CURS 1

Definitie: Fitotehnia studiaza tehnologii de cultura differentiate in functie de particularitatile biologice

ale plantelor de cultura luand in consideratie cerintele pentru clima si sol, urmarind permanent
obtinerea de productii ridicate cu o calitate a recoltei cerute de procesator, cu o eficienta economica
ridicata urmarind permanent protectia mediului ambiant, conservarea biodiversitatii si gestionarea
resturilor vegetale rezultate dupa recoltare.

Fitotehnia studiaza culturile de camp.

Culturile de camp ocupa peste 70% din suprafata agricola a tarii si sunt repartizate in mod diferit in
diverse areale geografice.
Sortimentul de plante de cultura cuprinde mai multe grupe de plante care se diferentiaza dupa
caracteristici biologice, cerinte pentru mediu, compozitie chimica si utilizarile recoltei.

Grupa 1 – Cereale

Un areal larg de cultura, plasticitate ecologica ridicata, variabilitate a productiei si destinatie pentru
domeniile procesare industriala, furajera sau alimentatie umana.
Ex. Graul comun pentru destinatia morarit si panificatie
Graul durum pentru paste fainoase de calitate superioara
Secara – paine de secara (pentru diete)
Triticale – pentru paine dietetica (graham) – pentru produse diabetice
Porumb, orez – pentru diverse destinatii
Orz furajer, Orzoaica pentru boabe
Ovaz – fulgii de ovaz (cereal pentru micul dejun)
- foarte valorosdin punct de vedere energetic
- pt caii valorosi
Sorg tehnic – pentru boabe
Sorg zaharat – pentru miere artificiala
Mei, Hrisca

Leguminoase pentru boabe - bogate in substante proteice utilizate in industrie, alimentatie umana si
furjaer
Mazarea comuna – nutreturi combinate
Fasolea comuna
Soia – in principal pentru fabricarea uleiului
Bob, Naut, Linte, Lupin Alb, Arahide (alune de pamant), Fasolita

Plante oleaginoase tipice

Floarea soarelui, In pentru ulei – in industria alimentara
Ricin – pentru ulei nealimentar, in medicina sau in cosmetica
Mustar – se foloseste la conserve de peste pentru atenuarea mirosurilor
Susan – bogat in Vitamina E, Sofranel, Dovleac
CURS 2

Plante textile si oleaginoase

Bumbac, in pentru fibra, canepa (fibra grosiera)
Plante radacinoase si tuberculifere
Sfecla de zahar, Cicoare, Cartof (280.000 ha), Cartof dulce
Alte plante:
Tutun - destinatie: producerea de frunza
- din tutun se poate extrage si vitamina C si se mai fabrica si parfum
Hamei - se cultiva pentru conuri
- se utilizeaza ca materie prima pentru colorarea si aromatizarea berilor
- se utilizeaza in medicina
Plante medicinale, aromatice si melifere

Zone geografice si zonarea ecologica a plantelor

Teritoriul Romaniei prezinta o diversitate geografica reprezentata de:

Zona de campie: o suprafata de 7,4 milioane ha reprezentand 31% din teritoriu

Zona de deal si podis: 11,4 milioane ha sau 48% din suprafata
Zona de munte: 5 milioane ha sau 21% din teritoriu

Din punct de vedere agricol, zonele geografice prezinta caracteristici diferite de favorabilitate pentru
diverse plante de cultura.
Zona foarte favorabila este amplasata in campie si se caracterizeaza prin:
- soluri cu fertilitate naturala ridicata
- nota de bonitare peste 60
- suma gradelor de temperatura 4000-4300 grade
- cantitate anuala de precipitatii de 350-550 mm cu repartitie deficitara in lunile de vara

Zona favorabila este amplasata la periferia campiei si trazitiei catre deal si este caracterizata prin:
- soluri cu fertilitate naturala medie
- nota de bonitare intre 40-60
- suma gradelor de temperatura intre 3000-4000
- precipitatii anuale: 550-650 mm

Zona putin favorabila este amplasata in areal de deal si podis:

- nota de bonitare 20-40
- soluri cu fertilitate naturala scazuta
- precipitatii anuale mai mari de 650 mm
- suma gradelor de temperature sub 3000
Terminologie utilizata in fitotehnie

Biomasa totala – reprezinta productia realizata la culturile de camp in momentul formarii productiei
principale si secundare maxime si este reprezentata de partea epigee (ce creste la suprafata) iar la unele
plante si de partea subterana (sfecla, cartof)

Productia principala – este reprezentata de recolta de boabe, fructe, radacini, tuberculi, frunze, flori,
rizomi, in functie de planta de cultura

Productia secundara – este reprezentata de resturile vegetale rezultate dupa recoltarea productiei
principale si este reprezentata de paie, tulpini, frunze, vrejuri. Se acorda atentie deosebita gestionarii
resturilor vegetale.

Indicele de recolta (Harvest index) – reprezinta ponderea productiei principale din biomasa totala si are
valori de la 10 la 70 %

ISF (Indicele suprafetei foliare) – reprezinta suprafata fotositetica activa care contribuie la
transformarea radiatiei golbale in biomasa totala

Structura terenului pe categorii de folosinta:

Suprafata Romaniei – 23,839 milioane ha
Suprafata arabila – 14,7 milioane ha
Suprafata agricola utila – 9,4 milioane ha
Pasuni – 3,4 milioane ha
Fanete – 1,4 milioane ha
Vii si plantatii viticole – 286.000 ha
Livezi + pepiniere pomicole – 265.000 ha
Fond forestier – 6,6 milioane ha
Ape + Balti – 888.000 ha
Alte destinatii: Orase, comune, sate, rutier, feroviar – 1,4 milioane ha

Factori de crestere a productiei agricole

1. Factorul biologic – este reprezentat de materialul utilizat la semanat reprezentat de soi sau hibrid
care constituie temelia pe care se realizeaza productia agricola

Soiul – este o compozitie omogena caracterizata prin omogenitate realizata prin selectie pe baza
caracteristicilor de productivitate si calitatea recoltei.
Soiurile au durata de viata scruta deoarece se degenereaza pe fondul conditiilor de mediu si al
tehnologiei de cultura si sunt inlocuite de soiuri mai noi

Hibrizii – se obtin din linii consangvinizate care se obtin prin auto-polenizare repetata, dirijata iar in final
hibrizii prezinta productivitate ridicata datorita efectului heterozis care se manifesta in generatia F1.
Pentru hibrizi este de droit sa se foloseasca doar F1.
CURS 3

Samanta utilizata pentru semanat provine din culture speciale numite loturi de samanta in cazul
speciilor autogame si loturi de hibridare in cazul speciilor algame.
Producerea semintei se realizeaza sub controlul insectoratelor teritoriale judetene iar culturile
semincere sunt monitorizate de la amplasarea in camp pana la recoltare de un inspector aprobator care
elaboreaza documente pentru certificarea semintei.
In culturile semincere in timpul vegetatiei se respecta strict tehnologia de cultura si se
efectueaza purificatul biologic prin care se elimina plantele atipice soiului sau hibridului.
In loturile de hibridare, la unii hibrizi se practica castrarea fromei mama pentru polenizare
dirijata si inducerea fenomenului heterozis.
La recoltare, productia obtinuta in loturi semincere si de hibridare se livreaza la statii de
conditionare unde are loc curatarea de impuritati, uscarea si calibrarea. Se formeaza loturi de samnata
ambalata in saci standardizati sau depozitata in vrac.
Marimea lotului de samnata difera in functie de specie:
Ex. 40 t la porumb; 1 t la rapita
Loturile de samanta sunt etichetate pentru identificare. Loturile de samanta sunt supuse
sondarii pentru extragerea probelor in vederea determinarii idicilor de calitate. Intesitatea sondarii este
stabilita prin standard. Probele se ambaleaza in pungi de hartie sau ambalaje inchise ermetic in cazul
analizei starii sanitare.
Probele de analiza sunt expediate laboratoarelor teritoriale pentru controlul calitatii semintelor si
materialului saditor, iar proba martor ramane la producator si se utilizeaza in caz de litigii.
Probele de analiza primesc un numar de inregistrare, se deschide o fisa pentru inregistrarea rezultatelor
si se analizeaza indici fizici, indici fiziologici, indici genetici si starea sanitara.

Starea sanitara se refera la infestarea cu daunatori sau infectia cu patogeni.

Indicii fizici sunt: puritatea fizica, componenta botanica, masa a 1000 de boabe, masa hectolitrica si
umiditatea semintelor
Indicii fiziologici sunt: germinatia semintelor, viabilitatea, cold-testul si puterea de strabatere
Indicii genetici se refera la autenticitatea semintei si se pun in evidenta prin trasarea hartilor
cromozomiale.

Rezultatele obtinute in laborator se inregristreaza in fise de analiza si pe baza lor se elibereaza:

1. Daca indicii de calitate analizati corespund standardelor in vigoare se elibereaza certificate de
valoare biologica si culturala pe care se inregistreaza valoarea indicilor de calitate si se
inscriptioneaza transversal “samanta pentru destinatia semanat”
2. Daca cel putin un indice nu corespunde standardelor se elibereaza buletin de analiza pe care se
inregistraza valoarea indicilor si se inscriptioneaza “se interzice utilizarea pentru semanat”. In
acest caz se fac recomandari pentru interventii suplimentare
 2. Factorul mediu – ia in consideratie conditiile de clima si sol si servesc la zonarea culturilor
agricole. In ce priveste clima, prezinta interes: temperatura, precipitatiile si riscul de accidente
climatice.

La porumb potentialul maxim este de 31,8 t/ha in USA

3. Factorul tehnologic – ia in consideratie baza tehnico-materiala, resursele financiare si nivelul de

cunoastere al specialistilor din sector

CURS 4

Graul

Importanta culturii
- este data de compozitia chimica si utilizarile recoltei
In compozitia chimica, graul prezinta o gama de componente biochimice in raporturi echilibrate pentru
nutritia umana si furajarea animalelor.
a. hidrati de carbon (carbonati sau glucide)– 64-75% din care peste 90% sint reprezentati de
Amidon
b. proteine – intre 10% si 17% (grau pentru morarit si panificatie – 17% in Canada, USA, Ucraina,
Rusia; in Romania peste 12,5 pana la 14,5; In Franta 10% si in paine pun grau prost si gluten alimentar).
La grau durum poate ajunge pana la 22%.
c. Celuloza – 6%
d. Pentazona – 4%
e. Saruri minerale – 2,5 %
f. Vitamine - hidrosolubile – B1, B2, B3, B5, B6, B9, PP – B-urile sunt importante pentru ca
asigura functionarea sistemului nervos central
- liposolubile – A,D,E,K
g. Enzime
h. Fitohormoni de crestere

Utilizarile recoltei se regasesc in domeniile: morarit si panificatie, biscuiterie, paste fainoase, produse de
cofetarie, fabricarea amidonului si glutenului alimentar, fabricarea bioethanolului, alcool alimentar.
Productia secundara se regaseste in domeniile: asternut pentru animale, composturi, fabricarea
celulozei si a brichetelor sau peletilor pentru centrale termice (sobe).

Raspandire, suprafete, productii

Arealul de cultura cuprinde peste 140 de tari de la 45° lat. S pana la 65° lat. N.
Suprafata mondiala 225 milioane ha.
Productia mondiala – 825 milioane tone
Productia medie – 3750 kg/ha
Mari cultivatori :
UE – pe primul loc – 137 milioane tone – cel mai mare Franta – aprox. 45 mil. tone
China – 119 milioane tone
India – 87 milioane tone
Rusia – 65 milioane tone
SUA – 59 milioane tone
Canada – 25 milioane tone
Australia – 23 milioane tone
Ucraina – 22 milioane tone
Argentina – 14 milioane tone

Romania:

Suprafata cultivata – 2,1 milioane ha

Productia globala – 10 milioane tone in 2017 (cea mai mare)
- 2,47 milioane tone in 2004
Productia medie – 4200 in 2017

Bilantul graului in Romania:

3,2 milioane tone – morarit si panificatie

1 milion tone - furajer
600.000 tone – samanta
300.000 tone – rezerva strategica
Diferenta merge la exprot
Mari importatori:
Egipt – 9 milioane tone
Italia – 7 milioane tone
Turcia – 6 milioane tone
Japonia – 5 milioane tone
China – 4 milioane tone
Pakistan – 3 milioane tone
Iordania – 1 milion tone
CURS 5
Sistematica graului (Subiect examen!!!)

Clasificarea speciilor, subspeciilor si varietatilor de grau s-a realizat pe baza diverselor criterii iar in
prezent la nivel international este acceptata clasificarea genetica care ia in consideratie numarul de
cromozomi. In functie de numarul de cromozomi formele de grau se clasifica astfel:

1. Grupa diploida: 2n = 14, cuprinde forme tip AA iar ca reprezentati avem:

Triticum monococcum sub. Monococcum (Alac cultivat)

Se caracterizeaza prin:
- spice mici, aristate
- boabe mici strans acoperite de pleve pentru protectia impotriva pasarilor
- boabe sticloase
- continut ridicat de proteine
- cantitate mare de gluten
- insusiri foarte bune pentru panificatie
- productivitate redusa
- areal larg de raspandire
- vechime aproximativ 12000 de ani
- intalnit si in Romania in Muntii Apuseni

2. Grupa tetraploida: 2n=28, AABB

A aparut prin incrucisarea dintre specii din grupa diploida si o specie spontana (Aegilops speltoides)
Reprezentanti:
Triticum turgidum sub. Dicoccoides (Tenchi salbatic)
Prin ameliorare:
Triticum turgidum sub. Dicoccum (Tenchi cultivat)
Triticum turgidum sub. Turgidum (Graul englezesc)

Triticum turgidum sub. Turgidum (Graul englezesc)

- prezinta spice ramificate
- boabe golase dupa recoltare
- productivitate redusa
- continut de proteine sub 10 %
- nu prezinta interes pentru cultivatori
Triticum turgidum sub. Turgidum conv. Durum (Grau Durum)
- prezinta mai multe forme care se diferentiaza dupa culoarea plevelor si caracteristicile aristelor.
- exista in cultura in arealul mediteranean
- ocupa 8% din suprafata mondiala
- se utilizeaza pentru faina grisata, paste fainoase sau produse de panificatie
- are productivitate medie
- continutul de proteine ajunge la 22%
- productie 25 milioane tone la nivel mondial

Triticum turgidum sub. Turgidum conv. Polonicum (Grau Polonez)

- prezinta spice mari si pleve cu pondere ridicata
- boabe mari, sticloase
- productivitate medie
- excelent in panificatie

Triticum turgidum sub. Turgidum conv. Carthlicum (Grau Persan)

- spice mari, nearistate
- boabe mari, sticloase
- continut ridicat de proteine

Grupa hexaploida – 2n = 42 cromozomi – AABBDD – vechime 4000-6000 ani

A aparut prin incrucisari dintre grupa tetraploida si alte specii spontane(rol important - Aegilops
Squarrosa)

Triticum aestivum sub. Vulgare (Graul comun)

Pentru destinatia morarit si panificatie. Se caracterizeaza prin:
- productivitate ridicata(pana la peste 10t/ha)
- continut de proteine de la 10% in climatul continental (Franta, Anglia, Germania, Polonia) ajungand
spre 15% in zona de stepa(Rusia, Ucraina, Sudul Romaniei)
- ocupa peste 75% din suprafata mondiala
Aceasta specie cuprinde o paleta larga de soiuri (peste 20.000 la nivel international). Se caracterizeaza
prin plasticitate ecologica ridicata, rezistenta la temperaturile scazute din iarna, rezistenta la seceta, boli
si daunatori iar in functie de arealul de cultura cuprinde soiuri care sunt grupate in mai multe
convarietati.

Convarietatea erythrospermum – cele mai multe varietati la nivel mondial

Se caracterizeaza prin spice mari, aristate, pleve galbui, boabe rosiatice
Convarietatea lutescens – spice mari, nearistate, pleve galbui, boabe rosii. Fundulea 29 – soi romanesc
nearistat – se exporta in Canada
Convarietatea ferrugineum – spice aristate, pleve rosiatice, boabe rosiatice. Fundulea 133 (F133)
Convarietatea milturum – spice rosiatice, nearistate, boabe rosii
Triticum aestivum sub. Spelta (Graul spelta sau graul ardenilor)
- prezinta spice aristate sau nearistate
- dupa recoltare boabe acoperite cu pleve
- boabe sticloase
- productivitate ridicata
- procent de pleve 30%
- insusiri foarte bune de panificatie
- pretabil pentru agricultura ecologica

Triticum aestivum sub. Compactum (Graul compact)

- nu prezinta interes pentru cultivatori
- are spice foarte mici (2-3 cm)

La nivel international granele cultivate se clasifica in functie de forma cultivata si valoarea tehnologica a
recoltei.

Hard Red Winter Wheat – provine din SUA si Canada si se utilizeaza ca grau de forta pentru ameliorarea
calitatii granelor slabe calitativ
Soft Red Winter Wheat – grau moale de toamna, cultivat in climat continental inclusiv in Romania

Hard Red Spring – grau tare de primavara

Soft Red Sping – grau moale
Hard Red Spring are o pondere mai mica si exista in cultura in SUA, Canada si Rusia, in zonele cu ierni
lungi si aspre (temperaturi foarte scazute)

In Romania, granele de toamna ocupa 99% din suprafata cu grau iar graul de primavara are ponderea 1%
datorita productivitatii mici.
Sortimentul de soiuri din Romania cuprinde soiuri romanesti si straine cu diverse capacitati de productie
din categoria soiuri zonale si soiuri cu plasticitate ecologica ridicata (dau productii mai mari decat cele
zonale).

SOIURI: Aniversar(RO), Ariesean(RO - zonal), Apache(FR), Avenue(LG), Ardeal(RO), Alex(plasticitate

ecologica ridicata), Azimut(SAATEN UNION), Boema(RO), Betty(HU), Bercy(FR), Balaton(AT), Ciprian(RO),
Crina(RO), De la Brad(RO - zonal), Dor(RO), Dropia(RO), Dumbrava(RO), Esential, Elet(HU), Enesco(FR –
foarte bun pentru panificatie), Faur(RO), Felix(SAATEN UNION), Glosa(RO), Genesis(SAATEN UNION),
Gabriela(RO), Hystar(SAATEN UNION), Iasi(RO), Ilinca(RO), Joseph(AT), Izvor(RO – rezistent la seceta),
Miranda(RO), Renesansa(SRB), Renan(FR – standarde de calitatate in panificatie), Speranta(RO),
Soissons(FR – nearistat, 100 de boabe in spic, standard de calitate in Franta), Turda 2000(RO), Simnic
50(RO - zonal Oltenia), Trivale (RO - zonal), Albota (RO - zonal), Suceava (RO - zonal), Voronet (RO -
zonal).

Pentru graul durum exista soiurile: Pandur (panificatie), Condur (paste fainoase), Auradur (AT -
Probstdorfer Saatzucht)
CURS 6

Biologia graului

Perioada de vegetatie la grau se deruleaza in intervalul octombrie-iulie pe parcursul a 270-290 de zile in

care se desfasoara succesiv faze de vegetatie in care se elaboreaza componentele de productie ale
spicului iar in final randamentul de boabe.
Perioada de vegetatie cuprinde doua etape:
Etapa vegetativa
Etapa reproductiva

Etapa vegetativa cuprinde urmatoarele faze de vegetatie:

- germinatia
- formarea frunzelor
- inradacinarea
- infratirea
De regula etapa vegetativa se desfasoara pana la venirea iernii

Germinatia
Consta in trecerea embrionului de la starea latenta la starea activa sub influenta factorilor:
umiditate, temperatura si oxigen.
Boabele semanate absorb apa din sol cu o presiune de 2,5 atm. Datorita structurii capilar-
poroase a tegumentului. In prezenta apei sunt activate enzimele amilaze, proteaze si lipaze care
transforma componentele bobului in substante accesibile embrionului(glucoza, fructoza, maltoza,
diversi aminoacizi, divesi acizi grasi si glicerina)
La nivelul meristemelor de crestere ale embrionului se declanseaza procese de diviziune iar
radacina protejata de coleoriza strabate tegumentul bobului si patrunde in sol. Mugurasul protejat de
coleoptil se dezvolta pana la suprafata solului si marcheaza faza de ace.
Numarul de radacini embrionare este de 3-5 si au rolul in absorbtia apei si a elementelor
nutritive in faza de formare a primelor 3-4 frunze.
Perioada de germinatie si rasarire in conditii optime dureaza 8-10 zile dar se poate prelungi o
perioada indelungata in cazul stresului hidric.

Formarea frunzelor
Se deruleaza intr-un interval de circa 30 zile dupa rasarire iar viteza de formare a primelor 3-4
frunze depinde de conditiile meteo, umiditate, si caldura dar si de epoca de semanat si momentul
rasaririi.
Dupa formarea a 4 frunze, graul stagneaza partial in crestere iar in urma activitatii fotosintetice
substantele de rezerva se depoziteaza pe portiunea de tulpina situata intre bob si suprafata solului la
circa 2 cm adancime unde se produce o gonflare de unde vor fi diferentiati fratii – se marcheaza faza de
infratire.
Nodul de infratire este o aglomerare de noduri si internoduri. Prezinta interes fratii formati pana
la venirea iernii care vor avea capacitatea sa diferentieze spice.
 In cazul in care din diverse motive infratirea nu are loc pana la venirea iernii, aceasta faza se va
desfasura in ferestrele iernii daca sunt perioade cu temperaturi pozitive mai mari de 8-10 ° C sau
primavara devreme.
Fratii formati in primavara au capacitate redusa de a diferentia spice si vor forma poala lanului.
Infratirea este favorizata de zile insorite cu temperaturi de 8-12-15 ° C, nopti racoroase cu pana
la 6 °C, umiditate suficienta si azot disponibil.
Capacitatea de infratire este mai mare la soiuri si mai redusa la hibrizi.

Inradacinarea
Consta in aparitia sistemului radicular adventiv de la nivelul nodului de infratire.
In toamna radacinile adventive pot ajunge pana la adancimea de efectuare a araturii in cazul
solelor semanate in epoca optima si a culturilor rasarite la timp.
Pentru a parcurge etapa vegetativa sunt necesare 45 de zile in care graul acumuleaza pana la
450 grade, suma temperaturilor mai mari de +1 °C.

Perioada de vegetatie din timpul iernii (etapa intermediara)

Se desfasoara de la 10-20 decembrie pana la a doua decada din februarie cu intensitate diferita
in functie de zona geografica si caracteristicile iernii.
In ferestrele iernii se acumuleaza grade de temperatura care pot compensa unele deficiente in
cazul culturilor intrate slabe in iarna. In acest interval se desfasoara vernalizarea graului prin acumularea
de temperaturi mai scazute sau datorita socurilor termice sau a diferentelor de temperatura intre zi si
noapte mai mari de 20 °C.
Datorita vernalizarii, fratii pierd capacitatea de a diferentia frunze si capata insusirea de a
diferentia spic.
Pana la venirea iernii graul se pregateste pentru a rezista conditiilor climatice vitrege. Este
perioada cu temperaturi jurnaliere de peste 10 °C si temperaturi nocturne mai mici de 6 °C, in care se
acumuleaza zaharuri in partile epigee care au rol de antigel in perioadele cu temperaturi negative.
Aceasta perioada poarta numele de calirea graului.

Etapa reproductiva incepe la desprimavarare si este marcata de stadiul spic la 1 cm.

Cuprinde urmatoarele faze:
- alungirea paiului
- aparitia ultimei frunze
- burduf
- inspicare
- inflorire
- polenizare
- fecundare
- formarea si umplerea boabelor
- maturitatea
- post-maturatia
Alungirea paiului incepe in primavara pe masura ce temperaturile maxime depasesc 14-18 °C.
Calendaristic dupa 20 aprilie.
Alungirea paiului consta in formarea de noduri si internoduri si se finalizeaza dupa aparitia a 6-7 frunze.
Viteza de crestere este maxima iar deficientele in nutritia cu azot, aprovizionarea cu apa, combaterea
bolilor si a daunatorilor influenteaza considerabil comportamentele de productie ale spicului.

Aparitia ultimei frunze este marcata de etalarea stindardului lateral si aparitia anexelor foliare vizibile.
Faza de burduf corespunde cu acoperirea completa a spicului de teaca ultimei frunze.
Inspicarea consta in exteriorizarea spicului deasupra ultimei frunze si etalarea aristelor.
Inflorirea are loc concomitent cu inspicarea, polenizarea si fecundarea intr-un interval de 5 zile in cadrul
unui spic si 7-9 zile in cadrul lanului.
Conditiile meteo in aceasta perioada afecteaza considerabil numarul de boabe in spiculet si numarul de
boabe in spic.
Inflorirea incepe din partea superioara a treimii bazale.
Formarea boabelor consta in diferentierea tegumentului, embrionului si a matricei endospermului.
Umplerea boabelor consta in sinteza de amidon si translocarea prin matricea endospermului.
Conditiile meteo influenteaza considerabil ritmul de umplere al boabelor iar factorii limitativi
(temperatura excesiva si seceta) induc fenomenul de sistavire a boabelor.

CURS 7

Maturitatea – cuprinde maturitatea in verde caracterizata prin: lanuri verzi, umiditatea boabelor 50%,
prin strivire elibereaza un suc laptos, continua procesele de bioacumulare, embrionul este in curs de
definitivare a partilor anatomice.
Maturitatea in ceara exteorizata prin lanuri ingalbenite, boabe complet formate, umiditatea boabelor
sub 30%, boabe consistente – nu pot fi strivite, continua pierderea umiditatii si atingerea stadiului de
maturitate fiziologica.
Maturitatea deplina – lanuri uscate, umiditate sub 16% si poate incepe recoltarea. De regula fermierii
recolteaza la umiditati sub 15% pentru depozitarea si livrarea recoltei fara risc de alterare/depreciere.

Fazele de vegetatie la grau sunt codificate la nivel international si in diverse zone se folosesc diverse
coduri:
Scari de codificare:
Feeks, Jamard, Baggiolini, Zadox, Chang, Dominique Soltner, BBCH (cea mai utilizata)
Dupa scara BBCH, fazele de vegetatie sunt grupate in numar de 10 macrofaze. Macrofazele au 10
microfaze: 0,1 – 0,2 – 0,3 ... 0,9

0 – corespunde germinatiei
1
2
....
9 -Maturitatea boabelor
Codificarea vegetatiei prezinta interes pentru cultivatorii de grau in vederea aplicarii unor interventii
tehnologice in faze de vegetatie in care se manifesta efectul maxim. Aceste informatii reies din notita
tehnica existenta pe eticheta produsului.

Particularitati ecologice

Cerinte pentru temperatura

Suma gradelor de temperatura pentru ajungerea la maturitate este de peste 1800 °C pentru granele de
toamna si peste 1500 °C pentru granele de primavara.
Minima de germinatie: 1-3 °C
Minima pentru reluarea vegetatiei +5 °C
Pentru rasarire neceista 100-140 °C iar in cazul respecatrii epocii de semanat si in cazul existentei
umiditatii in sol, graul rasare in 7-10 zile.
Optima de germinatie 20 °C, pentru infratire necesita zile insorite cu temperaturi jurnaliere de 8-10 ° C si
nocturne mai mari de 6 °C.
Suma gradelor de temperatura pentru infratire este de 400-450 °C.
In timpul iernii rezista la temperaturi minime de pana la -20 - -25 °C la nivelul nodului de infratire.
Graul este sensibil la ger in faza de aparitie a coleoptilului sau la schimbari bruste de temperatura.
In primavara isi poate relua vegetatia cand temperatura depaseste +5 °C.
Absorbtia azotului poate avea loc si la temperaturi de 0,7 °C.
Alungirea paiului are loc la temepraturi de 14-18 °C.
Inspicatul, infloritul, formarea boabelor se deruleaza la temperaturi de +20 °C.
Temperaturile excesive pe fondul stresului hidric au ca efect palirea lanului, reducerea numarului de
boabe in spiculet si aparitia fenomenului de sistavire.

Cerinte pentru umiditate

Consumul specific are valori intre 350-400 mm, productii economice se realizeaza in areale cu peste
225mm cu repartitie pe faze de vegetatie iar productii maxime se realizeaza in areale cu 600 mm
precipitatii.
Prezinta interes deosebit existenta umiditatii in tamna pentru instalarea culturii.
Cea mai mare parte din precipitatii cade in intervalul octombrie-martie cand consumul de apa este
foarte mic.
Cerintele maxime pentru apa corespund cu alungirea paiului, inspicat, formarea si umplerea boabelor
cand graul realizeaza 95% din biomasa totala.
De regula perioada de vegetatie a graului corespunde cu sezonul ploios.
Palierul hidric corespunde cu aparitia spicului, inflorire, polenizare, fecundare, formarea boabelor.

Cerinte pentru sol

Prefera soluri cu regim aero-hidric favorabil conservarii apei si explorarii sistemului radicular in
profunzime.
Cele mai favorabile sunt solurile balane, aluvionare, cernoziomuri si preluvosoluri.
Datorita suprafetei mari de grau se poate cultiva si pe argilo-soluri, soluri nisipoase, erodate sau alcaline
cu conditia efectuarii unor lucrari pedoameliorative cum ar fi: aplicarea amendamentelor, fertilizare,
scarificare.
Zonarea culturii
Zona foarte favorabila este amplasata in arealul de campie pe soluri din grupa cernoziomurilor in
Campia de Vest, in Campia Romana sudica, perimetrul cuprins intre Giurgiu-Calarasi-Urziceni si
Bucuresti, sutul campiei Olteniei si vestul Baraganului.
Zona foarte favorabila reprezinta doar 20% din suprafata culturii.
Graul se seamana in zona favorabila amplasata in continuarea zonei foarte favorabile spre interiorul tarii
dar si in Campia Transilvaniei si Campia Moldovei.
Zona nefavorabila corespunde solurilor nisipoase, saraturate sau cu exces de umiditate.

Tehnologia de cultura
Cuprinde o succesiune de interventii tehnologice in masura sa reduca efectul factorilor limitativi asupra
componentelor de productie

1. Rotatia si asolamentul
Graul intra in rotatie la 3-4 ani cu alte plante existente in cultura.
Cele mai bune premergatoare sunt plante care se recolteaza vara si lasa terenul curat de resturi vegetale
si timp suficient pana la semanatul graului pentru lucrarile solului si conservarea apei
In aceasta categorie se incadreaza: rapita, mazarea, fasolea, inul pentru ului, mustarul, borceagul
(ovaz+mazare sau o planta furajera + o paioasa)
Aceste plante ocupa doar 300.000 ha si pot fi utilizate ca premergatoare pentru culturi succesive. Din
acest motiv, graul se cultiva dupa bune premergatoare cum ar fi floarea soarelui si porumbul. Aceste
plante prezinta unele inconveniente:
- se recolteaza tarziu
- lasa multe resturi vegetale
- terenul este uscat, sarac in elemente nutritive
-lucrarile solului se fac cu dificultate si exista riscul intarzierii semanatului si a calitatii patului germinativ.

CURS 8

Plante bune premergatoare sunt porumbul, floarea soarelui, cartoful, sfecla de zahar, soia si alte plante
care ocupa suprafete mici

Porumbul
Prezinta mai multe inconveniente:
- se recolteaza tarziu
- poate lasa multe resturi vegetale care ingreuneaza lucrarile solului si semanatul
- solul este saracit in elemente nutritive
- intervalul de timp pana la semanat este redus
Cu toate acestea, ca premergatoare pentru grau se recomanda hibrizii mijlocii sau porumbul siloz care se
pot recolta pana la jumatatea lunii septembrie

Floarea Soarelui
Are o pondere insemnata ca premergatoare pentru grau, se recolteaza inaintea porumbului dar lasa
resturi vegetale, solul uscat si sarac in elemente nutritive
Cartoful
Prezinta avantajul ca dupa recoltare lasa solul afanat si curat de buruieni fiind posibil sa se renunte la
arat

Sfecla pentru zahar

Lasa terenul afanat, curat de buruieni, care nu mai necesita lucrarea de arat, dar este cultivata pe
suprafete mici.

Nu sunt recomandate ca premergatoare pentru grau: iarba de sudan, meiul si plantele furajere cultivate
(ex. Lucerna pentru ca lasa multa biomasa din sistemul radicular, tulpini etc.)

Monocultura se practica pe circa 30% din suprafata cu grau dar nu mai mult de 2 ani si numai la graul
pentru consum
Monocultura prezinta urmatoarele inconveniente: solul este saracit in elemente nutritive iar miristea va
fi transmitatoare de agenti patogeni cum ar fi: malura graului, fainarea graului, septoriozele graului,
fuzarioze, taciunii graului, ruginile graului dar si daunatori cum ar fi: mustele cerealelor, viermele rosu al
paiului, plosinitele cerealelor, viermii sarma.
Monocultura are ca efect scaderea productiei cu minimum 10% ajungand la 30% in conditiile actiunii
unor factori limitativi.

Fertilizarea la grau
Graul este mare consumator de elemente nutritive usor asimilabile provenite din sol sau din diverse
ingrasaminte chimice, minerale sau foliare.
Prin strategia de fertilizare se urmareste nutritia echilibrata pe faze de vegetatie, marirea coeficientului
de utilizare a ingrasamintelor chimice, manisfestarea potentialului de productie al soiurilor.
Consumul maxim de ingrasaminte chimice se inregistreaza de la inceputul alungirii paiului pana la
formarea si umplerea boabelor cand se consuma 78-85% din necesarul de azot, 70-80% din fosfor si 80-
88% din potasiu.
Stabilirea dozelor de ingrasaminte se face dupa metoda bilantului care ia in consideratie productia
planificata, consumul specific, azotul furnizat de sol, planta premergatoare, azotul furnizat de gunoiul de
grajd aplicat in anii anteriori si repartitia precipitatiilor.

Azotul(N)
Contribuie la infratirea graului, vigoarea plantelor, elaborarea suprafetei foliare fotosintetic active,
manifestarea potentialului de productie, talia plantelor, infestarea cu patogeni, palirea lanuluicalitatea
recoltei si sistavirea boabelor.
Doza de azot in kg substanta activa pe ha se calculeaza dupa relatia:

DOZA N = Rs x Cs – Nsol ± Npl pr – Ngg ± N precip

Rs = recolta scontata
Nsol = azotul furnizat de sol
Npl pr = azotul furnizat de planta premergatoare
Ngg = azotul furnizat de gunoiul de grajd
N precip = modificarea dozei in functie de cantitatea de precipitatii

Consumul specific are valoarea 2,3-3,3 kg N s.a. / 100 kg boabe rec. sec. Aferenta
CS = 2,3-3,3 kg N s.a. / 100 kg boabe + rec. sec. aferenta
Nsol = 20 kg/ha – la solurile cu fertilitate medie
40-60 kg/ha – in cazul solurilor cu fertilitate ridicata (cernoziom, aluviale, soluri balane)
Npl pr = -40 kg/ha (mazare) – dupa mazare doza se reduce
+ 30 kg/ha (porumb, floarea soarelui)
Ngg = 2 kg/tona gunoi aplicat la grau
1 kg/tona gunoi aplicat la planta premergatoare
0.5 kg/ tona gunoi aplicat la plante antepremergatoare
N precip = pt fiecare 10 mm in plus se mareste (sau se reduce) doza cu 3kg/ha

Doza rezultata din calcul are valori de la 80 la 160 kg azot substanta activa pe ha.
Doza de azot se fractioneaza astfel:
30 % in toamna la pregatirea patului germinativ sau in acelasi timp cu semanatul
La desprimavarare se aplica o fractiune de 40% din doza pentru reluarea vegetatiei, iar diferenta se
aplica la jumatatea alungirii paiului (aproximativ la genunchi)
Uneori se poate aplica un fertilizant foliar cu o cantitate mare de azot spre aparitia ultimei frunze.
La ingrasaminte chimice se poate utiliza azotat de amoniu(produce acidifierea solului), sulfat de amoniu,
uree(produce acidifierea solului) sau microcalcar. Ureea se aplica doar daca avem precipitatii, altfel nu e
utilizata de planta. La temperaturi de peste 25°C se volatilizeaza, se evapora.

Ingrasamintele cu fosfor (P) se aplica in doze de la 60 la 120 Kg/ha si se incorporeaza sub aratura ca
ingrasamant simplu sau in acelasi timp cu azotul ca ingrasamant complex.
Ingrasamintele cu potasiu (K) se aplica in doze de la 80 la 140 kg/ha, in acelasi timp cu fosforul.
Pentru a compesa deficientele de nutritie se practica fertilizarea foliara in fazele: jumatatea alungirii
paiului, aparitia ultimei frunze sau inspicat folosind unul din produsele: Agrofeed, Polyfeed, Nutrileaf,
Crop Max, Mix, Orange, Mix green, Mix gold, Mix blue, Nutrivit

Doza de foliar este de 2,5 pana la 5 l pe hectar produs comercial iar numarul de interventii(tratamente)
este de 1-3.
Fertilizarea organica asigura sporuri de productie de pana la 1400kg/ha in cazul unor doze de 30-40 t/ha.
Pentru corectarea aciditatii se recomanda amendamente cum ar fi nitrocalcar in doza de 4-5 t/ha la un
interval de 4-5 ani.
CURS 9

Lucrarile solului
Se efectueaza diferentiat in functie de planta premergatoare, umiditatea solului, momentul efectuarii si
sistema(gama) de utilaje existente in exploatatie.
Sistemul de lucrari clasice se practica dupa plantele foarte bune premergatoare deoarece este suficient
timp care sa ne permita efectuarea lucrarilor in succesiunea dezmiristit-aratura de baza-discuitul
araturii-pregatirea patului germinativ
Prin succesiunea lucrarilor se urmareste permanent conservarea apei si asigurarea conditiilor de
vegetatie pana la venirea iernii.
De regula dupa recoltarea premergatoarelor timpurii vremea este secetoasa si apar dificultati in
efectuarea lucrarilor dupa schema clasica.
In aceasta situaie se poate renunta la aratura de baza si se apeleaza la lucrari pentru mobilizarea solului
si incorporarea resturilor vegetale in vederea semanatului fara dificultate.
Dupa premergatoarele tarzii(floarea soarelui, porumb) intervalul de timp pana la semanatul graului este
redus iar viteza de efectuare a lucrarilor solului depinde de umiditatea existenta in sol.
Daca umiditatea solului permite iar resturile vegetale ramase dupa recoltare nu creaza probleme,
lucrarile solului se pot efectua dupa schema clasica.
Daca solul este uscat si nu se poate efectua aratura se apeleaza la lucrari repetate folosind diverse
echipamente cum ar fi: grape cu discuri grele, cultivatoare cu organe active in plan orizontal care sa
asigure mobilizarea superficiala in vederea incorporarii semintei uniform pe latime de lucru a
semanatorilor.
Daca dupa recoltarea premergatoarelor .................... solul este umed, se poate renunta la aratura de
baza si se va realiza o mobilizare superficiala cand umiditatea solului permite acest lucru urmarind
permanent incorporarea semintei la semanat.
In cadrul asolamentului, de regula pentru cereale pentru cereale paioase se poate apela la sistemul de
lucrari minime in cazul in care dupa recoltarea premergatoarei solul ramane curat, fara resturi vegetale,
cu umiditate suficienta si o gama de utilaje care permit pregatirea solului printr-o singura trecere.
Pregatirea patului germinativ este o lucrare esentiala care asigura mobilizarea solului pe adancimea de
semanat, maruntire, nivelare, asezare. La suprafata terenul ramane usor bolovanos astfel incat samanta
sa fie distribuita pe un strat tare si acoperita cu un strat afanat care sa permita accesul apei si al
oxigenului si strapungerea solului de tinerele plante.
In cazul in care se practica sistemul clasic se are in vedere efectuarea lucrarilor in sensuri diferite sau pe
diagonala solei.

Samanta si semanatul la grau (nu le stii, nu promovezi)

Calitatea semintei este temelia pe care se construieste recolta. Se recomanda samanta certificata
furnizata de o societate autorizata, insotita de documente de calitate cu puritatea fizica minim 98%,
germinatia minim 85% si MMB mare.
Tratamente la samanta.............................. sunt obligatorii pentru agentii patogeni prezenti pe
tegumentul semintei sau transmisibili din resturile vegetale. Prezinta interes fusarium, tilletia, ustilago,
blumeria(daca avem monocultura), mycospherela(septoria) si puccinia, helminthosporium(daca avem
monocultura) si rhyncosporium (daca avem monocultura).
Tratamente la samanta se pot face cu unul din fungicidele: Celest Star, Dividend formula M, Orius,
Dithane M45, Lamardor, Royal Flo, Semnal, Vitavax
Pentru daunatori prezinta interes in toamna: afide, viermii sarma (daca este seceta avem si la cereale si
la grau; intrerupe planta la rizom), gandacul ghebos (toamne lungi si calduroase). Se poate utiliza unul
din insecticidele: Cruiser (foarte eficient), Gaucho, Seedox, Midash sau se poate utiliza un
insectofungicid: Celest top, Yunta Quattro, Nuprid max.

Epoca de semanat
Are in vedere asigurarea unui interval de 45 de zile pana la venirea iernii in care sa se acumuleze 450°C
pentru a permite derularea fazelor germinatiei: rasarire-formarea a 3-4 frunze-infratire.
Calendaristic corespunde cu intervalul 1-10 octombrie pentru Campia Romana, Campia de Vest, Campia
Moldovei si Campia Transilvaniei si 25 septembrie – 5 octombrie pentru zonele deluroase si colinare.
Datorita suprafetei mari cu grau, conditiilor climatice si bazei materiale, perioada de semanat se
prelungeste pana la realizarea suprafetei (2,1 milioane ha la nivel national)

Densitatea de semanat
Are in vedere realizarea unei densitati la recoltare de 500-700 spice recoltabile pe m2.
Densitatea de semanat are valori de al 400 boabe germinabile/m2 in conditii optime de epoca de
semant, umiditatea solului si pregatirea patului germinativ.
Pentru epoci intarziate, umiditate insuficient, pat germinativ necorespunzator si resturi vegetale,
denistatea poate ajunge la 600 boabe germinabile (+50 boabe pentru fiecare).

Scheme de semanat
Distanta dintre randuri 12,5 cm cu semanatori tip SUP sau 15-18 cu semanatori tip SPP
Se practica semanatul in carari tehnologice prin inchiderea subarelor pe directia rotilor tractorului.
Distanta dintre cararile tehnologice corespunde cu latime utilajelor folositepentru combaterea
buruienilor, boli, daunatori, fertilizari foliare si poate avea valorile 12-16-24-36-50m
Un cazul in care se efectueaza tratamentele avio se lasa carari simple cu distanta intre ele de 40m.
Adancimea de semanat: 4-5 cm
Cantitatea de samanta la ha – 200-250 rar 300 kg
Pentru hibrizi si unele soiuri straine se recomanda distante mai mici (300 boabe germinabile/m2) pentru
a evita competitia in momentul existentei unuor factori limitativi.

CURS 10
Lucrarile de ingrijire la grau au ca scop reducerea efectului factorilor limitativi asupra componentelor de
productie si a calitatii recoltei.
Principalele lucrari de ingrijire sunt:
1. Tavalugitul dupa semanat in cazul toamnelor secetoase cu sol pregatit necorespunzator si cu
scopul de a pune semintele in contact cu solul pentru favorizarea germinatiei
2. Eliminarea excesului de umiditate poate sa apara in toamnele ploioase sau la desprimavarare
dupa topirea zapezii sau in anii excesivi de ploiosi. Apa se colecteaza in zonele cu
microdepresiuni si pe soluri argilo-iluviale si se poate elimina prin deschiderea de foraje
absorbante sau santuri de scurgere.
 3. Controlul culturilor la sfarsitul iernilor in areale cu risc de temperaturi scazute. Sensibilitatea la
ger se manifesta in faza de rasarire si in cazul culturilor dezradacinate in zonele in care persista
vanturile (ex. Estul tarii). Se foloseste metoda monolitilor prin decopertarea de brazde care se
aduc in laborator pentru a verifica rezistenta plantelor.
4. Tavalugitul culturii la dezprimavarare pentru a combate descaltarea in zonele batute de vanturi.
5. Combaterea buruienilor este principala lucrare de ingrijire si poate avea ca efect o diminuare a
competitiei pentru umiditate, elemente de nutritie si lumina.
Din cauza buruienilor, productia poate sa fie afectata in proportii de 10% pana la 70%. Combaterea
buruienilor se realizeaza prin metode preventive cum ar fi: rotatie, asolament, lucrarile solului, epoca de
semanat, densitatea de semanat. Cea mai eficienta metoda este combaterea chimica. Exista o gama de
erbicide formulate pe una, doua sau mai multe substante active in masura sa combata intregul spectru
de buruieni existente in lanurile de grau in diverse zone agricole.
Principalele buruieni sunt din gama dicotiledonate anuale si perene.
Alegerea produsului comercial se face dupa analiza starii de vegetatie si inventarierea speciilor de
buruieni existente in parcela analizata.
Pentru dicotiledonate sensibile, la inceputul alungirii paiului (15 cm - +15°C sf martie – sf gheorghe) se
poate aplica unul din produsele: Amino, Buctril, Bromotril, Buctril Universal, Ceredin, Dicopur, Palas,
Esteron, Esteron Super, Floramix, Lontrel, Lancelot, DMA6.

Pentru dicotiledonate rezistente(volbura - polygonum convolvulus, sangele voinicului, turita - galium

aparine) in acest caz se poate utiliza unul din produsele: Cerlit, Tomigan
In cazul in care se intarzie aplicarea erbicidelor dupa alungirea paiului, pana la faza de burduf se poate
utiliza unul din produsele: Glean, Granstar, Granstar Super, Helmstar, Primstar Super, Rival, Rival Star,
Rival Super Star, Trimer.

Se acorda o atentie conditiilor climatice de aplicare: temperatura minima +10 °C, zile insorite, s-a ridicat
roua, viteza vantului sub 2,5 m/s, cantitatea de solutie 200-400 l/ha, iar dupa aplicare sa nu ploua un
interval de minim 3 ore.

Sunt situatii in care cerealele paioase sunt imburuienate cu monocotiledonate perene in zonele colinare
dar si in sud in cazul utilizarii semintei furnizate de companii straine. Pentru combatere se poate utiliza
unul din produsele: Tollurex, Stomp Aqua. Preemergent in toamna sau in vegetatie folosind unul din
produsele: Atribut, Axial, Palas, Secator Progres.

Dupa premergatoare timpurii cum ar fi rapita sau cereale paioase se practica combaterea samulastrei
care apare dupa dezmiristit sau aratura de vara folosind un erbicid total.
In cultura ecologica pentru combaterea buruienilor la grau se practica grapatul culturii la
desprimavarare folosind o grapa cu degete flexibile.
6. Combaterea bolilor se realizeaza la avertizare in functie de frecventa si intensitatea atacului,
dupa analiza starii de vegetatie si stabilirea diagnosticului cultural. Pentru aceasta culturile sunt
monitorizate permanent incepand cu alungirea paiului.
Blumeria graminis – fainarea – primul patogen pentru care se fac tratamente; trebuie despicat lanul
pentru a o depista, altfel o observam direct pe pai.
Mycosphaerella (Septoria tritici) – ataca aparatul foliar
Fusarium Graminearum (sau Gibberella zeae) – apare dupa porumb; apare la spic
Ophiobolus graminis si Pseudocercosporella herpotrichoides produc brunificarea bazei tulpinii si
sistavirea boabelor. Pseudocercosporella herpotrichoides apare in verile ploioase dupa care urmeaza o
perioada cu temperaturi excesive (trebuie sa verific daca e valabil si pt Ohiobolus)
Ustilago tritici – taciunele zburator
Puccinia spp – se manifesta pe frunze
Tilletia spp – boabele atacate contin trimetilamina – substanta cancerigena
Cladosporium herbarum – innegrirea spicelor

Pentru combaterea complexului de boli foliare si ale spicului se poate utiliza unul din produsele: Alert,
Alegro, Amistar, Bravo, Bumper, Bumper Super, Duet Ultra, Falcon Pro, Archer, Tango Super, Prosano,
Impact, Matiz, Mystic..

7. Combaterea daunatorilor se realizeaza la avertizare in functie de pragul economic de daunare.

In cursul perioadei de vegetatie poate apare o gama larga de daunatori. In toamnele calduroase in cazul
culturilor timpurii, frecvent in monocultura apar obligatoriu mustele cerealelor: Oscinella frit si Maetyola
destructor. Mai apare:
Zabrus tenebrioides – gandacul ghebos, Eurygaster spp – Plosnitele cerealelor, Aelia spp, Lema
melanopa – gandacul balos, Haplodiplosis marginata, Haplothrips tritici – tripsul graului.
Buburuza semnaleaza afide in spic.
La avertizare se fac tratamente de combatere folosind unul din produsele: Actara, Byscaia, Decis Mega,
Karate Zeon, Calypso, Proteus, Reldan, Lambdex, Mavrik etc.

CURS 11

Elaborarea randamentului la grau se realizeaza pe intreaga perioada de vegetatie de la instalarea culturii

in toamna pana la maturitatea de recoltare. In functie de momentul analizei discutam de urmatoarele
componente de productie:
La semanat – densitate – exprimata in boabe germinabile/m2 si are valori de la 400-600 boabe
germinabile/m2 in functie de conditiile concrete existente in teren. La stabilirea densitatii se ia in
considerare epoca de semanat, umiditatea solului la semanat, nivelul de pregatire al patului germinativ,
fertibilitatea solului si caracteristicile agronomice ale soiului sau hibridului(precocitate, capacitatea de
infratire, rezistenta la boli si daunatori, toleranta la seceta si la temperaturile excesive).
La rasarire – plante / m2 – procentul de rasarire in camp in conditii optime este de 80%
- 320 – 480 plante/m2
La desprimavarare – numarul de frati / m2
- 640 – 1500 frati / m2
- 1-2-3 frati pe planta
La recoltare – spice recoltabile / m2
- 300-400-500-600-700 (300 – 2 g spic -> 6 t; 500 – 1,6 g spic -> 7,5 t;
700 –0,7 g spic -> 4,9 t)
Ne intereseaza: nr spiculete / spic ; nr spiculete fertile / spic ; nr boabe / spiculet; nr total boabe/spic;
masa boabelor / spic, MMB
Irigarea culturilor
Irigarea culturii are ca scop asigurarea umiditatii in fazele critice pentru apa. In toamnele secetoase ar fi
necesara o udare de rasarire cu o norma de 300-400 m3/ha. Palierul hidric se incadreaza in intervalul
aparitia ultimei frunze pana la formarea si umplerea boabelor cand trebuie asigurat peste 50% in
intervalul umiditatii active pe adancimea de 50 cm, fiind necesare 2-3 udari cu norme de 500m3/ha si pe
udare.
Ca echipament de aplicare a udarilor sunt cele existente in societate: IAP 300; IADF 300, IATF 300
Recoltarea graului se realizeaza la maturitatea deplina cand umiditatea boabelor scade sub 16%, lanurile
sunt complet uscate si trebuie incheiata inainte ca umiditatea sa scada sub 12%.
Perioada de recoltare se deruleaza de la jumatatea lunii iunie pana spre sfarsitul lunii iulie in functie de
zona de cultura si precocitatea soiurilor sau hibrizilor.
In cazul culturilor imburuienate se practica desicarea culturii si se pot utiliza erbicide totale tip Glifosat.
Se acroda atentie deosebita reglajelor combinei pentru a evita pierderile de boabe in paie, reducerea de
boabe sparte si un continut redus de impuritati. Unele combine sunt echipate cu dispozitive de tocare a
paielor si imprastierea pe latimea de lucru a combinei.
In ultimii ani se are in vedere gestionarea resturilor vegetale prin balotarea paielor si utilizarea pe filiera
brichetare sau peletizare. Combinele moderne au capacitatea de recoltare de peste 80 t/zi.
Productia de boabe – 3000 – 5000 – 7000 – 9000 kg/ha
Raportul boabe paie : 1 / 1,3-1,5

Orzul furajer si orzoaica pentru bere

Importanta culturii este data de compozitia chimica si utilizarile recoltei.

Compozitia chimica este diferita in functie de destinatia recoltei.
La orzul furajer sau hordeum vulgare hexastichum compozitia chimica cuprinde hidrati de carbon 60-
70%, proteine 12-14%, celuloza 10%, saruri minerale 2-3%, vitamine hidrosolubile si liposolubile, enzime
si factori de crestere si este considerat furaj concentrat, bogat in proteine pentru suine (porcine) si
pasari.
Pentru bere de calitate superioara este recomandata orzoaica deoarece are continut mai ridicat de
amidon (minim 65%), proteine 9-11,5%, pleve fine care asigura migratia componentelor solului in
mustul de brasaj si rezulta beri blonde fine.
La orzoaica compozitia chimica se modifica prin zonarea culturii in areale umede si racoroase pentru a
favoriza acumularea amidonului in defavoarea proteinelor.
Utilizarile recoltei se regasesc in domeniile:
Pentru orz: furajarea animalelor, in anumite areale de alimentatie umana, dar si in industrie pentru:
fabricarea amidonului, glucozei sau materii prime pentru diverse preparate culinare. Pe scara mai mica
pentru surogat de cafea, eurpe (prin decorticare si macinare grosiera) pentru alimentatie umana,
multicereale pentru micul dejun sau paine. ???
Orzoaica pentru bere are prima destinatie fabricarea maltului utilizat in proportii diferite pentru anumite
marci.
Raspandirea culturii este corelata cu climatul deficitar si traditia in utilizare, se cultiva pana la 60 ° lat N,
suprafata mondiala 57 milioane ha, productia mondiala 152 milioane tone, productia medie mondiala
3000 kg/ha.
Mari cultivatori: China – 14 milioane ha, Rusia – 9,5 milioane ha, Australia 4,4 milioane ha, Ucraina 4
milioane ha, Canada 3,5 milioane ha, Spania 2,7 mil ha, Franta 1,9 mil ha, Germania 1,7 mil ha, Romania
400.000 ha – peste 200.000 orzoaica pentru bere.
La orzoaica potentialul de productie este mai redus, ajungand la 4-5 t/ha in anii favorabili si pentru
orzoaica de toamna.

Particularitati ecologice
Cerintele pentru temperatura: minima de germinatie 1-2 °C, optima 24 °C.
In timpul iernii rezista pana la -12 °C dar este sensibila la temperaturile negative de la desprimavarare
cand rezista pana la -7 °C.
Cerinte pentru umiditate: sunt ridicate la instalarea culturii datorita boabelor acoperite cu pleve si in
intervalul de la jumatatea alungirii paiului pana la formarea si umplerea paiului, scapa de seceta de vara,
catitatea de precipitatii pe perioada de vegetatie: 400 mm.
Cerinte pentru sol: prefera soluri aluviale, cernoziomuri si soluri balane deoarece are sistemul radicular
slab dezvoltat cu capacitate mica de absorbtie a apei si elementelor nutritive.