UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA

FACULTATEA DE AGRONOMIE

SPECIALIZAREA-MANAGEMNT ÎN AGROTURISM ȘI CALITATEA

PRODUSELOR ALIMENTARE

COMBATEREA ECOLOGICA A BOLILOR

LA PLANTE

CRAIOVA

2020

COMBATEREA ECOLOGICA A BOLILOR LA PLANTE

 În vederea combaterii bolilor produse de diverşi patogeni trebuie mai întâi să fie corect
identificată boala şi în special patogenul care a produs-o, adică să se stabilească diagnoza.
Stabilirea diagnozei se face în funcţie de modificările suferite de plantă în urma îmbolnăvirii,
întregită de identificarea microscopică a patogenului. Patogenii provoacă în interiorul plantei o
serie de modificări biochimice, citologice care sunt puse în evidenţă numai prin analize şi studii
speciale, nesesizate de ochiul observatorului.

Simptomele reprezintă modificări ce pot fi observate pe cale vizuală (coloraţii, decoloraţii,

atrofii, hipertrofii), prin pipăiri (pustule de rugini, proeminenţele de pe fructele atacate de
Xanthomonas campestris pv. pruni sau Stigmina carpophila (sin. Coryneum beijerinckii), ecidiile,
stromele), prin gustul modificat al fructelor (fad, acru, amar) sau prin miros (înţepător de acid
butiric, de mucegai, de trimetilamină – de peşte alterat). În funcţie de evoluţia procesului
parazitar, simptomele se pot clasifica astfel: simptome incipiente sau de început ale bolii,
simptome principale sau caracteristice bolii, simptome finale și simptome ascunse sau latente.

După cauzele care le produc bolile plantelor se împart în două mari categorii:

1. Boli neinfecţioase (fiziologice) provocate de acţiunea nefavorabilă a unor factori abiotici

din mediul extern (umiditate, temperatură, lumină, carenţa de macro- şi microelemente,
etc.).

2. 2. Boli infecţioase (parazitare) provocate de diferiţi patogeni (prioni, virioni, virusuri,

micoplasme, bacterii, ciuperci, antofite parazite).

Casificarea bolilor parazitare a plantelor se face în funcţie de mai multe criterii, utilizarea
cea mai mare având-o clasificarea după natura patogenului.

După acest criteriu, bolile infecţioase se clasifică astfel:

- viroidoze-boli provocate de viroizi;

- viroze - boli provocate de virusuri;

- micoplasmoze - boli provocate de micoplasme;

- richeţioze - boli provocate de richeii;

- bacterioze - boli provocate de bacterii;

- micoze - boli provocate de ciuperci;

- antofitoze-boli provocate de antofite (plante superioare parazite cu sau fără clorofilă).

În funcţie de evoluţia procesului patologic în timp, bolile plantelor se împart în două
categorii:

-boli acute-cu o evoluţie rapidă a procesului parazitar, producând în scurt timp moartea
plantei, cum sunt bolile produse de: Pythium debaryanum, Corynebacterium
michiganense pv. michiganense, Verticillium sp., etc. -boli cronice-cu un proces parazitar
de lungă durată, ce se desfăşoară de-a lungul mai multor fenofaze din perioada de
vegetaţie a plantelor, stânjenesc dezvoltarea acestora, influenţează ritmul de creştere
încetinindu-l, grăbesc apariţia fenomenului de îmbătrânire a ţesuturilor, adică apariţia
senescenţei, scad capacitatea de producţie şi eventual grăbesc moartea plantei, dar nu o
cauzează. Putem da exemplu bolile produse de: Gnomonia juglandis (sin. Gnomonia
leptostyla), Nectria cinnabarina, etc.

Din punct de vedere al ritmului de propagare bolile plantelor se împart în :

-epifiţii-boli care se răspândesc repede pe suprafeţe mari, producând epidemii (ruginile

grâului produse de speciile genului Puccinia, mana viţei-devie produsă de Plasmopara
viticola).

-endemii-boli cu un areal limitat (râia neagră a cartofului produsă de Synchytrium

endobioticum).

După caracterul infecţiei, bolile plantelor se clasifică astfel:

-localizate-afectează numai o anumită parte a plantei (rădăcina, tulpina sau baza tulpinii,
frunza, inflorescenţa, floarea, fructul, sămânţa) şi reprezintă marea majoritate a bolilor
întâlnite;

-generalizate-provoacă îmbolnăvirea întregii plante, cum ar fi de exemplu: virozele,

traheobacteriozele, traheomicozele; ele reprezintă un număr mai redus de boli, dar mai
grave;

-localizate dar cu efect generalizat-acţionează la nivelul sistemului radicular sau al bazei

tulpinii, distrugând în general integritatea vaselor conducătoare sau a măduvei plantelor şi
determină de fiecare dată ofilirea sau moartea plantelor. Bolile infecţioase constituie
obiectul esenţial de studiu şi de cercetare al fitopatologiei.

Simptomele bolilor plantelor

În vederea combaterii bolilor produse de diverşi patogeni trebuie mai întâi să fie corect
identificată boala şi în special patogenul care a produs-o, adică să se stabilească diagnoza.
Stabilirea diagnozei se face în funcţie de modificările suferite de plantă în urma
îmbolnăvirii, denumite simptome, întregită de identificarea microscopică a patogenului.
Patogenii provoacă în interiorul plantei o serie de modificări biochimice, citologice care
sunt puse în evidenţă numai prin analize şi studii speciale, nesezizate de ochiul
observatorului. Simptome ascunse sau latente apar în cazul acţiunii virale atunci când
manifestarea acestora este estompată din cauza factorilor de mediu, în special a
temperaturilor ridicate. În timpul patogenezei pe o plantă pot să apară mai multe
simptome, dar nu toate ajută la stabilirea diagnozei, deoarece mulţi patogeni pot să-şi
manifeste atacul prin simptome identice.

Ca urmare a acestui fapt simptomele bolilor au fost grupate în vederea stabilirii

diagnozei patogenului pe organele atacate ale plantei sau în interiorul acestora astfel:

1. SIMPTOME PRINCIPALE

2. SIMPTOME SECUNDARE - INTERIOARE -EXTERIOARE-colorări, decolorări,

ofiliriri, necroze, putregaiuri, modificări de organe, cancere, ciuruiri, pătări, nanism,
atrofii. De exemplu, în cazul bacteriilor fitopatogene pe suprafaţa organelor atacate se
formează o peliculă translucidă mucilaginoasă pe vreme umedă şi alb crustoasă pe vreme
uscată care reprezintă exudatul bacterian. Ciupercile formează partea lor vegetativă-
miceliul-în interiorul sau exteriorul plantei care va genera fructificaţiile asexuate şi
sexuate ale ciupercii. Simptomele secundare, se află în legătură strânsă cu reacţia plantei
gazdă la cauza bolii. Astfel, aceeaşi cauză, la diferite specii de plante poate povoca
simptome diferite.

Simptomele secundare pot fi :

- Simptome secundare interne

- Simptome secundare externe

Simptome secundare interne-reprezintă totalitatea modificărilor în structura şi funcţiile

interne ale plantei, modificări citologice, histologice, 6 biochimice, fiziologice, care nu
pot fi percepute cu organele de simţ, ci numai cu ajutorul aparaturii de laborator. Sunt
frecvente, de exemplu, modificările membranei celulare, modificarea proceselor
enzimatice, a fotosintezei, a respiraţiei, a temperaturii etc.

Simptome secundare externe-se referă la modificări ale diverselor organe ale plantei
atacate sau ale plantei în întregime şi nu necesită aparatură de laborator. Evidenţierea
acestora se face cu ajutorul organelor de simţ, văzul, pipăitul, gustul, mirosul.
Principalele simptome secundare exterioare sunt: ofilirea, modificarea de culoare,
necrozele, atrofiile, hipertrofiile, nanismul, leziunile, pătările de culori diferite,
provocarea de răni, apariţia de excrescenţe, cancere, putregaiuri, secreţii.

Ofilirea poate fi: ofilire fiziologică şi ofilire patologică.

Ofilirea fiziologică-reprezintă dereglarea echilibrului hidric al plantei sau pierderea

turgescenţei celulelor plantei, în urma acţiunii unor factori de mediu: ca temperatura
ridicată, seceta atmosferică, carenţa în macro- şi microelemente etc.

Ofilirea patologică-reprezintă tot un dezechilibru hidric al plantei, dar determinat de

localizarea unui patogen sau a unui complex de patogeni în vasele conducătoare ale
acesteia pe care le înfundă, le distruge integritatea, descompune structura şi chiar produc
putrezirea ţesuturilor bazale ale tulpinii, fiind caracteristică bolilor numite traheoze.
Decolorările-sunt simptome care caracterizează atacul virusurilor şi bacteriilor.
Decolorările pot fi generalizate, afectând întreaga plantă şi se manifestă prin îngălbenirea
părţilor verzi ale plantei, simptomul fiind denumit cloroză sau pot fi parţiale, fiind
specifice virusurilor şi micoplasmelor care produc mozaicuri comune sau inelare.
Colorările-se manifestă în special pe frunzele plantelor bolnave, mai rar pe fructe şi
ramuri, putând fi provocate de diferiţi patogeni şi pot avea culori diferite: albe, galbene,
brune, roşietice, negre (pătarea albă a frunzelor de tomate produsă de Septoria
lycopersici, pete undelemnii produse de ciupercile din Clasa Oomycetes, pătarea roşie a
frunzelor de prun produsă de Polystigma rubrum, pătarea brună a frunzelor de grâu
produsă de Septoria tritici şi Stagonospora (sin. Septoria) nodorum, pătarea neagră a
frunzelor de trandafir produsă de Diplocarpon rosae).

Necrozele-se referă la moartea organului atacat sau al întregii plante gazdă, fiind
determinat de sfârşitul raporturilor parazitare dintre patogen şi planta gazdă.
 Din punct de vedere simptomatologic acest fenomen se prezintă sub forma unor
ţesuturi brunificate (moarte) în majoritatea cazurilor de patogeneză.

Atrofiile (hipoplaziile)-sunt reduceri ale dimensiunii normale ale unor organe ale plantei
atacate sau chiar a plantei, aşa cum este de exemplu în cazul bolii frunză de ferigă la
tomate, produsă de virusul Cucumber mosaic in tomato (sin. Marmor cucumeris),
simptomul fiind reprezentat de îngustarea mezofilului foliolelor, rămînînd adesea numai
nervura principală.

Hipertrofiile (hiperplaziile) - reprezintă proliferarea haotică a ţesuturilor ca urmare a

acţiunii enzimatice a patogenilor. Astfel, fructele tinere atacate de ciuperca Taphrina
pruni sunt de 2-3 ori mai mari decât cele sănătoase, iar tuberculii de cartof atacaţi de
Synchytrium endobioticum, pot prezenta tumori canceroase care depăşesc diametrul
tuberculului sănătos.

Nanismul (piticirea) plantelor atacate, se înregistrează atunci când întreaga plantă se

abate de la datele biometrice normale. Leziuni, răni, cancere-sunt frecvente pe ramuri,
fructe şi alte organe ale plantei gazdă. Leziunile de pe ramurile atacate sunt cele mai
tipice, în acest caz scoarţa este descompusă de parazit, iar prin uscare apar răni deschise
sau cancere deschise. Marginea rănii deschise se suberifică şi tinde să acopere leziunea,
cum este cazul la cancerul deschis al pomilor fructiferi produs de Nectria galligena.
Apariţia de cancere deschise mai este cauzată şi de Xanthomonas campestris pv. pruni pe
ramurile de prun, Corynebacterium michiganense pv. michiganense pe tulpinile de
tomate, Streptomyces scabies pe tuberculii de cartof. Secreţii pe suprafaţa plantei-cele
mai frecvente sunt cele determinate de activitatea parazitară a bacteriilor fitopatogene.
Acestea lasă pe suprafaţa atacată un exudat translucid, mucilaginos sub forma unei
pelicule strălucitoare atunci când higroscopicitatea din atmosferă este mare, iar pe timp
uscat exudatul bacterian se deshidratează şi se prezintă la locul de atac sub forma unei
cruste albicioase.

METODE ECOLOGICE DE COMBATERE A BOLILOR

Metode ce pot fi aplicate pentru a menține sub control bolile și dăunătorii

Ținând cont de faptul că, în agricultura ecologică nu sunt admise tratamentele severe
chimice, producătorii trebuie să se axeze pe metode de prevenire a apariției bolilor:

 Este foarte important de a planta soiuri, varietăți și hibrizi rezistenți și

adaptați la condițiile de mediu, astfel, vor putea face față concurenței de
atac.
 Toate semințele utilizate pentru semănat trebuie să fie sănătoase trebuie
să nu conțină semințe de buruieni și să aibă o capacitate germinativă bună.
Pentru agricultura ecologică sunt admise doar semințe certificate eco.
Pentru a dezinfecta semințele din magazinele agricole specializate pot fi
cumpărate preparate biologice (Gleocladina, Trihodermina produse în
Republica Moldova) admise pentru tratarea semințelor obținute
 din Trichoderma virens, Pseudomonas fluorescens sau Pseudomonas
putida ce sporesc rezistența plantelor la organismele dăunătoare.
 Plantarea sau semănarea culturilor trebuie realizată la distanțele
recomandate, pentru ca acestea să fie suficient aerisite, să aibă o suprafață
de nutriție corespunzătoare și să se reducă riscul de infectare a altor plante
cu patogeni.
 Asigurarea fertilității și sănătății solului. Dacă planta are substanțe nutritive
și organice suficiente, este mai rezistentă la atacul bolilor și dăunătorilor.
 Aplicarea mulciului organic – poate crea confuzie olfactivă și masca locurile
preferate pentru depunerea ouălor de către insecte și reduce răspândirea
bolilor de către picăturile de ploaie.

Mu
lci organic aplicat la legume FOTO: tutuappvipdownload.org

 Utilizarea culturilor capcană – unele culturi plantate alături de cultura de

bază alungă bolile și dăunătorii, cum ar fi levănțica (combate musculițele și
diverse specii de fluturi, molii), rozmarinul (alungă limacșii, melcii și
musculița morcovului), crizantema împotriva puricilor), menta sălbatică
(împotriva limacșilor), mărarul (respinge acarienii prezenți pe varză și roșii,
 cimbru (respinge larvele de varză, viermii de spic, musculița albă de roșii),
pătrunjel- respinge gândacii.
 Rotația culturilor – un interval de 2-3 ani întrerupe ciclul vital al patogenilor
plantelor din aceeași familie. Floarea soarelui poate fi semănată pe același
teren peste 6-7 ani, plantele ce sunt atacate de mană pot fi replantate pe
același teren peste 4 ani, iar cele atacate de fuzarioză peste 6 ani.
 Utilizarea rațională a apei – dacă plantele nu au suficientă apă, intră în
stresul hidric și sunt vulnerabile la boli și dăunători. Prea multă apă duce la
răspândirea infecțiilor.
 Toate resturile de plante ce au fost atacate de boli trebuie înlăturate din
câmpuri.
 Plantarea gardurilor vii din arbuști mici cu flori sau fâșiilor de iarbă pentru a
atrage prădătorii naturali (carabide, stafinide și păianjeni) ai insectelor.
 METODE SI MIJLOACE FIZICO -MECANICE
 In general aceste mijloace au un caracter curativ, sunt economice,
simple si majoritatea se pot aplica cu usurinta in practica.
 Mijloace fizice.  Ca agentii fizici de dezinfectare, in combaterea bolilor
la plante, se folosesc: temperature – caldura, lumina solara, iradierea
(cu raze X, gama, beta, infrarosii, ultraviolete), electricitatea.
 Termoterapia semintelor si a materialului de plantat. Dezinfectarea
termica a semintelor se bazeaza pe termosensibilitatea diferita a
semintelor plantelor si a agentilor fitopatogeni. Temperature si timpul
de tratat sunt astfel alese incat sa duca la distrugerea agentilor
patogeni, fara sa afecteze facultatea germinativa a semintelor.
 Tratamentul termic se poate aplica:
 pe cale umeda (cu apa calda la diferite temperature, in functie de
planta si agentul pathogen);
 pe cale uscata (folosind aer cald).
 Dezinfectarea termica a semintelor pe cale umeda a fost rezolvata
stiintific inca din 1887 de catre Jensen si preconizata pentru
combaterea taciunelui zburator la cereale, in trei faze: I=4 ore la 28-30
grade C pentru a activa miceliul din boabele infectate; II=10 minute la
51-52 grade C pentru distrugerea miceliului; III=1-2 minute in apa
rece (socul termic sporeste eficacitatea tratamentului, urmat de
zvantarea semintelor la umbra).
 Mijloacele mecanice  se folosesc pentru a inlatura unii paraziti de pe
suprafata plantelor bolnave si a indeparta anumite parti ale plantelor
bolnave ( chirurgie vegetala ).
 Plantele perene, arborii si arbustii conserva an de an in scoarta agenti
patogeni sub forma de miceliu sau spori. Dintre metodele mecanice de
combatere care se folosesc mai mult, amintim:
 eliminarea, prin taieri a ramurilor bolnave sau uscate ca urmare a
atacului agentilor fitopatogeni, daunatorilor sau cauzelor fiziologice;
 extirparea tumorilor, a cancerelor deschise, a necrozelor, a parazitilor
voluminosi a unor plante parasite si a oricarui tesut atacat;
  curatirea trunchiului si a ramurilor de scoarta in curs de exfoliere, de
muschi si licheni, de fructificatii ale unor ciuperci;
 curatirea scorburilor pana la tesutul sanatos; dezinfectarea si umplerea
lor cu mortar, pentru consolidare. Aceste operatii se executa in timpul
repausului vegetative al plantelor, folosind diferite unelte, iar materialul
rezultat – focar de daunatori si spori ai diferitelor ciuperci – se distruge
prin ardere.
Metode biotehnice de combatere a buruienilor
Mulcirea
 Este activitatea de acoperire a solului cu paie, frunze, aschii si coji de copaci, rumegus,
compost, balegar, etc. si cu folie de plastic de culoare neagra sau cu covoare vechi si alte
tesaturi.
 Momentul optim de mulcire este primavara cat mai devreme, concomitent sau inainte de
plantarea culturilor, respectiv de pornirea plantelor in vegetatie.

Metode biologice de combatere a buruienilor

Cercetarea agricola a identificat trei metode distincte:

Combaterea alelopatica

Este o metoda de mare perspectiva care se bazeaza pe suferinta ce si-o provoaca reciproc unele
plante prin intermediul substantelor chimice numite coline, secretate de radacini si de partile
aeriene ale plantelor.

Combaterea entomofaga

Aceasta metoda este, de asemenea, noua si in curs de elucidare, pana in prezent fiind identificate
cateva specii de insecte pentru distrugerea selectiva a unor varietati de palamida, laptele cainelui,
cactusi, etc.

Combaterea fungica

Practicienii isi pun mari sperante in combaterea palamidei, costreiului, volburei si a altor buruieni
endemice cu ajutorul ciupercilor. La noi in tara, mai avansate sunt studiile privind combaterea
palamidei (Cyrsium arvense) cu ajutorul ruginei (Puccinia punctiformis), cea mai distrugatoare
dintre cele 11 specii de ciuperci ce paraziteaza palamida.

Metode biologice de combatere a bolilor

Majoritatea recomandarilor practice de acest gen se refera la tratamentul semintei cu preparate

bacteriologice.

Metoda folosita pentru curatirea de patogeni a semintelor de cereale si de plante tehnice

este urmatoarea:

Tratamentul semintei cu Pseudomonas fluorescens

 In functie de cantitatea de seminte necesara pentru 1 ha, se folosesc 1-4 flacoane de 250
ml (1 flacon/ha pentru porumb si floarea soarelui si 4 flacoane/ha pentru grau, orz si triticale).

Tratamentul se face cu cateva zile sau ore inainte de semanat prin stropirea uniforma a
semintei. In timpul tratamentului, samanta se amesteca continuu prin lopatare manuala sau
mecanic, cu malaxorul sau porzolatorul.

METODE GENETICE

Aceste metode sunt cele mai importante pentru protectia plantelor, deoarece valorifica insusirile
naturale (genetice) ale plantelor, nu au impact negativ asupra mediului inconjurator si sunt relativ
ieftine.

Ameliorarea plantelor are ca rezultat varietati noi de plante cu calitati superioare, inclusiv cu
rezistenta sporita la competitia buruienilor sau/si la atacul celorlalti factori biotici daunatori.

Asadar, agricultorii ecologisti sunt sfatuiti sa cultive varietati (populatii, soiuri si hibrizi) cu potential
productiv si calitativ maxim si cu rezistenta superioara la competitia si atacul factorilor biotici
nefavorabili.

E. METODE BIOCHIMICE

Protectia biochimica a plantelor se realizeaza cu ajutorul unor preparate fitofarmaceutice de natura

vegetala si minerala.

Metode biochimice de combatere a buruienilor

La cererea fermierilor ecologisti, cercetarea agricola este in plin proces de formulare si testare a
bioerbicidelor, existand speranta ca acestea sa apara pe piata in urmatorii 2-3 ani.

Metode biochimice de combatere a insectelor daunatoare

Preparatele folosite pentru protectia plantelor impotriva insectelor daunatoare se pot grupa, in
functie de materia prima folosita, in doua categorii: insecticide vegetale si insecticide minerale:

Insecticide vegetale sau botanice

URZICA. Denumirea stiintifica: Urtica dioica.

Organe vegetale folosite: toate partile aeriene in stare proaspata (cruda) sau uscata.

Actiune: stimuleaza cresterea plantelor si franeaza atacul unor insecte.

Mod de preparare: macerat (1 kg material vegetal proaspat in 10 l de apa, tinut timp de 12 ore).

Intrebuintare: maceratul se foloseste impotriva paduchelui lanos (Eriosoma lanigerum), nediluat si

ori de cate ori este nevoie.

FERIGA. Denumirea stiintifica: Dryopteris filix – mas.

Organe vegetale folosite: frunzele si rizomul de feriga mascula.

Actiune: paralizanta.

Mod de preparare: purin de frunze (1 kg de frunze proaspete sau 100 gr uscate, in 10 l de apa) si
decoct de radacini (5 gr in 0,5 l apa de ploaie).

Intrebuintare: purinul de frunze se foloseste impotriva paduchelui lanos (Eriosoma lanigerum), a

buburuzei (Coccinella septempunctata) si a melcilor fara cochilie. De asemenea, acest preparat
diluat cu apa de 10 ori, se foloseste impotriva afidelor. Decoctul nediluat se recomanda, de
asemenea, impotriva paduchelui lanos ori de cate ori este nevoie.

PELIN. Denumirea stiintifica: Artemisia absinthium.

Organe vegetale folosite: toate partile aeriene (tulpina, frunzele si florile) in stare cruda sau
uscata.

Actiune: protejeaza culturile de unii daunatori.

Mod de preparare: purin (300 gr material vegetal proaspat sau 30 gr de material uscat intr-un litru
de apa), purin in amestec cu silicat de sodiu (1%), infuzie si decoct.

Intrebuintare: aceste preparate au insa actiune specifica: purinul impotriva furnicilor, omizilor si
afidelor; infuzia impotriva acarienilor murului si zmeurului si larvelor gandacului din Colorado;
decoctul impotriva mustei verzi (Chortophila brassicae) si a viermelui merelor (Carpocapsa –Cydia
pomonella).

VETRICE. Denumirea stiintifica: Tanacetum vulgare.

Organe vegetale folosite: toate partile aeriene: tulpina, frunzele si florile, in stare cruda sau uscata.

Mod de preparare: infuzie sau decoct (300 gr material vegetal prospat sau 30 gr material uscat in
10 l de apa).

Intrebuintare: infuzia de vatrice se foloseste nediluata si ori de cate ori este nevoie impotriva
furnicilor, afidelor, acarienilor si a altor insecte. Decoctul se foloseste, de asemenea, nediluat, insa
numai in perioada de zbor a mustei verzi si a carpocapsei.

PIRETRINA. Denumirea stiintifica: Pyrethrum cinerariaefolium, Chrysanthemum cinerariaefolium.

Organe vegetale folosite: inflorescenta.

Actiune: piretrina este un insecticid de contact, cu efect paralizant si spectru larg de actiune.

Mod de preparare: extract din inflorescente proaspete si infuzie din cele uscate (2 lingurite de
inflorescente maruntite in 200-250 ml de apa clocotita).

Intrebuintare: extractul din flori de piretru se foloseste sub forma de solutie in concentratie de
0,1% impotriva afidelor, gandacului din Colorado, tripsilor, cicadelor si musculitei albe.

Piretrina nu este periculoasa pentru albine, om si animalele cu sange cald.

ROTENONA. Denumirea stiintifica: Derris elliptica, Lonchocarpus spp., Thephrosia spp.

Forma de prezentare: praf vegetal.

Organe vegetale folosite: radacina.

Actiune: asemanatoare cu cea a piretrinei dar mai puternica si la un numar mai mare de
specii de insecte.

Mod de preparare: decoct din radacini proaspete sau uscate si radacini uscate macinate.

Fiind un insecticid mai puternic, se impune sporirea atentiei in timpul prepararii si aplicarii
tratamentelor.

LEURDA (USTUROITA). Denumirea stiintifica: Allium ursinum.

Organe vegetale folosite: frunzele si bulbii in stare proaspata si tocate marunt.

Mod de preparare: infuzie (75 gr bulbi tocati la 10 l de apa) si purin fermentat (500 gr frunze
proaspete sau 200 gr frunze uscate la 10 l de apa).

Intrebuintare: infuzia de leurda se foloseste nediluata, prin stropirea repetata a plantelor la

intervale de 3 zile, impotriva acarienilor si afidelor. Purinul se foloseste, de asemenea, nediluat,
impotriva mustei morcovului (Psila rosae), insa numai in perioada de zbor a acesteia.

QUASIA. Denumirea stiintifica: Quassia amara. Este un arbore care creste in zona tropicala a

continentului american.

Organe vegetale folosite: coaja si lemnul.

Actiune: substantele active din acest preparat actioneaza ca insecticid de contact si de ingestie, dar
mai lent decat piretrina.

Intrebuintare: decoctul de Quasia se foloseste pentru combaterea mustelor din casa si grajd,
purecilor, paduchilor testosi: paduchele din San Jose (Quadraspidiotus perniciosus), paduchele
cenusiu (Hyalopterus pruni) si a paduchelui lanos (Eriosoma lanigerum). In caz de eficacitate
redusa, tratamentul se poate repeta dar nu mai devreme de 3 zile.

NEEM. Denumirea stiintifica: Azadirachta indica. Este un arbore cu frunze necazatoare care creste
in Filipine, Bangladesh, Nigeria si India.

Organe vegetale folosite: semintele (cele mai bogate in substante active) si frunzele.

Actiune: repelent, perturbator hormonal, antimicotic.

Intrebuintari: se foloseste impotriva daunatorilor fasolei, porumbului, orzului, orezului, sfeclei,

ierburilor, tomatelor, tutunului, bumbacului, etc. De asemenea, uleiul de Neem este foarte eficient
in dezinfectarea si cicatrizarea ranilor la animale.

Preparate minerale repelente 

ALAUN (PIATRA ACRA)

Forma de prezentare: pudra cristalina, fara miros, asemanatoare zaharului; se extrage din sisturi
naturale.

Compozitia chimica: sulfat dublu de aluminiu si potasiu.

Intrebuintare: preparatul se foloseste sub forma de solutie in concentratie de 0,4%, cu eficacitate

buna impotriva paduchilor si a omizilor. De asemenea, prin stropirea solului se previne atacul
melcilor fara cochilie.

FAINA DE BAZALT

Forma de prezentare: pudra cu particule sub 20 de microni.

Compozitia chimica: silicati (50%).

Intrebuintare: preparatul are o capacitate foarte buna de indepartare a tuturor daunatorilor care
ataca exteriorul organelor aeriene.

Proprietati asemanatoare, dar nu egalabile cu faina de bazalt, au si faina de dolomita si cenusa de

lemn, foarte fin cernute.

Produse minerale insecticide

SAPUN DE POTASIU

Forma de prezentare: pasta sau lichid.

Compozitia chimica: acizi grasi, hidroxid de potasiu, alcool etilic, metilic sau/si trihidroxilic
(glicerina).

Actiune: asfixianta.

Intrebuintare: sapunul de potasiu se foloseste cu succes impotriva omizilor, acarienilor (paianjenul

rosu) si a paduchilor testosi, lanosi si fainosi (cenusii de frunza).

SAPUN DE POTASIU CONCENTRAT

Denumirea comerciala: Neudosan.

Forma de prezentare: fluid.

Compozitie chimica: 51% saruri de potasiu ai unor acizi grasi naturali.

Actiune: asfixianta.

Intrebuintare: preparatul se foloseste sub forma de solutie in concentratie de 2%, cu

eficacitate buna impotriva paduchilor si puricilor de frunze.

SULFAT DE ALUMINIU
Forma de prezentare: lichid.

Actiune: insecticida.

Mod de preparare: 200 gr intr-un litru de apa.

Intrebuintare: se dilueaza in 9 litri de apa si apoi se foloseste prin stropiri impotriva cochiliilor si a
musculitei albe.

ULEIURI PARAFINICE

Denumirea comerciala: US 1.

Forma de prezentare: lichid de culoare deschisa.

Compozitia chimica: ulei mineral (92%).

Actiune: asfixianta, superioara sapunului de potasiu.

Intrebuintare: se foloseste in concentratie de 1,5 pentru stropirile tarzii de iarna si timpurii

de primavara (la inceputul dezmurgitului), impotriva paduchelui din San Jose si a oualelor
hibernante de acarieni.

Metode biochimice de combatere a bolilor

1. Fungicide vegetale

COADA CALULUI. Denumirea stiintifica: Equisetum arvense.

Organe vegetale folosite: tulpinile aeriene si frunzele (crude sau uscate). Aceasta planta are doua
tipuri de tulpini aeriene: fertile si sterile.

Actiune: uleiul volatil si sarurile de potasiu imprima preparatelor o actiune antimicrobiana.

Mod de preparare: decoct si purin fermentat din 1 kg de plante prospete sau 150 gr de plante
uscate in 10 l de apa.

Intrebuintare: decoctul se foloseste impotriva bolilor criptogamice din sol si din plante (fainare,
mana, rugini, monilioze, patarea si basicarea frunzelor, septorioze, etc.).

URZICA. Denumirea stiintifica: Urtica dioica.

Organe vegetale folosite: intreaga parte aeriana (tulpina si frunzele).

Actiune: trofica si antiseptica.

Mod de preparare: purin fermentat din 1 kg de plante proaspete sau 200 gr de material vegetal
uscat in 10 l de apa.
Intrebuintare: se foloseste pentru stimularea cresterii plantelor tinere (in special legumicole) si
preventiv, impotriva bolilor criptogamice de sol (mana cartofului) si de pe plante (cloroza frunzelor
pomilor fructiferi).

MUSETEL. Denumirea stiintifica: Matricaria chamomilla.

Organe vegetale folosite: inflorescentele.

Actiune: trofica si antiseptica.

Mod de preparare: infuzie sau decoct din 250 gr flori crude sau 50 gr flori uscate.

Intrebuintare: se foloseste nediluat pentru intarirea plantelor si pentru tratarea semintelor.

CEAPA. Denumirea stiintifica: Allium cepa.

Organe vegetale folosite: frunze si coji.

Actiune: trofica si antiseptica.

Mod de preparare: purin in fermentare din aproximativ 500 gr frunze proaspete sau 200 gr coji in
10 l de apa.

Intrebuintare: se foloseste diluat de 10 ori pentru intarirea plantelor si in caz de atac impotriva
bolilor criptogamice ale cartofului si capsunului.

USTUROI. Denumirea stiintifica: Allium sativum.

Organe vegetale folosite: bulbii.

Actiune: bacteriostatica si bactericida.

Mod de preparare: infuzie din 75 gr bulbi tocati in 10 l de apa si macerat in apa timp de o ora din
100 gr bulbi tocati intr-un litru de apa.

Intrebuintare: se folosesc nediluate impotriva bolilor criptogamice (in special bacteriene) si caderii
plantelor tinere. Tratamentul cu preparate p e baza de usturoi se face la samanta si, in caz de atac,
direct la plante.

LECITINA VEGETALA.

Denumirea comerciala: Bioblatt.

Actiune: previne atacul de fainare la castraveti, capsuni, mar si trandafiri.

Intrebuintare: se aplica saptamanal prin stropirea frunzelor plantelor cu o solutie in concentratie de

0,15%.

2. Preparate minerale
PERMANGANAT DE POTASIU

Denumirea comerciala: Permanganat de potasiu.

Forma de prezentare: sare cristalina, de culoare violeta cu reflexe metalice.

Actiune: dezinfectant, inhiba dezvoltarea ciupercilor si bacteriilor.

Intrebuintare: se foloseste in concentratie de 0,01-0,03% pentru tratarea semintelor,

bulbilor si a radacinilor rasadurilor si puietilor, iar in concentratie de 0,15% combate eficient
fainarea la vita de vie si la trandafiri.

APA DE STICLA

Denumirea comerciala: Apa de sticla.

Forma de prezentare: emulsie.

Compozitie chimica: silicat de sodiu sau de potasiu.

Actiune: dezinfectant si adeziv.

Apa de sticla este un preparat puternic alcalin (pH-ul = 11-13) si lipicios si formeaza o pelicula
greu penetrabila pentru sporii ciupercilor.

Intrebuintare: se foloseste in concentratie de 1-2% pentru prevenirea atacului de boli in

pomicultura, iar in concentratie de 0,5% ca adeziv in solutiile de sulf muiabil si zeama bordeleza.

SULF MUIABIL

Denumirea comerciala: Fluidosoufre.

Compozitie chimica: sulf (99%).

Actiune: fungicida.

Intrebuintare: se foloseste in diferite concentratii pentru combaterea fainarii la castraveti (20-25

kg/ha), pomi fructiferi (11-20 kg/ha), vita de vie (30 kg/ha) si la stejar (20-25 kg/ha). Tratamentul
se poate repeta dupa 4 zile.

POLISULFURA DE CALCIU

Denumire comerciala: Zeama sulfo-calcica.

Compozitie chimica: sulf (12%) ca polisulfura.

Actiune: fungicida.

Intrebuintare: se foloseste in concentratie de 2,0% impotriva fainarii marului si vitei de vie.

PIATRA VANATA
Denumire comercila: Zeama bordeleza.

Forma de prezentare: praf de culoare albastra.

Compozitie chimica: cupru metalic (20%) sub forma de sulfat de cupru neutralizat.

Actiune: fungicida.

Intrebuintare: se foloseste pentru prevenirea si combaterea patarii frunzelor de prun, visin si cires
(1,125%), ciuruirii frunzelor de cais si piersic (1,125%), manei vitei de vie (0,5%), focului
bacterian la gutui, par si mar (0,5-0,75%) si a moniliozei samburoaselor (0,5%, prefloral).

HIDROXID DE CUPRU

Denumire comerciala: Champion 50 WP, Funguran OH 50 WP, Kocide 101.

Compozitie chimica: cupru metalic (50%) sub forma de hidroxid de cupru.

Actiune: fungicida.

Intrebuintare: se foloseste in diferite concentratii: 0,4% pentru prevenirea si stoparea atacului de

mana la cartofi (3-4 kg/ha), tomate (1,5 kg/ha), castraveti (3 kg/ha), vita de vie (3-4 kg/ha) si la
hamei (3-4 kg/ha); 0,2-0,3% impotriva arsurilor la fasole si a focului bacterian la gutui, par si mar
(tratament prefloral).

OXICLORURA DE CUPRU

Denumire comerciala: Turdacupral, 50 PU, Oxicig 50 PU.

Forma de prezentare: praf de culoare albastra.

Compozitie chimica: cupru metalic (50%) sub forma de oxiclorura de cupru.

Actiune: fungicida.

Intrebuintare: se foloseste in diferite concentratii: 0,15-0,20% impotriva patarii frunzelor si

moniliozei la prun si a rapanului la mar (prefloral); 0,2-0,4% pentru prevenirea si stoparea inrosirii
acelor de pin si a atacului de mana la tutun; 0,4-0,6% pentru prevenirea si oprirea atacului de
mana la cartof (4-5 kg/ha), tomate (4-5 kg/ha), curcubitacee (4-5 kg/ha) si la vita de vie (5-6
kg/ha).
 CONCLUZII

In concluzie succesul activitatii de combatere a bolilor plantelor este strict legat de

depistarea în fază incipientă a bolii, de determinarea corectă a cauzei bolii, sau de cunoaşterea
ciclului de viată al parazitului corelat cu influenta factorilor de mediu, precum şi integrarea
tuturor măsurilor de combatere în tehnologia de cultură a plantelor.

În vederea asigurării succesului combaterii integrate a agentilor fitopatogeni, este

necesară utilizarea întregii game de măsuri prevăzute în cadrul sistemului integrat de
combatere prezentat, punându-se accent deosebit pe măsurile biologice şi tehnologice
preventive În controlul integrat se vor utiliza numai acele măsuri eficiente, care, pe lângă
protejarea mediului înconjurător asigură şi scopurile unei agriculturi durabile.
BIBLIOGRAFIE:

https://agrobiznes.md/cum-sa-tinem-sub-control-bolile-si-daunatorii-in-agricultura-
ecologica.html

http://www.agro-craiova.ro/wp-content/uploads/2012/09/Suport-curs-Fitopatologie-Id-anul-
II.pdf

https://www.cartiagricole.ro/bolile-daunatorii-legumelor/?v=f5b15f58caba

file:///C:/Users/Utilizator/Downloads/3674-13764-1-PB%20(2).pdf

http://www.creeaza.com/afaceri/agricultura/SISTEMUL-DE-AGRICULTURA-
BIOLOG559.php