Cap.

3
INSTRUMENTARUL CHIRURGICAL

Instrumentarul folosit în chirurgie este alcătuit din numeroase tipuri şi forme de obiecte
destinate îndeplinii unor manevre sau operaţiuni. Instrumentele chirurgicale sunt fabricate din
materiale rezistente, uşoare, simple, uşor manevrabile şi care să reziste în timp la curăţire şi
sterilizări repetate.
Dimensiunile şi forma instrumentelor sunt adaptate în raport cu regiunea la care se
lucrează, precum şi în funcţie de organul pentru care au fost destinate.
Instrumentele se păstrează în casolete speciale, fiind aranjate pe tipuri de intervenţii (mici
sau mari) sau intervenţii speciale (intervenţii pe căile biliare extrahepatice, chirurgie vasculară
etc.).

Clasificare

1. instrumente pentru tăiat

2. instrumente pentru hemostază
3. instrumente de prindere şi prezentare a ţesuturilor
4. depărtătoare
5. instrumente pentru sutură
6. instrumente speciale
7. instrumente diverse.

La acestea se mai adaugă instrumente specifice chirurgiei laparoscopice şi cele specifice

chirurgiei microscopice.

Instrumente pentru tăiat

BISTURIUL
Bisturiul este probabil cel mai cunoscut instrument chirurgical, fiind considerat ca cel mai
ascuţit obiect folosit în chirurgie. În ultimii ani bisturiul standard constă dintr-o lamă ce se
ataşează la un mâner ce se reutilizează (bisturiul cu lamă de unică folosinţă), fig.1. Există de
asemenea bisturie de unică folosinţă, precum şi bisturie cu lamă nedetaşabilă cu utilizare
multiplă, aceste din urmă fiind scoase din uz.
Dimensiunea mânerelor şi a lamelor sunt variate, în funcţie de scopul propus fig.2.
Montarea lamei se face cu ajutorul unei pense Pean, prin glisarea lamei în locaşul de pe mâner
printr-o mişcare sus-jos. Scoaterea lamei se face tot cu ajutorul pensei, prin ridicare din locaşul
respectiv şi alunecare în sens invers.
Prinderea bisturiului se face astfel: mânerul este fixat între ultimele 3 degete şi police,
indexul se sprijină pe faţa dorsală a lamei asigurând stabilitate, figura 3-3. Tăierea ţesuturilor se
face dintr-o singură mişcare, după ce în prealabil au fost identificate unele repere anatomice sau
tegumentul a fost marcat. Pentru disecţia unor structuri delicate, bisturiul se ţine ca un creion,
vezi figura 3-4.

1
 Figura 3-1.

Figura 3-3

Figura 3-4

Figura 3-2. Tipuri de mânere şi lame de bisturiu

FOARFECELE
Au dimensiuni şi forme diferite. Pot fi curbe, drepte sau angulate. Vârful poate fi ascuţit
sau bont. Utilizarea lor este multiplă, pentru disecţie, pentru secţionarea unor structuri, a firelor
de sutură, a pansamentului etc. figura 3-5.

2
Figura 3-5. Tipuri de foarfeci
Forfeca se ţine corect astfel: policele şi degetul IV sunt introduse în
inele, degetele III şi indexul se sprijină pe unghiul format de inel şi braţ
respectiv la nivelul articulaţiei, asigurând astfel un bun control asupra
instrumentului figura 3-6.

Figura 3-6. Modul în care se ţine corect o foarfecă (la fel se ţin şi alte instrumente cu
aspect asemănător: pense de hemostază, portace etc.)

ALTE INSTRUMENTE PENTRU TĂIAT

Sunt reprezentate de fierăstraie, dălţi (figura 3-10), ostetoame pentru tăierea structurilor
osoase, dermatoame pentru recoltarea unor fragmente de piele.
Fierăstraiele sunt de diferite forme şi dimensiuni, figurile 7, 8. La momentul actual sunt în
uz diferite fierăstraie electrice, vezi figura 3-9. Ostetomul are forma unui cleşte, de forme şi
dimensiuni diferite, cu una sau mai multe articulaţii, se utilizează la secţionarea unor oase de
dimensiuni mici, vezi figura 3-11.

3
Figura 3-7. Fierăstrăul pentru Figura 3-8. Fierăstrăul de sârmă Figura 3-9. Fierăstrău electric
amputaţie (model Gigli)

Figura 3-10. Dălţi Figura 3-11. Ostetoame

Instrumente pentru hemostază

Pentru hemostaza provizorie, în timpul actului chirurgical se folosesc pense autostatice de

diverse tipuri, adaptate topografiei pe care se operează, profunzimii şi calibrului vasului.
Pensa pentru hemostază este formată din două părţi articulate, în cruce, ca şi foarfecele.
Prezintă trei elemente:
• partea activă (cea care prinde ţesuturile), care poate fi dreaptă, curbă, scurtă sau
lungă, cu striuri transversale pe feţele interne, terminat simplu sau cu gheare care
se întrepătrund.
• articulaţia pensei
• braţele pensei, care pot fi lungi sau mai scurte şi sunt terminate cu inele pentru
introducerea degetelor. La locul de unire a braţelor cu inelele, pe faţa internă, se
găseşte sistemul de fixare a pensei, format din 2-7 dinţi, cu o pantă dreaptă şi alta
teşită, care se suprapun prin apropierea braţelor, pensa rămânând astfel fixă.

Tipuri de pense. Cele mai cunoscute şi mai des folosite sunt: pensa Péan, pensa Kocher, pensa
Halstead, pensa Overholt-Barraya, pensa de pedicul renal model Guyon, pensa Faure, pensa
Satinski etc. (vezi figura 3-12)

4
Figura 3-12. Tipuri de pense

Pense de
tip Péan Pensă tip Halstead

Pensă tip Pensă tip Overholt-

Kocher Barraya

Pensă pentru pedicol renal

(model Guyon)

Pensă Faure

Pensă Satinski

Instrumente de prindere şi prezentare a ţesuturilor

Prinderea şi prezentarea ţesuturilor se face cu o serie de pense, de diferite tipuri, în funcţie

de structura ţesutului şi de durata timpului operator respectiv. Cele mai utilizate în acest scop sunt
pensele anatomice (de disecţie), figura 3-13, şi pensele chirurgicale, figura 3-14. Pensele
anatomice se folosesc în special pentru prinderea şi prezentarea unor structuri fine (seroase,
vase, alte ţesuturi uşor lezabile), în vreme ce pensele chirurgicale (ce au capetele libere terminate
cu gheare ce se întrepătrund) se utilizează pentru prinderea şi prezentarea unor structuri mai
rezistente (piele, aponevroză).

Figura 3-13. Pense anatomice (de disecţie)

5
Figura 3-14. Pense chirurgicale

Alte instrumente sunt reprezentate de pensa în inimă (en coeur), vezi figura 3-15, sau
pensa triunghiulară (model Lovelace), figura 3-16, utilizate pentru prinderea unor organe în
scopul uşurării disecţiei (colecist, plămân, stomac etc.).

Figura 3-15. Pensa în inimă (en coeur) Figura 3-16.Pensa triunghiulară (model
Lovelace)

Depărtătoarele

Depărtătoarele se utilizează, aşa cum le spune şi numele, pentru îndepărtarea din câmpul
vizual a marginilor plăgii, a ţesuturilor sau organelor, pentru a facilita actul operator. Se
deosebesc două clase mari de depărtătoare:
1. depărtătoare mobile, manevrate de ajutor, ce sunt de diferite forme şi dimensiuni.
Exemple: depărtătorul Farabeuf, depărtător model Kocher, depărtător cu dinţi (model
Volkmann), depărtătoare abdominale cu valvă, vezi figura 3-17.

Figura 3-17. Tipuri de depărtătoare: Farabeuf (A), depărtătoare abdominale cu valvă (B,E) , Volkmann (D)

B C

6
 D E

2. depărtătoare autostatice, care prezintă un sistem propriu de fixare a valvelor asigurând

depărtarea peretelui abdominal sau toracal, în mod autonom, figura 3-18.

B C

Figura 3-18. Tipuri de depărtătoare autostatice: depărtătoare abdominale (A,C), depărtător de coaste Finochietto (B)

Instrumente pentru sutură

Pentru sutura ţesuturilor se folosesc ace chirurgicale, port-ace, agrafe, pense de pus şi scos
agrafe, pense chirurgicale, foarfeci.
Acele chirurgicale pot fi drepte, semicurbe, curbe. Cu vârf triunghiular sau rotund. Acele
Hagedorn sunt cele mai utilizate, sunt prevăzute cu urechi, figura 3-19, au diferite forme şi
mărimi. Acele cu vârf triunghiular, sunt ace tăioase, se folosesc la sutura structurlor rezistente
(piele, aponevroză, tendoane), iar acele cu vârf rotund se utilizează în special pentru sutura
ţesuturilor fine sau a organelor cavitare (intestin, vase etc.). O altă categorie de ace sunt acele
atraumatice sau „sertizate” ce au firul de sutură montat în continuarea corpului şi de aceeaşi
grosime cu el.
Portacele sunt instrumente cu care se manevrează acele curbe, în trecerea lor prin ţesuturi,
ele sunt de forme şi mărimi diferite, vezi figura 3-20.

7
Figura 3-19. Tipuri de ace Hagedorn (A,B,C), Reverdin (D)

Figura 3-20. Portace Mathieu (A), Hegar (B), Wertheim (C)

A B C

8
Alte instrumente

Sunt reprezentate de câteva instrumente folosite frecvent la toate specialităţile

chirurgicale: stiletul butonat (figura 3-21), sonda canelată (figura 3-23), chiureta Volkmann
(figura 3-22), pense pentru fixat câmpuri (figura 3-24).

Figura 3-21. Stiletul butonat Figura 3-22. Chiurete Volkmann

Figura 3-23. Sonda canelată Figura 3-24. Pense pentru fixat câmpuri

Instrumentele speciale

Sunt reprezentate de instrumente specifice fiecărei specialităţi chirurgicale (ORL,

oftalmologie, ginecologie-obstetrică, cardio-vasculară etc.), instrumentarul laparoscopic sau de
microchirurgie şi care vor fi studiate în cadrul specialităţilor respective.