BAZELE CHIMICE ALE MEDICAMENTULUI

GRUPA 511 F, ANUL I

ANALIZA CALITATIVĂ A COMPUȘILOR HALOGENAȚI, ALCOOLI,

FENOLI

Compușii halogenați sunt substanțe organice care se obțin prin substituirea unuia sau
mai multor atomi de hidrogen din moleculele diverselor hidrocarburi, cu atomi de halogen.

Prezenţa sau absenţa halogenilor în soluţia de dezagregare se poate realiza în mod diferit, în
funcţie de tipul halogenului şi de prezenţa sau absenţa azotului şi sulfului în substanţa organică.

Identificarea halogenilor prin metoda cu azotat de argint:

Mod de lucru: Dacă soluţia rezultată după mineralizare conţine numai halogen atunci, după tratarea cu
o soluţie de azotat de argint rezultă halogenură de argint, precipitat alb sau galben în funcţie de
halogenul prezent:

NaX + AgNO3 = AgX + NaNO3

Pentru identificarea fiecărui atom de halogen, precipitatul obţinut se tratează cu o soluţie de

hidroxid de amoniu. Dacă precipitatul rezultat este alb şi se dizolvă uşor în soluţie de hidroxid de amoniu
halogenul din substanţa organică este clor. Prezenţa unui precipitat galben deschis, greu solubil în
soluţie de hidroxid de amoniu ne indică brom în molecula organică. Dacă precipitatul de culoare galbenă
este insolubil în soluţie de hidroxid de amoniu halogenul este iod.

Dacă substanţa organică de analizat conţine în moleculă azot, sulf sau ambele elemente,
metoda cu azotat de argint nu poate fi utilizată, deoarece reactivul interacţionează atât cu cianura de
sodium, cât şi cu sulfura de sodiu rezultate din mineralizarea substanţei organice, conducând la
formarea cianurii de argint şi a sulfurii de argint, ambele precipitate de culoare albă (induce eroare) şi
respectiv neagră (împiedică observarea precipitatului halogenură de argint). Acestea sunt motive pentru
care soluţia obţinută după dezagregare se acidulează cu acid sulfuric sau acid azotic şi se fierbe câteva
minute pentru a îndepărta ionii cian şi sulf (sub forma compuşilor volatili acid cianhidric şi hidrogen
sulfurat).

2NaCN + H2SO4 = 2HCN + Na2SO4

Na2S + H2SO4 = H2S + Na2SO4

 Soluţia obţinută se diluează (un exces de acid sulfuric ar conduce la obţinerea precipitatului de
sulfat de argint, greu solubil) şi se tratează cu o soluţie de azotat de argint. Formarea halogenurii de
argint, precipitat alb-gălbui), indică prezenţa halogenilor în moleculă.

Identificarea halogenilor prin metoda Beilstein:

Metoda pe cale uscată numită metoda Beilstein se bazează, în principiu, în calcinarea substanţei
organice de analizat plasată pe o sârmă de cupru la flacăra oxidantă a unui bec de gaz. În urma
procesului rezultă halogenuri de cupru volatile care au proprietatea de a colora flacăra în verde sau
verde-albăstrui:

CuO + X2 = CuX2 + ½ O2

Mod de lucru: Firul de cupru se arde în flacără oxidantă până când se acoperă cu un
strat negru de oxid de cupru şi nu mai colorează flacăra după care se răceşte. Se depun câteva
mg substanţă de analizat pe capătul curăţat al firului de cupru şi se introduc în flacără cu atenţie.
La început, introducând substanţa la marginea flăcării aceasta se topeşte, apoi se aprinde cu
flacără luminoasă. Dacă substanţa conţine halogeni, flacăra becului de gaz se colorează în verde
sau verde- albăstrui.
Compușii organici ce conțin în moleculă una sau mai multe grupe hidroxil –HO, se impart
în: alcooli și fenoli. La alcooli, grupa –HO este legată de partea saturată a unui radical de
hidrocarbură: CH3-CH2-OH etanol. La fenoli, grupa –HO este legată de un nucleu aromatic:
OH

Fenol

Alcoolii sunt substanțe organice care conțin în molecula lor grupul hidroxil –HO
legată de partea saturată a unui radical de hidrocarbură.
Reacția alcoolilor cu metalele alcaline:
Reacţia cu metalele alcaline este una din reacţiile de identificare a compuşilor hidroxilici.
Alcoolii, fenolii şi enolii reacţionează cu metalele alcaline care înlocuiesc hidrogenul din grupa
funcţională (hidrogenul hidroxilic, activ), conducând la formarea de alcoxizi (alcoolaţi), fenoxizi
(fenolaţi) şi respectiv enolaţi, substanţe cu caracter ionic şi hidrogen uşor identificabil.
R-OH + Na = R-O—Na+ + ½ H2
R-O-Na+ + H2O = R-OH + NaOH
Reactivi şi materiale necesare:
- alcool (etilic sau metilic) absolut;
- sodiu metalic;
- fenolftaleină, soluţie indicator;
- eprubete;
- pahare Berzelius.
 Mod de lucru: Într-o eprubetă curată şi uscată se introduc 4ml alcool absolut (etilic sau
metilic), şi o bucăţică de sodiu metalic, proaspăt tăiată, curăţată de oxid şi uscată cu hârtie de
filtru. Reacţia este puternic exotermă şi se observă degajarea bulelor de hidrogen. Sub agitare
continuă metalul se consumă treptat în reacţie. După terminarea reacţiei, soluţia de alcoxid
rezultată se răceşte (la robinet). Dacă soluţia este concentrată, alcoxidul, greu solubil în alcool
anhidru, va precipita. Soluţia se diluează în continuare cu 5-6ml apă distilată constatându-se
dizolvarea alcoxidului (se regenerează alcoolul iniţial şi mediul capătă caracter bazic din cauza
hidroxidului de sodiu format). Cu ajutorul fenolftaleinei se pune în evidenţă alcalinitatea soluţiei
datorată hidrolizei alcoxidului
Reacţia cu reactivul Nessler:
Reactivul Nessler (tetraiodomercuriatul de potasiu - K 2HgI4 – este o soluţie de iodură de
mercur 1,4%, în soluţie apoasă de iodură de potasiu şi hidroxid de potasiu) este utilizat pentru
identificarea alcoolilor primari, secundari şi terţiari. Alcoolii primari şi secundari reduc reactivul
Nessler la mercur metalic, comportare care nu se manifestă la alcoolii terţiari.
Reactivi şi materiale necesare:
- reactiv Nessler;
- eprubete.
Mod de lucru: În trei eprubete diferite se introduc câte 1-2ml alcool primar, alcool
secundar şi respectiv alcool terţiar. Se adaugă apoi câte 1-2ml reactiv Nessler şi se fierbe
amestecul, într-o baie de apă, timp de 2 minute. Analizând conţinutul eprubetelor, se observă
apariţia unui precipitat negru de mercur metalic în eprubetele cu alcooli primar şi secundar şi
lipsa acestuia în eprubeta cu alcool terţiar.
Fenolii sunt substanțe organice care conțin grupa hidroxil –HO legată direct de
un nucleu aromatic. Influenţele reciproce pe care le manifestă grupele hidroxil şi nucleul
aromatic determină proprietăţile chimice caracteristice care pot fi utilizate pentru determinarea
calitativă a acestor compuşi. Reprezentantul clasei, cu structura cea mai simplă este fenolul.
Evidențierea caracterului acid:
Fenolii prezintă caracter acid mai pronunţat decât alcoolii. Această comportare este
datorată conjugării electronilor neparticipanţi de la atomul de oxigen, care aparţine grupării
funcţionale oxidril, cu electronii π din sistemul aromatic ceea ce determină ionizarea mai
accentuată a fenolilor comparativ cu alcoolii.
Ca urmare a deplasărilor de electroni, legătura dintre atomii de oxigen şi hidrogen din
gruparea funcţională hidroxil este labilizată şi de aceea fenolii reacţionează nu numai cu
metalele alcaline ci şi cu hidroxizii alcalini, conducând la formarea de fenoxizi. Fiind săruri ale
unor acizi slabi cu baze tari, fenoxizii metalelor alcaline sunt hidrolizaţi în soluţie apoasă ce
prezintă caracter bazic. Aciditatea grupei hidroxil în fenoli este intermediară între aceea a
alcoolilor alifatici şi acizilor carboxilici.
Reactivi şi materiale necesare:
- fenol pa;
- rezorcină pa;
- hidrochinonă;
 - α-naftol;
- hidroxid de cupru pa;
- acid sulfuric pa;
- eprubete.
Mod de lucru: Cantităţi mici de fenoli (fenol, rezorcină, hidrochinonă, α-naftol) se
introduc în eprubete diferite. În fiecare eprubetă se adaugă, cu picătura, soluţie de hidroxid de
sodiu de concentraţie 5-7% până la dizolvarea completă a fenolului. Rezultă astfel fenoxizii
corespunzători, compuşi care sunt solubili în apă. Fenolii pot fi puşi în libertate din fenoxizii
corespunzători de către acizi slabi. Astfel, prin acidularea soluţiilor limpezi de fenoxizi cu acid
sulfuric diluat (1:5) constatăm că soluţiile se tulbură datorită separării fenolilor sub formă de
emulsie sau precipitat, în funcţie de natura fenolului analizat din punct de vedere al acidităţii.