Subiectul lecției: Stilul științific.

Stilul direct (vorbirea directă)

Tipul lecției: de sistematizare și generalizare a noilor cunoștințe
Strategia didactică
Metode și procedee: conversația euristică, explicația, analiza stilistică,
demonstrația, lucrul cu manualul;
mijloace didactice: fișe de lucru, manualul, texte.
Forme de organizare a învățării: mixtă
Obiective de referință
1. Aplicarea cunoștințelor de limbă în receptarea mesajelor orale și scrise;
2. folosirea adecvată a strategiilor de comunicare orală în dialog;

Obiective operaționale
La sfârșitul lecției elevii vor fi capabili:
O1: să încadreze un text în stilul funcțional căruia aparține;
O2: să identifice în text particularitățile lingvistice specifice stilului științific;
O3: să facă diferența dintre stilul beletristic și cel știinșific;
O4: să argumenteze de ce un text anume aparține stilului științific;
O5: să știe ce numim stil direct sau vorbirea directă;
O6: să transforme vorbirea indirectă în cea directă.
 Scenariul didactic
- Organizarea clasei;
- Salutarea elevilor;
- Verificarea temei de acasă;
- Anunțarea temei noi

Conversația euristică
1. Ce înțelegem prin cuvântul stilistică?
Stilistica este o disciplină științifică, aparținând științei limbii, ce studiază stilurile
funcționale, caracteristicile, structura și normele acestora.
2. Ce înseamnă termenul de stil?
Stilul reprezintă însumarea trăsăturilor caracteristice care particularizează modul
de exprimare al unui individ, al unui grup social sau al unui popor.
3. Care sunt stilurile funcționale ale limbii române?
Stilurile funcționale ale limbii române sunt: stilul științific, publicistic, oficial-
administrativ, beletristic.
4. Ce numim stilul beletristic?
Stilul beletristic are drept caracteristică fundamentală funcția poetică a limbajului
și se folosește în operele literare.

Tema noastră de astăzi este: Stilul științific. Stilul direct.

Stilul științific se utilizează în lucrările care conțin informații asupra unor obiecte,
fenomene, fapte, investigații, cercetări, caractere tehnice etc, cu alte cuvinte, în
lucrările științifice; comunicarea este lipsită de încărcătură afectivă; accentul cade
pe comunicare de noțiuni, cunoștințe, idei etc., astfel că funcția limbajului este
cognitivă.
Particularități lingvistice
La nivel lexical:
- Fiecare domeniu al științei și tehnicii are o terminologie proprie;
 - Termini lexicali sunt monosemantici;
- Sunt frecvente neologismele;
- Se folosesc cuvinte formate cu pseudoprefixe (antebraț, extrafin) și elemente
savante (aerodrom, biografie, cardiologie, cronologie);
La nivel morfologic
- Substantive abstracte provenite din infinitive lungi sau din adjective;
- Infinitivul cu valoare de imperativ în observații și note;
- Înlocuirea persoanei I sg. cu a I pl. (pluralul autorului, pluralul academic)
La nivel sintactic predomină subordonarea față de coordonarea;
La nivel stilistic sunt folosite procedee care au ca scop organizarea discursului
științific, fără figuri de stil.
Acest stil prezintă următoarele caracteristici:
 folosirea unor noțiuni / teorii științifice exacte și a unor raționamente
riguroase;

 utilizarea unor neologisme din lexicul propriu fiecărei științe;

 folosirea cuvintelor monosemantice;

 claritatea exprimării (pusă în evidență printr-o structură adecvată a

propoziției/frazei), precizie, corectitudine;

 utilizarea sensului propriu al cuvântului;

 un grad mare de tranzitivitate;

 fiecare domeniu științific își are propriul vocabular; termenii utilizați sunt
monosemantici. Lexicul științific include numeroase neologisme și cuvinte
derivate cu prefixe și pseudoprefixe (antebraț, contraofensivă) sau compuse
cu sufixoide și prefixoide (biolog, geografie etc.) Acestora li se adaugă
utilizarea unor abrevieri, simboluri, semne convenționale, formule
stereotipe.
  dintre compozițiile pe baza textelor științifice, amintim: analiza științifică
(filozofică, economică, politică, botanică, etc); studiul; comunicarea;
referatul; eseul; texte din manuale, tratate, dicționare, studii, etc.

Stilul direct este o modalitate prin care se reproduce fără modificări replica unui
personaj, respectându-se intonația specifică. Mărcile specifice stilului direct sunt:
linia de dialog, ghilimelele, semnul exclamării, semnul întrebării, punctele de
suspensie. În vorbirea directă ne folosim de verbe de declarație: a spune, a vorbi, a
reda, a întreba, a zice, a răspunde, a se adresa.

Metoda exercițiului
Lucrul cu manualul
Exercițiul 151, pag. 169
De identificat în textele de mai jos particularitățile lingvistice specifice stilului
științific.
Exercițiul 172, pag. 201
De transformat narațiunea în dialog, adică în vorbire directă.

Fișe de lucru
De identificat stilul textelor de mai jos. De argumentat răspunsul.
1. ''Legea conservarii masei substantelor a permis descoperirea si a altor legi
ale transformarilor chimice.Dintre acestea,in continuare se va studia lege
proportiilor definite.''
2. Uneori numai pe înserate, când rămânea singur, ascultând șuierele trenurilor
străpungând slăvile, ca niște plopi sonori, îi pierea zburdălnicia. Atunci uita
de uliță, deși alături de ea. Dorea ceva: nu știa ce. Copilăria lui creștea spre
viață, ca zborul unei ciocârlii spre soare. (I. Teodoreanu)
3. Dar însă și eu am crescut pe câmpul Bărăganului! Et in Arcadia ego! (A. I.
Odobescu)
4. Vesela verde câmpie acu-i tristă, vestezită,
 Lunca, bătută de brumă, acum pare ruginită;
Frunzele-I cad, zbor în aer, și de crengi se deslipesc,
Ca frumoasele iluzii dintr-un suflet omenesc. (V. Alecsandri)
De transformat textul dat din stil indirect în stil direct.
Ea puse hârtiile una peste alta, apoi se întoarse cu capul ridicat la soțil său și-l
deșteptă din somn. El o întrebă speriat ce este și ce s-a întâmplat. Soția ii zise să
vină cu ea.

Verificarea cunoștințelor
1. Ce este stilul belletristic?
2. Ce particularități lingvistice de nivel lexical a stilului științific
întâlnim?
3. Care sunt caracteristicele stilului științific?
4. Ce numim stil direct?

Temă pentru acasă

De alcătuit un dialog în stil direct și de căutat un text în stil științific.
- Notarea