres-Sturm, Ludovic – Anatomia omului – Anatomia sistematică şi topografică a membrului
inferior, Ediţia II, Editura Universităţii Alma Mater, Sibiu, 2005
Lucaciu Dan, Hopulele Silviu, Hopulele Iulian – Traumatologie Osteoarticulară, Editura Medicală Universitară
„Iuliu Haţieganu“, Cluj-Napoca, 2001
https://dralinpopescu.ro/2017/04/primul-ajutor-in-entorse-si-luxatii/
https://ro.wikipedia.org/wiki/Luxa%C8%9Bie
https://sanatatea.com/pub/sanatate/4589-entorsele.html
https://www.medlife.ro/glosar-medical/afectiuni-medicale/entorsa-cauze-simptome-tratament
www.arcadiamedical.ro/articol/entorsele-si-luxatiile/
https://www.csid.ro/health/dureri-musculare/entorsa-simptome-diagnostic-si-tratament-13320253