CUPRINS

INTRODUCERE............................................................................................................................................9

I. PIELEA ȘI ANEXELE SALE. DATE DE ANATOMIE ȘI FIZIOLOGIE..........................................10

I. 1. EMBRIOLOGIA PIELII......................................................................................................................10

I.2. ANATOMIA PIELII..............................................................................................................................10

I.3. HISTOLOGIA PIELII...........................................................................................................................11

II. COSMETOLOGIE. PRODUSE COSMETICE. ASPECTE LEGISLATIVE DESPRE

PRODUSELE COSMETICE.......................................................................................................................26

II.1. ÎNREGISTRAREA ŞI NOTIFICAREA PRODUSELOR COSMETICE ÎN ROMÂNIA..............36

II.2. FORMULAREA PRODUSELOR COSMETICE..............................................................................37

II. 3. CONTROLUL CALITATII PRODUSELOR COSMETICE..........................................................57

II.4. DIAGNOSTICUL COSMETIC AL PIELII.......................................................................................61

III. PRODUSE DE INGRIJIRE A TENULUI............................................................................................69

IV. PREPARATE COSMETICE FOTOPROTECTOARE......................................................................77

V. PRODUSE COSMETICE PENTRU ÎNGRIJIREA PĂRULUI...........................................................82

VI. PRODUSE PENTRU IGIENA ORALĂ...............................................................................................85

VII. PARFUMURI........................................................................................................................................90

VIII. PRINCIPII ACTIVE FOLOSITE ÎN COSMETOLOGIE..............................................................98

VIII.1. SAPONOZIDE..................................................................................................................................98

VIII.2. LIPIDE............................................................................................................................................101

VIII.3. COMPUȘI POLIFENOLICI.........................................................................................................106

VIII.3.1. ACIZII FENOLICI.....................................................................................................................107

VII.3.2. FLAVONOZIDE...........................................................................................................................112

VIII.3.3. IZOFLAVONE............................................................................................................................114

VIII.3.4. TANINURI...................................................................................................................................115

VIII.3.5. PROANTOCIANI.......................................................................................................................116

VIII.3.6. HETEROZIDE DE TIP C6-C3. CUMARINE..........................................................................117

VIII.4. ANTRACENOZIDE.......................................................................................................................118

VIII.5. HETEROZIDE ALE HIDROCHINONEI....................................................................................120

7
VIII.6. HETEROZIDE DE TIP C6-C1. HETEROZIDE ALE SALIGENOLULUI ȘI DERIVAŢILOR
SĂI............................................................................................................................................................... 120

VIII.7. PIRONE..........................................................................................................................................120

VIII.8. CHINONE.......................................................................................................................................121

VIII.9. ULEIURI VOLATILE...................................................................................................................122

VIII.10. VITAMINE...................................................................................................................................125

VIII.11. OZE (GLUCIDE).........................................................................................................................128

IX. MONOGRAFII DE PRODUSE VEGETALE ȘI ANIMALE. APLICAȚII ÎN COSMETOLOGIE.

......................................................................................................................................................................130

IX.1. PRODUSE VEGETALE CU SAPONOZIDE.................................................................................130

IX.2. PRODUSE VEGETALE CU LIPIDE..............................................................................................136

IX.3. PRODUSE VEGETALE CU POLIFENOLI...................................................................................156

IX.4. PRODUSE VEGETALE CU TANINURI........................................................................................163

IX.5. PRODUSE VEGETALE CU RESVERATROL..............................................................................164

IX.6. PRODUSE VEGETALE CU PROANTOCIANIDOLI..................................................................168

IX.7. PRODUSE VEGETALE CU FLAVONOZIDE..............................................................................170

IX.8. PRODUSE VEGETALE CU ANTRACENOZIDE.........................................................................172

IX.9. PRODUSE VEGETALE CU HETEROZIDE C6...........................................................................174

IX. 10. PRODUSE VEGETALE CU HETEROZIDE C6-C1..................................................................174

IX.11. PRODUSE VEGETALE CU OZE.................................................................................................175

IX. 12. PRODUSE VEGETALE CU CAROTENOIDE...........................................................................176

IX.13. PRODUSE VEGETALE CU VITAMINA C.................................................................................177

IX.14. PRODUSE VEGETALE CU PIRONE..........................................................................................178

IX.15. PRODUSE VEGETALE CU ULEIURI VOLATILE...................................................................179

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ.................................................................................................................181

8
 INTRODUCERE

Pielea reprezintă o oglindă care ne reflectă starea de sănătate şi ne exprimă stilul de viaţă. În
prezent, există numeroase posibilităţi de îngrijire, o varietate de produse şi tratamente cosmetice din ce în
ce mai sofisticate care ne ajută sa avem o piele frumoasă şi sănătoasă.

Produsele cosmetice sunt amestecuri de substanţe naturale (produse vegetale și animale) sau
sintetice, care se folosesc în scopul îngrijirii corpului, în vederea asigurării mentinerii echilibrului fiziologic şi
a stării de sănătate corespunzătoare. Arheologii au găsit evidenţe ale existenţei produselor cosmetice în
Egipt datând mult mai înainte de anul 4000 Î.C. Au găsit obiecte vechi cu farduri de ochi şi dovezi ale folosirii
unguentelor frumos mirositoare.

Locuitorii din China şi Japonia foloseau crema din praf de orez cu care pictau în alb faţa şi părul, îşi
smulgeau sprâncenele, iar dinţii erau coloraţi în negru sau auriu. Romanii foloseau excremente de crocodil
pentru noroiul din băi, făină de orz şi unt pentru coşuri, grăsime de oaie şi sânge pentru lustruirea unghiilor.
Bărbaţii şi femeile işi vopseau adesea părul in blond.

Ovidiu, în „Ars amandi” a descris folosirea unor preparate cosmetice, tot el a publicat şi un cod al
cochetăriei - "Cosmeticele lui Ovidiu", acesta fiind un vechi formular de reţete cosmetice. Din 1600, ştiința
cosmetică a fost răspândită între diferite grupuri: alchimiști, bărbieri, farmaciști.

În compoziţia produselor cosmetice se regăsesc substanţe sintetice sau naturale (produse vegetale
și animale), coloranţi cosmetici, conservanţi, parfumuri, filtre ultraviolete care asigură realizarea unor
produse de calitate care să nu afecteze sănătatea consumatorilor, ele fiind destinate pielii sănătoase.
Produsul cosmetic este utilizat pentru curăţirea, întreţinerea şi înfrumuseţarea pielii. Produsul cosmetic
produce schimbări în structura sau în funcţiile pielii. El este aplicat pe pielea intactă şi în alegerea lui se ţine
cont de tipul de piele şi de gradul de îmbătrânire a acesteia.

Formularea produselor cosmetice care conțin produse vegetale și animale este preocuparea actuala
a multor cercetători din domeniul farmaceutic și face obiectul multor studii de specialitate.

Abordarea în lucrarea de față a informațiilor legate de produsele vegetale și animale folosite în

cosmetologie, ordonate după criteriul fitochimic, vine în sprijinul celor care vor consulta această carte
(studenți și specialști) și celor care sunt interesați de cosmetica naturală.

9
 I. PIELEA ȘI ANEXELE SALE. DATE DE ANATOMIE ȘI FIZIOLOGIE

I. 1. EMBRIOLOGIA PIELII
Pielea apare timpuriu şi are o origine embrionară dublă ecto-mezodermică în cursul embriogenezei.
La dezvoltarea sa participă:
 ectodermul de acoperire, din care se va dezvolta epidermul și anexele;
 mezodermul – precursor al dermului;
 neuroectodermul – din care îşi au originea melanoblaştii și celulele.
Epidermul se dezvoltă din luna a 2-a de viaţă intrauterină, structura sa devenind completă în lunile
7 și 8 ale sarcinii.
Melanocitele iau naştere din melanoblaştii crestei neurale, care migrează în cursul primelor luni de
viață fetală spre unele regiuni din sistemul nervos central (tuber cinereum, locus niger etc.), în derm și apoi
ajung în epiderm după 11-12 săptămâni. Ajunse în epiderm dobândesc proprietăţi melanogene cu
dezvoltarea unui aparat enzimatic specific în jurul lunii a 5 -a. În derm sunt prezente la început celule
mezenchimale nediferenţiate, structurate pe de o parte în sistemul fibrilar, iar pe de altă parte în elemente
celulare.
În derm ţesut conjunctiv tipic ia naştere din mezenchimul embrionar. Dermul devine bine conturat
după a 6-a lună.
Adipogeneza propriu-zisă se dezvoltă începând de la 25-a săptămână până la naştere, transformând
fătul, ce are iniţial pielea ridată, într-un nou-născut cu ţesutul adipos euforic.
Hipodermul sau stratul celular subcutanat se dezvoltă progresiv după luna a IV-a a vieţii embrionare
pornind de la celulele mezenchimale. Anexele pielii se dezvoltă între lunile 3 și 5.
Dezvoltarea aparatului pilosebaceu începe în cursul celei de-a 16-a săptămână; în săptămână a 20-a
fătul este acoperit de peri fini, lanugo, cu densitate mai mare mai ales în zona sprâncenelor şi a pielii
capului.
La sfârşitul lunii a cincia, (săptămâna 21-22) glandele sebacee ale fătului încep să secrete, pielea
fiind acoperită cu vermix caseosa.
La sfârşitul lunii a VII-a (săptămâna 30-31) fătul are pilelea de culoare închisă, roşietică, testicolele
coboară spre canalul inghinal iar la fetiţe clitorisul și labiile mici proemină între labiile mari.
Unghiile apar dintr-un mugure epidermic reprezentat de îngroşare epidermică la nivelul feţei
dorsale a ultimelor falange, apărând spre sfârşitul lunei a treia. În viaţa intrauterină unghia rămâne
acoperită de o lamă epidermică ce dispare numai în luna a IX–a la nou-născutul la termen, unghia apare
deplin formată1.

I.2. ANATOMIA PIELII

Pielea corpului omenesc nu este un înveliş exterior aparent simplu, ci un organ complex care
îndeplineşte mai multe funcţii biologice și care oglindeşte fidel starea sănătăţii fizice și psihice. Prin piele se
ia contact cu mediul exterior și în ea se reflectă starea internă a organismului.
Pielea este un înveliş membranos conjunctivo-vascular care acoperă corpul în întregime și care se
continuă cu semimucoasele şi mucoasele cavităţilor naturale.
Îngrijirea raţională a pielii presupune cunoaşterea structurii acesteia şi a funcţiilor ei principale.
Grosimea pielii variază în funcţie de regiunea cutanată: 4 mm la palme și plante, şi între 0,2-0,5 mm
la pleoape. Pielea este foarte elastică având o rezistenţă mare, o fâşie de 2-3 mm lăţime suportând o
greutate de 2 kg.

1
Sadler, Thomas W.”Langman's medical embryology.” Lippincott Williams & Wilkins, 2011, p. 339-341.
10
 Suprafaţa pielii, evaluată la aproximativ 1,5-2 m 2 2, care corespunde unei greutăţi de 3,5-4 kg, ceea
ce reprezintă 6% din greutatea totală a corpului, este catifelată, grasă şi umedă. Suprafaţa este brăzdată de
depresiuni, unele mai mari denumite pliuri sau cute, altele minuscule denumite depresiuni
infundibuliforme.
Pliurile pot fi grosolane (ex: pliul submamar, interfesier, inghinogenital), mai discrete (ex: faţa de
flexie a articulaţiilor) și şanţuri fine și scurte, cele mai numeroase, prezente pe toată suprafaţa corpului și
vizibile cu ochiul liber. Aceste şanţuri prin intersectare delimitează suprafeţe romboidale, constituind
cadrilajul normal al pielii. Pe suprafaţa palmară și plantară se pot observa o serie de şanţuri curbe,
juxtapuse, care delimitează mici proeminenţe regulate denumite creste papilare.
Depresiunile infundibulare, cunoscute popular sub numele de pori, corespund orificiilor glandelor
sudoripare (greu distinse cu ochiul liber) și foliculilor pilo-sebacei (mult mai aparente).
Culoarea este determinată de mai mulţi factori cei mai importanţi fiind:
 cantitatea de melanină din epiderm și derm3;
 gradul de vascularizaţie al dermului superficial, precum și concentraţia de oxihemoglobină și
hemoglobină redusă;
 cantitatea de caroten din stratul cornos și hipoderm.
Grosimea pielii variază cu sexul și vârsta, fiind mai subţire la femei, copii și bătrâni.
Suprafaţa pielii (cu excepţia palmelor și plantelor) este acoperită de peri, unii voluminoşi, iar alţii foarte
fini, abia vizibili.

I.3. HISTOLOGIA PIELII

Examinată îndeaproape, de la suprafaţă spre interior, pielea prezintă trei straturi principale:
epidermul (de natură epitelială), dermul (de natură conțuctivă) şi hipodermul (de natură conjunctivă în care
se includ formațiunile anexe aparatul pilo-sebaceu și glandele sudoripare). Acestea cuprind o serie de
celule, vase sanguine, nervi, etc. precum şi aşa-numitele fanere (părul și unghiile)(figura nr. 1).

Fig. nr. 1. Structura histologica a pielii

Epidermul
Epidermul este situat la suprafaţa pielii, fiind un epiteliu pavimentos stratificat constituit din patru
tipuri celulare, cu o evoluţie fiziologică progresivă spre conificare. Epidermul are o grosimea variabilă,
funcţie de regiune: 636 mm pe faţă şi 1 mm pe palme și tălpi. Keratinocitele reprezintă 80% din totalul
celulelor epidermului. Restul de 20% de celule sunt dispersate printre keratinocite fiind formate din
melanocite, celule Langerhans și celule Merkel. Epidermul nu dispune de vase de sânge sau de vase

2
Dumitrescu A., ”Dermatologie”, Editura Naţională, București, 1997, p. 10-16.
3
Lupuleasa D., Hîrjău V., Dumitrescu A.M., „Dermo-cosmetologie”, Editura Polirom, Iași, 1998, p. 10 – 39.
11
limfatice iar hrănirea lui se realizează prin capilarele din derm. De asemenea în epiderm lipsesc nervii
senzitivi4.

Keratinocitele
Keratinocitele sunt dispuse în straturi, fiecare strat fiind constituit din celule diferite ca formă şi
structură:
 Stratul bazal, denumit şi stratul germinativ (pentru că dă naştere celulelor stratului
supraiacent), este cel mai profund și este constituit dintr-un singur rând de celule – keratinocite – cilindrice
care conţin un nucleu central. Celulele sunt situate perpendicular pe membrana bazală. Nucleul celulelor
bazale este situat apical, iar mitozele sunt rare. Printre keratinocitele bazale se găsesc intercalate
melanocite care apar ca celule clar diferențiate. Citoplasma conţine filamente paralele cu axul mare al
celulei (filamentele Herxheimer), care se fixează pe polul bazal al celulei pe formaţiuni nodoase ale
membranei numite semidesmozomi. Circa una din 200-600 celule bazale, se găseşte în mitoză. Proporţiile
lor constituie indexul mitotic.
 Stratul mucos, spinos sau filamentos, al lui Malpighi este format din 6-20 rânduri de celule
poligonale, voluminoase, având nucleul rotund sau ovalar, cu 1-2 nucleoli. Celulele malpighiene au un
aspect mai plat şi o dispoziţie orizontală spre partea superioară, fiind unite prin tonofilamente sau punţi
intercelulare. Aspectul fibrilar face ca stratul malpighian să poarte și numele de strat filamentos. Între
celulele malpighiene există un spaţiu lacunar plin cu limfă ce conţine substanţe nutritive.
 Stratul granulos (Langhans) este situat deasupra stratului malpighian și conţine 5-6 rânduri
de celule, romboidale, cu axul mare orizontal. Nucleul lor este mai mic iar protoplasma este plină cu
granulaţii de keratohialină. În cursul keratinizării aceste granulaţii de keratohialină produc substanţa
interfibrilară (matricea) care sudează tonofilamentele.
 Stratul lucidum este situat deasupra stratului granulos și este alcătuit din celule fusiforme,
turtite, translucide, care conţin granulaţii fine de grăsime formate din eleidină, substanţă responsabilă de
aspectul refringent, caracteristic. Acesta este un strat clar şi format din celule cu nucleu picnotic sau
anucleate. Stratul lucid este denumit şi strat barieră sau zona barieră și este mai evident în zona palmelor
şi a plantelor. Stratul lucidum şi cel granulos formează împreună stratul precornos.
 Stratul cornos este constituit din alcătuit din 4-10 rânduri de celule plate, anucleate, care se
ansamblează unele în altele formând lamele care se suprapun. Partea cu totul superficială a stratului
cornos este formată din elemente izolate care se desprind la cel mai mic traumatism, poartă numele de
stratul disjunct.
Chimic, stratul cornos este format din 60% cheratină, 10% alte proteine şi 10-20% lipide (din care
80% se găsesc în membranele celulare). Cheratina este o scleroproteină bogată în cisteină, care are legături
disulfurice ce se află în reacţie de echilibru cu grupările tiol, în cadrul unui proces de oxido-reducere.
Grupările tiol se găsesc mai ales în părţile vii ale epidermului, în timp ce grupările disulfurate sunt prezente
mai ales în părţile fixe, moarte, având un rol important în funcţionarea pielii,
Stratul cornos (cel mai important din punct de vedere cosmetic) este acoperit de filmul hidrolipidic
de suprafaţă, constituit din compuşi care provin din transpiraţie şi sebum, precum şi din agregate celulare
cheratinizate. Acest film este etalat pe suprafaţa pielii relativ continuu, este constituit din 2 fracţiuni –
hidrosolubilă şi liposolubilă.
Fracţiunea hidrosolubilă are săruri minerale conţinute de transpiraţie (Na Cl, citraţi, lactaţi) şi din
compuşi azotaţi (acizi aminaţi – din straturile profunde ale epidermei), iar fracţiunea liposolubilă contine
lipide, lipide cutanate de suprafaţă (95 % din sebum, constituenţi ai transpiraţiei, 5% unele substanţe grase
elaborate de celulele epidermice în cursul degenerescenţei lor din procesul cheratinizării).
Lipidele sebumului sunt reprezentate de gliceride (trigliceride), acizi graşi liberi (60%),scualen,
ceruri esterificate, iar lipidele de natură epidermică sunt constituite din trigliceride, acizi graşi liberi, steroli
şi steroli esterificaţi.

4
Popovici A., „Dermatofarmacie şi cosmetologie”, Ed. Medicală, Bucureşti, 1982, pg. 11, 14, 16, 17-19, 21, 24, 120-123,
125.
12
 Filmul hidrolipidic de suprafaţă prezintă variaţii regionale, datorită repartiţiei inegale a glandelor
sebacee şi sudoripare pe suprafaţa pielii, grosimea diferită a stratului cornos. Vârsta, sexul, tipul
constituţional, stări patologice pot influenţa compoziţia stratului hidrolipidic de suprafaţă,
Filmul hidrolipidic împiedică penetrarea substanţelor străine în organism, deshidratarea sau excesul
de umiditate (fracţiunea lipidică a filmului contribuie la menţinerea apei în stratul cornos împreună cu
membranele corneocitelor), iar acizii graşi liberi şi esterificaţi au acţiune bactericidă şi fungicidă.
Timpul necesar de reînnoire a epidermului, evaluat după administrarea de glicină marcată cu C 14,
este de 26-28 de zile.
Un rol deosebit în asigurarea adezivităţii intercelulare îl joacă dispozitivele de joncţiune
intercelulară, care sânt de mai multe tipuri. La punctele de contact dintre celulele tuturor straturilor
epidermului normal se întâlnesc formaţiuni cu rol esenţial în realizarea coeziunii intercelulare ca
desmozomii.
Desmozomi se menţin în epiderm până la straturile superioare dispărând în stratul cornos
disjunctum. An un rol în keratinogeneză, orientând în spațiu tonofilamentele. Desmozomii sânt de forma
unor îngroşări ovale, discoide, paralele și alcătuiţi dintr-un ciment intercelular şi componente structurale ale
membranelor celulare.
Aderenţa epidermului de derm este asigurată de prelungirile citoplasmatice ale feţei profunde a
celulelor bazale, care se intrică cu prelungiri dermice corespunzătoare și prin semidesmozomi.
Semidesmozomii reprezintă un mijloc de legare a celulelor bazale cu membrana bazală pe care se fixează
tonofilamentele.
Proliferarea şi alunecarea spre exterior a celulelor bazale formează celelalte rânduri de celule a
epidermului.

Melanocitele
Melanocitele reprezintă a doua categorie de celule ale epidermului localizate exclusiv în stratul
bazal al epidermului. Multiplicarea melanocitelor se petrece prin diviziune directă. Melanina are un rol
fotoprotector, ferind acizii nucleici (mai ales ADN) de razele ultraviolete, cu acţiunea inhibitoare asupra
acestora. Constituie sistemul pigmentar al pielii cu rolul vital în fotoprotecţie prin elaborarea pigmentului
natural – melanina.
Indiferent rasă, același număr de melanocite este întâlnit în pielea fiecărei ființe umane. Cantitatea
de melanină produsă de aceste celule prezintă mari variații. La rasă neagră, melanocitele sunt mai mari și
produc mai mult pigment. Funcția melaninei5 este de a proteja pielea față de radiația solară; cu cât pielea
are o culoare mai închisă, cu atât sunt mai puțin probabile arsurile datorate radiației solare.
Expunerea la lumina ultravioletă, fie prin surse artificiale, fie prin radiația solară, stimulează
producerea de melanină printr-un proces fiziologic de bronzare. Are loc formarea melaninei, celulele se
măresc și culoarea pielii devine mai închisa. Răspunsul este variabil de la individ la individ, dar toate
persoanele, în afară de albinoși, devin mai pigmentate ca urmare acestei expuneri prelungite la lumină
solară.
Melanocitele sunt celule stelate, neregulate, cu prelungiri dendridice și nucleu dens. Celulele
imature se numesc melanoblaste și sunt răspândite printre celulele stratului bazal fiind localizate pe
membrana bazală, iar prelungirile lor servesc la transferul melaninei (sub formă de melanosomi) către
keratinocitelor straturilor superioare malpighiene.
Pigmentul melanic se sintetizează în ribozomi specializaţi (premelanozomi și melanozomi).
Melanina se formează prin oxidare enzimatică a tirozinei în dopa (3-4 dihidroxifenilalanină), apoi dopa-
chinonă.
Cataliza acestei reacții este realizată de tirozinaza melanocitară. În ultimul stadiu se ajunge, prin
polimerizarea indol-5,6-chinonei, la formarea unei polichinone regulate, care unindu-se cu glicoproteină –
dă naştere melaninei. Procesele enzimatice au loc în melanozomii ce derivă din reticulul endoplasmatic şi
aparatul Golgi. Pigmentogeneza este efectuată sub un riguros control al unui set de gene.

5
Lerner, Aaron Bunsen, and Thomas B. Fitzpatrick. ”Biochemistry of melanin formation”. Physiological reviews 30.1
(1950): 91-126.
13
 Melanogeneza. Este controlată şi hormonal. Hormonul melanostimulator şi ACTH, produşi de
hipofiză, stimulează melanogeneza 6. În funcţie de răspunsul pielii la radiațiile ultraviolet, de cantitatea şi
tipul melaninei este determinat fototipul cutanat. Există şase fototipuri cutanate se descriu următoarele
„fototipuri” cutanate (tabel nr. 1).

6
Cosgarea, Rodica.„Dermato-venerologie clinica: curs pentru student”, Editura Medicala Universitara, Iuliu Hatieganu,
2003, p. 13.
14
 Tabel nr. 1. Fototipurile cutanate

Tipul I  piele albă Tipul IV  piele mată

 se ard întotdeauna  se ard puţin
 nu se bronzează niciodată  se bronzează întotdeauna
Tipul II  piele albă Tipul V  piele brună
 se ard uşor  se ard rar
 se bronzeză puţin şi cu dificultate  se bronzează intens
Tipul III  piele albă Tipul VI  piele brun închisă spre negru
 se ard puţin  nu se ard niciodată
 se bronzează progresiv  se bronzeză intens și
profund

Celulele Langerhans
Celulele Langerhans reprezintă 3-8% din celulele epidermice, provin din măduva osoasă și sunt
localizate între celule stratului bazal și malpighian.
În microscopia optică celulele Langerhans apar ca celule clare, cu nucleul crestat, situate cel mai
adesea în stratul granulos al epidermului.
Celulele Langerhans captează exoantigene pe care le prelucrează, traversează apoi epidermul și
dermul prin sistemul limfatic, ajung la nivelul ganglionilor limfatici unde prezintă antigenul limfocitelor T.
Celulele Merkel
Celulele Merkel sunt celule neuroepiteliale situate între keratinocitele bazale în contact cu o
terminaţie nervoasă. Uneori celulele Merkel se pot grupa în grămezi de 10-80 celule formând un disc numit
corpusculul Merkel îndeosebi la nivelul buzelor şi al pulpei degetelor.
Sistemul imunitar al epidermului
Pielea și mai ales epidermul este capabilă să inducă, să regleze şi să înhibe un răspuns imun
declanşat de diferiţi agenţi. În componenţa sistemului imun epidermic sunt incluse celule Langherhans,
celule Grenstein, keratinocitele și limfocitele T epidermice.

Dermul
Dermul este situat imediat sub epiderm și este alcătuit dintr-o reţea de fibre proteice, dintr-o
matrice interfibrilară și din celule. Acestea reprezintă o masă de ţesut conjunctiv cu grosimea de 1/10 mm.
Dermul este constituit din 3 zone:
 superioară, dermul superficial (papilar) cu o structură mai laxă;
 mijlocie, corionul (dermul reticular) are o structură mai densă şi este situată la mică
distanţă sub mugurii interpapilari;
 inferioară, dermul profund, cu fascicule colagene groase.
Morfologic dermul este compus din fibre, celule şi substanţa fundamentală. Sistemul fibrelor al
dermului reprezintă 75% din greutatea dermului. Fibrele sunt de trei tipuri: colagenul, care reprezintă 90%,
elastina 10% și fibrele reticulare.
Grosimea medie a dermului este de 1-2 mm. Este subţire la nivelul pleoapelor și prepuţului (0,6
mm), în schimb este gros la nivelul palmelor și plantelor (3 mm).
Scheletul fibrilar al dermului este format dintr-o reţea de fibre:
 fibrele de colagen sunt cele mai numeroase reprezentând principalul component fibrilar al
dermului. Fibrele de colagen sunt grupate în fascicule formând benzi ondulate, alungite și întretăiate în
toate direcţiile.
 fibrele elastice produse de fibroblaşti reprezintă un conglomerat de fibre separate printr-o
substanţă amorfă lipomucoproteică. Aceste fibre sunt subţiri, sinuoase, mai mult sau mai puţin
anastomozate.

15
  fibrele de reticulină sunt fibre fine a căror structură macromoleculară se aseamănă cu cea a
colagenului. Fibrele de reticulină sunt dispuse în formă de grilaj.
Elementele celulare ale sunt reprezentate de: fibroblaste cu aspect alungit, elemente histiocitare
rotunde, de mărimea unui mononuclear (sinonime cu monociţii), mastocitele (celule cu granulaţii bazofile
metacromatice). În număr mic în derm se pot întâlni și limfocite, monocite, plasmocite cu dispoziţie în
special perivasculară, şi celule cromafine (palide și de formă alungită).
Substanţa fundamentală ocupă spaţiile dintre fibre şi celule fiind formată din mucopolizaharide
(acidul hialuronic, acidul condroitin sulfuric, etc) şi o substanţă proteică, conţinând apă, substanţe minerale
și metaboliţi.
Dermul conţine și o bogată reţea vasculară și terminaţii nervoase. Prin derm trec şi canalele excretorii ale
glandelor sudoripare precum şi firul de păr la care este anexată glanda sebacee.
Hipodermul
Hipodermul este stratul cel mai profund al pielii care face legătura ei cu celelalte ţesuturi ale
corpului. Este alcătuit din ţesut conjunctiv şi din ţesut adipos, care permite alunecarea pielii pe ţesuturile
aflate dedesubt. Este străbătut de vase şi nervi cutanaţi.
Ţesutul adipos al hipodermului participă la completarea şi armonizarea formei corpului, fiind mai
abundent la coapse şi la sâni. Hipodermul este constituit din lobuli adipoşi delimitaţi de tractusuri fibroase
care vin din derm.
În hipoderm se găsesc glomerulii glandelor sudoripare, partea profundă a foliculilor piloşi,
elementele vasculare și nervoase şi în unele regiuni, muşchii pieloşi.

Vasele sanguine și limfatice

Organul cutanat este bine vascularizat. Vasele sanguine sunt situate în derm şi au un calibru mic, cu
lumenul tapetat de un rând de celule endoteliale turtite. Ele se grupează schematic în trei etaje:
 vasele mai mari în hipoderm;
 cele de calibru mijlociu sunt situate în plexul orizontal subdermic;
 cele mai mici formează plexul subpapilar, legat de precedentul prin vase.
Un organ vascular special prezent în derm, mai frecvent la extremităţile degetelor și patului
unghiilor, îl reprezintă glomus-ul; este constituit dintr-o anastomoză arterio-venoasă directă (nu prin
intermediul capilarelor arteriale şi venoase), respectiv dintr-o arteriolă aferentă cu lumenul îngustat şi o
venă eferentă cu lumen lărgit, înconjurate de celule glomice (mioepiteliale).
Vasele limfatice prezintă capilare cu plexuri limfatice dispuse în mod analog cu vasele sanguine. Ele
culeg limfa care circulă prin spaţiile intercelulare malpighiene şi printre fasciculele conjunctive dermice. Ele
iau naştere în papile și varsă într-un plex subpapilar suprapus aceluia vasculo-sanguin, iar din acesta – intr-
un plex subdermic, ca şi vasele sanguine.
Circulaţia cutanată este reglată de centrii vasomotori – din măduva spinării, bulb, hipotalamus și
cortex (contracţia vaselor are ca efect clinic ischemia, iar vasodilataţia – conjestia, eritemul) – și de factori
hormonali (eliberarea de catecolamine). Sistemul circulator cutanat are un rol important în schimburile
metabolice (gazoase, electrolitice și al unor substanţe nutritive) şi în termoreglare (vasodilataţie arterială a
plexurilor dermice și vasoconstricţie a vaselor hipodermice în condiţii de căldură excesivă, iar în condiţii de
frig – reacţie vasomotorie inversă, insoţită și de o încetinire a debitului sanguin în circulaţia venoasă) 7.

Inervaţia pielii

7
Popovici A., „Dermatofarmacie şi cosmetologie”, Ed. Medicală, Bucureşti, 1982, pg. 11, 14, 16, 17-19, 21, 24, 120-123,
125.
16
 Inervaţia pielii se efectuează prin nervi cerebrospinali centripeţi (senzitivi) şi prin filete simpatice,
centrifuge, cu acţiunea mai ales vasomotorie şi secretorie, care au terminaţiile în muşchii netezi cutanaţi, în
pereţii vaselor și în glandele sudoripare (nu și în cele sebacee). Spre deosibire de fibrele nervilor
cerebrospinali (care sunt mielinizate) cele simpatice sunt amielinice. Venind din profunzimea hipodermului,
urcă sinuos spre derm, însoţind pachetul vascular şi luând parte la plexurile dermice și subpapilare; mici
ramificaţii urcă spre epiderm, iar unele neurofibrile ajung până în apropierea stratului granulos. În afara
terminaţiilor nervoase libere epidermice, în derm şi hipoderm se mai găsesc celule și mai ales „corpusculi”
senzoriali specializaţi:
 sensibilitatea tactică este atribuită corpusculilor Meissner (Wagner-Meissner);
 discurilor Merkel (ambele fiind constituite din celule și terminaţii nervoase libere), precum
şi terminaţiilor în formă de coşuleţ de la nivelul foliculelor pilosebacei;
 sensibilitatea termică este asigurată de corpusculii Krause (pentru frig) și corpusculii Ruffini
(pentru cald);
 sensibilitatea tactilă și la presiune îşi are reprezentanţii în corpusculii cu o capsulă
multilamelară groasă Vater-Pacini și variantă acestora corpusculii Golgi-Mazzoni;
 durerea îşi are corespondentul anatomic în terminaţiile nervoase libere din dermul
superior;
 pruritul nu are terminaţii nervoase specializate, ci ar reprezenta doar o formă atenuată
specială a durerii ( azi se apreciază că pruritul este condiţionat de factori complecşi).
Toate aceste manifestări ale sensibilităţii cutanate pornesc ca semnale (excitaţii) de la nivelul
extreroreceptorilor amintiţi care le înregistrează și le transmit sistemului nervos central, transformându-se
la nivelul scoarţei cerebrale în senzaţiile corespunzătoare de frig, căldură, presiune, tact etc.

Anexele cutanate
Anexele cutanate cuprind glandele cutanate și fanerele. Glandele cutanate cuprind glandele
sudoripare ecrine, glandele sudoripare apocrine și glandele sebacee. Fanerele cutanate cuprind părul și
unghiile.
Glandele sebacee sunt anexate firelor de păr, ansamblul constituind foliculul pilo-sebaceu. Glandele
sudoripare apocrine sunt anexe ale foliculilor pilo-sebacei, pe când glandele sudoripare ecrine nu sunt
legate de firele de păr.
Suprafaţa epidermului este presărată de o multitudine de mici orificii corespunzând ostiumului pilar şi
porilor glandelor sudoripare.

Foliculul pilo-sebaceu
Foliculul pilo-sebaceu cuprinde:
 părul şi tecile sale;
 muşchiul erector al firului de păr;
 glanda sebacee.
Firul de par se naște la nivelul epidermului, în foliculul pilos, și este format din radacină sau bulb,
aflat într-un sac la care se atașează glanda sebacee și muschiul firului, precum și din firul propriu-zis, sau
tija, a cărui culoare este diferită de la o persoana la alta. Foliculul pilos este o producţie a epiteliului de
suprafaţă și este implantat oblic în derm, ajungând chiar până în ţesutul adipos. Foliculul pilos prezintă la
suprafaţă o deschizătură ca o pâlnie care se deschide într-un orificiu numit ostiu folicular (por).
Firul de păr este format din celule moarte bogate în proteine, din care cea mai cunoscută este
keratina. Părul are o structura fibrilara concentrică. Culoarea părului este data de melanocite. Persoana
adultă posedă cam 100.000-120.000 de fire în podoaba capilară. Diametrul părului pielii capului variază
între 40÷120 milimicroni.Fiecare fir crește un milimetru la trei zile, ceea ce face cam 12-15 centimetri pe an.

17
Diametrul părului albilor şi al negrilor este mai mic decât al mongoloizilor. Perii capilari sunt cei mai lungi,
lăsaţi să crească natural ajung la lungimi considerabile.
La rasele europene, la femei acestă lungime variază între între 50÷100 cm. Viteza medie de creştere
a părului este de 0,1÷0,4 mm/zi, ea fiind influenţată de diferiţi factori. Viteza cea mai mare de creştere se
înregistrează pe cap (scalp) şi bărbie, unde variază între 0,30÷0,40 mm/zi.
Părul axilar creşte aproape tot atât de repede, iar pe restul corpului este mai mică (circa 0,2
mm/zi). Părul de pe barbă creşte mai repede vara (de la 0,3 mm/zi, în ianuarie la 0,54 mm/zi în septembrie),
decât iarna, iar noaptea mai repede decât ziua. Legat de sex și vârstă, creşerea părului cea mai rapidă se
înregistrează între 15÷30 de ani, descreşte între 50÷60 de ani, ea este mai rapidă la femei decât la bărbaţi.

Structura firului de păr

Firul de păr este alcătuit din 85% proteină (keratina), aproximativ 12% apă, și 0,1% pigmenți
(melanina). 65-95% din greutatea părului este rezultată din condensarea aminoacizilor existenţi în celulele
corticale. Keratina, ca și alte proteine este formată din aminoacizi, care imprimă proprietăţile caracteristice
părului. Aminoacizii izolaţi din păr sunt: lizina, histidina, arginina, acidul aspartic, treonina, serina, acidul
glutamic, prolina, glicina, alanina, cistina, valina, metionina, izoleucina, leucina, tirozina și fenil alanina.
Cistina (forma stabilă a aminoacidul cisteină) se găseşte în cantitatea cea mai mare (17,59%), apoi
acidul glutamic (14%), leucina, izoleucina (12,2%), arginina (10%) și cantitatea cea mai mică metionina
(0,70-1%). Măduva conţine o cantitate mică de cistină și cantităţi mai mari din ceilalţi aminoacizi,
În compoziţia sa chimică s-au mai pus în evidenţă cantităţi mici de substanţe hidrosolubile cum
sunt: pentoze, fenoli, acid uric, glicogen. În păr s-au pus în evidenţă prin metode analitice urme de metale,
care pot influenţa rezultatul unor tratamente ca vopsitul, decolorarea: acestea sunt atribuite în special
fierului. În păr s-au pus în evidenţă următoarele minerale: Ca, Mg, Sr, B, Al, Sn, Na, K, Zn, Mn, Fe, Ag, Au,Ti,
Wo, Mo, I, P, Se. Cele mai multe au provenienţă externă. W. Strain şi colaboratorii arată că zincul din păr
reflectă conţinutul în zinc al ţesuturilor organismului și că prin circuitul sanguin ajunge și el ca şi alte metale
în păr. S-a stabilit că lipsa unor elemente din păr, ar constitui un indicator pentru anumite afecţiuni. O
cantitate anormal de scăzută de crom în păr, indică existenţa diabetului juvenil; o concentraţie exagerat de
ridicată de sodiu şi în acelaşi timp foarte scăzută de calciu indică prezenţa unor boli ereditare. O
concentraţie anormală, scăzută de calciu şi magneziu indică boala congenitală, fenilcetonuria. Firul de păr își
are originea la nivelul dermului profund, partea sa inferioară fiind irigată de vasele de sânge din derm.
Firul de păr este alcătuit din (figura nr. 2):
 trunchi – partea vizibilă a firului de păr – este alcatuită, în general, din celule moarte;
 radacina – singura parte vie a firului de păr; se gasește sub scalp, într-o adâncitură numita
folicul. Fiecare dintre noi are în structura scalpului între 100 000 și 150 000 de foliculi.
Fiecare fir de păr este compus din trei straturi:
1. Cuticula (stratul exterior) protejează interiorul fiecărui fir de păr. La un păr normal, sănătos,
aceste învelişuri ale cuticulei sunt alăturate astfel încât părul este uniform, mătăsos, strălucitor şi uşor de
pieptănat. Părul deteriorat este rar, aspru, lipsit de strălucire, dificil de pieptănat şi nu mai are rezistenţă
împotriva factorilor nocivi.
2. Cortexul (stratul urmator de cuticule) – este format din fibre ce conțin celule ce conferă
rezistență și elasticitate firelor de păr. Cortexul conține pigmentul denumit melanina care dă culoarea
naturală firului de par.
3. Măduva (interiorul firului de păr) - este formată în celule delicate de keratină, conţine
granule de grăsimi și bule de aer. Aceasta oferă substanțele hrănitoare necesare celorlalte două straturi.

18
 Fig. nr. 2. Structura firului de par

Textura firului de păr este determinată de mărimea și forma foliculului pilos, care este o
caracteristică genetică controlată de vârsta și rasă. Sebumul este cel care confera strălucire naturală firului
de păr. Acesta este un ulei ce conține ceară și grăsimi, este eliminat prin foliculul pilos de către glandele
sebacee, responsabile de producerea sebumului. Acesta oferă o protecție eficientă firului de păr,
uniformizând suprapunerea solzilor cuticulei și menționând elasticitatea firului de păr și nivelul optim de
hidratare.

Ciclul de viata al firului de păr:

Dintre firele de păr cad aproximativ 100 de fire pe zi în cazul unei persoane normale. Căderea
acestor fire de par este explicabilă prin cele 3 faze ale ciclului de viata pe care îl parcurg firele de păr:
anagen,catagen și telogen. Într-o tricogramă normală se găsesc 85÷90% din foliculi în anagen, 8÷14% în
catagen și 1% în telogen.
Faza anagenă – faza în care firul de păr crește și are o durată variabilă, determinată genetic,
specifică fiecarei persoane, între 2 și 6 ani.
Faza catagenă – este o perioada mai scurtă, de circa 1-2 săptămâni, în care firul de păr se oprește
din creștere și în final moare, fară a se desprinde de scalp.
Faza telogenă - firele de păr care deja au murit ramân pe scalp o periaoadă de aproximativ 3-4 luni
și abia apoi se elimină spontan sau la o minimă tracțiune, smulgerea lor fiind absolut nedureroasă .
Din acest motiv este important ca orice tratament pentru căderea părului să fie urmat minim 3-4
luni pana cand cad toate firele care erau deja moarte în momentul inceperii sale. Abia după aceasta
perioadă se poate constata reala eficiență a tratamentului recomandat. Perioada în care se elimină în mod
spontan de pe scalp aceste fire de păr și care uneori este favorizată de stres, deficite alimentare și
vitaminice, sarcina sau convalescența se numește efluviu telogen. În aceasta situație aflată la limita dintre
patologic și normal, cele mai indicate sunt suplimentele nutritive cu conținut specific, asemanatoare
părului, și aplicații locale sub formă de șampoane sau loțiuni cu vitamine și substanțe vasodilatatoare. Cel
mai frecvent se utilizează vitaminele din grupuil B: B5 – cu rol hrănitor și hidratant, B6 – implicată în sinteza
keratinei, derivați de vitamina E și substanțe care fac vasodilatație la nivelul vaselor din derm ajutând la o
buna irigare a rădăcinii firului de păr – nicotinat, tocoferol.
Culoarea părului este o caracteristică ereditară, ea se datorează celor doi pigmenţi, melanina
(eumelanina) şi feomelanina.
Melanina se formează în melanocite, de unde prin prelungirile dendritice ale acestora difuzează în
celulele corticale care sunt încă moi și nekeratinizate. Granulele de melanină iniţial existente în melanocite
sunt incolore şi conţin tirozină, care sub influenţa tirozinazei și a radiaţiilor UV trec în melanină.
Feomelanina rezultă din reacţia dintre triptofan, tirozină și tirozinază. Părul roşu conţine o cantitate mai
19
mare de fier decât celelalte nuanţe. Fierul în păr se găseşte sub formă de pigment organic complex.
Pigmentul roşu al părului aşa-numit tricosiderin conţine complecşi de fier.
Părul este lubrifiat de sebum, secretat de glandele sebacee, de tip holocrin, care la maturitate se
dezintegrează complet, eliminând secreţia care se varsă prin conductul sebaceu. Esterii din secreţia sebacee
sunt scindaţi sub acţiunea enzimelor lipolitice prezente în conductul sebaceu și la suprafaţa pielii, în
digliceride, monogliceride și acizi graşi liberi.
Muşchiul erector al părului
Muşchiul erector al părului este un muşchi neted, oblic, localizat pe faţa externă a glandei sebacee.
Contracţia muşchiului erector provoacă ridicarea firului de păr care se verticalizează.
Glandele sebacee
Glandele sebacee sunt în general anexe ale firului de păr cu structură tubulo-alveolară, situate în
triunghiul format de epiderm, firul de păr și muşchiul erector al firului de păr.
Glandele sudoripare apocrine
Sunt mult mai puţine numeric, se găsesc grupate în regiuni axilare, inghinale, mamelonare,
anoperianală, pubiană, sunt mai mari decât cele ecrine și au o secreţie holocrină; ca și cele ecrine sunt
tubulare și se deschid printr-un canal excretor în vecinătatea imediată a unui folicul porţiunea secretorie a
glandelor sudoripare apocrine este localizată în hipoderm, mai profund decât porţiunea secretorie a
glandelor sudoripare ecrine.
Produsul de secreţie este opac, gras și alcalin. El este secretat în mod apocrin: eliminarea polului
apical al celulelor, dar partea bazală şi medie rămâne pe loc pentru regenerarea elementelor pierdute.
Glandele sudoripare ecrine
Glandele sudoripare ecrine sunt repartizate pe toată suprafaţa pielii, cu excepţia regiunilor axilare,
perimamelonare, pubiene. Sunt foarte numeroase la nivelul palmelor și plantelor şi numeroase la nivelul
dosului mâinilor şi pielii capului.
Sunt glande exocrine tubuloase simple având o porţiune secretorie şi un canal excretor. Secreţia lor
apoasă, incoloră şi sărată constituie sudoarea. Sunt glande merocrine vărsându-și conţinutul în afara
foliculului pilos.
Unghia
Unghiile sunt formate dintr-o lamă cornoasă compactă, dură compusă din celule anucleate.
Macroscopic unghia prezintă două părţi: o parte vizibilă - corpul unghiei sau limbul și o parte
ascunsă sub repliul unghial – rădăcina. Lunula este porţiunea albă a corpului situată în vecinătatea rădăcinii.
Pielea care acoperă rădăcina constituie bureletul unghial a cărui extremitate liberă, foarte keratinizată, se
numeşte cuticula, pe când regiunea situată sub marginea liberă a unghiei se numeşte hiponichium sau patul
unghial.
Creşterea unghiei se face prin proliferarea şi diferenţierea epiteliului rădăcinii și lunulei unghiei,
numită matricea unghială. Matricea produce platoul unghial cu viteza de 1 mm/săptămână la mâini și de
0,25 mm/săptămână la picioare8.
Biochimia pielii
Se poate afirma că pielea este constituită din: apă; elemente minerale; substanţe organice; enzime;
vitamine.
Apa
Este un component biochimic cu rol de prim ordin în metabolismul general al organismului.
Epidermul conţine 60 – 70 % apă, dermul - 75 % apă. Pielea are nevoie de apă pentru hrană, ca şi pentru
secreţia sudorii. Conţine cam 6 – 11 % din totalitatea apei din organism, mediată după muşchi, în care
componenţa hidrică atinge 50 %. Există o creştere a cantităţii de apă în piele, în unele afecţiuni cutanate ca:
eczema, psoriazis, eritrodermii, pemfigus. Cantitatea de apă este dependentă de vârstă.
8
Cosgarea, Rodica „Dermato-venerologie clinica: curs pentru student”, Editura Medicala Universitara Iuliu Hatieganu,
2003, p. 12.
20
 Conţinutul în apă al pielii se exprimă prin factorul natural de hidratare (NMF – Natural Moisturizing
Factor) care caracterizează starea naturală, de hidratare a pielii, 71,5% - derm (39% legată în ţesutul
conjunctiv, 32,5% în substanţa fundamentală), 80% din apă participă la schimburile hidrice, iar 20% este
legată, fixă (tabel nr. 2).
Tabel nr. 2. Compozitia chimica a NMF
Nr. Crt. Componente Cantitate %
1 acid 2-pirolidon 5carboxilic 12
2 aminoacizi liberi 40
3 uree 4
4 amoniac 1,50
5 acid uric 1,50
6 glucozamina 1,50
7 creatinină 1,50
8 sodiu 5
9 calciu 4
10 potasiu 4
11 magneziu 1,5
12 fosfaţi 0,5
13 cloruri 6
14 lactaţi 12
15 citraţi şi formiaţi 0,5

La retentia apei in piele concura:

 proteinele prin constituenţii hidrosolubili, care se dispun între lanţurile proteice şi care
permit penetrarea uşoară a moleculelor de apă, ureea facilitează acest proces,
 hidraţii de carbon din stratul cornos, reprezentaţi de o fracţiune neutră de zaharuri
(fructoză, glucoză, manoză, lactoză),
 lipidele cutanate din stratul cornos care protejează substanţele higroscopice din piele
(sarea de sodiu a acidului 2- pirolidon – 5 carboxilic, lactat de sodiu).
NMF reprezinta intre 20% şi 30% din greutatea uscatǎ a stratului cornos şi sunt gǎsiţi intercelular
cȃt şi extracelular,
Contribuitorii majori ai factorilor intracelulari (NMF) sunt aminoacizii de bazǎ şi derivaţii acestora,
cum ar fi acid 2-pirolidon carboxilic ,aceştia cuprinzȃnd pȃnǎ la 50% din greutatea totalǎ a NMF,
Concentraţia de NMF variazǎ ȋn funcţie de vȃrstǎ şi profunzimea pielii. In straturile cele mai adȃnci
ale stratului cornos ,la indivizii ȋntre 50-65 de ani , concentraţia NMF este scǎzutǎ.
Din cauzǎ cǎ NMF sunt efectiv agenţi de umectare, aceştia au un impact pozitiv asupra
proprietaţilor biochimice şi mecanice ale stratului cornos. I.H. Blank a comunicat importanţa menţinerii unui
conţinut important de apǎ în stratul cornos pentru a preveni sau a reduce subţierea pielii, crǎparea şi
exfolierea.
În plus, pentru a consolida conţinutul de apǎ din piele, NMF imbunǎtǎţeşte plasticitatea pielii datoritǎ
interacţiunilor specifice cu cheratina. NMF reduce mobilitatea apei ca şi forţele intermoleculare între fibrele
de cheratinǎ.
Aminoacizii neutri şi cei de bazǎ contribuie major la procesul de plasticizare. Eliminarea factorilor
(NMF) solubili poate apǎrea în timpul clǎtirii cu apǎ sau curǎţǎrii. Sistemele de curǎţare slabe ar trebui astfel
folosite încat sǎ reducǎ eliminarea de factori (NMF).
Majoritatea aminoacizilor bazaţi pe NMF şi derivaţii acestora (pirolidina carboxilicǎ şi acid urocanic) sunt
obţinuţi prin hidroliza enzimaticǎ a proteinelor (proteoliza). Filagrina este o proteinǎ care se găseşte în
stratul granulos, este puternic bazicǎ, gǎsitǎ în granulele cheratinice ale epidermei. Profilagrina este
descompusǎ în straturile superioare ale epidermei viabile.
Din cauzǎ cǎ profilagrina este inactivǎ osmotic, pielea a creat un proces pentru a proteja celulele
epidermale bogate în apǎ faţǎ de presiunea osmotica indusǎ prin lizǎ. Abilitatea filagrinei de a se degrada în
21
interiorul componentelor NMF din stratul cornos face posibil ca stratul extern sǎ menţinǎ o cantitate
adecvatǎ de apǎ când se face expunerea în locuri foarte uscate. Descompunerea filagrinei este strict
controlatǎ de activitatea apei.
La baza experimentelor in vitro, descompunerea filagrinei are loc doar când activitaţile apei sunt
între 0.7 şi 0.95 . La activitǎţi de o valoare mai mare, descompunerea nu are loc. La activitǎţi de o valoare
mai micǎ, enzimele proteolitice sunt inactive, iar procesul de exfoliere se întrerupe (cedeazǎ).
În consecinţǎ, atunci când pielea este închisă se produce o descompunere minimǎ de filagrină. În
condiţii uscate, activitatea proteoliticǎ creşte, rezultând o producţie mai mare de NMF. Existǎ un mecanism
care asigurǎ un conţinut adecvat de apǎ în stratul de piele cel mai influenţat de schimbǎrile mediului sau
acţiunile chimice.
Folosind metode cu benzi absorbante şi spectroscopie, investigaţiile au arǎtat faptul cǎ,
concentraţia de NMF scade substanţial când se apropie de stratul granulos. Dat fiind conţinutul ridicat de
apǎ, se aşteaptǎ ca NMF sǎ se fomeze în cantitǎţi mici lângǎ stratul granulos şi la graniţa dintre stratul
cornos şi cel granulos.
În momentul în care concentraţia de apǎ scade în partea superioarǎ a stratului cornos, are loc o
decompunere de filagrinǎ. Surprinzǎtor, Egawa şi Tagami nu au raportat schimbǎri în concentraţia de NMF
(altele decât acid lactic şi uree) în funcţie variaţiile sezoniere.
Singura corelaţie gǎsitǎ a fost concentraţia ridicatǎ de NMF. În acelaşi raport, subiecţii tineri
japonezi (32 ani) au o cantitate redusǎ de NMF faţǎ de subiecţii mai în vârstǎ (67 ani). Acest rezultat a fost
atribuit unui sistem mai rapid al stratului cornos la subiecţii mai tineri.
Anumiţi NMF se comportǎ ca simpli umectanţi şi au alte funcţii. Lactaţii şi potasiul, afecteazǎ pH-ul
şi grosimea stratului cornos. Doi NMF adiţionali, HA (acidul hialuronic) şi glicerolul, au fost gǎsiţi de
asemenea în stratul cornos. HA, un nonsulfat glicozaminoglican, este un polimer higroscopic. Este un bine
cunoscut component al dermei, care menţine hidratarea şi intergritatea structuralǎ. În stratul cornos, nu
are funcţie numai de umectant, dar şi interacţioneazǎ cu lipidele intercelulare şi regleazǎ proprietǎţile
mecanice ale stratului cornos.
Glicerolul poate fi derivat din descompunerea trigliceridelor sau poate rezulta din conversia de
fosfolipide din acizi graşi. Importanţa glicerolului a fost descoperitǎ într-un studiu fǎcut de Fluhr. Glicerolul
influenţeazǎ flexibilitatea pielii prin interacţiunea cu lipidele pielii.

Elemente minerale
Prin analize microchimice ca şi prin histochimie s-a putut vedea că pielea conţine o mare cantitate
de minerale ca: Na, K, Ca, Mg, S, P, Cl, Fe, F, precum și elemente catalitice: As, Cu, Zn, Cb. Pielea este dintre
toate organele cea mai bogată în clor, conţinând aproape 33 % din cantitatea totală a clorului din organism.
În caz de retenţie clorurată, proporţia de clor din piele atinge 22 – 77 % din clorul total. În caz de deperdiţie
de clor, pielea este prima care-l cedează, în felul acesta, ea fiind un important regulator al metabolismului
acestui element. Dintre componenţii pielii, dermul și în deosebi corionul serveşte de rezervor al apei și
clorului.

Substanţe organice
Substanţele organice sunt reprezentate de oze, care se găsesc sub formă de oze simple, de glucoză
în celulele stratului bazal și malpigian ca şi în derm, fie sub formă de glicogen în stratum lucidum şi în partea
superioară a acelui malpigian și compuşii azotaţi.
În epiderm au fost decelaţi un mare număr de acizi aminaţi: glicocol, cistină, tirozină, alanină etc.
Keratina un polipeptid (triptofan, cistină, tirozină, alanină, lizină etc.) face parte integrantă din grupul
albuminelor tisulare, ea întrând în compoziţia substanţei cornoase în epidermului, perilor şi unghiilor.
Proteinele specifice dermului sunt colagenul, reticulina și elastina, constituente ale fibrelor
respective.
Colagenul are în compoziţie cantităţi mari de glicool, aminoacizi (acid glutanic, aspartic) și specific
proline și hidroxiproline. Reticulina conţine sulf şi fosfor. Elastina e insolubilă. Toate acestea substanţe sunt
sintetizate ca precursori în citoplasma fibroblaştelor, se polimerizează şi se diversifică însă în spaţiul
extracelular.
22
 Lipide
Pielea conţine grăsimi neutre (trigliceride), acizi graşi nesataturați ca acidul oleic, care provine din
conversia glicogenului intracelular.
Lipidele sunt o rezervă energetică depozitată în hipoderm, sub formă de fosfolipide mai ales în
membranele celulare şi organite. În cursul keratinizării ele se descompun. Lipoproteinele sunt compuşi ce
au rol în transportul grăsimilor. Sterolii se găsesc în piele, mai ales în epiderm și sebum , sub forma
colesterolului liber şi esterificat, care se formează din precursori (scvalen). Sub acţiunea razelor ultraviolete,
în piele se sintetizează vit. D din hidrocolesterol.

Enzimele de la nivelul pielii

La nivelul pielii se petrec transformări chimice complexe posibile numai în prezenţa unor
catalizatori, denumiţi enzime sau fermenţi cu rol în accelerarea vitezei reacţiilor biochimice, care stau la
baza proceselor vitale ale organismului.
Se deosebesc următoarele categorii de enzime:
Hidrolaze
Hidrolazele transformă prin hidroliză moleculele voluminoase în molecule mai mici. Dintre hidrolize
cităm: lipaza și esteraza, care acţionează asupra grăsimilor, amilaza și β glucozidaza care degradează
polizaharidele, peptidaza (leucinaminopeptidaza, carbopeptidaza, pepsina, tripsina, chimiotripsina), care
transformă albuminele în polipeptide și acizi aminaţi, şi fosfataza, care scindează acizii nucleici.
Oxidoreductaze
Oxidoreductazele continuă dezintegrarea începută de hidrolaze. Sub acţiunea lor se face oxidările,
reducerile, oxidoreducerile ultima parte a metabolismului. Dintre acestea cele mai importante sânt:
aminooxidaza, gluco-oxidaza, dehidrogenaza succinică, malică, care controlează ciclul Krebs.
Transferazel
Transferazele sunt enzime care produc transfer de grupe C, grupa glicozil sau azotate, dintre care
menţionăm transaminaza, acetilcolinesteraza.
Lipaze
Lipazele sunt reprezentate de aldolază, decarboxilaze. etc, care catalizează scindarea unui compus
în două fragmente sau combinarea a două substanţe în a treia (sinteteza).
Izomeraze
Izomerazele deplasează unele grupări carboxilice sau radicali, obţinundu-se corpi diferiţi: Printre izomeraze
sunt: epimeraza, racemaza etc.
Lidaze
Lidazele conţin glutaminsintetaza şi peptidsintetaza, care fixează legatura C-O sau C-C.

pH –ul cutanat
Pielea sănătoasă are un pH acid, valori medii 5 – 5,5, fiind imprimat de concentraţia ionilor de
hidrogen a elementelor constitutive ale transpiraţiei şi sebumului, a substanţelor hidrosolubile din stratul
cornos şi a H2CO3 (straturi profunde - difuzie spre suprafaţa pielii) (tabel nr. 3).
23
 Tabel nr. 3. Valorile pH-ului pielii

Nr. Crt. Regiunea corporală Valoare pH

1 pielea capului 4,0
2 pielea de pe coapsă, gambă şi gleznă 4,5
3 faţă 4,7
4 trunchi 4,7
5 pliu anal 4,8
6 dosul mâinii 4,9
7 pliu inghinal 6,2
8 sub axilă 6,5
9 spaţiu interdigital plantar 7,0

Funcţiile pielii
Pielea exercită numeroase funcţii. Unele dintre ele sunt în legătură cu poziţia ei de barieră între
mediul extern şi intern. Altele se integrează în economia organismului.

Cheratinogeneza si melanogeneza
Sinteza cheratinei este efectuată printr-un mecanism complex, în toate straturile epidermului, dar
un rol important în diferențierea și evoluția spre suprafața cutanată o are dermul, ce produce un factor ce
influențează proliferarea celulelor bazale.
Se deosebesc 2 tipuri de cheeratină, cea moale, prezentă în epiderm și în teaca firului de păr și cea
dură, prezentă în unghii și corticala firului de păr.
Sinteza melaninei (melanogeneza sau pigmentogeneza), capacitatea melanocitelor inserate printre
celulele stratului bazal de a sintetiza pigmentul melanocitar cu rol esențial în fotoprotecție.

Funcţia de protecţie
Protecţia termică e dată de conductibilitatea termică redusă şi capacitatea termică ridicată datorită
conţinutului bogat de apă. Protecţia mecanică e realizată de elasticitatea, rezistenţa şi turgescenţa pielii. Un
rol important îl are în acest sens rezistenţa fibrelor colagene, elastice, prezenţa paniculului adipos și
îmbibaţie hidrică a dermului și hipodermului.
Protecţia chimică are loc prin filmul lipidic superficial care scade permeabilitatea pielii faţă de
substanţele solubile în apă şi keratina are un loc identic fiind impermeabilă faţă de apă, care produce numai
uniflarea ei coloidală. Keratina e rezistentă faţă de soluţiile acide și alcaline slabe.
Legată de protecţia chimică este absorbţia percutanată, care e mai accentuată la nivelul foliculilor
piloşi. Limitarea absorbţiei percutanate e realizată de o triplă barieră reprezentată de:
 stratul lipidic superficial și stratul cornos;
 membrana bazală;
 substanţa fundamentală a dermului.
Apa trece prin piele numai în cantităţi foarte reduse (circa 5 mg pe 100 cm² pe minut). Acest proces
este în dependenţă de lipidele epidermului și impermeabilitatea keratinei faţă de apă.

24
 Protecţia biologică împiedică pătrunderea agenţilor vii (paraziţii, bacterii, virusuri). Ea se realizează
prin filmul lipido-acid superficial ca un pH acid 4,5-5,5 neprielnic majorităţii microorganismelor patogene. O
altă cale de protecţie biologică este realizată de integritatea epidermului, multiple microorganisme nu pot
trece prin pielea intactă.
Umiditatea, îmbibiţia grăsoasă superficială şi electronegativitatea suprafeţei epidermului
favorizează fixarea microparticulelor de praf şi a microorganismelor încărcate electropozitiv. Capacitatea de
izolare electrică (dielectrică) a pielii este prezentă numai în stare uscată. Pielea umedă e bună
conducătoare.

Funcţia respiratorie
S-a dovedit că pielea este sediul unor schimburi de gaze, din exterior pătrunde oxigen, iar spre
exterior se elimină bioxid de carbon. Faţă de respiraţia prin plămîni respiraţia pielii reprezintă numai 1% -
îngrijirea cosmetică a pielii trebuie să asigure și să respecte această funcţie respiratorie a pielii. De
asemenea, prin piele difuzează în mod continuu, din spaţiile interceluiare spre exterior, o cantitate
apreciabilă de vapori de apă.

Funcţia excretorie
Cum s-a arătat mai sus, aceasta este asigurată de glandele sudoripare. Funcţia sudorală este un
fenomen care în esenţă constă în pierderea căldurii (termoliză) prin fenomenul de evaporare a apei la
suprafaţa pielii. Sudoarea secretată de glandele sudoripare este o soluţie salină hipotonă, fiind în principal
compusă din apă şi electroliţi dintre care principalii sunt clorura de sodiu, potasiu şi bicarbonaţi.
Sudoarea conţine de asemenea și substanţe organice precum acidul lactic, ureea și amoniacul.
Glandele sudoripare ecrine secretă sudoarea continuu. Perspiraţia insensibilă a unui organism în repaus
este în jur de 200 mL de sudoare pe oră la o temperatură a mediului ambiant de 18°C. Fluxul sudoral este în
funcţie de necesităţile de termoreglare.
În general, o vasodilatare periferică produce o transpiraţie abundentă pe cînd vasoconstricţia
micşorează mult transpiraţia.
Activitatea glandelor sebacee se găseşte sub acţiunea hormonilor sexuali. Hormonii androgeni
stimulând activitatea glandelor sebacee iar estrogenii au la nivelul glandelor sebacee un efect antagonist 9.

Funcţia de termoreglare
Temperatura internă constantă a organismului este de 37°C. Temperatura cutanată variază între
20°C și 40°C, cel mai adesea situându-se între 28°C și 32°C la o valoare intermediară între temperatura
internă și mediu. O serie de mecanisme reglatorii intervin pentru menţinerea homeostaziei.
Metabolismul celular reprezintă principala sursă de căldură a organismului. Schimburile termice
între organism şi mediul înconjurător se fac prin patru mecanisme fizice principale: prin radiaţie, prin
conducţie, convecţie, evaporare.
Pielea elimină apă într-un mod insensibil, fenomen numit perspiraţie. Hipotalamusul reprezintă
principalul centru al termoreglării. Pe cale nervoasă el primeşte informaţii asupra temperaturii cerebrale,
cutanate și a sângelui prin termoreceptorii situaţi în piele, creier și vasele sanguine. Pe baza acestor
informaţii hipotalamusul echilibrează balanţa între termogeneză și termoliză. Protecţia împotriva frigului se
realizează prin creşterea metabolismului, producerea de căldură prin muşchi și vasoconstricţie cutanată
arteriolară. În schimb protecţia împotriva căldurii se realizează prin vasodilataţie cutanată activă și
sudoraţie.

Funcţia de absorbţie

9
Ibidem, p. 14.
25
 Cu toată impermeabilitatea pe care epiderma o posedă faţă de pătrunderea substanţelor chimice în
interiorul pielii, totuşi o cantitate mică de substanţe poate fi absorbită, avînd influenţe importante asupra
organismului.
În practica cosmetică și medicală este folosită această proprietate a epidermei pentru administrarea
anumitor substanţe prin aplicarea de creme, emulsii, unguente, loţiuni, prin fricţionări sau prin ionizări, prin
folosirea băilor (de sare, de nămol, de plante etc).
Ca vehicul pentru încorporarea substanţelor active sunt folosiţi aşa-numiţii excipienţi, mai ales
grăsimile naturale vegetale sau animale prezentate mai departe la capitolul lipide.
Funcţia de recepţie
Bogata reţea a filetelor nervoase ale pielii, însumînd o lungime de 4 m pe o suprafaţă de 1 cm de
piele, asigură, prin receptorii ei de contact, preluarea impulsurilor diferiţilor agenţi mecanici, fizici și chimici
din exterior. Aceste impulsuri sînt propagate în axul cerebrospinal şi dau senzaţiile respective: tactile, de
presiune, termice, etc10.
Funcţia de depozit
Este de asemenea în strînsă legătură cu aspectul estetic al corpului, deoarece sub piele se pot
depozita grăsimi și alte substanţe absorbite de organism şi care depăşesc posibilităţile acestuia de ardere
sau de reţinere în ficat şi în sânge. Se formează astfel depozitele de grăsime de pe coapse şi din alte regiuni
ale corpului, dând acestuia un aspect estetic în unele cazuri dar mai frecvent, aspecte inestetice.
În piele pot fi reţinute în hipodermă şi cantităţi mari de apă sau de ioni de sodiu, producînd aşa-
numitele edeme.
Funcția imunologică a pileii
Sistemul imunitar este constituit în principal din celulele prezentatoare de antigen (CPA) care în
piele sunt reprezentate de celulele Langerhans din epiderm și celulele dendritice din derm. Mastocitele din
derm joacă de asemenea un rol important în procesele imunologice și stările alergice. Dermul prin sistemul
reticulo-endotelial are și funcţie hematopoietică, iar unele celule din seria mieloblastică și limfoblastică pot
fi prezente în stări patologice.
Funcţie endocrină
Pielea nu are o funcţie endocrină proprie cunoscută, dar se ştie că e strâns corelată de sistemele (în
boala Addison, acnee, hirsutism, mixedem, diabet).
Funcţia de cicatrizare a pielii
Pielea izolează şi protejează organismul faţă de mediul exterior. Atunci când apare o soluţie de
continuitate sau o alterare a pielii intervine procesul de cicatrizare cu implicarea unui număr mare de tipuri
celulare.
În procesul de cicatrizare cutanată al plăgilor acute intervin trei mari etape. În cursul primei faze
vasculare și inflamatorii în plagă ia naştere un dop de fibrină. A doua fază constă în reparaţia tisulară
dermică și epidermică conducând la epitelizarea plăgii. Ultima fază mai puţin cunoscută este cea de
remodelare a matricei extracelulare și de maturare a cicatricei. Aceste etape se intrică în timp.
Desfăşurarea anormală a acestor funcţii fiziologice ale pielii face ca pielea să fie expusă acţiunii
agenţilor dăunători din mediul extern.

10
Irina Hunian, Mihail Hunian, „ABC de cosmetic”, Editura tehnică, București, 1969, p. 26-28.
26
 II. COSMETOLOGIE. PRODUSE COSMETICE. ASPECTE LEGISLATIVE DESPRE PRODUSELE
COSMETICE
Cosmetologia (de la grecescul κοσμητικός, „înfrumusețare” și-λογία, „știință”) este știinţa
denumită în mod obişnuit cosmetică care se ocupă cu studiul preparatelor şi mijloacelor destinate
menţinerii şi asigurării igienei, frumuseţii corpului omenesc (piele sănătoasă, normală).
Altfel spus, cosmetologia este o ramură a dermatologiei care abordează probleme de bioestetică și
studiază mijloacele individuale de menţinere a pielii în perfectă sănătate şi frumuseţe pe un interval de timp
cât mai lung posibil.
Cosmiatria este Ştiinţa perfecţionării frumuseţii fizice a corpului omenesc prin medicina estetică
(chirurgie plastică, dermatologia estetică, geriatria preventivă) şi morfologia estetică (cultura fizică,
endocrinologia plastică).
Gerondermia abordeaza studiul fenomenelor fiziologice şi patologice ale îmbătrânirii organului
cutanat.
Cosmetologia are două părţi importante:
 cosmetica integrală;
 cosmetica decorativă.
Cosmetica integrală - cuprinde regulile generale care privesc menţinerea în stare corespunzătoare a
sănătăţii corpului și a pielii, folosind in acest scop procedee ca: băi, duşuri, masaje, gimnastică, produse de
parfumerie.
Cosmetica decorativă - uzează de tratamentele și procedee cosmetice, de produsele cosmetice și de
produsele de machiere (farduri, rujuri, pudră). În modul acesta se realizează anumite efecte, sunt acoperite
sau estompate anumite defecte estetice de care se ocupă cosmetica reparatoare.
Procedeele sau tratamentele cosmetice pot fi:
 aplicate pielii (curățirea pielii, masajul, măștile, machiajul, depilarea etc.);
 aplicate părului (pieptănarea, spălarea, vopsirea, ondularea, coafarea);
 aplicate unghiilor membrelor superioare și inferioare (manichiura și pedichiura);
 aplicate altor organe sau părți ale corpului (buze, gură, urechi).
De altfel, în fiecare țară există și o anumită cosmetică tradițională care uzează de anumite produse
vegetale și din care am expus uneori la monograțiile produselor vegetale care sunt folosite în cosmetologie.
Trebuie precizat că: în general, cosmetologia sau cosmetica (cosmetica integrală și decorativă) se
ocupă de îngrijirea pielii sănătoase, pe când anumite aspecte inestetice ale pielii, legate sau nu de o
anumită patologie apielii, dermatoze ușoare, tenul acneic, fac obiectul încă unei ramuri și anume Cosmetica
reparatoare11.
În prezent, cosmetologia este o ştiinţă care integrează noţiuni de:
 chimie (furnizează date depre substanțele naturale, de semisinteză sau sinteză care se
folosesc în cosmetică),
 fizică (prin cunoașterea proprietăților fizice ale substanțelor folosite),
 biologie (a plantei sau a animalului),
 biochimie (prin furnizarea unor date legate de anumite mecanisme fiziologice și patologice
ale acțiunii unor substanțe),
 microbiologie (prin controlul microbiologic al materiilor prime si a produsului cosmetic),
 tehnologie farmaceutică (formularea și obținerea preparatelor cosmetice),
 farmacognozie (date despre compoziția anumitor produse vegetale și animale),
 toxicologie prin furnizarea unor date toxicologice ale unor substanțe,
11
Irina Hunian, Mihail Hunian, „ABC de cosmetic”, Editura tehnică, București, 1969, p. 7.
27
  anatomie și fiziologie (prin cunoașterea aspectelor morfologice ale pielii și ale anumitor
organe),
 controlul produsului cosmetic.
Asigurarea asistenţei farmaceutice a populaţiei implică furnizarea de servicii competente în scopul
realizării corecte a tratamentelor nu doar cu medicamente, ci şi cu alte produse pentru sănătate.
In acest context, conform ordinului ministrului Sănătăţii Publice nr. 639 din 05.06.2006, a fost
stabilită lista produselor, altele decât medicamentele, ce pot fi deţinute şi eliberate prin farmacii şi
drogherii.
Această listă cuprinde produse cosmetice, preparate din plante, suplimente nutritive, etc.
In vederea aderării la Uniunea Europeană si astfel la Piaţa Unică, Romania a transpus legislaţia UE in
legislaţia naţională pentru a oferi un cadru legislativ armonizat cu cel al celorlalte State Membre. O legislaţie
armonizată in cadrul UE sprijină principiile de funcţionare ale unei pieţe competitive ce incurajează libera
circulaţie a mărfurilor.
In cadrul pachetului legislativ transpus in legislaţia naţională, se află si reglementările cu privire la
produsele cosmetice.
Astfel, Romania a transpus Directiva 76/768/CEE privind produsele cosmetice in legislaţia naţională
prin legi specifice, alături de alte reglementări adiacente, urmărind reglementarea clară a cerinţelor pentru
un produs cosmetic sigur, care să circule liber in cadrul Pieţei Unice.
Legislaţia naţională specifică produselor cosmetice este prezentata mai jos prin reglementarile care
privesc produsul cosmetic sub toate aspectele sale (compozitie, aplicarea regulilor de buna practica de
fabricatie pentru produsele cosmetice, controlul calitatii, siguranta).
În conformitate cu reglementările legislative ale CEE, produsele cosmetice trebuie să corespundă
unor prevederi referitoare la:
 circulaţia lor pe piaţa ţărilor membre ;
 substanţele interzise a fi folosite in formulare ;
 substanţele admise şi precizarea sferei de aplicare, a concentraţiilor maxime, a condiţiilor
de utilizare ;
 utilizarea agenţilor coloranţi, a conservanţilor antimicrobieni şi a filtrelor UV ;
 condiţiile de ambalare şi etichetare ;
 -metodele de analiză pentru verificarea compoziţiei;
 -criteriile de puritate chimică şi microbiologică şi metodele de verificare in acord cu aceste
criterii.
Realizarea acestor preparate impune respectarea unor condiţii:
 să nu se resoarbă şi să nu exercite un efect nociv în organism,
 să fie stabile, iar întrebuinţarea lor să fie simplă şi comodă.
Principalele acţiuni urmărite prin aplicarea cosmeticelor sunt: menţinerea hidratării normale, a
gresării fiziologice a tegumentului, revitalizarea pielii, creşterea turgescenţei, a conţinutului în elemente
minerale şi proteine.
Procedeele sau tratamentele cosmetice se adresează pielii, părului, unghiilor, mâinilor, picioarelor
şi altor organe.
Conform Cosmetic Products Notification Portal (CPNP) 12, sistemul de notificare online creat pentru
punerea în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1223/2009 al Parlamentului European și al Consiliului privind
produsele cosmetice, produsul cosmetic este defit ca ”orice substanță sau amestec destinat punerii în
12
Cosmetic Products Notification Portal (CPNP) apud
http://ec.europa.eu/consumers/sectors/cosmetics/files/pdf/cpnp_user_manual_en.pdf
28
contact cu părțile externe ale corpului uman (epiderma, părul, unghiile, buzele și organele genitale externe)
sau cu dinții și mucoasele cavității bucale, cu scopul exclusiv sau principal de ale curăța, de a le parfuma, de
a le schimba aspectul, de a le proteja, de a le menține în condiții bune sau de a corecta mirosurile corpului”
(tabel nr. 4).
Prin „substanţă” se intelege un element chimic și compușii săi, în stare naturală sau obţinut prin
orice proces de fabricare, inclusiv orice aditiv necesar pentru păstrarea stabilităţii și orice impuritate care
derivă din procesul utilizat, cu excepţia oricărui solvent care poate fi separat fără a influenţa stabilitatea
substanţei sau fără a-i schimba compoziţia; iar „amestec” înseamnă un amestec sau o soluţie compusă din
două sau mai multe substanţe.
În sensul definţiei de mai sus, anumite articole nu sunt considerate produse cosmetice: de exemplu,
perucile sau dispozitivele (aparatele) de infrumuseţare nu sunt considerate produse cosmetice. Există
anumite articole care sunt impregnate cu produse cosmetice (ex. șerveţelele demachiante, serveţele
parfumate, etc). Articolul în sine nu este considerat un produs cosmetic, însă dacă substanţa sau preparatul
care este conţinut în acel articol este eliberatș și absorbită de ţesuturile organismului, atunci acesta este
considerat produs cosmetic și intră sub incidenţa legislaţiei în domeniu.
Tatuajele temporare (și anume, un desen în miniatură care este umezit și apoi aplicat pe piele prin
presare) sunt produse cosmetice, deoarece amestecul de coloranţi este considerat un preparat, iar
aplicarea se face pe piele, avand ca scop modificarea aspectului acesteia (exemplu: tatuaje de hena).
Faţă de prevederea redată mai sus, nu fac parte din categoria cosmeticelor produse cum ar fi: guma
de mestecat, inhalatoarele, tatuajele permanente.
De aceea, evaluarea fiecărui produs se face după caz, ţinand cont de criterii obiective cum ar fi
prezentarea produsului și modul uzual de aplicare.
Produsele care nu corespund scopurilor specificate în definiţia produsului cosmetic, nu sunt
considerate ca făcând parte din această categorie. De exemplu, produsele destinate stimulării activităţii
sexuale și lubrifianţii sexuali nu sunt considerate produse cosmetice.
In tabelul nr. 4 redam clasificarea produselor cosmetice in functie de nivelul sau de aplicare.
Produsul cosmetic eset constituit din ingrediente cosmetice care sunt orice substanta sau preparat
de origine sintetica ori naturala folosit in compozitia unui produs cosmetic, cu exceptia impuritatilor din
materiile prime folosite, materialelor tehnice auxiliare folosite in prepararea produsului final, dar care nu
sunt prezente in acesta, si a materialelor folosite in cantitati strict necesare ca solventi sau purtatori de
parfum ori compozitii aromatice.
Ingredientele se vor menţiona in concentraţie mai mică de 1% fără o ordine anume, după cele a
căror concentraţie este mai mare de 1%.
Lista completă a ingredientelor cosmetice apare pe ambalajul exterior (secundar), precedată de
termenul “INGREDIENTE”. Acolo unde nu există ambalaj exterior (secundar), lista trebuie să apară pe
recipient. Acesta listă trebuie să indeplinească următoarele cerinţe:
 să conţină toate ingredientele adăugate in produs;
 să utilizeze denumirea dată in Terminologia pentru ingredientele cosmetice din Ordinul ministrului
industriei si resurselor si ministrului sănătăţii si familiei nr. 309/729/2001 privind inventarul pentru
ingredientele folosite in produsele cosmetice, publicată in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.
756 bis din 28 noiembrie 2001 (denumirea INCI - International Nomenclature for Cosmetic Ingredients),
cu modificările si completările ulterioare,

29
 in absenţa denumirii INCI, se folosesc denumirile agreate de International Nomenclature Committee
(INC) sau se aplică prevederile de la Hotărârea Guvernului nr. 560/2001 privind unele măsuri pentru
păstrarea confidenţialităţii unor ingrediente din compoziţia produselor cosmetice,
 compoziţia cantitativă și calitativă a produsului cosmetic, inclusiv identitatea chimică a substanţelor
(inclusiv denumirea chimică, INCI, CAS, EINECS/ELINCS, acolo unde este posibil) și funcţia preconizată a
acestora,
 În cazul compoziţiilor parfumante și aromatice, indicarea denumirii și a numărului de cod ale
compoziţiei și identitatea furnizorului.

13
Tabel nr. 4. Clasificarea produselor cosmetice după CPNP
Nivelul 1 Nivelul 2 Nivelul 3
Produse pentru piele Produse pentru îngrijirea pielii
Produse pentru îngrijirea feței, altele
decât măștile pentru față
Măști pentru față
Produse pentru conturul ochilor
Produse de îngrijire a buzelor
Produse pentru îngrijirea mâinilor
Produse pentru îngrijirea picioarelor
Produse pentru îngrijirea corporală
Produse de îngrijire intimă externă
Produse de exfoliere chimică
Produse de exfoliere mecanică
Produse pentru albirea pielii
Alte produse pentru îngrijirea pielii
Produse pentru îngrijirea feței, altele
decât măștile pentru față
Produse pentru curățarea pielii
Săpunuri
Produse pentru baie/duș
Produse demachiante
Produse pentru igiena intimă externă
Alte produse pentru curățarea pielii
Produse de epilare
Produse de epilare chimică
Produse de epilare fizică
Alte produse de epilare
Produse pentru decolorarea
părului corporal
Produse pentru decolorarea părului
corporal
Corectarea mirosului corporal
și/sau a transpirației

Produse cu acțiune antiperspirantă

13
Cosmetic Products Notification Portal (CPNP) apud
http://ec.europa.eu/consumers/sectors/cosmetics/files/pdf/cpnp_user_manual_en.pdf

30
 Produse fără acțiune antiperspirantă
Produse pentru ras și produse
înainte de ras / după ras
Produse pentru ras
Produse înainte de ras / după ras
Alte produse pentru ras și produse înainte
de ras / după ras
Produse de machiaj
Fond de ten
Corector
Alte produse de machiaj pentru față
Rimel
Fard de pleoape
Creion de ochi
Contur de ochi
Alte produse de machiaj pentru ochi
Ruj de buze
Fixator de ruj
Alte produse de machiaj pentru buze
Culori pentru corp sau pentru față,
inclusiv „machiaj de carnaval”
Alte produse de machiaj
Parfumuri
Parfumuri hidroalcoolice
Parfumuri nehidroalcoolice
Produse cu protecție antisolară și
autobronzante
Produse utilizate înainte și după
expunerea la soare
Produse cu protecție antisolară
Produse autobronzante
Alte produse cu protecție antisolară și
autobronzante
Alte produse pentru piele
Alte produse pentru piele
Produse pentru păr și
pentru pielea capului
Produse de îngrijire și de curățare
a părului și a pielii capului
Șampon
Balsam de păr
Produse de îngrijire a pielii capului și a
rădăcinilor
Produse antimătreață
Produse împotriva căderii părului
Alte produse de îngrijire și de curățare a
părului și a pielii capului
Produse de colorare a părului
Produse oxidante de colorare a părului
Produse neoxidante de colorare a părului
Produse decolorante și pentru
31
 îndepărtarea vopselei de păr
Alte produse de colorare a părului
Produse pentru coafat
Produse pentru coafat cu efect temporar
Produse pentru permanent
Produse pentru descrețirea/îndreptarea
părului
Alte produse pentru coafat
Alte produse pentru păr și pentru
pielea capului
Produse pentru păr cu protecție antisolară
Alte produse pentru păr și pentru pielea
capului
Produse pentru unghii
și cuticule
Lacuri de unghii și dizolvanți
Lac de unghii / Produse pentru
înfrumusețarea unghiilor
Dizolvant pentru lac de unghii
Diluant pentru lac de unghii
Produse pentru albirea unghiilor
Alte lacuri de unghii și dizolvanți
Produse pentru îngrijirea
unghiilor / întărirea unghiilor
Produse pentru îngrijirea unghiilor
Produse pentru întărirea unghiilor
Alte produse pentru îngrijirea unghiilor /
întărirea unghiilor
Produse pentru îndepărtarea
adezivului pentru unghii
Produse pentru îndepărtarea adezivului
pentru unghii
Alte produse pentru unghii și
cuticule
Produse pentru îndepărtarea/înmuierea
cuticulelor
Produse pentru modelarea unghiilor
Alte produse pentru unghii și cuticule
Produse pentru igiena
orală
Produse pentru îngrijirea dinților
Pastă de dinți
Praf/sare pentru curățarea dinților
Alte produse pentru îngrijirea dinților
Apă de gură / Spray pentru
împrospătarea respirației
Apă de gură
Spray pentru împrospătarea respirației
Alte ape de gură / sprayuri pentru
împrospătarea respirației

32
 Produse pentru albirea dinților
Produse pentru albirea dinților
Alte produse pentru igiena orală
Alte produse pentru igiena orală

Coloranţii cosmetici se menţionează la sfarsitul listei, fără o ordine anume folosindu-se numărul CI,
Colour Index sau denominarea din Anexa nr. III Partea I si II a OMS 1448/2005.
Acestia sunt utilizaţi în anumite condiţii şi limite de admisibilitate, după domeniul de aplicare se
împart în patru grupe şi anume:
1. coloranţi admişi în toate produsele cosmetice;
2. coloranţi admişi în toate produsele cosmetice, cu excepţie celor destinaţi aplicării în vecinătatea
ochilor, în special produsele de machiere şi de demachiere a ochilor;
3. coloranţi admişi numai în produsele cosmetice ce vin în contact cu mucoasele;
4. coloranţi admişi numai în produsele cosmetice ce vin în contact cu pielea.
Pentru cosmeticele decorative comercializate in diferite nuanţe si culori, toţi coloranţii cosmetici
vor fi enumeraţi, si vor fi precedaţi de sintagma “poate conţine” sau simbolul “+/-”.
Nu este necesară declararea compoziţiilor de parfumare si a materiilor prime ale acestora;
folosindu-se doar termenul “parfum”, cu excepţia celor 26 de ingrediente din compoziţiile de parfumare
sau uleiurile esenţiale, a căror menţionare este obligatorie (atunci cand concentraţia sa depăseste 0,001%
in produse care nu se indepărtează prin clătire si 0,01% in produse care se indepărtează prin clătire),
Nu este necesară declararea compoziţiilor de aromatizare si a materiilor prime ale acestora; acestea
pot fi descrise prin utilizarea termenului aroma.
Ingredientele trebuie listate in ordinea descrescătoare a greutăţii in momentul incorporării lor in
produs;
 listarea ingredientelor prezente in concentraţii mai mici de 1% este aleatoare;
 pentru materiile prime sub formă de copolimeri, se specifică toţi monomerii separaţi de
semnul “/”; exemplu: acrylates/steareth-50 acrylate copolymer,
 nanomaterial” înseamnă un material insolubil sau biopersistent, produs în mod intenţionat
cu una sau mai multe dimensiuni externe, sau cu o structură internă, la o scară de la 1 la 100 nm;
 identificarea nanomaterialului, inclusiv denumirea sa chimică (IUPAC) și alţi descriptori
specificaţi;
 specificaţia nanomaterialului, inclusiv dimensiunea particulelor, proprietăţile fizice și
chimice;
 o estimare a cantităţii de nanomaterial conţinut în produsele cosmetice, destinate a fi
introduse pe piaţă anual;
 profilul toxicologic al nanomaterialului,
 datele referitoare la siguranţa nanomaterialului în relaţie cu categoria de produse
cosmetice în care este utilizat;
 condiţiile de expunere previzibile în mod rezonabil.
Art. 17 al Legii produselor cosmetice arată că furnizorul unui produs cosmetic poate fi exceptat de
la obligativitatea de a inscripţiona pe etichetă toate ingredientele cosmetice din motiv de secret comercial.
33
 Hotărârea Guvernului nr. 562/2008 privind unele măsuri pentru păstrarea confidenţialităţii unor
ingrediente din compoziţia produselor cosmetice descrie procedura prin care furnizorul unui produs
cosmetic poate fi exceptat de la cerinţa de a specifica unul sau mai multe ingrediente din motiv de secret
comercial.
Autoritatea competentă pentru aplicarea prevederilor din Hotărârea Guvernului nr. 562/2008 este
Ministerul Sănătăţii Publice (MSP).
In acest context, producătorul sau importatorul din terţe ţări poate inlocui denumirea unei
substanţe sau preparat din lista de ingrediente printr-un cod numeric format din 7 cifre, obţinut de la MSP
pe baza cererii de confidenţialitate intocmită in conformitate cu prevederile Art. 4 .
Cererile de confidenţialitate pot fi primite pe baza unei justificări intemeiate si doar dacă
respectivele ingrediente sunt folosite pentru prima dată intr-un produs cosmetic sau dacă li se atribuie o
altă funcţie decat cea cunoscută si folosită pană in prezent.
Absenţa substanţei sau a preparatului din inventarul INCI poate fi o dovada a faptului ca acel
ingredient a mai fost folosit intr-un produs cosmetic.
Pentru noi utilizări a unui ingredient cosmetic din inventarul INCI, trebuiesc furnizate către MSP
dovezi stiinţifice intemeiate asupra noii funcţii atribuite ingredientului.
Denumirea INCI (International Nomenclature of Cosmetic Ingredients) isi propune asigurarea unui
sistem international de etichetare. In ciuda eforturilor de armonizare, există anumite diferenţe intre
sistemul INCI European si cel din SUA in privinţa denumirii coloranţilor, a extractelor vegetale.
Pentru aceste denumiri, importatorul trebuie să specifice obligatoriu (in paranteză) denumirea
europeană alternativă, ca de exemplu:
a. water (aqua) sau aqua (water) sau water / aqua sau aqua / water,
b. Santalum album (sandalwood oil) sau sandalwood (Santalum album oil sau Santalum alba (ulei
de lemn de santal) sau Santalum album / Sandalwood oil sau Sandalwood / Santalum album oil sau
Santalum alba / ulei de lemn de santal.
c. CI 14700 (Red 4) sau Red 4 (CI 14700).
Un număr mare de ingrediente cosmetice sunt derivate de origine animală, pentru a se opri
posibilitatea de transmitere a encefalopatiilor spongiforme transmisibile (boala Creutzfeld Jakob, forma BSE
de imbolnăvire la om), se impune controlul surselor de materii prime derivate de la animale (bovine, ovine
si caprine), sunt permise impurităţile care din punct de vedere tehnic nu pot fi evitate in timpul sau după
fabricare.
Producătorul de materii prime trebuie să certifice siguranţa acestor produse (Certificat BSE).
Dintre ingredientele cosmetice mentionam cateva exemple care necesita atentionari si restrictii.
Astfel, conservantii antimicrobieni sunt substante care se adauga in produsele cosmetice, in scopul principal
de a inhiba dezvoltarea microorganismelor in aceste produse. Totusi, acestia la randul lor au un potential
alergenic si sensibilizant ridicat, mai ales parabenii, iar tendinta recenta in dezvoltarea unui produs cosmetic
consta in evitarea utilizarii acestora prin marcarea pe produsul cosmetic a inscriptiei „paraben free”.
Filtrele ultraviolete sunt substante care se adauga in produsele cosmetice pentru a filtra anumite
radiatii ultraviolete, in scopul protejarii pielii de efectele nedorite ale acestor radiatii.
Produsul cosmetic este produs pe lot de fabricatie identificat prin numarul lotului de fabricatie care
este o combinatie distinctiva de numere si/sau de litere, care in mod specific identifica un lot; trebuie
marcat atat pe ambalajul primar (recipient) cat si pe cel secundar (cutie).
Dacă produsul nu este realizat in loturi, atunci se aplică un cod prin care se poate identifica locul si
data fabricării.
34
 In cazul unui ansamblu de produse (un produs care include intr-un ambalaj secundar, mai multe
produse in ambalaje primare – vezi cazul vopselelor de păr) numerele de lot ale produselor pot fi diferite,
cu condiţia ca producătorul să aibă un sistem de identificare exactă, atat pentru fiecare produs din cadrul
ansamblului, cat si pentru ansamblul ca atare.
Acolo unde dimenisunile reduse ale produsului nu permit specificarea codului pe ambele ambalaje,
primar si secundar, se acceptă marcarea codului doar pe ambalajul exterior (secundar).
Produsele cosmetice se caracterizeaza prin data minimă de durabilitate, indicată prin sintagma “A
se folosi preferabil inainte de”, urmată de data sau de indicarea locului de pe ambalaj unde se află
inscripţionată această dată.
Data trebuie clar menţionată, indicandu-se, in ordine si cu cifre arabe, fie luna si anul, fie ziua, luna
si anul. Dacă este necesar, această informaţie va fi suplimentată cu o indicarea condiţiilor care trebuie
indeplinite pentru a se garanta durabilitatea afirmată.
Indicarea datei de durabilitate nu este obligatorie pentru produsele cosmetice a căror durabilitate
minimă depaseste 30 luni.
Pentru acestea menţiunile se completează cu indicarea perioadei, după deschiderea produsului
cosmetic, in care acesta poate fi folosit in siguranţă de către consumatori.
Pentru a facilita identificarea substanţelor, se utilizează următorii descriptori:
 denumirea comuna internaţionala – DCI (Non-proprietary Names – INN) pentru produsele
farmaceutice, OMS,Geneva, august 1975,
 numerele CAS (Chemical Abstracts Service);
 numărul CE care corespunde fie numerelor din Inventarul european al substanţelor chimice
existente introdusepe piaţă (European Inventory of Existing Commercial chemical Substances - EINECS) sau
numerelor din Lista europeană a substanţelor chimice notificate (European List of Notified Chemical
Substances - ELINCS) sau număruluide înregistrare furnizat în conformitate cu Regulamentul (CE)
nr.1907/2006;
 XAN care este denumirea aprobată de o anumită ţară (X), de exemplu USAN care
corespunde denumirii aprobateîn SUA;
 denumirea din glosarul denumirilor comune ale ingredientelor.
Perioada după deschidere“Period after Opening” (PAO) este reprezentata printr-un simbol o(cutie
cu capacul deschis) atat pe ambalajul primar cat si pe cel secundar.
Acest simbol trebuie insoţit de perioada in luni sau ani specificată printr-un număr, localizat in
interiorul sau in imediata apropiere a simbolului.
Comisia Europeană si Statele Membre au agreat utilizarea literei „M” pentru a fi simbolizate lunile,
insă asupra versiunii scurte pentru reprezentarea anilor nu s-a căzut de acord.
Astfel, la nivelul Uniunii Europene s-a agreat folosirea numărului de luni, pentru ilustrarea perioadei
după deschidere.
Exemplu: atunci cand perioada după deschidere este de jumătate de an, un an, 1 . ani, etc.,
simbolul va fi redat astfel: 6 M, 12 M sau 18 M etc.
Nu este necesară inscripţionarea simbolului PaO in următoarele situaţii:
 nu poate exista o deschidere fizică, deoarece produsele sunt ambalate in recipiente care nu
permit contactul produsului cosmetic cu mediul inconjurător (ex. aerosolii din deodorantele
spray);
 pentru produsele de unică folosinţă (monodozele cum ar fi vopselele de păr, esantioanele
pentru o singură folosinţă etc), deoarece aceste cosmetice sunt destinate unei singure utilizări;
35
  nu există risc de prejudiciere a consumatorului, pentru că nu există risc de deteriorare si astfel
sănătatea umană nu este afectată (cum ar fi produsele care conţin alcool intr-un procent destul
de ridicat, neoferind astfel posibilitatea afectării produsului din punct de vedere microbiologic).
La etichetarea produselor cosmetice inscripţionarea in limba romană a următoarelor date este
obligatorie:
- conţinutul nominal acolo unde este cazul;
- data de minimă durabilitate indicată prin sintagma “A se folosi preferabil inainte de…” si urmată
de data sau de indicarea locului de pe ambalaj unde se afla inscripţionată această dată;
- precauţiunile speciale la utilizare si orice informaţie prevăzută in Coloana 5 a anexelor III, VI si VII
de la OMSP 1448/2005;
- numărul de lot sau indicaţia care permite identificarea produsului, cu excepţia listei cuprinzand
ingredientele, unde se vor folosi denumirile din Ordinul comun al ministrului industriilor si ministrului
sănătăţii si familiei nr. 309/729/2001 privind inventarul pentru ingredientele folosite in produsele
cosmetice, sau din Nomenclatorul International pentru produse cosmetice – INCI sau, dupa caz, se aplică
prevederile cuprinse in HG 560/2001 privind unele măsuri pentru păstrarea confidenţialităţii unor
ingrediente din compoziţia produselor cosmetice, M.Of. 335/22.06.2001 iar coloranţii vor fi inscrisi conform
numărului din indexul culorilor – Colour Index.
Acolo unde din motive practice legate de dimensiunea sau forma recipientelor ori a ambalajelor, nu
este realizabilă inscripţionarea informaţiilor prevăzute la Art. 16 (1) lit. f) si i), acestea se inscriu pe o
etichetă, o banderolă, un prospect sau un pliant care este alăturat produsului.
In cazul săpunului, al bilelor pentru baie sau al altor produse de dimensiuni mici, unde este practic
imposibil din motive de dimensiune sau formă, să fie scrise informaţiile prevăzute la alin (1) lit. i) pe un
prospect, o etichetă, o banderolă, un pliant sau un fluturas atasat, aceste informaţii vor fi scrise pe un pliant
pus in imediata vecinătate a recipientului in care produsul cosmetic este expus spre vanzare.
Hotărarea Guvernului nr. 530/2001 (corespunzătoare Anexei I a Directivei 76/211/EEC (No 3.1)
stabileste ca produse cu dimensiuni mici cele care au greutatea cuprinsă intre 5– 50 grame.
Din această categorie de produse cosmetice fac parte:
 produsele destinate aplicării pe buze (ruj), produsele pentru colorarea si decorarea genelor
(rimel), a pleoapelor (fard, eye-liner), etc - ce au greutatea sub 50 g.
In cazul pastei de dinţi avand o concentraţie de fluor cuprinsă intre 0,1% si 0,15%, dacă nu este
prevăzută deja cu o etichetă care menţionează că este contraindicată copiilor (de exemplu, ≪Produsul
poate fi utilizat doar de către adulţi.≫), următoarea etichetare este obligatorie: ≪Copii de 6 ani sau mai
mici.
A se folosi sub supravegherea unui adult o cantitate de mărimea unui bob de mazăre, pentru a
reduce riscul de ingerare.
Dacă sunt utilizate suplimente de fluor din alte surse, vă rugăm să consultaţi medicul dentist sau
medicul de familie.
Este interzisă testarea pe animale a produselor cosmetice finite (incepand cu data de 1.01.2007), a
ingredientelor sau a combinaţiilor de ingrediente (incepand cu data de 11.09.2009 sau 2013 pentru testele
de toxicitate prin doză repetată, toxicitate pentru reproducere sau toxicocinetică).
Producătorul sau persoana responsabilă cu plasarea pe piaţa Uniunii Europene se poate folosi de
faptul că produsul nu a fost testat pe animale, prin specificare pe ambalaj sau pe orice alt document, notă,
etichetă, banderolă ce insoteste ori care se referă la produs, numai dacă producătorul sau furnizorii săi de
materii prime, nu a/au efectuat sau nu a/au solicitat testări pe animale pentru produsul cosmetic final ori

36
pe prototip sau, nu a/au folosit nici un ingredient testat pe animale de către terţe persoane, in scopul
formulării de produse cosmetice noi.

37
 II.1. ÎNREGISTRAREA ŞI NOTIFICAREA PRODUSELOR COSMETICE ÎN ROMÂNIA
Notificarea reprezinta demersul administrativ care consta in transmiterea in forma scrisa catre
Ministerul Sanatatii a intentiei de punere pe piata a unui produs cosmetic.
Documentaţia de notificare cuprinde în principal două părţi:
 informaţii privind producătorul/importatorul de produs cosmetic,
 informaţia produsului cosmetic (I.P.C.).
Documentaţia privind producătorul/importatorul cuprinde:
 numele/denumirea, producătorului/importatorului, adresa/sediul în România a
producătorului/importatorului,
 ţara de origine pentru produsul fabricat în afara României, locul de fabricare pentru
produsul cosmetic pe teritoriul României,
 locul de depozitare pentru produsele cosmetice importate,
 numele persoanei răspunzătoare care a evaluat produsul cosmetic din punct de vedere al
securităţii pentru sănătatea consumatorului.
Dosarul produsului cosmetic (DPC) sau informaţia produsului cosmetic (IPC) cuprinde urmatoarele
date:
 denumirea comercială a produsului şi grupa de produs cosmetic;
 compoziţia calitativă şi cantitativă a produsului cosmetic; datele sunt prezentate conform
I.N.C.I şi/sau Indexul culorilor (C.I.),
 iar ingredientul pentru care s-a acordat dreptul de confidenţialitate se înscrie sub forma
unui cod numeric format din 7 cifre;
 caracteristicile fizico-chimice şi microbiologice ale materiei prime şi ale produsului cosmetic
sub forma fotocopiei unor buletine de analiză emise de laboratoare recunoscute prin practicarea principiilor
de bună practică de laborator;
 metoda de fabricare a produsului cosmetic, prin descrierea detaliată a fluxului tehnologic,
cu respectarea principiilor de bună practică de fabricaţie pentru produse cosmetice, aprobate prin Ordinul
nr. 308/2001 al Ministerului Industriei şi Resurselor;
 metode de analiză pentru controlul calităţii produsului cosmetic, menţionându-se
standardul de metodă de analiză folosit sau o descriere a metodei folosite pentru reproducerea ei;
 informaţii privind stabilitatea produsului cosmetic prin prezentarea metodei de evaluare a
stabilităţii, precum şi prezentarea acestuia în condiţii de transport şi depozitare;
 evaluarea riscului pentru sănătatea umană a produsului cosmetic prin examenul toxicologic
al ingredientelor folosite, rezultat pe baza documentului de evaluare a riscului pentru sănătatea umană şi
semnat de persoana răspunzătoare care a efectuat evaluarea;
 denumirea şi adresa laboratorului care efectuează analizele,
 numele şi adresa persoanelor răspunzătoare care au evaluat produsul din punct de vedere
al securităţii şi siguranţei în utilizare;
 date referitoare la efectele nedorite pentru sănătatea umană provocată de produsul
cosmetic, înregistrate de producător/importator pe baza reclamaţiilor primite de la consumatori;

38
  dovada privind efectul declarat al produsului cosmetic, în cazul în care natura acestuia o
justifică, efectuată prin teste „in vitro” sau „in vivo”,
 „efect nedorit” înseamnă o reacţie adversă pentru sănătatea umană atribuită utilizării
normale sau raţional previzibile a unui produs cosmetic;
 „efect nedorit grav” înseamnă un efect nedorit care produce o incapacitate funcţională
temporară sau permanentă, un handicap, o spitalizare, anomalii congenitale, un risc vital imediat sau un
deces;

II.2. FORMULAREA PRODUSELOR COSMETICE

În formularea preparatelor cosmetice care sunt diverse din punct de vedere al naturii sistemului
dispers (solutii, emulsii, unguente, creme, geluri, pulberi, pudre) vom evidentia principalele ingrediente care
se pot regasi intr-unul dintre aceste sisteme mai sus mentionate.
Faza apoasă (hidrofilă) poate fi constituita din:
- apă purificată prin demineralizare, mai rar prin distilare. Pentru a împiedica contaminarea cu
microorganisme, apa este menţinută adesea sterilă, înainte de încorporarea în produsele cosmetice.
-apă aromatică: de roze, de trandafir, de flori de portocal, de hamamelis etc.
- emulsii de tip LlH, în compoziţia fazei apoase se pot găsi agenţi de îngroşare sub formă de
mucilagii sau geluri de macromolecule, umectaţi, şi, în mod obligatoriu, conservanţi antimicrobieni.
Componenetele fazei lipofile sunt redate in tabelul nr. 5

Tabel nr.5. Faza lipofila a produselor cosmetice

Faza lipofila Reprezentanti Observatii
 esteri ai acizilor graşi cu alcooli cu greutate
Esterii moleculară mică (stearaţi de butil şi izopropil, palmitat sau
acizilor graşi miristat de izopropil, etc),
 esteri ai acizilor graşi cu poliolii (monostearaţi de
propilenglicol, de etilenglicol şi polietilenglicoli),
 acizi graşi (acid miristic, palmitic, stearic). Acidul stearic este un
agent ocluziv care,
Acizi graşi spre deosebire de alte
produse lipofile,
transmite pielii o
senzaţie uscată,
negrasă.
 alcool miristic, cetilic, stearic, lauric sunt mai mult Sunt întrebuinţaţi în
Alcoolii graşi sau mai puţin hidrofili, produc filme ocluzive care permit proporţii mari în
hidratarea pielii loţiuni şi creme
pentru mâini
 naturale de origine vegetală (ceara de Carnauba )
sau animală (lanolina, ceara de albine, cetaceu )
Ceruri
 ceruri prelucrate, se folosesc alcooli de lână şi
derivaţii lanolinei ( lanolina acetilată, etoxilată etc.).
Hidrocarburi vaselina, parafina, uleiul de parafină, perhidroscualen

39
40
 Consistenţa diferita a acestora, lichidă (uleiuri vegetale ), vâscoasă (lanolină, gliceride polietozilate)
sau solidă (ceară, cetaceum ) imprină caracterul fluid, moale sau dur al produsului finit.
Tensioactivi (Surfactanti)
Termenul de surfactant este varianta prescurtată a „surface active agent” (agent activ de suprafaţă)
şi reprezintă o moleculă naturală sau sintetică, cu dublă polaritate (hidrofilică – lipofilică). Prezintă
următoarele proprietăţi: umezire, emulsifiere, curăţare, dispersare, antiseptizare, spumaare, colorare, etc.
Substanţele din această categorie au capacitatea de a modifica suprafaţa de separare dintre diferite tipuri
de faze. Acest lucru se datorează capacităţii lor de a se orienta în funcţie de polarităţile celor două faze pe
care le separă. Componenta hidrofilică (polară) a moleculei de surfactant se orientează către faza polară,
iar componenta lipofilică se orientează către faza nepolară. Fiecare moleculă de surfactant are tendinţa de
a forma o punte între cele două faze. De aceea se mai numesc amfifile sau amfipatice. Aşadar, o moleculă
amfifilă prezintă cel puţin un fragment nepolar şi cel puţin un fragment polar.
Astfel, datorită prezenţei grupelor polare (hidrofile) şi nepolare (lipofile) surfactanţii prezintă în
acelaşi timp atât afinitate (filie) cât şi repulsie (fobie) faţă de cei mai mulţi solvenţi (în special faţă de apă).
Acesta conduce la competiţia continuă între două forţe diametral opuse: forţele de atracţie (care îi menţine
în soluţie) şi forţele de respingere (care-i elimină din aceasta). Datorită acestor forţe, surfactanţii se
concentrează la interfaţa care separă cele două medii.
Surfactanţii sunt substanţe chimice care, în soluţii, se concentrează la suprafaţa de separare şi
solubilizează materiale care au o mică afinitate unele faţă de altele. Acumulându-se pe suprafeţele de
separare, surfactanţii sunt capabili să modifice puternic, chiar în concentraţii foarte mici, proprietăţile
superficiale ale lichidelor în care se dizolvă.
Asemănarea structurală a diferitelor molecule de surfactanţi nu implică neapărat şi o activitate
surfactantă similară. Totuşi, structura chimică a acestor molecule are un rol esenţial în utilizarea lor la
prepararea produselor cosmetice.
Surfactanţii nu se consumă în timpul folosirii lor, constituind astfel o problemă potenţială în privinţa
reziduurilor care se formează. Fiind solubili, ei se scurg şi se diluează nedefinit în apele uzate. Dacă
procesele naturale din apele curgătoare, sau procesele accelerate artificial în instalaţiile de tratare a apelor
reziduale îi transformă în produşi finali inofensivi, nu există problemă privind reziduurile. Aşa stau lucrurile
cu săpunul, pe care bacteriile îl degradează biochimic. În mod asemănător, bacteriile degradează biochimic
mulţi alţi surfactanţi sintetici. Din nefericire, unii surfactanţi sintetici care se fabrică în cantitati mari, cum
este alchibenzen-sulfonatul de sodiu, nu sunt de acest tip. Rezistenţi la biodegradare, ei persistă şi
spumează în instalatiile de tratare şi chiar în râuri, oriunde se găsesc în cantităţi suficiente. O consecinţă
nedorită a folosirii surfactanţilor nebiodegradabili este că ei nu pot fi uşor îndepărtaţi din apele de
suprafaţă (lacuri, râuri). Produc spumă la concentraţii foarte mici, care nu permite aerarea apelor. Apele
fără oxigen sunt moarte din punct de vedere biologic.
În prezent se pune un mare accent pe dezvoltarea produselor care au un impact minim asupra
mediului înconjurator şi siguranţă maximă în utilizare 14.

Utilizarea şi selectarea surfactanţilor pentru prepararea produselor cosmetice

Produsele cosmetice conţin un număr însemnat de surfactanţi. De obicei, surfactantul este solubil
în cel puţin una din fazele cu care intră în contact şi este utilizat ca: detergent, umectant, emulsificator,
solubilizant, dispersant, spumant, colorant, agent de îngroşare sau component cu „efecte speciale”
(antiseptic, dezinfectant, antimicotic, protector împotriva razelor UV, etc.).
Cu ajutorul surfactanţilor se poate crea o mare varietate de sisteme disperse precum suspensii sau
emulsii. Aceştia sunt utili nu numai pentru prepararea produselor cosmetice, dar şi pentru asigurarea
stabilităţii fizico-chimice a acestora.
Responsabilitatea de a selecta unul sau mai mulţi surfactanţi care să asigure realizarea unui produs
cosmetic performant, aparţine practicienilor. Vasta experienţă a acestora determină obţinerea unor
formule cosmetice eficiente pentru scopul propus. În cazul produselor cosmetice, alegerea surfactanţilor

14
Stănescu R., Stănescu C., „Materiale şi substanţe chimice favorabile mediului înconjurător”, Editura Universităţii din
Piteşti, 2009.
41
este mai limitată decât în cazul produselor obţinute industrial. Amintim câteva criterii de alegere a acestor
compuşi:
 Siguranţa – trebuie să prezinte reacţii adverse minime
 Caractere organoleptice – surfactanţii cu mirosuri pronunţate sau cei coloraţi intens pot afecta
estetica produsului final şi de aceea trebuie evitaţi
 Puritatea – impurităţile unor surfactanţi pot afecta proprietăţile acestora şi a produsului final
În ciuda acestor limitări, există totuşi peste 2000 de surfactanţi disponibili pentru industria cosmetică.

Clasificare
Există mai multe criterii de clasificare a acestor substanţe.

Tabel nr.5. Clasificarea surfactanților15.

Criteriul de clasificare
Provenienţă:
Scopul utilizări
Fragmentul hidrofobic
Fragmentul hidrofilic
Structura chimică
Reprezentanți
 Naturali
 Sintetici
 Agenţi de curăţare
 Agenţi de emulsionare
 Agenţi spumanţi
 Agenţi solubilizanţi
 Agenţi pentru stabilizarea suspensiilor
 Agenţi conservanţi
 Agenţi organoleptici (coloranţi, parfumuri)
 Compuşi cu „efecte speciale” (antiseptic, dezinfectant, antimicotic,
fotoprotector, etc.)
 Solvenţi
 Parafinică
 Olefinică
 Aromatică
 Cicloalifatică
 Heterociclică
 Amfoterici
 Anionici
 Cationici
 Neionici
 Alchilamido-alchil amine
 Aminoacizi alchil substituiţi
 Aminoacizi acilaţi şi acilpeptide
 Acizi carboxilici şi sărurile acestora
 Derivaţi sulfonici
 Derivaţi ai acidului sulfuric
 Derivaţi ai acidului fosforic
 Săruri cuaternare de amoniu
 Alchilamine
 Alchil imidazoline
 Alcooli
 Esteri
 Eteri
 Alcanolamide
 Amine oxidate

Descriere
15
Martin M. Rieger, Linda D. Rhein, ”Surfactants in cosmetics”, vol 68, second edition, USA, 1997.
42
 I. Surfactanţi cu caracter amfoter sunt numai acele substanţe la care sarcina fragmentului hidrofilic
se schimbă în funcţie de pH. Aceste molecule au sarcină pozitivă la o valoare mică a pH-ului şi sarcină
negativă la pH mare. Ele pot forma specii cu sarcini ionice care se neutralizează intern ( zwitterioni) la pH
neutru16.
De exemplu, acidul laurilaminopropionic prezintă forme diferite în funcţie de valoarea pH-ului:
La pH între 0 şi 6, compusul este cation: [R-NH 2-CH2-CH2-COOH]+X-.
La pH între 6 şi 8, compusul este zwitterion: [R-NH 2-CH2-CH2-COO]+-
La pH peste 8, compusul este anion: [R-NH-CH 2-CH2-COO]-C+
Unde R este un radical lauril alchil, iar X - şi C+ sunt ioni compensatori.

Alchilamido-alchil amine
Sunt substanţe cu caracter amfoter care se sintetizează prin acilarea grupei aminice primare din
aminoetiletanolamine cu acizi graşi. Compusul ciclic rezultat, 2-alchil hidroxietil imidazolină este hidrolizat
cu acid cloroacetic sau cu acrilat de etil obţinându-se un amestec de derivaţi alchil mono- şi dicarboxilici.
Au efect antistatic. Se regăsesc în compoziţia şampoanelor şi a soluţiilor micelare de curăţare a pielii. Nu se
folosesc pe scarp largă ca surfactanţi tensioactivi (agenţi de curăţare) şi nici ca agenţi emulsionanţi.
Exemple:
C7H15CO NH CH2 CH2 N CH2 COO Na

CH2 CH2 OH Capriloamfoacetat de sodiu

H2
C11H23CH2O NH C CH2 N CH2 COOH
H2
CH2 CH2 O CH2 C COOH
Acid lauroamfodipropionic
Aminoacizi alchil substituiţi
Aceşti compuşi se obţin prin alchilarea a diferiţi aminoacizi, naturali sau sintetici, sau prin adiţia
unei amine la acidul butanoic α, β nesaturat. Aminoacizii alchil substituiţi au caracter amfoter şi prezintă o
stabilitate foarte bună în produsele cosmetice. La valori mici ale pH-ului, molecula devine cationică şi se
reduce gradul de spumare, putând fi folosiţi ca emulgatori. În formă amfoterică, însă sunt componente
esenţiale pentru îngrijirea părului şi se regăsesc în compoziţia vopselurilor, balsamurilor şi măştilor pentru
păr.
Exemple:
CH2 CH2 COO Na
C12H25 N

CH2 CH2 COOH Lauriminodipropionat de sodiu

C14H29 NH CH2 CH2 COOH Acid miristaminopropionic

II. Toţi surfactanţii care prezintă sarcină negativă la capătul hidrofilic al moleculei, intră în categoria
surfactanţilor anionici. Este un grup foarte mare de substanţe utilizate în industrie şi mai ales în industria
cosmetică. În mod normal, aceştia sunt inactivaţi sau formează complecşi cu surfactanţii cationici. Pot
forma săruri solubile în apă cu metalele alcaline sau cu aminele cu masă moleculară mică, de exemplu cu
aminele butirice17.

Aminoacizi acilaţi şi acilpeptide

Compuşii din această clasă se obţin, de obicei, în urma reacţiei dintre un aminoacid natural sau o
peptidă şi un derivat de acid gras cu catenă lungă. Astfel, grupurile aminice primare sunt transformate prin
acilare în grupuri amidice ceea ce distruge caracterul zwitterionic al aminoacidului sau al peptidei şi creşte

16
***International Cosmetic Ingredient Dictionary, 5th ed., (J.A. Wenninger and G. N. McEwen, Jr., eds.) Cosmetics,
Toiletry and Fragrance Association, Washington, DC, 1993.
17
Martin M. Rieger, Linda D. Rhein, ”Surfactants in cosmetics”, vol 68, second edition, USA, 1997.
43
aciditatea grupurilor carboxilice. După finalizarea acilării, radicalii cu caracter acid sunt de obicei
neutralizaţi.
Aminoacizii acilaţi suferă hidrolize enzimatice. Sunt însă stabili la pH-ul obişnuit al produselor cosmeitce dar
nu rezistă atacului microbian. Conservarea produselor cu aminoacizi acilaţi sau cu acilpeptide este un
subiect încă nerezolvat.
HO OH
C11H23 CO N CH2 COO
NH
HO
CH3 Lauroil sarcosinat trietanolamină

Acizi carboxilici şi sărurile acestora

Sunt reprezentaţi de derivaţi gliceridici ai acizilor graşi proveniţi din surse naturale (plante şi
animale). Aceştia conţin un număr par de atomi de carbon şi o singură grupare carboxil. Unii compuşi conţin
şi grupare hidroxil. Substanţele solubile în apă sunt folosite ca agenţi se curăţare pentru piele şi păr, iar
derivaţii insolubili (de exemplu, lauratul de zinc sau stearatul de magneziu) sunt folosiţi ca lubrifianţi.
Indiferent de solubilitatea în apă, toţi au proprietăţi de emulsionare. De obicei, sărurile acidului oleic sunt
utilizate ca emulgatori, însă folosirea lor este limitată de tendinţa acestui acid nesaturat de a se oxida
formând compuşi decoloraţi sau cu miros dezagreabil.
Intră în compoziţia săpunurilor sau spumelor pentru bărbierit.
Exemple:

OH

O Na

O Ricinoleat de sodiu

O
2+ 2
Mg Stearat de magneziu

Esteri
În acestă clasă intră un mic grup de derivaţi ai acizilor policarboxilici în structura cărora cel puţin un
grup carboxil este liber şi poate forma săruri. Un exemplu tipic este stearilcitratul (monoesterul alcoolului
stearic cu acidul citric).
O altă subclasă este reprezentată de compuşii acilaţi ai lactatului de lactil. Sinteza lor constă în
reacţia dintre două molecule de acid lactic, iar dimerul rezultat reacţionează mai departe cu un acid gras.
Aceşti esteri se găsesc în emulsii cu aplicare pe păr sau piele.
Exemplu:
H H
C17H35 COO C COO C COO
Na
CH3 CH3
Stearoil lactilat de sodiu

Eteri
Sunt, în general, alchileteri ai polietilenglicolului în care grupările OH terminale sunt oxidate la
grupări carboxil. Întrucât sunt derivaţi ai acidului glicolic valoarea pKa este scăzută. Gruparea eterică creşte
solubilitatea în apă, aşadar sunt buni emulgatori.
Eterii sunt stabili in produsele cosmetice. Reduc capacitatea iritantă pentru piele a altor surfactanţi.
Exemplu:
C13H27 OCH2 CH2 OCH2 COO Na
5
Tridecet-6 carboxilat de sodiu

44
 Derivaţi sulfonici
Legăturile C-S din acizii alchilsulfonici sunt extrem de stabile spre deosebire de compuşii ce conţin
legături C-O-S, legături uşor hidrolizabile. Acizii sulfonici organici sunt acizi tari. În produsele cosmetice se
folosesc sub formă de săruri. Acestea sunt stabile şi bine tolerate de piele.
Tauraţi – sunt derivaţi acilaţi de taurină sau de N-metil taurină. Intră în compoziţia spumelor de
baie şi a produselor de curăţare pentru piele şi păr.
Exemplu:
H2
C17H33 N C CH2 Na
SO3

CH3 Metil oleoil taurat de sodiu

Isetionaţi – sunt esterii acidului isetionic (HOCH 2CH2SO3H) cu acizi saturaţi cu catenă lungă. În mediu
apos se pot autohidroliza. În produsele cosmetice se găsesc sub formă de săruri de sodiu. Potenţialul iritant
este foarte scăzut. Intră în compoziţia produselor de curăţare „fără detergenţi”.
Exemplu:
O
O
S Na
OCC11H23 O
O
Lauroil isetionat de sodiu
Alchil-aril sulfonaţi – se obţin prin sulfonarea unor hidrocarburi aromatice alchil substituite
(derivaţi de benzen, naftalină, toluen). Radicalul alchilic este de obicei liniar (pentru creşterea proprietăţilor
biodegradabile) şi se ataşează pe nucleul aromatic prin reacţii Friedel-Crafts. Sulfonarea se realizează cu
H2SO4 şi oleum sau cu SO3. Cel mai cunoscut compus din această clasă este acidul dodecilbenzen sulfonic.
Alchil-aril sulfonaţii se folosesc pentru creşterea solubilităţii altor surfactanţi 18.
Exemplu:
Na+
O-

O S O

Dodecilbenzensulfonat de sodium
Sulfone olefinice – Sunt derivaţi de hidrocarburi cu 14 sau 16 atomi de carbon (Ziegler). Sulfonele α-
olefinice reprezintă un grup de surfactanţi frecvent folosiţi la prepararea şampoanelor şi a săpunurilor
lichide.
Exemplu:
O

Na+ S CR
-
O
Alchensulfonat de sodium
O

Sulfosuccinaţi – sunt derivaţii acidului sulfosuccinic (HOOC-CH 2-CHSO3H-COOH). În urma reacţiei

dintre anhidrida maleică şi un compus ce conţine atom de hidrogen reactiv (alcool sau amină) se formează
un monoester sau o monoamidă. Aceşti produşi reacţionează cu bisulfit de sodiu rezultând derivatul
sulfosuccinat dorit. Se folosesc la prepararea produselor de curăţare pentru păr şi piele. Ei nu formează o
spumă stabilă dar nici nu inhibă alţi surfactanţi spumanţi. Nu sunt iritanţi şi pot reduce capacitatea
antiiritantă a altor compuşi.
Exemplu:
O

O
O
O S
O
O-

Na+ Sulfosuccinat dioctil de sodiu

18
Martin M. Rieger, Linda D. Rhein, „Surfactants in cosmetics”, vol 68, second edition, USA, 1997.
45
 Sulfonaţi cu structuri diverse – în această categorie intră, de exemplu, alcoolsulfonaţii alcoxilaţi
(folosiţi în produsele de curăţare pentru piele sensibilă) şi acilglicerid sulfonaţii (folosiţi în pastele de dinţi).

Derivaţi ai acidului sulfuric

Spre deosebire de compuşii sulfonici, derivaţii acidului sulfuric conţin legături C-O-S. Sunt semiesteri
ai acidului sulfuric predispuşi la hidroliză (mai ales cele în cataliză acidă). Semiesterii acidului sulfuric cu
caracter bazic formează două grupe de substanţe: alchilsulfaţii (alchilsulfaţi primari) şi alchiletersulfaţii
(alchilsulfaţi secundari). Toţi se folosesc sub formă de săruri pentru că sunt stabile la pH-ul adecvat al
produselor cosmetice.
Exemplu:
NH4+
O-

O S O

O
Lauril sulfat de amoniu
Esterii acidului sulfuric (monoalchilsulfaţii) se obţin în urma reacţiei de sulfatare a alcoolilor cu masă
moleculară mare sau a monoolefinelor cu masă moleculară mare. Agenţii de sulfatate pot fi acidul sulfuric,
trioxidul de sulf sau acidul clorosulfonic. Din punct de vedere al capacităţii de spălare, alchilsulfaţii primari
sunt mai valoroşi decât cei secundari. Capacitatea lor de spălare scade cu cât grupa sulfat se găseşte mai
departe de capătul catenei, spre mijlocul ei. Capacitatea de spălare maximă este atinsă de alchilsulfaţii
primari cu 12 – 16 atomi de carbon în moleculă şi de cei secundari cu 15 – 18 atomi de carbon.

Derivaţi ai acidului fosforic

O clasă importantă de surfactanţi utilizaţi la prepararea produselor cosmetice este reprezentată de
mono- şi diesterii acidului fosforic. Alcoolii participanţi la esterificare pot fi: alcooli graşi, alcooli sintetici,
derivaţi alcoxilaţi. Aceşti compuşi prezintă un interes din ce în ce mai mare în ultimii ani întrucât s-a
constatat că sunt mult mai puţin iritanţi pentru piele decât esterii acidului sulfuric. Esterii fosforici derivaţi
de mono- şi digliceride prezintă importanţă biologică. Astfel, dacă sunt esterificaţi în continuare cu alcooli
cu masă moleculară mică (de exemplu, inositol sau colină), rezultă fosfolipide (lecitine) care sunt
considerate „emulgatori naturali”.
Esterii sintetici ai acidului fosforic se obţin prin reacţia alcoolilor cu acid polifosforic (P 2O5/H3PO4).
Solubilitatea lor creşte prin neutralizare cu soluţii alcaline şi este direct influenţată de natura alcoolilor
participanţi la sinteză. Lecitina, care este puţin solubilă în apă, are în structura sa un fragment digliceridic ce
demonstrează acest principiu. Majoritatea esterilor sintetici ai acidului fosforic se prezintă sub forma unui
amestec de mono-, di- şi triesteri. Sărurile monoesterilor sunt agenţi de emulsionare şi de solubilizare.
Triesterii, însă, sunt impurităţi nedorite în produsele cosmetice. Unii esteri sunt buni agenţi de spumare şi
se găsesc în compoziţia unor produse cosmetice de curăţare. Majoritatea derivaţilor acidului fosforic sunt
rezistenţi la hidroliză la pH slab acid, neutru sau bazic. Fosfolipidele, cunoscute şi sub denumirea de lecitine,
au un rol important în refacerea ţesuturilor. Se obţin din produse naturale (ouă, soia). Lecitina este rar
folosită ca emulgator în produsele cosmetice, însă derivaţii săi, lecitinele sintetice care conţin fragmente de
acizi graşi saturaţi, sunt compuşi esenţiali în formarea lipozomilor şi prezintă un interes deosebit în ultimii
ani. Acizii fosfatidici pot fi esterificaţi cu etanolamină formând substanţe cu caracter amfoter sau cu inositol,
formând substanţe anionice. Amestecurile (din surse naturale) ce conţin acizi graşi nesaturaţi se degradează
uşor prin oxidare.
III. Surfactanţii cationici utilizaţi la prepararea produselor cosmetice sunt substanţe care prezintă o
sarcină pozitivă pe atomul de azot din fragmentul hidrofob. Această sarcină poate fi „permanentă”,
independentă de pH (sărurile cuaternare propriu-zise) sau dependentă de pH (aminele).

Săruri cuaternare de amoniu

Sărurile cuternare de amoniu sunt o clasă importantă de surfactanţi care se deosebesc, din punct
de vedere structural, de alchilamine sau de compuşi amfoterici, prin prezenţa unui atom de azot
tetrasubstituit.

46
 Săruri de alchil benzil dimetilamoniu
Sunt derivaţi de amine alifatice terţiare ce conţin cel puţin două grupuri metil, amine care au
reacţionat cu o halogenură de benzil. Radicalii alchil de pe atomul de azot sunt diferiţi şi pot conţine
heteroatomi. Exemplu de structură tipică a acestora este:
CH3
H2
C16H33 N C
Cl
CH3

Clorură de cetalconiu
Aceste săruri sunt solide dar sunt stabile şi în soluţii sau suspensii. Unele sunt eficiente în îngrijirea
părului, altele sunt agenţi antimicrobieni (de exemplu, clorura de benzalconiu)
C16H33
N
Cl
CH3
H3C

Clorură de benzalconiu
Spectrul antimicrobian variază în funcţie de numărul atomilor de carbon din catena laterală (n). S-a
constatat că structurile în care n=10, 12 sau 14 sunt cele mai eficiente din acest punct de vedere. Sărurile de
benzalconiu se mai folosesc ca emulgatori sau agenţi de suspendare. Unele se găsesc în lacurile de unghii
favorizând uscarea rapidă. Ca o regulă de preparare, aceste săruri nu sunt compatibile cu surfactanţii
anionici.

Alchilbetaine
Alchilbetainele sunt reprezentate de N-alchilderivaţi ai N-dimetilglicinei, în care radicalii alchil pot
conţine heteroatomi, şi de hidroxipropilsulfonaţi (sultaine). Acestea se obţin în urma reacţiei dintre o
alchildimetilamină şi acid cloroacetic. Produşii pot fi impurificaţi cu reactenţi sau cu acid glicolic, de aceea
necesită o purificare atentă.
Betainele sunt uşor solubile în apă şi sunt compatibile, în general, cu toate tipurile de surfactanţi.
Uneori pot forma complecşi cu surfactanţii anionici.
Exemple de structuri tipice de betaine sunt: lauramidopropil betaină; coco-hidroxisultaină
-
O

NH N+

Lauramidopropil betaină
Betainele sunt substanţe solide, stabile în soluţii apoase. Sunt folosite ca agenţi de spumare şi
agenţi de creştere a vâscozităţii în balsamurile şi şampoanele pentru păr sau în gelurile de duş. Ele reduc
efectul iritant al alchilsulfaţilor19. De aceea sunt des întâlnite în compoziţia şampoanelor şi gelurilor de duş
pentru copii.

Săruri de tetraalchilamoniu
Acest grup de săruri cuaternare diferă de celelalte prin faptul că niciunul dintre substituenţii de pe
atomul de azot nu sunt specificaţi. Aşadar, această clasă include un număr mare de compuşi cu proprietăţi
fizico-chimice diferite. Cei patru substituenţi pot fi identici sau diferiţi, pot fi catene polioxietilenice sau
polioxipropilenice. Solubilitatea acestor compuşi depinde de compoziţia lor chimică. În general, sunt stabile
în preparatele cosmetice. Unele săruri de tetraalchilamoniu sunt agenţi de emulsionare. Cele care au în
structură radicali ai acizilor graşi saturaţi se regăsesc în ingredientele soluţiilor micelare pentru păr.
Exemplu de compus din această clasă:
[C16H33N(CH3)3]+CH3OSO3- Metosulfat de cetrimoniu

Săruri heterociclice de amoniu

Aceste substanţe se obţin prin alchilarea aminelor heterociclice cu o halogenură de alchil potrivită.
Numărul surfactanţilor din această clasă este redus şi cuprinde derivaţi de piridină, morfolină, isochinolină

19
L.Rhein, C. Robbins, K. Fernee and R. Cantore, J.Soc. Cos. Chem. 37:125-139 (1986).
47
sau imidazolină. Cu excepţia imidazolinelor, aceste substanţe solide, solubile în apă, stabile în produsele
cosmetice. Unele săruri heterociclice de amoniu sunt agenţi antimicrobieni (de exemplu, clorura de
cetilpiridină sau clorura de decalină). Sunt agenţi de protecţie pentru păr şi piele.
Exemplu:

N+

Cl- Clorură de cetilpiridiniu

Alchilamine
În sinteza surfactanţilor cationici, alchilaminele constituie materie primă estenţială. Se folosesc cele
cu număr mic de atomi de carbon şi cele cu 10 – 18 atomi de carbon (aşa-numitele alchilamine grase). 20
Alchilaminele primare, secundare sau terţiare, cu catenă lungă sunt hidrofobe. Ele devin surfactanţi
numai după neutralizare cu un acid organic sau anorganic tare. Aminele primare pot deveni hidrofile dacă
sunt aduse în reacţie cu o clorură acidă. Caracterul hidrofil este obţinut şi prin tratarea aminelor primare
sau secundare cu etilenoxid. Se formează un lanţ polioxietilenic pe atomul de azot. Prin etoxilare se
formează amine care pot fi compatibile cu surfactanţii anionici. Aminele neetoxilate au caracter bazic mai
pronunţat şi nu sunt compatibile cu anionii.
Alchilaminele sunt solide, cu consistenţă ceroasă. Solubilitatea în apă variază în funcţie de natura
radicalilor de pe atomul de azot. Sunt stabile în produsele cosmetice. Se folosesc ca emulgatori şi agenţi de
dispersie.
Exemplu:
C16H33

N CH3

Dimetil palmitamină
CH3

Alchil-imidazoline
Alchil-imidazolinele heterociclice sunt precursori ai alchilamido-alchilaminelor şi a sărurilor
heterociclice de amoniu. Sunt stabile în soluţii apoase, dar pot hidroliza la pH nefavorabil. Sunt agenţi
conservanţi şi emulgatori. Utilizarea lor este limitată întrucât trebuie neutralizate, iar stabilitatea se poate
pierde în anumite condiţii.
Exemplul tipic de structură alchil imidazolinică:
HN

N CH2 CH2OH

C21H43 Behenil hidroxietil imidazolină

IV. Surfactanţii neionici pot fi: alcooli, esteri, eteri, alcanolamine (amine care au unul sau mai mulţi
substituenţi alchil saturaţi ce conţin o grupare –OH alcoolică) şi amine oxidate. Sunt, în general, molecule
care nu au sarcină ionică la pH-ul preparatelor cosmetice. Structura componentei hidrofobe poate varia
foarte mult, dar fragmentul hidrofil conţine, de obicei, o grupare polieterică sau cel puţin un radical –OH.

Alcooli
Alcoolii primari care conţin între 8 şi 18 atomi de carbon au proprietăţi surfactante însemnate.
Alcoolii „naturali” se obţin prin reducerea derivaţilor de acizi graşi din lipide. Prin procedeul Zingler se
sintetizează alcooli cu catenă liniată şi număr par de atomi de carbon, iar prin oxosinteză se obţin alcooli cu
catenă ramificată şi cu număr impar de atomi de carbon, alcooli secundari. Se găsesc sub formă de
amestecuri şi sunt, în general, materie primă pentru sinteza esterilor şi eterilor, surfactanţi şi emolienţi. Un
amestec tipic este C15H31-CH2-OH cu C17H35-CH2-OH (alcool cetearilic).
Alcoolii sunt inerţi din punct de vedere chimic şi stabili în produsele cosmetice. Sunt lichizi sau solizi
cu consistenţă ceroasă, în funcţie de masa moleculară. Prepararea produselor cu aceşti compuşi trebuie să
se facă astfel încât să se evite cristalizarea acestora în produsul finit. Alcoolii nu sunt surfactanţi propriu-zişi,
20
Avram, R., Călinescu, I.,Papahagi, L., Lupu, A., Iliuţă, I., Chipurici, P, Surfactanţi. Sinteze, Bucureşti, 2014.
48
ci îmbunătăţesc proprietăţile altor molecule amfifile. De aceea sunt consideraţi cosurfactanţi şi se folosesc
împreună cu săpunurile sau cu sulfaţii alchilici. Aceste amestecuri se găsesc sub formă de ceruri pentru
emulsionare.

Esteri
Majoritatea surfactanţilor folosiţi în produsele cosmetice sunt esteri. Aceştia pot hidroliza dar nu la
pH acestor preparate. Esterii neionici sunt cei mai siguri în ceea ce priveşte stabilitatea, de aceea se folosesc
şi la procesarea alimentelor. Din punct de vedere structural, esterii se împart în: gliceride etoxilate, esteri
glicolici, monogliceride, poliglicerilesteri, esteri derivaţi de cerbohidraţi, acizi carboxilici etoxilaţi, esteri ai
sorbitanului, trialchilfosfaţi.

Gliceridele etoxilate sunt derivaţi de mono, di sau triacilgliceride. Una din structurile presupuse
este următoarea:
CH2 O COR

CH3 O CH2CH2 O OCR"

H 2C O COR'
PEG-5 gliceride hidrogenate (RCO, R’CO, R”CO sunt radicali acil)

Solubilitatea în apă a acestor compuşi depinde de gradul de etoxilare şi nu hidrolizează la pH-ul din
produsele cosmetice. Se folosesc ca emulgatori, agenţi de suspendare şi solubilizanţi.

Esterii glicolici sunt monoesteri ai etilenei sau ai propilenglicolului cu acizi carboxilici cu catenă
lungă. Sunt cosurfactanţi şi se folosesc în amestec cu emulgatori pentru matifiere.
Exemplu: C17H35CO-OCH2-CH2OH + C17H35COO-K+ (glicolstearat)
O

HO
O Glicolstearat

Gliceridele monosubstituite se obţin prin transesterificarea di şi trigliceridelor cu glicerină. O altă

metodă este acilarea controlată a glicerinei, de exemplu reacţia dintre esterul metilic al unui acid gras şi
glicerină. Se găsesc în amestec de α şi β-monogliceride. Sunt lichide nemiscibile cu apa sau solide. Sunt
stabile la pH-ul produselor cosmetice. Se combină cu alţi surfactanţi în toate tipurile de emulsii şi determină
creşterea vâscozităţii produsului finit.
Exemple:
HO

OH

O O

HO
Glicerilstearat
HO O
O

OH

OH O O
OH
HO

O
Glicerilstearat citrat

Poliglicerilesterii se prepară prin acilarea polimerilor glicerinei obţinuţi prin deshidratare. Gradul de
polimerizare este, în general, maxim 10. Acizii graşi folosiţi la acilare provin din lipide naturale. Produşii de
reacţie sunt polimeri liniari sau ciclici, cu mase moleculare diferite şi implicit cu solubilităţi diferite în apă.
Sunt agenţi emulgatori.
Exemplu:
CH2OR-CHOR-CH2-O-(CH2-CHOR-CH2-O)n-CHOR-CHOR-CH2OR
Poligliceril-10 hexaoleat (R = radical oleil sau H; n=8)

Esterii carbohidraţilor se obţin prin acilarea zaharurilor simple (sucroză, glucoză). Pentru creşterea
caracterului hidrofil aceşti compuşi pot fi etoxilaţi. Esterii şi eterii zaharurilor cu proprietăţi de surfactanţi se
folosesc de mai mult timp la prepararea produselor cosmetice. Esterii şi eterii modificaţi ai zaharurilor şi ai
49
compuşilor înrudiţi (glucoză, zaharoză, sorbitol, anhidrosorbitol, etc) au început să fie comercializate pe la
sfârşitul anilor 50 şi se folosesc şi azi sub denumirile de SPAN şi TWEEN. Ei conţin o catenă alchilică lingă, cu
caracter hidrofob şi un fragment cu mare polaritate, cu caracter hidrofil. Grupa polară trebuie să fie
suficient de hidrofilă pentru ca grupa hidrofobă să poată „pătrunde” în soluţia apoasă. Această cerinţă este
satisfăcută de glucoză, zaharoză, sorbitol, etc.
Exemplu:
RO
RO
OR

O O OR
RO

RO OR

Dilaurat de sucroză (R poate fi lauroil sau hidrogen)

OR

Acizii carboxilici etoxilaţi sunt monoesteri ai acizilor graşi. Se pot obţine şi prin acilarea eterilor
polietilenglicolici. În acest caz se formează mono sau diesteri, în funcţie de condiţiile de reacţie şi de
cantitatea reactanţilor. Aceşti compuşi au proprietăţi similare cu alcoolii etoxilaţi descrişi mai sus, însă sunt
mai stabili la hidrolizele acide şi bazice. Compuşii polioxoetilenici monoacilaţi cu mai puţin de 6 radicali etoxi
sunt insolubili în apă, iar cei cu mai mult de 8 radicali etoxi, sunt solubili. Diesterii sunt mai mult hidrofobi.
Starea lor de agregare şi caracterul hidrofil depind de gradul de etoxilare. Sunt frecvent folosiţi la
prepararea produselor cosmetice întrucât sunt stabili, inofensivi şi hipoalergenici. Sunt emulgatori şi
solubilizanţi, iar unii diesteri sunt agenţi de matifiere.
Exemple:
C17H33CO-(OCH2CH2)nOH PEG-150 oleat (n≈150)
C11H23CO-(OCH2CH2)nO-OCR PEG-6 dilaurat (n≈6)

Esterii sorbitanului cu caracter hidrofil sunt acilesterii sorbitolului şi cei ai 1,4-sorbitanului. Nu

trebuie confundaţi cu esterii sorbitolului. Aceştia din urmă sunt doar impurităţi în produsele cosmetice care
conţin esteri ai sorbitanului.

O OH

OH
HO O O O

HO O

O O

Sorbitan oleat Sorbitan trioleat

Gradul de etoxilare şi numărul grupărilor acil ataşate prin esterificare influenţează caracterul lor
hidrofil şi starea de agregare (lichide sau solide cu aspect de ceară). Sunt folosiţi ca emulgatori şi
solubilizanţi. Nu sunt agenţi spumanţi eficienţi. Sunt inofensivi pentru organism şi prezintă siguranţă, de
aceea se folosesc şi la procesarea alimentelor.

Trialchil fosfaţii (triesterii acidului fosforic) nu prezintă importanţă deosebită în ceea ce priveşte
proprietăţile lor surfactante. Sunt folosiţi în acest scop numai dacă agenţii de esterificare (componenta
hidrofilă) sunt alcooli etoxilaţi. Se obţin în urma reacţiei dintre oxiclorura de fosfor şi un alcool alcoxilat.
POCl + C13H27-(OCH2CH2)n-OH → [C13H27-(OCH2CH2)n-O]3PO Tridecet-3 fosfat (n≈3)
Puţinii compuşi din această clasă utilizaţi ca surfactanţi sunt emulgatori şi emolienţi.

Eteri. Compuşii eterici sunt frecvent utilizaţi atât în prepararea produselor cosmetice cât şi în cele
farmaceutice datorită rezistenţei lor lareacţiile de hidroliză. Pe lângă gruparea specifică –C-O-C- care se

50
repetă în funcţie de gradul de polimerizare, conţin şi o grupare terminală –C-O-H, de aceea pot fi
consideraţi, din punct de vedere chimic, şi alcooli.

Alcoolii etoxilaţi se obţin în urma reacţiei dintre un alcool, un sterol sau un fenol şi etilenoxid.
Derivaţii de alcool au fost deja descrişi (4.3). Derivaţii de sterol se găsesc în natură: colesterol şi derivaţii săi,
fitosterolii din boabele de soia sau alte din surse. Derivaţii fenolici sunt precursori pentru prepararea
surfactanţilor neionici. Procesul de etoxilare se realizează la presiune şi în cataliză alcalină. În urma reacţiei
se obţine un amestec de eteri polioxietilenici cu grad de polimerizare diferit.
Exemple:
OCH2CH2 OH
n
C8H17 Octoxinol-70 R-(OCH2CH2)n-OH, Myreth-8 (R=C14H29; n≈8)

Lanolina şi uleiul de ricin Lanolina este un amestec de acizi graşi lanolinici, alcooli lanolinici şi
steroli, care conţin grupuri –OH libere. Uleiul de ricin este o trigliceridă a acidului ricinoleic, de asemenea,
cu grupuri –OH libere. Aceste lipide sunt etoxilate şi transesterificate obţinându-se acizi şi alcooli alcoxilaţi.
Gradul de etoxilare influenţează caracterul hidrofil. Întrucât acesta variază, se obţine un amestec în care nu
se cunoaşte structura chimică a componentului predominant. Aceste amestecuri sunt notate: PEG-33 Ulei
de ricin şi PEG-5 lanolin şi sunt utilizate ca: emulgatori, solubilizanţi, agenţi de suspendare.

Polisiloxanii etoxilaţi sunt compuşi cu masă moleculară mică spre medie care au grupuri –OH libere
ce participă la polimerizare cu etilenoxid şi∕sau propilenoxid. Rezultă un număr variat de polimeri.
Solubilitatea în apă creşte cu creşterea numărului de etoxilări. Sunt folosiţi ca emulgatori mai ales în
uleiurile siliconice.

Alchil glucozidele se obţin în urma reacţiei dintre alcooli hidrohobi şi glucoză. Sunt agenţi de
spumare eficienţi, folosiţi în produsele de curăţare pentru piele şi păr. Reduc potenţialul iritant al
alchilsulfaţilor.
Exemplu:
HO

HO
O

HO O

OH Decil glucozidă
Polioxietilen / polioxipropilen eterii sunt inerţi din punct de vedere chimic şi prezintă o largă
aplicabilitate ca: emulgatori, solubilizanţi, dispersanţi sau agenţi de gelifiere.

Alcanolamide Alcanolamidele sunt produşii rezultaţi prin acilarea alcanolaminelor. O metodă de

sinteză, în urma căreia se obţin superamide, constă în reacţia mol la mol a unei amine cu un agent de
acilare rezultând un compus insolubul în apă, N-acilalcanolamidă. Acesta este impurificat cu ester-amine în
care ambele funcţiuni, -OH şi –NH sunt acilate. Printr-o altă metodă de sinteză, două molecule de
alcanolamină reacţionează cu o moleculă de agent de acilare formându-se produşi de condensare
Kritchevsky care sunt solubili în apă. Alcanolamidele sunt agenţi de spumare şi stabilizatori în şampoane,
mai rar emulgatori.

Amine oxidate Rezultă prin oxidarea aminelor alifatice terţiare cu peroxid de hidrogen. Aminele
terţiare pot fi liniare sau parte componentă dintr-un heterociclu. Sunt agenţi de spumare, agenţi de
dispersare şi intră în compoziţia şampoanelor, săpunurilor, vopselelor de păr 21. Aminele oxidate se obţin
prin tratarea aminelor terţiare cu peroxid de hidrogen.

Agenţi de îngroşare sau de consistenţă

21
Martin M. Rieger, Linda D. Rhein, ”Surfactants in cosmetics”, vol 68, second edition, USA, 1997.
51
 Agenţii de îngroşare intră în compoziţia emulsiilor de tip L/H şi prin mărirea vâscozităţii fazei apoase
externe, imprimă produselor o consistenţă adecvată. Reprezentativi sunt:
 compuşi macromoleculari care au proprietatea de a forma în prezeţa apei o structură de gel sau
soluţii vâscoase,
 polimerii de origine vegetală, în compoziţia fazei apoase a unui preparat cosmetic intră: polioze,
geloza, gume, celuloza, alginaţi,
 derivaţii de semisinteză, se folosesc derivaţii de celuloză: metilceluloza, etil celuloza,
hidroxipropilmetilceluloză,
 derivaţii de sinteză, se utilizează unii polimeri acrilici (carbomeri).
Umectanţi
Sunt substanţe ce reţin apa datorită puterii lor higroscopice.
Se adaugă în faza apoasă a unei emulsii creme de tip L/H cu scopul de a împiedica deshidratarea
produsului cosmetic în timpul stocării şi folosirii sale, mai ales în condiţii de umiditate relativă joasă şi de
temperatură crescută ,
 ureea, îndeplineşte un rol dublu: în concentraţie mare (mai mult de 10%) solubilizează cheratina, şi
în concentraţii mai mici ( 3-5% ) se fixează prin legături de hidrogen pe proteinele stratului cornos,
cărora le măreşte afinitatea pentru apă;
 alantoina (5-ureidohidantoina): are proprietăţi similare, la care se adaugă o uşoară capacitate
antiinflamatoare;
 acidul lactic: poate creşte capacitatea stratului cornos de a reţine umiditatea;
 poliolii (glicerol, propilenglicol sau sorbitol ) sunt substanţe foarte higroscopice care pot avea un rol
pozitiv sau negativ, ele putând reţine apa într-o atmosferă umedă, dar pierzând-o rapid dacă gradul
higrometric scade la 20-30%.
În aceste condiţii şi în concentraţii mari ele devin deshidratante.
Apa este menţinutǎ de substanţele higroscopice în stratul cornos, acesta fiind un factor de control
în menţinerea flexibilitǎţii pielii. Hidratarea joacǎ un rol important în menţinerea metabolismului,
activitǎţilor enzimelor, proprietǎţilor mecanice, aspectul şi în final funcţionalitatea barierei pielii.
Substanţele hidratante sunt folosite în producţia de cosmetice pentru a întârzia pierderea umiditǎţii
produselor în timpul folosirii şi de a creşte condiţiile de umiditate în materialul care ia contact cu produsul.
Această funcţie este în general realizatǎ de umectanţi care pot sǎ absoarbǎ apa din împrejurimi. În
Dicţionarul Internaţional al Ingredientelor Cosmetice, aproape 125 de substanţe sunt umectanţi si aproape
200 de materiale higroscopice sunt folosite pentru a creşte conţinutul de apǎ din piele (tabel nr. 7).

Tabel nr. 7. Subsţante higroscopice folosite în cosmetică

Nume CAS-No Alte denumiri Sursa naturală

Butilglycol 107-88-0 1,3-butandiol -
Glicerinǎ 56-21-5 Glicerol -
Acid lactic 50-21-5 acid 2-hidroxipropanoic Suc de roşii

PCA 98-79-3 acid 2-pirolidon 5 carboxilic Legume

Uree 57-13-6 Carbamide -

Importanţa glicerinei în produsele pentru piele este bine cunoscutǎ. Pentru a explica mai bine
beneficiile, studiile s-au axat pe proprietǎţile protectoare ale acesteia.

52
 Începând de la nivele reduse de câteva procente pânǎ la 20%-25%, glicerina este folositǎ în
tratamentul pielii aflate în condiţii uscate. Glicerina nu numai cǎ atrage apa dar poate modula
comportamentul lipidelor stratului cornos şi preveni cristalizarea structurilor lamelare in vitro în condiţii de
umiditate relativ reduse.
Modul de acţiune al glicerolului în hidratarea stratului cornos şi funcţionarea barierei epidermiale
pare a fi legat de canalul 3 al porilor de apǎ. Porii de apǎ sunt o familie de proteine mici care funcţioneazǎ
ca transportatori de apǎ sau în anumite cazuri, mici soluţii polare. Glicerolul este foarte lent transportat în
epidermǎ.
Tratamentul pielii cu crema conţinând 15% glicerină a arǎtat că aceasta difuzeazǎ în stratul cornos
pentru a forma un rezervor. Dupǎ câteva ore de la aplicare, o scǎdere în TEWL a fost notatǎ, urmatǎ de
valori crescute dupǎ alte câteva ore pe pielea animalǎ. Nu s-a evidenţiat deteriorarea funcţiilor barierei
dupǎ tratamentul pe termen lung cu 20% glicerina. Glicerina poate de asemenea induce o contracţie a
corneocitelor superficial, care formeazǎ independent efecte osmotice. Acestǎ contracţie poate duce la un
strat cornos mai compact şi reduce riscul de iritaţii.
Acid hialuronic
Studiile anterioare ale pielii au avut ca ţintǎ predominantǎ celulele care alcǎtuiesc straturile pielii:
epiderma, derma şi ţesutul gras subcutanat. Acum se apreciazǎ cǎ materialele care se aflǎ între celule,
componenţa matrix, au un rol instructiv major asupra activitǎţii celulare. Termenul “hialuronan” este folosit
pentru a descrie atât acidul hialuronic cât şi a sării sale de sodiu.
Acidul hialuronic este un regulator al comportamentului celulelor şi influenţeazǎ metabolismul
celular. În plus, moleculele leagǎ apa şi funcţioneazǎ ca un lubrifiant între colagen şi reţelele elastice ale
dermei în timpul mişcǎrii pielii. O soluţie apoasǎ conţine 2% acid hialuronic pur şi 98% apǎ, cu toate acestea
acidul îşi pǎstreazǎ atât de bine textura încât soluţia apare ca un gel.
Pielea este cel mai mare rezervor de acid hialuronic, conţinând mai mult de 50% din totalul
organismului. Acidul hialuronic este obţinut din streptococi (Grupele Lancefield A şi C).

Acid lactic
Acidul lactic este incolor, miscibil cu apa, alcoolul şi glicerolul dar insolubil în cloroform. Acidul lactic
este un acid hidroxilic (AHA), carboxilic, organic. Acidul lactic poate exista în forme DL sau L. Formele L şi D
sunt izomeri enantiomeri. Formele care conţin acid lactic au un pH acid crescut în anumite formule unde
neutralizarea este parţialǎ.
Acidul lactic a fost folosit pentru preparate timp de zeci de ani, având capacitatea de a reţine apa.
Acidul lactic a fost de asemenea folosit la cercetarea stratului cornos, cum ar fi mǎtreaţa, bǎtǎturile. În plus,
acidul lactic a fost sugerat pentru tratarea acneei. Acest tratament având efecte datoritǎ penetrǎrii în
folicula sebacee, scǎzând pH-ul şi formarea acizilor graşi.
Studiile au arǎtat subţierea epidermei viabile. Acidul lactic în combinaţie cu alţi agenţi de exfoliere
este folosit pentru a produce o ranǎ controlatǎ asupra pielii, care se crede cǎ îmbunǎtǎţeşte aspectul clinic
al pieli.
PCA şi sǎrurile de PCA
PCA este ingredientul cosmetic cunoscut ca acid 2-pirolidon carboxilic. Sǎrurile de sodiu din PCA
sunt printre cei mai puternici umectanţi. PCA este de asemenea combinat cu o varietate de alte substanţe,
cum ar fi: arginina, lisina sau chitosan.
Ureea

53
 Conţinutul de uree din urinǎ este de 2%. Extracţia de uree purǎ din urinǎ a fost realizatǎ de Proust
în 1821; iar ureea purǎ a fost pentru prima oarǎ sintetizatǎ de cǎtre Wohler în 1828.
Ureea este transparentǎ, fǎrǎ culoare, inodorǎ, se prezintă sub formă de cristale prismatice sau
pudrǎ albǎ cristalinǎ. Ureea este solubilǎ în apǎ, puţin solubilǎ în alcool şi practic insolubilǎ în eter. Ureea în
soluţie hidrolizeazǎ încet rezultând amoniac şi dioxid de carbon.
Ureea este folositǎ ca 10% cremǎ în tratamentul ihtiozei şi în concentraţii mai mici pentru
tratamentul pielii uscate. O capacitate mǎritǎ de reţinere a apei a fost observatǎ dupǎ tratamentul cu
creme conţinând uree la pacienţii ihtiotici. Îmbunǎtǎţiri în funcţionarea barierei pielii au fost de asemenea
relatate la pacienţii ihtiotici.
Ureea este o substanţǎ naturalǎ a organismului, fiind un diuretic osmotic. Nu existǎ evidenţe de
iritaţii acute în tratamentul cu uree, dar senzaţii de usturime au fost raportate dupǎ tratamentul cu 4%-10%
uree în creme aplicate pe pielea uscatǎ şi cu leziuni.
Strategia agenţilor de hidratare actuali este de:
- creşterea capacitǎţi de menţinere a apei stratului cornos prin aplicarea ingredientelor
higroscopice. Aceste ingrediente acţioneazǎ în acelaşi fel ca şi NMF asupra pieli
- menţinerea apei în stratul cornos prin depozitarea pe suprafaţa pielii a unui material uleios
insolubil în apǎ; aceste materiale sunt cunoscute ca agenţi de ocluzie.
În general, nivelul de agenţi de ocluzie cerut este relativ ridicat. Emulsionarea agenţilor de ocluzie
în combinaţie cu agenţi higroscopici poate reduce abilitatatea agenţilor de a fi eficienţi în produsul final.
Umectanţii sunt folosiţi pentru îmbunǎtǎţirea hidratǎrii pielii.
Conservanţi antimicrobieni
Sunt indispensabili în preparatele în care faza continuă este apoasă. Conservanţii antimicrobieni
sunt consideraţi, după parfumuri, ca fiind substanţele cele mai alergizante. Totuşi, numărul cazurilor de
iritaţii şi dermatite alergice de contact datorate lor este fară importanţă faţă de avantajele folosirii lor. Ei
reduc posibilitatea apariţiei unor infecţii la persoanele care folosesc un produs cosmetic.
In acest sens se pot folosi :acid benzoic, crezol, fenol, tiomersal, antioxidanti (acig galic, galati, BHT,
BHA, vitamina E, acid citric, vitamina C, sulfit de sodiu), antioxidanti cu actiune sinergica (acid citric, acid
fosforic).
Coloranţi
 substanţe anorganice sau organice, de origine naturală sau de sinteză: dioxid de titan, oxid
de zinc, sulfat de bariu şi de aluminiu, caolin, cromaţi, argilă, săruri de fier, carmin, clorofilă, violet de
genţiană, verde malachit,
 coloranţii trebuie să fie stabili, netoxici, nealergizanţi şi necancerigeni,
 coloranţii sunt identificaţi pe baza unui indice numeric şi imprimă produselor cosmetice o
varietate de culori: alb, roşu, verde, galben, violet.
Parfumuri
Parfumurile şi aromele au o importanţă foarte mare în formularea cosmeticelor datorită capacităţii
lor intrinseci de a imprima un miros plăcut corpului şi de a masca mirosurile neplăcute ale materiilor prime,
îmbunătăţesc calitatea unui produs cosmetic şi determină, în mare parte, alegerea lui de către consumator .
 componente naturale de origine animală sau vegetală şi produse de sinteză.
 uleiuri volatile, cele mai folosite sunt uleiurile de bergamot, pelargon (geranium), lămâie,
lavandă, rozmarin, iasomie, trandafir etc.
 arome sintetice, se pot întrebuinţa acetatul de benzil, salicilatul de benzil, alcoolul feniletilic,
vanilina ş.a.

54
 Substante fotoprotectoare
Substanţele fotoprotectoare sunt de două tipuri, clasificate după modul lor de acţiune:
a) Substanţe ecran,
b) Substanţe filtru.
a) Substanţele fotoprotectoare de tip ecran acţionează prin reflexia radiaţiilor solare (UV, IR,
radiaţia vizibilă). Din acest grup fac parte bioxidul de titan (Eusolex T) care este cel mai eficient, mai puţin
utilizaţi fiind: oxidul de zinc, oxidul de magneziu, oxidul de fier, talcul, caolinul. Substanţele ecran se
utilizează în special pentru realizarea filtrelor cu protecţie foarte mare, în concentraţie de 3 - 10%, asociate
cu filtre solare.
Avantaje: protejează şi faţă de UVB şi faţă de UV A; efectul lor protector nu diminuă în timp; nu
penetrează în piele deci nu pot fi responsabile de alergii cutanate.
b) Substanţele fotoprotectoare de tip filtru acţionează prin absorbţia radiaţiilor solare dintr-un
anumit domeniu spectral. Acestea sunt molecule sintetice nesaturate, ceea ce le permite să absoarbă
selectiv radiaţia solară. Astfel există:
1. filtre selective faţă de radiaţia UVB, cele mai utilizate în Europa fiind cinamaţii şi esterii lor,
derivaţii de benziliden camfor şi benzimidazol,
2. filtre selective faţă de UVA, cele mai utilizate fiind derivaţii de benzofenonă, derivaţii de dibenzoil
metan (Parsol1789), derivaţii de benziliden camfor (Mexoryl SX) şi benzotriazoli (Mexoryl XL, Tinosorb M).
Eficienţa filtrelor solare scade treptat după expunerea la soare, de aceea capacitatea lor de
protecţie diminuă în timp. Cu cât filtrul solar este mai stabil, cu atât el va fi mai eficient un timp mai
îndelungat.
Pentru a obţine o eficienţă maximă (absorbţie maximă) şi o fotostabilitate mai bună se asociază mai
multe filtre astfel încât concentraţia lor în produsul final să nu depăşească 15%. Capacitatea absorbantă a
fiecărui filtru creşte cu concentraţia sa.
Filtrele UV din produsele de protecţie solară sunt în principal, dacă nu unic, responsabile pentru
absorbţia/reflecţia/împrăştierea radiatiilorUV solare. Pentru a se atinge protecţia SPF-ului şi a amplorii UV
se selectează o combinaţie de filtre UV pe baza profilelor individuale ale acestora sau a altor caracteristici
fizico-chimice.
De exemplu, pentru a crea un produs antisolar cu SPF 15, se poate folosi aproape orice combinaţie
de filtre UV listată în tabelul 2. Selecţia filtrelor trebuie să absoarbă lungimi de undă cuprinse între 290-340
nm pentru a se atinge SPF 15. Adică trebuie să se aleagă fie azobenzonă sau oxid de zinc, ambele absorbind
UVA-I (340-400 nm).
Pe măsură ce SPF-ul produsului creşte la fel se întâmplă şi cu numărul şi concentraţia filtrelor UV.
Procentul concentraţiei de filtre UV într-un produs ipotetic de SPF 15 variază între 10-15%, iar pentru SPF
45, până la 30% sau chiar mai mult. Concret, cu cât mai mare este SPF-ul, cu atât e mai mare şi concentraţia
filtrelor UV.
Filtre UVB
Ingredientele organice de protecţie solară împotriva UVB includ derivaţi ai acidului aminobenzoic,
antranilaţi, benzofenone, octilmetoxicinamatul, octocrilena, octisalat, dibenzoilmetani şi salicilati.
Oxibenzone, mentil antranilat şi avobenzona sunt ingrediente ecologice de protecţie solară care absorb în
principal, în intervalul UVA (tabelul nr 8).

55
 Tabel nr. 8. Ingrediente fotoprotectoare
Filtre UV Protecţie UVB UVAII UVAI
(nm) (290-320) (320-340) (340-400)
Derivaţii acidului aminobenzoic
PABA 260-313 partial
Lisadimat (Gliceril PABA) 264-315 partial
Padimate O 290-315 partial
Roxadimat 280-330 complet partial
Antranilaţi
Mentil antranilat 260-380 complet complet partial
Benzofenone
Dioxibenzona 250-390 complet complet partial
Oxibenzona 270-350 complet complet partial
Sulisonbenzona (Eusolex 4360) 260-375 complet complet partial
Cinnamat
Octocrilena 250-360 complet complet partial
Octil metoxicinnamat (Parsol MCX) 290-320 complet
Dibenzoilmetani
Azobenzona (Parsol 1789) 320-400 complet complet
Salicilati
Homosalat 295-315 partial
Octil salicilate 280-320 complet
Trolamine salicilate 260-320 complet
Acid fenilbenzimidazole sulfonic
Ensulizol 290-340 complet complet
Filtre anorganice
Dioxid de titan 290-700 complet complet complet
Oxid de zinc 290-700 complet complet complet

Filtre UVB
Derivaţii acidului p-aminobenzoic
PABA (λmax, 283 nm) a fost unul dintre primele produse chimice de protectie solară ce a fost
disponibil. Deoarece PABA este solubil în apă, a fost frecvent utilizat în vehicule alcoolice. Acest produs de
protecţie solară colorează îmbrăcămintea şi a fost asociat cu multe reacţii adverse cutanate. Derivatii
esterici ai PABA, predominant octil dimetil PABA sau Padimat O, a devenit mai popular, cu o mai mare
compatibilitate într-o varietate de vehicule.
Utilizarea sa a fost asociată cu un potenţial mai scăzut pentru colorarea sau reacţii adverse. Este
important să subliniem că numai acidul aminobenzoic sau derivatul ce furnizează o protectie completa UVB
este roxadimate. Din cauza preocupării în creştere cu privire la toxicitatea acestei clase de produse organice
şi chimice de protecţie solară utilizarea aceastei clase de protecţie solară a scăzut.
Deoarece cercetătorii au solicitat produse de protecţie solară cu valori mai mari al SPF, au fost
incorporate multiple produse active pentru protecţia solară UVB într-un singur produs pentru a atinge SPF
dorit, înlocuind esterul PABA singur.
Octil dimetil PABA este un absorbant de UV potent în gama medie a UVB-urilor. Din cauza
problemelor cu formulele PABA, limitându-i folosinţa. Declinul folosinţei acestui derivat PABA, cât şi cele
pentru produse mai înalte SPF, a dus la încorporarea mai multor ingrediente active într-un singur produs să
ajungă la SPF-ul dorit.
Urmatorul absorbant potent de UVB-uri permis de catre FDA, cinamaţii, au înlocuit în mare
derivatele PABA. Octinoxatul este cel mai des folosit ingredient pentru cremele de protecţie solară. Octilul
este mai puţin potent ca magnitudine şi are nevoie de absorbanţi UVB adiţionali pentru a ajunge la

56
nivelurile SPF cerute într-un produs final. Cinoxatul este mult mai puţin folosit. Isomil p-metoxicinamat este
folosit în Europa.
Octilmetoxicinamat
Cinamatul este cel mai puternic produs de protecţie solară UVB şi a înlocuit în mare măsură
derivaţii PABA. Octinoxat (octil metoxicinamat) este ingredientul cel mai frecvent utilizat pentru protecţia
solară. În ordin de mărime, octinoxat este mai potent decât Padimat O şi necesită absorbanti UVB
suplimentari pentru a atinge nivele mai ridicate a SPF într-un produs final.
Antranilaţii
Antranilaţii au un spectru larg de protectie UV, cu protecţie completă împotriva UVB şi UVA II, şi
numai protecţie parţială împotriva radiaţiilor UVA I. Este regretabil faptul că antranilatii sunt produse de
protectie solară relativ slabe UVB, absorbind mai ales în spectrul UVA II.
Octisalat
Octisalat sau octil salicilat are un spectru de activitate în domeniul UVB. Pentru că ei sunt
absorbanţi UVB relativi slabi, utilizarea lor a fost înlocuită de derivaţii PABA mai eficienţi şi derivaţii
cinnamat. Cu toate acestea, el poate fi folosite ocazional pentru a creşte alţi absorbanţi UVB.
Salicilaţii au un record excelent de siguranta, cu o capacitate suplimentară de a solubiliza alte
ingrediente de protecţie solară, inclusiv oxibenzona şi azobenzona. Cu un interes în atingerea de nivele mai
ridicate al SPF, mai mulţi octil salicilaţi au fost utilizaţi cu homosalat.
Salicilaţii sunt absorbanţi UVB mai puţin potenţi. Au o istorie lungă de folosinţă dar au fost înlocuite
de derivatele PABA mai eficiente. In general sunt folosite pentru a mări potenţa altor absorbante UVB. Cu
un trend catre SPF-uri mai inalte, mai mult octil salicilat este folosit urmat de către salicilatul de homometil.
Ambele materiale au abilitatea de a solubiliza oxibenzoatul şi azobenzoatul.
Neaprobate de catre FDA pentru folosinţa în SUA, există şase derivaţi din camfor aprobate în
Europa, şi 4-metilbenziliden camfor este cel mai folosit.
Octocrilena este înrudită chimic cu cinamaţii. Poate fi folosită pentru a mări SPF-ul şi pentru a mări
rezistenţa la apă în formula finală. Octocrilena este stabilă şi poate oferi aceasta fotostabilitate altor creme.
Este scumpă şi poate prezenta dificultăţi în compoziţie.
Ensulizol (acid fenilbenzimidazole sulfonic)
Cele mai multe ingrediente ecologice de protectie solara sunt uleiuri care sunt solubile în faza
uleioasă emulsiilor, însumând în parte, produsele estetice grele, grase a multor din aceste produse. În
schimb, acidul fenilbenzimidazole sulfonic este în primul rând un produs de protecţie solară UVB solubil în
apă care pot fi utilizate în faza apoasă în emulsie.
Este un filtru UVB selectiv permiţând transportul aproape totală al UVA. Datorită solubilităţii
acestuia în apă, conduce la o formulă estetică plăcută care include utilizarea zilnică a produsului ce conţine
ingredient de protecţie solară Deoarece este solubil în apă, este deseori utilizat în geluri clare. Acest produs
de protecţie solară stimulează SPF a altor produse de protecţie solară organice şi anorganice.
Acid fenolbenzilic sulfonic este un absorbant UVB solubil în apă care poate fi folosit în faza apoasă
emulsiilor, în contrast cu majoritatea ingredientelor cremelor solubile în ulei, permiţând o aplicare mai
puţin uleioasă, mai estetică a emulsiei, cum ar fi o aplicare zilnică a unei crème de mâini. Aceasta măreşte
SPF-ul cremelor organice şi anorganice. Poate fi folosit şi în geluri datorită solubilităţii acestuia în apă.
Octil sau etil hexil triazonul (EHT) este un filtru UVB care se găşeste în Europa. Poate intra în lista
FDA prin TEA (time extend aplication), dar nu este încă valabil pentru folosirea în SUA. Metilena
benzotriazol, tetrametilbutilfenol sau TInasor este un filtru UVB mai nou, mai eficient cu o solubilitate mai

57
mare. Anisotriazinul sau TinasorbS este un nou filtru de gama largă care oferă şi protecţie UVA, ca şi
TinasorbM. Ambele ingrediente cu Tinasorb au fost supuse testelor TEA înspre aprobarea de către FDA.
Filtre UVA
Desi oxibenzona şi benzofenolul-3 absorb foarte eficient în gama UVB, folosinţă acestuia este
extinsă şi în gama UVA II. Este folosit în principal ca un absorant UVA, dar măreşte coeficientul SPF în
combinaţie cu alte absorbante UVB. Oxibenzonul este un material solid şi are solubilitate mică în apă.
Benzofenone
Deşi benzofenonele absorb mai eficient în domeniul UVB, absorbţia UV se extinde bine în domeniul
UVA II, cu două pick-uri de absorbţie semnificative (λmax, 288 şi 325 nm). În consecinţă, aceste produse de
protectie solara sunt folosite în principal ca absorbanţi UVA, dar creste nivelul de SPF atunci când este
utilizat în asociere cu alte absorbanţi UVB. Oxibenzona este benzofenona cea mai frecvent utilizată.
Azobenzona
Azobenzona, de asemenea, cunoscută sub numele de Parsol 1789, este chimic cunoscută sub
numele de butil metoxidibenzoilmetan. Acesta a fost aprobat de FDA pentru utilizare OTC în Statele Unite
ale Americii. Utilizarea sa în Europa, ca produs de protecţie solară a avut loc înainte de introducerea sa în
Statele Unite ale Americii.
Se foloseşte în Europa de ceva mai mult timp. Oferă absorbţie bună în gama UVA1 cu absorbţia
maximă la 360 nm. De când standardele pentru măsurarea protecţiei UVA în SUA au fost doar propuse, o
concentraţie minimă a fost impusă la 2% cu maxim de 3%.
Deoarece spectrul său de activitate este limitat la UVA I şi UVA II, acesta trebuie să fie utilizat în
asociere cu produsele de protectie solara care sunt eficiente împotriva UVB. Preocupările au crescut cu
privire la fotostabilitatea sa şi potenţialului său de a degrada alte ingrediente de protecţie solară în
produsele în care este utilizat.
Antranilatul de metil este un filtru UVB slab, cu absorbţie în mare parte în apropierea spectrului
UVA. Este mai puţin eficient decât benzofenolii şi deci mai puţin folosit.
Ingredientele anorganice de protecţie solară sunt fotostabile şi rămân intacte după iradiere.
Fotosiguranţa a fost raportată cu unele produse de protectie solara organice pentru a include octinoxat
(octilmetoxicinnamat şi Padimat O). În contrast, oxibenzona a fost raportată a fi relativ stabilă.
Fotosiguranţa a fost întâlnită de asemenea cu azobenzona.
Conservanţi
Pentru a asigura fotostabilitate produselor de protecţie solară chimice, conservanţii sunt adăugati
în cele mai multe produse de protecţie solară.Aceşti conservanţi pot prelungi perioada de valabilitate a
produselor de protecţie solară după fabricaţie. Totuşi, deoarece acestea sunt substanţe biologic reactive,
cei mai mulţi conservanţi au un potenţial alergen, care poate duce la dermatita de contact şi alte inflamaţii
ale pielii.
Câţiva conservanţi în produsele de protecţie solară includ clorometilisotiazolinona, butil carbonat,
diazolidinil uree (DU) şi diverşi parabeni [46]. Parabenii conservanţi metil-, etil-, propil-, benzil-şi butil- sunt
cei mai comuni utilizati în industria farmaceutică, cosmetică şi de alimente.
Ei sunt relativ neiritativi şi netoxici, având în vedere în special utilizarea lor pe scară largă, şi ele
oferă, de asemenea, o acoperire excelentă antimicrobiană în produsele de protecţie solară. Parabenii sunt
esteri alchil ai acidului de p-hidroxibenzoic.

58
 Compusi naturali folositi pentru fotoprotecţie
Principiile active biologice acţionează în diverse moduri prin stimularea răspunsului imun, prin
inhibarea genei induse, detoxifierea cancerigenă, prin blocarea lezării oxidative a ADN-ului, prin iniţierea de
căi selectate de semnalizare sau prin alte mecanisme. Astfel, multe dintre aceste medicamente joacă roluri
multiple în ameliorarea procesului de carcinogeneză [20]. Puţinele exemple includ polifenolii din ceai,
curcumina, silimarina, compuşii din usturoi, apigenina, resveratrol, ginkgo biloba, beta-carotenoide, acid
ascorbic, etc. Compuşii care ar putea proteja împotriva radiatiilor UV-A şi UV-B ar putea fi agenţi ideali
fotochemoprotectivi.
Moleculele active sintetice sunt folosite de ani de zile, dar cercetările arată că aceste molecule
active afectează negativ pielea omului prin intermediul speciilor de oxigen reactiv induse. Astfel, pentru a
depăşi reacţiile adverse ale moleculelor sintetice, cercetarea este acum redirecţionată spre biomateriale
naturale [21]. Natural apar antioxidanti cum ar fi alfa carotenul, acizi ascorbici, flavone, flavanone, care nu
au capacitatea de a dona electroni şi opresc lanţul reacţiilor de radicali liberi şi au arătat, de asemenea un
spectru de absorbţie UV larg. A fost raportat faptul că asocierea de extracte vegetale (bioflavonoide) şi
vitamine produc efecte sinergice fotoprotective în prevenirea eritemului extins, pierderea transepidermică
de apă şi formarea de arsuri solare a celulelor.
Extractele vegetale ca aditivi biologici se folosesc de o perioadă lungă de timp în formulele
cosmetice şi acum dovezile ştiinţifice au dovedit că multe extracte din plante au aratat activitatea lor de
fotoprotecţie cu o îmbunătăţire semnificativă în enzime cum ar fi superoxiddismutază, catalază şi proteine
totale şi nivelul de acid ascorbic. Extractele multor plante, fructe citrice şi legume ca surse de acid ascorbic,
vitamina E, compuşi fenolici şi enzime posedă capacitatea de a reduce leziunile oxidative.
Aceste leziuni oxidative reduc în cele din urmă nivelul enzimei de protecţie şi produc dezechilibre la
nivelul proteinelor totale, acid ascorbic si nivelele de alti antioxidanti în celule. Cremele ce cuprind astfel de
extracte ar putea fi utilizate pentru fotoprotecţia indusă intrinsec de stresul oxidativ, precum şi modificări
structurale la nivelul pielii.
În seria agenţilor de protecţie naturali fotoprotectori, cum ar fi enzimele superoxid dismutaza
(SOD), peroxidaza şi enzimele proteolitice au deschis noi căi pentru reacţia fotoprotectivă care apare în
interiorul celulei. Aceste entităţi chimice au fost descoperite în secolul 19, când au fost utilizate ca enzime în
produsele cosmetice şi au fost susţinute mai mulţi ani. Enzimele proteolitice ca bromelaina, papaină etc au
fost folosite pentru exfolierea şi netezirea pielii . Acestea sunt utilizate ca instrument eficient pentru a
reduce eritemul indus de UV care poate fi, de asemenea, gândit drept capacitatea impotriva efectelor
radicalilor liberi.
Compuşii naturali, cum ar fi acizii fenolici, flavonoidele şi polifenolii cu greutate moleculară mare
sunt foarte utili pentru prevenirea efectelor negative ale radiatiilor UV asupra pielii şi este aşteptată
evaluarea eficacităţii lor clinice.
Protecţia adecavată împotriva UVA şi o metodă corespunzătoare de testare a eficacităţii sunt cele
mai urgente necesitati.

59
 II. 3. CONTROLUL CALITATII PRODUSELOR COSMETICE
Preparatele cosmetice fiind preparate a caror aplicare este zilnică, inocuitatea lor este estenţială şi
urmărită prin:
 asigurarea unei calităţi corespunzatoare si utilizarea in condiţii adecvate produsului;
 garantarea lipsei de nocivitate şi asigurarea eficacităţii preparatelor.
Întreaga productie de produse cosmetice şi de parfumerie se realizează sub controlul exigent al
calităţii, organizat in patru etape principale:
 controlul materiilor prime;
 controlul tehnologiei de preparare;
 controlul ambalajelor;
 controlul produselor finite.
În mare, controlul se refera la: controlul tolerantei cutanate;controlul eficacitatii produselor
cosmetice.
Controlul fizico-chimic
Examenul caracteristicilor macroscopice constituie prima cale de abordare a calităţii preparatului şi
trebuie să constituie obiectul unui studiu aprofundat din partea fabricantului, pentru a-i permite observarea
fiecărei modificări.
Modificările sesizate la nivelul caracteristicilor vizuale, olfactive sau tactile sunt indicatori posibili ai
unei degradări induse de cauze diferite (oxidare, variaţii de pH),De asemenea, aceste modificări mai pot fi
depistate de către consumatorul produsului, care va considera că produsul este suspect.
Examenul macroscopic poate fi efectuat şi pe preparatul adus în starea condiţionării definitive sau
chiar pe eşantionul (proba) destinată examenului microscopic,
In acest ultim caz, va fi posibil să se analizeze cu mai multă precizie aspectul preparatului la
scoaterea din ambalaj, examinând următoarele:
 aspectul - depinde în general de natura vehiculelor şi de starea principiului activ în preparat
şi poate fi: strălucitor, satinat sau mat, transparent, translucid, opalescent sau opac,
 consistenţa - implică diferite calificative şi este posibil de exemplu să fie descrisă astfel:
rigiditate compactă sau filantă, gelificare fermă sau "tremurătoare",
 omogenitatea - este primordială şi trebuie să fie verificată la nivelul: aspectului, care este
neted, granulos sau grunjos, culorii prezenţei sau absenţei particulelor străine sau a unui exudat.
 caracteristici olfactive:
 un miros tipic (principii active, excipienţi parfumuri),
 absenţa mirosului,
 un miros anormal sau o pierdere a mirosului (parfum), care pot fi semnul unei degradări.
Standardele privind analiza senzorială sunt instrumente indispensabile în evaluarea produselor de
larg consum (produse alimentare, cosmetice si farmaceutice) prin utilizarea simţurilor umane: auz, vedere,
miros, gust şi pipăit. Analiza senzorială este o disciplină care se ocupă cu planificarea, pregătirea, realizarea
şi evaluarea de teste senzoriale, inclusiv interpretarea rezultatelor şi folosirea simţurilor umane ca
instrumente de măsurare.
60
61
 Analiza senzorială poate fi împărţită în trei sub-secţiuni:
a) testarea obiectivă (date obiective despre produse);
b) teste subiective (date subiective, cum ar fi preferinţele, ex: teste pentru a evalua preferinţa
pentru o aromă sau impresie gustativă);
c) percepţia (aspecte biochimice şi psihologice de senzaţie).
Standardele senzoriale de analiză sunt instrumente indispensabile în evaluarea produselor
cosmetice de larg consum prin utilizarea simţurilor umane: vederea, auzul, mirosul, gustul şi pipăitul.
Activităţi practice de analiză senzorială necesită utilizarea unui grup de evaluatori umani. Rezultatele
testelor sunt înregistrate pe baza aprecierilor umane ale evaluatorului la produse în conformitate cu testul.
Analiza statistică este apoi folosită pentru a genera concluzii şi avize cu privire la produs.
Aceste standarde de analiză senzorială ajută dezvoltatorii şi producătorii în evaluarea produselor lor
pentru a asigura calitatea produsului, satisfacţia utilizatorilor şi obţinerea succeslui de marketing.
Teste efective:
 obţin informaţii obiective despre produs,
 teste discriminative, care detectează diferenţele între produse;
 necesită personal calificat, antrenat pentru a le putea efectua,
 utilizează minim 30 persoane;
Teste afective
 obţin informaţii subiective despre produs,
 reflectă preferinţele consumatorilor;
 nu necesită personal calificat,
 poate participa oricine la testare,
 este nevoie de un număr mai mare de participanţi -peste 50;
Teste care vizează percepţia (aspectele biochimice şi fiziologice ale senzaţiilor manifestate),
 realizate fie prin analiză descriptivă, în care un număr de 6 - 30 persoane calificate
evaluează după o anumită scală intensitatea caracteristicilor evaluate,
 fie·prin teste hedonice în care se evaluează percepţiile în funcţie de preferinţa
consumatorului: plăcut sau neplăcut, referitor la o anumită caracteristică a unui produs.
Pentru produsele cosmetice pot fi evaluate următoarele caracteristici:
 aspectul: se precizează culoarea, strălucirea etc.;
 impresia la contactul imediat: facilitatea prelevării, caracterul cremos, consistenţa etc.;
 senzaţia la aplicare: capacitatea de întindere, fermitate, aderenţă, penetrarea în piele etc.;
 senzaţia după aplicare: filmul rezidual, tipul filmului format (gras, lipicios), catifelarea etc.
Analiza statistică este apoi folosită pentru a genera concluzii şi avize cu privire la produs.
Prin aplicarea unor tehnici noi de managementul calităţii: diagrama afinităţilor, diagrama relaţiilor,
diagrama arbore, diagrama matriceală şi diagrama PERT (Program Evaluation and Review Technique) se
asigură un control mai eficient al calităţii produselor cosmetice.
Instrumentele clasice de asigurare a calităţii sunt: histograma, diagrama cauză şi efect, diagrama
Pareto, diagrama de corespondenţă, diagrama de control, stratificare de date şi de brainstorming. Cele ”7
instrumente” asa cum acestea sunt cunoscute în practica corporativă, formează un sistem de cunoştinţe de
bază şi de analiză a cauzelor care determina variaţia caracteristicilor unui produs sau a unui proces care
afectează negativ calitatea acestuia.
Odată cunoscute, cauzele pot fi corectate în direcţia dorită pe baza solutiilor stabilite prin utilizarea
unor metode adecvate. Aceste instrumente clasice de management al calităţii se concentrează pe aspectele
existente, pornind de la fapte, pe care apoi ei caută să le îmbunătăţească şi redefinească pentru a asigura
calitatea produselor cosmetice.

62
 Apariţia de noi instrumente cum ar fi diagrama de afinitate, diagrama de relaţii, diagrama arbore,
diagrama matriceală, diagrama săgeată, diagrama de alternative şi a principalelor componente de analiză,
de asemenea numit şi ”7 noi instrumente de calitate” permit un control mai bun al produselor de calitate.
Spre deosebire de instrumentele tradiţionale, instrumentele moderne de management al calităţii se
concentrează asupra prevenirii în avans a problemelor care pot apărea în procesul de preparare a
produselor cosmetice şi dermatocosmetice.
Apariţia acestor noi instrumente de control al calităţii permite obţinerea unor produse cosmetice
de calitate mai bună.

Metode de determinare in vivo a eficacitatii produselor cosmetice

Determinarea gradului de hidratare a pielii
Pielea uscatǎ nu a fost niciodatǎ definitǎ cu adevǎrat. În realitate, acestǎ expresie duce la concluzia
cǎ pielea are un conţinut redus de apǎ, dar acest lucru nu a fost niciodatǎ confirmat sau infirmat. Modelele
experimentale folosite pentru mǎsurarea hidratǎrii pielii stau la baza modelelor clinice care folosesc sau nu
folosesc determinări ale bioingineriei. Acest ultim aspect indicǎ faptul cǎ numǎrul de subiecţi trebuie sǎ fie
mereu acelaşi.
Pentru a obţine rezultate acceptabile, determinările trebuie sǎ fie fǎcute asupra unor pacienţi
relaxaţi sau voluntari pregǎtiţi în prealabil, în condiţii de umiditate relativǎ şi control asupra temperaturii.
Ambii factori afecteazǎ activitatea glandelor, dar şi alţi parametri trebuie luaţi în considerare şi trataţi cu
atenţie, de exemplu manevrarea corectǎ a echipamentului de mǎsurare şi altele.
Măsurarea gradului de hidratare a pielii (figura nr. 3).

Fig. nr. 3. Dispozitivul Multi Skin Test Center, b: Sonda pentru măsurarea gradului de hidratare a pielii

Multi Skin Test Center este un aparat la care se pot ataşa mai multe sonde pentru a măsura diferiţi
parametri ai pielii: grad de hidratare, TEWL, pH, elasticitate, grad de pigmentare. La aparat se poate ataşa şi
o cameră video pentru a prelua imagini ale pielii, în vederea unei mai bune caracterizări ale acesteia.
Principiul de măsurare al gradului de hidratare: metoda se numeşte corneometrie (măsurarea
capacitanţei) care se bazează pe diferenţa între constanta dielectrică a apei (aproximativ 80) şi constanta
dielectrică a celorlalte substanţe de pe piele (cu valori < 7).
Orice modificare a constantei dielectrice a pielii apărută ca urmare a variaţiei hidratării superficiale
a acesteia modifică capacitanţa unui condensator cu sensibilitate mare (fig. 3). Hidratarea este măsurată la
suprafaţa pielii, la o adâncime de 10-20 μm în stratul cornos.

Determinarea pierderii de apă transepidermice (TEWL)

TEWL este o metodă de măsurare a funcției de bariere a pielii și este definit, în prezent, ca suma
totală a pierderilor de vapori de apă prin piele și anexe, în condiție de netranspirație. Măsurată în diverse

63
studii, atât la momentul inițial cât și dupa aplicarea locală a iritanților, aceasta este măsura cea mai obiectiv
studiată în definirea diferențelor pielii interetnic.
Principiul de măsurare: măsurarea apei evaporate de la suprafaţa pielii se bazează pe principiul
difuziei în cameră deschisă . Fluxul de apă provenit din piele se calculează conform formulei:
dm/dt = - DAdp/dx,
unde:
A - suprafaţa în m2,
m - cantitatea de apă transportată (g),
t - timpul (h),
D - constanta de difuzie (D = 0,0877 g/m.h.mmHg),
p - presiunea de vapori atmosferică (mmHg),
x - distanţa de la suprafaţa pielii la punctul de măsurare (m).

Fig. nr. 4. Camera de măsură pentru determinarea TEWL.

Apa se evaporă prin cilindrul gol al sondei, iar gradientul de vapori de apă este măsurat indirect prin
intermediul celor două perechi de senzori (temperatura şi umiditate relativă) din interiorul cilindrului şi este
analizat de către un microprocesor (figura nr. 4).
Sonda este aşezată corect când capătul scurt al acesteia vine în contact cu pielea. Sonda se aplică
direct pe piele, cu o presiune scăzută, dar constantă. Măsurătoarea se începe prin apăsarea butonului care
este prezent pe mânerul sondei. Timpul de măsurare este de 15 secunde, după care se afişează indicele
TEWL care prezintă valori de la 1 la 20.

Sebometria
Este metoda cea mai acceptată pentru evaluarea ratei secreţiei sebacee. Principiul metodei consta
in măsurarea fotometrica a lipidelor de la suprafaţa pielii.
Masurarea corectă trebuie să se realizeze pentru mai multe zone de piele (ţinand cont de repartiţia
şi densitatea glandelor sebacee), pe o durată de 30 secunde.
Rezultatul se exprimă in mg sebum /cm 2 suprafaţă cutanată.
Metoda este utilă pentru a evalua capacitatea seboreglatoare a unor noi ingredienţi antiseboreici:
inhibitori naturali de 5-alfa reductaza, fitoestrogeni, măşti cu zinc, spironolactona in aplicaţie locală (in
studiu).

Determinarea elasticităţii pielii

Metoda se numeşte cutometrie şi se bazează pe principiul sucţiunii: se apreciază capacitatea pielii
de a reveni la poziţia iniţială după aplicarea unei forţe (sucţiune prin crearea unui vid).
În interiorul aparatului se creează vid care va aspira pielea timp de 3 secunde, apoi vidul încetează,
şi aparatul măsoară timp de alte 3 secunde capacitatea pielii de a reveni la starea iniţială. Elasticitatea se
exprimă în procente de la 1 la 99%.
Cu cât elasticitatea este mai mare cu atât reţeaua de fibre ale pielii este de calitate mai bună.

64
 Efectuarea măsurătorii: aplicarea sondei în colţul ochiului, zona de piele se ridează cel mai rapid. Se
înregistrează valori pe o scară de la 1 la 99 (exprimate în procente), elasticitatea pielii fiind direct
proporţională cu procentul indicat de aparat.
Pentru determinarea reliefului cutanat, incluzand riduri şi evoluţia in timp a ridurilor sub un anume
tratament cosmetic, există unele metode imagistice, cum ar fi : ecografia cutanată şi skin-visiometria.
Aceasta din urmă se bazează pe transmisia luminii dată de o amprentă fină de silicon a unei arii
cutanate. Amprenta este colorată in albastru, iar absorbţia luminii albastre este o constantă cunoscută.
Vizualizarea acestei probe se bazează pe legea absorbţiei luminii (Lambert Beer) aplicată pentru
proba de silicon, şi transpusă tridimensional pe un monitor.
Imaginile pot fi stocate şi repetate in timp, pentru a fi comparate evolutiv.

II.4. DIAGNOSTICUL COSMETIC AL PIELII

Pentru stabilirea măsurilor destinate realizării unei îngrijiri raţionale şi eficiente a tenului, trebuie să
cunoaştem caracteristicile acestuia. În acest scop se realizează o diagnosticare cosmetică a pileii în vederea
orientării asupra produselor și preparatelor cosmetice pe care urmează să le utilizăm.
Definirea tipului de piele se poate face prin autoexaminare sau cu ajutorul unui specialist, folosind
de cele mai multe ori procedee simple sau metode ştiinţifice bazate pe utilizarea unei aparaturi adecvate
(pH-metre, sebometre)22. Examenul vizual determină aspectul aparent al pielii, culoarea, prezenţa unor
anomalii de natură pigmentară sau vasculară 23.
Examenul prin palpare evidenţiază granulaţia pielii (netedă sau aspră), gradul de
hidratare/deshidratare, caracterul său tonic sau flasc, consistenţa şi grosimea stratului adipos 24.
Examenul cu lupa completează examinarea cu ochiul liber; se pot observa mai bine porii deschişi,
coloraţia şi grosimea pielii, fapt care ajută la stabilirea mai uşoară a tipului de ten 25.
Cu ajutorul lămpii Wood, se determină fluorescenţa pielii, care diferă în funcţie de conţinutul în apă
al acesteia.
O metodă simplă dar eficientă de autodiagnosticare a tipului de piele se bazează pe aprecierea
producţiei de sebum de pe nas, de-a lungul zilei. Practic, în momentul determinării, se apasă cu un deget pe
nas, de sus în jos. Dacă nu se constată o secreţie de sebum până la ora 17, tenul este foarte uscat; o secreţie
minimă la aceeaşi oră este expresia unui ten normal; dacă pielea este acoperită de sebum la ora 12, tenul
este gras, iar dacă această situaţie se constată la o oră după spălarea feţei dimineaţa, tenul este foarte
gras26.
Tipurile de ten se clasifica dupa urmatoarele criterii:
A. - după conținutul de lipide, în funcție de care distingem-tenul normal (eudermic), tenul gras
(seboreic), tenul uscat și cel mixt;
B. - după conținutul de apă avem tenul normal hidratat, hiperhidratat și deshidratat;
C. - după unele modificari fiziologice, aflate la granița cu patologia: tenul acneic (complicația tenului
gras), tenul ridat și atrofiat, tenul cuperozic.
Conform primului criteriu, al coținutului de lipide, există 4 tipuri de ten:

22
Popovici A., ”Dermatofarmacie şi cosmetologie”, Ed. Medicală, Bucureşti, 1982, p. 11, 14, 16, 17-19, 21, 24, 120-123,
125.
23
Lupuleasa D., Hîrjău V., Dumitrescu A.M L., „Dermo-cosmetologie”, Editura Polirom, Iași, 1998, p. 10 – 39.
24
Elnekane F. L., „Bulletin d’ estetique dermatologique et de cosmetologie”, nr. 76, 1992, p. 29-33.
25
Braha S. L., „Elemente de dermatologie şi cosmetology”, Ed. Ceremi, Iaşi, 1998, p.12-17, 157-163, 165-168, 253, 254.
26
Popovici A., „Dermatofarmacie şi cosmetology”, Ed. Medicală, Bucureşti, 1982, pg. 11, 14, 16, 17-19, 21, 24, 120-
123, 125.
65
  tenul normal;
 tenul uscat;
 tenul gras;
 tenul mixt.
Tenul normal (Pielea normală)
Ceea ce se consideră ca piele normală se întîlneşte în realitate, într-o proporţie mai mică, puţine
fiind persoanele înzestrate cu acest dar al naturii și care ştiu să-l aprecieze şi să-l îngrijească cum trebuie.
Se consideră uneori că nu există piele normală decât la copilul sănătos și bine dezvoltat înainte de
pubertate. Dar, cum copilăria nu este decât un stadiu de evoluţie biologică a individului în care maturizarea
endocrină nu s-a produs încă, se consideră ca „normală" tenul adulților care, pentru un timp relativ lung,
rezistă dezechilibrelor și agresiunilor la care este supus organismul în cursul vieţii. Pielea normală este
definită prin anumite caracteristici vizibile și palpabile; este o piele „fermă” și suplă, deoarece ţesutul
conjunctiv de susţinere este dens și solid şi fibrele elastice sunt numeroase şi de bună calitate.
Când este strânsă între degete, pielea nu se încreţeşte, iar pliul cutanat provocat dispare imediat ce
presiunea exercitată asupra sa încetează. Tenul este fin, fără pori aparenţi, catifelat la pipăit, mat, lăsând o
impresie de transparenţă, mai pronunţată la persoanele blonde. Privită cu lupa, pielea normală prezintă o
textură şi o granulaţie foarte fine, depresiunile naturale sunt foarte slab vizibile. În lumina produsă de
lampa Wood, acest tip de piele prezintă o fluorescenţă violacee 27.
Tenul uscat (Pielea uscată)
Dintre toate tipurile de piele, pielea uscată ridică cele mai multe probleme. Pe de o parte, este
vorba despre o piele rugoasă, aspră la pipăit, iritabilă și lipsită de elasticitate, care creează, mai ales pe faţă
și mâini, senzaţia că „trage”. Pe de altă parte, cauzele care o produc sunt diverse, greu de precizat şi
acţionând, de cele mai multe ori, simultan.
În plan fiziologic, o piele uscată se poate datora:
 -dispariţiei sau diminuării filmului lipidic de suprafaţă;
 deshidratării stratului cornos;
 dereglării procesului de cheratinizare.
Pielea uscată are un aspect mat, este subţire, fragilă, iritabilă, prevăzută frecvent cu riduri fine
formează uşor scuame şi coji. Este mai obişnuită la persoanele blonde sau care au părul roşcat. Lipsa de
grăsime se datorează unei predispoziţii înnăscute, unei îngrijiri neraţionale a pielii sau aplicării de produse
cosmetice care conțin sustanțe deshidratante, care în loc să combată starea de uscăciune a pielii, o măresc.
Vîrsta aduce cu sine și o accentuare a uscăciunii pielii, unul din aspectele îmbâtrînirii fiind acela al micşorării
procentului de apă al ţesuturilor organismului.
Adeseori uscăciunea pielii este cauzată de glandele sebacee mici care au o secreţie sebacee mai
redusă precum și de funcţionarea necorespunzătoare a glandelor sebacee. Rezultatul constă în lipsa de
elasticitate și de rezistenţă a pielii uscate ceea ce duce şi la ridarea prematură a feţei și a frunţii, la tendinţa
de formare a petelor.
Pielea uscată reacţionează adesea foarte repede la cea mai mică iritaţie roşindu-se intens. Este deci
o piele sensibilă, iar probele arată o piele subţire având o turgescenţă slabă, un aspect lax, destins.
După spălare se simte uneori senzaţia de întindere a pielii. În general persoanele care au acest tip
de ten nu-şi dau seama de aceasta și neglijează la timp îngrijirea necesară. Numai când încep să se observe
ridurile mai fine sau mai adînci, ridurile de la colţul ochilor, ,,laba gâştei”, ele se alarmează de această
situaţie.

27
Lupuleasa D., Hîrjău V., Dumitrescu A.M L., „Dermo-cosmetologie”, Editura Polirom, Iași, 1998, p.10 – 39.

66
 Expunerea exagerată la soare și la vânt, curele de slăbire care lipsesc organismul de cantitatea de
lichid care-i este necesară, duc de asemenea la uscarea, la deshidratarea pielii.
Conceptul de ten uscat nu a fost nici el foarte bine definit. Termenul „ten uscat” ascunde diverse
puncte de vedere complementare sau aflate în opoziție. El rămâne complet diferit de modul în care a fost
abordat. Oamenii asociază această sintagmă cu efectele pe care ei le observă la nivelul pielii și cu modul în
care aceasta se simte la atingere.
În consecință, pielea uscată ar trebui să fie caracterizată după aspectul ei aspru, fără a se face
referire la nivelul ei de hidratare. Cercetări recente au pus la îndoială câteva idei consacrate, în principal
influența procesului inflamator sau al conținutului de ioni de calciu a celulelor epiteliale în procesul de
uscare a pielii.
De aici înainte, cercetările realizate confirmă că pielea uscată nu reprezintă o stare ireversibilă, ci
este rezultatul unei disfuncții ce ține de ”teoria tradițională a echilibriului de hidratare a pielii” și de ”teoria
de regularizare a proteazelor”, rezultate din aceste noi cercetări.
Cum s-a putut observa și mai înainte, tenul uscat depinde de numeroși factori biologici;
recondiționarea acestuia implicând restaurarea barierei epidermale, distrusă de fapt de pierderea grăsimii
și deshidratarea învelișurilor superficiale ale stratului cornos.
Asemenea schimbări se pot observa cu o mai multă ușurință la subiecți afro-americani, la care
pielea capătă un aspect perfect vizibil, ca de cenușă. Este recomandat a nu se asocia într-un mod sistematic
pielea uscată cu cea îmbătrânită, chiar dacă la un subiect mai în vârstă, se poate observa de asemenea o
diminuare a calității higroscopice a stratului cornos și în descuamarea corneocitelor, a retenției keratinei,
conferind un aspect mai uscat și mai aspru pielii.
Îngrijirea cosmetică a pielii uscate are ca scop să împiedice accentuarea uscăciunii constatate.
Spălarea pielii nu se va face în mod frecvent, deoarece în acest caz este îndepărtată cantitatea redusă de
grăsime pe care o mai secretă pielea și care formează o peliculă fină. Este recomandată curăţirea pielii cu
emulsii sau creme de curăţit, cu creme care conţin grăsimi, vitamine sau hormoni.
În funcţie de preponderenţa uneia sau alteia dintre aceste cauze, se pot defini mai multe tipuri de
piele uscată.
Pielea alipică, la care uscarea se datorează insuficienţei sau lipsei lipidelor cutanate. Absenţa sau
diminuarea grăsimilor cutanate pot avea cauze de ordin structural (în piele există un număr redus de glande
sebacee și sudoripare) sau de ordin funcţional (aceste glande nu secretă cantităţile normale de sebum și
transpiraţie). În aceste situaţii, cantităţile mici de lipide secretate au o contribuţie redusă la constituirea
filmului protector lipidic de suprafaţă. În consecinţă, acesta este constituit mai ales din lipide epidermice și,
fiind diminuat din punct de vedere cantitativ, nu poate împiedica evaporarea transepidermică a apei.
Persoanele cu acest tip de piele au un ten clar, pielea este transparentă (similară cu cea a sugarului
sau a copilului mic), fină la pipăit, granulaţia este densă şi pliul cutanat este relativ mic. Pielea este fragilă și
se poate deshidrata uşor sub influenţa factorilor climaterici (frig, vânt, umiditate joasă, soare excesiv), a
apelor calcaroase şi a săpunului. Cu timpul, pe pomeţii obrajilor pot apărea elemente de cuperoză.
Pielea deshidratată se caracterizează printr-un conţinut scăzut în apă. Uscarea pielii prin pierdere
hidrică are la bază incapacitatea celulelor stratului cornos de a mai reţine apa. Acest fenomen este generat
fie de modificările calitative și cantitative ale conţinutului lipidic al pielii, fie de diminuarea factorului natural
de umectare a pielii. Pielea deshidratată este brăzdată de riduri, lipsită de supleţe și elasticitate, aspră la
pipăit, prezentând o descuamaţie vizibilă.
Există situaţii în care pielea normală și chiar cea grasă se pot deshidrata ca urmare a reducerii sau
pierderii filmului hidrolipidic de suprafaţă. Spălarea frecventă cu săpun a mâinilor (legat de anumite
profesii: medici chirurgi, femei de serviciu) sau folosirea unor produse cu efect detergent puternic pot
determina virarea acestor tipuri de piele într-o piele xerotică.

67
 De asemenea, folosirea alcoolului, acetonei, spirtului camforat pentru ştergerea feţei de către
persoanele cu ten seboreic reprezintă o practică cosmetică ce trebuie evitată. Aceşti solvenţi produc o
degresare exagerată a pielii prin dizolvarea și îndepărtarea grăsimilor cutanate, favorizând pierderea apei
din stratul cornos. În aceste cazuri, folosirea unor produse hidratante poate produce ameliorări importante
ale pielii care, deşi deshidratată, nu îşi schimbă caracterul său fundamental de piele normală sau grasă 28.
Pielea senilă sau îmbătrânită se caracterizează prin diminuarea conţinutului hidric până la 7%. În
acest caz, mecanismele uscării pielii sunt complexe, fiind implicată hipofuncţia glandelor sebacee și
existenţa unor anomalii în procesul de cheratinizare.
Pielea uscată ca urmare a unor dereglări ale procesului de cheratinizare cuprinde o seamă de stări
cutanate, precum: pielea uscată minoră, cheratoza pilară simplă, eczema atopică și ihtiozele. Tratamentul
acestor stări este de competenţa dermatologului.
În general, dată fiind complexitatea cauzelor care determină o piele uscată, este foarte dificil să se
realizeze o normalizare a acesteia pe seama exclusivă a unor mijloace cosmetice simple. Acestea pot, însă,
să contribuie la o ameliorare imediată şi de scurtă durată 29.
Ca măsuri de precauţie persoanele avînd tenul uscat or respecta deci următoarele reguli:
 vor folosi în general substanţele grase pentru ungerea pielii;
 nu vor folosi preparate cosmetice care conţin alcool sau glicerina care absoarbe apa din ţesuturi;
 la expunerea la soare se vor folosi creme antisolare grase;
 în timpul uscării părului se va aplica pr faţă o cremă grasă de protecţie, care va fi folosită și atunci
când se stă sau se lucrează în încăperi prea calde;
 curăţirea feţii se va face numai cu creme grase şi cu emulsii, ştergând apoi excesul;
 se vor evita pe cât posibil loţiunile de faţă alcoolice;
 de asemenea, se vor evita preparatele cosmetice cu acţiune astringentă, folosirea lor fiind
contraindicată;
 se vor folosi însă, procedeele care aduc pielii grăsimea şi apa care îi lipsesc şi anume compresele şi
măştile care conţin apă şi uleiuri grase;
 nu se vor aplica măştile de parafină;
 nu se vor folosi băile de abur ale feţei deoarece acestea produc sudaţia pielii și deci uscarea ei și
mai avansată.

Tenul gras (Pielea grasă)

Se situează la cealaltă extremă în raport cu tenul normal, considerat de referinţă. Este o piele
groasă şi rezistentă, care prezintă un pliu cutanat mare. Din punct de vedere histologic, se observă o
hiperplazie a glandelor sebacee și o dilatare a orificiilor pilo-sebacei. Creşterea volumului dar și a secreţiei
acestor glande determină un aspect gras, lucios al feţei, iar porii dilataţi pot prezenta puncte negre sau albe.
Stratul cornos este hipercheratinizat, ceea ce imprimă un colorit gălbui pielii și, cu timpul, devine cenuşiu-
murdar. Afluxul seboreic crescut este întotdeauna însoţit de o seboree a părului.
Pielea grasă suportă soarele fără probleme și se bronzează uşor, întâlninduse mai ales la persoanele
brunete. Examinată cu lupa, pielea are o textură și o granulaţie grosieră, orificiile foliculilor pilo-sebacei
apar în formă de cratere, iar aspectul său seamănă cu coaja de portocală. În lumina Wood, stratul cornos
prezintă o fluorescenţă alburie. Au fost imaginate o serie de metode prin care să se evalueze lipidele
cutanate şi eficacitatea produselor antiseboreice. Dintre aceste metode de evaluare cantitativă a lipidelor
de la suprafaţa pielii cele mai cunoscute sunt:
 Proba cu acid osmic - este o metodă semicantitativă, bazată pe reacţia de culoare a lipidelor
cu acidul osmic.

28
Cosmovici L., „Cosmetică”, Ed. Medicală, Bucureşti,1991, pg. 17, 66, 71, 73, 80.
29
Cosmovici L., Zisu L., „Caleidoscop cosmetic”, Ed. Medicală, Bucureşti, 1988, p.15, 22, 31.
68
  Proba cu lama de sticlă se bazează pe principiul creşterii transparenţei unei lame de sticlă
mată atunci când suprafaţa sa este acoperită de un film lipidic. Transmiterea luminii prin placă este
înregistrată spectrofotometric.
 Metoda bazată pe folosirea hârtiei de ţigară - este o metodă gravimetrică de determinare a
cantităţii de sebum excretată pe o suprafaţă delimitată, într-un timp determinat. Deşi este destul de exactă,
folosirea ei ca metodă de rutină este greoaie, datorită dificultăţii de a imobiliza subiectul timp de 3 ore, cât
durează testarea30.
Îngrijirea cosmetică a pielii grase este efectuată în mod normal folosind pentru spălarea pielii un
săpun de toaletă neutru, slab supragresat sau o loţiune de faţă slab alcoolică, pînă la 50 %. Spălările prea
frecvente pot duce însă şi la efectul contrar: la o activare a secreţiei glandelor sebacee. Se folosesc creme
semigrase sau creme uscate, măşti (de albuş de ou). Se va evita aplicarea cremelor grase. Băile de soare sau
radiaţiile ultraviolete aplicate cu ajutorul lămpilor speciale au un efect favorabil, dar se vor evita excesele.
Tenul mixt (Pielea mixtă)
Se întâlneşte la acele persoane la care aspectul și calitatea pielii diferă după zonele feţei. Astfel, la
nivelul zonei medio-faciale (frunte, nas, bărbie), pielea are caracteristicile tenului gras, în timp ce la nivelul
obrajilor pielea este uscată.
Dupa continutul de apa tenul poate fi hiperhidratat sau deshidratat.
Tenul hiperhidratat
Acest gen de ten nu constituie o variantă de ten recunoscută unanim, ci mai degrabă, un semn clinic
într-un proces patologic de retenție hidrică. De regulă, retenția și tendința la edem sunt localizate în țesutul
cel mai lax al feței: zona suborbitală. Edemele sunt mai evidente matinal, urmând în cursul zilei să se
dreneze, o data cu activarea tonusului general și venos.
Tenul deshidratat
Pielea deshidratată se caracterizează prin conținut scăzut în apă, datorită incapacității celulelor
cornoase de a reține apa fie datorită modificărilor conținutului lipidic, fie ca urmare a scăderii factorului
natural de umectare al pielii Natural Moisturizing Factor (NMF).
Desi stratul cornos este o membrană practic moartă, el are capacitatea naturală de a-și menține
umiditatea și de a-și regla propria hidratare datorită unui complex intracelular hidrosolubil. Compușii
hidrosolubili ai complexului sunt protejați de lipidele care îi inconjoară, astfel e împiedicată dizolvarea lor
când pielea vine în contact cu apa din exterior. La menținera apei în stratul cornos contribuie și lipidele
cutanate care datorită hidrofobiei lor constituie o barieră împotriva pierderii hidrice – ceramidele sunt în
cantitatea cea mai mare în stratul cornos. Astfel deshidratarea se accentuează o data cu îmbătrânirea
(conținutul de apă al stratului cornos scade sub 7% - normal fiind 10-12%); apare și un proces de
descuamare.
Pielea deshidratată este brăzdată de riduri, lipsită de suplețe, aspră, cu descuamație vizibilă. Pielea
normală sau grasă se deshidratează datorită folosirii alcoolului și a acetonei, ce produc o degresare
exagerată prin dizolvarea și îndepărtarea grăsimilor cutanate favorizand pierderea apei din stratul cornos.
După unele modificari fiziologice tenul poate fi:
Tenul acneic
Acneea este o maladie a folicului pilo-sebaceu, care survine pe un teren predispus genetic.Ea apare
la nivelul feței (în 90% din cazuri), al cefei, toracelui, regiunii superioare a spatelui și a umerilor, așadar în
zonele în care există foliculi pilo-sebacei. Hiperseborea corespunde unei hipersecreții de sebum.

30
Popovici A., „Dermatofarmacie şi cosmetologie”, Ed. Medicală, Bucureşti, 1982, pg. 11, 14, 16, 17-19, 21, 24, 120-
123, 125.
69
 În cazurile de acnee, modificările hormonale legate de intrarea în perioada de adolescență
provoacă o stimulare excesivă a glandelor sebacee, ceea ce antrenează o supraproducție de sebum. Acest
fenomen poate dura până la varsta adultă, iar la unele femei până la 45 de ani.
Pielea devine grasă, lucioasă, își pierde netezimea, iar porii se măresc. La acest aspect se mai
adaugă hipercheratinizarea. În cazurile de acnee, celulele se multiplică excesiv. Orificiul canalului pilo-
sebaceu este obstrucționat, împiedicand evacuarea sebumului.
Retenția de sebum în interiorul folicului pilo-sebaceu dă naștere la două tipuri de leziuni
retenționale: comedonul închis sau „punctul alb” și comedonul deschis sau „punctul negru”. “Punctul alb”
sau microchistul este o mică proeminență cutanată, de culoarea pielii, constituită din sebum, celule
cheratinizate și bacterii. Pe masură ce glandele sebacee produc sebum, comedonul se umflă, existând riscul
permanent ca el sa se deschidă în dermă. Dacă acest comedon închis nu se rupe sau nu este eliminat în mod
spontan, el continua sa se dilate și sfarseste prin a se deschide la suprafața pielii, dând naștere „punctului
negru”, numit și comedon deschis. De cele mai multe ori „punctul negru” apare direct sub această formă,
fară a mai trece prin faza punctului alb. Culoarea neagră rezultă din contactul sebumului oxidat și a razelelor
UV.
Formele acneei
Nu există o clasificare unanim acceptată acneei. În funcţie de circumstanţe, se descriu mai multe
forme clinice. Astfel, toate formele de acnee pot fi împărţite în 2 grupe mari:
1. Acneele endogene sau primitive (androgen-dependente):
a) în funcţie de tipul leziunilor: acnee comedoniană, acnee papuloasă, acnee papulo-pustuloasă, acnee
nodulară, acnee nodulo-chistică, acnee conglobată, acnee cicatriceală;
b) în funcţie de gravitatea erupţiilor: uşoară, medie, gravă (acne fulminans, nodulo-chistică);
c) în funcţie de vârstă: acnee neonatală (imediat după naştere), acnee infantilă (după primele săptămâni de
viaţă), acneea copilăriei (după vârsta de 2 ani), acnee polimorfă juvenilă (la adolescenţi), acneea adultului.
2. Acneele exogene sau secundare (non-androgen-dependente):
a) în funcţie de factorii fizici: acne aestivalis sau de Mallorca, după PUVA terapie, după radiaţii ionizante,
mecanică (excoriată la tinerele fete, post traumatică la violonişti), elastoidoza cu chiste și comedoane
periorbitare Favre-Racouchot;
b) în funcţie de factorii chimici: acnee la clor, iod, brom etc.;
c) în funcţie de factorii iatrogeni: acnee cosmetică/peribucală; acnee la steroizi, tuberculostatice,
antidepresante triciclice, anabolizante etc.
În funcție de gravitate menționăm:
 Formele comune
Acneea polimorfa juvenila
Este forma cea mai frecventă: apare în general între 14 și 17 ani la fete și între 16 și 19 ani la băieți,
afectand 80% dintre adolescenți. Este asociată cu prezența leziunilor retenționale - de la microchisturi
(puncte albe) și comedoane deschise la leziuni inflamatorii, papule și pustule- pe un fond seboreic. Aceste
leziuni afectează fața (în 99% din cazuri) și mai rar partea superioara a toracelui.
Acneea retentionala
Aceasta formă de acnee se întâlnește în special la adolescenții tineri. Este asociată cu o
hiperseboree manifestată prin multiple comedoane deschise și microchisturi și este prezentă în special la
nivelul nasului, obrajilor și fruntii. Daca aceste comedoane sunt foarte vizibile, microchisturile nu sunt
întotdeauna ușor de evidențiat, necesitand un examen al pielii efectuat sub lumina razantă. Forma benignă
în majoritatea cazurilor, acneea retenționala se poate agrava prin creșterea foarte mare a numărului de
microchisturi sau comedoane.
 Formele grave
70
 Acneea nodulochistica. Este o forma severa de acnee care apare mai frecvent la bărbați.
Se caracterizează prin prezența numeroaselor leziuni inflamatorii profunde (noduli și chisturi). În
functie de intensitatea afecțiunii, nodulii pot evolua provocand abcese (acumulări de puroi care lasă
cicatrice după ce dispar). Leziunile pot atinge nu numai zonele afectate de acnee în mod obișnuit, ci și
trunchiul până la nivelul taliei, uneori și partea superioară a brațelor.
Acneea conglobata. Această formă de acnee îi afectează pe uni adolescenți și adulți între 20 și 30 de
ani, instalându-se la nivelul feței, gâtului și trunchiului. Se manifestă prin prezența leziunilor retenționale
care evoluează transformându-se în papule și pustule ce dau naștere unor abcese supurante. În urma
acestor leziuni ramân cicatrice profunde din cauza cărora chipul pare „ciupit de varsat”.

Tenul cuperozic
Această categorie de ten se datorează unei imperfectiuni de ordin vascular, manifestată prin
dilatații anormale a capilarelor, la persoanele cu o fragilitate capilară mai mare, fie determinată genetic, fie
datorate unor procese patologice ce duc la carență în sinteza colagenului (avitaminoza C, hipercorticism),
dar și fiziologic, prin înaintarea în varstă (după 40 de ani), cand turnover-ul colagenului devine negativ.
Tenul cuperozic este foarte sensibil și trece foarte ușor la stadiul de rozacee.
Rosaceea este caracterizată prin roșeața obrajilor, nasului, bărbiei sau frunții, cu episoade care apar
sau dispar în funcție de dietă, stres, expunere la temperaturi extreme. Netratată la timp, roșeata se
accentuează și devine permanentă.
Simptomele difera de la individ la individ și în functie de gravitatea lor le putem imparti astfel:
 Faza 1- senzații de căldură combinate cu inroșiri trecatoare, care apar și dispar, mai ales
după ce s-au consumat alimente calde sau alcool sau în urma unor schimbări bruște de temperatura;
 Faza 2- roseața devine permanentă, apar capilare vizibile, teleangectaziile.
 Faza 3- apariția de eruptii asemanatoare acneei, dar fără comedoane, senzație de iritație,
piele uscata și aspra.
 Faza 4 – umflături ale pleoapelor și nasului, mai frecventă la bărbati caracterizată de fibroze
și creșterea în volum a glandelor sebacee (rhinophuma).
Punctul de plecare este o modificare funcțională a venei faciale, care are un rol precis în controlul
temperaturii cerebrale. În mod normal, în vena facială, sângele curge încet de la creier spre față. În cazul
creșterii temperaturii corporale, se manifestă o inversare a fluxului venos, care merge de la față spre creier,
ducând la creier sângele care s-a racit ân contact cu aerul inconjurator. Acest mecanism protejeaza
impotriva supraincalzirii cerebrale. La persoanele care suferă de acnee rozacee, în cazul creșterii
temperaturii corporale nu se produce inversiunea fluxului venos și întârzierea în golirea vinișoarelor
determină pusee vasomotorii, care apar în toate situațiile și care fac să crească temperatura (mâncăruri
calde, emoții, efort fizic).
Astfel de mecanisme vasculare nu justifica apariția leziunilor specifice stadiului trei. Se crede că
edemul cronic, derivat din alterarea vaselor mici devenite mai permeabile, produce o reacție inflamatorie,
care în anumite cazuri poate duce la apariția de papule sau pustule.

Indicatorul Baumann de identificare a tipurilor de piele

În ultima parte a secolului trecut, clasificarea diferitelor tipuri de piele, uscată, grasă, mixtă, sau
sensibilă, care a fost realizată la începutul anilor 1900 de către magnatul cosmeticelor Helena Rubinstein, a
lăsat o amprentă puternică asupra modului de caracterizare a pielii.

71
 Deși au existat inovații semnificative și chiar o creștere mai substanțială a pieței produselor de
îngrijire a pielii, puține progrese notabile au fost înregistrate în vederea unei mai bune înțelegeri sau a unei
mai bune caracterizări a tipurilor de piele. În consecință, specialiștii au avut informații insuficiente pentru a
utiliza în radiestezie cea mai adecvată selecție de produse pentru îngrijirea pielii pacienților lor.
Indicatorul Baumann de indentificare a tipurilor de piele (BSTI) reprezintă o nouă abordare în
clasificarea tipurilor de piele, care amplifică foarte mult denumirile acestora și clasificarea propusă de
Rubinstein, în timpul acestui proces furnizându-se în mod egal asistență atât practicienilor cât și pacienților/
consumatorilor și oferindu-se un sens numeroaselor formulări disponibile de îngrijire a pielii, multe dintre
care, sunt la ora actuală cautate pentru diferitele tipuri de piele precum și în selectarea celor mai adecvate
produse de îngrijire a acestora.
BSTI se bazează pe identificarea tipului de piele, utilzând patru parametrii dihotomici în vederea
caracterizării pielii: uscată sau grasă, sensibilă sau rezistentă, pigmentată sau nepigmentată, cu sau fără
riduri (compacte). O etichetare din patru litere a tipurilor de piele derivă din răspunsurile unui chestionar
alcătuit din 64 de întrebări care ia în considerare în același timp toți cei patru parametrii ai pielii.
Șaisprezece tipuri posibile de piele, fiecare dintre ele fiind delimitate cu ajutorul codului din patru
litere care indică capătul fiecărui parametru, caracterizează BSTI-ul (fig. nr. 5). În mod ideal, pacienții își vor
autoadministra BSTI-ul pentru ași stabili tipul de piele de bază, și vor rezolva din nou chestionarul numai în
cazul unor schimbări semnificate ale stilului de viață (de exemplu, schimbarea climei, sarcina, menopauza,
andropauza, stresul cronic) care pot induce modificări la nivelul pielii.

Fig. nr. 5. Clasificarea tipurilor de piele (BSTI)

72
 III. PRODUSE DE INGRIJIRE A TENULUI
Cele trei etape de îngrijire ale tenului sunt:
1. Curățare;
2. Tonifiere;
3. Hidratare.

Curățarea tenului
Produsele cosmetice folosite la curățarea pielii feței variază în funcție de natura tenului, dar modul
de aplicare a fiecăruia din aceste produse este același pentru oricare ten.
Produsele de curățare – elimina murdaria, celulele moarte, grăsimea sau machiajul.
Produsul demachiant se va alege în funcție de natura tenului și în funcție de preferință pentru
demachiere în prezenta apei.
Demachierea se execută în fiecare seară și în fiecare dimineață, iar în timpul zilei, de fiecare dată
când se schimbă machiajul.
Persoanele care nu agreează utilizarea apei pentru demachiere au la dispozitie 31:
 crema demachiantă;
 lapte demachiant;
 loțiune demachianta;
Aceste produse sunt recomandate în special tenurilor normale, deshidratate și uscate, dar pot fi
folosite pentru curațirea oricarui tip de ten, mai ales a celor expuse agresiunilor climatice.
Persoanele care prefera demachierea în prezenta apei pot alege:
 gel spumant;
 crema spumanta.
Aceste produse sunt recomandate în special tenurilor mixte/grase, dar pot fi folosite pentru
curățirea oricărui tip de ten, mai ales a celor expuse la temperaturi ridicate.
Tonifierea tenului
Lotiunile tonice îndepărtează orice urma de machiaj sau impurități de pe față completând
demachierea, activează circulația sângelui și exercită o acțiune tonică asupra musculaturii feței.
În cazul tenurilor sensibile și uscate se vor folosi loțiuni tonice fară alcool (hidratante), care conferă
o senzație de catifelare și confort, iar persoanele cu ten mixt sau gras vor opta pentru loțiuni tonice slab
alcoolizate (astringente și matifiante), cu acțiune antibacteriană și antimicrobiană; acestea conferă o
senzație de împrospatare și redau luminozitatea acestor tipuri de ten. Acidul glicolic și acidul salicilic sunt
adaugați ca agenti exfolianți.
Demachiantele integrale asigură atât îndepărtarea produselor de machiaj și a impurităților de pe
față cât și tonifierea și împrospatarea feței.
Exista produse demachiante (emulsii sau formule bifazice) special destinate curătirii zonei
perioculare și a buzelor. Ele acționează pentru îndepărtarea rapida a produselor de machiaj, inclusive a
celor rezistente la apa (tip water-proof).

31
Irina Hunian, Mihail Hunian, „ABC de cosmetic”, Editura tehnică, București, 1969, p. 77-82.
73
 Hrănirea tenului
Produse hidratante
Folosirea produselor hidratante are drept scop realizarea sau menținerea unei hidratari cutanate
echilibrate, astfel încât pielea să-și păstreze elasticitatea și luminozitatea naturală cât mai mult timp.
Aceste produse se recomandă în două variante de textură:
 crema - recomandată tenurilor normale/uscate;
 fluid (emulsie sau gel) recomandat tenurilor normale, mixte sau grase.
Hidratarea stratului cornos folosind loţiuni şi creme este practic cea mai bunǎ metodǎ de a hidrata
pielea.
Hidratarea se poate realiza prin folosirea unor formule emulsionante, care conţin umectanţi ,
emolienţi şi agenţi ocluzivi.
Termenul de emolient provine de la o derivaţie din limba latinǎ care inseamnǎ “ material facut
pentru a face pielea moale”. Compusii hidratanti atrag apa dinspre interior catre exterior, adica dinspre
derm catre epiderm.
Emolientele includ un spectru larg de compusi de la esteri pana la acizi cu lant lung care
functioneaza prin umplerea spatiilor libere, dintre corneocite in stratul cornos superior.
Emolientii specifici sunt adesea incorporati in formule pentru a mari eficacitatea si a imbunatatii
valoarea cosmetica, oferind o textura moale suprafetei cutanate. Agentii ocluzivi impiedica pierderea apei
prin evaporare, formand o pelicula hidrofoba la nivelul pielii si al stratului interstitial cornos.
Vaselina este un agent comun de ocluzie, aplicarea de materiale hidrofobe ca vaselina poate
preveni uscarea pielii. Ȋn momentul de faţa, producǎtorii ȋncorporeazǎ lipide pentru a forma bistraturi
lamelare ȋn scopul de a mari proprietǎţile de barieră a pielii.
Derivatii de silicon sunt de asemenea ingredienti des utilizati cu efect ocluziv, cat si emolient, nu
dau senzatia de ingrasare a pielii, au efect de protectie a barierei. Sunt incorporati in cremele de maini,in
combinatie cu vaselina pentru a obtine o mai buna formula acceptata cosmetic ( reducerea consistentei
grase din textura produsului).
Cele mai eficiente formule de crestere a hidratarii pielii includ agenti umectanţi (glicerina, acidul
hialuronic, urea, lactat de amoniu), care sunt utilizati pentru a atrage apa din derm in epiderm, unii astfel de
agenti avand si efecte emoliente.
Pentru a preveni cresterea pierderilor hidrice, un agent umectant ar trebui intotdeauna combinat
cu un agent ocluziv.
De exemplu, aplicarea cutanata a glicerinei fără combinarea cu un agent ocluziv va determina o
crestere semnificativa a pierderilor hidrice (29 % ) (tabel nr. 9).

74
 Tabel nr. 9. Formularea generală a produselor destinate hidratării pielii
Ingredienţi Reprezentanţi Funcţii
Agenţi umectanţi Glicerina, acid hialuronic, urreea, lactat Menţin conţinutul hidric al pielii
de amoniu
Agenţi ocluzivi Vaselina, lanolina, derivaţii de silicon Împiedică pierderea apei prin evaporare,
formează o peliculă hidrofobă la nivelul
pielii
Agenţi hidratanţi α-hidroxi acizi (acid glicolic, acid lactic), Atrag apa dinspre derm către epiderm
acid 2-pirolidon 5-carboxilic, glicerina
Emolienţi Derivaţii de silicon, glicerina Contribuie la refacerea funcţiei de barieră
Agenţi Menţin integritatea epidermului, previn
fotoprotectori foto-îmbătrânirea pielii

Adaugarea gentilor ce ofera protectie solara formulelor de hidratare este semnificativa, deoarece
fotoprotectia este importanta in mentinerea integritatii epidermului, infrastructurii dermice, evitarea lezarii
vaselor mici care produc teleangiectazii, prevenirea fotocarcinozei si reducerea neregularitatilor de
pigmentare.
Alfa-hidroxiacizii (acid glicolic si acid lactic) au fost adaugate multor formule pentru a crea efectul
hidratant, adesea marcate ca produse anti imbatranire. Pentru a reduce posibile iritatii este comuna
reducerea utilizarii agentilor de neutralizare. Totusi aducerea la un pH > 4,8 duce la pierderea eficacitatii.
Retinolul (vitamina A ) si palmitatul de retinol sunt adaugate unor produse anti-imbatranire pentru
a reduce ridurile fine si ingrosarea tactila. Ambele necesita conversie enzimatica la acid retinoic.
Se considera ca exista o cantitate limitata de conversie a retinolului in acid retinoic la nivelul pielii.
Niacinamida este folosita datorita solubilitatii crescute in apa, se pare ca are un efect exfoliant si
este folosita in produsele anti-aging.
Produse nutritive
În această categorie întalnim produse care au în compoziție acizi grași esențiali necesari funcționării
celulelor cutanate și lipide specifice stratului cornos, deficitar în cazul tenului uscat. Aceste produse au o
textură cremoasă și sunt propuse atât în variantă de zi cât și în variantă de noapte.

Produse de îngrijire speciala

Produse anti-age
Dicţionarul Larousse (1991) defineşte îmbătrânirea ca fiind ansamblul de transformări ce afectează
ultima perioadă a vieţii și care constituie un proces de declin, semnele îmbătrânirii fiind: slăbirea ţesuturilor,
atrofie musculară cu scăderea funcţiilor şi performanţelor, toate acestea concurând la limitarea progresivă
a capacităţilor de adaptare.
Procesul de îmbătrânire începe în jurul vârstei de 25 de ani când procesele naturale regenerative
încep să încetinească și devine evident după 45 de ani. Datorită schimbărilor hormonale se produce
subțierea pielii, aceasta devenind fragilă și vulnerabilă.
Spiralele de colagen și elastină suferă rupturi și distrugeri la legăturile dintre ele, ca urmare pielea
pierde mult din fermitate și elasticitate. Sub acțiunea concomitentă a forței gravitaționale care trage pielea,
se constituie ulterior ridurile, pungile de sub ochi sau de sub bărbie.
Hidratarea scade, și ca urmare a acestei scăderi, pielea devine uscată și se descuamează. Numarul
de vase de sânge din piele scade și de aceea pielea iși pierde strălucirea și culoarea tinerească. În plus, acest

75
proces de îmbătrânire este exacerbat de factori ca frigul sau căldura extremă, expunerea excesivă la soare
(UVA, UVB), stresul extern fiziologic sau nutriția improprie.
În functie de diversele stadii ale procesului de îmbătrânire cutanată avem la dispozitie:
 produse care previn procesul de îmbatrânire cutanată.
Terapiile de prevenire a îmbatranirii sunt metode de încetinire a procesului de îmbătrânire prin
terapii antioxidante, dieta bogată în vitamine și puține calorii, exerciții fizice.
 produse care au efect de intinerire sau pot corija efectele trecerii anilor.
Terapiile de întinerire sunt metode noi, mult mai agresive care fac sa întoarcă ceasul biologic al unui
organ la starea biologică și fizică apropiată de cea existentă la vârsta tinereții.
Cosmetice cu acțiune împotriva îmbătrânirii sunt:
 cosmetice hidratante; hidratantele clasice sunt folosite pentru a trata uscarea pielii deteriorate
(polioli, uree, saruri și lactoză, acizi hialuronici, etc.)
 agenți de netezire a suprafeții pielii; agenți de netezire a suprafetii pielii sunt derivați din silicon sau
proteine de filmogen, din mătase orez sau ovăz. Absorbția mare la nivelul feței asigură și umectarea
ei în același timp.
 retinoizii; utilizarea de acid retinoic ca ingredient antiaging de actualitate a fost intens investigată, și
utilitatea lui a fost repede dovedită; reversează riduri fine, pigmentarea nonomogena, și suprafața
aspră. Totuși, efectele secundare, dermatitele retinoide apar la toți pacienții: eritem, prurit; astfel
folosirea produsului a fost limitată. Retinolul și alți derivați sunt des aduși în discuție, ele trebuie
întâi metabolizate în piele cu acidul trans retionic. Problema o reprezintă instabilitatea de care dau
dovadă. Noi metode de administrare ar putea rezolva totuși această problemă.
 antioxidanții; în lumea tratamentelor cosmetice, antioxidanții sunt ingrediente foarte inovative în
tratamente antiaging, în principal. Ținta acestor ingrediente active este să contreze moleculele ROS
produse în piele. Cei mai importanti antioxidanți sunt vitamina C, vitamina E, coenzima Q, și acidul
lipoic.
Polihidroxiacizii (PHA)
Polihidroxiacizii (PHA) reprezintă următoarea generaţie de AHA. Aceştia aduc aceleaşi beneficii anti-
îmbătrânire ale AHA fără însă potenţialele efecte secundare de iritaţie, arsuri sau înţepături. PHA includ
gluconolactona şi acidul lactobionic, care sunt molecule structural mai mari decât AHA, permiţându-se o
penetrare a pielii mai înceată, cu mai puţine efecte secundare.
Pe lângă efectul exfoliant al AHA, PHA permit şi îmbunătăţirea funcţiei de barieră a stratului cornos
cu proprietăţi hidratante. Aceasta permite folosirea produsului de către majoritatea tipurilor de piele,
inclusiv de către persoanele cu tenul uscat. PHA de asemenea protejază din moment ce majoritatea
acestora au proprietăţi antioxidante.
Beta-hidroxi acizii (BHA)
Cel mai frecvent utilizat beta-hidroxi acid este acidul salicilic. O parte din efectivitatea sa în
tratamentul acneei derivă din solubilitatea sa în grăsimi şi abilitatea sa de a penetra sebumul. Mai recent,
acidul salicilic este întrebuinţat în tratamentul foto-îmbătrânirii în concentraţii de 20-30% folosite pentru
exfoliere.
Beta-Glucanii
Beta-glucanii au fost descrişi pentru prima dată în 1941 şi aparţin unei clase de compuşi cunoscuţi
ca modificatori ai răspunsului biologic. Deşi este izolat din diferite surse, inclusiv ovăz, orz şi ciuperci reishi,
cel mai bioactiv beta-glucan se izolează din celulele membranelor drojdiei (Saccharomyces Cerevisiae).
Abilitatea beta-glucanilor de a stimula şi activa macrofagii înseamnă o multitudine de utilizări în vindecarea
rănilor, în boli infecţioase, oncologie şi dermatologie.
76
 În epidermă, unde celule derivate din macrofagi includ keratinocitele şi celulele Langerhans, beta-
glucanii acţionează în stimularea calităţilor protective ale acestor celule ca primă linie de apărare a noastră.
Beta-glucanii care se aplică local accelerează vindecarea rănilor şi măresc rezistenţa la infecţii prin
îmbunătăţirea fagocitozei mediate de macrofagi. Studiile au demonstrat de asemenea că beta-glucanii au
proprietăţi fotoprotectoare similare cu acelea ale vitaminei E, datorită abilităţii lor de a reduce glutationii
din piele după expunerea la raze UV. Beta-glucanii au un efect calmant pentru piele datorită fortificării
macrofagilor, minimizând potenţialul iritant al altor produse.
Aplicațiile potenţiale ale beta-glucanilor în dermatologie sunt numeroase. În produsele de igienă
personală pentru bărbierit, unde micile tăieturi şi iritaţii sunt o problemă, efectul protector, antiiritant şi
vindecător al beta-glucanilor este de mare folos. Efectul fotoprotector cât şi cel calmant şi hidratant ajută
pielea, evitându-se iritarea datorată utilizării unor alte tratamente, fiind deci de folos şi în produsele anti-
îmbătrânire.
Peptide
Iniţial, peptidele au fost derivate din molecule mult mai mari, care au fost clivate în mod enzimatic
pentru a se izola fragmentele necesare în îngrijirea pielii. Peptidele lizate proteolitic sunt tot molecule
relativ mari. Biologia moleculară ne-a permis să studiem secvenţele de aminoacizi exacte ale unor proteine
cum ar fi colagenul tip IV sau laminina. Cunoscând secvenţa de aminoacizi a acestor molecule, a fost
permisă producerea unor peptide de 5 până la 10 aminoacizi.
Avantajele acestor mici fragmente peptidice derivă din specificitatea lor. De fapt, mare parte din
viitorul medicinei, inclusiv a dermatologiei constă în folosirea unor peptide care vor stimula sau inhiba
anumite procese prin recunoaşterea receptorilor. Momentan, două dintre cele mai binecunoscute peptide
folosite în îngrijirea pielii sunt pentapeptidele palmitoyl, cunoscute şi sub numele de Matrixyl; şi
hexapeptidele-3 acetil, cunoscute drept Argirelene
Matrixylul este o pentapeptidă care a fost folosită ca procolagen analog pentru a stimula
producerea colagenului în piele. Această secvenţă procolagen pentapeptidică a fost descrisă pentru prima
oară în 1993 ca având abilitatea de a promova sintetizarea colagenului de tip I şi III, şi a fibronectinei, atunci
când este administrată unor culturi de celule fibroblaste. Secvenţa Lys-Thr-Lys-Ser (pal-KTTKS) are un acid
gras numit palimtoyl, care îi permite penetrarea epidermei. Sederma, compania franceză din Le Perray en
Yvelines care deţine patentul pentru Matrixyl a sponsorizat un studiu care a fost prezentat la Congresul
Mondial de Dermatologie de la Paris din 2002.
În acest studiu de 4 luni, pal-KTTKS a putut reduce rugozitatea (asperitatea) pielii cu 27%, a
estompat volumul ridurilor cu 36%, şi le-a redus adâncimea cu 27%. Biopsiile pe piele au demonstrat
mărirea densităţii şi grosimii fibrelor de elastină din derm, cu îmbunătăţiri la colagenul de tip IV. Studiile
efectuate de Sederma peste 6 luni, folosindu-se o cremă cu 4% Matrixyl, au avut rezultate impresionante.
Adâncimea ridurilor a scăzut cu 68% în 6 luni, iar densitatea lor cu 28%, 31% şi 47% peste 2, 4, respectiv 6
luni. Conform testelor, pentru ca Matrixylul să fie eficient acesta trebuie să fie în concentraţie de minimum
2% şi ideal între 4 şi 8%.
Argirelena este comercializată ca având un efect relaxant asupra muşchilor, fiind deci considerată o
alternativă la Botox. Mecanismul de acţiune al argirelenei a fost studiat in vitro şi s-a observat că inhibă
formarea proteinei solubile de ataşament N-etilmaleimidă (SNAP). Prin inhibarea formării de SNAP,
argirelena împiedică eliberarea catecolaminelor, inclusiv epinefrina şi nonrepinefrina, in vitro. Studiile
clinice sunt limitate la acest moment, şi nu se ştie nimic despre penetraţia in vivo. Un studiu în care s-a
folosit argirelenă în jurul ochiului a găsit o îmbunătăţire de 17% la ridurile periorbitale după 15 zile,
respectiv de 27% după 30 de zile. Conform studiilor, Argirelena trebuie să se găsească în concentraţie de
10% pentru a fi eficientă.

77
 Produse exfoliante. Măști
Exfoliantele
Sunt produse destinate curătirii în profunzime a pielii. Prin gomaj se îndeparteaza celulele moarte și
orice urma de impurități de la suprafața pielii, lasând-o sâ respire în voie.
Tenul iși recapată frumusețea și strălucirea. Totodata, după aplicarea unui exfoliant, tenul este
pregatit pentru aplicarea altor produse cosmetice, cărora le favorizează și intensifică acțiunea (tenul exfoliat
va avea o mai mare putere de absorbție a componentelor nutritive conținute în preparatele cosmetice).
Produsele exfoliante se vor folosi de 1 – 3 ori / săptamână, în funcție de tipul de ten.
În cazul tenurilor grase, asfixice, cu puncte negre, se recomandă utilizarea unui exfoliant de 3 ori /
săptamână. Astfel, tenul nu va mai avea colorația cenușie datorată celulelor moarte neeliminate de la
suprafața pielii.
Produsele exfoliante se aplică pe fața perfect curată și umedă, prin masaj circular, evitând zona
perioculară. Se îndepărtează prin clătirea abundentă cu apă calduță. Pentru obținerea unui efect deosebit
se recomandă, după exfoliere, aplicarea unei măsti (măsti hidratante, energizante, nutritive).
Un gomaj puternic capată denumirea de peeling. Peelingul folosește mijloace chimice pentru
îndepartarea stratului superficial al pielii, provocând formarea unui nou țesut cutanat. Totodată, prin
peeling se excită în același timp celulele profunde ale dermei care formează un colagen nou. Epiderma este
astfel întinsă, ridurile se atenuează, iar cele mai puțin profunde dispar pentru o anumita perioada. Se
recomandă ca peelingul sa fie executat sub supreaveghere medicală.
Maști
Cosmetica moderna cunoaște în prezent multe și variate tipuri de măsti, cele mai multe având în
compoziția lor produse vegetale.
Măştile cosmetice sunt amestecuri de substanţe simple sau complexe (naturale sau de sinteză),
care aplicate pe piele produc efecte estetice. În cosmetica aplicarea măştilor reprezintă o metodă eficace de
tratament, cu condiţia ca ele să fie preparate corect, aplicate cu regularitate și adecvate tipului de ten.
Folosite corect și adecvat tipului de ten, măstile aduc pielii numeroase avantaje. Dupa aplicarea lor,
pielea apare netedă, curată, suplă și întinerită. Maștile stimulează circulația sangvină, regenerează
țesuturile, închid porii și atenuează ridurile.
Măștile sunt produse cosmetice care aplicate pe piele și menținute un timp suficient au o acțiune
emolientă, hidratantă, calmantă, decongestionantă, sicativă sau tonifiantă, în funcție de formulă.
În cabinetele cosmetice și în îngrijirile pentru acasă se recomandă folosirea măştilor, respectându-
se însă anumite condiţii de preparare şi aplicare, astfel:
 masca să fie inofensivă, sa nu conţină substanţe vătămătoare, toxice, alergizate;
 să formeze o pastă moale, fără grunji, fără miros neplăcut;
 să se întindă uniform pe piele, să formeze un strat aderent, să se usuce repede;
 să fie uşor de aplicat şi de îndepărtat, fără k produce iritaţii, durere;
 substanţele de bază să permită o bună acţiune a substanţelor active din mască;
 să aibă o temperatură suportabilă, să nu producă arsuri atunci când se folosesc calde;
 masca trebuie să fie aplicată adecvat tipului de piele iar pentru tenurile mixte se vor folosi
măşti combinate, după caracteristicile fiecărei regiuni.
 masca se aplică pe pielea curată cu porii debarasaţi de come-doame, celule descuamate,
surplus de sebum;
 înainte de aplicarea măştii, regiunea din jurul ochilor se unge cu o cremă grasă protectoare;

78
  aplicarea măştilor se face cu o pensulă moale, nu prea lată, pe faţă, gât şi decolteu.
Direcţiile de aplicare sunt: de la bărbie - ureche; comisură - ureche; aripa nasului - tâmple; pe frunte spre
tâmple. Nu se aplică masca pe sprâncene, ochi și buze;
 aplicarea măştii se face pe o faţă destinsă, relaxată, clienta va sta întinsă pe fotoliu
cosmetic. Pe pleoape se vor aplica comprese îmbibate în infuzie de muşeţel, albăstrele sau în uleiuri
vegetale. Se păstrează pe faţă l5-20 min;
 înmuierea măştilor se face prin pulverizări sau cu comprese îmbibate în infuzii, apă
minerală, decocturi de plante;
 îndepărtarea măştilor trebuie făcută uşor, fără presiune, pentru a nu irita pielea, cu bucăţi
de tifon înmuiate în apă călduţă;
 după îndepărtarea măştii, se face o pulverizare tonifiantă. Picăturile se păstrează pe faţă
timp de 1—2 min, apoi se îndepărtează cu şerveţele moi de hârtie şi se aplică o cremă de zi protectoare.
Prin aplicarea măştilor se urmăresc două scopuri: unul preventiv şi altul curativ. În scop preventiv se
folosesc măştile destinate prevenirii, formării ridurilor, menţinerii catifelării pielii, a tonicităţii muşchilor. În
scop curativ se folosesc măştile calmante, decongestionante, medicamentoase. În funcţie de substanţele
care se folosesc la prepararea măştilor, acestea au efecte variate asupra tenului, astfel:
Măştile astringente, sicative sunt indicate în cazul tenurilor grase, cu pori dilataţi, cu hipersecreţie
sebacee și transpiraţie abundentă. Au rolul de a absorbi surplusul de sebum și toxine, de a produce o
tensiune locală, menită să închidă porii, netezind pielea 32.
Aceste măşti conţin de obicei următoarele substanţe: caolin, carbonat de Ca, carbonat de Mg,
amestecate cu diverse sucuri de fructe (castraveţi, roşii, vişine) sau infuzii cu rol astringent (din produse
vegetale cu taninuri).
Caolinul este un silicat natural de aluminiu, frecvent folosit în prepararea măștilor indicate pentru
toate tipurile de ten. Are o acțiune absorbantă, emolientă sicativă și calmantă. Se folosește ca atare făcând
cu apă o pastă sau în amestec cu alte subsranțe: alaun, acid citric, zeamă de lămâie, sucuri din fructe și
legume, infuzii de flori de mișetel sau din fruze sau rădăcină de nalbă, coldcremă, tărâțe de grâu, în funcție
de scopul urmărit.
Măştile emoliente se aplică tenurilor uscate, deshidratate ce prezintă descuamarea accentuată a
stratului cărnos. În compoziţia lor intră făina vegetală (de porumb, grâu, orez, în, migdale).
Acestea se amestecă cu uleiuri vegetale şi infuzii sau sucuri de plante. Efecte emoliente au şi
pectinele din merele fierte în lapte, aplicate sub formă de pastă pe faţă, banane tăiate rondele sau zdrobite
și amestecate cu lapte praf (banana opărită); geluri obţinute din făină vegetală, extracte din plante aromate
la care se adaugă ulei vegetal.
Măştile nutritive sunt acelea care conţin în compoziţia lor substanţe grase, hrănitoare, biologic
active. Sunt indicate pentru regenerarea epidermei și atenuarea sau întârzierea apariției ridurilor.
Măştile sunt folosite cu scopul de a hrăni, a stimula procesul de regenerare celulară, de a revitaliza
ţesutul cutanat.
Măştile cu acţiune tonică stimulatoare sunt utilizate la tenurile cu elasticitate scăzută; cu tendinţă
vizibilă de ridare și aspect flasc. Acţiunea stimulatoare a acestor măşti se obţine prin adăugarea câtorva
picături de soluţie de camfor, mentol sau diverse sucuri de fructe cu acţiune tonică (căpşuni, piersici, zeamă
de lămâie, zeamă de struguri albi).
Ca revitalizante şi tonice sunt încorporate în măşti următoarele produse apicole: miere, polen,
lăptişor de matcă.
Măştile calmante sunt folosite la tenurile iritate, congestionate. Efectul de calmare se obţine prin
amestecul de amidon sau caolin. Produsul trebuie sa fie bogat în substanțe anti-inflamatoare. Este o mască

32
Ibidem, p. 96-104.
79
relaxantă, dupa aplicarea căreia pielea devine din nou supla și strălucitoare. Se aplică o dată pe săptămână,
pe fața curată, apoi se lasă să se absoarbă 10-15 minute. În functie de brand necesită sau nu clatire cu apă
călduță. Adeseori excesul se șterge cu un servețel, prin tamponari ușoare.
Măştile hidratante se utilizează. la tenurile deshidratate. Se găsesc sub, formă de paste apoase. Au
rolul de a reda ţesutului cutanat cantitatea de apă necesară pentru a-1 menţine suplu și catifelat (prin
îmbibarea stratului cornos). Se prepară din caolin şi sucuri de fructe.
Măştile descuamate şi pentru albit sunt utilizate la tenurile cu tulburări de ordin pigmentar sau la
tenurile cu piele îngroşată, în scopul de a obţine o albire și o descuamare pentru a da catifelare, supleţe
pielii și un aspect plăcut. Măştile conţin ca substanţă de bază cablinul la care se pot adăuga substanţe
cheratolitice: acid salicilic, rezorcină. Se pot folosii și infizii de plante cu acțiune antitirozinazică.
Măştile medicamentoase au în compoziţia lor diverse substanţe medicamentoase. Prin folosirea lor
se obţine-un contact mai îndelungat cu pielea a substanţelor respective, deci o acţiune mărită asupra pielii.
Măştile biologic active se folosesc la tenurile senile, pentru stimularea procesului de regenerare
celulară şi revitalizarea pielii. Conţin: extracte placentare, vitamine A, E, F, D, lăptişor de matcă și polen.
Tratamente intensive
Pentru persoanele care doresc rezultate spectaculoase într-un timp foarte scurt sau în cazurile în
care se resimt acut efectele unei îngrijiri necorespunzatoare a tenului sau persoane al caror comportament
cutanat este afectat de diversi factori interni sau externi, există produse de îngrijire intensivă care se
folosesc periodic sau în cure.
Aceste produse pot fi de:
 corectare;
 hidratare;
 domolire a reactivitatii tenurilor sensibile;
 luminozitate, etc.

80
 IV. PREPARATE COSMETICE FOTOPROTECTOARE
Reacţia pielii la expunerea la soare
Expunerea organismului uman la radiaţii solare din regiunea 290 – 315 nm este esenţială pentru
formarea vitaminei D3 în piele, cu consecinţe benefice asupra dezvoltării sistemului osos.
Efectele imediate după expunerea la soare, observate la nivelul tegumentului, sunt apariţia eritemului și
pigmentarea, eritemul fiind o consecinţă a dilatării vaselor de sânge din derm.
Radiațiile UVA penetrează nivelul dermului unde poate determina un potenţial carcinogen precum și
fotoîmbătrânirea, UVB penetrează în epiderm unde determină eriteme solare.
Preparatele fotoprotectoare sunt utilizate pe scară largă pentru protecţia pielii împotriva radiaţiei solare
situată în special în domeniul UV (200-400 nm).
Radiaţia UV este subclasificată în 3 domenii: UVC, UVB, UVA.
UVC - 200 - 280 nm, UVB - 290 - 320 nm, UVA II - 320 - 340 nm, UVA I – 340 – 400 nm.
Radiaţia solară care ajunge la suprafaţa pământului este alcătuită în principal din UVA şi o cantitate
mai mică de UVB, restul fiind absorbite de ozonul din atmosferă. Mai mult de 80 % din radiaţia UVA este
transmisă prin stratul superficial cornos al pielii și determină efectul de pigmentare imediată. Cu toate
acestea, radiaţiile UV constituie un factor de risc pentru apariţia cancerului cutanat și a unor tulburări
oculare. Pentru persoanele care fac tratament cu agenţi imunosupresori, recomandarea reducerii expunerii
este și mai strictă, întrucât aceste persoane prezintă un risc de 500 de ori mai ridicat, decât persoanele
obişnuite, de apariţie a cancerului.
De asemenea, copii și adolescenţii sunt mult mai susceptibili la carcinogeneză indusă de iradierea
UV decât persoanele adulte.
Cele mai comune efecte ale fotoîmbătrânirii la caucazieni sunt apariţia ridurilor şi depigmentarea.
Depigmentarea este o componentă majoră a fotoîmbătrânirii în cazul pielii albilor. Depigmentarea
nu chiar observabilă devine mult mai vizibilă prin fotografierea cu UV sau prin folosirea lămpii Wood.
Protecţia faţă de expunerea la soare
Fotoprotecţia naturală a pielii este asigurată de stratul cornos, melanina, acidul urocanic, lipidele de
pe piele.
Fotoprotecţia artificială - urmăreşte diminuarea hipersensibilităţii cutanate, se realizează utilizând
substanţe medicamentoase (furanocumarine – psoralen, bergapten, clorochina, hidroxiclorochina).
Fotoprotecţia cosmetică este data de preparate care să permită expunerea la soare și bronzarea fără
arsuri).
Clasificarea preparatelor pentru bronzare și împotriva arsurilor solare
Preparatele pentru bronzare și împotriva arsurilor solare sunt:
 ecrane solare (ecran de protecţie), care constituie cele mai importante preparate care
permit bronzarea cu arsură minimă;
 paleative, destinate să calmeze durerile și iritaţiile rezultate prin expunerea excesivă la
soare;
 preparate simulative, desemnate pentru persoanele care doresc să simuleze o bronzare a
pielii într-un timp scurt și cu minime posibile dureri sau tulburări (conţin coloranţi maron pentru piele sau
promotori ai sintezei melaninei din piele).
Formularea preparatelor cosmetice fotoprotectoare

81
 Preparatele cosmetice fotoprotectoare conțin:
 substanţe ecran;
 substanţe filtru încorporate în diferite tipuri de vehicule;
 substanţe auxiliare (coloranţi, conservanţi antimicrobieni).
Substanțele ecran sunt substanțe opace, care exercită o acţiune fizică asupra radiaţiilor solare,
reflectându-le. Dintre substanțe menționăm: oxid de zinc, dioxid de titan, caolin, carbonatul de calciu, oxid
de magneziu, talc, sulfatul de bariu. Dioxidul de titan este cel mai eficace și este considerat superior oxidului
de zinc. Celelalte substanţe prezintă inconvenientul că pot suprima melanogeneza. În formulele în care nu
se nominalizează substanţa ecran ci doar menţiunea „agent ecran” concentraţia va fi de 5%.
Substanțele filtru sunt substanțe care absorb selectiv radiaţiile UV. Ele conţin în molecula lor nuclee
aromatice, mai frecvent benzenul decât nucleele policiclice bogate în duble legături conjugate sau nu cu
catenele laterale sunt de preferinţă nesaturate.
Dintre acestea menționăm:
 antranilaţi (metilantranilat );
 benzofenone (dioxibenfenazonă, oxibenofenonă);
 cinamaţi (dietanolamin-p-metoxicinamat, etilhexil-p-metoxicinamat);
 acid para-aminobenzoic şi derivaţi (acid aminobenzoic, etil 4 (bis (hidroxi) aminobenzoat, gliceril p-
aminobenzoat, Padimat A, Padimat B);
 Salicilaţi (2-etil-hexilsalicilat, trietanolaminosalicilat);
 Diverse (acid 2-fenilbenzinidazol- 5-sulfonic).
Dintre principiile active vegetale menționăm următoarele clase de principii active, heterozide de tip
C6 (hidrochinona, metil hidrochinona și heterozidele lor, heterozide de tip C 6-C1 (derivați de acid salicilic),
acizi fenolici (cinamic, ferulic, caftaric), flavonoidele (flavonozide proantocianozide, antocianozide, taninuri),
compuși stilbenici, carotenoide, vitamine (acid ascorbic), lipide. Toate aceste principii active sunt prezentate
la capitotul de principii active folosite în cosmetologie și la produsele vegetale care conțin aceste principii
active.
Vehiculele preparatelor cosmetice fotoprotectoare trebuie să îndeplinească următoarele condiții de
calitate:
 să fie stabili;
 să fie neutrii;
 să fie negrași;
 să fie nedegresanți;
 să fie neiritanți;
 să fie nedeshidratanți;
 să fie nesicativi;
 să fie fără miros;
 să eficienti pe orice tip de piele umană;
 să poată include cel puţin o proporţie de 50% de apă;
 să aibă stabilitate mare şi persistenţă în timp, pe perioada stocării;
 să poată solubiliza ingredientele care asigură protecţia solară.
Alegerea vehiculului depinde de filtrul folosit pentru absorbţia radiaţiilor ultraviolete şi în plus de
formularea finală dorită: loţiune, emulsie, gel, stick sau aerosol.
Uleiurile naturale (uleiul de nucă de cocos, de arahide, de măsline, ulei de nucă, de bumbac, care au
o mare putere de absorbţie a razelor UV eritemogene (uleiul de nucă 24%, uleiul de cocos și cel de măsline
23%, uleiul de bumbac 26%, de susan 39%), Ele sunt asociate de obicei în formulare cu un antioxidant și
parfumuri. Uleiurile minerale nu prezintă nici un fel de absorbţie. Baze eficiente se pot obţine din
amestecuri de uleiuri minerale și naturale sau prin asocierea acestora prin esteri ai acizilor graşi superiori,

82
cum sunt miristatul de izopropil sau palmitatul de isopropil. Se pot asocia şi lanolină, vaselină sau alte baze
de unguente, în proporţii bine definite.
Substanţe complementare utilizate în preparatele fotoprotectoare
Dintre substanțele complementare care intră în compoziția preparatelor cosmetice fotoprotectoare
menționăm:
Antioxidanţi - substanţe care combat stresul oxidativ indus de radiaţia UVA (protejează împotriva
radicalilor liberi):
Pe lângă activitatea antioxidantă substanţa care intră în formularea produselor cosmetice, ar trebui
să posede anumite proprietăţi 33 fizice și fiziologice, dacă se presupune utilizarea acestuia în practică
cosmetică, farmaceutică sau alimentară:
v ar trebui să fie pe cât posibil neutră în reacţie;
v ar trebui să fie uşor solubilă în substrat;
v trebuie să fie sigură din punct de vedere farmacologic şi să nu să nu prezinte toxicitate pentru
ţesuturile animale.
Spre deosebire de utilizarea antioxidanţilor şi conservanţilor în preparate farmaceutice și alimente,
aceşti compuşi pot fi utilizaţi în preparate cosmetice, doar cu menţiunea că antioxidantul trebuie să aibă
inocuitate dermatologică și să nu prezinte efecte primare de iritare și sensibilitate.
Dintre atioxidanții folosiți în preparatele cosmetice fotoprotectoare menționăm: vitamine (E, D și
C), oligoelemente (seleniu, cupru, zinc, magneziu), flavonoide (flavonozide, antocianozide,
proantocianozide, taninuri, derivați stilbenici (resveratrol), carotenoide (β-caroten), polifenoli din produse
vegetale care au și acțiune fotoprotectoare (Theae folium, Echinaceae herba, Hamamelidis folium, Ginko
bilobae folium);
Ceramide – sunt asociate pentru a întări funcţia barieră a stratului cornos (protecţia naturală);
Hidratanţi, emolienţi - cu rolul de a corecta efectele de suprafaţă ale pielii expuse la soare (uscarea,
hiperkeratoza).
Conservanţi. Pentru a asigura fotostabilitate produselor de protecţie solară chimice, conservanţii
sunt adăugati în cele mai multe produse de protecţie solară. Aceşti conservanţi pot prelungi perioada de
valabilitate a produselor de protecţie solară după fabricaţie. Dintre conservanți menționăm:
clorometilisotiazolinona, butilcarbonat, diazolidiniluree (DU) și diverşi parabeni.
Factorul de protecţie solară (SPF)

SPF - reprezintă raportul dintre energia UV necesară pentru producerea unei doze minime de
eritem (MED) pe pielea protejată și energia UV necesară unei doze minime de eritem pe pielea neprotejată.
MED reprezintă cantitatea minimă de energie radiată, care produce prima înroşire detectabilă a
pielii albe ca urmare a expunerii la radiaţii de o anumită lungime de undă și de o intensitate constantă. SPF
– are valori între 2 și 100, pentru ultraprotecţie. Se apreciază că un produs având valoarea SPF-ului de 15
sau mai mare, este necesar pentru a obţine un grad de protecţie adecvat. Cele mai multe ecrane cu SPF mai
mare decât 30 conţin cel puţin trei agenţi în concentraţii crescute pentru a oferi o fotoprotecţie crescută,
însă acest fapt creşte riscul reacţiilor alergice și al iritaţiilor.
De exemplu, un indice de fotoprotecţie 10 înseamnă o protecţie de 10 ori mai mare decât protecţia
naturală a pielii.
Astfel, dacă pielea neprotejată poate rămâne la soare 30 min. fără să se ardă, pielea protejată cu un
produs cu SPF 10 poate rămâne 300 de min. (5 ore), în aceleaşi condiţii de iradiere. Cu cât valoarea SPF este
mai mare, cu atât gradul de protecţie conferit de acel produs este mai mare.
Emulsii fotoprotectoare
33
Boehm M., Williams J., J. Pharm., 232, 1943, 292.
83
 Emulsiile fotoprotectoare pătrund uşor în piele și formează o peliculă subţire uniformă protectoare.
Pentru a mări rezistenţa peliculei în unele formule se asociază și ulei de silicon
Ele sunt emulsii L/H sau H/L iar substanţa de protecţie se încorporează în una din fazele emulsiei.
Emulsiile tip H/L au acceptabilitate mai redusă decât emulsiile UlA dar au gradul de protecţie mai ridicat şi o
rezistenţă mai mare faţă de apă;
Produsele sunt condiţionate în recipiente presurizate ce formează la evacuare spumă sau aerosol,
sunt preferate datorită senzaţiei plăcute de răcoare la aplicare, dar şi datorită facilităţii de aplicare.
Geluri apoase - au o utilizare redusă, conferă grad redus de protecţie, au rezistenţă redusă faţă de
apă, însă la aplicare dau o senzaţie plăcută de răcoare.
Batoanele (stick) - se utilizează ca bază pentru preparate care asigură protecţie maximă, destinate
zonelor cele mai expuse: nas, urechi, pomeţii obrajilor.
Creme fotoprotectoare
Sunt preparate mult utilizate datorită filmului uniform pe care-l formează pe piele şi care nu poate
fi uşor îndepărtat de pe piele de apă sau de secreţiile sudorale abundente.
Bazele grase rezulta prin asocieri de lanolină, vaselină, alcool cetilic, cetaceum, etc., ca atare sau
hidratate, coldcreme, creme cu stearaţi uşor grase.
Unele unguente posedă o consistenţă mult mai scăzută decât cele obişnuite, în vederea etalării cu
uşurinţă pe piele.
Aersoli - sunt mult utilizaţi datorită uşurinţei cu care se aplică, senzaţiei plăcute de confort pe care o
produc și uniformitatea peliculelor și se pot utiliza numai substanţe solubile în alcool sau solvenţi
hidroalcoolici, uleiuri.
Recomandarea produselor cosmetice fotoprotectoare
Culoarea naturală a pielii este dată de cantitate a de pigment melanic care se găseşte în piele.
Expunerea la radiaţia UV este urmată de o stimulare a sintezei de melanină, care va duce la apariţia unei
coloraţii mai mult sau mai puţin intense, dependent de cantitatea de melanină care există în pielea fiecărei
persoane, care este asociată cu o serie de particularităţi programate genetic: culoarea pielii, a părului,
tendinţa la arsuri solare, capacitatea de bronzare a fiecărei persoane. Ţinând cont de aceste aspecte se
disting şase moduri reacţionale la expunerea la soare, numite fototipuri (tabel nr. 10).
Tabel nr. 10. Clasificarea fototipurilor de ten
Fototip Culoarea Culoarea Pistrui Tendinţă la Capacitate de Protecţie
părului pielii arsuri solare bronzare fată de soare
1 Roşcat Alb lăptos +++ Intotdeauna Nu se Nulă
bronzează
2 Blond Deschisă ++ De obicei Redusă. Slabă
3 Castaniu Deschisă + Uneori Bronz deschis Moderată
4 Brunet Maronie Nu Rareori Bronz închis Mare
5 Brunet Maro Nu Foarte rar Foarte închis Mare
închis
6 Negru Neagră Nu Nu se arde Negru Foarte mare

Dintre regulile expunerii la soare menționăm:

 expunere raţională la soare (evitarea expunerii între orele 11 şi 16);
 utilizarea cremelor protectoare cu indice de protecţie minim 15;
 preparate protectoare contra UVB și UVA;

84
  reaplicarea preparatelor la interval de 2 h;
 pentru copii se asociază protecţia vestimentară (pălărie, tricou) cu creme fotoprotectoare
cu indice de protecţie minim 30;
 fototipurile 1 și 2 au o sensibilitate foarte mare la soare;
 fototipul 1 nu se bronzează, trebuie să se protejeze de soare cu măsuri suplimentare: creme
fotoprotectoare un produs fotoprotector care are SPF 30 sau mai mare şi protejează şi împotriva radaţiilor
UVA;
 fototipul 2 se bronzează rar şi foarte slab; pentru acesta se indică reducerea pe cât posibil a
expunerii la soare prin utilizarea de creme fotoprotectoare cu SPF minim 30, asociat cu protecţia
vestimentară şi ochelari de soare;
 fototipul 3 se poate expune la soare, dar progresiv şi limitat. Preparatele fotoprotectoare
trebuie să aibă SPF minim 15;
 fototipul 4 se poate expune la soare progresiv. Pentru protecţie va utiliza preparate
fotoprotectoare cu SPF minim 10 în primele zile;
 fototipurile 5 și 6 au rezistenţa cea mai mare la soare, nu se ard dacă se expun progresiv.
Fototipurile 5 și 6 au nevoie de o protecţie minimă, produsele care le sunt destinate au SPF 2 sau 4.
 În toate cazurile după expunerea la soare se recomandă aplicarea unei creme hidratante pe
zona expusă la soare.
 Indicele UV este un indicator al cantităţii de radiaţie UV ce există la suprafaţa pământului și
riscul pe care îl reprezintă expunerea prelungită la soare pentru piele într-o anumită zi, la o anumită oră,
într-un anumit loc.
 Indicele de UV este reprezentat prin cifre, de la 1 la 10, unde 1 indică un risc minim la
expunere prelungită la soare, iar 10 reprezintă un risc maxim.
Fotoprotecţia ochilor este necesară datorită efectelor secundare care pot să apară pe termen lung
(cataractă, afectarea retinei). În funcţie de gradul de filtrare a radiaţiilor UV, ochelarii de soare sunt grupaţi
în patru categorii (tabel IV):
Preparate autobronzante
Preparatele autobronzante nu sunt produse fotoprotectoare. Ele au rolul de a colora pielea, fără ca
aceasta să fie expusă la soare. Aceste preparate conţin 1,3-dihidroxiacetona (DHA) o substanţă incoloră la
aplicare, care se combină cu aminoacizii din keratina și colorează pielea maroniu, într-o nuanţă apropiată de
bronzul natural. Intensitatea culorii este influenţată de grosimea pielii din zona unde s-a aplicat preparatul.
În zona călcâielor, a genunchilor şi a coatelor se va aplica produsul într-un strat mai subţire pentru a obţine
o coloraţie de aceeaşi intensitate ca în restul corpului. Culoarea se elimină în 5-7 zile.
Aceste produse nu conferă protecţie faţă de radiaţia UV numai dacă sunt asociate în formulare
substanţe fotoprotectoare.

85
 V. PRODUSE COSMETICE PENTRU ÎNGRIJIREA PĂRULUI
Tipuri de păr
Sunt determinate de starea naturală a părului, de cât de mult sebum produc glandele sebacee.
Vopsitul și coafatul influentează și ele modificări ale părului.
După cantitatea de sebum excretată de glandele sebacee distingem urmatoarele tipuri de păr:
 păr normal;
 păr uscat;
 păr gras.
Părul uscat. Prezintă următoarele caracteristici:
 lipsit de strălucire;
 se simte uscat la pipăit;
 se încurcă ușor;
 este greu de pieptănat, în special când este ud;
 este gros la radacină și subțiat la vârfuri.
Cauze părului uscat sunt:
 spalatul excesiv cu șampon nepotrivit tipului de păr;
 utilizarea îndelungată a instrumentelor de coafat;
 folosirea greșită a vopselei de păr și a soluțiilor de coafat;
 expunerea la soare;
 temperaturi extreme;
Părul usact nu este protejat de o secreţie sebacee suficientă, fapt pentru care el este fragil, se rupe
uşor, nu are luciu, apare şters. Uscăciunea părului ca urmare a unei insuficiente secreţii de sebum sau a
unor traumatisme îl face să fie friabil, devitalizat. Local se recomandă masaje cu soluţii care conţin vitamina
A, acid pantotenic, loţiuni tonice.
Se recomandă de asemenea utilizarea unui șampon și a unui balsam hidratant – acesta
reechilibreaza și hranește firul de păr, conferindu-i un aspcet sănatos și strălucitor, uscarea naturala a
parului și utilizarea unor tratamente specifice
Părul normal. Prezintă următoarele caracteristici:
 nu este nici foarte gras, nici foarte uscat;
 iși mentine pentru o perioada mai lungă forma de coafare;
 este mlădios, strălucitor, acoperit de un strat protector de grăsime.
Pielea capului este suplă, hidratată normal și intactă. Condiţia unei stări normale a părului înseamnă
o alimentaţie corespunzătoare care să aducă un aport de elemente (calciu, iod, fier, sulf, vitamine îndeosebi
B6), care se pot asigura din legume, fructe verzi, produse lactate şi derivate de peşte.Pentru sănătatea și
frumuseţea părului trebuie menţinut în organism un echilibru hidric, prin ingerarea a cel puţin 2 litri de
lichid pe zi, dacă nu sunt alte contraindicaţii.
Parul gras are un aspect gras; Aspectul gras se datorează excesului de sebum. Părul gras are firul
lucios, firele sunt lipicioase, iar pielea capului este grasă. În această conjunctură apare mătreaţa care
împreună cu sebumul formează un strat umed care aderă de pielea capului împiedicând activitatea
fiziologică normală.
Cauze părului gras sunt de obicei următoarele:
 problemele hormonale determină producerea în exces a sebumului;
 stresul;

86
  temperaturile extreme (foarte cald sau foarte frig);
 periatul excesiv al părului;
 trecerea frecventă a mâinilor prin păr;
 transpirație;
 dietă bogată în grasimi.
Pentru părul gras se recomandă:
 utilizarea unui șampon și a uni balsam care sa confere volum;
 balsamul se foloseste mai mult pe vârfuri, evitând radacina firului de par;
 este recomandata folosirea șampoanelor care au ingredienți absorbanți.
În afara celor trei tipuri de păr cunoscute părul mai poate fi și combinat caracterizat prin faptul că
este gras la radacină și uscat la vârfuri.
Cauze acestui tip de păr sunt:
 tratamente chimice;
 expunerea la soare
 utilizarea frecventă a instrumentelor de coafat.
Utilizarea unui șampon și a unui balsam care sa confere volum și în acelasi timp sa hraneascan
varfurile și sa protejeze impotriva vremii; Este recomandată utilizarea produselor ce conțin ingredienti
sicativi (absorbanți) și hidratanți.
Produse cosmetice pentru îngrijirea părului sunt următoarele:
 loţiunile pentru păr;
 loţiuni tonice ;
 loţiuni contra căderii părului;
 şampoane;
 şampoane detergente;
 preparate pentru aranjarea părului;
 briantine (produs cosmetic gras, lichid sau de consistența unei paste, care servește pentru a
da strălucire părului);
 fixative pentru păr;
 preparate pentru colorarea și decolorarea părului.
Loţiuni pentru păr
Loțiunile de păr au rol în îngrijirea părului în sensul de a-i da un aspect normal, de a-i da vitalitate,
de a-l hrăni prin stimularea circulaţiei la nivelul scalpului, pentru a-i asigura revenirea promptă şi pentru a
împiedica căderea părului.
Loțiunile conțin un vasodilatator, care să mărească cantitatea de sânge de la nivelul papilelor
dermice și să stimuleze mecanismul de alimentare al pielii, vitamine sau aminoacizi cu sulf, necesari în
biosinteza keratinei, antiseptic, loţiunile se utilizează în scop preventiv şi estetic cu efecte tonice,
dezinfectante, loţiunile pentru păr nu trebuie să aibă o acţiune degresantă puternică, fapt pentru care se
utilizează un alcool 60-70. Deoarece aceste preparate se utilizează zilnic pot să producă uscarea părului,
efect care se poate preveni prin asocierea uleiului de ricin.
Șampoane
Şampoanele sunt agenţi de curăţire pentru păr şi pielea capului, ingredientul principal fiind un
detergent. În compoziţia lor intră surfactantul principal pentru efectul de detergent şi spumare; surfactantul
secundar pentru condiţionare; aditivii care dau efecte speciale. Şampoanele pot fi găsite sub diferite forme
de prezentare: lichide, creme sau paste, aerosoli sau sub formă de pulbere. Marea lor majoritate sunt
lichide, transparente sau opace (perlate).

87
 Formularea şampoanelor
Calităţile şamponului nu se limitează la o simplă curăţare: părul trebuie să fie frumos, strălucitor,
moale la atingere, suplu, uşor de coafat, fără să se electrizeze, tonic, cu volum etc.
Caracterele obişnuite ale unui şampon cosmetic normal sunt:
 lipsa alcalinităţii, necesară pentru ca părul să nu devină spălăcit;
 să nu aibă efect degresant prea puternic;
 să nu irite pielea capului;
 să posede o reală capacitate de curăţire, chiar cu o apă calcaroasă;
 să emulsioneze în apă impurităţile, grăsimea, mătreaţa şi să le disperseze;
 să producă o spumă abundentă și care să nu fie influenţată de impurităţile care rezultă.
Baza de spălare este cel mai adesea o asociere între produşi tensioactivi anionici și amfoteri, cu
aditivi: polimeri cationici (având afinitate pentru cheratină favorizează descurcarea părului), polimeri
anionici sau amfoteri (pentru revigorarea părului).
Şampoanele pentru copii, sunt şampoane „blânde”, care au ca imperativ primordial calitatea de a fi
perfect tolerate de pielea fragilă a scalpului și de mucoasa oculară a copilului.
Baza de spălare este mai puţin detergentă și are în compoziţie cel mai adesea agenţi tensioactivi
anionici foarte slabi, amfoterici sau nonionici. Şampoanele pentru părul uscat, fragil sau deteriorat datorită
decolorării, vopsirii, permanentului produc o curăţare blândă şi o condiţionare bună, putând conţine ulei de
ricin, ulei de avocado, acizi graşi esenţiali.
Prin conţinutul de agenţi tensioactivi cationici fac ca părul să poată fi pieptănat mult mai uşor.
Șampoanele conțin:
 Tensioactivi: 15-30%;
 Stabilizatori de spumă: 3-4%;
 Agenţi de creştere a vâscozităţii : 2-10%;
 Aditivi;
 Conservanţi;
 Coloranţi;
 Apă.
Stabilizatori de spumă
Una dintre cele mai importante calităţi ale unui şampon din perspectiva consumatorului este
capacitatea de spumare. Consumatorii sunt convinşi că un şampon care are calităţi spumante slabe, are de
asemenea calităţi de curăţare slabe. Cele mai multe şampoane conţin agenţi de spumare pentru a introduce
bule de aer în apă.
Spuma, este importantă, deoarece are funcţia de a împrăştia detergentul pe păr și pe scalp, dar nu
participă la curăţire. Este adevărat că un şampon aplicat pe părul murdar nu va spuma la fel de mult ca
acelaşi şampon aplicate pe părul curat. Acest lucru se datorează faptului că sebumul inhibă formarea
bulelor. Astfel, un şampon va spuma mai puţin la prima şamponare și mai mult la şamponarea a doua.
Superspumanti
În prezenţa materiilor grase ca sebumul, stabilitatea spumei de şampon se poate reduce drastic.
Aşa numiţii superspumanţi acţionează ca stabilizanţi și de asemenea modifică structura spumei
îmbogăţind-o, dându-i densitate și baloane mai mari (alcanol amidele). Cel mai important tip sunt
monoetanolamidele, ce sunt obţinute prin amidarea acizilor graşi cu monoetanolamină. Dietanolamidele
sunt obţinute de regulă, prin amidarea acizilor graşi metilester sau a trigliceridelor (uleiul de cocos) cu
dietanolamine.

88
 Monoetanolamidele sunt cei mai utilizaţi superspumanţi dar sunt dificil de încorporat datorită
punctului lor de topire ridicat (aproximativ 80 0C). Dietanolamida bazată pe ulei de cocos este una dintre
cele mai cunoscute, dar efectul de îngroşare este redus datorită glicerolului. Preţul este relativ scăzut şi
producerea este mai uşor de realizat în comparaţie cu amidele pure bazate pe metil ester.
Agenţi de îngroşare
Sunt substanţe care permit creşterea vâscozităţii preparatului; ei previn alunecarea şamponului pe
faţă și în ochi, în timpul spălării. Ca agenţi de îngroşare sau consistenţă, se folosesc fie electroliţi (clorura de
sodiu sau de amoniu) asociaţi cu tensioactivi anionici, fie macromolecule geloformatoare (alginaţi, derivaţi
celulozici sau acrilici).
Un alt tip de modificatori ai proprietăţilor reologice sunt bentonitele inorganice, ce pot fi folosite
pentru obţinerea unui punct de randament şi stabilitate a soluţiilor. Bentonitele conferă stabilitate
particulelor din şampoane și anume agenţii de perlare sau chiar substanţe active (zinc piritonă) ce au
tendinţa să sedimenteze.
Sistemele se comportă des tixotropic, și la agitarea recipientului, capătă proprietăţi de curgere, iar
la o lipsă de agitare devin aproape solide.

VI. PRODUSE PENTRU IGIENA ORALĂ

Dentifricele sunt substanţe sub formă de pastă sau pudră aplicate pe dinţi cu ajutorul periei în
scopul curăţirii suprafeţelor gingivodentare şi a lustruirii suprafeţelor dentare accesibile.
Formularea pastelor de dinți
Pe lîngă 20-42 % apă pastele de dinți pot avea în compoziția sa diverse ingridiente, dar cele de bază
sunt: abrazivele, fluorul și detergenții.
Abrazivii constituie aproximativ 50% din volumul pastei de dinți. Sunt particule insolubile care
contribuie la înlăturarea depunerilor dentare. De cele mai dese ori în rolul de abrazive îl au particulele de
hidroxid de aluminiu (Al(OH)3), carbonat de calciu (CaCO3), diferiți hidrofosfați de calciu, silicați și zeoliți, și
mai rar hidroxiapatita sintetică (Ca 5(PO4)3OH). Pe lîngă depunerile dentare substanțele abrazive înlătură
trepatat și unele porțiuni de smalț, cement și dentină dezgolită.
Polimerii sunt introduși în compoziția pastelor de dinți și au rolul de agenți de întărire și de
îngroșare, prin capacitatea lor de a forma structuri tridimensionale în sisteme sărace în solvent. Atributele
speciale cerute de gumele și rășinele precum și de la polimerii sintetici selectați pentru formulările de paste
de dinți sunt legate de posibilitatea de a crea sisteme sărace în solvent, care sunt pseudoplastice, tixotrope
și au prag de tensiune.
Interacțiunea dintre polimer și solvent este importantă mai ales pentru pastele de tipul I. De
exemplu, în acest tip de produse trebuie să se utilizeze PEG pentru realizarea structurii atunci când
polimerul este NaCMC, dar nu și în cazul când în calitate de polimer se folosește hidroxietilceluloza.
În formularea pastelor de dinți de tipul I- gel sunt recomandate cinci categorii de polimeri: NaCMC,
silicele hidratate, acizi poliacrilici, gume xantan și carrageenani, considerați capabili de structurare în rețele
tridimensionale, cu bune caracteristici organoleptice și de stabilitate.
Carboxilmetilceluloza de sodiu (NaCMC) este un polimer folosit în mai multe variante, astfel încât
unele soluții de NaCMC sunt pseudoplastice și altele nu, unele sunt tixotrope și altele nu. Tixotropia este o
funcție de gradul de substituție al celulozei precum și de uniformitatea acestei substituții. Vâscozitatea
soluțiilor de NaCMC și de amestecuri ale NaCMC cu alți polimeri depinde nu numai de istoria forfecării ci și
de timpul scurs între încetarea forfecării și momentul măsurării vâscozității. Reologia produsului este
89
influențată și de alți factori, cum ar fi proporția de apă în sistemul sărac în lichid, prezența sărurilor,
concentrația și compoziția amestecului de polimeri.
Toate pastele de tipul I conțin silice hidratată în sortimentele care cuprind de la xerogeluri la silice
pirogenice. Xerogelurile sunt preferate datorită dimensiunilor particulelor și faptul că acestea sunt
substanțe inerte, dar și capacității de a forma rețele tridimensionale puternice într-un sistem sărac în
solvent.
Carbomerii (acid poliacrilic(Carbopol)) formează geluri puternice, clare, cu apa și cu sistemele
sărace în solvent, la concentrații foarte scăzute și pH neutru. Ei dau structuri cu prag de tensiune mare,
capabile să suspende particulele abrazive și să fluidifice rapid produsele când e depășit pragul de tensiune.
Pastele de tipul I formulate cu carbomer și alți modificatori reologici prezintă prezintă o stabilitate
excelentă, curgere lină la aplicarea unui efort și recuperare extrem de rapidă a structurii când efortul se
relaxează. Aceste caracteristici se reflectă în bandă moale de pastă cu întrerupere fermă după extrudare,
rămânând intactă pe perie și dispersabilitate rapidă în gură. Viteza de restructurare este atât de mare
deoarece relaxarea efortului este atât de rapidă, încât scăderea lui sub pragul de tensiune are loc aproape
instantaneu.
Guma xantan este utilizată ca stabilizator de suspensie în pasta de dinți, avâns avantajul unui prag
de tensiune și al unei vâscozități practic independente de temperatură și de pH. De asemenea xantanul este
chimic inert față de ceilalți ingredienți ai pastei de dinți. Soluțiile de gumă de xantan sunt puternic
pseudoplastice.
În formulările pentru pastele de dinți pot fi incluse și alte gume sau rășini, unele chiar fără prag de
tensiune, dar cu proprietăți specifice de stabilizare a spumei sau de senzație plăcută în gură.
Fluorurile - Fluorurile în diferite forme s-au dovedit a fi cele mai efectivă în prevenția cariei.
Fluorurile utilizate cel mai frecvent: fluorura de sodiu (NaF), fluorura de staniu (SnF2) și monfluorofosfat de
sodiu (Na2PO3F). Concentrația fluorurilor variză între 1000 și 1500 ppm.
Surfactanți - Multe paste de dinți conțin lauril sulfat de sodiu care asigură distribuția lor uniformă și
marește efectul de curățire.
Detergentii, cum ar fi sarea sodică a sulfatului de lauril utilizat în pasta de dinți, sunt fie fără efect
asupra vâscozității sistemului, fie pot micșora vâscozitatea pastelor slab abrazive. Este dificil de prevazut
efectul detergentului deoarece el depinde de tehnica de prelucrare, de tipul de formulare a pastei, de tipul
și concentrația polimerului, de mărimea forfecării exercitate în amestecare etc. Se poate aprecia că efectul
asupra umectării și a solubilizării ulterioare a polimerului reprezintă influența majora a detergentului din
sistem.
Indicațiile de bază sunt:
 curățirea suprafețelor dinților, gingiilor, limbii și a spațiilor interdentare de resturi alimentare și
depuneri dentare;
 acțiune curativ-profilactică asupra țesuturilor dure dentare și mucoasa cavității bucale.
Clasificarea pastelor de dinți:
Pastele de dinți se împart în dpuă grupe mari:
 Paste igienice
 Paste curativ-profilactice
Dintre acestea menționăm:
1. Paste ce conţin substanţe biologic - active;
2. Paste cu conţinut de săruri minerale;
3. Paste ce conţin fermenţi;
4. Paste cu suplimente biologice- propolis;
5. Paste cu efect anticarii:
90
a) paste ce conţin calciu şi fosfat
b) paste cu conţinut de fluor.

91
 Pastele igienice
Acest tip de paste asigură un efect de curățare și împrospătare și nu conține componente curativ-
profilactice. Un astfel de exemplu este următorul:
Ingrediente g%
Carbonat de calciu 38-40
Carboximetilceluloză de sodiu 1-1,5
Glicerină 20-22
Apă – 32,5-39,3
Ulei volatil 1
Laurisulfat de sodiu – 0 2-2
Odorizant 0,5-1
Pastele curativ-profilactice
Acest tip de paste pe lângă componentele de bază mai conține și adjuvanți biologic activi: vitamine,
extracte, infuzii de plante medicinale, săruri, fermenți, microelemente. Pastele curativ-profilactice sunt
preconizate atât pentru ingrijirea zilnică a cavității bucale în scop igienic și profilactic, cât și pentru profilaxia
concretă a cariei, bolilor parodontale, afecțiuni ale mucoasei.
Pastele curativ-profilactice pentru utilizare zilnică trebuie:
 să nu conțină componente antibacteriene agresive și substanțe active de albire (peroxid de
carbamidă);
 indicele de abrazivitate sa fie nu mai mare de 100 (între 70 și 80);
 în calitate de componente antibacteriene în pastele de folosire zilnică sa fie prezente extracte
vegetale.
1) Paste ce conţin substanţe biologic - active
Pastele ce conțin substanțe biologic active îmbunătățesc procesele metabolice, stimulează
regenerarea țesuturilor, contribuie la scăderea gingivoragiilor, posedă calități deodorante înalte.
Unele paste conţin hidroxiapatite, care asigură prelucrarea ţesuturilor dentare cu ioni de calciu şi
fosfat, închid microfisurile, micşorează hipersensibilitatea ţesuturilor dentare, au efect antiinflamator local
pronunţat, acţiune locală analgezică, diminuiază creşterea şi dezvoltarea bacteriilor, au acţiune antistatică
asupra stafilococului alb și auriu şi streptococilor.
2) Paste cu săruri minerale
Pastele cu conținut de săruri minerale îmbunătățesc circulația sanguină, stimulează procesele
metabolice, are acțiune antiinflamatoare, asigură un slab efect analgezic.
Efectul este datorat conţinutului sporit de calciu la o concentraţie optimă de componenţi magneziu-
sulfaţi. Sărurile contribuie la dizolvarea mucusului, împiedică formarea depunerilor dentare moi, și
favorizează desprinderea microorganismelor de pe suprafața smalțului.
3) Paste cu fermenţi
Pastele ce conțin fermenți fac parte din mijloacele de igienă cu o înaltă acțiune de curățare. Ele
dizolvă depunerile dentare moi, resturile alimentare, depunerile de nicotină, îmbunătățind astfel igiena
cavității bucale.
Anume pastele de dinți ce conțin fermenți se recomandă în fazele acute ale bolilor parodontale și
afecțiunilor mucoasei. Componentele active sunt polivinilpirolidonua, proteaza. dextronaza, hialuronidaza,
mucinaza, twin-40.
Mecanismul de curățire pronunțat este dat de proprietatea enzimelor de a dizolva depunerile
dentare moi, neinfluențînd smalțul dentar.

92
 4) Paste cu suplimente biologice
Pastele cu suplimente biologice posedă acțiune antiinflamatoare și regenerativă, fapt ce permite
utilizarea lor în tratamentul gingivitelor, parodontitelor și afecțiunilor mucoasei.
Pastele ce conțin 10 % gliceroborat posedă acțiune antiseptică, bacteriostatică, fungiostatică și
fungicidă. Indicațiile utilizării sunt: candidozele acute și cronice, stomatite, glosite, gingivite, parodontite.
Pastele ce conțin vit B5 au acțiune antiinflamatorie și de regenerare a țesuturilor moi . Se utilizează în caz de
afecțiuni inflamatorii.
5) Paste cu efect anticarii
Pastele cu efect anticarie întăresc țesuturile minerale și previn formarea depunerilor dentare.
Această se realizează datorită adaosului de fluor, fosfor și calciu.
Efective sunt pastele ce conțin 1-3 mg de fluor la 1 g de pastă.
Cercetările au arătat că folosirea pastelor cu fluor la copii scad riscul apariției cariei cu 15 – 35 %.
Efectul anticarie se explică prin faptul că fluorurile măresc rezistența smalțului. Pătrunderea fluorului în
structura smalțului crează un sistem mult mai rezistet de fluorapatită, favorizează fixarea legaturilor dintre
calciu și fosfați, și în plus suprimă creșterea microflorei în depunerile dentare moi.
Efectul anticarie cel mai pregnant al pastelor ce conțin fluoruri se manifestă în perioada maturării
smalțului, adică în copilărie. Astfel e necesar de a folosi aceste paste preponderent în copilărie. În țara
noastră, unde este un deficit de fluor în apă, folosirea pastelor cu fluoruri este chiar necesară, dar aceasta
nu înseamnă că ele trebuie utilizate în masă de către toți cetățenii.
Se recomandă pastele de dinţi profilactice cu fluor:
 tuturor adulţilor, ca prevenție;
 tuturor pacienţilor, indiferent de riscul cariogen (excepţie fac copii sub 2 ani), de două ori pe zi;
 în cazul pacienţilor cu carioactivitate medie sau crescută, când se recomandă mai mult de două
periaje pe zi;
 pentru desensibilizare dentară;
 celor cu xerostomie.
Paste cu efect anticarie
Pastele cu efect anticarie ce conțin săruri de calciu și fosfat ameliorează structura și componența
smalțului dentar, asigurînd o carierezistență înaltă, micșorează permiabilitatea țesuturilor dentare. Sunt
eficiente în tratamentul și profilaxia cariei dentare în stadiul de macula albă, în caz de hipersensibilitate
dentară. Unele paste au în componența s-a glicerofosfatul de calciu și antiseptice. Glicerofosfatul de calciu
contribuie la întărirea matricei și activează procesele de mineralizarea a țesuturilor dure dentare.
Proprietățile fizico-chimice -reologia
Caracteristicile fizico-chimice ale pastei de dinți sunt de o importanță majoră în fabricarea unui
produs atractiv pentru consumator. Unele dintre aceste caracteristici cum sunt: aroma, prezența unei
fluoruri eficace, capacitatea de a inhiba formarea tartrului sau a plăcii și costul, nu sunt legate de reologia
produsului.
Proprietățile reologice
Condițiile cheie ale comportării pastei de dinți, care sunt dependente de proprietățile reologice
sunt:
 formarea unei benzi continue și uniforme de pastă la extrudarea din tub;
 lipsa curgerii pastei din tub în absența unei presiuni de extrudare;
 efort minim pentru extrudarea pastei din tub;
 întreruperea fermă a jetului de pastă, după ce cantitatea dorită a fost extrudată pe peria de dinți;

93
  pasta extrudată să rămână intactă pe periuță, fără a se scurge printre perii acesteia (proprietatea de
stand-up);
 dispersia rapidă a pastei în cavitatea orală;
 răspândirea rapidă a aromei;
 spuma formată să fie plăcută și în volum apreciabil;
 posibilitatea clătirii rapide și complete după periaj;
 limpezirea ușoară a salivei;
 stabilitatea fizică în timpul depozitării și transportului pastei ambalate;
 compatibilitatea cu mecanismul de debitare;
 translarea condițiilor necesare de comportare a pastelor de dinți în termeni reologici conduce la
următoarele caracteristici:
 vâscozitate mare;
 pseudoplasticitate;
 existența pragului de tensiune;
 tixotropie (transformarea unui gel în solid);
 refacerea rapidă a structurii după deformare;
Vâscozitatea ridicată a pastei de dinți oferă asigurarea că aceasta nu va curge afară din tub când
capacul este scos și că nu va avea loc scurgerea pastei printre perii periuței de dinți. Dezavantajele
vâscozității mari sunt:
 extrudarea dificilă;
 obținerea unui jet neuniform de pastă;
 dispersarea lentă în timpul periajului;
 producerea unei spume groase, adezive și dificil de îndepărtat.
Plasticitatea
Pseudoplasticitatea este o proprietate de curgere independentă de timp. Lichidele pseudoplastice
se subțiază la forfecare și își refac instantaneu vâscozitatea atunci când forfecarea încetează.
Fluiditatea la forfecare este un atribut important al pastei de dinți. La viteze mici de forfecare
vâscozitatea trebuie să fie destul de mare pentru a preveni scurgerea ei afară din tub sau printre perii
periuței de dinți. La viteze mari de forfecare , ca cele din timpul periajului, vâscozitatea trebuie să fie mică
pentru a se realiza o dispersie ușoară a pastei în jurul structurilor orale.

Pragul de tensiune
Pragul de tensiune este definit ca efortul minim ce trebuie aplicat pentru ca un material să înceapă
să curgă. Cu alte cuvinte pragul de tensiune reprezintă efortul necesar pentru a transforma un sistem cu
reologie de solid în unul cu reologie de lichid.
O valoare suficient de mare a pragului de tensiune este importantă pentru o pastă de dinți care nu va curge
decât după aplicarea unui efort destul de mare pentru a depăși starea de solid. De asemenea existența
pragului de tensiune ajută la menținerea în suspensie a particulelor abrazive puternic imobilizate în starea
de repaus a produsului.
Tixotropia este o proprietate dependentă de timp. Sistemele tixotrope devin mai puțin vâscoase
dacă sunt solicitate la forfecare, iar când ele rămân în repaus o perioadă de timp, apare o creștere a
vâscozității aparente. În cazul pastelor de dinți restructurarea în repaus poate ajuta la menținerea solidului
abraziv în suspensie.
Cu cât este mai puțină apă în pasta de dinți cu atât este mai puternică tixotropia sistemului, deci cu
atât este mai lung, timpul necesar pentru refacerea structurii. Comportarea tixotropă este o indicație
asupra formării unor structuri tridimensionale în polimerii conținuți de pasta de dinți.
Refacerea rapidă a structurii după deformația produsă de extrudarea pastei de dinți sau de alte
forțe este foarte importantă deoarece ea restaurează starea reologică originală pregătind-o pentru
următoarea extrudare și face ca banda de pastă extrudată să stea pe periuță. În plus, viteza de relaxare a
efortului imediat după extrudare trebuie să fie destul de mare pentru ca efortul de forfecare să scadă sub

94
pragul de tensiune sau sub un efort de forfecare la care curgerea este absentă sau foarte redusă. Cu cât
restructurarea este mai rapidă cu atât sistemul va atinge mai rapid starea de relativă imobilitate.

VII. PARFUMURI
Cuvantul parfum deriva din limba latina „per fumum” („prin fum”). Parfumul a fost utilizat încă din
cele mai vechi timpuri la ritualurile sacre, la inceput sub forma de fum şi nu în forma lichidă pe care o are
astazi. Această denumire se datoreaza faptului că se obţinea prin arderea unor substanţe odorizante cum ar
fi tămâia. De-abia în secolul XVII capată semnificaţia pe care o atribuim si noi astăzi. Denumirea este cu
adevarat recentă, însă întrebuinţarea sa este mult mai veche, datând încă din Antichitate.
Obţinerea parfumurilor
Toate tehnicile de obținere într-o anumită măsură, denaturează mirosul compuşilor aromatici,
obţinuţi din materiile prime vegetale şi animale. Acest lucru se datorează utilizării temperaturii, solvenţilor,
expunerea la oxigen. Parfumurile din surse naturale necesită utilizarea de diferite metode pentru a extrage
estenţele din materii prime vegetale şi animale. Rezultatele extracţiei sunt fie uleiuri volatile, rezine, sau
lipide34.
Macerarea este cea mai utilizată tehnică de extragerea a esenţelor în industria parfumeriei
moderne. Materiile prime sunt macerate într-un solvent care poate dizolva compuşi aromatici doriţi.
Macerarea dureaza de la câteva ore la luni. Prin macerare se obţin compuşi aromatici extraşi din materiale
vegetale lemnoase şi fibroase şi întotdeauna compuşi aromatici din surse animale. Tehnica poate fi de
asemenea utilizat pentru a extrage substanţe care sunt prea volatile pentru distilare sau denaturabile sub
acţiunea temperaturii. Cei mai utilizaţi solvenţi pentru macerare sunt hexanul, şi dimetil eterul.
Extracţia cu gaze supercritice este o tehnica relativ nouă pentru extragerea compuşilor odorizanţi
dintr-un material brut, şi foloseşte CO2 lichid. Datorită consumului redus de energie termică şi şi a
solvenţilor nereactivi compuşi parfumaţi sunt cel mai aproape olfactiv de mirosul original a materiei prime.
Etanolul este un solvent de extracţie utilizat pentru a extracţia compuşi odorizanţi direct din materii prime
uscate. Etanolul nu este folosit pentru a extrage odorizanţii din materiale vegetale proaspete, deoarece
acestea conţin cantităţi mari de apă, care de asemenea, se extrag în etanol.
Distilarea este o tehnică comună pentru obţinerea de compuşi aromatici din plante, cum ar fi flori
portocal şi de trandafiri. Materia primă este încălzită iar compuşii volatili odorizanţi sunt distilaţi împreuna
cu apa obţinându-se un hidrodistilat.
Antrenarea cu vapori de apă este folosită cu obţinerea unui hidrodistilat colectat într-un vas
florentin cu tubulatură înferioară sau superioară în funcţie aleasă în funcţie de densitatea compusului
odorizant. Apa colectată se numeste hidrosol şi este uneori comercializată. Acesta tehnică este cel mai
frecvent utilizat pentru materialele vegetale proaspete, cum ar fi flori, frunze, şi tulpini.
Distilarea uscată: materiile prime sunt încălzite direct într-un vas, fără adăugare de solvent.
Compuşi aromatici care sunt eliberaţi din materia primă sub acţiunea temperaturii sunt supuşi adesea
pirolizei anhidre, ceea ce duce la formarea de compuşi aromaţi diferit de materia primă. Această metodă
este folosită pentru a obţine compuşi parfumaţi din chihlimbar fosil şi lemnoase în cazul în care prin arderea
lor se degajă un miros plăcut.
Distilarea fracţionată: Prin utilizarea unei coloane de fracţionare, diferite fracţiuni de distilat dintr-
un material poate fi excluşi selectiv pentru a modifica mirosul produsului finit. Deşi procedeul este mai
scump, acest lucru este uneori efectuate pentru a elimina mirosurile neplacute sau nedorite dintr-un
material şi oferă control sporit asupra procesului de obţinere a parfumurilor cu o compoziţie precisă.
Presarea: Se foloseşte pentru produsele care conţin cantităţi mari de uleiuri volatile: Se foloseşte
pentru extracţia uleiurilor volatile din pericarpul citricelor. Este o metodă avantajoasă din punct de vedere
economic.
Extracţia cu grasimi constă în absorbţia substanţelor aromate pe grăsime solidă sau pe ceară
urmată de extracţia cu petrol sau alcool etilic. Se practică pentru petale de flori cu compuşi odorizanţi
alterabili la temperatură sau la alte procedee extractive.

34
Camps, Arcadi Boix "Perfumery Techniques in Evolution". Allured Pub Corp. ISBN 0-931710-72-3 (2000).
95
 Compoziţia parfumurilor
Parfumurile conţin, de obicei zeci la sute de ingrediente şi în general, acestea sunt organizate într-
un parfum potrivit rolului specific pe care îl va juca. Aceste ingrediente pot fi de aproximativ grupate în
patru grupe:
 Esenţa - mirosul primar: poate fi compus din una sau cateva ingrediente principale pentru
un anumit concept, cum ar fi “trandafir”. Alternativ, mai multe ingrediente pot fi folosite împreună pentru a
crea un mirosul primar care nu are asemănare cu un ingredient natural.
 Corectori: Aceste ingrediente modifică mirosul primar pentru a da parfumului un anumit
caracter dorit:
 Blendere: Un grup mare de ingrediente care dă tranziţii ale unui parfum între diferite
„straturi” sau baze. Amestecarea ingredientelor comune includ linalool şi hidroxicitronelal.
 Fixatori: utilizate pentru a fixa mirosul primare prin susţinerea acesteia. Multe răşini, rezine,
şi baze de chihlimbar sunt folosite ca fixatori. Notele de vârf, de mijloc, şi notele de baza a unui parfum pot
avea mirosuri distincte şi pentru aceasta se întrebuinţează diferite ingrediente. Uleiurile esenţiale sunt
amestecate cu alcool etilic şi apă, şi se filtrează pentru a elimina orice sedimente şi particule înainte ca
soluţia să fie condiţionată în sticluţele proprii fiecărui parfum 35.
Formule precise ale parfumurilor comerciale sunt ţinute secrete. Chiar dacă au fost publicate pe
scară largă ele sunt descrise ca şi compoziţie dar nu ca mod de fabricaţie. Cu toate acestea, cunoscători
parfumurilor sunt extrem de pricepuţi la identificarea componentelor şi a mirosurilor originale la fel ca şi
experii în degustarea vinului.
Modul cel mai practic descriere a unui parfum este în funcţie de notele olfacive sau de apartenenţa
într-o familie îi aparţine, care dau o viziune de ansamblu asupra unui parfum.
Concentraţia parfumurilor
Lichidul din recipientul desenat artistic este compus din concentrat (esenţă), apă şi alcool. În funcție
de natura produsului, proporţiile variază după cum urmează:
 extract sau parfum: 20-30% concentrat în alcool;
 apă de parfum: 15-20% concentrat în alcool;
 apă de toaletă: 6-12% concentrat în 85% alcool;
 apă de colonie: 3-5% concentrat  în 70-80% alcool (pentru bărbaţi);
 apă de colonie pentru sportivi 2-3% concentrat în 70-80% alcool (pentru sportivi, după efort
fizic);
Intensitatea şi longevitate unui parfum se bazează pe concentraţia, intensitatea şi volatilitatea
compuşilor aromatici utilizaţi: ca procent cresc cu creşterea concentraţiei în compuşi aromatici.
Note olfactive ale parfumurilor
Parfum este descris într-o metaforă muzicală având trei seturi de note, rezultând un acord
armonioas transpus în miros.
Un parfum se poate caracteriza în 3 stadii, începând de la aplicare. Acestea sunt:
 Nota de vârf - durează aproximativ 15 minute, adică atât cât le ia compuşilor volatili să se
evapore de pe piele. Rolul ei este să captiveze și să surprindă simţurile. Cel mai adesea, în acest scop se
folosesc miresme citrice şi florale;
 Nota de mijloc – numită şi „inima” parfumului, îi urmează notei de vârf şi durează cam 1-2
ore pe piele. De obicei se folosesc note lemnoase, florale sau de mirodenii;
 Nota de bază - este nota care persistă de la 10 la 15 ore pe păr şi haine şi se realizează din
compuşi volatili puternici, ca santalul, moscul, patchouli sau vanilia.

35
Burr, Chandler ”The Perfect Scent: A Year Inside the Perfume Industry in Paris & New York” Henry Holt and Co..
ISBN 978-0805080377, (2008).
96
 Notele se desfăşoară în timp, cu impresia imediată a notei de vârf, apoi a celei de mijloc mai
profundă, şi a celei de baza în etapa finală. Aceste note sunt create cu atenţie şi cu o bună cunoaştere a
procesului de evaporare a parfumului. Producătorii de parfumuri publică, de obicei, notele de parfum, cu
enumerarea componentelor în termeni imaginativi şi în mod abstract pentru a păstra secretul de producţie.
Note olfactive ale parfumurilor

Note de vârf

Note de mijloc

Note de bază

Familii olfactive ale

parfumurilor

Gruparea parfumuri, ca orice taxonomie, nu poate fi niciodată un proces în finalizat. Multe

parfumuri pot fi încadrate datorită compexităţii structurale în familii diferite. Clasificarea în familii olfactive
este un punct de plecare pentru orice descriere a unui parfum. Parfumurile pot fi grupate în diferite familii
olfactice, pe teme sau acorduri:

Clasificarea tradiţională
Clasificarea tradiţionala, a apărut în jurul anului 1900 şi cuprindea următoarele categorii:

 Florală: Parfumuri care sunt dominate de esenţa unei sau mai multor flori. Când se utilizează o singură
floare parfumurile se numesc soliflore (ca de exemplu parfumul Diorissimo al lui Christian Dior pe bază
de lăcrămioare);
 Chypre: Parfumuri produse pe un amestec de bergamot, muşchi de stejar, patchiouli, şi labdanum.
Această familie de parfumuri și-a căpătat denumirea de la parfumul cu acelaşi nume creat de François
Coty;
 Aldehidică: Parfumuri care incorporează o familie de substanţe chimice cunoscute sub numele de
aldehide. Chanel No 5 creat de Ernest Beaux în 1921 a fost primul parfum aldehidic. Alte parfumuri
aldehidice sunt Je Reviens și Arpège. Caracteristica parfumurilor aldehidice o constituie nota lor
“picantă” produsă de substanţe ca Aldehida C12 MNA;
 Ferigă: Parfumuri cu o bază de lavandă, cumarin și mușchi de stejar. Această familie este numită după
parfumul Fougère Royale produs de Houbigant, primul care a utilizat această bază. Multe parfumuri
masculine fac parte din această familie, care este caracterizată prin mirosuri erbacee sau lemnoase;
 Piele: O familie de parfumuri care combină esenţe de miere, tutun, lemn, şi gudron de lemn, cu un
miros care se aseamănă cu cel de piele;
 Lemnoase: Parfumuri în care domină esenţele lemnoase, în mod tipic de lemn de santal sau de cedru.
Paciuli, cu mirosul său de camfor este utilizat frecvent în aceste parfumuri.
 Orientale or ambru: O clasă răspândită de parfumuri combină esenţa de vanilie sau alte esențe de
natură animală cu esențe florale sau lemnoase. Parfumul mai poate conține uleiuri de camfor și răşini;
 Citrice: O familie veche de parfumuri care, până de curând, consta în special din ape de colonie
“răcoritoare” datorită tenacității reduse a esenţelor citrice. Producerea de noi compuşi aromatici a
permis crearea unor parfumuri care utilizează cu precădere esenţe citrice;

Clasificarea modernă

97
 Începând cu anul 1945, datorită progreselor tehnologice în industria parfumurilor, precum şi
dezvoltarea naturală de stiluri si gusturi, au apărut noi categorii descrise prin mirosuri moderne: S-a creat
astfel o reprezentare grafică ciclică pentru prima dată în anul 1983.
Aceasta este o metodă relativ nouă de clasificare, care este utilizată pe scară largă în comerţul cu
amănuntul şi în industria parfumeriei.
Graficul a fost creat în 1983 de Michael Edwards, un consultant în industria parfumurilor, care a
proiectat sistemul propriu de clasificare.Acest grafic a fost creat cu scopul de a simplifica clasificarea
parfumurilor şi schema de denumire, precum şi pentru a arăta relaţiile dintre fiecare clase36. Cele cinci
familii standard sunt: florală, orientală, esenţe lemnoase, ferigă, şi esenţe proaspete. Fiecare din familiile
menţionate sunt la rândul lor împărţite în sub-grupuri şi aranjate în jurul unui cerc.
Acestea sunt la rândul lor împărţite în trei sub-grupuri şi aranjate în cerc, fiecare grup fiind legate de
următorul. Excepţie de la această regulă este familia ferigă care stă în centrul cercului, deoarece conţine
elemente din multe alte familii.
Familia Fougère (ferigă) este amplasată în centrul cercului deoarece aceastaeste o mare familie de
parfumuri ce conţine, de obicei, elemente de la fiecare dintre celelalte patru familii; citrice din familia
esenţe proaspete, muşchi din familia lemnoase, cumarine şi tămâie din familia orientale, şi lavandă din
familia florală.

Diagrama florală a familiilor olfactive

Odată cu diversificarea compoziţiei parfumurilor în 2008, au mai apărut două noi sub-grupe.
Diagrama parfumurilor s-a putut reprezenta şi în mod tabelar astel: Parfumierii au reprezentat diagrama nu
sub formă ciclică ci tabelară astfel:

36
Osborne, Grant (2001-05-01). "Interview with Michael Edwards". Basenotes.
http://www.basenotes.net/interviews/int-medwards.html. Retrieved 2006-12-17.
98
 2008
Floral Floral
1983 Soft Floral
Floral Floral
Floral Oriental
Oriental Soft
Soft Floral
Oriental
Familie Floral Oriental
Oriental
Oriental Soft Oriental
Woody Oriental
Familie Oriental
Woody Woods
Woody Oriental
Mossy Woods
Woody Mossy Woods
Dry Woods
Fresh Dry Woods
Citrus
Fresh Citrus
Fruity
Green
Green
Water
Water

Familia florală
Cea mai mare familie de parfumuri fine este cea florală. Parfumuriledin această familie includ
următoarele concepte: violete, garoafe, trandafiri, gardenie, lacramioare, tuberoze si narcise. Tipurile
exotice includ tuberozele şi narcisele. Note florale in aceasta familie pot fi, şi balsamurile, sau conceptul
zambilă. Multe formule parfumuri florale au acorduri distincte, care sunt o reminiscenţă a produselor
naturale.
Familia florală are 6 subrupe în care se pot clasa esenţele ei: Floral floral, Floral verde, Floral fructat,
Floral proaspăt, Floral aldehidic şi Floral dulce.
Subfamilia Floral floral
Un parfum floral poate diferi în funţie de conceptul floral şo în funcţie de compoziţia celor trei note.
În conceptul trandrafir găsim deregulă următoarele substanţe: alcooli terpenici (citronelol, Geraniol). Din
nou, Jasmine, în asociere cu trandafir ingrediente sunt partea centrala a acestei teme. Prin adăugarea de
garoafe, ylang-ylang, tuberoza, iris şi altele, un efect pur florale poate fi atins.
Subfamilia Floral verde
Un parfum floral verde este caracterizat de note tipice de parfumare botanice, cum ar fi cele de
frunze, tulpini sau iarbă proaspătă cosită, precum şi notele de lăcrămioară. Putem găsii ca substanţă acetat
de stiralil iar ca produse olibanum:
Floral fructat: Într-un parfum cu note de fructe florale poate fi atins un singur concept de fruct sau
amestec de mai multe concepte fructate. Aceste concepte sau acorduri pot fi: măr, piersică, caisă, ananas,
prună, papaya, căpşună, zmeură şi altele. Pot fi amestecate aceste acorduri cu următoarele concepte
florale: iasomie, violete, zambile.
Floral proaspăt. Aceasta este un concept care este deschis pentru interpretare. Unii sugerează că
acest tip de parfum se poate baza pe zambile, lacramioara si floare de portocal, cu o notă de fruct
proaspete ca bergamota si alte materiale de citrice. Alţii consideră ca componentă a conceptului şi acordul
iasomie în care întâlnim următoarele substanţe: acetatul de benzil şi hedionă.
Floral aldehidic
Compuşi aldehidici florali au fost descoperiţi în secolul al 19-lea. Aldehidele sunt folosite ca un efect
notă de vârf şi simulează o varietate de arome florale care sunt găsite în natură. Coneptul lăcrămioară este
bazat pe hidroxicitronellal. Primul parfum fin folosind un procent mare de componente sintetice a fost
Chanel 5 creat de Ernest Beaux pentru Coco Chanel. Alte grupuri sub pot include note lemnoase şi florale şi
conţin aldehidă anisică, ulei şi lemn de cedru din Virginia.
Floral dulce. Această subfamilie include acordurile: gardenie, frezie, floare de portocal. Conţin
salicilat de benzil, aldehidă cinamică,

Chypre.

99
 Termenul a fost inventat de Francois Coty, care a creat parfumul original în 1917. Ei s-au bazat pe
materiale, arome care au origine în ţările mediteraneene. Dl Coty inventatorul familiei a fost nascut în
Cipru, prin urmare el a venit cu denumirea conceptului de Chypre. Conceptul se bazează pe un acord de
citrice proaspete şi muşchi. Iniţial, acordul a fost fondat pe ulei volatil de bergamotă, salvie, lavandă, răsini.
Mirosuri simt perfect pentru cei care se bucura de aer liber în stare proaspătă. În parfumurile feminine
există cinci subdiviziuni principale Cypre floral, Cypre proaspăt, Cypre fructat, Cypre mosc şi Cypre verde.
Chypre Floral. În acest concept domină acordul trandafir la care se adaugă un acord Gardenia.
Conţine acetat de stirallil.
Chypre proaspet. Termenul proaspet este deschis pentru o mare varietate de interpretări. Poate
conţine note florale.
Chypre fructat. Acest concept este caracterizat printr predominanţa coceptului piersică.
Chypre mosc. Există mai multe note populare animale care sunt folosite în parfumeria moderne de
astăzi. Moscul a fost iniţial obţinut de la cerbul mosc nativ din Asia. Astăzi cea mai mare parte mosc ca
materiale de origine animală sunt produse sintetic.
Chypre verde
Un concept încântător deschis întotdeauna pentru experimentare şi interpretări. În general, o mare
varietate de componente florale sunt încorporate în prezentul acord. Putem întâlnii acordurile: galbanum,
Muguet, sau Lăcrămioară. Adesea adăugate sunt urme de conifere, date pentru a împlinii acest acord.
Familia orientală
Familia include arome orientale iar cel mai adesea menţionată este ambra. Aceste parfumuri au un
miros puternic, miros de mosc, picant, care evocă adesea amintiri şi India. Ele sunt bogate, grele şi difuze.
Dulceaţa poate deriva din vanilie şi lemn de santal.
Subfamilia Oriental dulce. Un miros dulce oriental poate avea o notă de vârf de citrice şi o notă de
bază de chihlimbar dulce şi vanilie. Conţin Vanilină şi etil vanilină până la 10%. Se poate utiliza, de
asemenea, Balsamul Peru (Balsamum Peruvianum) Familia Oriental picant încorporează ingrediente picante
adesea de provenienţă Indiană: cuişoare, nucşoară, garoafe, cardamom. Adăugarea de materiale de mosc,
care pot include acorduri florale, cum ar fi iasomie si ylang-ylang tind să ofere o atingere delicată în acest
grup. Notele pot fi amare, dulci. Sunt parfumuri masculine şi feminine.
Parfumurile clasate în familia Cypre conţin foarte multe substanţe naturale şi de sinteză:
Toxicitatea parfumurilor
Ingredientele dintr-un parfum, indiferent de originea lor naturală sau sintetică, poate provoca
multe problemele de sănătate sau de mediu atunci când sunt folosite în cantitate mare.
Unele studii arată că unele substanţe aromate pot cauza reacţii astmatice la unele persoane, în
special a celor cu astm bronşic sever sau reacţii atopice. Multe ingrediente de parfumare pot provoca, de
asemenea, dureri de cap, reacţii alergice cutanate 37 sau greaţă38,39.
În unele cazuri, o utilizare excesivă a parfumurilor poate provoca reacţii alergice ale pielii. De
exemplu, acetofenona, acetatul de etil sunt cunoscute pentru potenţialul lor alergen. De exemplu, linaloolul
şi alcoolul cinamic40, care este listat ca un iritant, provoacă iritaţii ale pielii atunci când aceasta se
degradează sub acţiunea peroxizilor problemă care ar fi rezolvabilă prin adăugarea de antioxidanţi.
Unele cercetari pe produse aromatice naturale au arătat că unele din acestea conţin compuşi iritati
ai pielii. Opoponaxul este prea periculos pentru a fi utilizat în parfumerie, în deşi afirmaţia nu se
fundamentează ştiinţific. Este de asemenea adevărat că, uneori, doar prin inhalare poate provoca iritarea
mucoaselor. Există dovezi ştiinţifice că unele componente comune, cum ar fi anumite moscul policiclic

37
Frosch PJ, Rastogi SC, Pirker C, et al. (April 2005). "Patch testing with a new fragrance mix - reactivity to the
individual constituents and chemical detection in relevant cosmetic products". Contact Derm. 52 (4): 216–25.
38
Apostolidis S, Chandra T, Demirhan I, Cinatl J, Doerr HW, Chandra A (2002). "Evaluation of carcinogenic potential of
two nitro-musk derivatives, musk xylene and musk tibetene in a host-mediated in vivo/in vitro assay system".
Anticancer Res. 22 (5): 2657–62.
39
Schmeiser HH, Gminski R, Mersch-Sundermann V (May 2001). "Evaluation of health risks caused by musk ketone".
Int J Hyg Environ Health 203 (4): 293–9. doi:10.1078/1438-4639-00047. PMID 11434209.
40
C.S. Letizia *, J. Cocchiara, J. Lalko, A. Lapczynski, A.M. Api, „Fragrance material review on cinnamyl alcohol”, Food
and Chemical Toxicology 43 (2005) 837–866.
100
sintetic, poate perturba echilibrul de hormoni din organismul uman (tulburări endocrine) 41,42 şi poate cauza
chiar cancerul (nitro-mosc). Unele aromatice naturale, cum ar fi muşchi de stejar, conţin alergeni şi compuşi
cancerigeni43.
Aromele de mosc sintetice sunt placute la miros şi relativ ieftine, ca atare, ele sunt deseori folosite
în cantităţi mari pentru a acoperi mirosul neplăcut de detergenţi de rufe şi şi a altor produse de curăţat de
uz caznic. Datorită utilizării lor pe scară largă, mai multe tipuri de arome de mosc sintetice 44 au fost găsite în
grăsime umană şi lapte45, precum şi în sedimente şi apele mărilor şi a lacurilor 46.
Aceşti poluanţi pot da probleme suplimentare în domeniul sănătăţii şi problemele de mediu atunci
când intră în diete umane şi animale 47.
Cererile pentru materiale aromatice ca lemn de santal, mosc a dus la periclitarea acestor speciilor,
precum şi traficul ilegal şi recoltarea ilegală
Industria parfumurilor, în SUA nu este reglementată în mod direct de catre FDA (Food and Drug
Administration). Având în vedere nevoia de protecţie a secretelor comerciale, companiile dau foarte rar
lista completă a ingredientelor, indiferent de efectele lor asupra sănătăţii. În Europa, începând cu 11 martie
2005 s-a introdus o cota obligatorie a unui set de 26 parfumuri alergene.
Armani şi Bulgari conţin substanţe cu potenţial toxic. La fel şi Dior, Chanel, Calvin Klein. Din păcate,
din punct de vedere legal, producătorii de parfumuri sunt acoperiţi, neputând fi obligaţi să afişeze întreaga
compoziţie a produselor din 2 motive:
 secretul comercial, pentru a înlătura posibilitatea contrafacerii;
 deoarece parfumurile au în compoziţie câteva sute de substanţe chimice! Niciun ambalaj
din lume nu ar putea să le listeze pe toate.
Parfumurile conţin chimicale, de la arome sintetice până la conservanţi chimici. Adesea,
parfumurile sunt un cocktail de ftalaţi. Ftalaţii sunt substanţe cu acţiune perturbatoare a hormonilor,
generând dezvoltarea prematură a bustului fetelor şi generând probleme de maturizare a organelor sexuale
masculine. Deşi ar părea că este suficient acest efect nociv, ftalaţii pot cauza, aditţional şi alergii, astm,
daune ale ficatului şi rinichilor.
Deoarece parfumurile au greutate moleculară scăzută, substanţele din care sunt alcătuite pot
penetra foarte uşor pielea. Este important de reţinut şi că ftalaţii afectează copiii şi cât timp aceştia sunt
încă în uter, dacă viitoarea mamica foloseşte parfumuri sau alte produse cu ftalaţi.
Conform Campaign for Safe Cosmetics, parfumul Poison de la Dior a înlăturat din compoziţie
aproape toti ftalaţii, la cererea consumatorilor. Astfel, se pare că “otrava” din Poison nu mai este chiar atât
de otrăvitoare. Să sperăm că tot mai mulţi producători se vor sesiza şi vor lua în considerare pretenţiile tot
mai crescute ale consumatorilor care le aduc profiturile, la urma urmei.
Parfumurile pot fi divizate în patru clase mari:
 parfumuri naturale;
 parfumuri organice;
 parfumuri sintetice;

41
Schreurs RH, Legler J, Artola-Garicano E, et al. "In vitro and in vivo antiestrogenic effects of polycyclic musks in
zebrafish". Environ. Sci. Technol. 38 (4) (February 2004): 997–1002.
42
Schreurs RH, Sonneveld E, Jansen JH, Seinen W, van der Burg B "Interaction of polycyclic musks and UV filters with
the estrogen receptor (ER), androgen receptor (AR), and progesterone receptor (PR) in reporter gene bioassays".
Toxicol. Sci. 83 (2) (February 2005): 264–72.
43
Rastogi SC, Bossi R, Johansen JD, et al. (June 2004). "Content of oak moss allergens atranol and chloroatranol in
perfumes and similar products". Contact Derm. 50 (6): 367–70.
44
Aaron M. Peck1, Keri C. Hornbuckle, „Synthetic musk fragrances in urban and rural air of Iowa and the Great Lakes”,
Atmospheric Environment 40 (2006) 6101–6111.
45
Duedahl-Olesen L, Cederberg T, Pedersen KH, "Synthetic musk fragrances in trout from Danish fish farms and human
milk". Chemosphere 61 (3) (October 2005): 422–31.
46
Peck AM, Linebaugh EK, Hornbuckle KC "Synthetic musk fragrances in Lake Erie and Lake Ontario sediment cores".
Environ. Sci. Technol. 40 (18) (September 2006): 5629–35.
47
J. Ezendam, Laboratory for Health Protection Research, „The presence of fragrance allergens in scented consumer
products”, RIVM letter report 340301002/2009.
101
  parfumuri artificiale.

PARFUMURI NATURALE
Un exemplu de parfum natural este moscul. MOSCUL denumit de literaţi „parfumul regal”, Moscul
este o substanta secretată de o glandă abdominală a unei specii de antilopă din Tibet (Moschus
moschiferus). Această glandă, care se găseste numai la masculul speciei, secretă o substanță de culoare
maron roșcat, consistentă, al cărei miros puternic exercită o puternică atracție sexuală pentru femela
speciei. De asemenea, antilopa, gazelă africană care trăieşte în Peninsula Arabică și Siria posedă glande
secretoare a unui parfum deosebit de apreciat în Orient. Există, de asemenea, animale marine cu
proprietăţi odorante, cum ar fi o specie de cefalopode, care, după uscare și calcinare erau utilizate în Roma
Antică pentru prepararea parfumurilor. Parfumul este un produs natural al plantei, al cărui rol fiziologic nu a
fost stabilit, încă, cu precizie. Uneori, însă, formarea parfumurilor naturale este rezultatul unui proces
patologic, care apare la plante, deseori inodore, ca o consecinţă a unui traumatism (ulei de pin, a
balsamurilor de Peru, Tolu, Benzoe). Materialele odorante brute sunt, de cele mai multe ori, amestecate cu
elemente nevolatile sau insolubile în alcool sau alţi solvenţi.
Un exemplu clasic este uleiul de terebentină, obţinut din răşinoase. Acesta constituie un punct de
plecare pentru obţinerea terpineolului (alcool cu miros de liliac) şi a acetatului de terpinil (miros de
bergamot). De asemenea, din uleiul de terebentină se obţine borneolul (miros de camfor) şi acetatul de
bornil (miros de ulei de brad).
PARFUMURI ORGANICE
Sunt obţinute din esenţele de mai sus prin diferite operaţii fizico – chimice. Prin aceste operaţii se
obţin diferiţi constituenţi ai esenţelor ca: citronelolul, geraniolul sau alte substanţe care nu există ca atare în
esenţe: iononele, aldehida anisică, heliotropina.
PARFUMURI SINTETICE
Sunt constituienţi ai esenţelor naturale, reproduşi prin metode chimice, esenţe reproduse sintetic,
prin amestecarea componentelor (esenţa de iasomie, de exemplu ).
Din punct de vedere chimic, componenţii unui parfum pot aparţine unor clase de compuşi foarte
diferite: terpenoide (ionone), uleiuri eterice (ulei de ylang ylang, patchouli, lavandă, santal), alcooli (alcool
fenil etilic), aldehide, cetone, acetali, eteri, esteri, lactone etc.
Parfumurile sintetice sunt produse chimice al căror miros se apropie de cel al produselor naturale
(de exemplu, moscurile sintetice, vanilina, cumarina).
Exigenţe actuale faţă de parfumurile din aerosoli sunt:
 să se dizolve complet în solvent, pentru păstrarea omogenităţii și evitarea recristalizării care
ar atenua mirosul după câteva aplicații;
 pH-ul să fie potrivit pentru conservarea preparatului și a recipientului pentru a nu se
produce corodarea acestuia;
 evitarea reacţiilor fotochimice datorită luminii, razelor U.V. ;
 efectul emulgatorului să fie durabil, eficient;
 stabilitatea în timp să fie asigurată și testată prealabil prin stocaj accelerat (45-50 );
 să se asigure stabilitatea la căldură.
Prepararea compoziţiei clasice a apei de colonie sub forma aerosolizată crează serioase dificultăţi.
Se vor utiliza, în acest scop, esenţe lipsite de terpene, esenţa de bergamote, portocale, lămâie, acetat de
linalil, citral, dietil acetal pentru aceeaşi compoziţie, în aerosoli. Esenţa de lavandă poate deveni acidă în
aerosoli, Se amestecă cu esenţa de rosmarin când se îmbunătăţeşte stabilitatea odorantă. Esenţa de pin
siberian capătă un miros de terebentină în aerosoli. Esenţele sintetice de conifere conţin esteri de borneol,
aldehidă anisică, acetat de stirolil, prezentând o mai bună stabilitate. Sunt foarte stabili: esenţele de
geraniu, Ylang- Ylang, lemn de santal, iasomie.

102
 VIII. PRINCIPII ACTIVE FOLOSITE ÎN COSMETOLOGIE

VIII.1. SAPONOZIDE
Structură: Saponozidele triterpenice, cu agliconi alcătuiţi din 30 atomi de carbon, sunt substanţe de
natură vegetală, mai rar animală, cu structură triterpenică, glicozidate sau nu, caracterizate prin proprietăţi
tensioactive. Saponozidele triterpenice, numite și saponozide acide, sunt O-heterozide ale unor agliconi de
obicei pentaciclici, mai rar tetraciclici și în mod excepţional triciclici (ambreina). Agliconii pentaciclici au
structură -amirinică (acid ursolic), -amirinică (acid oleanolic) sau lupeolică (acid betulinic).

H HH
H
H
OH

OH
HO
O
O H
H O
HO
H
HO
H HO
acid ursolic acid oleanolic acid betulinic

Proprietăţi fizico-chimice: Saponozidele triterpenice sunt substanţe solide acide formează cu apa
soluţii coloidale cu proprietăţi tensioactive hidrolizează enzimatic şi acid.
Aplicații în cosmetologie
Există numeroase principii active triterpenice neglicozidate și glicozidate cu aplicație în
cosmetologie.
Saponozidele sunt tensioactivi naturali găsiți în multe plante, în special în cele care se dezvoltă în
climat deșertic48. Ca o consecință a proprietăților lor tensioactive, saponozidele sunt agenți de spumare
excelenți, modificând tensiunea superficială a apei cu formarea structurilor micelare.
Pentru acestă proprietate sunt cunoscute quillaiasaponozidele. Greutatea lor moleculară medie
este 1800 - 2000 Dalton. Sub concentrație de 200-500 ppm saponozidele exista ca monomeri. Deasupra
acestui nivel, ele se găsesc sub formă de agregate miceli, cu o greutate moleculară de cca 100.000 Dalton 49.

Fig. nr. 6. Mecanismul acțiunii tensioactive - saponozide50

Agliconii meționați în literatură cu aplicație în cosmetologie sunt: acidul asiatic, acid ursolic, acidul
medacasic, acidul oleanolic, acidul betulinic, și acidul boswellic. Dintre saponozide asiaticozida,

48
Rigano, L., N. Lionetti, and R. Otero. "Quillaja triterpenic saponins–the natural foamers" SOFW-Journal 135.4 (2009):
1-9.
49
Ibidem.
50
Ibidem.
103
medacasiozida, ginsenozidele, quillaiasaponozidele, α-hederozidă, glicirizină51, hederaccozidele B și C52
prezintă aplicație în dermo-cosmetologie.

R1 R2
OR2
Acid asiatic H -
HO
O
Acid medacasic OH -
Medacasicozid OH Glucoză-Glucoză-Ramnoză
HO

R1
ă
HO Asiaticozida H Glucoză-Glucoză-Ramnoză

H H
H
H
H H
H H

HO H3COCO H3COCO
HO
O H O H O H O H

OH OH OH OH

Acid α boswelic Acid acetil α boswelic Acid β boswelic ………….Acid acetil β boswelic

H H
O O

HO H3COCO

O O

OH OH

Acid 11-ceto-β-boswelic Acid 3-O-aceti -11-ceto β boswelic

Există multe mecanisme prin care saponozidele acționează asupra pieli, de exemplu acțiunea
antioxidantă, antiinflamatoare, inhibarea elastazei, inhibarea tirozinazei, efectul cicatrizant, creșterea
sintezei de colagen și producției de ceramide. Deoarece triterpenoidele prezintă similaritate structurală cu
compușii steroidici au același mecanism de acțiune și potențează acțiunea antiinflamatoare a comușilor
steroidici.
Acidul boswelic și derivații săi acționează prin inhibarea hialuronidazei (enzimă ce degradează
acidul hialuronic), elastaza leucocitelor, și pe calea acțiunii antiinflamatorii pot inhiba acțiunea unei
varietăți de metaloproteinazele (MMP1, 3, 10, și 12), în celulele endoteliale. Aceste enzime pro-inflamatorii
sunt cunoscute a avea un rol în degradarea matricei extracelulare, a colagenului, și a fibrelor elastice ale
celulelor pielii53. O crema de piele conținând 0,5% acid boswellic și derivați crește elasticitatea pielii cu
reducerea liniilor ridate, reduce excrețiile de sebum, și conferă fotoprotecție 54, 55.

51
Kondo, M., et al. "Two glycyrrhizin isomers and their application to cosmetics" Cosmetics and toiletries 100.2 (1985):
33-35.
52
Facino, R. Maffei, et al. "Confirmative assay and quantitative determination of Hedera Helix L. saponins (α ‐hederin,
hederacosides B and C) în raw plant extracts and în cosmetic formulations by EI and CAD MIKE spectrometry"
Biomedical & Environmental Mass Spectrometry 14.4 (1987): 187-194.
53
Pedretti A, et al, ”Effects of topical boswellic acid on photo and age-damaged skin: clinical, biophysical, and
echographic evaluations în a double-blind, randomized, split-face study” Planta Med. (2010).
54
Ibidem.
55
Calzavara-Pinton P, et al ”Topical Boswellic acids for treatment of photoaged skin” Dermatol Ther. (2010).
104
 Un extract apos de Centellae herba inhibă replicarea keratinocitelor și poate fi recomandat în
tratarea psoriazisului. Efectul produs de Centella asiatica se datorează celor două saponozide triterpenice
madecasozidă și asiaticozidă.
Aplicarea topică a unui extract cu saponozide din Ginseng radix (10 pg sau 100 ng / șoarece) și a
ginsenoszidei Rb1 (100 pg, 10 pg, sau 1 ng / șoarece) inhibă semnificativ creșterea grosimii pielii și formarea
ridurilor și a reducerii elasticitatății pielii induse prin iradiere cu UVB 56.
R3
OH

Saponozidă R1 R2 R3
Ginsenozidă- -O-Glc2-Glc -H -O-Glc6-Glc
Rb1
Ginsenozidă-Rc -O-Glc2-Glc -H -O-Glc6-Ara(pyr)
R1
Ginsenozidă-Re -OH -O-Glc2-Rha -O-Glc
R2
Ginsenozidă-Rf -OH -O-Glc2-Glc -OH
Ginsenozidă- -OH -O-Glc -O-Glc
Rg1
Saponozidele triterpenice de
tip oleanan-saponozide izolate din extractul metanolic a părților aeriene ale speciei Bupleurum
rotundifolium L. (acidul echinocistic-3-O- [α-L-rhamnoporanozil (1 → 2) -β-D-glucopiranozil (1 → 2) -β-D-
glucopiranozil] -28-O- [ β-D-glucopiranozil (1 → 2) -β-D-glucopiranozil], 3-O- [α-L-rhamnopiranozil (1 → 2)
-β-D-glucopiranozil (1 → 2) -β-D-fucopiranosil] 11-metoxi-primulagenină A, rotundiozidă E, rotundiozidă F,
primulagenin A 3β-sulfat, 28-O- [β-D-glucopiranozil (1 → 6 ) -β-D-glucopiranozil (1 → 2) -β-D-glucopiranozil
(1 → 2) -β-D-glucopiranozil] ester, rotundiozidă C și 3-O- [α-L-rhamnopiranozil (1 → 2) -β-D-glucopiranozil (1
→ 2) -β-D-fucopiranozil] 11-metoxi-16β, 21α, 28-trihidroxiolean-12-enă s-au dovedit a fi eficiente inflamatia
topică cronică la șoareci57.
Saponozidele din Sapindus mukorossi Gaerth, nucile de săpun chinezești (sapindosides A, B, C, D și
mukorozi saponozidele (E1 și Y1), izolate din pericarpul fructelor s-au dovedit a avea proprietăți tensioactive
fiind folosite în cosmetologie sub formă de extracte, loțiuni, șampoane58. De asemenea produsul vegetal are
și acțiune antiinflamatoare, antimicrobiană și inhibitoare a tirozinazei proprietăți care favorizează folosirea
produsului în cosmetologie.
De asemenea și saponozidele monodesmozidice acetilate din Sapindus saponaria L.(3-O- [4-acetil-β-
D-xilopyranozil- (1-3) α-L-ramnopranozil- (1-2) - α-L-zil] -hederagenozidă, 3- O- [α-L -arabinopiranozil- (1-3)
α-L -ramnopiranozil- (1-2) α-L -arabinopiranozil] -hederagenin și 3-O- [β-D -xilopiranozill- (1-3) α-L I-
ramnopyranozil- (1-2) - α-L -arabinopiranozil] –hederagenozidă) au demonstrat proprietăți tensioactive,
antibacteriene, antifungice59.
Saponozidele triterpenice de tip avicine din Acacia victoriae (Bentham) (Leguminosae) inhibă induse
carcinogeneza pielii indusă chimic la șoareci.60.
Saponozidele triterpenice sunt utilizate în cosmetologie pentru proprietățile citotrofică, cicatrizantă
prin creșterea sintezei de colagen (Centellae herba, Hedere folium, Calendulae flores, scoarța arborelui
Mimosa tenuiflora (Wild.) Poiret, Crategi folium cum flores et fructus, Ginseng radix61,62), antimicrobiană

56
Kim, Young Gon, et al. „Effects of ginseng saponins isolated from red ginseng on ultraviolet B-induced skin aging în
hairless mice”  European journal of pharmacology 602.1 (2009): 148-156.
57
Navarro, Pilar, et al. "In vivo anti-inflammatory activity of saponins from Bupleurum rotundifolium", Life
Sciences 68.10 (2001): 1199-1206.
58
Upadhyay, Aparna, and D. K. Singh. "Pharmacological effects of Sapindus mukorossi" Revista do Instituto de
Medicina Tropical de São Paulo 54.5 (2012): 273-280.
59
Jacobs, Walter A. „Saponins I. The sapogenin obtained from soapnuts”,  Journal of Biological Chemistry 63.3 (1925):
621-629.
60
Hanausek, Malgorzata, et al. „Avicins, a family of triterpenoid saponins from Acacia victoriae (Bentham), suppress H-
ras mutations and aneuploidy în a murine skin carcinogenesis model”,  Proceedings of the National Academy of
Sciences 98.20 (2001): 11551-11556.
61
Viorica Istudor ”Farmacognozie, Fitochimie, Fitoterapie” Vol. I, Ed. Medicală, București, 1998, p. 298.
105
(Calendulae flores63), antimicotică, antivirală (Calendulae flores), antiinflamatoare (Liquiritiae radix, Malva
sylveastris L.64. - întreaga plantă) și detersivă (Saponariae radix, Quillajae cortex).
Saponozidele sunt utilizate în tratamentul rănilor greu cicatrizabile, arsuri, stafilococii cutanate;
tratamente cosmetologice, curățarea tenului, șampoane, loțiuni cu lipozomi65.
Produse vegetale cu saponozide folosite în cosmetologie: Centellae herba, Hedere folium,
Calendulae flores, scoarța arborelui Mimosa tenuiflora Wild. Crategi folium cum flores et fructus, Ginseng
radix, Liquiritiae radix, Malva sylveastris L.66. - întreaga plantă, Saponariae radix, Quillajae cortex, Acacia
victoriae (Bentham), Bupleurum rotundifolium L.- partea aeriană, Sapindus mukorossi Gaerth, Sapindus
saponaria L.

VIII.2. LIPIDE
Sunt substațe naturale fundamentale ale celulelor vii, vegetale sau animale, hidrofobe, rareori
amfifile, cu rol plastic şi energetic. Se caracterizează prin prezenţa esterilor (compuşi dominanţi), alături de
care mai găsesc acizi graşi liberi și substanţe de altă natură denumite insaponi fiabile (nesaponificabile).
O

O C CH2 CH3
n
H3C n H2C C O
OH
HOOC-(CH2)n-CH3 O
HO

O
OH

C CH2 CH3
n
O

Lipidele sunt esteri de origine vegetală sau animală, care nu conţin în molecula lor nuclee
aromatice, alături de care se mai găsesc acizi liberi și substanțe de altă natură (insaponificabile). O însuşire
comună a lipidelor este insolubilitatea lor în apă și în soluţii saline și solubilitatea lor în solvenţi organici
apolari, însuşire care le deosebeşte de glucide și protide.
Clasificare
După Bloor lipidele se împart în următoarele clase:
1. lipide ternare sau simple, alcătuite numai din carbon, hidrogen și oxigen (grăsimi neutre sau
propriu-zise).
2. lipide complexe, care conţin în molecula lor, pe lângă aceste trei elemente, fosfor şi uneori
azot(lipoide sau lipoidifonne).
3. derivați lipidici sunt compuși rezultați în urma hidrolizei din lipidele simple sau complexe. Din
categoria acestora fac parte acizii grași, alcooli, mogogliceride sau digliceride, steroli, terpene,
carotenoide.
Lipidele simple sunt substanțe ternare alcătuite numai din C, H, O şi sunt reprezentate de esteri ai acizilor
graşi cu un alcool polihidroxilat. După natura alcoolului deosebim următoarele clase:
 gliceride,

62
Kim, Young Gon, et al. „Effects of ginseng saponins isolated from red ginseng on ultraviolet B-induced skin aging în
hairless mice”, European journal of pharmacology 602.1 (2009): 148-156.
63
Roopashree, T. S., et al. „Antibacterial activity of antipsoriatic herbs: Cassia tora, Momordica charantia and
Calendula officinalis”  International Journal of Applied research în Natural products 1.3 (2008): 20-28.
64
Chiclana, Carlos F., Andrea Enrique, and Alicia E. Consolini. „Topical antiinflammatory activity of Malva sylvestris L.
(Malvaceae) on carragenin-induced edema în rats”, Latin American Journal of Pharmacy 28.2 (2009): 275-278.
65
Zoe Diana Draelos, „Cosmetic Formulation of Skin Care Products, Lauren A.Thaman P&G Beauty Cincinnati, Ohio,
U.S.A”, 2006, p. 180.
66
Chiclana, Carlos F., Andrea Enrique, and Alicia E. Consolini. „Topical antiinflammatory activity of Malva sylvestris L.
(Malvaceae) on carragenin-induced edema în rats„  Latin American Journal of Pharmacy 28.2 (2009): 275-278.
106
  ceride,
 steride,
 etolide.

Gliceridele
Gliceridele sunt esteri ai glieerinei cu acizi graşi saturaţi și nesaturaţi. Acizii graşi saturaţi au formula
generală CnH2nO2, sau CH3-(CH2)n-COOH în care n este ca regulă, un număr par și are valori între 2-30.
Acizi grași saturați
Dintre acizii grași saturați întrebuințați în cosmetică menționăm următorii:acid α-hidroxicaproic,
acid α-hidroxicaprilic67, acid aminocaproic68, palmitic, stearic69, acid ε-amino-n-caproic 70 (eczeme), acid 3-
OH butiric, acid miristic (deodorante) 7172. Acidul caprilic, extras din uleiul de nucă de cocos are acțiune
antimicotică pe Candida albicans.
Acizii graşi nesaturaţi pot avea catenă normală sau ramificată și conţin în molecula lor una sau mai
multe legături duble. Principalii acizi graşi nesaturaţi sunt:
O O

OH OH

acid miristoleic
acid palmitoleic

O OH
O

OH
acid oleic

acid petroselinic

Acizi grași nesaturați monoenici

Acizi grași nesaturați întrebuințați în cosmetologie sunt: oleic (soluții cosmetice, preparate pentru
păr) , , linoleic (acțiune antioxidantă)75, esteri ai acidului linoleic cu vitamina C (loțiuni de curățare a
73 74

tenului)76, acid arahidonic77. Arahidonic se găsește în unele alge, mușchi și ferigi. Acidul arahidonic este un
precursor al prostaglandinelor, tromboxanilor și leucotrienelor78.
Ceridele
67
Alderson, Susan G., Martin D. Barratt, and John G. Black. "A-hydroxycaproic acid or a-hydroxycaprylic acid." U.S.
Patent No. 4,424,234. 3 Jan. 1984.
68
Bradley, Theodore F. „Amides of high molecular weight carboxylic acids” U.S. Patent No. 2,379,413. 3 Jul. 1945.
69
Dixit, S. I. T. A. R. A. M. "Lipids that Act în a Cosmetic Pack." CHEMICAL WEEKLY-BOMBAY- 49.16 (2003): 171-178.
70
Yokoyama, Katashi, and Hitoshi Hatano. ”Clinical use of ε-Amino-n-caproic acid on eczema or other kinds of skin
diseases suspected to be allergic”, The Keio Journal of Medicine 8.4 (1959): 303-318.
71
Musher, Albert. „Dermatological treatment preparations” U.S. Patent No. 4,454,159. 12 Jun. 1984.
72
Nelson, Slater Joseph. „Cosmetic and deodorant sticks” U.S. Patent No. 2,900,306. 18 Aug. 1959.
73
Zysman, Alexandre, Guy Vanlerberghe, and Didier Semeria. „Oleic acid derivatives; hair, skin lotions” U.S. Patent No.
5,618,523. 8 Apr. 1997.
74
Bracco, Umberto. „Cosmetic compositions containing fatty acid triglyceride mixtures” U.S. Patent No. 5,445,822. 29
Aug. 1995.
75
Remmereit, Jan. „Conjugated linoleic acid delivery system în cosmetic preparations” U.S. Patent No. 6,019,990. 1
Feb. 2000.
76
Ando, Hideya, et al. „Linoleic Acid-Vitamin C Esters” U.S. Patent No. 5,078,989. 7 Jan. 1992.
77
Prottey, C. „Essential fatty acids and the skin” British Journal of Dermatology94.5 (1976): 579-587.
78
Rabasco Alvarez, Antonio M., and María Luisa González Rodríguez. „Lipids în pharmaceutical and cosmetic
preparations” Grasas y aceites 51.1-2 (2000): 74-96.
107
 Ceridele sau cerilidele (cerurile vegetale) sunt esteri ai acizilor graşi cu alcooli superiori primari sau
secundari, saturaţi sau nesaturaţi. Cerurile vegetale sunt secreţii naturale cu rol protector întâlnindu-se sub
forma unui strat subţire la suprafaţa frunzelor, tulpinilor, florilor şi fructelor. Ca reprezentanţi sunt: ceara de
trestie de zahăr și ceara de Carnauba (pe frunzele palmierului Corypha). Cerurile de pe suprafaţa organelor
vegetale împiedică pierderile prea mari de apă prin transpiraţie şi protejează planta contra unor agenţi
dăunători.
Componenţii principali ai cerurilor vegetale sunt compuşi alifatici, saturaţi, cu catenă normală.
Componenţii secundari sunt acizi di și trihidroxilaţi, acizi bibazici și hidroxiacizi bibazici.
Steridele
Steridele sunt lipide simple formate prin esterificarea sterolilor cu acizii graşi superiori, mai frecvent
cu acidul palmitic, stearic, oleic şi linoleic. Din cauza cantităţilor foarte mici separarea și studierea lor este
dificilă.
Steridele vegetale sau fitosteridele se găsesc în seminţele unor Fabaceac (soia, mazăre) și în
cariopsele unor cereale. Întotdeauna sunt însoţite de fitosteroli liberi și de gliceride. Steridele animale intră
în compoziţia secreţiei dermice a oii (Ovis aries L.).
Etolidele
Etolidele sunt ceride vegetale care formează componentul principal al cerurilor din conifere. Au
structură specială fiind esteri ai unor hidroxiacizi superiori care se combină între ei. Mai des întâlniţi sunt
acidul sabinic sau hidroxilauric şi acidul iuniperic sau hidroxipalmitic.
O O OH

HO
acid sabinic HO
OH acid iuniperic

Lipidele complexe
Lipidele complexe sunt esteri ai acizilor graşi la construcţia cărora pe lângă alcool și acizi graşi mai
participă acidul fosforic, aminoalcooli, aminoacizi, iar în unele cazuri inozitolul şi una sau mai multe glucide.
În compoziţia lor alături de C H O se mai află P, N, S. Excepţie fac cerebrinele din ciuperci, care nu conţin
acid fosforic.
În funcţie de structura lor chimică lipidele complexe se clasifică în:
 Glicerofosfatide
 acizi fosfatidici
 gliceroaminofosfatide sau glicerofosfoaminolipide (colaminfosfatide, colinfosfatide,
serinfosfatide)
 gliceroinozitofosfatide
 Sfingolipide (ceramide)
 cerebrine și cerebrozide
 sfingofosfatide
 Glicosulfolipide.
După alți autori (Deuel, Hutt ş.a.), fosfatidele se clasifică în: glicerofosfolipide, inozitolfosfolipide și
sfingofosfolipide.
Această grupă cuprinde:
a) fosfolipide (fosfatide) fonnate dintr-un alcool, o bază azotată şi acizi graşi superiori.
b) fosfoaminolipidele, care sunt acele lipide complexe fosforate formate dintr-o moleculă de acid
fosforic esterificată pe de o parte cu un alcool polivalent, iar pe de altă parte cu oxidrilul unui alcool aminat
(cholina). Alcoolul polivalent are unul sau mai mulţi oxidrili esterificaţi cu acizi graşi (lecitinele).
c) cerebrozidele nu conţin fosfor, însă întotdeauna azot, acizi graşi și galactoză. S-ar mai putea spune
că sunt heterozide ale galactozei.
Acizii graşi omega-3 (EPA, DHA, ALA) sunt lipide polinesaturate, una din cele patru forme principale
de substanțe grase care intră în compoziţia organismului uman (pe lângă colesterol, lipide săturate și lipide
mononesaturate). Acizii graşi omega-3 se găsesc în concentraţii crescute în creier, fiind componente
esenţiale ale membranelor neuronale și totodată precursorii unor neuromediatori importanţi. Incorporaţi în

108
membrane, ei menţin fluiditatea și bună funcţionare a acestora. Prin transformări enzimatice, ei stau la
baza producerii de eicosanoizi cu proprietăți antiinflamatorii (spre deosebire de cei proveniţi din precursori
omega 6)79.
Principalele surse: peştele gras de apă rece din oceane, lacuri sau râuri, vânatul și anumite alimente
vegetale (alge, nuci, seminţe de în și de răpită).
Aplicații în cosmetologie:
În cosmetologie uleiurile vegetale sunt folosite ca detergent, emoliente, hidratante în diverse
preparate cosmetice, creme, loțiuni, produse de machiaj. Ele pot acționa ca agenți de emulsionare,
lubrifiante, antiexematoase, antiinflamatoare, cicatrizante în răni și arsuri dar și ca protectoare solare. Acizii
grași gliceridele și glicerina sunt folosite în cosmetică pentru acțiunea emolientă și hidratantă. De aceea se
folosesc la prepararea unguentelor, ceratelor, linimentelor și ator preparate cosmetice.
Compușii hdroxilici (hidroxi acizii) ai acizilor grași saturați și nesaturați sunt întrebuințați în
cosmetologie în tratamentul eczemelor 80. Unii dintre acizii grași saturați sunt folosiți în cosmetică ca și
agenți de curățare81.
Unele gliceride sunt valoroase prin conținutul în acizi grași nesaturați (oleic, linolic, linoleic) care pot
fi transformați în esteri etilici șî întrebuințați ca factori antiexematoși (vitamina F) sau pot constitui
precursori ai prostaglandinelor (acid γ-linoleic, acid arahidonic). Gliceridele acizilor ciclopentenici din
Chaulmoograe oleum au acţiune antimlcrobianä, îndeosebi pe Mycobacterium leprae.
Sterolii din fracţiunea insaponifîabilă (ß-sitosterolul) sunt utilizaţi ca factori antimflamatori.
Ceridele (ceara, cetaceum) și steridele (lanolina) se folosesc pentru acţiunea emolientă, sub formă
de unguente, creme şi cerate, ori intră în formulele unor baze de unguente, creme și cerate.
Dintre gliceroaminofosfatide lecitina se folosește ca emolgator în emulsiile cosmetice. Unele
sfingolilide, ceramidele, se utilizează în cosmetică la prepararea șampoanelor.
Acizii polinesaturați se scindează în acizi ω 3, ω 6 și ω 9 dependent de poziția dublei legături, cea
mai apropiată de capătul monocarboxilic. Unii dintre acești acizi se numesc esențiali deoarece nu sunt
produși de organismul uman.
Acizii ω-3-α linoleic și ω-6 linoleic, având 18 atomi de C sunt extrem de importanți deoarece ei sunt
precursori de alți acizi grași esențiali cum ar fi acidul ω-3 eicosapentanoic, decosahexanoic, ω-6-γ linoleic și
acidul arahidonic. Acizii grași esențiali sunt în concentrație mare în semințele de Borago officinalis L. și
semințele speciei Plukenetia volubilis L.
Acidul ricinolic este constituientul majoritar al uleiului de ricin te folosit în cosmetică în loțiuni
șampoane, pentru creșterea și tonifierea părului.
Importanța acizilor grași în este demonstrată prin efectul nociv dat de absența lor asupra
organismului uman. Untul de cacao și uleiul de Mango (Mangifera indica L.) conțin cantități însemnate de
acizi grași nesaturați, cum ar fi acidul olic, și de asemenea de acizi grași saturați cum ar fi acidul stearic și
palmitic.
Uleiul de floarea soarelui Helianti oleum este bogat în acizi polinesaturați, acid linoleic și este
întrebuințat în derato-cosmetologie în tratamentul eczemelor datorate carenței de acizi grași esențiali, a
psoriazisului și a arsurilor. Ceara rezultată din semințele de Jojoba (Simmondsia chinensis L.) sunt folosite pe
scară largă în cosmetică datorită bunei penetrări a filmului lipidic al pielii și a acțiunii antiinflamatoare.
Creșteri ale nivelurilor ceramidelor celulare pot duce la oprirea creșterii celulare, a diferențieri
celulare sau a apoptozei, ceea ce arată potențialul lor în limitarea stresului oxidativ.
Ceramidele pot fi transformate sub acțiunea enzimatică a ceramidazei în sfingozină. Sfingozina 1-1-
fosfat, are acțiune mitogenică și stimulează eliberarea de calciu din depozitele intracelulare 82.
Dintre uleiurile vegetale întrebuințate în cosmetologie menționăm următoarele83:

79
Simopoulos, Artemis P. „Omega-3 fatty acids în health and disease and în growth and development”, The American
journal of clinical nutrition 54.3 (1991): 438-463.
80
Coury, Arthur J., et al. „Hydroxy-acid cosmetics”, U.S. Patent No. 5,618,850. 8 Apr. 1997.
81
Boettcher, Axel, et al. „Based on alkyl oligoglycosides; cosmetic cleansers; biodegradability; dermatological
compatibility” U.S. Patent No. 5,656,200. 12 Aug. 1997.
82
Rabasco Alvarez, Antonio M., and María Luisa González Rodríguez. „Lipids în pharmaceutical and cosmetic
preparations” Grasas y aceites 51.1-2 (2000): 74-96.
83
Ibidem.
109
 Tabel .nr. 11. Uleiuri vegetale utilizate în cosmetologie
Ten normal Ulei din semințe de migdale (Amygdalus communis L.), ulei din semințe de caise (Prunus
armenianca L.), ulei din semințe de alune (Corylus avellana L.), ulei din semințe de limba
mielului (Borago officinalis L.), ulei din semințele de jojoba (Simmondsia chinensis Link.).
Ten uscat Ulei din semințe de migdale (Amygdalus communis L.), ulei din semințe de caise (Prunus
Cosmetica feței armenianca L.), ulei din semințe de limba mielului (Borago officinalis L.), ulei din
semințele de jojoba (Simmondsia chinensis Link.), ulei de măsline (Olea europaea L.),
ulei din germeni de grâu, ulei de avocado (Persea americana Mill.), ulei de macadamia
(Macadamia integrifolia Maiden, Betche).
Ten gras Ulei din semințe de migdale (Amygdalus communis L.), ulei din semințe de caise (Prunus
armenianca L.), ulei din semințe de limba mielului (Borago officinalis L.), ulei din
semințe de alune (Corylus avellana L.), ulei din semințe de struguri (Vitis vinifera L.)
Păr normal Ulei din semințe de migdale (Amygdalus communis L.), ulei din semințe de limba
mielului (Borago officinalis L.).
Cosmetica părului Păr uscat Ulei din semințe de migdale (Amygdalus communis L.), ulei din semințe de limba
mielului (Borago officinalis L.), ulei din semințele de jojoba (Simmondsia chinensis Link.),
ulei de avocado (Persea americana Mill.), ulei de macadamia (Macadamia integrifolia
Maiden, Betche), Cacao oleum, ulei din semințe de susan (Sesamum indicum L.).
Păr gras Ulei sin semințe de susan (Sesamum indicum L.), ulei din semințe de limba mielului
(Borago officinalis L.).
Acizii grași utilizați în în preparatele cosmetice sunt acizi cu catenă liniară, acid monocarboxilici în
general cu un număr par de atomi de carbon. Principalele lipide întrebuințate în produsele cosmetice și
regăsite în produde vegetale sunt exemplificate mai jos în tabelul următor 84:
Tabel nr. 12. Compoziția în lipide (g %) a principalelor uleiuri și produse vegetale
Ulei Acizi grași saturați Acizi grași nesaturați

Lauric Miristic Palmitic Stearic Palmitoleic Oleic Linoleic Linolenic DHA

(12:0) (14:0) (16:0) (18:0) (16:1) (18:1) (18:2) (C18:3)
Ulei de migdale 4-9 2.5 max 0.6 60-86 7-30 0.1-1.0
Ulei de semințe de caise 3-6 2 max 1.4 55-70 25-35 1 max
Ulei de avocado 12-20 0.1-2.0 2-10 55-75 9-17 0.1-2.0
Ulei din semințe de Borago officinalis L. 9-12 3-4 15-20 30-40 18-25
Ulei de rapița 2-7 1-3 50-65 15-30 6-14
Ulei semințe de bumbac 17-29 1-3 16-44 33-58 <2
Ulei semințe de grapefruit 5-10 3-5 12-26 58-77
Ulei de macadamia 7-11 4 max 18-22 55-63 5 max 1 max
Ulei din semințe de dovleac 12.7 6 38 42
Ulei de șofrănel 4-9 2.5 75-80 12-16 0.5max
Ulei de soia 7-12 2-6 20-35 45-60 5-10
Ulei de susan 7-12 3.5-6 0.5 35-50 35-50 1 max
Ulei de nuci 6-9 2-3 15-20 57 62 11-14

84
Rabasco Alvarez, Antonio M., and María Luisa González Rodríguez. „Lipids în pharmaceutical and cosmetic
preparations”Grasas y aceites 51.1-2 (2000): 74-96.

110
Ulei de germeni de grâu 9-17 1-3 22-40 45-65 1
Cacao oleum 25-30 31-35 34-36 3
Ulei de cocos 50 20 16 3 4
Ulei de palmier 30 50 5-10
Ulei de arahide 8-13 3-5 38-63 18-42
Unt de Sheea 6 38 49 4
85
După alt autor principalii acizi grași esențiali în unele uleiuri grase sunt:
Tabel nr. 13. Compoziția în acizi grași esențiali mg/g
Uleiuri vegetale

Ulei Ulei de Ulei de Ulei de cocos

Ulei Ulei din
Ulei de Ulei de semințe in floarea Ulei de
semințe de semințe
soia arhide de soarelu migdale
muștar de caise
Acid gras bumbac i
Caproic - - - - - - - 0.28 -
Caprilic - - - - - - - 7.64 -
Capric - - - - - - - 8.12 -
Lauric - - - - - - - 48.92 -
Miristic 0.51 - - 0.38 - - 16.08 1.18

Palmitic 8.41 1.52 7.28 20.01 6.12 4.61 9.96 7.0 3.31
Stearic 5.42 0.48 4.16 2.16 3.96 1.94 1.68 2.0 2.68
Oleic 26.54 22.3 58.2 35.1 19.22 27.22 6.56 69 73.58
Linolenic 8.12 6.8 - - 48.1 7.22 - - -
Linoleic 51.0 14.11 23.69 4.23 22.14 55.93 0.76 17 19.26
Arachidic - 4.37 3.22 - 0.46 2.26 - - -
Eurcic Ligocenic
Alti acizi -48.5 -1.61 Behenic Palmioleic1.
- - - - -
esențiali Behenic Behenic -0.82 6
-2.42 -1.84

VIII.3. COMPUȘI POLIFENOLICI

Polifenolii sunt un grup principii active de natură vegetală, caracterizate prin prezenţa unuia sau
mai multora radicali fenil, uniţi sau liberi sau care fac parte din alte edificii moleculare.
Polifenolii reprezintă o largă categorie de compuşi naturali de origine vegetală şi marea lor
majoritate prezintă o marcantă activitate antioxidantă. Câteva din exemplele comune, în ordinea creşterii
complexităţii, sunt: hidroxil stilbenii, cum ar fi resveratrolul - compus ce se găseşte în struguri și vin,
compuşi cu structuri oligomerice provenite de la acidul cafeic, prezenţi în anumite specii de Lamiaceae -
acidul rosmarinic, acidul iunnaneic, vastul grup al flavonoidelor, având flavan- 3- olul ca monomer sau
oligomer (derivati ai + catechinei sau – epicatechinei, taninuri condensate) sau taninurile hidrolizabile.
Clasificarea polifenolilor
Polifenolii se divid în următoarele clase:
 acizi fenolici (acid cafeic, acid clorogenic, acidul vanilic, elagic, cinamic);
 derivaţii stilbenici (resveratrol și derivaţi);
 calcone;
 flavonoidele (flavonozide, antocianozide, proantocianozide, taninuri nehidrolizabile);
 cumarinele (derivaţi fenolici ai cumarinelor);
 cromonele (derivaţi fenolici ai cromonelor);
 lignani (derivaţi fenilpropanici)
 taninuri hidrolizabile (derivaţi de acid galic).
85
Bachheti, R. K., et al. „Physico-chemical study of seed oil of Prunus armeniaca L. grown în Garhwal region (India) and
its comparison with some conventional food oils”, International Food Research Journal 19.2 (2012): 577-581.
111
 VIII.3.1. ACIZII FENOLICI O

Acizii fenolici sau acizii polifenolcarboxilici sunt ompuși HO

aromatici care conțin în moleculă un ciclu benzenic și o grupare

carboxilică (C6-C1). acizi fenolici stilben

Acizi monohidrohibenzoici sunt: acid salicilic, acid 3- O

hidroxibenzoic, 4-hidroxibenzoic acid

O
Dintre acizii dihidroxibenzoici menționăm: vanillina, acid calcone flavonoide
O
vanilic, acid gentisic, acid protocatechic.
Acizi trihidroxibenzoici sunt: acid gallic, acid elagic, acid
siringic, acid eudesmic, acid fluroglucinol carboxilic. Această clasă O O
cumarine O
cromone
de compuși pot fi considerați și taninuri hidrolizabile. HO

Aplicații în cosmetologie: O

 acidul vanilic – utilizat în preparatele cosmetice HO

OH

pentru protecție solară, inhibă melanogeneza reducând HO

acid galic
activitatea tirozinazei celulare, inhibă oxidaza DOPA și melanina lignani

Acidul vanillic este un antioxidant semnificativ mai puternic decât

vanilina și cu acțiune antimelanogenezică puternică datorită prezenței structurală a grupei carboxil 86;
OH

O HO

 acidul salicilic – intrebuințat în cosmetică pentru

O

HO
O
proprietăţile sale keratolitice și comedolitice. Aplicarea în
OH

OH
acid vanilic
concentraţii mari produce epidermoliza buloasă a papulelor,
HO
acid galic

pustulelor şi comedoanelor în câteva minute de la aplicare.

O
Deseori HO
se rupe suprafaţa pustulelor, permiţând acidului să acţioneze de
la O

OH
epiteliul foliculilor către glanda sebacee. De asemenea, acidul
HO
O

salicilicHO
are efecte anti-inflamatorii (inhibă sinteza prostaglandinelor),
OH
O

anti- OH
prurit, antiseptic, antimicrobial (reduce propionibacterium acne),
O

O
O
acid elagic astringent, anti-îmbătrânire
acid siringic
(accelerează îndepărtarea
HO corneocitelor), fotoprotector (are derivaţi care absorb RUVB) şi
HO

anti- O
epidermoplastice. Acidul salicilic este un peeling chimic sigur, ce
OH
O

nu acid cinamic
prezintă riscul de arsuri, în special în formulele care conţin agenţi
O
acid ferulic
hidroalcoolici, deoarece se evaporează rapid, iar după cristalizare
sau HO
uscare nu mai există penetrare sau agenţi activi. Toate peeling-
HO

urile O OH chimice din aceasta familie conţin acid salicilic în proporţie de 25-
O
O

vanilina
30% şi acid cumaric un pH între 1.5 și 2.0. Acidul salicililic întră în compoziția unor
preparate cosmetice cum ar fi soluții peeling, creme antiacneice, creme peeling, protectoare UV, loțiuni
capilare. Preparate cosmetice: soluție hidroalcoolică peeling cu 30% acid salicilic pentru acnee, cicatrice
acneice, keratoză solară (actinică), negi plaţi, psoriazis (inclusiv pe scalp);
 acidul cinamic – inhibă tirozinaza (rata de inhibare a tirozinazei este de (2 mmol/L, 0.5
mmol/L) – se folosește în preparatele cosmetice care au ca scop protecția solară sau în creme de față de zi
cu factor de protecție. Acidul cinamic are și acțiune antimicrobiană87.
 acidul ferulic – are acțiune antioxidantă88, protectoare UV89; Acidul ferulic sub formă de
ester cu tocoferolul α tocoferil ferulat inhibă tirozinaza și se folosește în cremele cu protecție solară90.

86
Chou, Tzung‐Han, et al. "Antioxidative characteristics and inhibition of α‐melanocyte‐stimulating hormone‐
stimulated melanogenesis of vanillin and vanillic acid from Origanum vulgare", Experimental dermatology 19.8 (2010):
742-750.
87
Sova, M. "Antioxidant and antimicrobial activities of cinnamic acid derivatives."Mini reviews în medicinal
chemistry 12.8 (2012): 749-767.
88
Graf, Ernst. "Antioxidant potential of ferulic acid. „Free Radical Biology and Medicine”, 13.4 (1992): 435-448.
89
Saija, Antonella, et al. „In vitro and în vivo evaluation of caffeic and ferulic acids as topical photoprotective agents.”
International Journal of Pharmaceutics199.1 (2000): 39-47.
90
Ichihashi M, Funasaka Y, Ohashi A, Chacraborty A, Ahmed NU, Ueda M, et al. The inhibitory effect of DL-alpha-
tocopheryl ferulate în lecithin on melanogenesis. Anticancer Res. 1999;19:3769–74.
112
  acidul caftaric - 91 se utilizează în preparatele cosmetice în reglarea pigmentării pielii.
 acidul p cumaric, acidul 4 cumaric - 92 inhibă tirozinaza și se folosește în preparatele
cosmetice fotoprotectoare, are acțiune antibacteriană;
 acidul elagic - inhibă tirozinaza 93 și are acțiune antioxidantă94.
Produse vegetale întrebuințate în cosmetologie, cu acizi fenolici sunt: Rosae damascenae flores
(acid caftaric), Salicis cortex (acid salicilic, salicozidă), Tinctura benzoe (acid cinamic), Mel depuratum (acid
cinamic), Propolis (acid cinamic), Betulae folium (acid cinamic), Gemmae populi (acid cinamic), Styrax
officinalis L. (acid cinamic), Melillotus alba Medik. (acid p cumaric), Gallae (acid galic), Vitis viniferae fructus
et semen (acid galic), vin (acid galic, acid caftaric)95, Echinacea purpurea L. (acid caftaric).
ODP – O DIHIDROXIFENOLI
OH

HO
Sunt compuşi fenolici de tip C6 – C3. Majoritatea acestor polifenoli sunt esteri ai
acid cafeic
acizilor cafeic, pcumaric, ferulic şi sinapic şi numai rareori esteri ai acizilor ocumaric, și
OH oferulic. Datorită celor două grupări odihidroxi cu caracter fenolic ale acidului cafeic - aceşti
O
compuşi se mai numesc şi ODP-uri 96.
Se găsesc răspândiţi în numeroase plante, mai ales în familiile: Asteraceae,
Boraginaceae, Lamiaceae, Oleaceae, Plantaginaceae, Violaceae, Scrophulariaceae etc. Din acest grup fac
parte:
 esterii acidului cafeic cu:
 acidul chinic (monocafeil chinici – acidul clorogenic şi izomerii săi; dicafeoil chinici – cinarina
și izomerii săi);

O
HO COOH

O O COOH

3 O
HO
O OH
OH HO O
OH
HO
OH
acid clorogenic OH
cinarina
OH OH

Structura chimică a unor derivaţi ODP97

 acidul tartric (acidul cichoric = acid 2-3 dicafeoil tartric);
 acidul 2-hidroxi-dihidrocafeic (acidul rozmarinic sau labiatinic şi acidul litospermic);

HO
acid litospermic
OHHO
O COOH
COOH OH
HO O COOH
O OH
O
O OH
HO
acidul rozmarinic HO

91
Guitard, Marjorie, et al. „Use of caftaric acid and derivatives în food supplement for regulating skin pigmentation”
U.S. Patent Application 13,805,897.
92
An, Sang Mi, Jae‐Sook Koh, and Yong Chool Boo. „p‐coumaric acid not only inhibits human tyrosinase activity în vitro
but also melanogenesis în cells exposed to UVB”, Phytotherapy Research 24.8 (2010): 1175-1180.
93
Shimogaki, H., et al., In vitro and în vivo evaluation of ellagic acid on melanogenesis inhibition”, International journal
of cosmetic science 22.4 (2000): 291-304.
94
Bala, I., et al. „Sustained release nanoparticulate formulation containing antioxidant-ellagic acid as potential
prophylaxis system for oral administration”, Journal of drug targeting 14.1 (2006): 27-34.
95
Laks, Peter E., and Susan J. Branham, eds. „Plant polyphenols: synthesis, properties, significance”, Vol. 59. Springer
Science & Business Media, 1992, p. 865.
96
Istudor Viorica, „Farmacognozie, Fitochimie, Fitoterapie”, Editura Medicală, București, 1998, p. 112-116.
97
Ibidem.
113
  glucoza (și alte oze) şi cu 3,4-dihidroxi-fenil-etanolul (echinacozida, verbascozida, forsitiozida,
plantamajozida, helicozida, angorozida A, poliumozida ş.a.);
R1O
O

HO
O O
O OH
RO
HO OH

OH

R R1 R R1
echinozida ramnoză glucoză plantamajozida glucoza H
verbascozida ramnoză H poliumozida ramnoză ramnoză
forsitiozida H ramnoză angorozida A ramnoză α-L-arabinoza

 esterii acidului ferulic cu acidul tartric (acid feruil-tartric).

Aplicații în cosmetologie.
Unii derivaţii ai acidului cafeic au acţiune antioxidantă. Acidul rozmarinic, prin proprietăţile
antioxidante98, anihilează acţiunea radicalilor oxid şi peroxid care intervin în procesele infecţioase şi de
îmbătrânire.
Produsele cu cel mai mare conţinut în aceşti derivaţi sunt: Cynarae folium (acid clorogenic, cinarină
și derivaţi); Cichorii radix et herba (acid cichoric), Echinaceae radix (echinacozidă, acid feruil-tartric);
Verbasci folium et flores (verbascozida), Plantaginis majoris folium (plantamajozida), Forsynthia viridissima
Wahl (forsitiozida), Phlomis armeniaca Willd. și Scutellaria salviifolia Bentham (Lamiaceae); Lythospermum
officinale L., Symphytum officinale L., Echium vulgare (Boraginaceae), Arctostaphylos uva – ursi (L.) Spreng
(Ericaceae), Rubus idaeus L. (Rosaceae), Cnicus benedictus L. (Asteraceae) (acid litospermic)99.
Produse cu ODP-uri ce întră în compoziția unor preparate cosmetice sunt: Rosmarini folium (acid
rosmarinic)100, Plantaginis majoris folium (acid p - OH benzoic, acid gentisic, acid clorogenic).

STILBENOIDE
Stilbenele
Stilbenele sunt compuşi ai metabolismului secundar formaţi în partea lemnoasă şi pot fi considerate
fitoalexine. Ele au structură de tip C 14H12 și aparţin chimic hidroxiderivaţilor stilbenului. Biochimic ele aparţin
derivaţilor fenilpropaninici și au aceeaşi cale de sinteză ca și calconele. Sunt substanţe solide de culoare
galben sau verde. Cel mai important reprezentant al clasei este resveratrolul - 3,3',4,5' –tetrahidroxistilben
(C14H12O3)101.
Din categoria stilbenelor fac parte: stilbenele simple, stilbenele oligomeri și
produşi de condensare ai stilbenelor cu taninuri.
Dintre stilbenele102 simple menţionăm: combretastatinul: şi derivaţii,
H3CO OHdietilstilbestrolul, hidroxistilbamidina, piceatanolul, piceozida, pinosilvinul,
103
H3CO OCH3 OCH3 pterostilbenul și resveratrolul .
combretastatin

98
Petersen, Maike, and Monique SJ Simmonds. „Rosmarinic acid. Phytochemistry”, 62.2 (2003): 121-125.
99
Ibidem.
100
Edwards, Sarah E., et al. „Rosemary Rosmarinus officinalis L.” Phytopharmacy: An Evidence-Based Guide to Herbal
Medicinal Products (2015): 328.
101
http://www.thefreedictionary.com/stilbene
102
GORHAM, John, et al. „The stilbenoids. Progress în phytochemistry”. Volume 6., 1980, 203-252.
103
MEIER, Herbert. „The photochemistry of stilbenoid compounds and their role în materials technology. Angewandte
Chemie” International Edition în English, 1992, 31.11: 1399-1420.
114
 Structură chimică104:
Clasificarea stilbenoidelor:
2 3

3' 2'
(E) 1
4
Se cunosc circa 800 de stilbenoide izolate din surse naturale.
1'
4' 5
6

5' 6' Principalele clase de stilbenoide sunt următoarele 105:

bibenzil (E-)trans-stilben
10 9
(Z)

1
8
 stilbene;
2 7  stilbene oligomeri;
3 4 5
9,10-dihidrofenantren
6
(Z-)cis-stilben
 produşi de condensare ai stilbenelor cu taninurile;
 bibenzilstilbene;
 bisbibenzilstilbene;
 fenantrenoide106;
fenantren
 alte stilbenoide107.
Resveratrol
HO
Resveratrolul (trans-3,5,4'-trihidroxistilbene) este o fitoalexină produsă
OH
natural în câteva plante în urma atacării lor de agenţi patogeni ca de exemplu
resveratrol bacterii sau fungi.
HO

Resveratrolul aparţine familiei stilbenoizilor, ce include metaboliti fenolici

de origine vegetală asociaţi cu proprietăţi benefice și cu utilizări în cosmetologie.
Nucleul stilbenelor conţine un schelet de 14 atomi de Carbon și include 2 grupări fenil şi o legătură
etilen. Resveratrolul, cel mai bine studiat dintre stilbene este o 3,4',5-trihidroxistilbenă.
Resveratrolul obţinut prin sinteză chimică, este vândut ca supliment nutritiv pentru prima dată în
Japonia. Deşi resveratrolul a prelungit perioada de viaţă la câteva specii de animale cu viaţă scurtă, totuşi
acest efect nu a fost demonstrat pe mamifere 108.
Forma cu cea mai mare activitate biologică este forma trans a resveratrolului, forma cis a fost
raportată ocazional în unele vinuri și se consideră a rezulta în urma unei reacţii enzimatice din timpul
procesului de fermentaţie. Z-resveratrolul 109 se poate obţine prin expunerea E-resveratrol-ului la radiaţii UV.
Cis-resveratrolul reprezintă un izomer al trans-resveratrolului, cei doi izomeri având proprietăţi antioxidante
comparabile. Trans-resveratrolul este relativ stabil şi este preferat pentru realizarea studiilor de laborator.
În mod uzual principalele surse de resveratrol sunt:
1. Radacinile de spânz alb - Veratrum grandiflorum (Maxim. ex Baker);
2. Troscot japonez - Polygonum cuspidatum Sieb;
3. Eucalipt - Eucalyptus accedens W.Fitzg;
4. Molid - Picea abies L.;
5. Afine - Vaccinium corymbosum Beeren. și Vaccinium myrtillus L.
6. Mure - Rubus fruticosus L.
7. Merişor - Vaccinium macrocarpon Ait.
8. Alune de pământ - Arachis hypogaea L.
9. Cacao - Theobroma cacaoa L.
10. Struguri - Vitis vinifera L.
11. Ţipirig - Scirpus holoschoenus L.

104
Ibidem, p. 2.
105
Gorham, John, et al. „The stilbenoids. Progress în phytochemistry”, Volume 6., 1980, 203-252.
106
 Kai Xiao, Hong-Jun Zhang, Li-Jiang Xuan, Juan Zhang, Ya-Ming Xu, Dong-Lu Bai, Stilbenoids: Chemistry and
bioactivities,  Bioactive Natural Products (Part N), Vol. Volume 34 (2008), p. 453-646.
107
Gorham, John, et al. The biochemistry of the stilbenoids. Chapman & Hall, 1995.
108
Baur, Joseph A.; Sinclair, David A. Therapeutic potential of resveratrol: the în vivo evidence. Nature reviews Drug
discovery, 2006, 5.6: 493-506.
109
Ibidem.
115
 Aplicații în cosmetologie
Acțiunea antioxidantă
Toate celulele posedă enzime antioxidante şi chelatori ai radicalilor liberi pentru a proteja ţesuturile
împotriva efectelor lor nocive 110. Principalul component antioxidant al vinului roşu este resveratrolul, care
poate activa un număr mare de enzime antioxidante şi totodată are efect asupra radicalilor liberi.
Resveratrolul este atât un chelator de radicali liberi și un puternic antioxidant, datorită capacităţii sale de a
activa o varietate de enzime antioxidante. Compuşii polifenolici pot să acţioneze ca antioxidanti, iar
capacitatea antioxidantă a acestora este influenţată de proprietăţile redox ale grupărilot hidroxil fenolice și
potenţialul de a delocalizarea electroni din diferite structuri chimice.
Pentru resveratrol există trei mecanisme antioxidative diferite:
 acţiune sinergică cu Coenzima Q pentru a reduce lanţul oxidativ complex, poziţia
generatoare ROS,
 înlăturarea radicalilor formaţi în mitocondrii,
 inhibarea peroxidării lipidelor stimulată de produşii de reacţie Fenton.
Pentru o mai bună apreciere a fost evaluată reactia resveratrol cu radicalii OH în monocitele
peritoneale ale şoarecilor. Acest parametru este important pentru compararea proprietăţilor antioxidante
ale resveratrolului cu capacitatea antioxidantă a unor produşi cu eficienţă antioxidantă crescută.
Resveratrolul s-a fost dovedit a fi un chelator eficace al grupărilor OH având o rată constantă de reacţie de
9.45 x108 M sec-1 . Această rată a fost fost considerată semnificativă, dar mai mică decât a altor produşi
chelatori ai radicalilor, cum ar fi acidul ascorbic şi a glutationului redus (GSH).
Mai multe studii au arătat că resveratrolul poate fi un antioxidant eficient. Un studiu ce a utilizat
celule mononucleare izolate din sângele periferic ex vivo de la oameni sănătoşi ce au fost expuşi la daune
oxidative a arătat că celulele respective au fost protejate, în cazul în care a fost administrat consecutiv acest
produs.
A fost demonstrată capacitatea stilbenelor de a modula enzimele antioxidante (GSH-peroxidaza,
GSH-S-transferaza și GSSG-reductaza) în cea ce priveşte deteriorarea ADN-ului indusă de stresul oxidativ al
H2O2- în limfocitele umane.
Reveratrolul inhibă tirozinaza utilizându-se în creme emulsii fotoprotectoare 111 și se întrebuințează
în preparatele antiaging112. Produsele vegetale care conțin stilbenoide de asemenea au aplicație în
cosmetică și intră în comnpoziția unor formulări cosmetice113.Un astfel de exemplu de emulsie este 114:
Ingredient g%
Resveratrol 2
Acid glicolic 8
Apă minerală 4
1,3-dimethil-2- 1
imidazolidinone
Brij 56* 4
Alfol 16RD* 4
Trietanolamină 0.75
Butan-1,3-diol 3
Gumă Xantan 0.3
parfum qs
Hidroxitoluenbutilat 0.01
110
RENAUD SC, GUEGUEN R, SCHENKER J, AND D'HOUTAUD A, Alcohol and mortality în middle-aged men from Eastern
France, Epidemiology 9, 184-188,1998.
111
Bernard, P., and J. Y. Berthon. "Resveratrol: an original mechanism on tyrosinase inhibition." International journal of
cosmetic science 22.3 (2000): 219-226.
112
Baxter, Richard A. "Anti‐aging properties of resveratrol: review and report of a potent new antioxidant skin care
formulation." Journal of cosmetic dermatology7.1 (2008): 2-7.
113
Radominska-Pandya, Anna, et al. "Stilbenoid derivatives and their uses." U.S. Patent Application 13/339,163.
114
Carson, Robert George, et al. "Cosmetic compositions containing resveratrol." U.S. Patent No. 6,270,780. 7 Aug.
2001.
116
 Apă q.s. ad. 100

VII.3.2. FLAVONOZIDE
Sunt pigmenţi vegetali răspunzători de coloraţie galbenă a florilor, fructelor, uneori și a frunzelor.
Prezenţa flavonozidelor la alge nu a fost încă demonstrată. Sunt frecvente în Bryophyrae,
Pteridophyrae, Gymnospermae și Angiospermae, unde diversitatea structurală a acestor compuşi este
maximă. Abundă la Apiaceae, Asteraceae, Fabaceae, Laminaceae, Liliaceae, Malvaceae, Polygonaceae,
Rosaceae, Rutaceae, Scholphulariaceae etc.
Sunt prezente în toate organele plantelor sub formă glicozidică sau de aglicon. Existenţa lor în
cuticula foliară şi în celulele epidermice ale frunzelor asigură protecţia cuticulei împotriva efectelor nocive
ale radiaţiilor U.V.
Structură chimică și clasificare.
Agliconii flavonozidici au la bază nucleul 2-fenilbenzo-γ-pironic (2-fenilcromatic) pe care sunt
grefate grupări hidroxil, metoxil, dimetilalil etc. Majoritatea compuşilor sunt hidroxilaţi în C5, C7 pe nucleul
A. Pe nucleul B se pot găsi grefate 1-3 grupări fenolice la C4’ ,3’ și 5’.În funcţie de gradul de oxidare a
segmentului C3 şi de substituenţii de la C3 deosebim: flavone, flavonoli, flavanone, flavanonoli.
Flavonele prezintă întotdeauna dublă legătură între C2 şi C3.
Flavonolii sunt flavone 3-hidroxilate (se cunosc şi flavonoli acilaţi-tilirozida din Tiliae flores).
Flavanonele sunt flavone 2,3-dihidrogenate.
Flavanonolii sunt flavonoli 2,3-dihidrogenaţi.

O O

R R
O O
R R

flavonã H flavanonã H
flavonol OH flavanolol OH

Structura chimică a flavonelor

Flavanonolii formează adesea dimeri cu lignanii (flavanonol-lignani: silibina, silidianina, silicristina).

Flavononol – lignanii sunt combinaţii ale lignanilor cu flavonolii. Lignanii sunt compuşi rezultaţi din
condensarea a două până la cinci molecule de derivaţi fenilpropanici (C 6-C3)n, legaţi prin catenele laterale,
aciclici sau ciclici, adesea lactonizaţi, β-glucozidaţi sau neglucozidaţi.
Flavanonolii (flavononol – lignanii) pot prezenta structură benzodioxanică (silibina), 2,3-
benzofuranică (silicristina) sau lactonică (silidianina). OH

H2
O C O
OH
OH
HO O O HO O
O CH3

H2C O
OH
OH OH OH H3 C

OH O
OH O
Silibina Silicristina

OCH 3

HO

O OH O

OH
HO

O
H

silidianina

HO

Partea glucidică, formată din una sau mai multe oze,rar acizi uronici, poate fi fixată la oricare dintre
grupările hidroxil de pe moleculă. La aceeaşi grupare hidroxil se pot lega o moleculă de oză (quercetol-3-
galactozida= hiperozida, quercetol-4’-glucozida= spireozida) sau mai multe (quercetol-3- glucoramnozida=
rutozida), se cunosc şi flavone di- şi triglicozidate în care ozele se fixează la mai multe grupări hidroxilice de
pe nucleu (luteol-7-rutinozida-4’-glu-cozida=cinarotriozida din Cynarae folium).

117
 Chalcone. Rezultă prin deschiderea ciclului piranic central, caracterizate prin prezenţa unui segment
cetonic a↔b nesaturat, alcătuit din 3 atomi de carbon. Nucleul A poartă aceiaşi substituenţi ca şi celelalte
flavonoide. Nucleul B poate fi substituit sau nu.
Rol fiziologic. Flavonozidele intervin în respiraţia celulară a plantelor, mai ales a acelora cu
peroxidaze, refacerea lor având loc pe baza vitaminei C. Multe dintre ele au comportament de coenzime,
chelatând microelemente din plante pe care le mobilizează în diferite sisteme enzimatice. Protejează
ţesuturile vegetale împotriva efectelor nocive ale radiaţiilor ultraviolete.
Aplicații în cosmetologie
 proprietăţi antioxidante
Altele au proprietăţi antioxidante sau captează radicalii liberi formaţi în diverse stări patologice:
anoxie (are loc generarea de radical superoxid), inflamaţii (se produc anioni superoxid prin NADPH-oxidaza
membranară a leucocitelor, radicali hidroxil şi alţi radicali reactivi ce se formează în timpul fagocitozei),
autooxidare lipidică cu urmare de radicali hidroperoxid şi alcoxil lipofili). Flavonoidele reacţionează cu
radicalii liberi, întârziind sau oprind astfel degradările legate de intensa activitatea a acestora la nivelul
fosfolipidelor membranare.
 inhibitori enzimatici
Rareori flavonoidele stimulează activitatea enzimatică, fapt observat asupra prolinhidroxilazei.
Aceasta favorizează stabilirea unor punţi între fibrele colagen, solidificându-le. În protejarea fibrelor de
colagen intervin şi antocianozidele, inhibarea procesului degradativ constând în captarea radicalului anionic
superoxid, care pare a fi implicat în proteoliza neenzimatică a colagenului in vitro. Flavonoidele prin
inhibarea tirozinazei protejează organismelor de acţiunea nocivă a razelor X sau a radiaţiilor ultraviolete.
Quercetolul este unul dintre flavonoli cu acțiune antitirozinazică. Dintre flavonozidele cu aplicație în
cosmetologie menționăm rutozida, norartocarpinozidă 115, artocarpinozidă. Prin adaăugarea de dioxid de
titan în emulsii ulei în apă care conțin rutozidă sau quectetol în concentrație de 10% s-au obținut preparate
care au un factor de protecție de 30116. Flavanone cu acțiune antitirozinazică sunt: strepogenozidă.
Dintre flavanolii cu acțiune antirozinazică menționăm: dihidromorin, taxifolin.
OH

HO O
OH

quercetol
OH

OH O OH
HO
OH HO O
OH
R O OH
O

O HO
OH
OH O
HO OH
rutozidã OH
OH O HO

R=OH norartocarpinozidă, R=CH3 artocarpinozidă

Calconele care inhibă sinteza de tirozină sunt: 2,4,2`,4` tetrahidroxicalcona,

2,4,6,2`,4`pentahidroxicalcona117.
HO
OH

HO R

OH O R=H tetrahidroxicalcona, R=OH pentahidroxicalcona

115
Chang, Te-Sheng. "An updated review of tyrosinase inhibitors" International journal of molecular sciences 10.6
(2009): 2440-2475.
116
Choquenet, Benjamin, et al. "Quercetin and rutin as potential sunscreen agents: determination of efficacy by an în
vitro method." Journal of natural products 71.6 (2008): 1117-1118.
117
Chang, Te-Sheng. "An updated review of tyrosinase inhibitors." International journal of molecular sciences 10.6
(2009): 2440-2475.
118
 VIII.3.3. IZOFLAVONE
Sunt derivaţi ai 3-fenilbenzo-γ-pironei (3-fenilcromonă), specifici familiei Fabaceae (speciile acestei
familii conţin o enzimă specializată, responsabilă de transformarea 2-fenilcromanului în 3-fenilcroman).
Structură chimică și clasificare.
Sunt cunoscute aproape 700 de izoflavone. Pot fi diferenţiate prin gradul de oxidare a segmentului
C3, prin existenţa pe moleculă a unor heterocicluri suplimentare (furan, lidrofuran, piran) și a unor radicali:
prenil, hidroxi, etilidendioxi etc. În funcţie de gradul de oxidare al segmentului C 3 se cunosc:
 izoflavone propriu-zise, dintre care menţionăm genisteina din Genista tinctoria,
formonetina (ononetina) din specii de Ononis, Trifolium și Cicer, genisteină, genistină, daizdeină, daidzină,
gliciteină și glicitină din Soja hispida; În cadrul izoflavonelor propriu-zise se deosebesc izoflavone,
izoflavonoli, izoflavanone, izoflavanonoli;
 pterocarpani (fitoalexine), produşi de ciclizare a izoflavonelor între oxidrilul din C6' și
gruparea cetonică de la C4 (pizatina = 3-hidroxi, 7-metoxi, 3',4'-metilendioxi pterocarpanul, din fasolea
infestată cu fungi și soforajaponicina din Sophora japonica);
 rotenoide - izoflavone care la C 7 - C8 au sudat un ciclu furanic (rotenona) sau piranic
(toxicorol), iar la C2 un carbon suplimentar (provin din ciclizarea 2-metoxi-izoflavonelor). Rotenoidele sunt
răspândite în specii din genurile: Derris (D. eliptica, D. malaccensis), Lonchocarpus (L urucu, L. utilis),
Milletia, Mundulea, Tephrosia etc.
Izoflavonele există, de obicei, în stare liberă și foarte rar ca heterozide, O-heterozidele fiind cele mai
frecvente și cu totul excepţional se întâlnesc ca C-heterozide 118.
HO O O5C6H11O O

OH O OH O
OH OH
genisteinã genisteinozidã

HO O O5C6H11O O

O O
OH OH
daidzeinã daidzeinozidã

HO O O5C6H11O O

H3CO H3CO

O O
OH OH
gliciteinã gliciteinozidã

Structura izoflavonelor din Sojae semen

Aplicații în cosmetologie
HO O

Conţinutul în izoflavone poate creşte sub influenţa radiaţiilor U.V., a unor

OH
infecţii bacteriene sau fungice. Pterocarpanii sunt produşi de autoapărare împotriva
O
OCH3
fungilor.
calicosina

Dintre izoflavonele cunoscute în literatură pentru acțiunea antitirozinazică fac parte: genisteina,
daidzeina, calicosina, 6-OH-daidzeină, 8-OH-daidzeină, 8-OH-genisteină 119.
R3

HO O

R2
OH
R1 R2 R3
R1 O
OCH3
6-OH - daizeină H OH H

118
Istudor V., „Farmacognozie, fitochimie, fitoterapie”, Editura Medicală, Bucureşti 1998, vol. I, p. 167-169.
119
Chang, Te-Sheng. "An updated review of tyrosinase inhibitors." International journal of molecular sciences 10.6
(2009): 2440-2475.
119
 8 –OH- daidzeină H H OH
8 – OH-genisteină OH H OH
Acţiunea lor antioxidantă se datorează prezenţei grupărilor hidroxil de pe nucleul benzenic care
funcţionează ca donor de hidrogen în prezenţa unor oxidanţi radicalici - R·, RO·, ROO.
Aplicații în cosmeologie.Intră în compoziția unor creme protectoare UV.
Produse vegetale întrebuințate în cosmetologie: Sojae semen.

VIII.3.4. TANINURI
Structură chimică
Taninurile nehidrolizabile sunt substanţe organice polifenolice (derivaţi ai 3-hidroxiflavanului,
poliesteri), cu o masă moleculară cuprinsă între 500 şi 5000 de daltoni.
Taninurile catechice sunt derivaţi flavanici, mono- sau polimeri, constituiţi din entităţi flavan-3-ol
legate C-C.
După orientarea oxidrilului de la C3 se deosebesc două serii de compuşi:
 seria 2-R, 3-S (cu OH-ul de la C3 orientat β) care cuprinde afzelecholul, catecholul și galocatecholul;
 seria 2-R, 3-R (cu OH-ul de al C 3 orientat α) sau „epi”, incluzând epiafzelecholul, epicatecholul și
epigalocatecholul.
R
R
HO O
OH HO O
OH
H
R1 H
OH R1
OH OH
OH
R R1 R R1
catechol OH H epicatechol OH H
galocatechol OH OH epigalocatechol OH OH

Taninurile mixte sunt esteri ai acidului galic cu catecholul, epicatecholul, galocatecholul și

epigalocatecholul (galatul de catechol sau de epicatechol și galatul de galocatechol sau de epigalocatechol).
Monomerii flavanici se pot lega și cu acidul cafeic, cu formare de lactone.
Taninurile hidrolizabile sunt substanţe organice polifenolice (glicozide ale acidului galic), cu o masă
moleculară cuprinsă între 500 şi 5000 de daltoni.
Taninurile galice sunt răspândite în cantitate mare în speciile de Quercus, stejar şi se presupune că trec
în vin în timpul maturării acestuia, proces care are loc în butoaie confecţionate din lemn de stejar.
S-a considerat că ele protejează alte flavonoide împotriva procesului de oxidare și implicit reprezintă
prima linie de apărare contra degradării oxidative a vinurilor în general. Numeroase studii asupra compuşilor
antioxidanţi au stabilit potenţialul antioxidant al marii majorităţi a acestor substanţe, remarcându- se în special
cercetările TEAC (capacitatea antioxidantă Trolox- echivalenta) și DPPH (deteminarea absorbţiei radicalului
liber stabil 2,2-difenil-l-picril-hidrazina). Cercetări ulterioare au mai demonstrat o largă paletă de compuşi
polifenolici cu valori chiar mai mici ale IC 50, cu creşterea numărului de grupări hidroxilice în moleculele
respective.
În prezentele cercetări au fost dezvoltate metode cum ar fi radioliza pulsată, pentru determinarea
ratei absolute de neutralizare a radicalilor electrofili cum ar fi radicalii hidroxil (OH) sau azida (N 3), a anionilor
superoxid (O2 ) şi - în unele cazuri - a radicalilor peroxil organici.
Pe lângă aceste determinări, tehnica mai permite urmărirea stabilităţii radicalilor antioxidanţi și cinetica
interacţiunii cu alţi reactanţi. Aceste încercări de determinare a potenţialelor redox echivalente sunt extrem
de importante în determinarea poziţiei numeroşilor compuşi antioxidanţi de natură polifenolică în vasta clasă
a antioxidanţilor, din moment ce spectrele de tranziţie intermitentă nu aduc suficiente informaţii despre
structura respectivilor radicali. Pentru acest din urmă scop spectroscopia EPR este instrumentul ideal.
Taninurile galice sunt esteri ai acizilor galic şi hexahidroxidifenic de configuraţie (R) (acid elagic, acid
luteolic), sau (S) (eugenină, pedunculagină, geraniină), cu oze (glucoză, hamameloză).

120
 OH
COOH
HO COOH
HO OH
COOH
COOH

HO

HO OH
OH
COOH
HO OH
OH HO OH

OH
OH

acid galic acid (R)/hexahidroxidifenic acid (S)-hexahidroxidifenic

OH
HO

HO
HO O OH

O O OH
HO O O
O O
OH
O O
HO
OH O OH
O

OH OH

HO
OH pentagaloilglucoza
Taninurile sunt localizate în toate organele plantei; se acumulează în cantităţi foarte mari în scoarţe
(Cinchona sp., Quercus sp., Salix sp., Castanea sp.), organe subterane (Krameria triandra Ruiz et Pav.), lemn
(Acacia catechu Willd.), frunze (Hamamelis virgiana L.), flori (Rosa centifolia L., Rosa galica L.), fructe
imature (Sobus acuparia L., Rhamnus catharthica L.), seminţe (Cola nitida Schott et Endl., Cola acuminata
Schott et Endl.), formaţiuni patologice (Gallae). Sunt dizolvate în sucul celular (vacuolar), libere sau
combinate cu proteine, alcaloizi, mucilagii.
Aplicații în cosmetologie
Taninurile sunt utilizate în cosmetică pentru acțiunea cicatrizantă, reepitelizantă, antioxidantă.
Taninurile aplicate extern impermeabilizează straturile superficiale ale pielii și mucoaselor,
protejând astfel straturile exterioare ale pileii și grăbind cicatrizarea, la acest proces contribuind și acțiunea
antiseptică.
Taninurile sunt considerate a fi antioxidanţi cu acţiune superioară, oxidarea lor ulterioară
ducând la oligomerizare, prin cuplarea grupărilor fenolice și creşterea numărului de grupări reactive,
particularitate ce nu a fost observată până acum în cazul flavonoidelor.
Florotaninurile din algele marine izolat din algele brune Ecklonia cava blochează melanogeneza prin
inhibarea tirozinei. Inhibiția florotaninurilor asupra tirozinazei este relativ mai crescută decât a unui
inhibitor cunoscus, și anume acidul kojic120.
OH HO HO HO HO

OH HO
HO O O O OH
OH OH

HO OH
OH HO HO HO O
HO O OH
HO OH
OH HO
fucofloretol
HO
OH OH

OH floretol fucol OH

Aplicații în cosmetologie.
Intră în compoziția unor creme, loțiuni, emulsii cicatrizante sau care oferă protecție solară.
Produse vegetale întrebuințate în cosmetologie: Hamamelidis folium, Theae folium.

VIII.3.5. PROANTOCIANI
Proantocianidolii, cunoscuţi și sub denumirea de leucoantociani, sunt oligo- sau polimeri, derivaţi ai
flavan 3,4-diolilor, care prin hidroliză acidă, la cald, formează antociani. Se găsesc în familiile: Rosaceae,
Ericaceae, Vitaceae, Cannabaceae.
Structură chimică
Elementul structural de bază îl formează flavan-3,4-diolii. Cei mai simpli dimeri sunt
proantocianidolii Bl, B2, B3, B4. Aceştia sunt constituiți din două unităţi. Dintre ele una este reprezentată de
120
Li, Yong-Xin, et al. "Phlorotannins as bioactive agents from brown algae", Process Biochemistry 46.12 (2011): 2219-
2224.
121
un flavan-3,4-diol iar cealaltă de 2R, 3R (-) epicatechol sau de 2R, 3S (+) catechol şi sunt legate C4 – C8' în
configuraţie β (proantocianidol B1 și B2) sau α (proantocianidol B3 și B4) Aceştia există în stare liberă și au o
largă răspândire.

OH
OH

HO O

OH
OH
OH
R1 R2
OH proantocianidol B1 OH H
HO O
proantocianidol B2 H OH
R

OH R1

OH
OH

HO O

OH
OH
OH
OH R1 R2
HO O proantocianidol B3 OH H
R proantocianidol B4 H OH
OH R1

Aplicații în cosmetologie
Antocianozidele au acțiune antioxidantă (captează radicalii liberi), și protectoare UV 121
(proantocianozidele din Vitis viniferae semen), intră în compoziția preparatelor cosmetice fotoprotectoare.
Dintre produsele vegetale cu proatocianidoli care prezintă aplicație în cosmetologie, meționat în
literatură este extractul din Pinus pinaster Aiton, familia Pinaceae, pin și semințele de struguri.

VIII.3.6. HETEROZIDE DE TIP C6-C3. CUMARINE

Cumarinele sunt substanţe lactonice naturale, cu structură α-benzopironică, rezultate prin
deshidratarea acizilor o-hidroxi-Z-cinamici, glicozidate sau neglicozidate. În funcţie de structura lor chimică,
cumarinele se pot clasifica în:
 cumarine simple și dimeri;
 furanocumarine;
 piranocumarine;
 izocumarine;
 cumestani.
Cu excepţia cumarinei, majoritatea acestor compuşi sunt derivaţi de substituţie ai α-benzopironei
cu grupări hidroxil, metoxil, izoprenil, fenil etc. Cumarinele pot prezenta o structură simplă, uneori
dimerizată, sau o structură mai complexă, rezultată prin sudarea la nucleul benzenic a unui heterociclu
(furan sau piran).

O O O O O O O
cumarinã furanocumarinã piranocumarinã

Aplicații în cosmetologie.

121
Korać, Radava R., and Kapil M. Khambholja. "Potential of herbs în skin protection from ultraviolet
radiation" Pharmacognosy reviews 5.10 (2011): 164.
122
 Rolul protector (ecranant) faţă de radiaţiile U.V. al unor cumarine se explică prin creşterea
concentraţiei de acid urocainic, cu rol filtrant, eliminat prin transpiraţie, de la 10 mg % (concentraţia
normală) la 500 -1000 mg % și prin formarea de melanozomi (granule de melanină polimerizată, legată de
proteine) care se depun în jurul nucleului celulelor epidermice sub formă de clopot. Acidul urocanic
rezultă prin dezaminarea histidinei, component al cheratinei din epidermă iar melanina se formează prin
oxidarea tirozinei sub acţiunea tirozinazei.
Cumarinele simple mai ales derivaţii polihidroxilaţi și metoxilaţi, absorb cea mai mare parte a
radiaţiilor nocive (290 - 320 nm lungime de undă), lăsând libere radiaţiile din zona UV-A (320 - 400 nm
lungime de undă) care pigmentează pielea (UV - B = 280 - 320 nm şi UV - C = 200 - 280 nm produc eriteme).
Cumarinele sunt utilizate la obţinerea unor preparate pentru bronzat.

VIII.4. ANTRACENOZIDE
Sunt O- sau C heterozide fenolice, ai căror agliconi sunt antrachinone hidroxilate cu grade diferite
de oxidare (antrone, oxatrone, antranoli, antrahidrochinone) având acţiune laxativ-purgativă sau
antilitiazică. Unele au proprietăţi tinctoriale
Sub forma glicozidică sau că agliconi liberi se găsesc atât în plantele inferioare, în mucegaiuri (în
genurile Penicilium, Aspergillus, Streptomyces) ciuperci (Claviceps purpurea, Boletus sp.), licheni (Parmelia
parietina, Neprhrompsis endocrocia), cât şi în cele superioare, în familiile Fabaceae, Liliaceae,
Polygonaceae, Rhamnaceae, Rubiaceae, localizaţi în organe subterane, scoarţe, frunze, fructe. De
asemenea se întâlnesc şi în regimul animal.
Structură chimică
În produsele proaspete antracenozidele se găsesc sub forma redusă (antranoli, antrone,
oxantrone).Antranolul, stabil numai la soluţie, este solubil în sucul celular, în timp ce antrachinona (forma
cea mai oxidată) este mai puţin solubilă și se depune pe pereţii celulari. Formele reduse sub acţiunea
oxidazelor sau a unor agenţi oxidanţi externi, se oxidează treptat. Fenomenul are loc în timpul uscării și
conservării produselor vegetale. Agliconii antracenozidelor sunt derivaţi hidroxilaţi, de obicei la C 1 şi C 8
(cei cu acţiune laxativ-purgativă), deseori substituiţi la C 3 cu radicali –COOH (reol) -CH₃
OH O O

H OH
antranol antrona oxantrona

reducere oxidare

O OH
H OH

O OH
dihidroantranol antrachinona antrahidrochinona

(crisofanol), -CH₃OH (aloeemodol) sau dublu substituiţi la C 3 cu - CH₃ și la C 6 cu –OH (emodulul) ori cu
-OCH₃ (fisciona). Sub formă antronică, se pot dimetriza formând diantrone și naftodiantrone.
În funcţie de poziţia grupărilor hidroxilice de pe nucleu se disting două grupe de derivaţi
antrachinonici:
 derivaţi dihidroxilaţi pe nucleele A și C (la C 1 şi la C 8), cu proprietăţi laxativ– purgative
 derivaţi hidroxilaţi de obicei pe nucleul C (la C 1 şi în oricare altă poziţie), mai rar pe
nucleele A și C, în acest ultim caz gruparea hidroxil putând fi prezentată oriunde, în afară de C 8
 derivaţii dihidroxilaţi la C 1 și C 8 prezintă interes terapeutic deosebit, deoarece au acţiune
laxativ – purgativă. Cei mai întâlniţi agliconi sunt: reolul, crisofanolul, aloeemodolul, emodolul (reumemodol
sau frangulaemodol) și fisciona ca manomeri și diantronele lor (dimeri).

123
 OH OH
O

R1 R
O

R R₁
Reol COOH H
Crisofanol CH₃ H
Emodol CH₃ OH
Fisciona CH₃ OCH₃
aloeemodol CH₂OH H

OH O OH
OH O OH

COOH
H H HO CH3
COOH
HO CH3

OH O OH
OH O OH
senidol A hipericina

Diantronele pot fi formate din molecule de acelaşi fel (homodiantrone) sau din antrone diferite
(heterodiantrone)(table nr. 14).

Tabel nr. 14. Clasificarea diantronelor

Homodiantrone Heterodiantrone
Aloeemodol diantrona Alooemodol – reol diantrona ( senidol C şi D)
Crisofanol diantrona Alooemodol - emodol diantrona (palamidina A)
Fiscion diantrona Alooemodol - crisofanol diantrona (palamidina B
Rheumemodol diantrona Emodol – Crisofanol diantrona (palamidina C);
Reol diantrona Crisofanol – fiscion diantrona (palamidina D);
Emodol – reol diantrona (reinidina A);
Crisofanol – reol diantrona (reinidina B);
Fiscion – reol diantrona (reinidina C);

Biantronele rezultă prin condesarea a doua antrone sudate prin dublă legătură între C10 - 10’ și prin
simpla legătură între C4 - 4’ și C5 - 5’. Sunt defapt naftodiantrone. Partea glucidică este alcătuită din una sau
mai multe oze, frecvent glucoză, ramnoză, mai rar apioză, legate C - O - C sau C - C. Glucoza se leagă
deobicei la C 1 ori la C 8 în cazul O-heterozidelor, la C 10 în cazul C-heterozidelor; la C 1 (8) și C 10
(cascarozide) sau la C 10 şi C 11 (aloinozide), pentru antracenozidele simultan C- şi O-heterozide.Ramnoza și
apioza se întâlnesc la C 6 (glucofrangulozida A și B, franculozida A și B) și la C 11 (aloinozida A și B). În cazul
antronelor C 10 introduce un centru de chiralitate în moleculă, datorită orientării 10-R(β) sau 10-S(α) a
molecule de glucoză.
Derivaţii hidroxilaţi pe nucleul A (la C 1 și în alte pozitii), sau pe nucleele A și C (dar nu la C8) sunt
reprezentaţi de compuşi tinctoriali din Rubia tinctorum L. și din cei din Cocus cacti L.
CH3 O OH O OH
glucozil
OH

HO OH
COOH O OH O
acid carminic alizarina

Aplicații în cosmetologie
Formele antranolice (Chrisarobinium), puternic reducătoare și și iritante pentru mucoase și piele, au
proprietăți antiseptice. Se folosesc numai extern în tratamentul psoriazisului. Alizarina, purpurina și acidul

124
carminic au proprietăți tinctoriale, intră în compoziția unor unguente antipsoriazice, a unor vopsele, lacuri
de unghi.
Produse vegetale întrebuințate în cosmetologie: Aloe, Hyperici herba, Chrisarobinum, Rubiae
tinctorum radix, Coccionella.

VIII.5. HETEROZIDE ALE HIDROCHINONEI

Sunt heterozide fenolice de tip C 6 reprezentate de arbutozidă, metilarbutozidă al căror aglicon sunt
hidrochinona și respectiv metilhidrochinona.
Structură chimică: sunt reprezentate de arbutozidă și metilarbutozidă.
OH
HO

HO O

HO OH
HO OH

hidrochinonã arbutozidã

Aplicații în cosmetologie
Inhibă oxidarea L tirozinei 122, intră în compoziția cremelor, emulsiilor pentru protecție solară, cu
factor mare de protecție, 50.
Produse vegetale întrebuințate în cosmetică: Vitis ideae folium.

VIII.6. HETEROZIDE DE TIP C6-C1. HETEROZIDE ALE SALIGENOLULUI ȘI DERIVAŢILOR SĂI

Sunt heterozide de tip C6-C1 reprezentate de salicozidă și derivaţii ei benzoilaţi (populozidă,
salicilpopulozidă, etc.).
Structură chimică: au ca aglicon saligenolul.
CH2OH
CH2OH CH2OH O
OH O OH
OH
OH
saligenol salicozida

Aplicații în cosmetologie
Sunt întrebuințate ca exfoliant în tratamentul tenului cu comadoane și în mesalmă.
Produse vegetale întrebuințate în cosmetică: Salicis cortex, Populi gemmae, Spireae herba.

VIII.7. PIRONE

Pironele sunt derivați de pironă α, β sau γ pironei (3 cromonă), hidroxilați sau metoxilați.
O
OH Unele dintre principiile active din această clasă, acidul kojic și derivații săi, sunt cunoscuți
pentru acțiunea lor antitirozinazică. Dimetil eterul acidului kojic, monometileterul
HO acidului kojic, acidul kojic și fomaligolul A au fost izolate din ciupercile genului Alternaria
O sp. Acidul kojic este produs și de ciuperci, dar mai ales de Aspergillus oryzae, denumită
Acid kojic de japonezi koji. Acidul kojic este un produs în procesul de fermentație al obținerii berii
de orez, sau a vinului de orez japonez123,124.

122
Hori, Ikuyo, Ken‐ichi Nihei, and Isao Kubo. "Structural criteria for depigmenting mechanism of arbutin."
Phytotherapy Research 18.6 (2004): 475-479.
123
 Yabuta T (1924). "The constitution of kojic acid, a gamma-pyrone derivative formed by Aspergillus oryzae from
carbohydrates". Journal of the Chemical Society 125: 575–587.
124
Chang, Te-Sheng. "An updated review of tyrosinase inhibitors." International journal of molecular sciences 10.6
(2009): 2440-2475.
125
 Dintre acestea activitate antitirozinazică a prezentat numai acidul kojic 125. Acidukl kojic inhibă
tirozinaza prin chelatarea ionilor de Cu la gruparea ceto din poziția 4 și gruparea hidroxil din poziția 5.
Același mecanism este valabil și pentru și pentru taninuri dar probalil mai ușor pentru moleculele mai mici
deoarece nu intervine împiedicarea sterică. Din acest motiv se cunosc ca cei mai puternici inhibitori
pironele. După chelatare grupările hidroxil ale cateteholilor sunt oxidate la grupări ceto iar tirozinaza este
inactivată.
HO OH

tirozinaza tirozinaza
R
oxidare oxidare

O O O O

HO

+ R +
R

N H N N N
O H2O 2+
N 2+ 2+ N N
Cu N Cu Cu
Cu
N N N N
met-tirozinaza tirozinaza inactivata 126

Mecanismul de blocare al tirozinazei

Această reacție este favorizată la un sau bazic deoarece prin tautomerie grupările OH se pot
transforma în grupări ceto.

Aplicații în cosmetologie.
Acidul kojic intră în preparatele cosmetice (emulsii antisolare, creme, spray-uri) în concentrații
variabile. Concentrația recomandată de Comitetul european științific pentru siguranța consumatorilor
(SCCS) este de nu mai mult de 1% deoarece peste această concentrație poate provoca iritații ale pielii127.
Acidul kojic este adăugat în produsele cosmetice pentru conservarea culorii sau pentru a modifica
culoarea unui preparat cosmetic prin chelatarea ionilor de Fe adăugați în produse.

VIII.8. CHINONE
Chinonele sunt derivaţi 1,4-diceto-ciclohexan-2,5-dienici (p-chinonele) sau 1,2-diceto-ciclohexan-
3,5-dienici (o-chinonele), cu duble legături conjugate. Se pot găsi sudate pe o structură benzenică
(benzochinone), pe structuri aromatice bi- sau policiclice, simple (naftochinona, antrachinona) sau
condensate (naftodiantrona), etc.
O O O O
O

O O O
p-chinona o-chinona naftochinona antrachinona

125
Li, Xifeng, et al. "γ-Pyrone derivatives, kojic acid methyl ethers from a marine-derived fungusaltenaria sp."  Archives
of pharmacal research 26.7 (2003): 532-534.
126
Koval, Iryna A., et al. "Synthetic models of the active site of catechol oxidase: mechanistic studies." Chemical Society
Reviews 35.9 (2006): 814-840.
127
Kojic acid EC No 207-922-4 CAS No 501-30-4.

126
 Naftochinone. Sunt pigmenţi vegetali, coloraţi în galben, portocaliu sau roşu, cu nucleu 1,4-
naftochinonic (forma oxidată) sau 1,4-naftodihidrochinonic (forma redusă), glicozidaţi sau nu.

Structură chimică.
Cei mai răspândiţi derivaţi ai 1,4-naftochinonei sunt: juglona, droserona, lawsona, alkanina (-) și
shikonina (+), filochinona (vitamina K1) și menachinonele (vitaminele K2 şi K3), plumbagona.

O O
O
CH3
OH

OH

OH O OH O
O
juglona droserona lawsona

Aplicații în cosmetologie
Au proprietăţi tinctoriale (lawsona, alkanina, shikonina, juglona). Efectul tinctorial apare ca urmare
a reacţiei cu grupările tiol ale cheratinei din piele, din unghii sau din păr. Sunt utilizate pentru obţinerea de
farduri, şampoane, vopsele de păr și unghii, loţiuni pentru piele (lawsona din Lawsoniae folium, alkanina
din Alkannae radix şi shikonina din specii de Lithospermum).
Produse vegetale Întrebuințate în cosmetologie. Juglandis folium et pericarpium, Hennae folium,
Lithospermum species.

VIII.9. ULEIURI VOLATILE

Uleiurile volatile sunt produși ai metabolismului secundar vegetal, secretați de celule specializate în
acest scop, repartizați în diferite organe și depozitați în vacuole, pungi sau canale secretoare, ori în peri
glandulari, sub formă de lichide uleioase, volatile, cu miros plăcut, aromat. Ele sunt amestecuri de diverși
constituenți chimici dotați cu proprietăți terapeutice128.
Uleiurile volatile sunt amestecuri complexe (5000 – 7000 constituienți chimici) de hidrocarburi
alifatice, aromatice și hidroaromatice, aldehide, alcooli, acizi, esteri și alţi constituienţi în care, în general
predomină compuşi din clasa terpenelor. Compușii terpenici pot fi hidrocarburi sau derivați oxigenați (oxizi,
alcooli, aldehide, cetone, acizi) sau produși de reacție ai acestora (eteri, esteri) (tabel 15).
Alcooli monoterpenici există de obicei liberi sau esterificați în uleiurile volatile. În ultima vreme au
fost izolate o serie de monoterpenoide sau derivați de fenil – propanici sub formă heterozidică (glucozide
ale eugenolului, nerolului, geraniolului, acidului neric, și acidului geranic) în Melissa officinalis L., Hyssopus
officinalis L., specii ale genului Mentha, precum și eteri iridoici ei fiind întâlniți de obicei sub formă
glucozidată.

128
Viorica Istudor, Farmacognozie Fitochimie Fitoterapie Vol II, Editura Medicală București 2001, p. 3
127
 Tabel nr. 15. Compoziția chimică a uleiurilor volatile
Monoterpene Sesquiterpene Compuși aromatici
hidrocarburi nesaturate aciclice hidrocarburi aciclice (α – și β – fenoli din seria terpenoidică (timol,
(mircen, ocimen) sau monociclice farnesen), monociclice (α – ,β –, γ – carvacrol), iar seria fenil –
(camfen, (+) și (-) limonen bisabolen, α – cariofilen) sau propanoidică (eugenol, chavicol)
biciclice (α – cadinen, β – cariofilen)
alcooli aciclici (geraniol, nerol) sau alcooli aciclici (farnesol, nerolidol), eteri oxizi (safrol, apiol)
monociclici ( mentol, piperitol) monociclici (isabolo, emelol),
biciclici (β –sanatol, guaiol), triciclici
(viridiflorol, cedrol, globurol,
patchouli, vetiverol, spatulenol)
aldehide aciclice ( geranial, neral) cetone (β – vetivona) aldehide din seria terpenoidică
(cuminaldehida), seria C6 – C1
(vanilal, anisaldehida), seria C6 – C3
(cinamaldehida)
cetone aciclice (tagetonă, aldehide (sinesali) cetone (cetona anisică)
ocimenonă), biciclice (camforă,
fenchonă)
acizi aciclici ( citronelic, geranic) oxizi (α – bisabolol – oxid A și B) acizi (acid anisic, acid cinamic)
peroxizi (ascaridol) esteri (acetat de cedril) fenol metileteri din seria
esteri aciclici (acetat sau propionat terpenoidică (timol metil – eter,
de linalil, acetat de citronelil), carvacrol), estragol (anetol,
monociclici (acetat de mentil, acetat izoanetol), seria fenil – propanoidică
de terpinil), biciclici (acetat sau (izoeugenol metil – eter, elemicină,
izovalerianat de bronil sau izobronil, azaranonă)
acetat de mirtenil)

Produse vegetale cu uleiuri volatile cu hidrocarburi monoterpenice

Hidrocarburile monoterpenice sunt hidrocarburi cu 10 atomi de carbon.
Structură chimică: pot avea structură aciclică, monociclică, biciclică și aromatică.

Aplicații în cosmetologie
Intră în compoziția unor preparate cosmetice, parfumuri, creme, loțiuni,
ape de păr, paste de dinți.
p-mentan p-menten1terpinolen dipenten limonen
Unele dintre principii active, în funcţie de sensibilitatea individuală,
determină fenomene iritative de diferite intensităţi (roşeaţă, senzaţie de
căldură, prurit).
Produse vegetale întrebuințate în cosmetologie: Aurantii pericarpium
p-mentan-2 izoterpinolen -felandren et aeth., Citri pericarpium et aeth., Pini turiones et aeth.

Produse vegetale cu uleiuri volatile cu alcooli și esteri monoterpenici

generalităţi
p-menten1 -terpinen -terpinen -terpinen
Alcoolii și esterii monoterpenici sunt compuşi cu structură
monoterpenică saturată sau nesaturată, caracterizaţi prin prezenţa unei grupări hidroxilice, respectiv unei
grupări ester, care intră în compoziţia unor uleiuri volatile.
Structură chimică: compuşii pot face parte din seria aciclică (geraniol, nerol, citronelol, linalol),
ciclică (mentol, terpineol) sau biciclică (borneol, tuiol).
OH
OH
O
OH OH H
OH OH
-terpineol terpinen-4-ol p-mentadien-diol p-mentadien-ol Alcooli monoterpenici

128
 OH OH
OH
O O
OH O
OH
mentol terpin-hidrat p-menten-diol menton` cineol ascaridol
(eucaliptol) Compuși oxigenați

Aplicații în cosmetologie: întră în compoziția unor preparate cosmetice cu acțiune antiinfecțioasă,

loțiuni, creme sau sunt încorporate în produsele cosmetice pentru mirosul plăcut, aromat. Unele dintre
aceste principii active intră și în componența unor parfumuri, ape de colonie.
Produse vegetale întrebuințate în cosmetologie: Lavandulae flores et aeth., Coriandri fructus et
aeth., Naphae flores et aeth., Menthae folium et aeth.

Produse vegetale cu uleiuri volatile cu fenoli și esteri terpenoidici

Fenolii și esterii terpenoidici sunt compuşi cu structură monoterpenică aromatizată, caracterizaţi
prin prezenţa unei grupări hidroxilice, respectiv unei grupări ester, care intră în compoziţia unor uleiuri
volatile.
Familiile din care fac parte plantele care secretă uleiuri volatile cu fenoli și esteri terpenoidici sunt:
Lamiaceae, Asteraceae.
Structură chimică: fenolii terpenoidici (timol şi carvacrol).
Aplicații în cosmetologie: intră în compoziția unor preparate cosmetice ca aromatizanti.
Produse vegetale întrebuințate în cosmetologie: Thymi herba et aeth., Serpylli herba et aeth.,
Saturejae herba et aeth., Origani herba et aeth, Arnicae flores et aeth.
terpenoide aromatice terpenoide fenil-propanice

CHO COOH
OH

H3CO H3CO
OH

aldehid` anizic` acid anizic

p-cimen carvacrol timol

CHO
HO O
H3CO OCH 3 O
aldehid` cinamic` anetol
eugenol safrol

Compuși aromatici din uleiurile volatile

Produse vegetale cu uleiuri volatile cu aldehide monoterpenice

Aldehidele monoterpenice sunt compuşi cu 10 atomi de carbon, aciclici, cu diferite grade de
nesaturare, care se caracterizează prin prezenţa unei funcţii carbonilice (aldehidă).
Structură chimică: compuşii fac parte din seria aciclică
HO (citralii: neral şi geranial; citronelal).
CH2OH
CH2OH CH2OH Compuși oxigenați alcooli și aldehide monoterpenice
Aplicații în cosmetologie: intră în compoziția unor preparate
geraniol nerol linalool citrenelol cosmetice.
Toxicitate: citralii sunt iritanţi pentru piele (efect revulsiv) și
CHO mucoase (efecte lacrimogen şi tusogen).
CHO CH2OH Produse vegetale întrebuințate în cosmetologie: Melissae
folium, Melissae aetheroleum, Citronellae aetheroleum,
citral a citral b citronelal
(geranial) neral Melissae indicum aetheroleum.

Produse vegetale cu uleiuri volatile cu cetone monoterpenice

Cetonele monoterpenice sunt compuşi cu 10 atomi de carbon, caracterizate prin prezenţa funcţiei
cetonice pe un schelet monoterpenic aciclic, nesaturat, cu structură alveolară neregulată sau regulată, ori
pe un schelet monociclic sau biciclic.
Structură chimică: compuşii pot face parte din seria aciclică (artemisia cetona, tagetona),
monociclică (carvona, mentona) sau biciclică (tuiona, camfora).

129
 COOH
O O

O
verbenona pinocamfona pinocarvona acid mirtenic

deriva\i de fenchan
O OH

fenchan -fenchan -fenchan camfona borneol

Compuși oxigenați monoterpenici biciclici

Aplicații în cosmetologie: intră în preparatele cosmetice antiinfecțioase și cicatrizante.

Produse vegetale întrebuințate în cosmetologie: Camphora, Carvi fructus et aeth., Salviae folium
et aeth.

Produse vegetale cu uleiuri volatile ce conţin oxizi și peroxizi terpenici

Oxizii și peroxizii terpenici sunt derivaţi oxigenaţi ai terpenelor din seriile aciclică, monociclică sau
biciclică.
Structură chimică: compuşii pot face parte din seria aciclică (linalol oxid), ciclică (1,8-cineol -
eucaliptol, 1,4-cineol, ascaridol).
Aplicații cosmetologie: intră în preparatele dermato-cosmetice cu acțiune antiparazitară
Produse vegetale întrebuințate în cosmetologie: Eucalypti folium et aeth.

Produse vegetale cu uleiuri volatile ce contin compusi aromatici. Produse vegetale cu uleiuri volatile cu
fenol metil-eteri și eter-oxizi fenolici.
Fenol metil-eterii sunt eteri ai fenolilor terpenoidici cu alcoolul metilic, iar eter-oxizii fenolici sunt
compuşi aromatici caracterizaţi prin prezenţa grupării metilen-dioxi fixată pe nucleul benzenic.
Structură chimică: exemple de fenol metil-eteri (anetol, dianetol, estragol, eugenol, azarona) şi de
eter-oxizi fenolici (safrol, miristicina, apiol).
Aplicații în cosmetologie: intră în preparatele cosmetice cu acțiune antiseptică sau au proprietăți
aromatizante.
Produse vegetale întrebuințate în cosmetologie: Caryophylli flores et aeth., Anisi vulgaris fructus et
aeth., Foeniculi fructus et aeth., Myristicae semen et aeth.
Produse vegetale cu uleiuri volatile ce conţin aldehide aromatice
Aldehidele aromatice sunt compuşi cu gruparea aldehidică grefată pe nucleul aromatic sau în
catena laterală.
Structură chimică: benzaldehida, cinamaldehida, cuminaldehida.
Aplicații în cosmetologie: intră în preparatele cosmetic fotoprotectoare.
Produse vegetale întrebuințate în cosmetologie: Cinnamomi cortex et aeth.

VIII.10. VITAMINE
Vitaminele sunt produşi ai metabolismului vegetal secundar al plantelor superioare, întâlniţi mai rar
în bacterii și ciuperci, necesari organismului animal pentru ca funcţiile metabolice specifice să poată fi
realizate normal. Ele sunt introduse în organism prin intermediul alimentelor, unele fiind sintetizate și în
organism: K, D3, B3, B6, B8, etc.
Clasificare. Din cauza heterogenităţii structurii chimice și a funcţiilor diferite îndeplinite în
organism, vitaminele au fost clasificate după solubilitate în:
 vitamine liposolubile: A, D, E, F, K;
 vitamine hidrosolubile: B, C, P (flavonozide).
Vitaminele sunt catalizatori biologici ce intervin în procesele metabolice celulare, în creşterea şi
diviziunea celulară, multe din ele având şi rol de coenzime.

130
 Vitaminele pot fi active ca atare sau se pot găsi sub formă de provitamine (precursori inactivi) care
în organism sunt transformate în vitamine, cum ar fi carotenoidele (provitamine A).
VITAMINE LIPOSOLUBILE

CAROTENOIDE (PROVITAMINE A)

Carotenoidele sunt pigmenţi de natură terpenoidică, de culoare galbenă, portocalie, roşie sau chiar violetă,
cu structură poliizoprenică, ce se găsesc în plante sub formă de hidrocarburi nesaturate sau derivaţi
oxigenaţi ai acestora și constituie principala sursă de vitamina A pentru regnul animal, sub formă de
provitamine.
Sunt biosintetizate numai de plante. Animalele nu le pot sintetiza, dar îşi procură aceşti pigmenţi
din hrana vegetală.
Clasificare
După structura chimică:
 hidrocarburi (carotene) – licopen, α-, β-, γ-, δ-caroten;
 derivaţi hidroxilaţi ai hidrocarburilor (xantofile) – luteina, zeaxantina;
 esteri ai xantofilelor – heleniena;
 hidroxicetone carotenoidice – capsantina, fucoxantina.
Aplicații în cosmetologie: Pigmenţii carotenoidici pot fi folosiţi drept coloranţi vegetali, pentru
colorarea unor produse cosmetice. Intră în compoziția cremelor, emulsiilor, șampoanelor, balsamurilor
pentru acțiunea protectoare și antioxidantă. În preparatele cosmetice se folosesc cantități de 100000 U.I. –
1 g vitamină A corespunde la 3,3 milioane U.I. 129.
Produse vegetale întrebuințate în cosmetologie: Stigmata croci, Urticae folium, Tagetes flores.

VITAMINA D

Vitamina D2, colecalciferolul, este instabilă față de lumina solară, radiațiile ultraviolete. Poate
proveni din iradierea cu raze ultraviolete a ergosterinei, care este o provitamină a ei.
Aplicații în cosmetologie: Este folosită în dermato-cosmetologie în eczeme, psoriazis, acnee, alergii.

VITAMINA E

Este reprezentată de tocoferolii α (E307), β, γ (E308), Δ (E309)130, ε. Este una dintre cele mei
răspândite vitamine.
Structură chimică:

HO HO

O O

α tocoferol β tocoferol
HO
HO

O O

γ tocoferol Δ tocoferol

Vitamina E (α tocoferol) este un important antioxidant liposolubil. Descoperită în 1936, în uleiul de

germeni de grâu, vitamina E a fost mult timp asociată numai cu fecunditatea. Astăzi, este recunoscută ca
fiind cea mai puternică dintre vitaminele protectoare, cu o acțiune de trei ori mai mare decât vitaminele C și
129
Irina Hunian, Mihail Hunian, „ABC de cosmetic”, Editura tehnică, București, 1969, p. 10.
130
Australia New Zealand Food Standards Code "Standard 1.2.4 - Labelling of ingredients". Retrieved 2011-10-27.
131
A. Ea protejează în mod direct celulele de oxidarea grăsimilor împiedicând radicalii liberi să se propage.
Vitamina E este prezentă, în realitate, în numeroşi compuși, incluzând alfa-, beta-, delta- și gamma-
tocoferol, precum și în alfa-, beta-, delta- și gamma-tocotrienol131.
Studiile indică faptul ca vitamina E poate încetini procesul de îmbătrânire și preveni îmbătrânirile
premature prin prelungirea duratei de viaţă a celulelor, menţinându-se astfel funcția organelor. Majoritatea
cantităţii de vitamina E din organism este înmagazinată în muşchi și ţesuturi adipoase, dar concentraţia cea
mai mare se află în glanda pituitară, glanda suprarenală și în testicule.
O parte dintre beneficiile vitaminei E poate fi datorată capacităţii sale de a împiedica oxidarea
vitaminelor A și C, menţinându-le astfel potenţialitatea. Mai mult, vitamina E ajută creşterea nivelului
superoxid dismutazei din organism, o enzimă care, ca și vitamina E, are o mare capacitate de distrugere a
radicalilor liberi.
Vitamina E este capabilă, de asemenea, să prevină râncezirea grăsimilor nesaturate (PUFA) prin
oxidare, prevenind astfel deteriorările produse de radicalii liberi ce pot rezulta prin ingerarea acestor
grăsimi. Datorită capacităţii sale antioxidante.
Aplicații în cosmetologie: Are acțiune emolientă, cicatrizantă, regeneratoare, reepitelizantă,
fotoprotectoare. Vitamina E activează circulația sangvină a țesuturilor periferice, influențează favorabil
regenerarea pielii.
Vitamina E din uleiul de germeni de grâu sau de porumb este folosită în preparatele cosmetice, dar
nu în acelea care conțin vaselină. Produsele vegetale cu vitamina E se întrebuințează ca preparate anti-age
și ca fotoprotectoare.

VITAMINE HIDROSOLUBILE
COMPLEXUL B

Complexul B este un grup reprezentat de cel puţin 8 vitamine hidrosolubile:

 tiamina (vitamina B1),
 riboflavinele (vitamina B2),
 niacina (vitamina PP, vitamina B3),
 piridoxina (vitamina B6),
 biotina (vitamina B8),
 cobalaminele (vitamina B12),
 acidul pantotenic (vitamina B5),
 acid folic (vitamina B9).
Aceste vitamine se găsesc împreună în natură și sunt într-o strânsă interrelaţie funcţională.
HO

Cl- HN
HO OH N HN

HO HN O N O O
+ N
N H2N N HO

HO HO N HN
S H 2N N
HO O OH
O
tiamina piridoxina acid pantothenic acid folic

Aplicații în cosmetologie: intră în compoziția unor preparate cosmetice: creme, emulsii. Acidul
pantotenic este folosit sub formă de pantotenat de calciu în loțiuni de păr și este activ împotriva căderii
părului. Vitamina B2 se folosește în preparatele derato-cosmetice întrebuințate în tratarea eczemelor
seboreice, eczemei generalizate, acneea rozacee, prurigo-ul infantil. Vitamina B 6 prezintă importanță pentru
metabolismul țesuturilor pielii.
Produse vegetale întrebuințate în cosmetologie: Faex medicinalis.

VITAMINA C (ACID ASCORBIC)

OH HO
HO

131
Burton, Graham W., and Maret G. Traber. "Vitamin E: antioxidant activity, biokinetics, and bioavailability." Annual
review ofOnutritionOH
10.1 (1990): 357-382.
O
acid ascorbic
132
Vitamina C (acidul ascorbic) este reprezentată de izomerul levogir al γ-lactonei acidului 2,3-dienol-L-
gluconic.
Poate fi sintetizată de organismele vegetale şi de majoritatea speciilor regnului animal, cu excepţia
primatelor şi a cobaiului. Acidul ascorbic este ușor distrus când este expus la acțiunea oxigenului și acest
proces este accelerat de lumină și căldură
Aplicații în cosmetologie: are acțiune antioxidantă, intervine în formarea pigmentului pielii
(melanina) și în metabolismul sulfului. Vitamina C protejează organismul de efectele radicalilor liberi cu
acțiune de reparaţie a ADN-ului. O parte considerabilă din utilitatea vitaminei C pare să provină din rolul pe
care îl are că antioxidant, Acționând ca factor anti-aging.
Produse vegetale întrebuințate în cosmetologie: Cynosbati fructus, Hippophae fructus.

VITAMINA H
Vitamina H (biotina, factorul pielii, vitamina antiseboreică) se găsește în drojdia de bere, tărâțe de
orez și se folosește în psoriazis, acnee, căderea părului.
Aplicații în cosmetologie. Vitamina H are și acțiune fotoprotectoare.

VIII.11. OZE (GLUCIDE)

Ozele sunt substanţe naturale fundamentale, de obicei ternare (alcătuite din C, H, O), rezultate din
metabolismul primar al plantelor cu clorofilă, alături de proteine și lipide. Sunt universal răspândite în
organismele vegetale şi animale, au o structură chimică puţin diversificată și cuprind atât monomeri cât și
produşii lor de condensare (tabel 16).

Tabel nr. 16. Clasificarea principiilor active ce conţin oze

Oze Polioli Ozide Alţi compuşi chimici
care conţin oze
pentoze (D-xiloză, L-arabinoză); aciclici (D-manitol, D- holozide (2-n oze)  glicoproteine
metilpentoze (D-digitaloză, L- sorbitol, D-dulcitol); (lectine);
ramnoza); dezoximetilpentoze (D-
digitoxoză);
hexoze, aldohexoze (D-glucoză, D- ciclici (quercitol, oligozide (2-10 oze), diholozide  glicolipide și
manoză, D-galactoză); inozitol, fitină).  omogene (genţiobioză) glicosulfolipide;
cetohexoze (L-fructoză);  mixte (zaharoză)
poliholozide (11-n oze)  glicorezine;
 omogene  glicoalcaloizi;
 hexozane  acizi nucleici.
 glucani (celuloza, amidon,
dextrani)
oze aminate (D,L-glucozamina).  fructani (inulina, triticina)
 mixte = poliholozide (pectine,
mucilagii, gume)
OH HOCH2 OH Oze simple
O
HO HO
HO O
OH CH2O Produse
vegetale întrebuințate în cosmetologie. Dintre produsele
OH H
HO vegetale cu oze întrebuințate în cosmetologie în obținerea multor
D - glucoza D - fructoza preparate cosmetice (creme, unguente, șampoane, balsamuri,
soluții pentru păr) se întrebuințează Mel depuratum. Dintre
poliholozidele omogene întrebuințate în cosmetică este amidonul iar dintre poliholozidele mixte se
întrebuințează: Lini semen, Althaeae radix et folium, Tiliae folres, Farfarae folium, Plantaginis folium,
Verbasci folres, Gummi arabicum, Gummi tragacanthae.

133
IX. MONOGRAFII DE PRODUSE VEGETALE ȘI ANIMALE. APLICAȚII ÎN COSMETOLOGIE.

IX.1. PRODUSE VEGETALE CU SAPONOZIDE

CALENDULAE FLORES

Flori de gălbenele
Sunt inflorescenţele cu sau fără receptacul, complet deschise recoltate de la Calendula officinalis L.
(Asteraceae), gălbenele, filimică, cu un conținut de cel puțin 0,4% flavonozide, exprimat în hiperozidă
(C21H20O12)132.
Compoziţie chimică: saponozide reprezentate de mono- și bidesmozide ale aciului oleanolic
(calendulozidele A-H)133, alcooli triterpenici (α- și β-amirenol, arnidiol, calenduladiol, taraxasterol, ψ-
taraxasterol134, heliantrioli, ursadiol, lupeol), diesteri și monoesteri ai alcoolilor terpenici (faradiol-3-O
palmitat, faradiol-3-O-miristat, faradiol-3-O-laurat [16], arnidiol-3-O-palmitat, arnidiol-3-O-miristat, arnidiol
3-O-laurat, calenduladiol-3-O-palmitate, calenduladiol 3-O-miristat, steroli (stigmasterol, sitosterol,
npesterol), flavone (quercetol, izorhamnetozidă 135, isoquercetozidă, izoramnetozidă-3-O-β-D-glicozidă,
narcisozidă, calendoflazidă136, calendoflavozidă, calendoflavobiozidă, rutozidă, neohesperidoside,
izorhamnetol-3-O- neohesperidozidă, izoramnetozidă -3-O- 2 - Grhamnosil rutinozidă, izoramnetozidă-3-
Orutinoside, quercetol-3-O-glucozida și quercetol-3-O-rutinozidă137., carotenoide 7,71% (neoxantina, 9-Z-
neoxantina, violaxantina, luteina, 9 / 9'-luteina, , 13 / 13'-Z-lutein, mutatoxantina, licopina, neolicopina A,
alfa și beta caroten, 9-Z-violaxantina, α-criptoxantină, β-criptoxantină, rubixantina, xantofila, flavoxantina,
crizantemaxantina), aminoacizi138 4,5% (alanina, arginina, acidul aspartic, aspargine, valină, histidină, acid
glutamic, leucina, lizina, prolină, serină, tirozină, treonina, metionina și fenilalanina), compuşi poliinici (acid
calendulic), cumarine139 (umbeliferona, esculetol, scopoletol), esteri cafeil chinici (acid clorogenic), acizi
polifenolici (cafeic, vanilic, siringic, o-cumaric), taninuri, substanţe amare, 0,13-0,97 140 % ulei volatil cu
monoterpene și sesquiterpene oxigenate (α-thuien, α-pienen, sabinen, β-pienen, limonen, 1,8-cineol, p-
cimen, α-humulen, epibiciclo-sequifelandren, germacren D, aloaromadendren, β-salien, calaren, murolen,
δ-cadinen, α-cadinen, nerolidol; rezine, steride (esteri ai colesterolului cu acizii lauric, miristic, palmitic,
margaric), poliholozide omogene, vitamina C, substanțe proteice, săruri minerale, mangan.

132
***Convention on the Elaboration of a European Pharmacopoeia, European Pharmacopoeia, Council of Europe,
Strasbourg, 6th ed, supplement; 2006: 249-251, 255.
133
Viorica Istudor, „Farmacognozie, Fitochimie, Fitoterapie”, Vol. I, Ed. Medicală, București, 1998, p. 314-316.
134
Muley, B. P., S. S. Khadabadi, and N. B. Banarase. "Phytochemical constituents and pharmacological activities of
Calendula officinalis Linn (Asteraceae): A review." Tropical Journal of Pharmaceutical Research 8.5 (2009).
135
Kurkin VA and Sharova OV. Flavonoids from calendula officinalis flowers. Khim Prir Soed, 2007; 2: 179-180.
136
Vidal-Ollivier E. Flavonol glycosides from Calendula officinalis flowers. Planta Med, 1989; 55: 7373.
137
Ukiya M, Akihisa T, Yasukava K, Tokuda H, Suzuki T, Kimura Y. Antiinflammatory, anti-TumorPromoting and
Cytotoxic Activities of Constituents of Marigold (Calendula officinalis) Flowers. J Nat Prod, 2006; 69: 1692-1696.
138
Abajova RL, Aslanov SM, Mamedova ME. Amino acids of calendula officinalis. Chemistry of Natural Compounds,
1994; 30(15): 641-641.
139
Kerkach AI, Komissarenko NF and Chernobai VT. Coumarines of the inflorescences of Calendula officinalis and
Helichrysum arenarium. Khim Prir Soed, 1986; 6: 777-777.
140
Okoh OO, Sadimenko AA, Afolayan AJ. The effects of age on the yield and composition of the essential oils of
Calendula officinalis. J Appl Sci; 2007; 7(23): 3806-3810.
134
 Acţiune: cicatrizantă (creșterea conținutului de colagenhidroxiprolină și hexosamine141), citotrofică,
protectoare, antiinflamatoare (prin saponozide și mai ales prin esterii alcoolilor terpenici 142), antibacteriană
pe tulpinile Porphyromonos gingivalis, Prevotella spp., Furobacterium nucleatum, Caphocytophaga
gingivalis, Veilonella parvula, Eikenella corrodens, Peptostreptococcus micros și Actinomyces odontolyticus),
antifungică pe Candida albicans, Candida dubliniensis, Candida parapsilosis, Candida glabrata, Candida
tropicalis, Candida guilliermondii, Candida krusei și Rhodotorella spp143.
Aplicații în cosmetologie: hidratant, degresant, cicatrizant sub formă de loțiuni, linimente și creme
şi în dermatologie (plăgi, degerături, arsuri, eriteme fesiere).
Formule cosmetice:
Cremă hidratantă Cremă nutritivă de Loțiune tonică cu Loțiune after shaving
noapte gălbenele
ulei de măsline 12 părti Calendulae flores 500 g Ulei mineral 91 g Calendulae flores 665 g
ceară de albine 6 părți Alcool (natural) 500 mL Parafină 12 g Apă distilată 37 g
camfor 1,5 g Grăsime vegetală 500 g Cetaceum 10 g Glicerină 1 g
acid carbolic 95% 6 g Parfum q.s. Alcool cetilic 2 g Silicat de Aluminiu 8 g
glicerină 4 părți Tinctură de benzoe 5 Ceara de albine 21 g Parfum 28 g145.
tinctura saturată de mL144. Extract apos de gălbenele
proaspete 2 flori mai de 125 g
gălbenele ½ parte
borax 1,5 g. Colesterol 1 g
Protegin NX 3 g
Hidrocol 1 g
Tegosept 1 g
Metilceluloză 1 g
Ulei trandafir 1 g146.

SAPONARIAE RADIX

Rădăcină de săpunariţă
Produsul este alcătuit din rizomii și rădăcinile uscate după recoltare, provenite de la două specii de
Caryophylaceae:
 Saponaria officinalis L., săpunariţă, ciuin roşu, care furnizează produsul Saponariae rubrae radix ce
trebuie să conţină cel puţin 8% saponine cu acţiune hemolitică;
 Gypsophila paniculata L., ciuin alb, floarea miresii de la care se obţine Saponariae albae radix, cu cel
puţin 18% saponine cu acţiune hemolitică.
Compoziţie chimică: saponozide triterpenice reprezentate de heterozide ale gipsogenolului
(saponozida A, B, C, D) și ale acidului gipsogenic (saponarozida A, B, C) 3-O-β-d-galactopiranozil- (1 → 2) - [-
β d-xilopiranozil- (1 → 3)] - β-d-glucuronopiranozil acidului quillaic, 28-O-β-d-xilopiranozil-(1→3)-β-d-
xilopiranozil-(1→4)-α-l-rhamnopiranozil-(1→2)-[β-d-xilopiranozil-(1→3)-β-d-4-O-acetilquinovopiranozil-
(1→4)]-β-d-fucopiranozidă, 3-O-β-d-galactopiranozil- (1 → 2) - [β-d-xilopiranozil- (1 → 3)] - β-d-
glucuronopiranozil acidului quillaic28-O-β-d-xilopiranozil-(1→3)-β-d-xilopiranozil-(1→4)-α-l-

141
Frankic T, Salobir K, Salobir J. The comparison of în vivo antigenotoxic antioxidative capacity of two propylene glycol
extracts of Calendula officinalis (Marigold) and vitamin E în young growing pigs. J Anim Physiol Anim Nutr, 2008; 41: 1-
7.
142
Della LR. Topical anti-inflammatory activity of Calendula officinalis extracts. Planta Med, 1990; 56: 658-658.
143
Gazim ZC, Rezende CM, Fraga SR, Svidzinski TE, Cortez DG. Antifungal activity of the essential oil from calendula
officinalis l. (asteraceae) growing în brazil. Braz. J. Microbiol 2008; 39: 61-63.
144
Panda, H. Handbook on medicinal herbs with uses. Asia Pacific Business Press Inc., 2004.
145
Ibidem.
146
Panda, H. Handbook on medicinal herbs with uses. Asia Pacific Business Press Inc., 2004.
135
rhamnopiranozil-(1→2)-[β-d-4-O-acetilquinovopiranozil-(1→4)]-β-d-fucopyranoside 147, oze, galactozani,
compuși polifenolici, gume, lipide, 0,18 % ulei volatil.
Acţiune: proprietăţi detergente.
Aplicații în cosmetologie: folosit în dermatologie şi cosmetică pentru propriețățile detersive în
loțiuni, săpunuri vegetale.
Formule cosmetice:
 Emulsie cosmetică L/H care cuprinde 3 până la 30% un emulgator, lecitină sau o soluție extractivă ce
conține saponozide din mai multe specii printre care și Saponaria officinalis L, 0.3-30% suc de aloe sau un
extract apos de suc de aloe148.
 Un preparat cosmetic de îngrijire a pielii corpului, care conține pe lângă alte produse vegetale
săpunăriță, accelerează producția de ceramidă și formează un film polimeric149.
 Gel de duș cu Saponaria officinalis L. (săpunariță) care conține un agent de spumare sintetic și un
antioxidant în proporție de 0,52% până la 1,1%150.

QUILLAJAE CORTEX

Lemn de panama
Este scoarța lipsită de suber, recoltată de pe tulpinile speciilor Quillaja saponaria Molina, Quillaja
smegmadermos D.C., (Rosaceae).
Compoziție chimică: saponozide 10%151, peste 100 de saponozide triterpenice, bidesmozide ale
acidului quillaic (16-hidroxigipsogenol) și gipsogenolului cu acizi uronici, oze simple și acilate. Saponozidele
triterpenice conținute sunt surfactanți neionici, resistenți la sare, căldură, și foarte stabili la pH acid.
Structura saponozidelor triterpenice ale acidului quillaic este următoarea: la agliconul triterpenic pentaciclic
a acidului quillaic, se leagă la C 3 și la C 28 lanțuri frecvent ramnificate de oze uneori acilate 2 până la cinci
oze152. Mai conține oze simple, poliholozide (lactozină) polifenoli și taninuri.
Acțiune: antiseptică, degresantă.
Aplicații în cosmetologie: se folosește în tratamentul seboreei, ca spumant în pastele de dinți,
agent emulsionant în obținerea preparatelor cosmetice, în obținerea apelor micelare întrebuințate în
cosmetică.
Formule cosmetice:
Soluție micelară 10 plantă g/g. Soluția necesită polmeri de îngroșare, pentru a ajunge la proprietăți
reologice optime, ca: Cocamid DEA, PEG 120 metillglucoză dioleat, PEG-90 gliceril izostearat - Laureth-2,
toate folosite la o concentrație activă de 3%.
Adăugarea de săruri minerale NaCl, KCl sau MgCl2 nu a îmbunătățit proprietățile reologice.
Extractul se poate folosi ca apă micelară sau în șampon153.

SAPINDUS PERICARPIUM

Nuci de săpun
Reprezintă pericarpul fructelor specie Sapindus mukorossi Gaerth sau Sapindus saponaria L.
arborele de săpun din familia Sapindaceae.
147
Jia, Zhonghua, Kazuo Koike, and Tamotsu Nikaido. "Major triterpenoid saponins from Saponaria officinalis."  Journal
of natural products 61.11 (1998): 1368-1373.
148
Znaiden, Alexander Paul, Brian Andrew Crotty, and Paul Dennis Gural. "Moistened cosmetic eye treatment fads."
U.S. Patent No. 6,159,487. 12 Dec. 2000.
149
Yamaki, Kazuhiro, et al. "External skin care composition." U.S. Patent Application 10/915,332.
150
Dweck, Anthony C. "Formulating with natural ingredients." Cosmetics and toiletries 116.5 (2001): 57-60.
151
Viorica Istudor, Farmacognozie, Fitochimie, Fitoterapie, Vol. I, Ed. Medicală, București, 1998, p. 318.
152
Rigano, L., N. Lionetti, and R. Otero. "Quillaja triterpenic saponins–the natural foamers."  SOFW-Journal 135.4
(2009): 1-9.
153
Ibidem.
136
 Compoziție chimică: saponozide (10% -11.5%) în pericarp. Saponozidele triterpenice din Sapindus
pericapium sunt de trei tipuri (saponozide de tip olanolic, cu structură damaranică și saponozide cu
structură tirucalica)154. Oleanozidele sunt numite sapindozide A, B, C, D și au ca aglicon hederagenolul. Dea
semenea tot saponozide olenolice sunt și sapinmusaponozida KN, mukorozisaponozida G și E1.
Saponozidele de tip damaranic sunt Sapinmusaponodidele A și B, C, și E. Saponozidele de tip
tirucalic sunt sapinmusaponozidele F, J și sapinmusaponozida Q și R. Produsul vegetal mai conține
polifenoli155, flavonozide, lipide, oze (10 %) și poliholozide156.
HOOC

Acid tirucalic

Acțiune: detergentă157,158, antimicrobiană, antifungică, antiinflamatoare, ihnibitoare a tirozinazei.

Aplicații în cosmetologie: ca spumant în șampoane, geluri de duș, loțiuni, paste de dinți, agent
emulsionant în obținerea preparatelor cosmetice, în obținerea apelor micelare.
Formule cosmetice:
Șampon cu Sapindus pericapium
1. Extract cu Sapindus pericapium159 21.0 mL 19.00 mL

2. Polietilen glicol- 400 (PEG-400) 2.00g 2.50g

3 Apă qs qs
4. Aloe vera 2.00g 2.00g
5. Poliquaternium-7 6.25g 6.33g
6. Lauril sulfat de sodiu 25.00g 25.40g
7. Cocoamido propil betaina (CAPB) 12.50g 13.10g
8. Clorură de sodiu 1.00g 1.00g

MIMOSA TENUIFLORA

Scoarțele speciei Mimosa tenuiflora (Wild.) (Mimosaceae).

Compoziție chimică: heterozide- ale fitosterolilor, acidului oleanolic şi acidului macherinic (acid 21-
p-hidroxi-oleanolic) denumite mimonozide (A - C), saponozide sterolice (3-O-β-D-glucopiranozil
campesterol, 3-0-β-d- glucopiranozil stigmasterol and 3-0-β-d- glucopiranozil β-sitosterol) lupeol,
campesterol, stigmasterol and β-sitosterol)160,

154
Upadhyay, Aparna, and D. K. Singh. "Pharmacological effects of Sapindus mukorossi."  Revista do Instituto de
Medicina Tropical de São Paulo 54.5 (2012): 273-280.
155
Singh, Reetika, and Nishi Kumari. "Comparative determination of phytochemicals and antioxidant activity from leaf
and fruit of Sapindus mukorrossi Gaertn.–A valuable medicinal tree" Industrial Crops and Products73 (2015): 1-8.
156
Nivsarkar, Manish, et al. "Sperm membrane modulation by Sapindus mukorossi during sperm
maturation." Corpus 92 (2002): 0-01.
157
Ghagi, Rupeshkumar, et al. "Study of functional properties of Sapindus mukorossi as a potential bio-
surfactant." Indian Journal of Science and Technology 4.5 (2011): 530-533.
158
Yang, Chao-Hsun, et al. "Foam properties, detergent abilities and long-term preservative efficacy of the saponins
from Sapindus mukorossi." J. Food Drug Anal 18.3 (2010): 155-160.
159
Namita, Nimisha. "formulation and evaluation of herbal shampoo having antimicrobial potential." int j pharm
pharm sci 5.3 (2013): 708-12.
160
Anton, R., et al. "Pharmacognosy of Mimosa tenuiflora (willd.) poiret." Journal of ethnopharmacology 38.2 (1993):
145-152.
137
 Acțiune: citotrofică asupra fibroblastelor161 murine și umane şi au un efect sinergic cu diverse
imunostimulatoare (concavalina A, lipopolizaharide), antimicrobiană 162.
Aplicații în cosmetologie: în Mexic se utilizează scoarţa speciei în diferite afecţiuni dermatologice
ca analgezic şi regenerator tisular, în preparate cosmetice 163.
Formule cosmetice:
 cremă cu oxid de zinc și extract de Mimosa tenuiflora (Wild.)164.
Compus g%
Apă deionizată 10
Oxid de zinc 12.5
Octildodecil neopentanoat 7.5
Uree 10
Trietanolamină 5
Acid stearic 4
Cetil fosfat 2.5
Sorbitol 4
Lanolină 3
Octilmetoxicinamat 3
Gliceril stearat 2.5
Alcool cetilic 2.5
Trigliceride ale acidului 2.5
caprilic
Dimeticona 2.5
4 benzofenonă4 2.5
Acid lactic 2.5
Lanet-40 2
Stearil octanoat 2.5
Ulei de Melaleuca alternifolia 2
Ulei de Lavandula angustifolia 3
Mimosa tenuiflora extract 2
Aloe barbedensis extract 2
Alantoină 0.2
Metil/etil/propil/butil parabeni 0.4

HIPPOCASTANI SEMEN

Semințe de castan
Seminţele speciei Aesculus hippocastanum L. (Hippocastanaceae), castan sălbatic, castan porcesc.
Compoziție chimică: saponozide triterpenice de tip β-amirinic cunoscut sub denumirea de escină 165
din care 30% îl reprezintă escinele, α și β escoina, criptoescină A și B. Alte principii active mai conține
flavonozide, proantociani, taninuri catehice, oze simple, cumarine (pavietină, amidon, lipide, vitamine ale
complexului B (în seminţele proaspete).

161
Zippel, Janina, Alexandra Deters, and Andreas Hensel. "Arabinogalactans from Mimosa tenuiflora (Willd.) Poiret
bark as active principles for wound-healing properties: Specific enhancement of dermal fibroblast activity and minor
influence on HaCaT keratinocytes." Journal of ethnopharmacology 124.3 (2009): 391-396.
162
Lozoya, X., et al. "Experimental evaluation of mimosa tenuiflora (willd.) poir.(Tepescohuite) I. Screening of the
antimicrobial properties of bark extracts."Archivos de Investigación Medica 20.1 (1988): 87-93.
163
Kole, Prashant L., et al. "Cosmetic potential of herbal extracts." Natural Product Radiance 4 (2005): 315-21.
164
Vromen, Jacob. "Micronized zinc oxide skin protector formulation." U.S. Patent Application 10/204,285.
165
Sirtori, Cesare R. "Aescin: pharmacology, pharmacokinetics and therapeutic profile." Pharmacological Research 44.3
(2001): 183-193.
138
 Acțiune: antiinflamatoare166 (saponozide), antioxidantă prin ihnibarea peroxidării lipidelor
membranare (proantocianidoli), antiage167, antivirală(flavonozide)168., antifungică (cumarine)169.
Aplicații în cosmetologie: în creme anti-age.170
Formule cosmetice:
 Emulsie U/A171;
Ingrediente Cantitate g%
Apă 40
Propilenglicol 39.5
Polivinilpirolidonă 5
Polisorbat 80 5
Pantenol (D-(+)-2,4-dihidroxi-N-(3- hidroxipropil)-3,3-dimetilbutilramide) 5
Extract de Ruscus aculeatus 1
Extract de Centella asiatica 1
Extract de calendulae flores 1
Extract de Glycyrrhiza glabra 1
Extract de Hippocastani semen 1
Metilparaben/Propilparaben 5

HEDERAE FOLIUM

Frunze de iederă
Frunzele tulpinilor sterile sau fertile de la Hedera helix L. iederă, (Araliaceae), uscate după recoltare.
Compoziție chimică: 5 - 8 % saponine triterpenice cunoscute sub numele hederasaponine (A-I).
Heterozidele triterpenice sunt cunoscute sub denumirea de hederasaponine și sunt bidesmozide ale
hederagenolului (1,7–4,8% hederacozida С, 0,4–0,8% hederacozida D, 0,1–0,2% hederacozida В, 0,1–0,3%
α-hederina). Alte principii active conținute sunt sunt: flavonozide, anthoccianozide, coumarine, acizi
fenolici, aminoacizi, steroli, vitamine, ulei volatil, ulei gras, β-lectine și poliacetilene172,173.
Acțiune: antiinflamatoare, antiedematoasă, antimicotică, antibacteriană, cicatrizantă,
antipruriginoasă, antiparazitară.
Aplicații în cosmetologie: răni, ulcerații, hederacozidele C, B și α-hederina se întrebuințează în
tratamentul liposclerozei (celulitei).
Formule cosmetice: gel anticelulitic; apa, dipropilenglicol, Hedere folium, Equiseti herba, carbomer,
hidroxid de sodiu, alga marină brună (Fucus vesiculosis), acid linoleic conjugat (CLA), L-Carnitina, Rosmarini
folium, nicotinat de metil , cloroacetamida, acid blue (CI 42051).

166
Matsuda, Hisashi, et al. "Effects of escins Ia, Ib, IIa, and IIb from horse chestnut, the seeds of Aesculus
hippocastanum L., on acute inflammation în animals." Biological & pharmaceutical bulletin 20.10 (1997): 1092-1095.
167
Wilkinson, J. A., and A. M. G. Brown. "Horse Chestnut–Aesculus Hippocastanum: Potential Applications în Cosmetic
Skin‐care Products."International journal of cosmetic science 21.6 (1999): 437-447.
168
Wei, Feng, et al. "Antiviral Flavonoids from the Seeds of Aesculus c hinensis."Journal of natural Products 67.4
(2004): 650-653.
169
Curir, Paolo, et al. "Pavietin, a Coumarin from Aesculus pavia with Antifungal Activity⊥." Journal of natural
products 70.10 (2007): 1668-1671.
170
Mukherjee, Pulok K., et al. "Bioactive compounds from natural resources against skin aging."  Phytomedicine 19.1
(2011): 64-73.
171
Bellamy, David. "Panthenol and natural organic extracts for reducing skin irritation." U.S. Patent Application
11/014,243.
172
Christensen, Lars P., Jørgen Lam, and Tove Thomasen. "Polyacetylenes from the fruits of Hedera
helix." Phytochemistry 30.12 (1991): 4151-4152.
173
Facino, Roberto Maffei, et al. "Anti‐Elastase and Anti‐Hyaluronidase Activities of Saponins and Sapogenins from
Hedera helix, Aesculus hippocastanum, and Ruscus aculeatus: Factors Contributing to their Efficacy în the Treatment of
Venous Insufficiency." Archiv der Pharmazie 328.10 (1995): 720-724.
139
EQUISETI HERBA

Coada calului
Tulpinile sterile, provenite de la specia Equisetum arvense L. (Equisetaceae), coada calului, cu un
conţinut în substanţe solubile de cel puţin 20%.
Compoziție chimică: saponozide triterpenice reprezentate de equisetonină, oze, compuși fenolici
(petrosin) flavonozide (apigenol, luteolină, kaempferol-3-O-glucozidă și quercetozidă-3-O-glucozidă, ulei
volatil, acizi organici, dioxid de siliciu.
Acțiune: antiedematoasă, emolientă.
Aplicații în cosmetologie: tratamente cosmetice emoliente, inflamații, edeme, degerături.
Formule cosmetice: Emusii cu lipozomi174.

SENEGAE RADIX
Rădăcină de senega
Reprezintă rizomul şi rădăcinile speciei Polygala senega L. (Polygalaceae), originară din regiunile
muntoase ale S.U.A. şi Canadei, astăzi mult cultivată în S.U.A.
Compoziție chimică: 5 - 10 % saponozide denumite senegine (senegozide) care sunt bisbesmozide
ale presenegenolului cu glucoza la oxidrilul de la C 3, cu un lanţ ozidic la C 28 alcătuit din fucoză, ramnoză,
xiloză, galactoză şi acid 3,4-dimetoxi- cinamic (senegozidele II, III) sau p-metoxic inamic (senegozida IV). Alţi
constituenţi: senegasaponozidele A - D (glicozide acilate ale presene-genolului), acizi triterpenici liberi (acid
poligalic, acid poligalacic, acid quilaic şi hidroxisenegenol), ulei volatil conţinând monotropitozidă
(primverozida salicilatului de metil), aspinasteril glucozida, poligalitol (poliol).
Acțiune: antiinflamatoare, antioxidantă175, antimicrobiană176.
Aplicații cosmetologie: tratamentul scalpului177, tratamentul zonei din jurul ochilor 178.
Formule cosmetice: șampoane179, loțiuni, creme.

IX.2. PRODUSE VEGETALE CU LIPIDE

ADEPS LANAE ANHYDRICUS

Lanolină anhidră
Lanolina anhidră este materia grasă extrasă şi purificată din lâna de oaie (Ovis aries L.- Bovideae).
Compoziție chimică: 60% acizi graşi (cerotic şi lanopalmitic, una din formele stereoizomere ale
acidului a-hidroxipalmitic) esterificaţi cu alcoolul cerilic, colesterol, dihidrocolesterol. Partea insaponifiabilă
a lanolinei conţine alcooli liberi, hidrocarburi parafinice și acetone steroidice. Se topeşte lanolina la
temperatura de 36-400C.
Acțiune: emolientă.
Aplicații în cosmetologie: ca bază pentru unguente cosmetice, creme, cold creme, săpunuri,
șampoane, balsamuri și ca emulgator H/L.
Formule cosmetice:
 Cold cremă cu lanolină:
174
Pardeike, Jana, Aiman Hommoss, and Rainer H. Müller. "Lipid nanoparticles (SLN, NLC) în cosmetic and
pharmaceutical dermal products." International journal of pharmaceutics 366.1 (2009): 170-184.
175
Amarowicz, R., B. Barl, and R. B. Pegg. "Potential natural antioxidants from Saskatchewan indigenous
plants." Journal of Food Lipids 6.4 (1999): 317-329.
176
Van Wyk, Candice, Francien Susanna Botha, and Vanessa Steenkamp. "În vitro antimicrobial activity of medicinal
plants against oral Candida albicans isolates." (2009).
177
Iino, Masato, et al. "Composition and method for scalp and hair treatment." U.S. Patent Application 13/329,639.
178
Cassin, Guillaume, and Myriam Kauffmann. "Cosmetic composition for face and the area around the eyes." U.S.
Patent Application 13/988,242.
179
Iino, Masato, et al. "Composition and Method for Scalp and Hair Treatment." U.S. Patent Application 11/794,120.
140
 Ceară 8g
 Lanolină anhidră 36 g
 Ulei de arahide 36 g
 Apă 20 g
 Parfum q.s.

141
 Unguente pe bază de lanolină
1. Lanolină 75 g 2. Lanolină anhidră 35 g
Apă distilată 25 g Vaselină albă 35 g
Parfum 1g Apă distilată 30 g
Ulei de trandafiri 1 g
3. Lanolină anhidră 30 g 4. Lanolină anhidră 25 g
Vaselină albă 35 g Unt de cacao 70 g
Ulei de parafină 10 g Cetaceum 5 g
Apă distilată 25 g Ulei de parafină 10 g
Ulei de trandafiri 1 g Parfum 1 g
5. Lanolină anhidră 20 g 6. Lanolină anhidră 20 g
Vaselină albă 60 g Ceară albă 10 g
Oxid de zinc 50 g Cetaceum 10 g
Apă distilată 15 g Ulei de parafină 65 g
Parfum 1 g Apă distilată 25 g
Borax 0,5 g
Ulei de trandafiri 0,5 g

CACAO OLEUM

Unt de cacao
Untul de cacao este grăsimea obţinută prin presarea la cald a seminţelor fermentate, recoltate de la
specia Theobroma cacao L. (Sterculiaceae), arborele de cacao.
Se fermentează, se torefiază şi se presează la cald.
Compoziție chimică: Seminţele curăţite conţin: 45-55% ulei gras, 1 -2% alcaloizi (teobromină și
urme de cafeină), taninuri, flobafene. Tegumentul seminţelor conţine 0,4-1 % teobromină. Untul de cacao
este alcătuit din gliceride mixte ale acizilor lauric, palmitic (până la 25%), stearic (până la 34%), arahidonic
(urme), oleic (până la 43%), linoleic (2%), vitamina D.
Acțiune: emolientă.
Aplicații în cosmetologie: baze de unguent, creme, cerate, măști cosmetice, și farduri.
Formule cosmetice:
 Mască cosmetică:
 Parafină 100 g
 Lanolină 8 g
 Unt de cacao 20 g
 Ceară albă 20 g
CERA FLAVA

Ceara galbenă
Ceara galbenă este produsul obţinut prin topirea fagurilor de albine (Apis melifica L. – Apideae).
Compoziție chimică: Conţine cel puţin 70% şi cel mult 75% esteri ai alcoolilor superiori, cu acizii
palmitic, hidroxipalmitic şi cerotic, 14% acizi graşi liberi, 12% hidrocarburi corespunzătoare alcoolilor din
ceară şi cantităţi mici de alcooli liberi.
Ceara este formată din 70 - 75% miricină (insolubilă la cald) şi 18% cerină (uşor solubilă la cald,
precipită la rece).
Ceara galbenă prin albire dă produsul numit „Cera alba”- ceara albă. Albirea cerii galbene constă în
primul rând în topirea şi turnarea acesteia pe un cilindru care se învârteşte în apă rece. în acest mod ceara
se solidifică și ia forma unei benzi, care apoi este expusă soarelui. Albirea artificială cu bioxid de sulf, clor,
apă oxigenată etc. nu este permisă pentru ceara albă farmaceutică, deoarece aceşti agenţi oxidanţi
influenţează calitatea cerii prin derivaţii cloraţi, sulfuraţi etc., pe care îi conţine.
Ceara albă are aceeaşi compoziţie chimică ca şi ceara galbenă.
Acțiune: emolientă.

142
 Aplicații în cosmetologie: la prepararea unguentelor, cremelor, săpunurilor, pastelor depilatoare,
emplastrelor, ceratelor.
Formule cosmetice:
Cremă demachiantă:
 Ceară de albine 5 g
 Ulei de parafină 55 g
 Parfum 1g

CETACEUM

Cetaceu
Ceară cristalină purificată, care provine din cavităţile craniene şi pericraniene ale caşalotului
Physeter macrocephalus L. sau Physeter catodon L. (Physeteridae) și în care predomină palmitatul sau
miristatul de cetil.
Compoziție chimică: 20% gliceride și 80% ceride, cetină (esterul palmitic al alcoolului cetilic).
Acțiune: emolientă.
Aplicații în cosmetologie: la prepararea cremelor cosmetic, la creșterea consistenței cremelor.
Formule cosmetice:
 Cold cremă:
 Ceară albă 8 g
 Cetaceum 8 g
 Ulei de parafină 55 g
 Borax 0,5 g
 Apă distilată 30 g
 Ulei de trandafiri 1g

HELIANTHI OLEUM

Ulei de floarea soarelui

Uleiul de floarea soarelui este uleiul fix obţinut, prin presare la rece şi centrifugare sau prin alte
procedee mecanice, din seminţele fără pericarp ale plantei Helianthus annuus L. (Asteraceae), floarea
soarelui.
Compoziție chimică: Seminţele conţin în cotiledoane circa 35-36% ulei gras. Uleiul de floarea
soarelui este semisicativ format din gliceridele acizilor oleic (57-59%) și linoleic (85%) și linolic (57-59%). Mai
conţine cantităţi mici de gliceride ale acizilor palmitic şi stearic, arahidonic şi lignoceric (6-10%), carotenoide
și lecitină, o serie de fltosteroli, substanţe tanante, minerale (tab. 17).

Tabel nr. 17. Compoziția uleiului în minerale mg/g180

Produs vegetal P Zn Ca Mg K Na Fe Cu
Ulei de floarea soarelui 671.0 5.31 280.0 0.096 0.042 0.011 4.84 1.61
(Helianthus Annus)
Acțiune: emolientă.
Aplicații în cosmetologie: sursă de acizi graşi esenţiali (vitamina F), se folosește la prepararea
unguentelor, cremelor, uleiurilor de masaj și de păr.
Formule cosmetice:
Cremă cu colesterol și vitamina A și F
 Colesterină 1,5 g
 Ceară 5 g

180
Bachheti, R. K., et al. "Physico-chemical study of seed oil of Prunus armeniaca L. grown în Garhwal region (India)
and its comparison with some conventional food oils." International Food Research Journal 19.2 (2012): 577-581.
143
  Lanolină 20 g
 Cetaceum 3 g
 Stearină 2 g
 Unt de cacao 7 g
 Soluție de vitamină A 10 mL
 Soluție de vitamina F 2,5 mL
 Ulei de floarea soarelui 15 mL
 Borax 1 g
 Apă distilată 30-40 g
 Parfum 1g
OLIVAE OLEUM.

Ulei de măsline
Este uleiul gras obţinut prin presarea la rece și centrifugare sau prin alte procedee mecanice
admise, a pulpei fructelor mature ale speciei Olea europea L. (Oleaceaea), măslin, cu un conţinut de cel
puţin 70% gliceride ale acidului oleic.
Compoziție chimică: în mezocarp se conţine 50-70% ulei gras, iar în sâmbure, în medie 30%. Acesta
din urmă este de calitate inferioară. Uleiul de măsline este format din aproximativ 70-80% trioleină,
tripalmitină și până la 8% tristearină. Datorită acestor gliceride ale acizilor graşi saturaţi uleiul de măsline la
6l0C se prinde în masă. Are reacţie acidă deoarece conţine o cantitate de acizi liberi. Culoarea fructelor
depinde de cianidină, care se găseşte sub formă de heterozidă. Mai conține iridoide (oleuropeozida),
triterpene (uvaol) și compuși lignanici (olivil). Din tegumente a fost izolat acidul măslinic (triterpenă).
Acțiune cosmetologie: emolientă.
Aplicații cosmetologie: Uleiul de măsline este întrebuințat în industria cosmetică la obținerea
uleiurilor de masaj balsam, șampoane și balsamurilor de păr, produse de curățare, creme și loțiuni și
produse pentru bronzare (Smolinske, 1992)181.
Formule cosmetice:
 Extract uleios de brusture în ulei de măsline: 15 g radacina de brusture; 100 g ulei de măsline 182.
 Masca formată din 2 linguri faină de secară, frecate cu ulei de măsline și o fiola lăptisor de matcă183, 184.
 Pentru vindecarea crăpăturilor de pe mâini, buze, față: unguent, preparat din glicerină și ulei de măsline
în părti egale. Se unge locul afectat185.
RICINI OLEUM
Ulei de ricin
Uleiul de ricin este un ulei gras obţinut prin presarea la rece a seminţelor plantei Ricinus communis
L. (Euphorbiaceae).
Compoziție chimică: Uleiul de ricin conţine 40-60% ulei gras care conține 80% ricinoleină
(trigliceridă a acidului ricinoleic). Nu conţine ricină (lectină toxică) care se extrage doar la cald. alcătuit din
ricinoleuină - glicerida acidului ricinoleic. Mai conţine gliceride ale acizilor izoricinoleic, stearic, oxistearic şi
dioxistearic. Mai conține alcaloidul ricinina (1 - metil - 3-cian - 4-metoxi- piridona). Toxicitatea seminţelor se
datoreşte numai în mică parte ricininei, deoarece acestea mai conţin şi o toxină vegetală proteică ricina.
Această toxalbumină este foarte toxică. Primirea a trei seminţe intern provoacă o inflamaţie puternică a
membranelor mucoase ale intestinului subţire; 6 seminţe sunt mortale pentru copii, 20 - pentru vârstnici.

181
Rabasco Alvarez, Antonio M., and María Luisa González Rodríguez. "Lipids în pharmaceutical and cosmetic
preparations." Grasas y aceites 51.1-2 (2000): 74-96.
182
Tournier M., „Cosmetica naturista”, Ed. LVB, București, 1999, p.31-32, 34, 38, 39, 45-46, 75-76, 80-86, 100-101, 107-
108, 120-121, 177-178, 191-194, 202-206, 236-238.
183
Anton S., „Medicina naturista”, Editura Polirom, Iasi, 2001, p. 207-209.
184
Bojor O., Popescu O., „Miracolele terapeutice ale plantelor – mica enciclopedie de fitoterapie”, Ed. Edimpex-
Speranta, Bucuresti, 1993, p. 147, 148, 204-206, 207, 209.
185
Ibidem.
144
Introdusă parenteral are proprietatea de a aglutina globulele roşii ale sângelui. Activitatea ei este distrusă la
100°C. Seminţele mai conţin o mare cantitate de ferment numit lipază.
Acțiune: emolientă, cicatrizantă, prin etoxilare devine surfactant neionic având proprietăți bune de
solubilizare pentru uleiuri.
Aplicații în cosmetologie: la obținerea unor preparate cosmetice pentru păr (loțiuni tonice),
briantine, unguente cicatrizante (Unguentul lui Vişnevschi), loțiuni după ras, produse de curățare,
odorizante.
Uleiurile de ricin polietoxilate sunt folosite în produsele cosmetice ca și parfumuri, uleiul de ricin
hidrogenat polietoxilat (Cremophor RH) este folosit ca emulgator și solubilizant în obținerea unor preparate
care conțin uleiuri volatile, vitamine liposolubile și alte substanțe hidrofobe.
Formule cosmetice: pentru combaterea seboreei, sub formă de pomadă sau loţiune 20-50% în apă
de colonie, singur sau în asociere cu alte ingrediente.

LINI OLEUM

Ulei de in
Este uleiul gras obţinut prin presarea la rece a seminţelor speciei Linum usitatissimum L. (Linaceae),
în.
Compoziție chimică: Uleiul de în este format din (38-50%) gliceride ale acizilor linoleic (20-25%),
oleic (18-24%), miristic şi palmitic (5-10%). Mai conţine acizi liberi și insaponifiabili, heterozide
cianogenetice.
Mucilagiul conţinut în tegumentul seminţei de în, în proporţie de 3-6% este constituit dintr-un
nucleu ozuroronic, format din acid galacturonic şi ramnoză, la care se adaugă sub formă de esteri și eteri și
alte oze ca xiloza, galactoza, arabinoza și fucoză, minerale (table 18).
Tabel nr. 18. Compoziția uleiului în minerale mg/g186
Produs vegetal P Zn Ca Mg K Na Fe Cu
Ulei de în (Linum usitatissium) 374 3.68 168.9 0.021 0.09 0.026 2.76 1.92
187
Acțiune: emolient, antiinflamator , şi factor antiexematos.
Aplicații în cosmetologie: materie primă pentru obţinerea acizilor graşi esenţiali (vitamina F).
Formule cosmetice: Mască cu ulei de în pentru ten uscat, sensibil, ridat și flasc. Se aplică ulei de în
pe fata, pentru 20 min, apoi se inlatura cu apa calduta. Se poate administra zilnic.

JECORIS ASELLI OLEUM

Untură de peşte
Sub această denumire se înţelege uleiul izolat din ficatul proaspăt al peştelui Gadus morrhua L. şi a
altor specii de Gadus, morun (Gadidae), care trăiesc în apele reci ale Oceanului Atlantic şi Îngheţat de Nord.
Compoziție chimică: Untură de peşte conţine în medie 85% gliceride ale acizilor nesaturaţi
(clupadonic, arachidonic, terapie, gadoleic, ecoleic, oleic) și aproximativ 15% gliceride ale acizilor saturaţi
(palmitic, stearic, miristic); s-a pus de asemenea în evidenţă colesterolul, vitaminele A,D,E. Untura de peşte
mai conţine o cantitate mare de brom şi iod sub formă de combinaţii organice, arsen și fosfor sub formă de
acid glicero-fosforic, pectine și fosfolipide. Pe lângă aceşti constituenţi din untura de peşte s-au izolat
următoarele baze organice: butilamina, hexilamina, triamina.
Lipocromul este pigmentul care are o importanţă diagnostică la identificarea uleiului.
Acțiune: emolient şi factor antiexematos, cicatrizant, antipsoriazic.
Aplicații în cosmetologie: materie primă pentru obţinerea acizilor graşi esenţiali (vitamina F).
Formule cosmetice: unguente antipsoriazice cu ulei de pește188.
AMYGDALI OLEUM
186
Bachheti, R. K., et al. "Physico-chemical study of seed oil of Prunus armeniaca L. grown în Garhwal region (India)
and its comparison with some conventional food oils." International Food Research Journal 19.2 (2012): 577-581.
187
Dawid-Pać, Renata. "Medicinal plants used în treatment of inflammatory skin diseases." Advances în Dermatology
and Allergology/Postȩpy Dermatologii I Alergologii 30.3 (2013): 170.
145
Ulei de migdale
Este uleiul obținut prin prima presare la rece sau prin alte procedee mecanice a cotiledoanelor
ambelor varietăţi (dulcis și amara) de Amygdalus communis L.= Prunus amygdalus Stokes. din familia
Rosaceae, migdal.
Compoziție chimică: 20-60% ulei gras nesicativ format din gliceridele acizilor linoleic (17%), oleic
(77%), palmitic (4,5%) și miristic (1,2%). Mai conţine fermentul emulsina, vitamina B, 2-3% oze, minerale.
Tabel nr. 19. Compoziția uleiului în minerale mg/g189
Produs vegetal P Zn Ca Mg K Na Fe Cu
Ulei de migdale (Prunus 484 3.61 239.2 374.6 0.019 0.054 4.26 0.98
arnygdalys )
Acțiune: hidratant, emolient, antiinflamator, cicatrizant, antioxidant.
Aplicații în cosmetologie: Se întrebuințează în cremele cu acțiune hidratantă pentru ten uscat, în
arsurile solare, arsuri datorate vântului, se găsește și în compoziția balsamurilor de buze pentru hidratarea
acestora.
Acest ulei este un emolient bun datorită concentrației în acizi grași nesaturați. În preparatele
cosmetice prezența uleiului de migdale poate determina instabilitatea lor. Este întrebuințat în preparatele
cosmetice pentru sugari, creme, săpun. Şprotul din seminţele varietăţii amare se întrebuinţează la
pregătirea apei de migdale.
Formule cosmetice:
Crema nutritivă.
 lanolina anhidrida (o lingurita cu virf) 10 g
 ceara alba 7 g
 cetaceum 7 g
 extract uleios de podbal 20 g
 ulei dulce de migdale 20 g
 apa de trandafiri 40 g
 ulei de trandafiri 2 picaturi 190.

SESAMI OLEUM

Ulei de susan
Ulei gras obţinut prin presarea la rece a seminţelor plantei Sesamum indicum L. (Pedaliaceae),
susan.
Compoziție chimică: Seminţele conţin 40-50% ulei gras, 4-5% substanţe minerale, 15-20% proteine,
15-20% amidon, 7-8% apă.
Uleiul gras este semisicativ, fonnat din gliceridele acizilor oleic (45-50%) și linoleic (37-41%).,
palmitic (7%), arahidonic (0,4%) și lignoceric (0,04%), lecitină (1-1,7%) Conţine steroli, sesamol (derivat
fenolic) și doi derivaţi lignanici diaril furanofuranici - sesamina și sesamolina, vitamine (B, D, E, F).
Acțiune: emolientă, anti-age, antiexematos, antiseboreic, antioxidantă 191.
Aplicații în cosmetologie: Se întrebuințează în produse anti aging, eczeme, seboree, psoriazis și
arsuri solare și în balsamurile pentru păr192.
188
Escobar, S. O., et al. "Topical fish oil în psoriasis—a controlled and blind study." Clinical and experimental
dermatology 17.3 (1992): 159-162.
189
Bachheti, R. K., et al. "Physico-chemical study of seed oil of Prunus armeniaca L. grown în Garhwal region (India)
and its comparison with some conventional food oils." International Food Research Journal 19.2 (2012): 577-581.
190
Tournier M., Cosmetica naturista, Ed. LVB, Bucuresti, 1999, p.31-32, 34, 38, 39, 45-46, 75-76, 80-86, 100-101, 107-
108, 120-121, 177-178, 191-194, 202-206, 236-238.
191
Fukuda, Y., et al. "Contribution of lignan analogues to antioxidative activity of refined unroasted sesame seed
oil." Journal of the American Oil Chemists’ Society 63.8 (1986): 1027-1031.
192
Rabasco Alvarez, Antonio M., and María Luisa González Rodríguez. "Lipids în pharmaceutical and cosmetic
preparations." Grasas y aceites 51.1-2 (2000): 74-96.
146
 Formule cosmetice:
 cremă cu extract proteic din semințele de susan: parafină lichidă 8%, cetanol 0.50%, alcool stearilic
2.00%, miristat de izopropil 2.00%, carbopol 981 20.00%, proteine din semințe de susan 2.00%,
metilparaben 0.10%, apă 63.80%193.
 cremă cu ulei din semințe de susan:
 Ulei de susan 42,5 g
 Lanolină 4,5 g
 Ceară albă 15,5 g
 Cetaceum 6 g
 Borax 1 g
 Apă 30 g
 Parfum 0,5 g194.

OENOTHERAE OLEUM

Ulei de luminiță
Este extras din semințe de Oenothera biennis L. (Onagraceae), o planta originara din America de
Nord și care este larg cultivat în țările temperate.
Compoziție chimică: 7 - 14 % acid γ-linolenic, 65 - 80 % acid linoleic, 6-11% acid oleic esterificat.
Acțiune: asigură elasticitatea pielii, previne apariţia ridurilor, antieczematos, antipsoriazic 195,
antioxidant, antiinflamator196.
Aplicații în cosmetologie: Intră în formulele unor produse cosmetice și articole de toaletă.
Formule cosmetice:
Cremă197 cu ulei extras din semințe de Oenothera biennis L.

Compoziție (% g/v)
Oleum Oenotherae 8.00
Palmitat de isopropil 3.00
Vaselină 4.00
Alcool cetilstearilic 2.00
Cetilstearilsulfat de sodiu 0.50
Carbopol 0.40
Hidroxiectoină 0.50
Octilmetoxicinamat 5.00
Butilmetoxidibenzoilmeta 1.00
n
Apă Ad 100.00

193
Osawa, Toshihiko, Keiko Nagai, and Kyoko Shibuya. "Creams, cosmetic lotions and shampoos comprise protein,
peptides and amino acids extracted from defatted sesame seed oil cake." U.S. Patent No. 5,993,795. 30 Nov. 1999.
194
Panda, H. Herbal Cosmetics Hand Book. National Institute of Industrial Re, 2000, p. 22.
195
Lovell, Christopher R. Plants and the skin. Blackwell Scientific Publications Ltd, 1993.
196
Granica, Sebastian, et al. "Chemical composition, antioxidative and anti-inflammatory activity of extracts prepared
from aerial parts of Oenothera biennis L. and Oenothera paradoxa Hudziok obtained after seeds cultivation." Journal
of agricultural and food chemistry 61.4 (2013): 801-810.
197
Schwarz, Thomas. "Topical Preparation For Application To The Skin Containing Natural Oil Of The Evening Primrose
(Oenothera Biennis)(= Oleum Oenotherae) And Osmolytes Originating From Extremophilic Microorganisms." U.S.
Patent Application 10/594,576.
147
SOJAE OLEUM

Ulei de soia
Este uleiul extras la rece din semințele speciei Soja hispida Moench sin. Glycine max L., (Fabaceae)
soia.
Compoziție chimică: gliceride ale acizilor oleic (30 %), linolic (40 50 % și linolenic (2-4 %).
Insaponifiabilul este format din lecitine (1 - 5 %) și fitosteroli (stigmasterol, (3 - sitosterol), minerale (tabel
20).
Tabel nr. 20. Compoziția uleiului în minerale mg/g198
Produs vegetal P Zn Ca Mg K Na Fe Cu
Ulei de Soia 690.2 3.41 242.6 178.9 0.009 0.011 11.1 1.14
Lecitina se obţine din uleiul turtelor rămase de la presarea la rece, după prealabilă purificare care
constă în îndepărtarea mucilagiilor şi a uleiului gras (pri tratare cu acetonă).
Acțiune: emolientă.
Aplicații în cosmetologie: lecitinele din compoziție se folosesc la obținerea lipozomilor și a unor
emulsii. Acest ulei este folosit pentru proprietatile sale emoliente în uleiuri de baie, șampoane și balsamuri
de păr, produse de curățare, creme și loțiuni, și produse de bronzare199.
Formule cosmetice:
 Cremă de exfoliere pentru corp200:
 NaCl 40 - 60%,
 Amygdali oleum 0 - 25%,
 Laureth-40 - 5%,
 Carthamus tinctonus ulei 0 - 5%,
 Ulei de soia 0 - 5%,
 Ulei volatil de mentă 0 - 5%,
 Ulei volatil din Mentha viridis 0 - 5%,
 Ulei volatil din pericarpul Citrus grandis (grapefruit) 0 - 5%,
 Ulei volatil de rosmarin 0 - 5%,
 Ulei volatil de portocal Citrus aurantium dulcis 0 - 5%,
 Ulei volatil de Citrus medica limonum 0 - 5%,
 Sare de mare 0 - 10%,
 Sulfat de magneziu 0 - 5%,
 Tocoferol 0 -5%,
 Butilhidroxitoluen 0 - 1%.

ULEI DIN SEMINȚE DE CAISE - PRUNUS ARMENIANCA L.

Reprezintă uleiul gras extras (prin presare sau extracție cu eter de petrol) din semințele de Prunus
armenianca L. (Rosaceae).
Compoziție chimică: Acizi grași mg/g (acid miristic 1,18, acid palmitic 3,37, acid stearic 2,68, acid
oleic 73,58, acid linoleic 19,26), α-, γ-, and δ-, tocoferoli respectiv 14,8-40,4, 330,8-520,8 și 28,5-60,2
mg/kg201, minerale (tabel 21) (P, Zn, Ca, Mg, K, Na, Fe, Cu).

198
Bachheti, R. K., et al. "Physico-chemical study of seed oil of Prunus armeniaca L. grown în Garhwal region (India)
and its comparison with some conventional food oils." International Food Research Journal 19.2 (2012): 577-581.
199
Rabasco Alvarez, Antonio M., and María Luisa González Rodríguez. "Lipids în pharmaceutical and cosmetic
preparations." Grasas y aceites 51.1-2 (2000): 74-96.
200
Gitomer, Teresa Jahn, and Pamela Elaine Dalton. "Body scrub cosmetic composition." U.S. Patent No. 7,195,770. 27
Mar. 2007.
201
Manzoor, M., et al. "Physico-chemical characteristics of seed oils extracted from different apricot (Prunus
armeniaca L.) varieties from Pakistan." grasas y aceites 63.2 (2012): 193-201.
148
 Tabel nr. 21. Compoziția uleiului în minerale mg/g202
Produs vegetal P Zn Ca Mg K Na Fe Cu
Ulei din semințe de caise 472 3.79 330.0 370.0 0.017 0.034 3.6 1.5
(Prunus armeniaca L.) 6
Acțiune: emolient, este recomandat pentru o piele sensibilă, care iarna devina foarte uscata,
asigură o hidratare în profunzime, are acțiune anti-age, antirid, regenerează pielea oferindu-i fermitate.
Aplicații în cosmetologie: Uleiul din sâmburi de caise este întrebuințat la obținerea unor uleiuri de
masaj, săpunuri de toaletă, balsamuri de buze și creme203, creme după baie, șampoane, balsamuri de păr.
Formule cosmetice: Cremă cu ulei de semințe de caise, vitamina A și E.

ULEI DIN SEMINȚE DE ARAHIDE - ARACHIS HYPOGAEA L.

Este uleiul obținut prin presare la rece a semințelor de Arachis hypogea L., alune de pământ,
arahide, (Fabaceae).
Compoziție chimică:
 acizi grași
Acizi grași esențiali mg/g204
Acizi mg/g
grași
Palmitic 7,28
Stearic 4,16
Oleic 58,2
Linoleic 23,69
Arachidic 3,22
Ligocenic 1,61
Behenic 1,84
 minerale (tabel 22).
Tabel nr. 22. Compoziția uleiului în minerale mg/g205
Produs vegetal P Zn Ca Mg K Na Fe Cu
Ulei de arahide (Arachis hypogoes) 349 3.91 86.4 0.048 0.007 0.011 2.62 0.92
 steroli: colesterol, campesterol, stigmasterol, Δ-sitosterol, Δ 5-avenasterol, Δ 7-stigmasterol și Δ 7-
avenasterol206.
Acțiune: emolient
Aplicații în cosmetologie: întră în formularea cremelor, șampoanelor, balsamurilor.
Formule cosmetice:
 Cremă cu ulei de arahide207:
 Cetaceum 5 g
 Cera alba 15 g
 Lanolină 3 g
 Ulei de arahide 51,7 g
 Apă 24 g
 Borax 0,8 g
 Parfum 0,5 g
202
Bachheti, R. K., et al. "Physico-chemical study of seed oil of Prunus armeniaca L. grown în Garhwal region (India)
and its comparison with some conventional food oils." International Food Research Journal 19.2 (2012): 577-581.
203
Rabasco Alvarez, Antonio M., and María Luisa González Rodríguez. "Lipids în pharmaceutical and cosmetic
preparations." Grasas y aceites 51.1-2 (2000): 74-96.
204
Bachheti, R. K., et al. "Physico-chemical study of seed oil of Prunus armeniaca L. grown în Garhwal region (India)
and its comparison with some conventional food oils." International Food Research Journal 19.2 (2012): 577-581.
205
Ibidem.
206
Grosso, Nelson R., and Carlos A. Guzman. "Chemical composition of aboriginal peanut (Arachis hypogaea L.) seeds
from Peru." Journal of Agricultural and Food Chemistry 43.1 (1995): 102-105.
207
Panda, H. Herbal Cosmetics Hand Book. National Institute of Industrial Re, 2000, p. 22.
149
Preparat cosmetic fotoprotectoar:
 Esculetină 8,00 g
 Miristat de izopropil 40,00 g
 Alcool 52,00 g
 Parfum 0,20 g
 Conservant 0,15 g
 Substanţă ecran 8 – 10 g
 Miristat de izopropil 40,00 g
 Glicerină 10,00 g
 Alcool la 100,00 g
 Ulei de măsline 20,00 g
 Ulei de vaselină 30,00 g
 Ulei de arahide 50,00 g
 Colorant brun 1,00 g
 Antranilat de benzil (metil) 1,00 g
 Ulei de parafină 49,00 g
 Ulei de arahide 50,00 g
 Gliceril p-aminobenzoat 3%
 Propilenglicol ricinoleat 10,00 g
 Glicerol 10,00 g
 Alcool 65,00 g
 Parfum q.s.
ULEI DIN SEMINȚE DE LIMBA MIELULUI - BORAGO OFFICINALIS L.

Este uleiul obținut din semințele speciei Borago officinalis L. (Boraginaceaa).

Compoziție chimică: Conține 30-33% acid gama-linolenic fiind cel mai mare coținut într-o sursă
vegetală208, alte lipide (95.7% trigliceride, diacilgliceride 0.06%, monoacilgliceride 0.02%, acizi grași liberi
0.91%209), acizi fenolici210, alcaloizi pirolizidinici211 (cinaustină, amabilină).
Acțiune: antiexematos în eczema atopică, antiinflamator.
Aplicații în cosmetologie: tratamentul eczemelor, psoriazisului, iritații.
Formule cosmetice: cremă cu 3% ulei din semințele speciei Borago officinalis L.212

ULEI DIN SEMINȚE DE JOJOBA - SIMMONDSIA CHINENSIS LINK.

Este uleiul extras la rece din semințele speciei Simmondsia chinensis Link, (Simmondsiaceae).
Uleiul de jojoba are stabilitate bună și se poate supune procesului termic.
Compoziție chimică: Compoziția chimică a uleiului de jojoba este asemănătoare cu cea a sebumului
uman și a cetacelui.
Conține:
 Acizi grași (g%)213

208
Rabasco Alvarez, Antonio M., and María Luisa González Rodríguez. "Lipids în pharmaceutical and cosmetic
preparations." Grasas y aceites 51.1-2 (2000): 74-96.
209
Senanayake, SPJ Namal, and Fereidoon Shahidi. "Lipid components of borage (Borago officinalis L.) seeds and their
changes during germination." Journal of the American Oil Chemists' Society 77.1 (2000): 55-61.
210
Wettasinghe, Mahinda, et al. "Phenolic acids în defatted seeds of borage (Borago officinalis L.)."  Food
chemistry 75.1 (2001): 49-56.
211
Dodson, Craig D., and Frank R. Stermitz. "Pyrrolizidine alkaloids from borage (Borago officinalis) seeds and
flowers." Journal of Natural Products 49.4 (1986): 727-728.
212
Habif, Stephan Samuel, et al. "Borage seed oil as an anti-irritant în compositions containing hydroxy acids or
retinoids." U.S. Patent No. 5,690,947. 25 Nov. 1997.
213
Miwa, Thomas K. "Jojoba oil wax esters and derived fatty acids and alcohols: gas chromatographic
analyses." Journal of the American Oil Chemists Society48.6 (1971): 259-264.
150
 Palmitic 3.0 % max
Palmitoleic 1.0 %max
Stearic 1.0 %max
Oleic 5.0 - 15.0 %
Linoleic 5.0 % max
Linolenic 1.0 % max
Arachidic 0.5 % max
Eicosenoic 65.0 - 80.0 % max
Behenic 0.5 % max
Erucic 10.0 - 20.0 % max
Lignoceric 5.0 % max
Acțiune: Esterii lichizi din uleiul de jojoba au acțiune antioxidantă și conferă stabilitate produselor
cosmetice în care se găsesc. Are acțiune emolientă și hidratantă asupra pielii și părului. Uleiul de jojoba are
un efect regenerant asupra pielii și părului. Uleiul de jojoba are acțiune antirid, antipsoriazică și se
întrebuințează în tratamentul neurodermatitelor 214. Acest ulei se poate folosi și ca baza de machiaj, intrucat
netezeste tenul, îl hidrateaza și îl protejeaza și împotriva impurităților atmosferice.
Aplicații în cosmetologie: intră în compoziția cremelor hidratante și a cremelor antirid, loțiunilor
cosmetice, uleiurilor de păr, șampoanelor și a balsamurilor de păr, farduri, ruj.
Formule cosmetice: Lipstick215

ULEI DIN FRUCTE DE AVOCADO- PERSEA AMERICANA MILL.

Este uleiul obținut prin centrifugarea și separarea uleiului din fructele speciei Persea americana
Mill. Persea gratissima Gaert., Lauraceae, avocado.
Compoziție chimică: lipide, acizi grași și alcooli liberi și esterificați (acid octadecenoic 6%; acid
eicosenoic 35%, acid docosenoic 7%, eicosenol 22%, docosenol 21% și tetracosenol 4%), ceruri (esteri C 40 -
30%, C42 - 50% și C44 - 10%216), sfingolipide, glicerofosfolipide, steroli.
Alți acizii grași liberi și esterificați sunt:
Tabel nr. 23. Acizi grasi din uleiul de avocado g %217

Palmitic 12.0 - 20.0 %

Palmitoleic 2.0 - 10.0 %
Stearic 0.1 - 2.0 %
Oleic 55.0 - 75.0 %
Linoleic 9.0 - 17.0 %
Linolenic 0.1 - 2.0 %

Acțiune: emolientă, protectoare și regeneratoare datorate fracției nesaponificabile. Uleiul de

avocado are acțiune antiiritantă și este antiexematos. Se folosește în dermatite și arsuri solare. Uleiul de
avocado mărește considerabil productia de colagen din piele, previne îmbatranirea pielii, dar și apariția
ridurilor, fiind inclus deseori în produsele anti-age. Uleiul de avocado poate fi folosit și pentru hranirea
scalpului, acesta stimuland totodata și cresterea parului. Uleiul de avocado are și acțiune antioxidantă218.
Aplicații în cosmetologie: la obținerea unor creme hidratante, emoliente, antirid, loțiuni pentru
față hidratante, creme pentru îngrijirea pielii din jurul ochilor, creme de corp, cremă de mâini, loțiuni de ras
și after-shave, creme și uleiuri după ras, loțiuni tonice capilare, șampoane, balsamuri pentru păr, uleiuri
214
Rabasco Alvarez, Antonio M., and María Luisa González Rodríguez. "Lipids în pharmaceutical and cosmetic
preparations." Grasas y aceites 51.1-2 (2000): 74-96.
215
Castro, John R., et al. "Colored cosmetic sticks of improved hardness." U.S. Patent No. 5,176,902. 5 Jan. 1993.
216
Miwa, Thomas K. "Jojoba oil wax esters and derived fatty acids and alcohols: gas chromatographic
analyses." Journal of the American Oil Chemists Society48.6 (1971): 259-264.
217
Swisher, Horton E. "Avocado oil." J Am Oil Chem 65 (1988): 1705.
218
Purcell, H., Natural Jojoba Versus Dryness and Free Radicals, Cosmetics and Toiletries Manufacture
Worldwide, Aston Publishing Group, Herdfordshire, U.K., 1993.
151
capilare, creme de păr, măști pentru păr, lipstik-uri, fonduri de ten, loțiuni după expunerea la soare, loțiuni
protectoare UV, creme pentru copii, săpun pentru copii și săpun de ras219.
Formule cosmetice:
 Lipozomi cu ulei de avocado:
 Propilen Glicol Stearat 1.75 g
 Alcool stearilic 0.35 g
 Polisorbat 60 0.25 g
 Colesterol 0.5 g
 Ulei de avocado nesaponificat 4.0 g
 Apă 28.6 g

ULEI DIN SEMINȚE DE MACADAMIA- MACADAMIA INTEGRIFOLIA MAIDEN, BETCHE.

Este uleiul obținut prin presarea la rece a semințelor speciei Macadamia integrifolia Maiden,
Betche, macademia220 (Proteaceae).
Compoziție chimică: Uleiul din fructele de macademia conține lipide mononesaturate 60%,
polinesaturate 4%, saturate 10%, acizi grași liberi221 și esterificați, acizi grași esențiali ω 3 și ω 6, minerale (K,
P, Mg, Ca, Se, Na, Zn, Cu, Fe)222, vitamin E, antioxidanti223 (polifenoli), aminoacizi.
Tabel nr. 24. Acizi grasi din uleiul de macademia g %

Miristic 0.6-1.6 %
Palmitic 7.0 - 11.0 %
Palmitoleic 18.0 -25.0 %
Stearic 2.0 - 4.0 %
Oleic 55.0 - 62.0 %
Linoleic 1.0 -4.0 %
acid α-linolenic 1-2%
Arachidic 2.0 - 4.0 %
Eicosenoic 2.0 - 4.0 %
Acțiune: Uleiul de macadamia conține macadamiat de etil care are acțiune hidratantă și un PEG 16
macademia solubil în apă de asemenea cu acțiune emolientă și hidratantă.
Uleiul de macadamia are stabilitate mare la oxidare 224 motiv pentru care se adaugă în preparatele
cosmetice susceptibile la oxidare, creme și loțiuni protectoare UV. De asemenea, acest produs ajuta la
mentinerea elasticitatii pielii, stabilizand nivelul de colagen și elastina din piele.
Aplicații în cosmetologie: intră în compoziția soluțiilor antiacneeice, cremelor, cremelor antirid și
loțiunilor tonice, uleiurilor de păr, șampoanelor, balsamurilor de păr.
Formule cosmetice: Cremă de corp cu ulei de macadamia și vitamina E.

219
Rabasco Alvarez, Antonio M., and María Luisa González Rodríguez. "Lipids în pharmaceutical and cosmetic
preparations." Grasas y aceites 51.1-2 (2000): 74-96.
220
Abu-Arabi, M. K., et al. "Extraction of jojoba oil by pressing and leaching." Chemical Engineering Journal 76.1 (2000):
61-65.
221
Van Boven, Maurits, et al. "Content and composition of free sterols and free fatty alcohols în jojoba oil."  Journal of
Agricultural and Food Chemistry 45.4 (1997): 1180-1184.
222
Moodley, Roshila, Andrew Kindness, and Sreekanth B. Jonnalagadda. "Elemental composition and chemical
characteristics of five edible nuts (almond, Brazil, pecan, macadamia and walnut) consumed în Southern
Africa."Journal of Environmental Science and Health Part B 42.5 (2007): 585-591.
223
Kleemann, Michael (7 Mar 2010). "Organic & Natural Life - Business Opportunities". xing.com. Retrieved August 15,
2012.
224
Kaijser, Anna, Paresh Dutta, and Geoffrey Savage. "Oxidative stability and lipid composition of macadamia nuts
grown în New Zealand." Food Chemistry 71.1 (2000): 67-70.
152
ULEI DIN SEMINȚE DE STRUGURI – VITIS VINIFERA L.

Reprezintă uleiul gras obținut prin presare la rece a semințelor de Vitis vinifera L., viță de vie,
(Vitaceae).
Compoziție chimică:
 lipide, acizi grași liberi și esterificați225.
Tabel nr. 25. Acizi liberi și esterificați din semințe de struguri226

Acid Tipul g%
acid linoleic ω−6 nesaturat 69,6%
acid oleic ω−9 nesaturat 15,8%
acid palmitic (Hexadecanoic acid) saturat 7%
acid stearic (acid octadecanoic) saturat 4%
acid alfa-linolenic ω−3 nesaturat 0,1%
acid palmitoleic (acid 9- ω−7 nesaturatd 1%
Hexadecenoic)
 0,8 to 1,5% tocoferoli,
 steroli (campesterol, beta-sitosterol, stigmasterol) 227,
 vitamina, A, E228.
Acțiune cosmetologie: emolient, antioxidant.
Aplicații cosmetologie: Acest tip de ulei este folosit frecvent în industria cosmetica, regasindu-se
deseori în lotiuni de corp, sampoane sau sapunuri.
Formule cosmetice:
 Tratament topic cu ulei din semințe de struguri
 10 - 90% ulei din semințe de struguri;
 alți agenți de hidratare 30 - 60%;
 0,5% aminoacizi
 10 - 20% apă deionizata229.
ULEI DIN SEMINȚE DE CÂNEPĂ – CANABIS SATIVA L.

Reprezintă uleiul gras extras la rece din semințele speciei Canabis sativa L.
Compoziție chimică: acizi grași (tabel 26) esențiali omega 3 și 6, peste 20 de aminoacizi, vitamine.
Tabel nr. 26. Acizi grași din semințele de cânepă g%230

Palmitic 5-12
Palmitoleic 0-0.5
Stearic 1.0-4.5
Oleic 10-16
Linoleic 45-65
Linolenic 14-30
Gamma Izomer 1.0-3
(GLA)
Arachidic 0-2

225
Tangolar, Serpil Gök, et al. "Evaluation of fatty acid profiles and mineral content of grape seed oil of some grape
genotypes." International journal of food sciences and nutrition 60.1 (2007): 32-39.
226
Kamel, B. S.; Dawson H.; Kakuda Y. (1985). "Characteristics and composition of melon and grape seed oils and
cakes". Journal of the American Oil Chemists' Society 62 (5): 881–883.
227
Oomah, B. D.; Liang J.; Godfrey D.; Mazza G. (1998). "Microwave Heating of Grapeseed: Effect on Oil Quality". J.
Agric. Food Chem.46 (10): 4017–4021.
228
Herting, D. C.; Drury, E. J. E. (1963). "Vitamin E Content of Vegetable Oils and Fats". J. Nutr. 81: 4017–4021.
229
Spiers, Samantha M., and Frederick T. Cleaves. "Topical treatment of the skin with a grapeseed oil composition."
U.S. Patent No. 5,916,573. 29 Jun. 1999.
230
Callaway, J. C., T. Tennilä, and D. W. Pate. "Occurrence of “omega-3” stearidonic acid (cis-6, 9, 12, 15-
octadecatetraenoic acid) în hemp (Cannabis sativa L.) seed." J. Int. Hemp Assoc 3.2 (1996): 61-63.
153
 Eicosenoic 0- 1
Behenic 0- 1
După 231 Deferne în compoziția uleiului gres din semințe de cânepă intră următoarele principii active (table
27):
Tabel nr. 27. Principii active din uleiul din semințe de cânepă

Principiu activ (% g/g)

Acid linoleic 50-70
Acid α-linolenic 15-25
Acid oleic 10-16
Acid palmitic 6-9
Acid stearic 2-3
Acid γ-linolenic 1-6
Acid eicosanoic 0.79-0.81
Acid eicosenoic 0.39-0.41
Acid eicosadienoic 0.00-0.09*
Cannabidiol 10 mg/kg
Δ9- 50 mg/kg
tetrahidrocanabinol
Mircen 160 mg/L
β-caryophyllene 740 mg/L
β-sitosterol 100-148 g/L
α-tocopherol 7-80 ppm
γ-tocopherol 710-870 ppm

Acțiune: În cosmetica, acest ulei este cunoscut pentru proprietatile sale antiinflamatoare,
antibacteriene și anti-age. Uleiul de are acțiune antirid, și revitalizează pielea matură și obosită. De
asemenea, uleiul de cânepă este ideal pentru regenerarea părului uscat, casant și încâlcit, conferind
strălucire și vigoare podoabei capilare.
Aplicații în cosmetologie: creme tonice și antirid, loțiuni pentru păr, briantine.
Formule cosmetice:
 Cremă pentru îngrijirea tenului232:
 20.0 % miristat de izopropil,
 acid stearic,
 palmitat de cetil,
 alcool cetearilic,
 sterat de glicerol,
 5.0 % glicerină,
 2.5 % ulei din semințe de cânepă.

ULEI DE ARGAN

Este obtinut prin presarea la rece a fructelor de argan Argania spinosa L. Skeels., sin. Argania
sideroxylon Roem. (Sapotaceae).

231
Deferne, Jean-Luc, and David W. Pate. "International Hemp Association."Journal of the International Hemp
Association 3.1 (1996).
232
Peter Rausch, David Watson, Cosmetic product containing hempseed oil and method for manufacturing the same,
WO1995031176 A1, PCT/EP1995/001888.
154
 Compoziție chimică: vitamina E233, acizi grași (80 % acizi grași nesaturați)234, fitosteroli, fenoli,
polifenoli235 (acid cafeic, oleuropeină, acid vanilic, tirosol, resorcinol, (−)-epicatecol și (+)-catecol) și squalen.
OH

OH
OH

O
HO O
O

O
OH
HO
OH
OH
OH OH
squalen acid cafeic acid vanilic epicatehol Poli
fenoli din uleiul de argan

Acizi grași din uleiul de argan236

Acid gras g%
Oleic 42.8%
Linoleic 36.8%
Palmitic 12.0%
Stearic 6.0%
Linolenic 0.5%

Acțiune: Acest produs ajută la refacerea stratului hidrolipidic al pielii prin acizii grași esențiali,
fitosteroli, polifenoli și squalen. De asemenea, uleiul de argan previne formarea ridurilor, ajuta la întărirea
unghiilor, contribuie la revitalizarea parului și hidrateaza tenul sensibil. Are acțiune antiaging, și contribuie
la vindecarea eczemelor sau pentru a preveni aparitia vergeturilor. Uleiul de argan se întrebuințează și în
vindecarea rănilor și în acnee juvenilă237, și are acțiune antimitotică238,239. Uleiul de argan este cunoscut și
pentru proprietatea antioxidantă240.

233
Khallouki, F., et al. "Consumption of argan oil (Morocco) with its unique profile of fatty acids, tocopherols, squalene,
sterols and phenolic compounds should confer valuable cancer chemopreventive effects." European Journal of cancer
prevention 12.1 (2003): 67-75.
234
Monfalouti, HE; Guillaume, D; Denhez, C; Charrouf, Z (Dec 2010). "Therapeutic potential of argan oil: a review". J
Pharm Pharmacol 62 (12): 1669–75.
235
Charrouf, Z; Guillaume, D (2007). "Phenols and Polyphenols from Argania spinosa". American Journal of Food
Technology 2 (7):
236
Khallouki, F; Younos, C; Soulimani, R; Oster, T; Charrouf, Z; Spiegelhalder, B; Bartsch, H; Owen, RW (2003).
"Consumption of argan oil (Morocco) with its unique profile of fatty acids, tocopherols, squalene, sterols and phenolic
compounds should confer valuable cancer chemopreventive effects". European journal of cancer prevention 12 (1):
67–75.
237
El Babili, Fatiha; Bouajila, Jalloul; Fouraste, Isabelle; Valentin, Alexis; Mauret, Severine; Moulis, Claude (2010).
"Chemical study, antimalarial and antioxidant activities, and cytotoxicity to human breast cancer cells (MCF7) of
Argania spinosa". Phytomedicine 17 (2): 157–60.
238
Bennani, H., et al. "Antiproliferative effect of polyphenols and sterols of virgin argan oil on human prostate cancer
cell lines." Cancer detection and prevention 31.1 (2007): 64-69.
239
Khallouki F et al. Consumption of argan oil (Morocco) with its unique profile of fatty acids, tocopherols, squalene,
sterols and phenolic compounds should confer valuable cancer chemopreventive effects. Eur J Cancer Prev 2003; 12:
67–75.
240
Drissi, Anas, et al. "Evidence of hypolipemiant and antioxidant properties of argan oil derived from the argan tree
(Argania spinosa)." Clinical nutrition 23.5 (2004): 1159-1166.
155
 Aplicații în cosmetologie: intră în compoziția produselor cosmetice241 cum ar fi: ulei de păr,
briantine, șampoane, creme, emulsii. Uleiul de argan este stabil la oxidare motiv pentru care se poate
adauga în preparatele cosmetice susceptibile la oxidare 242,243.
Formule cosmetice: Gel cosmetic.

ULEI DIN SEMINȚE DE NUC – JUGLANS REGIA L.

Este uleiul obținut prin presare la rece a semmințelor de Juglans regia L. (Juglandaceae), nuc.
Compoziție chimică: conține acizi grași liberi și esterificați, sfingolipide în care predomină acidul
linoleic (acid 9,12-octadecadienoic) (40,1-55,6%), acidul linolenic (acid 9,12,15-octadecatrienoic) (15,5-
29,5%) și acidul palmitic (acid hexadecanoic) (11,6-28,7%).
Tabel nr. 28. Lipide determinate în uleiul de nuci 244

Acizi grași esterificați % total acizi grași

Tetradecanoic 0.1
Pentadecanoic 0.1
9-Hexadecenoic 0.4
Hexadecanoic 10.4
Heptadecanoic 0.1
9,12-Octadecadienoic 74.0
9,12,15-Octadecatrienoic 10.0
Octadecenoic sub limita de cuantificare
Octadecanoic 3.9
11-Eicosenoic 0.6
Eicosanoic 0.3
Heneicosanoic sub limita de cuantificare
Docosanoic 0.1
Saturați 15.0
Nesaturați 85.0

Acțiune: emolient
Aplicații în cosmetologie: Datorita continutului ridicat de acizi grași nesaturați, stabilitatea sa în
formularea cosmeticelor este limitată245.
Formule cosmetice: Lipozomi cu ulei de nuci. Datorita continutului ridicat de fosfatidiletanolamină
(48,5% din fosfolipide) suprafața este încărcată pozitiv ceea ce poate interfera cu ingredientele lipozomilor.
Pentru a înlătura acest inconvenient uleiul se încarcă negativ prin adăugarea dipalmitolfosfatidilglicerol
(DPPG) în amestecul de lipide într-un raport molar de 3: 1 folosind metoda Lawrence. Filmul lipidic se
prepară prin dizolvarea amestecului de lipide în cloroform și apoi evaporarea lentă a cloroformului.
Veziculele multilamelare se prepară prin adăugarea a 2 ml de soluție apoasă de sulfat de amoniu
150 nM (pH = 5,5) și agitarea lor puternică cu amestecul lipidic într-o baie de apă la 50-60°C pentru a obține
o concentrație finală de 5% lipide (w /v).
Dimensiunea veziculelor fost redusă prin congelare și decongelare de 10 ori. Veziculele rezultate se
vor extruda de 10 ori printr-un utilaj de extrudare echipat cu două filtre de policarbonat cu diametrele
porilor de 200 și respectiv 100 nm246.

241
Guillaume, Dominique, and Zoubida Charrouf. "Argan oil and other argan products: Use în dermocosmetology."
European Journal of Lipid Science and Technology 113.4 (2011): 403-408.
242
Gharby, Said, et al. "The origin of virgin argan oil's high oxidative stability unraveled." Natural product
communications 7.5 (2012): 621-624.
243
Ibidem.
244
Tsamouris, George, Sophia Hatziantoniou, and Costas Demetzos. "Lipid analysis of Greek walnut oil (Juglans regia
L.)." ZEITSCHRIFT FUR NATURFORSCHUNG C 57.1/2 (2002): 51-56.
245
Rabasco Alvarez, Antonio M., and María Luisa González Rodríguez. "Lipids în pharmaceutical and cosmetic
preparations." Grasas y aceites 51.1-2 (2000): 74-96.
156
ULEI DE PORUMB (ZEA MAYS L)

Se obține din semințele de Zea mays L. prin extracție cu solvent (Poaceae).

Compoziție chimică: lipide (tabel 29) (trigliceride, digliceride, acizi grași nesaturați, sitosteroli
izomeri, β sitosterol), (1 - 3%) tocoferoli, alcool cerilic, alcool miricilic, aminoacizi (fenilalanină) 247.
HO
alcol micicilic

HO
alcool cerilic

Table nr. 29. Lipide din uleiul de porumb

Lipide g%
Trigliceride 95.78 ± 2.33
Digliceride 0.05 ± 0.01
Acizi grași 0.68 ± 0.09
Fitosteroli liberi 0.76 ± 0.07
Fitosteroli acil esteri 0.50 ± 0.04
Hidroxicinamați esteri sterolici 0.23 ± 0.03
Diferuloilputrescină (DFP) 0.66 ± 0.05
p-Coumaroilferuloilputrescină (CFP) 0.18 ± 0.01
Acțiune: emolientă, antiinflamatoare, antibacteriană, cicatrizantă.
Aplicații în cosmetologie: intră în compoziția unor preparate cosmetice, creme, emulsii 248, în
obținerea săpunurilor
Formule cosmetice: Cremă de curățare cu esteri butilici și stearați butilici extrași din ulei de cocos,
ulei de palmier, ulei de porumb, și ulei din semințe de bumbac249.

ULEI DIN SEMINȚE DE ȘOFRĂNEL - CARTHAMUS TINCTORIUS L.

Este uleiul obținut prin presare la rece a semințelor de Carthamus tinctorius L., șofrănel
(Asteraceae).
Compoziție chimică: Uleiul de șofrănel regulat conține acizi grași dintre care aproximativ 75-80%
acid linoleic250, acizi grași esențiali, compuși cu acțiune antioxidantă (N-[2-(5-hidroxi-1H-indol-3-
yl)etilferulamide, N-[2-(5-hidroxi-1H-indol-3-yl)etil-p-coumaramide, N,N'-[2,2'-(5,5'-dihidroxi-4,4'-bi-1H-
indol-3,3'-yl)dietil- di-p-coumaramide, N-[2-[3'-[2-(p-coumaramido)etil-5,5'-dihidroxi- 4,4'-bi-1H-indol-3-
yl]etilferulamide, and N,N'-[2,2'-(5,5'-dihidroxi-4,4'-bi-1H-indol-3,3'-yl)dietil- diferulamide, N-[2-[5-(beta-D-
glucosiloxi)-1H-indol-3-il)etil- p-coumaramide, and N-[2-[5-(beta-D-glucosiloxi)-1H-indol-3-
yl)etilferulamide)251, vitamina E, vitamina D, vitamina K, derivați de serotonină252.
Tabel nr. 30. Acizi grași din uleiul de șofrănel253

Acid gras g%
246
Tsamouris, George, Sophia Hatziantoniou, and Costas Demetzos. "Lipid analysis of Greek walnut oil (Juglans regia
L.)." ZEITSCHRIFT FUR NATURFORSCHUNG C 57.1/2 (2002): 51-56.
247
Zheng, Peizhong, et al. "A phenylalanine în DGAT is a key determinant of oil content and composition în maize."
Nature genetics 40.3 (2008): 367-372.
248
H. Tapiero a, D. M. Townsendb and K. D. Tewb, Phytosterols în the prevention of human pathologies. Biomedecine
& Pharmacotherapy Volume 57, Issue 8, October 2003, Pages 321-325
249
Vaupotic, Ferdinand A. "Vanishing cream." U.S. Patent No. 1,875,530. 6 Sep. 1932.
250
Gecgel, Umit, et al. "Fatty acid composition of the oil from developing seeds of different varieties of safflower
(Carthamus tinctorius L.)." Journal of the American Oil Chemists' Society 84.1 (2007): 47-54.
251
Zhang, Hui Li, et al. "Antioxidative compounds isolated from safflower (Carthamus tinctorius L.) oil cake." Chemical
& pharmaceutical bulletin 45.12 (1997): 1910-1914.
252
Koyama, Naoto, et al. "Serotonin derivatives, major safflower (Carthamus tinctorius L.) seed antioxidants, inhibit
low-density lipoprotein (LDL) oxidation and atherosclerosis în apolipoprotein E-deficient mice." Journal of agricultural
and food chemistry 54.14 (2006): 4970-4976.
157
 Palmitic 4.0 - 9.0 %
Palmitoleic urme
Stearic urme - 2.5 %
Oleic 72.0 - 80.0 %
Linoleic 12.0 - 16.0 %
Linolenic urme - 0.5 %
Procentul ridicat de acid linoleic face dificilă utilizarea lor în unele preparate ceea ce necesită
transformarea lui în acid oleic (ulei de șofran oleic) cu stabilitate bună și potențial antioxidant în preparatele
cosmetice.
Acțiune: Uleiul din semințele speciei Carthamus tinctorius L este folosit pe piele ca un înlocuitor al
uleiului mineral care poate interacționa cu vitamina A. Uleiul de șofrănel are și acțiune antioxidantă254.
Aplicații în cosmetologie: intră în compoziția emulsiilor, cremelor de față și de corp, ulei de păr,
lipstik-uri.
Formule cosmetice:
 ulei de corp cu vitamina E
 Ulei de soia
 Ulei de șofrănel
 Vitamina E

UNT DE SHEA - BUTYROSPERMUM PARKII G. Don

Se obține din semințele de Butyrospermum parkii G. Don sin. Vitellaria paradoxa C. F. Gaertn.
(Sapotaceae) care crește într-o zonă largă în Africa Centrală 255.
Unt de shea are aspectul unei paste moi sau grăsimi topit, cu o culoare verzui, gălbui sau albicios și
un miros plăcut mai mult sau mai puțin caracteristic.
Compoziție chimică: Untul de Shea este alcătuit în principal din patru trigliceride, 16 acizi grași
saturați și nesaturați în proporțiimai mari cei C16-C20. Acidul oleic este dominant în untul de shea din
Uganda, în timp ce acidul stearic este dominant în untul de shea din Africa de Vest. Acetil și cinamil
triterpenele policiclice au o pondere variată 3,69-12,57%, cu valorile cele mai ridicate se găsesc în untul de
shea de proveniență nigeriană256. Untul de Shea mai conține tocoferoli, grasimi nesaponificabile în cantitate
mare comparativ cu alte uleiuri, vitamine (A, E, D), polifenoli (acid cinamic).
Acțiune: antioxidantă datorită conținutului său în tocoferoli, menține elasticitatea pileii și are
acțiune anti aging prin conținutul în grăsimi nesaponificabile. Untul de shea crește sinteza de colagen, are
acțiune calmantă, hidratantă și efecte protectoare. Datorită prezenței unei cantități considerabile de
grăsimi nesaponificabile, a conținutului său în vitamine și a altor principii active, untul de shea are acțiune
regeneratoare asupra epidermei și se folosește în tratamentul părului uscat. Untul de shea blochează și
sinteza elastazei ceea ce îl face utilizabil în preparatele antirid.
Prin acțiunea regeneratoare asupra celulelor și prin stimularea circulației capilare untul de shea,
favorizează vindecarea rănilor mici, crapaturi și ulceratii ale pielii. Are acțiune protectoare UV prin
conținutul în acid cinamic. Latexul conținut din unt de shea are acțiune protectoare UV.
Aplicații în cosmetologie: Este întrebuințat la obținerea emulsiilor. Este un excipient foarte bun în
preparatele cosmetic, loțiuni, creme, loțiuni protectoare UV. Se utilizează și în uleiuri de masaj și în creme
de corp257 și intră și în compoziția șampoanelor, cremelor, uleiurilor și a balsamurilor de păr.
Formule cosmetice:
253
Gecgel, Umit, et al. "Fatty acid composition of the oil from developing seeds of different varieties of safflower
(Carthamus tinctorius L.)." Journal of the American Oil Chemists' Society 84.1 (2007): 47-54.
254
Wu, Shuangchan, et al. "Carthamus red from Carthamus tinctorius L. exerts antioxidant and hepatoprotective effect
against CCl 4-induced liver damage în rats via the Nrf2 pathway." Journal of ethnopharmacology 148.2 (2013): 570-
578.
255
Dongmo, Sorelle NSOGNING, et al. "Cooking and drying process optimisation of shea (Butyrospermum parkii) butter
extraction." Czech Journal of Food Sciences 32.6 (2014): 578-584.
256
Di Vincenzo, Daria, et al. "Regional variation în shea butter lipid and triterpene composition în four African
countries." Journal of agricultural and food chemistry53.19 (2005): 7473-7479.
158
Cremă cu unt de shea:
 Ulei de shea 56 g
 Ulei de cocos 16,8 g
 Ulei de avocado 18,6 g
 Ulei volatil de Cymbopogon citratus DC. sau alt ulei volatil 45 picături
 Vitamina E 15 pic

UNT GHEE

Unt clarificat
Untul ghee este un obtinut din untul topit termic și este folosit de obicei în bucătaria indiana și
ayurvedica.
Compoziție chimică: glicosfingolipide, fosfatide, gliceride (trigliceride), acizi grași liberi (acid linoleic,
arahidonic), fosfolipide, steroli, esteri sterolici, vitamine liposolubile (A, D, E, K 2), hidrocarburi, carotenoide
(untul ghee de vacă). În compoziția untului ghee este un raport optim între acizii omega-3 și omega-6. Untul
ghee conține și urme de fier și calciu. Conține și alte minerale (mangan, crom, zinc, cupru și seleniu) și este
și o sursă importantă de iod. Gliceridele conținute în untul ghee constituie 98% din totalul lipidic iar 2% sunt
steroli, colesterol în proporție de aproximativ 0,5%.
Acțiune: Acidul arahidonic din unt este important pentru sanatatea pielii și a echilibrului în
prostaglandine. Untul ghee are și acțiune antiinflamatoare și antimicrobiană și antioxidantă (fosfatide)258.
Aplicații în cosmetologie: În vindecarea rănilor, în tratamentul acneic, în obținerea cremelor259,
emulsiilor pentru toate tipurile de ten.
Formule cosmetice:
Unguent cu unt ghee;
 Unt ghee 150 – 200 g,
 Menta prospata – un pumn - sau 50 grame de menta usactă pulbere
 Radăcină de tătăneasă uscată 10 g pulbere
 Sare de himalaya 15 g pulbere
 Apă distilată 30 g
 Ceara de albine – 5 g
 Glicerină vegetală 10 g

257
Dongmo, Sorelle NSOGNING, et al. "Cooking and drying process optimisation of shea (Butyrospermum parkii) butter
extraction." Czech Journal of Food Sciences 32.6 (2014): 578-584.
258
Bhatia, Iqbal S., Narinder Kaur, and Pritam S. Sukhija. "Role of seed phosphatides as antioxidants for ghee (butter
fat)." Journal of the Science of Food and Agriculture 29.9 (1978): 747-752.
259
Shah, Eladevi Mahendra. "Base material for pharmaceutical and/or cosmetic cream (herbal composition for itchy or
infected skin)." U.S. Patent No. 8,703,212. 22 Apr. 2014.
159
ULEI DE NUCĂ DE COCOS - COCOS NUCIFERA L.
Este uleiul obținut de la Cocos nucifera L (Arecaceae).
Compoziție chimică: Conține acizi grași saturați lauric, 50% și miristic, 20%, acid caprilic și caprinic,
minerale (tabel 31), vitamina A și E.
Table. Nr. 31. Compoziția uleiului în minerale mg/g260
Produs vegetal P Zn Ca Mg K Na Fe Cu
Ulei de cocos (Cocos nucifera) 208 4.96 402.8 0.084 0.86 0.41 7.89 1.33
Acțiune: Datorită conținutului ridicat de acizi grași saturați (lauric și miristic), se folosește în
loțiunile de curățare a tenului. Acesta este, de asemenea, utilizat în produsele de protectie solara 261.
Este unul dintre cele mai folosite uleiuri în tratamentele pentru ingrijirea pielii, avand proprietăți
antibacteriene și antifungice. Prin conținutul în minerale și vitamine, uleiul din nuca de cocos este
recomandat pentru hidratarea pielii uscate, crapate sau iritate, fiind totodata și un bun exfoliant. Uleiul din
nuca de cocos se recomandă și în tratamentul bătaturilor și a iritațiilor de dupa epilare, datorita aportului
mare de acizi grasi. Acest ulei ajuta la prevenirea caderii părului și la tonifiere. De asemenea, proteinele din
compoziția uleiului de cocos impiedica aparitia matretii.
Aplicații în cosmetologie: Creme, loțiuni pentru protecție solară, șampoane, măști.
Formule cosmetice: mască de păr cu ulei de cocos.

ULEI DE PALMIER - ELAEIS GUINEENSIS JACQ.

Este uleiul extras din fructul Elaeis guineensis Jacq. (Arecaceae). Acest ulei este de asemenea
cunoscut sub numele de seu vegetal.
Compoziție chimică: Conține cantitate mare de acizi grași nesaturați (oleic, 50%, linoleic, 5-10%),
motiv pentru care poat deveni rânced și ridică probleme în formularea produselor cosmetice. Mai conține
acid palmitic și cantități mici de acizi stearic și miristic, carotenoide 500 ppm (90% α- și β-caroten), vitamina
E (800 ppm) 262, compuși polifenolici (.3, 4-hydroxibenzialdehidă, acid p-hidroxibenzoic acid, acid vanilic,
acid siringic, acid ferulic263.
Acțiune: emolientă, antimicrobiană264, antioxidantă.
Aplicații în cosmetologie: Uleiul de palmier este utilizat la obținerea săpunurilor.
Formule cosmetice:
Șampon cu ulei de palmier, ulei de migdale și ulei de susan265;
 Ulei de migdale 5 g,
 Ulei de palmier 13 g,
 Ulei de susan 12 g,
 KOH 5 g,
 NaOH 1 g,
 Alcool 5 g,
 Apă 57 g,
 Parfum 1 g.

260
Bachheti, R. K., et al. "Physico-chemical study of seed oil of Prunus armeniaca L. grown în Garhwal region (India)
and its comparison with some conventional food oils." International Food Research Journal 19.2 (2012): 577-581.
261
Rabasco Alvarez, Antonio M., and María Luisa González Rodríguez. "Lipids în pharmaceutical and cosmetic
preparations." Grasas y aceites 51.1-2 (2000): 74-96.
262
Nagendran, B., et al. "Characteristics of red palm oil, a carotene-and vitamin E–rich refined oil for food uses." Food
& Nutrition Bulletin 21.2 (2000): 189-194.
263
Atawodi, Sunday E., et al. "Phenolic compounds and antioxidant potential of Nigerian red palm oil (Elaeis
guineensis)." International Journal of Biology 3.2 (2011): p153.
264
Ekwenye, U. N., and C. A. Ijeomah. "Antimicrobial effects of palm kernel oil and palm oil."  KMITL Sci J 5 (2005): 502-
505.
265
Panda, H. Herbal Cosmetics Hand Book. National Institute of Industrial Re, 2000, p. 295.
160
ULEI DE SEMINȚE DE RODIE – PUNICA GRANATUM L.

Este uleiul obținut prin extracție cu solvenți din semințele specie Punica granatum L., familia
Punicaceae, rodie.
Compoziție chimică: Uleiul din semințe de rodie conține lipide între 4,44% și 13,70% dintre care
predomină acizi grași polinesaturați (86,7.2-90,3%). Acidul gras în concentrația cea mai mare este acidul
9,11,13-octadeca-trienoic (acid punicic), între 3,523 și 10,586 g / 100 g de semințe. Conține de asemenea
squalen (până la 800 mg/kg) și policosanol (118–185 mg/kg)266. Mai conține steroli 364-553 mg / 100 g, cu o
predominanță a β-sitosterolului. Uleiul din semințe de rodie conține și tocoferol, între 135-525 mg / 100 g
de ulei predominant fiind γ-tocoferolul, și fitoestrogeni267, polifenoli (acid galic, acid elagic).
Acțiune: emolientă, prin conținutul în antioxidanți (acid punicic, polifenoli), lipide și fitoestrogeni,.
Uleiul din semințe de rodie restabileste elasticitatea pielii, avand un efect regenerator. De asemenea, uleiul
ajută la revitalizarea pielii și ingrosarea epidermei, fiind recomandat în tratamentul ridurilor fine. Uleiul din
semințe de rodie este recomendat și pentru ingrijirea pielii din jurul ochilor, redând fermitatea și
elasticitatea tenului.
Aplicații în cosmetologie: întrebuințat în obținerea cremelor, măștilor de păr, cremelor pentru
îngrijirea pielii din jurul ochilor, creme pentru protecție solară, creme și loțiuni antirid, creme antiage,
creme pentru îngrijirea pielii sensibile iritate, creme regenerative de noapte, preparate după epilat și
bărbierit
Formule cosmetice: intră în formularea produselor cosmetice în concentrație de 1-10%.
 Loțiune regenerantă de corp cu ulei de rodie: apă, ulei din semințe de susan, alcool, ulei de floarea
soarelui, glicerină, parfum, caraghenan, ulei de macadamia, ulei din semințe de rodii, extract din
semințe de Panicum Miliaceum (Millet), extract din petale de floarea soarelui, gumă xantan, acid lactic,
limonen, linalol, citronelol, geraniol, citral, cumarină.

IX.3. PRODUSE VEGETALE CU POLIFENOLI

ROSAE DAMASCENAE FLORES

Trandafir de dulceață
Reprezintă petalele proaspete sau uscate după recoltare de la specia Rosa damascena Mill. Din
familia Rosacea, trandafir de dulceață.
Compoziție chimică: Principali constituienți identificați în Rosae damascenae folium fac parte din
următoarele clase de compuși fitochimici: terpene, acizi fenolici (acid caftaric, acid ferulic, acid galic, acid 3
metilfgalic, acid elagic, acid cinamic) flavonoide și antociani. Specia conține acid carboxilic 268, mircen269,
vitamin C270, kaempferol and quecetozidă271. Florile conțin principii amare, taninuri, ulei gras și acizi
organici272. Loghmani-Khouzani și colab. (2007) au găsit circa 95 macro- și micro-compuși în uleiul volatilde
Rosa damascena Mill. din regiunea Kashan dintre care 18 compuși constituie 95% din totalul comușilor din
uleiul volatil. Ei au identificat β-citronelol (14.5-47.5%), nonadecan (10.5-40.5%), geraniol (5.5-18%), nerol și

266
Caligiani, Augusta, et al. "Characterization of a potential nutraceutical ingredient: pomegranate (Punica granatum
L.) seed oil unsaponifiable fraction."Plant foods for human nutrition 65.3 (2010): 277-283.
267
Fernandes, Luana, et al. "Fatty acid, vitamin E and sterols composition of seed oils from nine different pomegranate
(Punica granatum L.) cultivars grown în Spain." Journal of Food Composition and Analysis 39 (2015): 13-22.
268
Green M., The Rose. Aromatic thymes. 1999. p. 11–15.
269
Buckle J., „Clinical aromatherapy în nursing”, London: Arnold; 1997.
270
Libster M., „Delmar’s Integrative Herb Guide for Nurses” Albany: Delmar Thamson Learning; 2002. pp. 360–370.
271
Mahmood N, Piacente S, Pizza C, Burke A, Khan AL, Hay AJ., „The anti-HIV activity and mechanisms of action of pure
com-pounds isolated from Rosa damascene” Biochem Biophys Res Commun. 1996;229:73–79.
272
Nyeem MAB, Alam MA, Awal MA, Mostofa M, Uddin M, Islam SJN, ”CNS Depressant Effect of the Crude Ethanolic
Extract of the Flowering Tops of Rosa Damascena”. Iran J Pharm Res. 2006;5:171–174.
161
 kaempferol ca și comuși majoritari în uleiul volatil. În alt studiu au fost identificați phenil ethilalcohol
(72.73–73.80%), citrenelol (10.62–11.26%), nerol (2.42–2.47%), și geranial (5.58–5.65%)273 (fig. 7)274.
Tabel nr. 32. Compuşii identificaţi și concentraţiile lor în mg/100 g produs vegetal uscat sau 100 mL apă de trandafiri

Probă Acid galic mg% Acid 3 metil Acid ferulic Acid elagic mg% Acid Caftaric acid
galic mg% mg% cinamic mg%
mg%
Tinctură 8760,37 333,28 28,97 14851,77 153,06 56,08
Apă de - 0.0986 - - 0.832 0.13341
trandafiri

DAD1 D, Sig=310,16 Ref=360,100 (TRANDAFIR EXTRACT.D)

mAU

60
8
.72
6 11

15.327
.61 ea
:5
30 Ar
:7

8.681
50 acid 3 metil galic ea
Ar

acid ferulic acid elagic

40 6
.90
43

15.899
03 :1
ea
0.4 Ar
41
2.709

:
ea
30 Ar
acid cinamic

20

10

2 4 6 8 10 12 14 16 min

Fig. nr. 7. Cromatograma HPLC a tincturii în alcool 70% de flori de Rosa damascena Mill.

Acțiune: R. damascena ca și multe plante aromatice și medicinale prezintă proprietăți antioxidante.

Surse de antioxidanți natural sunt în primul rând compuși polifenolici care se găsesc în toate părțile de
plantelor275. Prezența compușilor fenolici în extractul etanolic de R. damascena a fost demonstrat de către
Kumar et al (2009). Cercetătorul a determinat activitatea antioxidantă a acestui extract comparat cu
standardul antioxidant L ascorbic și cu 1, 1-difenil-2-picrilhidrazil (DPPH). Acest studiu a aratat ca R.
damascena are activitate antioxidantă ridicată 276 datorată flavonol glicozidelor din extractul etanolic inclusiv
quercetin-3-O-glucozidă, kaempferol-3-O-și-rhamnosida kaempferol 3-O-arabinozida.
În cosmetică Rosae damascenae folium se folosește pentru reglarea pigmentării în tratarea
melasmelor277 și în parfumarea preparatelor cosmetice.
Aplicații în cosmetologie: apa de trandafir obținută din petalele de trandafir prin distilare se
folosește ca atare în cosmetică pentru acțiunea antiinflamatoare, antioxidantă, tonică, antibacteriană sau
intră în compoziția unor creme, loțiuni, șampoane.
Formule cosmetice:
 Loțiune tonică și antibacteriană
 Tinctură de benzoe 5 g
 Apă de rose 200 g278

273
Aydinli M, Tutas M., „Production of rose absolute from rose concrete”. Flavour Fragr J. 2003;18:32–35.
274
Antoanela POPESCU, Nicoleta MATEI, Florentina RONCEA, Horatiu MIRESAN, Georgeta PAVALACHE, Determination
of caftaric acid in tincture and rose water obtained from Rosae damascenae flores, Ovidius University Annals of
Chemistry, Volume 26, Number 1.
275
PRATT DE, HUDSON JE., Natural antioxidants not exploited commercially. În: Hudson BJF, editor. Food Antioxidants.
Amsterdam UK: Elsevier; 1990. pp. 171–192.
276
KUMAR N, BHANDARI P, SHAMSHER S, BARI B., Antioxidant activity and ultra-performance LC-electrospray
ionization-quadrupole time-of-flight mass spectrometry for phenolics-based fingerprinting of Rose species: Rosa
damascena, Rosa bourboniana and Rosa brunonii. Food Chem Toxicol. 2009;47:361–367.
277
Guitard, Marjorie, et al. "Use of caftaric acid and derivatives în food supplement for regulating skin pigmentation."
U.S. Patent Application 13,805,897.
278
Irina Hunian, Mihail Hunian, ABC de cosmetică, Editura tehnică, București, 1969, p. 81.
162
ECHINACEAE RADIX
Echinacea
Reprezintă rădăcinile și partea supraterestră recoltate de la mai multe specii de Echinacea
(Asteraceae).
Compoziție chimică: Rădăcina de Echinacea purpurea L. of Echinacea purpurea (L. ) Moench 0.5%
polifenoli, exprimați în acid caftaric (C 13H12O9), acid chicoric (C22H18O12), acid chlorogenic (C16H18O9) și
echinacosidă (C35H46O20). Poate conține 0.025% alchilamide exprimate în acid dodecatetraenoic
isobutilamide (C16H25NO)279.
Conține următoarele clase de principii active: compuși fenolici (acid galic, acid elagic, acid cafeic,
acid p cumaric, acid clorogenic).
Acțiune: cicatrizantă (acidul cichoric şi poliholozide); antivirală și antibiotică (derivaţii poliinici),
antioxidantă280. Cateva dovezi actuale rezultate în urma unor studii pe animale arata ca preparatele din
Echinacea pot proteja pielea impotriva radiaților solare nocive.
Aplicații în cosmetologie: Rădăcina de echinacea se utilizează în dermato-cosmetologie, în tratarea
infecţiilor pielii rezistente la antibiotice și recidivante, furunculoză281.
Formule cosmetice: unguent cu ehinacea care conține: vaselina, ceara, echinacea, lanolina, ulei de
lavanda.

OLEAE FOLIUM

Frunze de măslin
Sunt frunzele uscate după recoltare de la specia Olea europaea L. din familia (Oleaceae), măslin.
Compoziție chimică: Frunzele de măslin au în compoziție următoarele principii active:
 Iridoide monoterpenice: oleuropeozida (5-9%), 6-O- oleuropeozida, ligstrozidă, oleorozidă;
 Triterpene: acid oleanolic, acid, acid maslinic;
 Flavonozide: luteozidă, kaempferol, chrisoeriol și derivați de apigenol;
 Chalcone: olivinozidă, olivinozidă-4’-O-diglucozidă etc.
 Acizi fenolici: acid cumaric, galic, cafeic, cinamic, p cumaric, clorogenic, elagic, acid cafeic,
acid ferulic, acid vanillic etc (table nr. 33) 282.
 Cumarine: aesculetină, scopoletină, aesculinozidă 283;
 Alcaloizi (cinconina, cinconidina).

Table nr. 33. Compuşii identificaţi și concentraţiile lor în mg/100 g produs vegetal uscat (fig. 8)
Acid galic Acid ferulic Acid elagic Acid cafeic Acid p cumaric mg% Acid clorogenic Acid cinamic
mg% mg% mg% mg% mg% mg%
36,119 2.594 3,525 4.146 1,573 2,269 69,863

279
http://www.newdruginfo.com/pharmacopeia/usp28/v28230/usp28nf23s0_m28840.htm
280
Mishima, Satoshi, et al. „Antioxidant and immuno-enhancing effects of Echinacea purpurea” Biological and
Pharmaceutical Bulletin, 2004, 27.7: 1004-1009.
281
Istudor Viorica, „Farmacognozie, Fitochimie, Fitoterapie”, Editura Medicală, București, 1998, p. 115-116.
282
Romani, Annalisa, et al. Polyphenolic content în five tuscany cultivars of Olea europaea L. Journal of agricultural and
food chemistry, 1999, 47.3: 964-967.
283
***PDR for Herbal Medicines, 4th ed. Ed Thomson PDR, 2007, 617-619.
163
 DAD1 D, Sig=310,16 Ref=360,100 (MASLIN EXTRACT.D)
mAU

400

.5
85
10
A1.080
a:
acid elagic

re
300

acid galic

.61
78
A15.293
200 acid p cumaric

22
acid clorogenic

a:
re
acid ferulic

100

91

0.2

96
4.1

62
A7.292

6.5
53
A3.598

a:

75
A8.410
re
a:

a:
re

re
0

-100

0 2 4 6 8 10 12 14 16 min

Fig. nr. 8. Cromatograma HPLC a soluției extractive din Olea europaea L.

După Farmacopeea Europeană Oleae folium conține minimum 5% of oleuropeozidă (C25H32O13; Mr

540.5)284.
Acțiune: produsul vegetal Oleae folium are următoarele acțiuni cu aplicație în cosmetică,
antioxidantă285, antiinflamatoare286.
Aplicații în cosmetologie: Extractul din frunze de măslin intră în compoziția unor preparate
cosmetice.
Formule cosmetice: Extractul de frunze de măslin se întrebuințează în obținerea unor preparate
cosmetice, creme, unguente.
Tinctura din frunze de măslin poate fi recomandată în infecții bacteriene ale pielii287.

ROSSMARINI FOLIUM

Rosmarin
Sunt frunzele uscate după recoltare de la specia Rosmarinus officinalis L. din familia Lamiaceae,
rosmarin.
Compoziție chimică: Rosmarini folium conține: 0,2 - 1,2 % ulei volatil în planta proaspătă, 1 - 2,5 %
în produsul uscat, acizi polifenolcarboxilici (tabel 34) (acid rosmarinic, clorogenic, cinamic, cafeic, gentisic,
vanilic, siringic, galic )288, flavonozide (diosmetină, diosmină și alte flavone metoxilate 289, derivaţi ai
luteolului și apigenolui), tanin, principii amare diterpenice (carnosol 290, acid carnosolic, rosmanol,
rosmaridifenol, rosmadial), triterpene (betulinol, α și β amirenol, acid ursolic, acid oleanolic şi derivaţii lor
hidroxilaţi), vitamina C, aminoacizi, ceruri, hidrocarburi aciclice și ciclice, saturate şi nesaturate.

284
***European Pharmacopoeia 6th ed. Olive leaf. 1/2008: 1878.
285
Zaslaver M, Offer S, Kerem Z. Natural compounds derived from foods modulate nitric oxide production and
oxidative status în epithelial lung cells. J Agric Food Chem 2005. 53:9934-9939.
286
Pieroni A, Heimler D, Pieters L, van Poel B, Vlietinck AJ. În vitro anti-complementary activity of flavonoids from olive
(Olea europea) leaves. Pharmazie 1996. 51(10):765-768.
287
Baumann, Leslie, Heather Woolery-Lloyd, and Adam Friedman. "Natural” ingredients în cosmetic dermatology." J
Drugs Dermatol 8.Suppl 6 (2009): s5-s9.
288
Del Baño, María José, et al. Phenolic diterpenes, flavones, and rosmarinic acid distribution during the development
of leaves, flowers, stems, and roots of Rosmarinus officinalis. Antioxidant activity. Journal of agricultural and food
chemistry, 2003, 51.15: 4247-4253.
289
Viorica Istudor, „Farmacognozie, Fitochimie, Fitoterapie”, Editura medical, București, vol. 2, 2001, p. 122-125.
290
Collins, M. A.; Charles, H. P., Antimicrobial activity of Carnosol and Ursolic acid: two anti-oxidant constituents
ofRosmarinus officinalis L. Food Microbiology, 1987, 4.4: 311-315.
164
 Table nr. 34. Compuşii identificaţi și concentraţiile lor în mg/100 g produs

Acid clorogenic mg% Acid cafeic mg% Acid galic mg% Acid cinamic mg% Acid p cumaric mg%
26.799 9.426 80.690 65.906 2.031

DAD1 D, Sig=310,16 Ref=360,100 (ROZMARIN.D)

mAU

1.076
35

.25
21
:1
ea
Ar
30
acid galic

25 acid clorogenic

15
1.5
18
A4.921
20

a:
re
57
acid cafeic

9.2
18
A3.945
a:
re
15

acid p cumaric
10

23
.01
5

24
A7.127
a:
re
0

-5

0 2 4 6 8 10 12 min

Fig. nr. 9. Cromatograma HPLC a soluției extractive 10% în alcool 50% din frunze de Rosmarinus officinalis L.

Acțiune: antiinfecțioasă291, cicatrizantă şi epitelizantă (diosmetină), antioxidantă 292 prin acidului

rosmarinic.
Aplicații în cosmetologie: formularea unor creme, șampoane, loțiuni, loțiuni protectoare UV,
săpunuri și deodorante293.
Formule cosmetice:
 Loțiune astringentă pentru mâini
 Tinctură de benzoe 2,5 g
 Pulbere Rosmarini folium 40 g
 Auranti pericarpium 20 g
 Citri pericarpium 40 g
 Frunze de mentă 30 frunze
 Brandy 80 mL
 Apă de roze 80 mL294

SALVIAE NEMOROSAE FOLIUM

Salvie
Sunt frunzele uscate după recoltare de la specia Salvia nemorosa L. (Lamiaceae).
Compoziție chimică: Din literatura de specialitate se cunoaște pentru Salvia nemorosa L.
următoarea compoziție chimică:
 ODP-uri (acid clorogenic 13,908 mg%, acid cafeic 13,767 mg%, acid rosmarinic)295;
 Acizi fenolici (acid galic 179,069 mg%, acid p cumaric mg% 47,587 mg%, acid cinamic 94,202 mg%,
acid metil galic 26,431mg%, acid ferulic mg% 38,461.
 Ulei volatil;
 Flavonozide (salvigenol, eupatilinol, apigenol, luteol);
291
Celiktas, O. Yesil, et al. Antimicrobial activities of methanol extracts and essential oils of< i> Rosmarinus
officinalis</i>, depending on location and seasonal variations. Food Chemistry, 2007, 100.2: 553-559.
292
Inatani, Reiko; NAKATANI, Nobuji; FUWA, Hidetsugu. Antioxidative effect of the constituents of rosemary
(Rosmarinus officinalis L.) and their derivatives. Agricultural and biological chemistry, 1983, 47.3: 521-528.
293
Aburjai, Talal, and Feda M. Natsheh. "Plants used în cosmetics." Phytotherapy Research 17.9 (2003): 987-1000.
294
Panda, H. Herbal Cosmetics Hand Book. National Institute of Industrial Re, 2000, p. 147.
295
Janicsák, Gábor, et al. "Comparative studies of the rosmarinic and caffeic acid contents of Lamiaceae species."
Biochemical systematics and ecology 27.7 (1999): 733-738.

165
  Iridoide: glicozide megastigmanice, salvionozide A-C, dintre care, (6S,9R)- și (6S,9S)-roseozide,
(6R,9R)- și (6R,9S)-3-oxo-α-ionol glucozide și blumeol C glucozide296;
 Diterpene (nemorosin)297;

HO
OH

COOH nemorosin
 Triterpene (salvinemorol);
 Saponozide (acid ursolic, acid oleanolic) 298.
Acțiune: Frunzele de salvie au acțiune antiinflamatoare. Un grup de cercetători din Turcia a
demonstrat că totalul polifenolic din Salvia nemorosa L. a prezentat acțiune antioxidantă 299,300. Activitatea
antimicrobiană a unor extracte din Salvia nemorosa L. a fost demonstrată pe tylpini de Bacillus subtilis,
Staphylococcus aureus, Escherichia coli 301.
Aplicații în cosmetologie: intră în preparatele cosmetice302
Formule cosmetice: loțiune tonică pentru păr cu salvie303, ulei de salvie pentru păr, cold creme.

PROPOLIS

Propolis
Este substanţa rezinoasă, aromată, colectată de insecta Apis melifica L. (Apideae) albină, de pe
mugurii foliari ai unor arbori (fag, castan, stejar, pin, brad, plop, salcie, etc.) pentru acoperirea pereţilor
interiori, chituirea fisurilor şi orificiilor stupilor şi ramelor, precum și pentru izolarea (îmbălsămarea)
cadavrelor dăunătorilor intruşi.
Compoziție chimică:
În compoziţia chimică a propolisului brut sunt se găsesc rezine, ceruri, uleiuri volatile, polen,
glucide, aminoacizi, vitamine, enzime, săruri minerale și impurităţi.
Propolisul conţine următoarele grupe majore de substanţe:
 55% rezine și balsamuri;
 7,5%-35% ceruri de natură vegetală cu solubilitaţi diferite de ceară de albine (cerurile sunt
întotdeauna prezente în compoziţia propolisului);
 10% uleiuri volatile;
 5% polen;
 4,40-19% impurităţi;
 terpene;
 vitamine:A, B, E, PP;
 oligoelemente:aluminiu, argint, crom, cobalt, fier, magneziu;
 aminoacizi liberi: prolină și arginină.

296
Takeda, Yoshio, et al. "Megastigmane glycosides from Salvia nemorosa."Phytochemistry 44.1 (1997): 117-120.
297
Ulubelen, A., et al. "Terpenoids from Salvia nemorosa." Phytochemistry 35.4 (1994): 1065-1067.
298
Janicsák, Gábor, et al. "Study of the oleanolic and ursolic acid contents of some species of the Lamiaceae."
Biochemical systematics and ecology 34.5 (2006): 392-396.
299
Sengul, Murat Tosun Sezai Ercisli Memnune, et al. "Antioxidant properties and total phenolic content of eight Salvia
species from Turkey." Biol res 42 (2009): 175-181.
300
Malencic, D. J., et al. "Screening for antioxidant properties of Salvia nemorosa L. and Salvia glutinosa L." Oxidation
communications 25.4 (2002): 613-619.
301
Sonboli, Ali, Babak Babakhani, and Ahmad Reza Mehrabian. "Antimicrobial activity of six constituents of essential oil
from Salvia." Zeitschrift fur Naturforschung C-Journal of Biosciences 61.3-4 (2006): 160-164.
302
Kintzios, Spiridon E., ed. Sage: the genus Salvia. CRC Press, 2003, p. 9.
303
Panda, H. „Herbal Cosmetics Hand Book”. National Institute of Industrial Re, 2000.
166
  substanţe taninice, secreţii ale glandelor salivare de la albine și componente prezente în mod
accidental în propolis (aşchii de lemn, fragmente de corp de albină).
Constituenţii farmacologic activi din propolis se gasesc în fracţiunile solubile în diferiţi solvenţi
organici, cum este cazul alcoolului etilic - principalul solvent utilizat la obţinerea de extracte de uz
farmaceutic.
Cele mai importante principii active sunt flavonoidele în grupa carora intră flavonele, flavonolii și
flavononele, precum şi diferiţi compuşi fenolici și aromatici prezenţi mai ales în fracţiunea răşinoasă.
Multe dintre proprietaţile propolisului se pot raporta la conţinutul mare de răşini. Se poate cita și
prezenţa unor acizi rezinici, ca acidul abietic şi acidul pimaric care fac parte din constituenţii tipici ai răşinilor
naturale.
Alte componente, frecvent întâlnite în răşini, sunt: cumarinele și saponozidele
triterpenice.
H Aminoacizii, în număr variabil de la 16 la 24, au ca reprezentanţi acidul
piroglutamic, arginina și prolina. Provenienţa acestora în propolis este pusă atât pe
seama polenului cât și a secreţiilor salivare ale albinelor.
Acelaşi lucru se poate afirma şi despre prezenţa vitaminelor, cu reprezentaţi
O
ca: B1, B2, B6, C, E, acid nicotinic, acid pantotenic, vitamina A.
Elementele minerale sunt prezente în diferite eşantioane de propolis
HO
provenind din diferite regiuni ale globului.
acid abietic
Principalii repezentanţi ai acestora sunt: sodiul (Na), potasiul (K), magneziul
(Mg), calciul (Ca), bariul (Ba), borul (B)-urme, stronţiul (Sr), zincul (Zn), cadmiul (Cd), aluminiul (Al), siliciul
(Și), plumbul (Pb),-urme (datorate mai ales poluării din traficul rutier sau prin amplasarea stupinelor în
aceste zone sau zone industriale, seleniul (Se)-urme, fierul (Fe), nichelul (Ni), cromul (Cr), manganul (Mn),
titanul (Ti), argintul (Ag), cuprul (Cu), cobaltul (Co), molibdenul (Mo), vanadiul (V).
Acțiune: Între acţiunile terapeutice cu aplicație în cosmetică se pot număra, acțiunile:
antimicrobiană, antiinflamatorie, antioxidantă şi antitumorală.

Tabel nr. 35. Compuşi din propolis responsabili de acţiunile sale biologice

Tipul de propolis dupa originea European Brazilian Cubanez Taiwanez

geografică/Tipul de acţiune (predominante speciile (specia Baccharis)
de plop) Populus
Acţiune Flavone Acizi p-cumarinici Benzofenone Netestat
antibacteriană Flavanone prenilaţi prenilate
Acizi fenolici Labdan
Esteri ai acizilor Diterpene
fenolici
Acţiune Flavanone Neidentificaţi Netestat Netestat
antiinflamatoare Flavone
Acizi fenolici
Esteri ai acizilor
fenolici
Acţiune Flavonoizi Acizi p-cumarinici Bezofenone Flavanone
antioxidantă Acizi fenolici și prenilaţi prenilate prenilate
esteri ai acestora Flavonoizi
Aplicații în cosmetologie: intră în compoziția preparatelor dermato-cosmetice, creme, emulsii,
unguente, loțiuni, uleiuri grase, șampoane, paste de dinți, spray-uri.
Formule cosmetice: propolan (în arsuri), oleum propolis (în dermatologie), soluţia alcoolică 2 – 4 %
de propolis, emulsia de propolis (în ORL), „Acneol” în tratamentul diferitor afecţiuni ale feţei, dar mai ales în
tratamentul acneei juvenile.
 Cremă de față cu propolis cu acțiune emolientă și regenatoare: ulei de parafină, apă, propolis, lanolină,
alcool cetilic, colesterol, ceară de albine, tetraborat de sodiu.

167
 IX.4. PRODUSE VEGETALE CU TANINURI
THEAE FOLIUM

Frunze de ceai
Produsul vegetal Theae folium reprezintă frunzele foarte tinere recoltate de la arbuştii Thea
sinensis L. (Theaceae), ceai chinezesc, ceai rusesc (verde sau negru obţinut după fermentare).
Sorturi comerciale:
ü ceai verde – produsul vegetal este stabilizat imediat după recoltare prin uşoară încălzire pe plăci
metalice, apoi uscat rapid şi rulat. Sortul este de culoare verde, cu gust astringent şi nu prezintă miros;
reprezintă produsul oficinal utilizat în fitoterapie;
ü ceai negru – produsul vegetal este supus fermentării naturale, apoi uscat. Sortul este de culoare roşu,
brun sau negru, prezintă miros plăcut aromat, caracteristic şi gust amărui-astringent;
ü ceai semifermentat – produsul este supus unui proces de fermentare rapidă şi apoi uscat. Sortul are
caracteristicile ceaiului negru dar aromă este mai slabă.
Compoziție chimică: Compoziţia chimică a ceaiului verde variază o dată cu climatul, sezon,
practicile horticole și poziţia frunzelor în momentul recoltării. Compuşii de importanţa majoră sunt
polifenolii. Majoritatea polifenolilor sunt taninurile, cu importanţa majoră fiind catehinele: epicatehina (EC),
epigalolcatehina (EGC), epicatehingalatul (ECG) și epigalolcatehin galatul (EGCG). Acesta din urmă este privit
ca fiind cel mai important compus activ. Mugurii și primele frunze au cea mai mare concentraţie de EGCG.
Concentraţia polifenolilor totali în frunzele uscate este 8-12%. Alţi compuşi de interes în frunzele uscate ale
ceaiului verde sunt: acid galic, quercetin, kaemferol, miricetin, acid cafeic şi clorogenic.
Compus Procent
Polifenoli 37,00
Carbohidrati 25,00
Cafeina 3,50
Proteine 15,00
Aminoacizi 4,00
Lignani 6,50
Acizi organic 1,50
Lipide 2,00
Cenusa 5,00
Clorofila 0,50

Acțiune. EGCG este un puternic antioxidant. În general s-a demonstrat că ceaiul verde este superior
ceaiului negru în ceea ce priveşte acţiunea antioxidantă, lucru datorat compoziţiei ridicate în EGCG.
Polifenolii din ceaiul verde și-au dovedit acțiunea de modulare a căilor biochimice implicate în răspunsuri
inflamatorii, proliferare a celulelor și markerii inflamatori indusi cu lumină ultraviolet. Tratamentul topic cu
EGCG pe pielea șoarecilor previne imunosupresia indusă și stresul oxidativ. Efectul protector al ceaiului
verde asupra pielii umane, administrat topic sau oral nu a fost deplin înțeles.
Ceaiul verde prin polifenolii conținuți inhibă tirozinaza și protejează piele de radiațiile UV nocive.
Aplicații cosmetologie: intră în compoziția preparatelor cosmetice ce ajută la întreţinerea tenurilor
seboreice304. Ceaiul verde are acțiune fotoprotectore protejaza pielea de radiațiile UV.
Formule cosmetice:
 Crema antirid cu coenzima Q10 și Theae folium
 Apă, Glicerină, Parafină lichidă, Acid stearic, Alcool cetilic, Vaselină, Lanolină, Sterat de gliceril,
Trietanolamină, Etilhexilmetoxicinamat , Ceteareth-25 , Acid caprilic, Miristat de izopropil,
Dimeticonă, Triticum vulgare germeni, Vitis viniferae oil, Theae folium, Squalen, Ubiqinonă, Acetat
de tocoferil, Acetat de retinil, Benzofenonă-3 , Benzoat de sodiu, Lactat de sodiu, Acid lactic, Serină,
Sorbitol, Uree, Clorură de sodiu, Laurilaminopropilglicină, Laurildietilenediaminoglicină , Alantoină,
Alcool denat, Metilparaben, Parfum, EDTA disodic, BHA.

304
Viorica Istudor, Farmacognozie, Fitochimie, Fitotreapie, vol. III, Editura Medicală, București, 2005, p. 268.
168
IX.5. PRODUSE VEGETALE CU RESVERATROL

POLYGONUM CUSPIDATUM SIEB.

Reprezină rădăcinile speciei Polygonum cuspidatum Sieb. Din familia Polygonaceae.

Compoziție chimică: Polygoni radix conține următoarele principii active:
Stilbenoide Stilbenoide Flavonozide Cumarine și lignani Varia
Fiscionă Resveratrol Quercetol Cumarină Acid protocatehic
Emodol Polidatin Querectol-3-O- 7-Hidroxi-4-metoxi- 2,5-Dimetil-7-
arabinozidă 5-metilcumarină hidroxicromonă
Falacinol Resveratrol-4′-O- Quercitol (−)-lionirezinol-2α- Torachrizonone-8-
glucozidă sulfat de Na O-D-glucozidă
Questin Resveratrol 4-O-D-(2′- Hiperozidă (+)-isolaricireinol- 5,7-Dihidroxi-1(3H)-
galoil) glucopiranozidă 2α-sulfat de Na isobenzofuranon
Antraglicozidă A Resveratrol 4-O-D-(6′- Isoquercitrozidă Ambretolidă
galoil) glucopiranozidă
Antraglicozidă B trans-resveratrol-3-O-β- Luteol-7-O- β-Sitosterol
D-glucopiranozidă-6″- glucozidă
sulfat de sodiu și potasiu
Crisofanol trans-resveratrol-3-O-β- Apigenol Acid oleanolic
D-glucopiranozidă-4″-
sulfat de sodiu și potasiu
Citreoroseină trans-resveratrol-3-O-β- (+)-Catechol Acid galic
D-glucopiranozidă-2″-
sulfat de sodiu și potasiu
Questinol trans-resveratrol-3-O-β- (+)-Catechol-5-O- Triptofan
D-glucopiranozidă-4′- β-D-
sulfat de sodiu și potasiu glucopiranozidă
Reol trans-resveratrol-3-O-β- Acid clorogenic
D-glucopiranozidă-5-
sulfat de sodiu și potasiu
Poliganină A cis-resveratrol-3-O-β-D-
glucopiranozidă-6″-
sulfat de sodiu și potasiu
Poliganină B cis-resveratrol-3-O-β-D-
glucopiranozidă-4″-
sulfat de sodiu și potasiu
2-Metoxi-6-acetil-7- cis-resveratrol-3-O-β-D-
metiljuglonă glucopiranozidă-3″-
sulfat de sodiu și potasiu
Cuspidatumină A cis-resveratrol-3-O-β-D-
glucopiranozidă-2″-
sulfat de sodiu și potasiu
7-Acetil-2-metoxi-6- cis-resveratrol-3-O-β-D-
metil-8-hidroxil- glucopiranozidă-5- sulfat
4-naftochinonă de sodiu și potasiu

169
 OR2
Stilbenă R1 R2
R1O Resveratrol H H
Polidatin Glucoză H
Resveratrol-4′-O-glucozidă H Glucoză
OH

OH HO
HO O
O

O OH OH O
HO O
O O
O
OH OH OH HO
OH

HO
OH OH

Resveratrol 4-O-D-(2′-Galoil) Glucopiranozidă Resveratrol 4-O-D-(6′-Galoil) Glucopiranozidă

OR5

R4O

OR1 O
O

OR3
R2O
HO

Stilbenă R1 R2 R3 R4 R5
trans-resveratrol-3-O-β-D-glucopiranozidă-6″-sulfat de sodiu și SO3Na/K H H H H
potasiu
trans-resveratrol-3-O-β-D-glucopiranozidă-4″- sulfat de sodiu H SO3Na/K H H H
și potasiu
trans-resveratrol-3-O-β-D-glucopiranozidă-2″- sulfat de sodiu H H SO3Na/K H H
și potasiu
trans-resveratrol-3-O-β-D-glucopiranozidă-4′- sulfat de sodiu și H H H SO3Na/K H
potasiu
trans-resveratrol-3-O-β-D-glucopiranozidă-5- sulfat de sodiu și H H H H SO3Na/K
potasiu

HO

R5O

OR1 O
O

OR2
R4O
R3O

Stilbenă R1 R2 R3 R4 R5
cis-resveratrol-3-O-β-D-glucopiranozidă-6″- sulfat de sodiu și SO3Na/K H H H H
potasiu
cis-resveratrol-3-O-β-D-glucopiranozidă-4″- sulfat de sodiu și H SO3Na/K H H H
potasiu
cis-resveratrol-3-O-β-D-glucopiranozidă-3″- sulfat de sodiu și H H SO3Na/K H H
potasiu
cis-resveratrol-3-O-β-D-glucopiranozidă-2″- sulfat de sodiu și H H H SO3Na/K H
potasiu
cis-resveratrol-3-O-β-D-glucopiranozidă-5- sulfat de sodiu și H H H H SO3Na/K
potasiu

170
 Acțiune: Polygoni radix are acțiune antiinflamatorie prin inhibarea cicloxigenazei, antioxidantă (în
special prin resveratrol și polidatin), inhibă tirozinaza și este folosită în dermato-cosmetologie pentru
tratamentul zonelor hiperpigmentate ale pielii și ca protector împotriva radiaților nocive 305. Fisciona,
emodolul, citreoroseina și anthraglicozida B și 2 stilbene (resveratrol and polidatin) au acțiune
antitirozinazică306. Polidatinul în concentrații de (10, 20, și 50 μg/mL) inhibă activitatea tirozinazei și
producția de melanină cu 20, 60, și respectiv 70%307.
Aplicații în cosmetologie: intră în compoziția cremelor, emulsiilor, soluțiilor fotoprotectoare.
Formule cosmetice: Emulsie fotoprotectoare cu rădăcină de Polygonum cuspidatum Sieb308.

HOLOSCHOENI RHIZOMA

Țipirig, Pipirig de baltă

Reprezintă rizomii și rădăcinile speciei Holoschoenus vulgaris Link. sin. Scirpus holoschoenus L.,
țipirig, pipirig de baltă.
Compoziție chimică: Specia Holoschoenus vulgaris Link sin. Scirpus holoschoenus L a fost cercetată
de M. Abdel-Mogib, S.A.Basaif şi T.R. Sobahi (cercetători din Arabia Saudită), care au izolat compuşii: 3,5,4'-
trimetoxistilben, 2-dimetilpropileten-3,5,4'-trimetoxistilben, 2-dimetilpropileten-3-hidroxi-5,4'-
dimetoxistilben, 2-dimetilpropileten-3,4'-dihidroxi-5-metoxistilben și 3,5,4'-trimetoxistilben, dar și un nou
derivat al acetofenonei. Structurile compuşilor cunoscuţi au fost confirmate prin comparaţie cu spectrele de
rezonanţă magnetică ale probelor de referinţă 309.
OCH3 OCH3

H3CO
H3CO

OCH3

OCH3

3,5,4'-trimetoxistilben 2-dimetilpropileten-3,5,4'-trimetoxistilben
OCH3 OH

H3CO H3CO

OH OH

2-dimetilpropileten-3-hidroxi-5,4'-dimetoxistilben 2-dimetilpropileten-3,4'-dihidroxi-5-metoxistilben

305
Kubo, I., Yokokawa, Y., Kinst-Hori, I., 1995. Tyrosinase inhibitors from Bolivian medicinal plants. Journal Natural
Products 58, 739–743.
306
Leu, Y.L., Hwang, T.L., Hu, J.W., Fang, J.W., 2008. Anthraquinones from Polygonum cuspidatum as tyrosinase
inhibitors for dermal use. Phytotherapy Research 22, 552–556.
307
Jeong, E.T., Jin, M.Y., Kim, M.S., Chang, Y.H., Park, S.G., 2010. Inhibition of melanogenesis by piceid isolated from
Polygonum cuspidatum. Archives of Pharmacal Research 33, 1331–1338.
308
Ge, Z. H. E. N. G. "Preparation of Sunscreen Emulsion With Effective Component of Chrysanthemum
Extract." Liaoning Chemical Industry 4 (2013): 011.
309
Mogib S. A., Basaif T. R., Sobahi M. A., Stilbene and a new acetophenone derivate from Scirpus holoschoenus,
Molecules 2001, 6, p. 663-667.
171
 Alţi constituenţi identificaţi au fost: derivaţii benzaldehici, acizii hidroxibenzoic şi cinamic în specia
Scirpus lacustris310; acizii cafeic şi cumaric şi esteri ai acidului p-cumaric în Scirpus acutus, Scirpus
subterminalis, Scirpus validus, Scirpus americanus 311, derivaţi ai quercetolului, kaempferolului, apigenolului
și ai luteolului (fig. 9.) în Scirpus wichurai312; triterpene în Scirpus fluviatilis313 și Scirpus tuberosus; β-
sitosterol în Scirpus tuberosus și derivaţi stilbenici: dimeri scirpuzina A și B (fig. 9) şi resveratrol (3,3',4,5'-
tetrahidroxistilben) în Scirpus fluviatilis314. Derivaţilor stilbenici izolaţi li s-a atribuit acţiunile antialergică și
antiinflamatoare315. Din seminţele de S. maritimus au fost izolate hidroxistilbeni dimeri 316. Din Scirpus
nodosus317 a fost izolată aureusidina (pigment auronic).
Conţinutul în polifenoli totali (1,138– 1,284 g %) în rădăcinile de pipirig este mediu, comparativ cu
alte produse vegetale.
Dintre polifenoli Scirpus holoschoenus conține: acid galic (291,00 mg%), E-resveratrol (24,11 mg%),
Z-resveatrol, acid clorogenic (6,86 mg%), acid cafeic (6,28 mg%), acid cinamic, vanilină (5,18 mg%).
mAU

15.701
1000 cis resveratrol

800

15.283
600

15.881
10.384

acid cinamic

400

16.513

18.106
0.965

18.368
200 acid galic vanilina trans resveratrol
acid clorogenic
16.880
17.203

17.919
acid cafeic
7.127

14.435
11.655
11.159
3.519

6.897

9.672
4.322

0 2.5 5 7.5 10 12.5 15 17.5 20 min

Figura nr. 10. Cromatograma HPLC a soluției etanolice 10% în alcool 50%
HO HO

HO HO

H H

HO O HO O

H H

OH OH
HO HO

HO

HO
HO

Scirpuzina A Scirpuzina B

310
Kickuth T., Kaitzis G., Mikrobizid wirksame Aromate aus Scirpus lacustris, Forum Umwelthygiene 26, (1975) p. 134-
135.
311
Boon, J. J., Wetzel R.G., Godshalk G. L., Pyrolysis mass spectrometry of some Scirpus species and their
decomposition products, Limnol. Ocecrnogr., 27(5), 1982, p. 839-848.
312
Kikuchi E., Suzuki T., Takeda S., Kim JH., Cho KJ., Kurihara Y., (1989) Biological Survey on the Brackish Tidal Flats on
Sinoeri Namyang and the Nagdong River Estuary Korea. Bulletin of the Marine Biological Station of Asamushi 18, p.
109-128.
313
Nakajima K., Taguchi H, Endo T, Yosioka I (1978) The Constituents of Scirpus fluviatilis Part 1 The Structures of 2
New Hydroxy Stilbene Dimers Scirpusin A and Scirpusin B. Chemical and Pharmaceutical Bulletin (Tokyo) 26, p. 3050-
3057.
314
Ibidem.
315
Akiyama T., Ichikawa W., Matsui Y., Haruyama H., 1991, Stilbene trimer compound as acetylcholinesterase
inhibition. Paten Japan Kokai Tokkyo Koho-03 p. 294,273.
316
Powell, R.G., Bajaj, R., McLaughlin, J.L., Bioactive stilbenes of Scirpus maritimus, J Nat Prod. 1987 Mar-Apr;50 (2), p.
293.
317
Clifford H.T., Harborne, Flavonoid pigmentation în the sedges (Cyperaceae), J.B. Phytochemistry, Volume 8, Issue 1,
January 1969, p. 123-126.
172
 Acțiune: Produsul vegetal poate fi folosit în cosmetologie pentru acțiunea antioxidantă,
antiinflamatoare.
Aplicații în cosmetologie: Prin polifenolii conținuți, resveratrol, în cantitate mai mare decât în
semințele de struguri, acid cinamic, pote fi folosit în preparate cosmetice cu acțiune protectoare UV.
Formule cosmetice: poate fi folosit sub formă de extract în creme protectoare UV alături de Vitis
viniferae semen.

IX.6. PRODUSE VEGETALE CU PROANTOCIANIDOLI

VITIS VINIFERAE SEMEN

Semințe de struguri
Reprezintă semințele uscate după recoltare de la specia Vitis vinifera L. (Vitaceae).

Compoziție chimică: Vitis viniferae semen conține următoarele clase de principii active:
proantocianozide (proantocianidol B1 și C1), flavone (taxifolol), polifenoli (resveratrol, acid clorogenic, acid
cafeic, acid cumaric, acid galic, acid 3 metil galic, acid ferulic, acid p cumaric), taninuri (epicatehol, catehol),
ulei gras.
Conţinutul în polifenoli totali este mediu, comparativ cu alte produse vegetale.

Tabel. nr 36. Conținutul în polifenoli totali pentru semințele de struguri

Proba Soi Metodă de extracție g%

1. Pinot Noir Macerare 1.347802
2. Pinot Noir Macerare 1.438769
3. Pinot Noir Macerare 1.942478
4.OH Cabernet Sauvignon Macerare 1.794375
5. Cabernet
OH Sauvignon Macerare 2.026534
6. Cabernet Sauvignon Macerare
1.945842
HO O
7. Coarnă neagră Macerare 2.07151
8. Coarnă neagră Macerare 2.131012
OH
9. Coarnă neagră Macerare 2.465941
10. Pinot Noir Refluxare 1.162482
OH O
11. Pinot Noir Refluxare 1.14895
taxifolol
12. Pinot Noir Refluxare 1.447637
13. Cabernet Sauvignon Refluxare 1.753708
14. Cabernet Sauvignon Refluxare 1.875305
15. Cabernet Sauvignon Refluxare 1.787703
16. Coarnă neagră Refluxare 1.770028
17. Coarnă neagră Refluxare 2.040292
18. Coarnă neagră Refluxare 2.127856

Cea mai mare cantitate de polifenoli se obține prin macerare iar soiurile coarnă neagră și pinot noir
conțin cei mai mulți polifenoli.
Dintre substanţele identificate în urma analizei HPLC, au fost cuantificate doar câteva substanţe,
date prezentate în tabelul de mai jos (table 37).

173
 Tabel nr. 37. Analiza HPLC a polifenolilor din Vitis viniferae semen
Nr. trans Deviatia Acid Deviatia Acid Deviatia Acid Deviatia Acid Deviatia Acid 3 Deviatia Acid p Deviatia Acid Deviatia
probă resveratrol standard clorogenic standard cafeic standard galic standard ferulic standard metilgalic standard cumaric standard elagic standard
1. 1.2184 0.0337 118.609 0.147 3.933 0.054 5674.278 5.436
2. 5.5104 0.2599 227.276 4.269 16.513 0.33742 0.000 0.000 5828.868 5.197
3. 5.2823 0.0356 11.735 0.1322 85.181 0.684 8.965 0.037006 5.166 0.041 6040.201 13.584
4. 2.9086 0.0288 3.706 0.0623 123.959 3.296 1.452 0.041 4352.667 21.808
5. 4.7835 0.0562 6.001 0.0947 277.751 0.152 1.112 0.023 6387.55 6.496
6. 4.2034 0.0761 7.508 0.1480 2.135 0.0306 358.061 1.568 4.004 0.047 8253.662 1.612
7. 11.6638 0.0097 4.451 0.0194 0.000 0.0000 236.538 0.157 2.471 0.060 11126.7 3.151
8. 6.2051 0.0420 6.652 0.0478 0.000 0.0000 412.659 1.358 1.320 0.000 7568.932 1.075
9. 4.8153 0.0355 5.115 0.0333 0.000 0.0000 237.398 1.660 3.116 0.048 7518.265 2.419
10. 4.8485 0.0478 8.294 0.0006 0.000 0.0000 251.199 2.450 2.777 0.081 4658.214 1.473
11. 3.1230 0.1606 7.705 0.2037 1.132 0.0289 251.141 2.993 1.374 0.043 4041.657 3.260
12. 2.2092 0.0131 6.551 0.0629 1.507 0.0462 280.652 0.830 3.039 0.038 3319.635 10.433
13. 2.5279 0.0297 7.272 0.0245 1.147 0.0848 255.729 0.556 2.860 0.184 4057.786 43.371
14. 4.7394 0.0240 7.699 0.1184 0.000 0.0000 247.058 0.543 3.556 0.104 3887.472 0.383
15. 1.9915 0.1076 8.956 0.2481 0.931 0.0246 341.702 4.114 2.462 0.052 4064.3 0.580
16. 5.2903 0.0241 9.096 0.1199 228.480 0.967 6.975 0.119 3520.624 0.604
17. 3.1925 0.1224 10.147 0.1463 381.627 1.660 3.681 0.194 5443.299 0.025
18. 2.6122 0.1089 10.074 0.1983 118.609 0.147 3.812 0.175 4441.243 5.434

Acțiune: antioxidantă, antiinflamatoare, astringentă, antifungică, antimicrobiană, protectoare UV. Principiile active conținute, proantocianidolii, polifenoli,
flavonoide, antocianozidele au activitate antioxidantă și protejează pielea împotriva radiaților nocive prevenind apariția radicalilor liberi. De asemenea principiile
active menționate au rol și în cicatrizarea rănilor. Aplicarea topică a preparatelor cosmetic cu extract de semințe de struguri a îmbunătățit sinteza colagenului, a
elastinei318.
Aplicații în cosmetologie: intră în compoziția cremelor antiage, reparatorii, emulsiilor fotoprotectoare. Extractul din semințe de struguri se utilizează în
tratamentul mătreței datorită proprietăților lui antimicrobiene, antifungice, antioxidante, protectoare UV 319. Extractele de Vitis viniferae semen sunt incluse până la
2% în produse de curățare a pielii, măsti sub formă de paste și maști care conțin și nămol320.
Extractul din semințe este utilizat și în spray-urile pentru păr.
Formule cosmetice: Spray pentru păr cu 3 % extract semințe de struguri.

318
Committee of Experts on Cosmetic Products. Plants în Cosmetics. Plants and plant preparations used as infredients for cosmetic products. Strasbourg: Council of Europe, 2001.
319
Yamakoshi J, Otsuka F., Sano A, Tokutake S, Saito M, Kikuchi M, and Kubota Y. Lightening effect on ultraviolet-induced pigmentation of guinea pig skin by oral administration of a
proanthocyanidin-rich extract from grape seeds. Pigment Cell Res. 2003;16:(6):629-638.
320
Food and Drug Administration (FDA). Frequency of use of cosmetic ingredients. FDA Database. 2012. Washington, DC: FDA.REceived în May.
PINUS PINASTER sin.
Scoarța de pin de mare
Sunt scoarțele recoltate după ramurile speciei Pinus pinaster Aiton, Pinaceae.
Compoziție chimică: Conține compuși polifenolici: catehol, taxifolol, proantocianozide - ale căror
unități sunt constituite din catechol, epicatehol (proantocianidol B 4 - catechol-(4α→8)-epicatehol dimer) -
acizi fenolici321.
OH
OH

HO O

OH
OH OH
OH
HO O

OH
OH proantocianidol B4

Acțiune cosmetologie: antioxidantă, regeneratoare, antiage, antiinflamatoare, protectoare UV.

Aplicații cosmetologie: Extractul din scoarța speciei Pinus pinaster, patentat Pycnogenol, întră în
compoziția unor preparate cosmetice (creme, emulsii) întrebuințate în melasmă322, și are acțiune
antiproliferativă în cancere de piele323.
Formule cosmetice: Cremă cu 0.5 % picnogenol.

IX.7. PRODUSE VEGETALE CU FLAVONOZIDE

ARONIAE FRUCTUS

Scoruș negru
Reprezintă fructele speciei Aronia melanocarpa Michx. Elliot, sin Photinia melanocarpa Michx.,
familia Rosaceae, scoruș negru.
Numele genului, probabil, provine de la grecescul aros-ajutor, folos, aluzie la întrebuinţarea lor;
melanocarpa provine de la cuvintele melas, melanos = negru și karpos = fruct și caracterizează culoarea
fructului.
Compoziţie chimică: În fructele proaspete se găsesc flavonozide: hesperidina, rutozida etc., ODP –
uri (acid cafeic, acid clorogenic) 324, antonianozide (cinidin 3-galactozida, cianidin 3-arabinozida) taninuri,
vitaminele (C, E, PP, B1, B2, B6, PP, acid pantotenic, tocoferol, vitamina K) acizi organici (citric , malic,
tartaric, cuccinic, shichimic, izocitric), microelemente, carotenoide (β caroten, β criptoxantin), heterozide
cianogene (amigdalin) 20,1 mg/100 g, zaharuri, etc. Fructele de aronia conțin de 15 ori mai mulți
antioxidanți decât afinele. În fructele de aronia au fost determinați 6.3 – 6.95g% polifenoli.
Acţiune: antioxidantă (capacitatea antioxidantă testată prin ORAC este de 16062 pentru 100g, una
dintre cele mai mari valori dintre 277 de alimente) 325, inhibă tirozinaza.
Aplicații în cosmetologie: intră în compoziția cremelor fotoprotectoare.
Formule cosmetice: creme cu extract de Aroniae fructus.

321
Touriño, Sonia, et al. "Procyanidin fractions from pine (Pinus pinaster) bark: radical scavenging power în solution,
antioxidant activity în emulsion, and antiproliferative effect în melanoma cells." Journal of agricultural and food
chemistry 53.12 (2005): 4728-4735.
322
Ni, Z., Y. Mu, and O. Gulati. "Treatment of melasma with Pycnogenol®." Phytotherapy Research 16.6 (2002): 567-
571.
323
Touriño, Sonia, et al. "Procyanidin fractions from pine (Pinus pinaster) bark: radical scavenging power în solution,
antioxidant activity în emulsion, and antiproliferative effect în melanoma cells." Journal of agricultural and food
chemistry 53.12 (2005): 4728-4735.
324
Oszmiański, Jan, and Aneta Wojdylo. "Aronia melanocarpa phenolics and their antioxidant activity." European Food
Research and Technology 221.6 (2005): 809-813.
325
Kulling, Sabine E., and Harshadai M. Rawel. "Chokeberry (Aronia melanocarpa)-A review on the characteristic
components and potential health effects." Planta medica 74.13 (2008): 1625.
GINKGO BILOBAE FOLIUM

Arborele pagodă
Compoziţie chimică: Ginkgo bilobae folium conține următoarele grupe de principii active:
flavonozide și diterpene (compuşi farmacologic activi), alţi cons-tituenţi.
Flavonozidele sunt reprezentate de 3-glucozidele-, 3-ramnozidele-, 3-rutinozidele-querce-tolului și
kaempferolului, de esterii p-cumarici ai glucoramnozei quercetolului, kaempferolului, luteolului; de
biflavonoide (amentoflavona, bilobetol, 5-metozibilobetol, ginkgetol, izoginkgetol, hinokiflavonă,
sciadopitizozida)326.
Mugurii foliari sunt organele cele mai bogate în flavonozide, catecholi, proantocianidoli (mono- şi
dimeri). Dintre diterpene327, derivaţii polilactonici, cunoscuţi sub numele de GINKGOLIDĂ (A, B, C, J, M) sunt
compuşi spirononanici, polihidroxilici caracterizaţi prin prezenţa a 3 cicluri lactonice și a unui radical butil
terţiar.Un grup de cercetători menționează și polifenoli totali în cantitate de 60 mg/100 mg produs vegetal
uscat328.
Alţi constituenţi: lactone sesquiterpenice (bilobalida, bilobalona), steroli, alcooli și cetone alifatice,
acizi organici, zaharuri, pinitol (3-metoxi inozitol).
Polifenoli conținuți în produsul vegetal sunt: acid galic, acid elagic, acid p cumaric, acid clorogenic,
acid ferulic (tabel nr. 38).

Tabel nr. 38. Compuşii identificaţi și concentraţiile lor în mg/10 g produs vegetal

Acid galic mg% Acid elagic mg% Acid p cumaric mg% Acid clorogenic mg Acid ferulic mg%
%
738,492 4232,535 4,328 18,377 14,091

DAD1 D, Sig=310,16 Ref=360,100 (GINKGO.D)

mAU
1.079

15.316

250

acid galic

200 acid elagic

150

acid ferulic
100
acid clorogenic acid p cumaric

50
8.601
3.651

7.191

0 2 4 6 8 10 12 14 16 18 min

Fig. nr. 11. Cromatograma HPLC a produsului vegetal Ginkgo bilobae folium

326
Istudor Viorica, Farmacognozie, Fitochimie, Fitoterapie, Editura Medicală, București, 1998, p. 161-163.
327
Singh, Bikram, Biology and chemistry of Ginkgo biloba, Fitoterapia, 2008, 79.6: 401-418.
328
Lugasi, A.; Horvatovich, P.; Dworschak, E. Additional information to the în vitro antioxidant activity of Ginkgo biloba
L. Phytotherapy Research, 1999, 13.2: 160-162.
176
 Acţiune: antioxidantă329 (prin polifenoli)330,331, protectoare UV332.
Aplicații în cosmetologie: intră în compoziția preparatelor topice cosmetice333.
Formule cosmetice: cremă fotoprotectoare cu Ginkgo bilobae folium și Theae folium.

IX.8. PRODUSE VEGETALE CU ANTRACENOZIDE

HYPERICI HERBA

Sunătoare
Vârfurile înflorite, uscate după recoltare, ale speciei Hypericum perforatum L. (Hypericaceae)
sunătoare, pojarniţă.
Compoziţie chimică: Literatura de specialitate prezintă următoarele date asupra compoziţiei
chimice a produsului vegetal Hyperici herba:
 0.10-0.50% naftodiantrone (hipericină, pseudohipericină, protohipericină,
pseudoprotohipericină) localizate în punctele negre de pe petale şi frunze; hipericina este constituentul
principal şi are culoare roşie-violetă, este solubilă în solvenţi organici şi grăsimi;
 ulei volatil (0.10-1%) cu miros asemănător celui de conifere, localizat în pungile secretorii
ale petalelor şi frunzelor, constituit din alfa–pinen cadinen, alcani şi alcanoli, săruri minerale, triterpene şi
steroli, oze simple;
 flavonozide (4-5%) reperezentate de rutozidă, hiperozidă (galactozida quecetolului), cvercetol,
izoquercitrozidă şi bioflavonoide; epicatechol (10-20%), proantocianidoli;
 acizi fenolici (acid cafeic şi acid clorogenic; acid cinamic);
 carotenoide;
 vitamine (vitamina C; vitamina PP, acid nicotinic);
 hiperforină (derivaţi prenil-floroglucinolici);
 xantone cu structura neelucidată (kielcorina izolată din rădăcini);
 colina;
 rezine;
 subsţante minerale;
 taninuri catechice până la 12%;
 saponine;
 acid valerianic;
 acizi grași (acid meristic, acid palmitic);
 oze (mannitol și pectină).
Acţiune: În scop cosmetic partea supraterestră a plantei este folosită în principal pentru acţiunea
antiinflamatoare, cicatrizantă, antimicrobiană faţă de stafilococul auriu, antihemoragică, antiseptică.
Acțiunea este asigurată de complexul de principii active pe care le conţine planta, unde componentul
principal îl constituie hipericina, alături de o serie de izomeri, rezine, tanini, flavonozide (hiperozidă,
cvercitozidă, rutozid), acizii cafeic şi clorogenic.

329
MARCOCCI, Lucia, et al. The nitric oxide-scavenging properties of Ginkgo biloba extract EGb 761. Biochemical and
Biophysical Research Communications, 1994, 201.2: 748-755.
330
HE, Jing, et al. Dual effects of Ginkgo biloba leaf extract on human red blood cells. Basic & clinical pharmacology &
toxicology, 2009, 104.2: 138-144.
331
LUGASI, A.; HORVATOVICH, P.; DWORSCHAK, E. Additional information to the în vitro antioxidant activity of Ginkgo
biloba L. Phytotherapy Research, 1999, 13.2: 160-162.
332
Saraf, S., and C. D. Kaur. "Phytoconstituents as photoprotective novel cosmetic formulations."  Pharmacognosy
reviews 4.7 (2010): 1.
333
Belo, Susi Elaine Dal, Lorena Rigo Gaspar, and Patrícia Maria Berardo Gonçalves Maia Campos. "Photoprotective
effects of topical formulations containing a combination of Ginkgo biloba and green tea extracts."Phytotherapy
Research 25.12 (2011): 1854-1860.
177
 Aplicații în cosmetologie: eczeme, arsuri, acnee, antiage.

Formule cosmetice:
Pentru tratarea arsurilor: infuzie, din 30 g plantă uscată şi mărunţită, peste care se toarnă 1 L de
apă clocotită, se lasă acoperită 20 minute, se strecoară, se aplică în cataplasme sau băi locale.
Pentru tratarea rănilor, arsurilor, eczemelor: ulei de sunătoare, pregătit din plămădirea la soare sau
pe cuptor a florilor în ulei, se lasă 5-6 zile şi se aplică pe locul afectat.
În cosmetică sunătoarea se foloseşte pentru întreţinerea tenului uscat, a tenurilor sensibile, contra
ridurilor sub formă de:
a) decoct, din 2 linguriţe flori uscate la o cană de apă (200 mL), se fierbe 5 minute la foc moderat şi
se spală bine faţa cu un tampon cu vată;
b) infuzie din 2-3 linguri cu plantă uscată, mărunţită, peste care se toarnă o cană de apă clocotită
(250 mL) şi se lasă acoperită 20 minute, se strecoară, se aplică pe faţă comprese cu infuzia obţinută;

ALOE

Reprezintă produsul obţinut prin evaporarea și uscarea sucului frunzelor mai multor specii de Aloe:
A. ferox Mill. Şi hibrizii săi: A. vera (L.) Burm. sân. A. vulgaris Lam. sân. A. barbadensis Mill.
Compoziţie chimică: 15 – 4- % 10-C-glucozide ale aloeemodol antronei (aloine, hidroxialoine și
aloinozide). Componentul majoritar este aloina, un amestec de doi stereoizomeri la C 10, interconvertibili
prin forma antranolică: aloina A sau (10-S)-barbalona şi aloina B sau (10-R)-barboloina. În Aloe ferox, pe
lângă aloine, se găsesc şi derivaţii lor 11-O-glicozidati cu ramnoză (aloinozidele A și B). Diferenţierea
sorturilor se face datorită prezenţei hidroxialoinelor :5-hidroxialoina A, în Aloe ferox şi 7-hidroxialoina A și
B, în Aloe vera.
Alţi constituenţi: 20% rezine (esteri ai acidului p-curmanic şu alcoolii rezinici); 15 % derivaţi ai 2-
acetonil-5-metil-7-hidroxi-γ-cromonei reprezentaţi de aloesona şi de C-glicozidele sale (aloerezina A,
aloerezina B = aloezina, aloerezina C), derivaţi glicozidici ai 6-fenil-piran-2-onei (aloenina A, B); derivaţi ai
nafto –[2,3-c]-furanului, recent izolaţi din Aloe de Cap (Kojama şi colab., 1994); 1-2 % săruri minerale; 5 – 10
% apă; urme de ulei volatil.
Aloenina A a fost izolată în Frunze de Aloe arborescens și caracterizată de cercetătorii japonezi,
1974. Aloenina B a fost izolată Aloe de Kenia. Alorezina B a fost depistata în Alor ferox de către Hayms și
colab. (1979).
Sortul Aloe de Natal nu conţine alonina, ci natalonina (10 C-β-D-glucozida-1-met oxi-2,8-dihidroxi-6-
metil-antronei), mai puţin activă.
Acţiune: cicatrizantă, antibacteriană.
Aplicații în cosmetologie: În dermato-cosmetologie se foloseşte tinctura sau extractul de Aloe
(încorporate în gel) sau aloina sunt folosite în tratamentul rănilor, al unor boli de piele. În acest scop se
folosesc de cele mai multe ori extracte din frunze de Aloe arborescens Mill. var. natalensis Berg. Intră in
formularea unor preparate cosmetice (șampoane, loțiuni, creme).
Formule cosmetice: șampon cu extract de Aloe, creme cu extract de Aloe.

CHRYSAROBINUM

Sub această denumire se comercializează produsul extras din pulberea de Goa, latexul concretizat
depus în spaţiile schizolizigene din lemnul arborelui Andira araroba Aquiar (Fabaceae).
Specie arborescentă, Andira araroba creşte în Brazilia şi este mult cultivată în India de unde se
exportă prin portul Goa (de aici și denumirea de pulbere de Goa).
Compoziţie chimică: 30 – 40 % crisofanol (din care 20 % sub formă antronică și antranolică și 30 %
sub forma dihidroantranolică) şi 20 % fisciona (reocrisol). Formele diantronice și antrachinonice se găsesc în
cantităţi mici.
Acţiune: Antiseptică, antiinflamatoare.
Formule cosmetice: Se administrează numai extern, în dermato-cosmetologie, de obicei sub formă
de unguente în concetraţie de 0,5 – 3 %.

178
COCCIONELLA
Este un produs de origine animală constituit din insectele female fecundate, conţinând ouă și larve,
aparţinând speciei Coccus cacti L. sin. Doctylopius coccus Costa (Coccideae), originară din Mexic şi Peru,
unde parazitează diferite specii de Opuntia (Cactaceae).
În funcţie de modul de obţinere culoarea insectelor este diferită: purpurie-negricioasă, dacă
insectele au fost omorâte prin căldură, purpuriu – cenuşie când s-a folosit fumul de sulf. Insectele imature și
larvele se separă prin sitare. În mod obişnuit, prima recoltă conţine cea mai mare cantitate de coloranţi.
Compoziţie chimică: 9 – 10 % acid carminic (C-antracenozidă de culoare roşie purpurie, solubilă în
apă), substanţe grase, 2 % ceruri și protein
Acţiune: colorant în cosmetologie.
Aplicații în cosmetologie: intră în compoziția unor lacuri.
Formule cosmetice: lacuri cu acid carminic din Coccus cacti L.

IX.9. PRODUSE VEGETALE CU HETEROZIDE C6

VITIS IDEAE FOLIUM

Merișor
Frunzele speciei Vaccinium vitis idaea L. (Ericaceae) merişor, coacăz de munte, uscate după
recoltare.
Compoziţie chimică: heterozide ale hidrochinonei (arbutozidă, metilarbutozidă), flavone, taninuri,
saponozide, glucide, ceară.
Acţiune: inhibă tirozinaza (arbutozidă), antiinflamatoare (saponozide).
Aplicații în cosmetologie: tratamentul melasmei
Formule cosmetice: intră în compoziția cremelor, unguentelor destinate tratamentului melasmei și
a preparatelor fotoprotectoare cu factor mare de protecție.
 Preparat cosmetic fotoprotector, regenerator334
 Ciclopentasiloxan 14 g
 Pigmen 9 g
 Poligliceril-4 izostearat 5 g
 Izododecan 4 g
 Butilenglicool 2 g
 BIS-PEG/PPG-14/14 dimeticonă 2 g
 Polizobuten hidrogenat 1,5 g
 Ceara de albine 1,2 g
 Sulfat de magneziu 1 g
 Conservant q.s.
 Parfum q.s.
 Extract Vitis ideae folium 3 g
 Apă distilată Q.s. ad 100 g

IX. 10. PRODUSE VEGETALE CU HETEROZIDE C6-C1

SALICIS CORTEX
Scoarță de salcie

334
CrossRef; Lalouef A (2006) Patent – WO 2006134583 (A1) –cosmetic compositions containing lingonberry
(vaccinium vitis idea) extracts.
179
 Scoarţele recoltate de pe ramuri în vârstă de 3-4 ani ale mai multor specii de Salix: S. alba L., S.
fragilis L., S. caprea L., S. purpurea L. (Salicaceae), salcie, cu un conţinut de minim 1% derivaţi de acid
salicilic.
Compoziţie chimică: heterozide ale saligenolului (salicozidă, populozidă, salicilpopulozidă), flavone,
taninuri.
Acţiune: antiinflamatoare, exfoliantă, protectoare UV.
Aplicații în cosmetologie: tratamentul melasmei.
Formule cosmetice: creme fotoprotectoare cu Salicis cortex.

POPULI GEMMAE

Mugurii de polop
Scoarţele recoltate de pe ramuri în vârstă de 3-4 ani ale mai multor specii de Salix: S. alba L., S.
fragilis L., S. caprea L., S. purpurea L. (Salicaceae), salcie, cu un conţinut de minim 1% derivaţi de acid
salicilic.
Compoziţie chimică: heterozide ale saligenolului (populozidă, salicozidă), flavone, taninuri,
polifenoli (acid cinamic), ulei volatil, rezine, saponozide.
Acţiune: antiinflamatoare (heterozide ale saligenolului), astringent-antiseptică și cicatrizantă
(taninuri și rezine), protectoare UV prin acidul cinamic.
Aplicații în cosmetologie: leziuni dermice, degerături.
Formule cosmetice: cremă fotoprotectoare cu extract din Gemmae populi.

IX.11. PRODUSE VEGETALE CU OZE

MEL DEPURATUM

Miere de albine
Mierea este produsul de origine animală elaborat de speciile Apis mellifica L., Apis ligustica L.,
albine (Apidae) din nectarul florilor sau din exudatul unor frunze (mierea de mană).
Compoziţie chimică: Mel depuratum este bogată în zaharuri simple direct asimilabile 70-80% zahăr
invertit, glucoză şi fructoză, mierea dispunând de o putere totală de îndulcire mai mare decât a zahărului şi
aceasta la un aport mai mic de calorii: 100 g de miere aduc 300 kcal faţă de 400 de kcal ale zahărului uscat
sau de cele 332 kcal ale unei soluţii de zahăr ce conţine circa 17% apă. Valoarea nutritivă a mierii nu se
limitează doar la aceea a zaharurilor, deoarece mierea conţine cantităţi mici de vitamine (vitamine din
grupul B şi urme de vitamina C)335.
Mierea conţine:
 apă (apă "biologică" obţinută din plante) - concentraţia normală a apei în miere este între 17-23 %;
 glucide (65-75%);
 polen (până la 1%);
 vitamine, amino-acizi sau proteine; prezenţa proteinelor, chiar dacă în doze extrem de mici, poate
explica apariţia intoleranţei (alergiilor) la miere;
 minerale, în cantitate foarte mică;
 enzime (adaugate mai ales de albine);
 pigmenţi;
 compusi aromatici care dau parfumul, aroma, savoarea specifică diverselor tipuri de miere ;
 acizi diverşi (explică pH-ul mierii usor acid) 336,337,338.

335
Cristina Mateescu - Apiterapia sau cum să folosim produsele stupului pentru sănătate - editura Fiat Lux, Bucureşti
2005, p.22.
336
http://www.medicamente-plante.ro/vechi/miere.htm
337
http://www.herbdatanz.com/honey_picture_monograph.htm
338
Cristina Mateescu -.Idem, p.23.
180
 Acţiune: antiinflamatoare, antibacteriană, emolientă, şi regeneratoare.
Aplicații în cosmetologie: intră în formularea multor preparate cosmetice (creme, loțiuni, emulsii,
șapoane, loțiuni capilare, balsamuri, creme epilatoare, creme după epilare).
Formule cosmetice:
 Loțiune tonică pentru față;
 apa de trandafiri 50 g,
 apa din petale de portocal 50 g,
 miere de albine (1/2 lingurita) 5 g,
 tinctura de podbal-de-munte 2 lingurite
PLANTAGINIS FOLIUM

Frunze de pătlagină
Produsul este constituit din amestecul frunzelor recoltate de la speciile: Plantago lanceolata L.
(pătlagină îngustă), Plantago media L. (pătlagină moale) şi Plantago major L. (pătlagină lată),
Plantaginaceae, denumite nediferenţiat pătlagină din care cauză este considerat un „drog colectiv".
Compoziţie chimică: mucilag; 5 % pectine; 1,5 - 2,4 % iridoide (aucubozidă) care prin hidroliză se
descompune brunificând produsul, saponozide, flavone, taninuri, derivaţi polifenolici, carotenoide,
alantoină vitaminele A, C şi K, enzime proteolitice.
Acţiune: antiinflamatoare (prin iridoide), cicatrizantă (prin alantoină, enzime proteolitice, flavone,
carotenoide), şi hemostatică (prin tanin, vitamina K).
Aplicații în cosmetologie: Se folosesc sucul sau frunzele proaspete la prepararea unor unguente
cosmetic.
Formule cosmetice: intră în compoziția unor creme cosmetice, unguente cu acțiune
antiinflamatoare, loțiuni antiacneice.

IX. 12. PRODUSE VEGETALE CU CAROTENOIDE

TAGETES FLORES

Crăițe
Reprezintă florile ligulate și tubuloase, uscate după recoltare, obţinute de la specia Tagetes patula
L. (Asteraceae), crăiţe.
Compoziţie chimică: carotenoide (heleniena – ester dipalmitic al luteinei), flavone (patuletina), ulei
volatil (tagetonă, linalol liber şi esterificat).
Acţiune: cicatrizantă, antibacteriană, antioxidantă. Poate determina apariția unor dermatite de
contact339.
Aplicații în cosmetologie: întră în formularea unor creme cosmetice.
Formule cosmetice: extractul de Tagetes flores este un ingedient cosmetic340.

URTICAE FOLIUM ET RADIX

Urzică vie
Sunt frunzele și rădăcinile, uscate după recoltare, obţinute de la specia Urtica dioica L. (Urticaceae),
urzică.
Compoziţie chimică: Urtica dioica este folosită în terapeutică datorită conţinutului său în
următoarele principii active:

339
Bleasel, Narelle, Bruce Tate, and Marius Rademaker. "Allergic contact dermatitis following exposure to essential
oils." Australasian journal of dermatology 43.3 (2002): 211-213.
340
http://www.thegoodscentscompany.com/data/ex1374361.html
181
  Flavonoide: astragalin, quercetin, camferol, coproporfirine, protoporfirine,
 Acizi fenol-carboxilici: acid cafeic, acid clorogenic, acid orto- şi para- cumaric,
 Steroli (simpli şi glicozilaţi): sitosterol şi stigmasterol,
 Cumarine: scopoletol,
 Lignani,
 Lectine şi isolectine: UDA (Urtica dioica glutină),
 Carotenoide: violaxanthin şi xantofili,
 Cetone: metilheptonă şi acetofenonă,
 Complex vitaminic: A, B2, C, K,
 Săruri de Ca, Mg, Fe, Si, P, Mn, Na, K,
 Acizi organici: acid acetic, acid formic, acid pantotenic, acid folic, acid salicilic, acid butiric, acid
linoleic, acid linolenic şi acid palmitic,
 Taninuri: acid tanic şi galic,
 Clorofilă,
 Gume şi rezine,
 Sulfaţi şi cloraţi,
 Hormoni vegetali (acţionează asupra zahărului din sânge),
 Aminoacizi: histamina, serotonina, acetilcolina şi colină,
 β-caroten,
 Terpene,
 Rezine, ceară şi amidon,
Acţiune: hemostatică (prin vitamina K și taninuri), rădăcinile au acţiune antiinflamatoare (UDA),
antibacteriană, antifungică.
Aplicații în cosmetologie: intră în compoziția unor preparate cosmetice indicate acneei, seboreei.
Clorofila extrasă din urzică este folosită pentru proprietăţile sale deodorante și tinctoriale la prepararea
pastelor de dinţi și spray-urilor.
Formule cosmetice: Pentru tonifierea parului, combaterea mătreții și a seboreii se folosesc
următoarele:
 infuzie, din 40-50 g frunze maruntite la 1 l de apa clocotita. Se lasa 30 de minute acoperita, se strecoara,
apoi se spala parul;
 decoct din 250 g radacini spalate, tulpini și frunze la 5 l de apa. Se lasa la fiert 30 de minute, se
strecoara, se lasa la racit pana la caldut. Se clateste bine parul, spalat în prealabil cu apa și sapun, cu
decoctul obtinut, masand usor pielea capului;
 Loțiune pentru păr:
 Pulbere de frunze de urzica
 Radacina de brusture
 Frunze de mesteacan
 Flori de lavanda
 Conuri de hamei
în parti egale341.

IX.13. PRODUSE VEGETALE CU VITAMINA C

CYNOSBATI FRUCTUS

Măceșe

341
Tournier M., „Cosmetica naturista”, Ed. LVB, Bucuresti, 1999, p.31-32, 34, 38, 39, 45-46, 75-76, 80-86, 100-101, 107-
108, 120-121, 177-178, 191-194, 202-206, 236-238.
182
 Compoziţie chimică: vitamina C, carotenoide, flavone (cu rol de vitamină P: rutozidă, hiperozidă),
vitamine (B2, E, K și PP), glucide, pectine, acizi organici (citric, malic), ulei volatil, lecitină, săruri minerale (K,
Ca, Mg, Fe).
Acţiune: antioxidantă (vitamina C, flavone), hemostatică (tanin), antirozinazică (vitamina C).
Aplicații în cosmetologie: intră în formularea preparatelor cosmetice antiage și fotoprotectoare.
Formule cosmetice: tratament de păr cu pulberi de plante si Cynosbati fructus342.

HIPPOPHAE FRUCTUS

Cătină
Sunt fructele speciei Hippophae rhamnoides L. (Elaeagnaceae), cătină.
Compoziţie chimică: vitamina C, carotenoide, vitamine (B1, B2, PP, acid folic, E, provitamine D),
flavone (cu rol de vitamină P), proantociani, lipide, triterpene (acid ursolic, oleanolic), taninuri.
Acţiune: antioxidantă (vitamine C, E şi flavone), antiinflamatoare (prin terpene), cicatrizantă,
(carotenoide, ulei gras).
Aplicații în cosmetologie: intră în formularea preparatelor cosmetice pentru unele afecțiuni
dermice, antioxidante, antiage.
Formule cosmetice: extractul lipofil (ulei de cătină standardizat în carotenoide și flavonoide) intră în
formulele cosmetice ale cremelor343.

IX.14. PRODUSE VEGETALE CU PIRONE

JUGLANDIS FOLIUM ET PERICARPIUM

Frunze și pericarp de nuc

Sunt foliolele sau pericarpul fructelor mature recoltate de la Juglans regia L. (Juglandaceae) nuc.
Compoziţie chimică: Compoziţie chimică: naftochinone reprezentate prin juglonă (2% în pericarp și
0,6% în frunze), taninuri, flavone, ulei volatil.
Acţiune: tinctorială, antimicrobiană, antipruriginoasă (ulei volatil).
Aplicații în cosmetologie: descuamările pruriginoase ale pielii capului (mătreaţă), afecţiuni
dermatologice, arsuri superficiale, în vitiligo și cosmetologie la colorarea pielii și părului.
Formule cosmetice: Vopsele pentru păr cu Juglandis folium et pericarpium.

HENNAE FOLIUM

Frunzele speciei Lawsonia inermis L. (Lythraceae).

Compoziţie chimică: naftochinone reprezentate de lawsonă, flavone, cumarine, ulei volatil, rezine,
pectine, mucilagii.
Acţiune: Acţiune: tinctorială, cicatrizantă (rezine, lawsonă).
Aplicații în cosmetologie: Produsul este utilizat din antichitate în cosmetică pentru proprietăţile
tinctoriale la obţinerea de şampoane, loţiuni capilare, lacuri pentru unghii.
Formule cosmetice: Vopsele de păr cu Hennae folium.

342
Grollier, Jean-Francois, et al. "Cosmetic compositions for the treatment of the hair and skin contain in the form of a
powder particles resulting from the pulverization of at least one plant substance and a cohesion agent." U.S. Patent
No. 4,933,177. 12 Jun. 1990.
343
Suryakumar, Geetha, and Asheesh Gupta. "Medicinal and therapeutic potential of Sea buckthorn (Hippophae
rhamnoides L.)." Journal of ethnopharmacology138.2 (2011): 268-278.
183
IX.15. PRODUSE VEGETALE CU ULEIURI VOLATILE

LAVANDULAE FLORES
Flori de levănțică
Sunt florile imature ale speciilor Lavandula officinalis şi L. latifolia (Lamiaceae), uscate după
recoltare, levănţică.
Compoziţie chimică: ulei volatil, ODP-uri (acid rosmarinic), acizi triterpenici (acid ursolic, acid
oleanolic), cumarine, flavone, un principiu amar.
Acţiune: antiinfecţioasă, cicatrizantă (triterpene, ulei volatil).
Aplicații în cosmetologie: intră în formularea multor preparate cosmetice (unguente, creme,
emulsii, șapoane, ape de păr, balsamuri). Se întrebuințează și ca un corector al mirosului.
Formule cosmetice: Pentru tenurile uscate, se recomanda și urmatoarea formulă (mască
cosmetică):
Flori de Musetel (Chamomillae flores) 30 g
Flori de Levantica (Lavandulae flores) 10 g
Flori de Nalba de cultura (Malvae flores glabrae) 20 g
Flori de Salcam (Acaciae flores) 20 g
Flori de Iasomie (Jasmini flores) 20 g344.

LAVANDULAE AETHEROLEUM

Ulei de levănțică
Compoziţie chimică: esteri monoterpenici (acetat de linalil, acetat de geranil, acetat de lavandulil),
alcooli monoterpenici (linalol, geraniol, lavandulol), hidrocarburi monoterpenice, oxizi, cetone,
sesquiterpene, cumarine.
Acţiune: antimicrobiană şi antiinflamatoare.
Aplicații în cosmetologie: intră în compoziția cremelor, emulsiilor, șampoanelor și a altor preparate
cosmetice uneori pentru corectarea mirosului alteori pentru acțiune antimicrobiană.
Formule cosmetice:
Cold cremă
 Ceară albă 17 g
 Stearină 17 g
 Ulei de parafină 56 g
 Apă distilată 10 g
 Ulei de levănțică 2 picături345.

CHAMOMILLAE GERMANICAE FLORES

Flori de mușețel
Compoziţie chimică: 0,3-1,5% ulei volatil, sintetizat în florile tubuloase, principii amare
sesquiterpenice proazulenogene de tip guaianolidic (matricina, matricarina), flavone, cumarine, ODP-uri,
poliholozide.
Acţiune: antiinflamatoare, antialergică, cicatrizantă (ulei volatil). Ca şi alte plante din familia
Asteraceae poate induce dermatite de contact prin lactonele sesquiterpenice.

344
Bojor O., Popescu O., Miracolele terapeutice ale plantelor – mica enciclopedie de fitoterapie, Ed. Edimpex-Speranta,
Bucuresti, 1993, p. 147, 148, 204-206, 207, 209.
345
Irina Hunian, Mihail Hunian, ABC de cosmetică, Editura tehnică, București, 1969, p. 7.
184
 Aplicații în cosmetologie: În industria cosmetică se foloseşte pentru obţinerea de şampoane,
săpunuri, creme cosmetice şi antisolare, parfumuri.
Formule cosmetice: Pentru tenurile iritate, înroșite, se recomandă:
 Flori de Musetel (Chamomillae flores) sau de Coada soricelului (Millefolii flores) sub formă de
infuzie, din 1-2 linguri flori la 100 mL apă. Se aplica pe față comprese cu infuzie ținută la temperatura
camerei, de doua ori pe zi.

ROSMARINI AETHEROLEUM

Ulei de rosmarin
Compoziţie chimică: Uleiul esențial este obținut prin distilare cu vapori de apă din vârfurile înflorite
(100 kg de plante furnizează aproximativ 1,5 kg de esență).
Constituenţii principali ai uleiurilor volatile, în funcţie de specia producătoare, sunt:
• 1,8 cineol (30 %) în R. officinalis camphoriferum,
• 1,8 cineol (majoritar în R. officinalis cineoliferum şi R. pyramidalis),
• verbenona (15 - 37 %) și 1,8 cineol (20%) în R. officinalis,
Alţi constituenţi:
 monoterpene (α şi β-pinen în toate chemovarietăţile, conţinutul de α-pinen atingând 15-31
% în R. officinalis verbenoniferum, camfen 22 % în R. officinalis camphoriferum, mircen, limonen şi α-
terpinen în R. officinalis camphoriferum şi R. officinalis verbenoniferum, γ-terpinen, p-cimen, α- şi β-
felandren în R. officinalis camphoriferum, terpinolen în R. officinalis verbenoniferum);
 sesquiterpene (β-cariofilen în toate chemovarietăţile);
 alcooli monoterpenici (borneol în toate chemovarietăţile, linalol, terpinen-l-ol-4,
izoborneol, cis- şi trans-tuianol-4, p-cimen-8-ol în R. officinalis camphoriferum),
 esteri (acetat de bornil în toate chemovarietăţile, acetat de a-fenchil în R. officinalis
camphoriferum);
 oxizi (cariofilen-oxid, humulen-epoxid I şi II în R. officinalis camphoriferum);
 aldehide şi cetone (30 % camforă, verbenonă, carvonă, cetone alifatice în R. officinalis
camphoriferum, mici cantităţi de camforă în R. officinalis cineoliferum şi R. pyramidalis, 1 -15 % în R.
officinalis verbenoniferum)346.
Acţiune: Uleiul volatil de rosmarin are următoarele acțiuni:
 antiinflamatoare;
 antibacteriană pe stafilococ auriu, stafilococ alb, streptococ (puternică la R. officinalis L.
cineoliferum, slabă la celelalte),
 antimicotică pe Candida albicans (R. officinalis L. cineoliferum),
 cicatrizantă (R. officinalis L. verbenoniferum), antioxidantă.
Aplicații în cosmetologie: intră în formularea preparatelor cosmetice antiage, se folosește ca și
corector de miros.
Formule cosmetice: Emulsie L/H, antioxidantă cu ulei de rosmarin 347.

346
ATTI-SANTOS, Ana Cristina, et al. Physico-chemical evaluation of Rosmarinus officinalis L. essential oils. Brazilian
Archives of Biology and Technology, 2005, 48.6: 1035-1039.
347
Frankel, Edwin N., et al. "Antioxidant activity of a rosemary extract and its constituents, carnosic acid, carnosol, and
rosmarinic acid, in bulk oil and oil-in-water emulsion." Journal of Agricultural and Food Chemistry 44.1 (1996): 131-
135.
185
 BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ

1. *** ORDIN nr. 1.448/2005 al ministrului sănătăţii privind categoriile de produse cosmetice si listele
cuprinzand substanţele ce pot fi utilizate in compoziţia produselor cosmetice, publicat in M.Of. Partea I,
nr. 71/26.01. 2006.
2. ***Convention on the Elaboration of a European Pharmacopoeia, European Pharmacopoeia, Council of
Europe, Strasbourg, 6th ed, supplement; 2006: 249-251, 255.
3. ***Farmacopeea romana, Editia a X a, Ed. Medicala, 1993.
4. ***Index fitoterapeutic, Ed. Cantes, Iasi, 2001.
5. ***International Cosmetic Ingredient Dictionary, 5th ed., (J.A. Wenninger and G. N. McEwen, Jr., eds.)
Cosmetics, Toiletry and Fragrance Association, Washington, DC, 1993.
6. ***Legea nr. 178/2000 privind produsele cosmetice, republicată in M.Of. Partea I, nr. 120 / 17. 02 .
2011,
7. ***Legea nr. 260/2010 pentru abrogarea art. 8 din Legea 178/2000 privind produsele cosmetice,
publicată in M.Of. Partea I, nr. 848 din 17 decembrie 2010,
8. ***Legea nr. 469/2006 pentru modificarea si completarea Legii nr. 178/2000 privind produsele
cosmetice, publicată in M.Of. Partea I, nr. 1029/27.12.2006,
9. ***O.U.G. nr. 2 /2010 pentru modificarea Legii nr. 178/2000 privind produsele cosmetice publicată in
M.Of. Partea I, nr. 59 din 26 ianuarie 2010,
10. ***Ordin nr. 1448/2005 privind categoriile de produse cosmetice si listele cuprinzand substanţele ce
pot fi utilizate in compoziţia produselor cosmetice, publicat in M.Of. nr. 71 bis din 26 ianuarie 2006, cu
modificările si completările ulterioare,
11. ***Ordin nr. 1504 / 138 / 2007 al ministrului economiei si al ministrului sănătăţii publice privind
metodele de analiză a compoziţiei produselor cosmetice in vederea controlului acestora, publicat in M.
Of. Nr. 230 /3.04.2007.
12. ***Ordin nr. 291 / 2007 al ministrului sănătăţii publice privind aprobarea Procedurii de notificare a
produselor cosmetice de uz uman care sunt puse pe piaţă pe teritoriul Romaniei, publicat in M.Of.
Partea I, nr. 117 / 16.02.2007.
13. ***Ordin nr. 308/2001 al ministrului industriei si resurselor pentru aprobarea Ghidului privind
principiile de bună practică de fabricaţie pentru produsele cosmetice, publicat in M.Of. Partea I, nr.
699/2.11.2001.
14. ***PDR for Herbal Medicines, 4th ed. Ed Thomson PDR, 2007, 617-619.
15. Alderson, Susan G., Martin D. Barratt, and John G. Black. "A-hydroxycaproic acid or a-hydroxycaprylic
acid." U.S. Patent No. 4,424,234. 3 Jan. 1984.
186
16. Alexan M., Bojor O., Fructele și legumele, factori de terapie naturala, Editura Ceres, Buc., 1983.
17. An, Sang Mi, Jae‐Sook Koh, and Yong Chool Boo. „p‐coumaric acid not only inhibits human tyrosinase
activity în vitro but also melanogenesis în cells exposed to UVB”, Phytotherapy Research 24.8 (2010):
1175-1180.
18. Ando, Hideya, et al. „Linoleic Acid-Vitamin C Esters” U.S. Patent No. 5,078,989. 7 Jan. 1992.
19. Anton S., „Medicina naturista”, Editura Polirom, Iasi, 2001.
20. Anton, R., et al. "Pharmacognosy of Mimosa tenuiflora (willd.) poiret." Journal of ethnopharmacology
38.2 (1993): 145-152.
21. Avram, R., Călinescu, I.,Papahagi, L., Lupu, A., Iliuţă, I., Chipurici, P, „Surfactanţi. Sinteze” Bucureşti,
2014.
22. Bachheti, R. K., et al. „Physico-chemical study of seed oil of Prunus armeniaca L. grown în Garhwal
region (India) and its comparison with some conventional food oils”, International Food Research
Journal 19.2 (2012): 577-581.
23. Bala, I., et al. „Sustained release nanoparticulate formulation containing antioxidant-ellagic acid as
potential prophylaxis system for oral administration”, Journal of drug targeting 14.1 (2006): 27-34.
24. Baur, Joseph A.; Sinclair, David A. Therapeutic potential of resveratrol: the în vivo evidence. Nature
reviews Drug discovery, 2006, 5.6: 493-506.
25. Boettcher, Axel, et al. „Based on alkyl oligoglycosides; cosmetic cleansers; biodegradability;
dermatological compatibility” U.S. Patent No. 5,656,200. 12 Aug. 1997.
26. Bojor O., Popescu O., „Miracolele terapeutice ale plantelor – mica enciclopedie de fitoterapie”, Ed.
Edimpex-Speranta, Bucuresti, 1993.
27. Bojor O., Popescu O., Miracolele terapeutice ale plantelor – mica enciclopedie de fitoterapie, Ed.
Edimpex-Speranta, Bucuresti, 1993.
28. Bracco, Umberto. „Cosmetic compositions containing fatty acid triglyceride mixtures” U.S. Patent No.
5,445,822. 29 Aug. 1995.
29. Braha S. L., „Elemente de dermatologie şi cosmetologie”, Ed. Ceremi, Iaşi, 1998
30. Carson, Robert George, et al. "Cosmetic compositions containing resveratrol." U.S. Patent No.
6,270,780. 7 Aug. 2001.
31. Chang, Te-Sheng. "An updated review of tyrosinase inhibitors" International journal of molecular
sciences 10.6 (2009): 2440-2475.
32. Chang, Te-Sheng. "An updated review of tyrosinase inhibitors." International journal of molecular
sciences 10.6 (2009): 2440-2475.
33. Charrouf, Z; Guillaume, D (2007). "Phenols and Polyphenols from Argania spinosa". American Journal of
Food Technology 2 (7):

187
34. Chirila P., Medicina naturista, Editura Medicala, Buc., 1987.
35. Choquenet, Benjamin, et al. "Quercetin and rutin as potential sunscreen agents: determination of
efficacy by an în vitro method." Journal of natural products 71.6 (2008): 1117-1118.
36. Chou, Tzung‐Han, et al. "Antioxidative characteristics and inhibition of α‐melanocyte‐stimulating
hormone‐stimulated melanogenesis of vanillin and vanillic acid from Origanum vulgare", Experimental
dermatology 19.8 (2010): 742-750.
37. Ciulei I., Grigorescu E., Stanescu U., Plante medicinale fitochimice și fitoterapie, vol. II, Ed. Medicala,
Bucuresti, 1993.
38. Cosgarea, Rodica,„Dermato-venerologie clinica: curs pentru student”, Editura Medicala Universitara,
Iuliu Hatieganu, 2003.
39. Cosmovici L., „Cosmetică”, Ed. Medicală, Bucureşti,1991.
40. Cosmovici L., Zisu L., Caleidoscop cosmetic, Ed. Medicala, Bucuresti, 1988, p.15, 22, 31.
41. Coury, Arthur J., et al. „Hydroxy-acid cosmetics”, U.S. Patent No. 5,618,850. 8 Apr. 1997.
42. Dixit, Sitaram, „Lipids that Act în a Cosmetic Pack”, CHEMICAL WEEKLY-BOMBAY- 49.16 (2003): 171-
178.
43. Dumitrescu A., „Dermatologie”, Editura Naţională, București, 1997.
44. Elnekane F. L., „Bulletin d’ estetique dermatologique et de cosmetologie”, nr. 76, 1992.
45. Facino, R. Maffei, et al. "Confirmative assay and quantitative determination of Hedera Helix L. saponins
(α‐hederin, hederacosides B and C) în raw plant extracts and în cosmetic formulations by EI and CAD
MIKE spectrometry" Biomedical & Environmental Mass Spectrometry 14.4 (1987): 187-194.
46. Gorham, John, et al. „The stilbenoids. Progress în phytochemistry”. Volume 6., 1980.
47. Graf, Ernst. "Antioxidant potential of ferulic acid. „Free Radical Biology and Medicine”, 13.4 (1992): 435-
448.
48. Guitard, Marjorie, et al. "Use of caftaric acid and derivatives în food supplement for regulating skin
pigmentation." U.S. Patent Application 13,805,897.
49. Guitard, Marjorie, et al. „Use of caftaric acid and derivatives în food supplement for regulating skin
pigmentation” U.S. Patent Application 13,805,897.
50. Hori, Ikuyo, Ken‐ichi Nihei, and Isao Kubo. "Structural criteria for depigmenting mechanism of arbutin."
Phytotherapy Research 18.6 (2004): 475-479.
51. Hunian Irina, Hunian Mihail, „ABC de cosmetic”, Editura Tehnică, București, 1969.
52. Istudor Viorica, Farmacognozie Fitochimie Fitoterapie Vol II, Editura Medicală București 2001.
53. Istudor Viorica,”Farmacognozie, Fitochimie, Fitoterapie” Vol. I, Ed. Medicală, București, 1998, p. 298.
54. Jacobs, Walter A. „Saponins I. The sapogenin obtained from soapnuts”, Journal of Biological Chemistry
63.3 (1925): 621-629.

188
55. Kaijser, Anna, Paresh Dutta, and Geoffrey Savage. "Oxidative stability and lipid composition of
macadamia nuts grown în New Zealand." Food Chemistry 71.1 (2000): 67-70.
56. Kamel, B. S.; Dawson H.; Kakuda Y. (1985). "Characteristics and composition of melon and grape seed
oils and cakes". Journal of the American Oil Chemists' Society 62 (5): 881–883.
57. Khallouki, F., et al. "Consumption of argan oil (Morocco) with its unique profile of fatty acids,
tocopherols, squalene, sterols and phenolic compounds should confer valuable cancer
chemopreventive effects." European Journal of cancer prevention 12.1 (2003): 67-75.
58. Kim, Young Gon, et al. „Effects of ginseng saponins isolated from red ginseng on ultraviolet B-induced
skin aging în hairless mice” European journal of pharmacology 602.1 (2009): 148-156.
59. Kondo, M., et al. "Two glycyrrhizin isomers and their application to cosmetics" Cosmetics and toiletries
100.2 (1985): 33-35.
60. Korać, Radava R., and Kapil M. Khambholja. "Potential of herbs în skin protection from ultraviolet
radiation" Pharmacognosy reviews 5.10 (2011): 164.
61. Koval, Iryna A., et al. "Synthetic models of the active site of catechol oxidase: mechanistic studies."
Chemical Society Reviews 35.9 (2006): 814-840.
62. Laks, Peter E., and Susan J. Branham, eds. „Plant polyphenols: synthesis, properties, significance”, Vol.
59. Springer Science & Business Media, 1992, p. 865.
63. Li, Xifeng, et al. "γ-Pyrone derivatives, kojic acid methyl ethers from a marine-derived fungusaltenaria
sp." Archives of pharmacal research 26.7 (2003): 532-534.
64. Li, Yong-Xin, et al. "Phlorotannins as bioactive agents from brown algae", Process Biochemistry 46.12
(2011): 2219-2224.
65. Lupuleasa D., Hîrjău V., Dumitrescu A.M., „Dermo-cosmetologie”, Editura Polirom, Iași, 1998.
66. Martin M. Rieger, Linda D. Rhein, ”Surfactants in cosmetics”, vol 68, second edition, USA, 1997.
67. Meier, Herbert. „The photochemistry of stilbenoid compounds and their role în materials technology.
Angewandte Chemie” International Edition în English, 1992, 31.11: 1399-1420.
68. Monfalouti, HE; Guillaume, D; Denhez, C; Charrouf, Z (Dec 2010). "Therapeutic potential of argan oil: a
review". J Pharm Pharmacol 62 (12): 1669–75.
69. Muley, B. P., S. S. Khadabadi, and N. B. Banarase. "Phytochemical constituents and pharmacological
activities of Calendula officinalis Linn (Asteraceae): A review." Tropical Journal of Pharmaceutical
Research 8.5 (2009).
70. Musher, Albert. „Dermatological treatment preparations” U.S. Patent No. 4,454,159. 12 Jun. 1984.
71. Namita, Nimisha. "formulation and evaluation of herbal shampoo having antimicrobial potential." int j
pharm pharm sci 5.3 (2013): 708-12.
72. Nyeem MAB, Alam MA, Awal MA, Mostofa M, Uddin M, Islam SJN, ”CNS Depressant Effect of the Crude
Ethanolic Extract of the Flowering Tops of Rosa Damascena”. Iran J Pharm Res. 2006;5:171–174.
189
73. Panda, H. „Handbook on medicinal herbs with uses”, Asia Pacific Business Press Inc., 2004.
74. Petersen, Maike, and Monique SJ Simmonds. „Rosmarinic acid. Phytochemistry”, 62.2 (2003): 121-125.
75. Popescu Antoanela, Nicoleta Matei, Florentina Roncea, Horatiu Miresan, Georgeta Pavalache,
Determination of caftaric acid in tincture and rose water obtained from Rosae damascenae flores,
Ovidius University Annals of Chemistry, Volume 26, Number 1.
76. Popovici A., „Dermatofarmacie şi cosmetologie”, Ed. Medicală, Bucureşti, 1982.
77. Prottey, C. „Essential fatty acids and the skin” British Journal of Dermatology94.5 (1976): 579-587.
78. Rabasco Alvarez, Antonio M., and María Luisa González Rodríguez. „Lipids în pharmaceutical and
cosmetic preparations” Grasas y aceites 51.1-2 (2000): 74-96.
79. Rabasco Alvarez, Antonio M., and María Luisa González Rodríguez. „Lipids în pharmaceutical and
cosmetic preparations” Grasas y aceites 51.1-2 (2000): 74-96.
80. Rabasco Alvarez, Antonio M., and María Luisa González Rodríguez. "Lipids în pharmaceutical and
cosmetic preparations." Grasas y aceites 51.1-2 (2000): 74-96.
81. Remmereit, Jan. „Conjugated linoleic acid delivery system în cosmetic preparations” U.S. Patent No.
6,019,990. 1 Feb. 2000.
82. Sadler, Thomas W.,”Langman's medical embryology”, Lippincott Williams & Wilkins, 2011.
83. Saija, Antonella, et al. „In vitro and în vivo evaluation of caffeic and ferulic acids as topical
photoprotective agents.” International Journal of Pharmaceutics199.1 (2000): 39-47.
84. Shimogaki, H., et al., In vitro and în vivo evaluation of ellagic acid on melanogenesis inhibition”,
International journal of cosmetic science 22.4 (2000): 291-304.
85. Simopoulos, Artemis P. „Omega-3 fatty acids în health and disease and în growth and development”,
The American journal of clinical nutrition 54.3 (1991): 438-463.
86. Sova, M. "Antioxidant and antimicrobial activities of cinnamic acid derivatives."Mini reviews în
medicinal chemistry 12.8 (2012): 749-767.
87. Stănescu R., Stănescu C.„Materiale şi substanţe chimice favorabile mediului înconjurător”, Editura
Universităţii din Piteşti, 2009.
88. Tangolar, Serpil Gök, et al. "Evaluation of fatty acid profiles and mineral content of grape seed oil of
some grape genotypes." International journal of food sciences and nutrition 60.1 (2007): 32-39.
89. Tapiero H. a, D. M. Townsendb and K. D. Tewb, Phytosterols în the prevention of human pathologies.
Biomedecine & Pharmacotherapy Volume 57, Issue 8, October 2003.
90. Tournier M., „Cosmetica naturista”, Ed. LVB, București, 1999.
91. Upadhyay, Aparna, and D. K. Singh. "Pharmacological effects of Sapindus mukorossi" Revista do
Instituto de Medicina Tropical de São Paulo 54.5 (2012): 273-280.

190
92. Yabuta T (1924). "The constitution of kojic acid, a gamma-pyrone derivative formed by Aspergillus
oryzae from carbohydrates". Journal of the Chemical Society 125: 575–587.
93. Yamaki, Kazuhiro, et al. "External skin care composition." U.S. Patent Application 10/915,332.
94. Zippel, Janina, Alexandra Deters, and Andreas Hensel. "Arabinogalactans from Mimosa tenuiflora
(Willd.) Poiret bark as active principles for wound-healing properties: Specific enhancement of dermal
fibroblast activity and minor influence on HaCaT keratinocytes." Journal of ethnopharmacology 124.3
(2009): 391-396.
95. Zoe Diana Draelos, „Cosmetic Formulation of Skin Care Product”s, Lauren A.Thaman P&G Beauty
Cincinnati, Ohio, U.S.A”, 2006.
96. Zysman, Alexandre, Guy Vanlerberghe, and Didier Semeria. „Oleic acid derivatives; hair, skin lotions”
U.S. Patent No. 5,618,523. 8 Apr. 1997.

191