Examenul urechii externe. Inspectia. Palpaţia.

Simptomul tragusului şi
însemnatatea lui în diagnosticul diferenţial între otita mediea cută şi cea externă
la maturi şi copii.
Otoscopia. De reţinut: fără a vedea timpanul nu se poate stabili diagnosticul. Prezenţa proceselor inflamatorii difuze
sau limitate, cerumenului, timpanului fals şi a altor incomodităţi în conductul auditiv extern scad izibilitatea şi
respectiv aprecierea corectă a modificărilor membranei timpa-nice. Membrana timpanică e oglinda urechii medii şi
uneori e necesară reîntoarcerea la examenul ei după curăţarea epidermisului descuamat, crustelor lipite de timpan mai
ales în partea superioară, cerumenului etc. Complicaţiile extra- şi endocraniene ale otitelor cer de la medic o strictă
atenţie în tactica conduitei.
La examinare se acceptă poziţia obişnuită. Dacă este nevoie, examinarea se efectuează la patul bolnavului.
Copiii mici sunt ţinuţi în braţe de părinţi sau de asistentă, fixându-le picioarele între femururile celor adulţi, iar
mâinile — la piept, ţinîndu-le cu mâna dreaptă, capul — cu cea stângă. Cu un specul auricular, corespunzător
dimensiunilor conductului auditiv extern, ţinut de medic cu policele şi indexul mâinii stângi, se trage pavilionul
urechii ce se află între index şi degetul mijlociu în direcţia postero-superioară la maturi şi posteroinferioară la copii,
pentru a îndrepta unghiul dintre partea cartilaginoasă şi cea osoasă a conductului. Astfel se vede mai bine membrana
timpanică cu reperele ei: culoarea gri-deschis, strălucitoare ; ligamentele timpanomaleolare (anterior şi posterior) ;
apofiza laterală şi mânerul ciocănaşului; ombilicul; triunghiul luminos. La sugari şi la copiii mici conductul auditiv
extern e îngust, poziţia timpanului e aproape orizontală, el e îngroşat şi mai opac — elemente care complică
otoscopia. La maturi timpanul e aproape vertical.