Particularitățile stilului științific

în comunicarea scrisă

Irina PUNGA
2022
 CUPRINS

1. Noțiunea, apariția și dezvoltare stilului științific.

2. Funcția, scopul și genurile stilului științific.

3. Substilurile stilului științific.

4. Calitățile stilului științific.

5. Concluzii.

6. Bibliografie.
Noțiunea, apariția și
dezvoltarea stilului
științific
În antichitate - stilul de prezentare științifică era apropiat de stilul narațiunii
artistice.
Stilul științific- stilul funcțional
asociat activității științifice și care
reflectă trăsăturile gândirii teoretice. În perioada alexandrină - a început să se creeze o terminologie științifică stabilă
în limba greacă, care ulterior, a fost completat cu latină, devenind limba
internațională a Evului Mediu european.

În Renaștere, oamenii de știință s-au străduit pentru concizia și acuratețea

descrierii științifice, lipsite de elemente emoționale și artistice de prezentare ca
fiind contrare reflectării abstracte și logice a naturii.

În viitor, narațiunea strict logică a lui Newton a devenit un model de limbaj

științific.
 Funcția, scopul și genurile stilului
științific

Funcția principală a stilului științific - comunicarea (transferul) informațiilor științifice,

cea mai precisă, logică și fără ambiguă exprimare a gândurilor într-un anumit domeniu de
cunoaștere.
Scopul principal al unei lucrări științifice- informează destinatarul noilor cunoştinţe despre
realitate şi dovedeşte adevărul acesteia.

Stilul științific se utilizează în lucrările care conțin informații asupra unor obiecte, fenomene,
fapte, investigații, cercetări, caractere tehnice etc.

Stilul științific cuprinde:
• articole ştiinţifice
• lucrări
• cercetări de specialitate;
• monografii;
• materiale didactice, etc.
scrise de cercetători, savanți, persoane creditabile în domeniul științific.
Textele științifice urmăresc să exploreze, sa explice, să argumenteze cunoștințe factuale.
 Substilurile stilului științific

• există
Substil mijloace expresive
tehnico-științific caracteristice
(academic). stilului articol
(Monografie, jurnalistic și artistic
științific, teză(epitete, comparații tematice).
de doctor,culegeri (sunt poate deosebit de
frecvente), parafraze, personificări) (de exemplu: Universul întreabă ghicitori; găurile negre mănâncă totul);
• combinații stabile de cuvinte, adesea colorate emoțional și expresiv (de exemplu: frații noștri mai mici,
reprezentanți ai unei alte civilizații);
• întrebări retorice adresate cititorului (aceasta este cea mai comună figură stilistică din substilul popular științific)
(de exemplu: De unde a venit acest nume? De ce se schimbă viteza vântului?);
• imagini și prezentare emoțională; aprecieri subiective ale autorului, în care apar pronumele personale „tu” și
Substil informativ.
„noi”; verbe la (Enciclopedii,
persoana întâi culegeri informative,
imperative; etc. etc.)

Substil didactic (Manual; ghid de studiu; culegeri de exerciții).

Substil de popularizare (jurnalism științific). (Articole în ziare, reviste).Caracteristici:

Calitățile stilului științific

Obiectivitatea
Precizia
Unitatea
Claritatea
Coerenţa
Concizia
Sobrietatea
Forţa
Originalitatea (varietatea, expresivitatea
şi naturaleţea)
Accesibilitatea
Eufonia şi eleganţa
 Obiectivitatea unui text ştiinţific 
Forma de adresare: o adresare directă şi impersonală, evitând folosirea persoanei întâi şi favorizând persoana a III-a singular.

"Prezenta lucrare este structurată după modelul unui dicţionar."

este de preferat alteia, precum:
"Am structurat prezenta lucrare după modelul unui dicţionar."
Se va evita utilizarea:
• limbajul patetic;
• exprimări impresionante și pline de tensiune;
• exclamaţiile;
• interjecţiile;
• imperativele,.

Precizia unui text ştiinţific 

Utilizarea unui limbaj strict referenţial, a unei terminologii sistematice, specifice domeniului abordat.

Se va evita utilizarea:
1) omonimelor, a expresiilor al căror înţeles este relativ la timp, dar care pot ambiguiza momentul producerii unei
acţiuni: "acum câteva decenii", "de câţiva ani încoace" ;
2) a expresiilor relative la spaţiu : "peste Nistru", "dincolo de Carpați„;
3) formulărilor ce sugerează nesiguranţa autorului: "dacă nu mă înşel", "mi se pare", "dacă am înţeles bine"
 Unitatea unui text ştiinţific 
Utilizarea unei terminologii constante, consacrate şi standardizate. În cazul în care standardizarea lipseşte, noţiunile de
specialitate sunt explicate imediat ce apar în text. Sunt prezentate toate sinonimele, eventual şi termenii corespunzători din alte
limbi, apoi, este indicată forma preferată - cea mai simplă şi mai sugestivă.

Se va evita utilizarea:
• etimologiilor populare

Claritatea unui text ştiinţific 

Claritatea unui text este realizată în primul rând de limbajul folosit; este indicată folosirea unui limbaj obişnuit, dar nu banal.
Cuvintele trebuie folosite în sensul lor propriu, potrivite contextului care le generează; este necesară evitarea cuvintelor vagi, a
expresiilor imprecise.

Se va evita utilizarea:
1) Frazelor şi aliniatelor prea ample, care pot deveni confuze şi obositoare, ca în exemplul de mai jos:

"Raţiunea trebuie să se apropie de natură ţinând într-o mână principiile ei conform cărora numai fenomenele concordante pot
dobândi valoarea de legi, şi în cealaltă mână experimentar, pe care şi l-a imaginat potrivit acelor principii, pentru a fi ce-i drept
instruită de ea, dar nu în calitate de şcolar, căruia dacălul îi poate spune ce vrea, ci de judecător în exerciţiul funcţiunii, care
constrânge martorii să răspundă la întrebările pe care el li le pune".

Importanţa vitală a corectitudinii amplasării unei banale virgule într-un text:

Să se ierte, nu se poate să se condamne la moarte!"
sau
"Să se ierte nu se poate, să se condamne la moarte!"
 Coerența unui text ştiinţific 
Caracterul logic al unui text reprezintă legătura, fluiditatea dintre capitole şi subcapitole, continuitatea idelor, astfel încât
paragrafele să decurgă firesc unul din altul.

Se va evita utilizarea:
• incorectă a anumitor prepoziţii, conjuncţii, adverbe, locuţiuni pe post de operatori logici, cu ajutorul cărora pot fi puse
în evidenţă relaţiile dintre prepoziţii (Adică, de exemplu, pe lânga, la fel…Pentru că, dat fiind că, de vreme ce…etc.)

Concizia unui text ştiinţific 

Într-o lucrare ştiinţifică, utilizarea cu generozitate a substantivelor şi verbelor, folosirea cu moderaţie a adjectivelor şi
adverbelor contribuie la proporţionarea corespunzătoare a lungimii textului şi la optima raportare a acesteia la conţinutul de
idei.

Se va evita utilizarea:
1) descriptivismul excesiv;
2)  frazelor telegrafice.
 Sobrietatea unui text ştiinţific 
Scopul unui text cu caracter ştiinţific este unul informativ prin excelenţă, iar acesta va fi atins prin apelul la logică, la forţa
demonstraţiei şi nu prin implicarea afectivă a autorului
Se va evita utilizarea:
• figurilor retorice;
• cuvintelor prea familiare;
• formulărilor care să trezească în mintea cititorilor imagini menite să tulbure sesizarea precisă a noţiunilor.

Forța unui text ştiinţific 

Nu doar favorizarea verbelor faţă de celelalte părţi de vorbire (substantive, adjective, adverbe) dau forţă şi dinamism unui text,
ci însăşi alegerea corespunzătoare a timpurilor, a modurilor şi a diatezelor acestora. Astfel, o formulare de genul:

"Cercetarea apelează la două metode."

este superioară ca forţă de exprimare alteia, de tipul:
"Cercetarea a fost efectuată prin două metode."
Se va evita utilizarea:
• verbelor la diateza pasivă

Accesibilitatea unui text ştiinţific 

Cu cât un autor este dominat mai mult de dorinţa de a impresiona cititorii decât de aceea de a-i informa şi de a-i convinge de
viabilitatea ideilor susţinute, cu atât limbajul său este mai nefiresc.
Se va evita utilizarea:
• cuvintelor ieşite din comun;
• unui jargon ştiinţific şi tehic exagerat ca pondere;
• propoziţiilor şi frazelor exagerat de lungi.
 Originalitatea (varietatea, expresivitatea, naturaleţea) unui text ştiinţific 
Redarea lucrărilor ştiinţifice oferă prilejul unui autor să se manifeste ca personalitate. Şi se întâmplă acest lucru în măsura în care
el este orginal, adică nu reproduce, nu imită stilul altora, are un mod personal, inedit, necopiat de a combina cuvintele, de a
construi propoziţii şi frazei.

Se va evita utilizarea:
• repetiţiilor supărătoare;
• propoziţiilor şi frazelor stereotipe ca structură.

Eufonia și eleganța unui text ştiinţific 

Eufonia, impresia artistică plăcută a propoziţiilor şi frazelor constitutive scrierilor ştiinţifice şi eleganţa acestora pot fi
realizate prin utilizarea unor cuvinte armonioase, potrivite, generate de fluenţa şi coerenţa limbajului.

Eliminarea repetiţiilor supărătoare, ca cele din exemplul:

"Aceste fapte sunt de fapt fapte de corupţie"
Se va evita utilizarea:
• cacofoniilor, a pleonasmelor:
"Observaţia trebuie realizată folosind instrumente analitice cele mai perfecte."
"Problematica dezbaterii a fost axată în jurul poluării atmosferice."
"Toţi cei prezenţi şi-au adus aportul la buna desfăşurare a evenimentului."
"Nu ştim încă ce ne rezervă perspectiva viitorului."
 Concluzii

Stilul științific:
1.Trasmite informații științifice, tehnice, utilizate pe baza unor raționamente logice, deductive,
argumentate;
2.conform tipului de discurs: nonficțional, argumentativ, descriptiv, explicativ.
3.conform relației E-R (emițător-receptor). Emițătorul poate fi specializat (chimist, sociolog,
psiholog, medic etc.). Receptorul este specializat sau nespecializat. Relația emițător-receptor
poate fi determinată de emițător prin numirea publicului-țintă sau nedeterminată.
4.conform funcției mesajului (scop): informare, educare.
5.conform încărcăturii emoționale a mesajului: critic, polemic, neutru.
6.claritatea exprimării;
7.utilizarea sensului propriu al cuvântului;
8.comunicarea este obiectivă, precisă, lipsită de afectivitate;
9.folosirea pluraluilui autorului în locul singularului;
10.folosirea citatului ca material demonstrativ și argumentativ;
11.folosirea mijloacelor auxiliare (planșe, scheme, tabele);
12.predomină indicativul prezent al verbului;
13.organizarea comunicării pe capitole și paragrafe, etc.
 1. Condrea Irina. ”Curs de Stilistică”. Chișinău, 2008 .
CEP USM.p. 191.
BIBLIOGRAFIE 2. Ilie Rad ”Cum se scrie un text științific: disciplinele
umaniste”.Editura Elefant Online, 2017, 193 p;
3. Iorgu Iordan. Stilistica limbii române. Ediţie
definitivă. Bucureşti: Editura Ştiinţifică, 1975, p. 15
4. Alina Popa, Colegiul Economic „Transilvania”, Tg.
Mureș prof. dr. Maria Kozak, Colegiul Național „Al.
Papiu Ilarian”, Tg. Mureș ”Stilurile funcționale ale
limbii române”
5. Stilul științific, substilurile și genurile sale,
caracteristicile principale ale limbajului. Utilizarea
de către studenți a instrumentelor de stil științific.
https://peskiadmin.ru/ro/nauchnyi-stil-ego-podstili-i-
zhanry-osnovnye-yazykovye.html
Mulțumesc pentru atenție!