Sunteți pe pagina 1din 8

8

PULSOXIMETRIA: DETERMINAREA SIMULTANĂ A PULSULUI


S, I A SATURAT, IEI OXIGENULUI ÎN SÂNGELE PERIFERIC

AUTOR : D R . A DRIAN I FTIME , D RD . DAN S ULICA

I. Scopul lucrării

Pulsoximetrul este un spectrofotometru miniaturizat, folosit extensiv în serviciile medicale de urgent, ă


s, i intra-operatoriu; dispozitivul determină simultan valoarea pulsului s, i a saturat, iei cu oxigen a sânge-
lui periferic. Ca aplicat, ie practică student, ii vor măsura valorile SaO2 s, i ale pulsului cu ajutorul acestui
instrument s, i învat, ă să evite erorile de măsurare.

II. Principii teoretice – pulsmetria

Determinarea pulsului

Pulsul arterial este o manifestare a activităt, ii mecanice a inimii care depinde s, i de starea patului vas-
cular. Acesta poate fi palpat prin compresia unei artere pe un plan profund dur s, i aduce informat, ii atât
asupra activităt, ii cardiace (frecvent, ă, ritm, debit) cât s, i asupra sistemului vascular (de exemplu asupra
permeabilităt, ii s, i elasticităt, ii arteriale). Prin monitorizarea pulsului cu ajutorul unui traductor (fotometric
sau mecanoelectric) se obt, ine o curbă (sfigmogramă) asemănătoare cu cea obt, inută prin măsurarea directă
a tensiunii arteriale; în Figura 8.1 sunt arătate o carotidogramă normală s, i modificările ei în câteva situat, ii
patologice.

Figura 8.1: Înregistrarea pulsului la nivelul carotidei. Exemple de puls: A – aspect normal; B – puls
hipochinetic (hipovolemii, pericardită); C – puls parvus et tardus (în stenoză aortică); D – puls bisferiens
(insuficient, ă aortică); E – puls hiperchinetic (insuficient, ă mitrală, defect septal ventricular, persistent, ă ca-
nal arterial, anemie, febră); F – puls dicrotic (cardiomiopatii dilatative); G – puls alternant (insuficient, ă
ventriculară stângă severă)

Înregistrarea automată a pulsului se poate face însă s, i la nivel periferic (de ex. la lobul urechii, vârful
degetelor de la mână sau picior) cu ajutorul unui traductor electronic (sursă de lumină + foto-detector),
amplasat ca în figura 8.2. O sursă compactă de lumină (LED) emite către t, esuturi lumină de intensitate
constantă I0 . În partea opusă este montat un fotodetector care poate măsura intensitatea I a luminii care a
traversat t, esuturile.

1
Lucrări practice de Biofizică Medicală

Figura 8.2: Înregistrarea pulsului la nivelul vârfului degetului. I0 – intensitatea luminii emise de către
LED. I – intensitatea luminii transmise prin t, esuturi, măsurată de un fotodetector. a) în timpul diastolei,
vasele sanguine au un diametru mai mic; b) în timpul sistolei vasele au diametrul crescut, pentru a
acomoda volumul mai mare de sânge ajuns în periferie. Datorită volumului mai mare de sânge ajuns în
deget, mai multă lumină este absorbită în sânge s, i consecutiv, mai put, ină lumină ajunge la fotodetector.

Intensitatea I a luminii transmite depinde de transparent, a s, i volumul t, esuturilor străbătute. Ea este


descrisă de legea Beer-Lambert (vezi capitolul de Spectrofotometrie). Coeficientul de absorbt, ie (extinct, ia)
este însă mai complex, deoarece în calea luminii există multiple tipuri de substant, e prezente (colagen,
apa, săruri minerale, etc); aceste substant, e sunt însă în concentrat, ie relativ constantă pe parcursul unei
măsurători (mai put, in de 1 minut). Ele absorb o parte din lumina incidentă, dar nu pe toată. Singurul
parametru care variază în acest timp este volumul sângelui arterial, care pulsează în deget. Aceasta duce
la o variat, ie mică (dar semnificativă) a distant, ei parcurse de lumină prin vasele de sânge, unde are loc o
absorbt, ie suplimentară datorată substant, elor prezente în sânge (în principal hemoglobina).
Astfel, absorbant, a globală a luminii prin t, esuturile perfuzate de sânge este variabilă, în funct, ie de
volumul instantaneu de sânge aflat în t, esuturi (Fig. 8.3). Pulsometrul măsoară permanent absorbant, a prin
t, esuturi s, i o afis, ează pe ecran sub formă de grafic (Fig. 8.4). Graficul este de obicei normalizat la valorile
maxime s, i minime obt, inute în timpul măsurătorii, s, i este afis, at de obicei pe un ecran (Fig. 8.8.b).

Figura 8.3: Intensitatea luminii transmise prin Figura 8.4: Graficul absorbant, ei măsurate în
t, esuturi (I) în timp, pe parcursul a patru cicluri condit, ii normale este identic cu unda pulsului
cardiace. Cu gri sunt reprezentate absorbant, ele (sus). În diverse condit, ii nefavorabile semnalul în-
diverselor structuri traversate de lumină. Graficul registrat este modificat.
variat, iei I este (pentru scopuri practice) identic cu
graficul undei pulsului.

Frecvent, a cardiacă („valoarea pulsului”) se poate afla prin analiza acestui grafic. Se poate determina
de pildă perioada (distant, a în timp dintre două vârfuri succesive), s, i de aici calcula frecvent, a (as, a cum este
descris în celelalte capitole dedicate înregistrării biosemnalelor – Osciloscopul, respectiv Introducere în

2
Pulsoximetria

EKG). Pulsometrele moderne dotate cu un microprocesor încorporat realizează o analiză mai complexă,
denumită analiză Fourier discretă1 a semnalului, care determină frecvent, a fundamentală a semnalului (în
acest caz frecvent, a cardiacă), dar s, i frecvent, ele supra-adăugate. Aceasta este afis, ată numeric, în unitatea de
măsură tradit, ională (bpm – bătăi pe minut). Dacă există variat, ii mari ale semnalului înregistrat (diverse alte
surse de lumină, mis, carea detectorului pe deget, etc) acestea produc frecvent, e supra-adăugate (artefacte
de înregistrare) care sunt detectate (Fig. 8.4).

Considerente practice
Principiul teoretic descris mai sus funct, ionează în condit, ii ideale: a) lumina emisă de LED poate
traversa toate t, esuturile; b) Nu există alte surse de lumină adiacente fotodectorului (adică măsurătoarea ar
trebui să se desfăs, oare pe întuneric). În realitate apar o serie de constrângeri pe care le detaliem mai jos.
a) Lumina emisă de LED trebuie să fie destul de intensă pentru a traversa cca 1-2 cm de t, esut.
T, esuturile umane absorb foarte puternic lumină cu lungimi de undă mică (violet, albastru, verde) s, i mai
put, in lumina ros, ie. De aceea, sursa de lumină folosită emite lumină ros, ie (λ =660 nm) de intensitate
mare.
b) Este greu dpdv. practic de eliminat alte surse de lumină care cont, in această lungime de undă (ea se
găses, te de pildă în spectrul luminii solare, al surselor de lumină albă folosite pentru iluminatul încăperilor,
etc). De aceea, în timpul măsurătorii, s, i fotonii din alte surse pot ilumina degetul (sau fotodetectorul) s, i
compromite astfel acuratet, ea măsurătorii. Această problemă este rezolvată printr-o tehnică similară ce-
lei de la spectrofotometria obis, nuită („setarea de blanc”). Pulsometrul emite lumina ros, ie în mod pulsat
(LED-ul este stins s, i aprins în mod repetat). În timpul în care este LED-ul este stins, fotodetectorul înre-
gistrează lumina ambientală. Valoarea intensităt, ii obt, inută astfel este considerată de referint, ă (s, i scăzută)
din valoarea obt, inută în momentul în care LED-ul este aprins. Aceste operat, iuni sunt realizate foarte rapid
(câteva zeci de ori pe secundă) de microprocesorul încorporat în pulsometru.
Cele două considerente practice de mai sus sunt însă s, i surse de erori dacă în timpul măsurătorii lumina
ambientală este deosebit de intensă (de ex. lumină solară, lumina unei lămpi puternice care iluminează
mâna pacientului, etc) sau variabilă (pacientul mis, că mâna variind astfel cantitatea de lumină ambientală
care ajunge pe tegumente).

III. Principii teoretice - oximetria


Hemoglobina din eritrocitele sanguine poate lega oxigenul formând oxihemoglobina (HbO), la nivelul
circulat, iei pulmonare. La nivelul periferic, HbO se reduce, cedând oxigenul în t, esuturi; forma dezoxige-
nată a hemoglobinei este denumită s, i hemoglobină redusă (HbR). Cele două react, ii chimice sunt controlate
de mai mult, i factori, din care cel mai important este presiunea part, ială locală a oxigenului.
Termenul de „saturat, ie cu oxigen” a sângelui periferic arterial (SaO2 ) se referă în contextul fiziologic
la fract, ia de oxihemoglobină (HbO) relativ la cantitatea totală de hemoglobină prezentă (HbO + HbR).
T, esuturile umane necesită pentru funct, ionarea normală o saturat, ie de cca. 95-100% a sângelui care le per-
fuzează; această valoare este controlată de multiple mecanisme fizice, biochimice s, i fiziologice. Valoarea
SaO2 este un parametru care ne arată eficient, a combinată a sistemului respirator (abilitatea acestuia de
a extrage oxigenul din aerul inspirat s, i a-l transporta în sânge) s, i a sistemului cardiovascular (abilitatea
acestuia de a livra sângele oxigenat în t, esuturi).
Hipoxemia este definită ca fiind saturat, ia cu oxigen a sângelui arterial (SaO2 ) mai mică de 90%;
funct, ionarea normală a t, esuturilor este afectată. Dacă valoarea SaO2 scade sub 80%, este compromisă
funct, ionarea organelor vitale (creier, inimă) s, i trebuie intervenit de urgent, ă pentru corectarea ei; altfel se
poate instala coma, stopul cardiac, moartea cerebrală.
De aceea determinarea saturat, iei cu oxigen a sângelui periferic arterial are o mare important, ă practică
medicală în special în situat, iile în care funct, ia respiratorie sau cardiovasculară poate fi compromisă (ac-
cidente traumatice, intervent, ii chirurgicale majore, anestezie generală). Măsurarea acestei valori se poate
face prin metode invazive (analiza biochimică a sângelui arterial recoltat printr-o punct, ie) sau prin metode
1 Analiza Fourier discretă a semnalelor este utilă în procesarea semnalelor biologice. Ea constă în determinarea tuturor
frecvent, elor componente ale unui semnal complex; ea este realizată de pildă inclusiv de urechea internă – pentru detectarea
frecvent, elor sunetelor diferite care ajung la ureche, de analizatorul vizual. Ea este descrisă pe scurt în cadrul cursului Introducere
în psihofizică.

3
Lucrări practice de Biofizică Medicală

non-invazive (oximetria prin măsurători spectrofotometrice). Acestea din urmă nu sunt foarte precise, dar
sunt foarte us, or de efectuat. Principiul de detect, ie este bazat pe faptul că spectrele de absorbt, ie ale HbO
s, i ale HbR sunt diferite.

Figura 8.5: a) Schema logică a unui puls-oximetru b) spectrele de absorbt, ie ale HbO s, i HbR; valorile mai
mari pe axa verticală înseamnă absorbt, ie mai puternică.

Cele două forme ale hemoglobinei absorb diferit lumina în funct, ie de lungimea de undă a aces-
teia. Cele mai mari diferent, e sunt observate dacă aceste forme sunt iluminate cu lumină ros, ie (λ =
660 . . . 700nm) sau cu radiat, ie (lumină) infraros, ie (cuλ > 800nm) – vezi Fig. 8.5.b.
Hemoglobina oxigenată (HbO) absoarbe mai bine lumina infraros, ie decât pe cea ros, ie; altfel spus,
lumina ros, ie străbate us, or vasele de sânge care cont, in HbO. Acesta este s, i explicat, ia fizică pentru care
mucoasele persoanelor sănătoase (buzele, limba, etc) au culoarea ros, ie intensă.
Hemoglobina dezoxigenată (HbR) are caracteristici optice opuse: ea absoarbe intens lumina ros, ie, dar
este mai transparentă pentru lumina infraros, ie. Cu alte cuvinte, lumina ros, ie nu străbate / nu se reflectă de
vasele de sânge care cont, in HbR; de aceea mucoasele persoanelor cu hipoxie nu au culoare ros, ie intens,
ci suma culorilor complementare din spectrul cromatic (vinet, iu).
Aceste diferent, e pot fi folosite pentru a determina proport, ia relativă a HbO s, i HbR din sângele arte-
riolar s, i capilar (periferic) al unei persoane, dacă zona respectivă de t, esut este examinată spectroscopic.
Miniaturizarea componentelor electronice a făcut posibilă gruparea a două surse luminoase (una ros, ie,
una infraros, ie) care emit lumină către t, esutul de interes; intensitatea luminii transmise (ros, ie, respectiv
infraros, ie) poate fi măsurată de un fotodetector situat de partea opusă a t, esutului (Fig. 8.5.a). Un mi-
croprocesor poate calcula pe baza măsurătorilor proport, ia relativă de HbO relativ la cantitatea totală de
hemoglobină (HbO + HbR) s, i afis, a rezultatul pe un ecran.
Descriem succint mai jos s, i în figura 8.6 procedura de calcul (o procedură similară se aplică în multe
situat, ii din medicina de laborator în care trebuie determinat raportul relativ al unor constituent, i dintr-un
amestec biologic (de pildă plasmă, urină, etc). Pentru simplificarea calculelor, presupunem că în vasele
din t, esuturi nu se pot afla decât cele două forme ale hemoglobinei (HbO s, i HbR), s, i nu s, i methemoglobina
(MetHb) s, i carbohemoglobina (HbCO). Aceasta simplificare este validă în majoritatea cazurilor, deoarece
MetHb s, i HbCO apar rar, în intoxicat, ii severe.

Cazul I, saturat, ie de 100% în sângele periferic (Fig. 8.6.a)


În acest caz, nu există HbR în amestec, ci doar HbO; spectrul de absorbt, ie al amestecului este deci
identic cu cel al HbO pure (8.5.b). Se măsoară absorbant, a în lumină ros, ie (R) s, i absorbant, a în lumină
infraros, ie (IR); raportul celor două R/IR (adimensional) este 0.323.

Cazul II, saturat, ie de 0% în sângele periferic (Fig. 8.6.d)


În acest caz, nu există HbO în amestec, ci doar HbR; spectrul de absorbt, ie al amestecului este deci
identic cu cel al HbR pure (8.5.b). Se măsoară absorbant, a în lumină ros, ie (R) s, i absorbant, a în lumină
infraros, ie (IR); raportul celor două R/IR (adimensional) este 2.016

4
Pulsoximetria

Figura 8.6: Spectrele de absorbt, ie (linia continuă) ale mixturii de HbO s, i HbR la diverse proport, ii relative
ale acestora la 100%, 75%, 50%, 0% HbO. Bara has, urată: absorbant, a luminii ros, ii (R); bara neagră:
absorbant, a luminii infaros, ii (IR). În dreapta este arătat grafic s, i numeric raportul R/IR.

5
Lucrări practice de Biofizică Medicală

Cazuri intermediare – saturat, ii diferite în sângele periferic (Fig. 8.6.b,c)


În aceste cazuri spectrul de absorbt, ie al amestecului este intermediar între cele două situat, ii extreme
(0, respectiv 100%). Sunt exemplificate spectrul la 75% s, i la 50% .
La saturat, ie 75% (75%HbO+25% HbR) – Fig. 8.6.b, raportul R/IR măsurat este de 0.704.
La saturat, ie 50% (50%HbO+50% HbR) – Fig. 8.6.c, raportul R/IRmăsurat este de 1.141.

Dacă se reprezintă grafic saturat, ia de oxigen vs.


raportul R/IR pentru valorile măsurate, se constată
că există o dependent, ă aproape liniară a acestora
(Fig. 8.7).
Cu alte cuvinte, din acest grafic (descris de o
ecuat, ie simplă de gradul unu2 ) se poate calcula care
este valoarea saturat, iei SaO2 (axa Ox) pentru orice
valoare R/IR măsurată spectrofotometric (axa Oy).

Considerente practice
Metoda de calcul descrisă mai sus este sim-
plificată; producătorii pulsoximetrelor aflate în uz
nu folosesc graficul ideal al dependent, ei R/IR Figura 8.7: Dependent, a R/IR de saturat, ia de oxigen pe-
de saturat, ia de oxigen, ci unul corectat, a cărui riferică
dependent, ă nu este perfect lineară. Corect, iile se
impun din mai multe motive: i) de fapt există o mică
proport, ie de HbCO în sângele multor oameni (datorată expunerii la fumul de t, igară, poluarea rutieră s, i industrială,
etc) iar HbCO are un spectru de absorbt, ie diferit (absoarbe put, in lumina ros, ie s, i aproape deloc infraros, ul). ii) De
asemenea, mai sunt s, i alte componente ale sângelui care absorb lumina ros, ie s, i infraros, ie, s, i de asemenea pigment, i ai
pielii (melanina). De aceea, producătorii folosesc date verificate pe un număr mare de oameni (măsoară fotometric
raportul R/IR s, i simultan analizează biochimic concentrat, ia HbO în sânge recoltat de la pacient, i). Aceste analize
se pot face până la o saturat, ie de 80% (mai scăzută nu este compatibilă cu viat, a). iii) din considerente legate de
costurile fotodectectoarelor s, i LED-urilor, unii producători folosesc alte lungimi de undă (de pildă 880 nm în loc de
940 nm).
Aceste corect, ii de calcul reduc eroarea dintre valoarea calculată s, i cea reală (măsurată biochimic) până
la un prag de cca 2%, o valoare acceptabilă în practica clinică.
Ca s, i pulsometrul, oximetrul foloses, te tehnica măsurătorii discrete (nu continue) a absorbant, ei t, esuturilor,
pentru a corecta pentru lumina ambientală care poate ajunge s, i ea pe fotodetector, cu un ciclu format din
trei secvent, e:
i) cele două surse de lumină LED (ros, u s, i infraros, u, Fig. 8.5.a) sunt stinse; în mod ideal, ar trebui ca
fotodetectorul să nu înregistreze acum nici un foton (I = 0) dar de fapt va înregistra intensitatea luminii
ambientale (Ia )
ii) sursa de lumină LED ros, ie este aprinsă; se măsoară intensitatea luminii transmise prin t, esuturi, dar
din valoarea ei se scade intensitatea luminii ambientale (Ia ). Valoarea rezultată (corectată) este folosită în
calculul absorbant, ei luminii ros, ii.
iii) sursa de lumină LED ros, ie este stinsă s, i apoi cea infraros, ie este aprinsă; se măsoară intensitatea
luminii transmise prin t, esuturi, dar din valoarea ei se scade intensitatea luminii ambientale (Ia ). Valoarea
rezultată (corectată) este folosită în calculul absorbant, ei luminii infraros, ii.
Ciclul i-ii-iii se efectuat de mai multe zeci de ori pe secundă de către microprocesor, astfel se realizează
o monitorizare aproape continuă a pacientului.
Este foarte important ca între secvent, ele i s, i ii, iii ale ciclului lumina ambientală care ajunge pe foto-
detector să nu varieze (de ex. prin mis, carea degetului); altfel, calculele de corect, ie nu mai sunt valide.
Pulsoximetrele sunt dispozitive care efectuează calculele de oximetrie, dar în secvent, a ii a ciclului fac
s, i calculul pentru pulsometre (folosesc lumina ros, ie, as, a cum a fost descris mai sus).

2 adică y = ax + b, iar pentru graficul dat s-a aflat panta a = 0.01716 si b = 2.016 (prin metoda celor mai mici pătrate, descrisă
,
în capitolul de Analiza datelor experimentale).

6
Pulsoximetria

IV. Materiale s, i metodă


Se foloses, te un pulsoximetru portabil autonom pentru a se măsura pulsul s, i saturat, ia de oxigen a
sângelui periferic. Există o multitudine de astfel de instrumente s, i fiecare are setul lui de instruct, iuni
specifice (dar cu un grad mare de similaritate). În cele ce urmează se detaliază folosirea pulsoximetrului
Contec CMS502 aflat în dotarea disciplinei de Biofizică medicală.

Figura 8.8: a) Pulsoximetru portabil miniaturizat, sub formă de clamă care se poate prinde de deget. b)
Elementele indicate în mod tipic pe ecranul unui astfel de pulsoximetru.

Acesta are un s, nur cu care se prinde de articulat, ia mâinii pacientului, pentru a nu fi scăpat accidental
în timpul folosirii. Pulsoximetrul are formă de clamă (Fig. 8.8.a).
– În partea frontală a aparatului se află compartimentul pentru deget. Acest compartiment se deschide
apăsând simultan pe cele două butoane de prindere (mânere) aflate în partea posterioară a aparatului.
– Se introduce degetul, astfel încât planul unghiei să fie proximal s, i paralel cu latura pe care se află
ecranul.
– Clama se închide eliberând cele două butoane de prindere; aparatul rămâne astfel atas, at de deget,
pregătit pentru măsurători. Mâna la care este atas, at aparatul nu trebuie să fie mis, cată pe parcursul măsu-
rătorii, iar lumina ambientală să nu fie excesivă.
– Se pornes, te măsurătoarea propriu-zisă apăsând butonul de comandă. Aparatul efectuează automat
măsurătorile spectrometrice pentru puls s, i pentru saturat, ia oxigenului în sângele periferic descrise mai
sus. După aproximativ 3. . .5 secunde rezultatele încep să fie afis, ate pe ecran (Fig. 8.8.b).
Rezultatele afis, ate sunt:

PRbmp: (Pulse Rate in beats per minute) – frecvent, a cardiacă estimată (bătăi pe minut).
%SpO2: saturat, ia în oxigen a sângelui periferic, în procente
Indicator absorbt, ie: absorbt, ia instantanee (din acea milisecundă) a luminii ros, ii în t, esuturi.
Unda pulsului: graficul în timp al absorbt, iei luminii ros, ii în t, esuturi. Atât inidicatorul de absorbt, ie cât s, i
unda pulsului au valoare calitativă (orientativă) deoarece sunt permanent normalizate (maximul s, i
minimul sunt permanent scalate la dimensiunea ecranului.

Prezentarea undei pulsului este utilă, deoarece permite o evaluare vizuală rapidă a corectitudinii valorilor
afis, ate. Astfel, în condit, ii normale, unda pulsului are forma normală (8.4.b) cu incizura dicrotică între
maxim s, i minim. Valorile calculate s, i afis, ate ale frecvent, ei cardiace s, i ale saturat, iei de oxigen pot fi
considerate valide.
Din diverse considerente perfuzia tisulară poate fi redusă – de ex. un garou situate în amonte, acci-
dente vasculare, hipovolemie, insuficient, ă cardiacă. Unda pulsului se aplatizează, devenind sinusoidală.
În această situat, ie valoarea frecvent, ei cardiace indicate poate fi gres, it estimată de aparat s, i nu se ia în
considerare.
Forma undei afis, ate se modifică s, i dacă apar erori obiective de măsurare (prea multă lumină ambien-
tală, lumina ambientală variabilă – de ex. flash-uri, ecrane de televizor în apropiere, etc); apar vârfuri
suplimentare supra-adăugate („zgomote”). Dacă pacientul mis, că mâna (chiar involuntar), apar artefacte
de mis, care pe unda înregistrată. În ultimele două situat, ii prezentate, atât valoarea frecvent, ei cardiace cât
s, i saturat, ia de oxigen sunt foarte probabil gres, it estimate s, i nu se iau în considerat, ie. Aparatele moderne
detectează de obicei aceste situat, ii s, i suspendă afis, area valorilor gres, it estimate, până la corectarea cauzei
erorilor.

7
Lucrări practice de Biofizică Medicală

Măsurătoarea se poate efectua continuu, cât timp este necesar medical (chiar perioade lungi de timp,
de ordinul orelor). Pentru o observat, ie comodă s, i clară, orientarea afis, ajului ecranului poate fi schimbată
între mai multe moduri posibile (Fig. 8.9), prin act, ionarea repetată a butonului de comandă, în timp ce
pulsoximetrul este atas, at de deget.

Figura 8.9: Afis, aje alternative ale rezultatelor măsurătorii; trecerea de la un ecran la următorul se efectu-
ează prin act, ionarea butonului de comandă.

Oprirea măsurătorii se face prin scoaterea degetului din clama pulsoximetrului. Aparatul se stinge
automat.

Surse de erori de măsurare:


– Lumină ambientală prea puternică (de ex. lumina directă a unei lămpi fluorescente, a soarelui, etc);
– Lumină ambientală variabilă (de ex. lumina provenită de la ecranul unui televizor aflat în apropiere);
– Mis, carea mâinii – s, i astfel varierea intensităt, ii luminii ambientale incidentă pe deget; suplimentar,
aceasta poate duce la varierea fluxului arterial prin membrul respectiv;
– Mis, carea pulsoximetrului pe deget – se schimbă astfel gradul de absorbt, ie al t, esuturilor relativ la
pozit, ia LED-ului s, i fotodetectorului;
– Introducerea gres, ită a degetului în aparat (altă orientare a planului unghial decât cea descrisă);
– Prezent, a unui lac de unghii pe unghia pacientului. Unele lacuri de unghii (chiar incolore) pot avea
substant, e care absorb puternic lumina infraros, ie, care se suprapun peste spectrul de absorbt, ie al
HbO. Unghiile false pot fi complet opace, interferând astfel inclusiv cu pulsmetria - pulsul înregistrat
putând fi zero;
– Pigmentare anormală la nivelul degetului (tatuaje, melanină excesivă post arsuri solare, creme cos-
metice colorante, etc);
– Intoxicat, ii cu monoxid de carbon (HbCO – la marii fumători sau intoxicat, ii cu fum) duc la o supra-
estimare a nivelului HbO (datorita suprapunerii part, iale a spectrelor). Methemoglobinemia poate de
asemenea duce la rezultate eronate.

Activitate practică:
Atent, ie! pulsoximetrul Contec CMS502 se foloses, te numai dacă este atas, at cu s, nur la articulat, ia
mâinii persoanei căreia i se măsoară parametrii biologici.
Folosind un pulsoximetru portabil student, ii îs, i vor măsura pulsul propriu s, i saturat, ia în oxigen a sân-
gelui periferic. Se verifică dacă unda pulsului are aspect normal, s, i de asemenea vor observa variat, ia
acesteia (artefactele) în cazul în care îs, i mis, că mâna sau degetul. În cazul în care persoana este fumătoare
se pot discuta valorile măsurate ale SaO2 .

Bibliografie selectivă
1. Jubral A, 2015, Pulse oximetry, Critical Care, 19:272, DOI: 10.1186/s13054-015-0984-8
2. Tillakaratna P, 2012, How pulsoximeters works explained simply, URL: https://www.howequipmentworks.com/
3. Contec Corp, Contec CMS502 User Manual, 2014
4. American Thoracic Society, Pulse oximetry, Patient Information Series, 2015
5. Mediaid Corp, 2006, Principles of pulseoximetry, URL http://www.mediainc.com

S-ar putea să vă placă și