Tema 4.

Metodologia receptării textului literar în clasa I și a II-a

 Textul – unitate de bază a studiului integrat al limbii și literaturii române
 Criterii de clasificare a textelor
 Repere metodologice de studiere a textelor literare în clasa I și a II-a
Textul – Textul este o succesiune ordonată de cuvinte, propoziţii, fraze prin care ni se
unitate de comunică idei. El constituie o secvență lingvistică scrisă sau vorbită, care formează o
bază a unitate comunicațională.
studiului Textul vizează capacitatea de a citi şi înţelege informaţia dată, iar contextul-
integrat a încadrarea textului literar într-un curent artistic, într-un gen literar, într-o specie literară
limbii și sau în universul literar al scriitorului abordat, subtextul - semnificaţia personajelor,
literaturii perspectiva naratorului şi a naraţiunii şi posttextul - prin impresiile legate de lectură şi
română argumentele empatice, elevul este condus spre creearea unui sistem de valori şi
principii morale, precum şi dezvoltarea gustului pentru frumos, însuşirea şi utilizarea
cotidiană a unui limbaj expresiv etc. Toate aceste componente formează o dimensiune
în cultura cititorului, de unde și o receptare diferită a operei literare.
Pentru ca un text să reprezinte un tot unitar, el trebuie să satisfacă două
condiții esențiale, după părerea C.Gavrilă [20]: condiția de coerență și cea de coeziune.
 Coerența este o calitate referitoare la conținutul unui text, privind
informații necontradictorii, pe măsură ce se dezvoltă să ofere
informație nouă și să facă legătura între aceste informații.
 Coeziunea este un concept referitor la tema textului, la mijloacele
gramaticale folosite pentru a-i da acestuia aspectul unui întreg
organizat, cum sunt: repetiția elementelor lexicale, paralelismul,
substituția, elipsa, joncțiunea, timpul verbal.

Textul literar se suprapune conceptului de operă literară, care se

caracterizează prin:
 Este o modalitate de cunoaștere subiectivă a realității obiective/umane.
 Arta reflectă realitatea, o transfigurează, nu o descrie obiectiv, precum știința,
trecând-o prin filtrul conștiinței estetice, al sensibilității și fanteziei scriitorului.
 Are subtext emoțional și valoare estetică.
 Compoziția, elementele formal - prozodice poartă amprenta individualității
artistice.
 Textul literar se adresează în primul rând afectivității și sensibilității, fără
intenția de a informa.
 Operează cu sensurile conotative ale cuvintelor, cu imagini artistice, are o
topică subiectivă.
 Textul literar este și el o formă de comunicare, un mesaj.

Clasificarea Prin extinderea conceptului de text, modelul comunicativ a impus cartografierea

textelor noului teritoriu. Dintre tipologiile existente în didactică se rețin cele structurate în
funcție de următoarele criterii ( Alina Pamfil, 2009):
I. Criteriul intenței de comunicare și al structurii textelor (model
adaptat de J. Giasson, 1990):
În funcție de structură:
1. Texte ce prezintă o structură temporală;
2. Texte centrate asupra unei teme.
În funcție de intenția autorului:
 a. Texte ce acționează asupra emoțiilor;
b. Texte ce acționează asupra comportamentului;
c. Texte ce acționează asupra cunoștințelor receptorului.

Funcții Structură
Secvență temporală Temă
Acțiune asupra Texte narative Text poetic sau expresiv
emoțiilor (basm, legendă, roman, etc.) ( speciile liricului)
Acțiune asupra Texte procedurale/ Text incitativ
comportamentului directive (un text impotriva
(prospectele, rețetele de poluării, textul unei
bucătărie) reclame)
Acțiune asupra Texte informative cu Text informativ cu temă
cunoștințelor secvență temporală (un text despre planete,
receptorului (un text despre formarea plantă)
norilor)

II. Criteriul structurii textuale ( J.-M. Adam, 1991, 2001):

Tipuri sau Genuri de texte ce aparțin Întrebări ce evidențiază

secvențe de text sau care au o secvență ce specificul textului
și obiectivul lor aparțin unui anume tip de
text
Textul narativ - romane, nuvele, basme... Cine?Ce face? Unde?
a povesti - fapte diverse Când?
- pasaje de basm, schiță Cum?De ce?
Text descriptiv - pasaje de roman, de nuvelă, Ce este descris?
a descrie pastelul De cine?
- planșe anatomice Cum?
- pasaje de ghid turistic De ce?
Text informativ - unele articole de presă Despre ce suntem
a informa - rubrici de presă de tipul: informați?
meteo, anunțuri De cine? Cum? De ce?
Text explicativ - Manuale școlare Ce este explicat?
a face să - Unele texte științifice De cine? Cum?
înțeleagă De ce?
Text injonctiv - rețete La ce se referă indicațiile?
a indica modul de - prospecte Cine le dă?
acțiune De ce?
Textul - expuneri, prezentare de carte Cine argumentează?
argumentativ - editoriale, cronici, comentarii Ce argumentează/
a convinge de presă. Pe cine dorești să
convingi? Cui i se opune?
De ce?
Repere Lectura explicativă este considerată un complex de metode, care apelează la
metodologice conversaţie, explicaţie, demonstraţie, povestire, etc., urmărind citirea textului în
de studiere a vederea înţelegerii lui.
textelor Citirea explicativă poate fi definite în două cuvinte: a înțelege și a aprecia. Ea
literare în presupune un act de gândire și de educație estetică (R. Dotrens).
clasele Componentele citirii explicative:
primare 1. Lectura integral-initială, care realizează o imagine de ansamblu asupra
 textului.
2. Stabilirea structurii, componentele fragmentelor textului;
3. Receptarea conținutului esențial al fiecării unități în parte (identificarea
faptelor și desprinderea semnificației acestora; identificarea datelor și a
noțiunilor teoretice, a conținutului de idei și a mijloacelor artistice).
4. Reproducerea sintetică, într-o exprimare originală, a întregului conținut al
textului, pe baza planului și a însemnărilor făcute la analiza fiecărui fragment.

Lectura explicativă se desfăşoară după următorul algoritm:

O lecție de limbă și literature română la clasa I și a II-a, în care se abordează un
text narativ, are, în general, următoarea structură:
 Integrarea textului în unitatea de învățare (textele suport sunt grupate într-o
unitate de învățare, după tematica pe care o abordează)
 Motivarea elevilor pentru citirea și cunoașterea textului (stimularea interesului
față de conținutul textului, prin conversație sau mici povestioare ale
învățătorului);
 Familiarizarea elevilor cu textul (citirea individuală, în gând, în șoaptă);
 Întrebări pentru verificarea înțelegerii textului (sunt adresate de învățător);
 Citirea în lanț a textului (exersarea citirii cu voce tare a unui număr mare de
elevi);
 Explicarea cuvintelor și expresiilor; folosirea lor în context noi: există mai
multe modalități de explicare a cuvintelor noi:
 Perceperea nemijlocită a obiectului sau acțiunii denumite prin cuvânt;
 Ilustrarea obiectelor, acțiunilor, însușirilor denumite prin cuvânt
(desene, fotografii);
 Explicarea prin mimică și gestică;
 Sinonimie/antonimie (fără definiție);
 Definirea sau perifraza (folosirea unui grup de cuvinte cu înțeles
apropriat);
 Analiza structurii cuvântului (derivate, compuse);
 Explicarea prin context (introducerea cuvântului într-un enunț cu
cuvinte cunoscute;
 Descrierea obiectului sau fenomenului denumit prin cuvânt.
 Citirea-model a textului, de către învățător;
 Citirea după model;
 Analiza textului, urmărind fragmentele și desprinderea informațiilor
esențiale;
 Citirea selectivă (în baza unor cerințe) și construirea planului de idei;
Succesiunea operaţiilor în elaborarea planului este următoarea:
1. delimitarea unităţilor contextuale;
2. explicarea, succesiv, a fiecărei unităţi, cu elevii, ca urmare a lecturii;
3. concentrarea conţinutului textului într-un enunţ.
Planul simplu urmăreşte să faciliteze reproducerea concisă a conţinutului
textului (rezumarea). Esenţial este faptul ca elevii înşişi să se străduiască să găsească
cea mai bună, cea mai frumoasă şi mai cuprinzătoare formulare.
Împărţirea textului pe fragmente este o activitate destul de dificilă pentru micii
şcolari. Ei recurg la fragmentarea după stofe sau alineate.
În primele încercări de delimitare independentă a fragmentelor, elevii se pot
spijini de ideile principale formulate dinainte, fie în manual, fie de către învăţător.
Numărul ideilor arată numărul fragmentelor, elevii orientându-se în fragmentarea
textului după ideile principale. Ulterior, se pot introduce sarcini suplimentare, dându-
se numai o parte din ideile principale. Pentru restul textului se vor stabili alte criterii de
delimitare a fragmentelor.

 Reproducerea orală a textului;

Reproducerea orală va cere elevilor să introducă în povestire unele citate,
expresii care le-au atras atenţia, în scopul de a le îmbogăţi vocabularul, de a le dezvolta
posibilităţile de exprimare. Reproducând oral textul literar, elevul trebuie să ţină cont
de următoarele cerinţe:
- transformarea vorbirii directe în vorbire indirectă – pentru operele literare care
utilizează dialogul: povestiri, schiţe, poveşti etc.;
- să schimbe persoana care evocă întâmplarea (în şcoală, aproape exclusiv forma
de reproducere este cea narativă, făcută la persoana a III-a);
- să urmărească un singur fir al acţiunii (în povestire, de exemplu, să se ocupe de
viaţa şi de faptele unui anumit personaj, de obicei, personajul principal al operei
respective).

 Exerciții de cultivare a limbii;

 Exerciții de scriere.
Aceste etape nu se parcurg într-o oră, se gestionează conform complexității
textului.
În cazul unui text liric, lecția va fi structurată diferit, pentru a valorifica
deplin conținutul său educativ, și anume:
 Motivarea elevilor pentru citirea poeziei;
 Citirea poeziei de către elevi – în gând sau în șoaptă;
 Explicarea cuvintelor și expresiilor; folosirea lor în structuri noi;
 Descifrarea mesajului textului (explicarea sensului figurat al cuvintelor;
identificarea figurilor de stil);
 Citirea-model a învățătorului;
 Citirea după model;
 Memorarea unei strofe și recitarea ei;
 Exerciții de scriere.
În clasele a I-a și a II-a se utilizează texte diferite, din punctul de vedere al
conţinutului şi al organizării:
 texte literare cu conţinut epic;
 texte literare cu conţinut liric;
 texte de lirică peisagistă;
 texte nonliterare.

a. Tipuri de întrebări în analiza textului literar.

Pamfil E. propune pentru receptarea textului structurarea întrebărilor în raport
cu textul, care pot fi propuse pentru cele trei tipuri de strategii lectorale (pre-lectulă,
lectură și post-lectură)[apud 27]:
 Întrebările intratextuale sunt cele ale căror răspunsuri pot fi găsite în text, prin
corelarea informațiilor pe care le oferă. În cadrul lor, se înscriu toate întrebările
legate de acțiune, personaje, imagini, de instanța narativă, perspectivă, structura
textului.
 Întrebări extratextuale sunt cele prin care elevul este solicitat să coreleze
informațiile oferite de text cu:
 Date obținute din alte surse, în cazul textelor non-literare: Ce alte
cunoștințe ai despre subiectul textului?
 Amintiri și reacții subiective, în cazul textelor literare: De ce fapte,
imagini v-ați amintit citind textul? Cum va raportați la personajul...?
  Întrebări intertextuale sunt cele prin care elevul este solicitat să coreleze texte
diferite.
Tabelul 1.4.Întrebările specifice proceselor de receptare a textului literar.
Procese Întrebări specifice
Text epic Text liric
Înțelegere Care sunt întâmplările? Ce sentimente, stări,
Ce spune Care sunt personajele? gânduri, locuri exprimă
textul? Care este spațiul și timpul? poezia?
Analiză Cum este compus textul? Cum este compus textul?
Cum spune Ce se povestește? Cum sunt redate
textul? Cum apare personajul? Ce sentimentele, gândurile?
face el?Ce spune? Cum sunt Prin ce imagini, cuvinte,
prezentate locurile? expresii?
Interpretare Care este semnificația Care este semnificația
Despre ce întâmplărilor? imaginilor pe care îl
vorbește textul? Ce ne spun ele despre oameni compun?
și despre lume? Ce ne spun ele nou?

b. Tipurile de citire:
 Citirea în gând contribuie la dezvoltarea memoriei vizuale şi la o independenţă
totală în citire. Trecerea la acest tip de citire se face numai după ce elevii ştiu să
citească fluent, corect, conştient, expresiv; este stadiul la care ajunge elevul
pentru a putea reflecta asupra sensului textului.
 Citirea selectivă contribuie la evitarea învăţării mecanice, la controlarea
atenţiei elevilor şi la formarea capacităţii de selecţie. Citirea selectivă se poate
realiza cu voce tare sau în gând, urmată de o activitate independentă referitoare
la selecţia operată.
 Citirea în lanţ a propoziţiilor asigură exersarea citirii de către toţi elevii clasei.
Fiecare elev citeşte câte o propoziţie în ordinea aşezării în bancă sau, mai rar,
după catalog.
 Citirea alternativă se realizează prin lectura unei propoziţii cu voce tare, apoi
următoarea în gând sau în şoaptă.
 Citirea în ştafetă oferă elevilor posibilitatea de a-şi numi continuatorul la
citire. Are rolul de a menţine atenţia elevilor.
 Citirea pe roluri se aplică în cazul textelor dialogate, este un procedeu mult
îndrăgit şi solicitat de elevi.
Nota bene!
Elevul care receptează textele literare:
Clasa 1. Citește corect şi conştient silabele, cuvintele și propozițiile, scrise cu
litere de tipar sau de mână; citește corect, cursiv, fluent un text literar; raportează
argumentat imaginile la textul citit; reproduce poeziile propuse şi cele alese la dorinţă;
reproduce ghidat un fragment din textul literar.

Sarcini 1. Determinați prin argumentare deosebirea dintre textul literar și textul

pentru lucrul artistic.
individual: 2. Selectați conținuturile prevăzute curricular privitor la textele literare în
clasa I.