STILUL BRÂNCOVENESC

În a doua jumătate a secolului al XVII-lea, în arta românească a început să

prindă contur un stil artistic aparte și anume stilul brâncovenesc , denumire dată
după numele domnitorului român Constantin Brâncoveanu (1688-1714). Se poate
vorbi aici despre o perioadă de înflorire a artei postbizantine sau chiar despre o
reactualizare a tradiției bizantine la curtea domnească, în timpul lui Șerban
Cantacuzino (1640-1688), Constantin Brâncoveanu (1688-1714), Nicolae
Mavrocordat (1680-1730), sub oblăduirea mitropoliților Varlaam (1580? - 1657),
Theodosie (cca.1620-1708) și Antim Ivireanul (1650-1716).

Șerban Cantacuzino (1640-1688) Nicolae Mavrocordat (1680-1730)

Constantin Brâncoveanu (1688-1714)

În pictură, chiar din epoca lui Matei Basarab (1580-1654), încep să-și facă
apariția temele istorice, să se pună mai mult accent pe figura umană, iar artistul
autohton să iasă din anonimat.
Contopire a unor structuri de obârșie româno-bizantine, cu câteva elemente
gotice întâlnite preponderent în Moldova, îmbinate cu elementele orientale,
renascentiste și baroce, pe scurt, așa se poate defini stilul brâncovenesc.
Prezența elementelor orientale și a celor nord- italiene în acest stil artistic, a
fost înlesnită de numeroasele călătorii realizate de boierimea valahă în Orientul
Apropiat, Grecia, Italia și Peninsula Balcanică. Un exemplu grăitor în acest sens este
cel al lui Constantin Cantacuzino (1650-1716), școlit la Padova și Constantinopol, a
jucat un rol important în politica Țării Românești la sfârșitul secolului al XVII-lea.
 ~1~
În secolul al XVIII-lea acesta devine stil național și se răspândește în toată
Țara Românească, până în Transilvania, fiind recunoscut astăzi ca primul stil
architectural românesc.

PRINCIPALELE CARACTERISTICI ALE STILULUI BRÂNCOVENESC

1. Se conturează un nou tip de coloană: asemănătoare cu cea de ordin corintic,

însă având capitelul mai puțin dezvoltat;
2. Elementele de pietrărie sunt prelucrate artistic;
3. Relieful este accentuat atât în sculptarea pietrei (exemple: balustrada
pridvorului bisericii Stavropoleos din București, capitelurile coloanelor din
biserica mănăstirii Sinaia), cât și în prelucrarea artistică a lemnului
(exemple: jilțuri arhierești sau domnești, tâmplele edificiilor);
4. Se întâlnesc motive vegetale precum: struguri, vrejuri, floarea soarelui, frunze
de acant;
5. Începe să se dezvolte sculptura figurativă și sunt realizate diverse figuri
biblice precum: Moise, Aaron, Samson în lupta cu leul, portretele celor 4
Evangheliști Ioan, Luca, Matei și Marcu, alături de simbolurile lor, chipuri de
îngeri.
6. În pictură apar potretele votive.

1. ARHITECTURA
După urcarea pe tron a liniei familiei Cantacuzino, edificiul reprezentativ a
continuat să fie palatul. Se distinge un gust rafinat al acestui stil architectural:
înlocuirea stâlpilor voluminoși de cărămidă cu acele colonade de piatră elegante,
zvelte și proporționate.
În timpul domnitorului Brâncoveanu activitățile de proiectare și construcție a
edificiilor iau amploare. Face numeroase danii Mănăstirii Sf. Ecaterina din Muntele
Sinai, mănăstirilor din Muntele Athos și la unele biserici din Ierusalim, Liban și Epir.
Stilul brâncovenesc a salvat arhitectura muntenească de uniformitatea
plictisitoare și de monotonie. În construcția clădirilor civice și religioase un rol
important îl joacă expresivitatea.

TRĂSĂTURI CARACTERISTICE ALE ARHITECTURII BRÂNCOVENEȘTI

 ~2~

 Construcția edificiilor civice și religioase avea ca fundament aceleași idei

estetice și se preta cerințelor de viață ale boierimii și ale domniei de atunci,
dorind astfel să-și etaleze statutul social (bogăția).
 Ornamentul era distribuit de obicei în zonele cu vizibilitate maximă, adică
spre exterior; asta nu înseamnă că locurile cu vizibilitate redusă erau lipsite de
ornament. Nevoia de ornament venea din nevoia de a ne alinia cu alte culturi,
oferind stilului brâncovenesc expresivitate și eleganță barocă.
(fig. 1.1)
 Este păstrată tehnica tradițională de decorare cu arcaturi de ciubuce, însă
întâlnim aici o ornamentație mult mai bogată în vrejuri, la ancadramente, la
coloane și la balustrade, preluată din stilul baroc. (fig. 1.2)
 Remarcăm deasemenea o evoluție a planurilor, de la simplu și aproape
banal, la somptuos și uneori excesiv. Cu toate astea, în stilul brâncovenesc,
există un echilibru între această ornamentație excesivă, despre care tocmai am
amintit, și simplitate.
 Se poate observa o predispoziție pentru logii, foișoare, galerii și
pridvoare, idee împrumutată de la reședințele princiare din Constantinopol
sau din perioada Renașterii. Volumele scărilor exterioare, foișoarele sau
loggiile prezente, oferă diversitate fațadelor, într-un mod pitoresc, sub o
înfățișare sofisticată, dar în același timp bine ordonată. (fig. 1.3)
 Pridvorul deschis ajunge să fie un element reprezentativ întâlnit la
edificiile religioase brâncovenești; boltirea se face în semicilindru. (fig. 1.4)
 O caracteristică specifică construcțiilor laice este relația perfectă cu
peisajul; de exemplu: Palatul Mogoșoaia construit pe malul unei ape, are
fațada dublată de reflexia sa în apă (un principiu preluat din arhitectura
renascentistă). Este împrejmuit de un zid masiv, iar poarta măreață este
flancată de un turn. Colonada cu capitel compozit susține arcadele din piatră,
elemente ce ne duc cu gândul la arhitectura din Istambul. (fig. 1.5)
 Eclectismul = cea mai răspîndită trasătură a arhitecturii brâncovenești, se
poate defini ca o îmbinare reușită de stiluri diverse, cu elemente gotice,
renascentiste, baroce și orientale, însă dezvoltate pe fondul unor structuri
româno-bizantine. (fig. 1.6)
 ~3~
CONSTRUCȚII RELIGIOASE ȘI LAICE REALIZATE ÎN
STIL BRÂNCOVENESC

1. MĂNĂSTIREA HOREZU (HUREZI)

2. MĂNĂSTIREA VĂCĂREȘTI

3. MĂNĂSTIREA SINAIA

4. MĂNĂSTIREA GOVORA

5. MĂNĂSTIREA SURPATELE

6. MĂNĂSTIREA SÂMBĂTA DE SUS

7. BISERICA STAVROPOLEOS

8. BISERICA KRETZULESCU

9. BISERICA PATRIARHALĂ – BUCUREȘTI

10. BISERICA FUNDENII DOAMNEI

11. PALATUL MOGOȘOAIA

12.PALATUL POTLOGI

13. CASE ȘI CONACE BOIEREȘTI:

 ~4~
Se dezvoltă arhitectura conacelor boierești:
1. Conacul de la Dobreni;
2. Conacul Mironești din județul Ilfov;
3. Conacul Golești din județul Argeș;
4. Conacul de la Blăjeni;
5. Conacul Filipești;
6. Conacul Măgureni din judeșul Prahova;
Ridicate după modelul reședințelor princiare din Constantinopol, acestea
aveau să reprezinte tipul de construcție muntenească caracterizată printr-o înaltă
calitate a materialelor, dar mai ales prin așezarea pitorească în apropierea râurilor și
eleșteelor sau în vecinătatea unor parcuri. Acest lucru va influența mai târziu
dezvoltarea arcadelor și a pridvoarelor ca elemente de deschidere spre natură.
Casele erau finisate foarte îngrijit și aveau decorații în stuc de tip levantin
(originar din Levant = regiunile răsăritene ale Mării Mediterane) și loggii de
inspirație italiană.
Aceste decorații în stuc (din lb. italiană stucco )= erau realizate dintr-un
material de construcție format din mortar și ipsos amestecat cu gelatină, clei și
uneori cu coloranți minerali, care prin uscare și lustruire capătau aspectul
marmurei; putea fi deasemenea un material sub formă de pastă, folosit pentru
decorații arhitectonice ( amestec de var stins vechi, praf de marmură și praf de
cretă).
Loggiile = balconașe acoperite deasupra și în laterale cu arcade, pe sâlpi
sau coloane.
~5~