CURS

Profilul psihosocial al grupului

Numeroase situaţii din viaţa socială necesită în mod imperios aplicarea metodelor de
cunoaştere a grupurilor, cu scopul culegerii de informaţii despre caracteristicile, funcţionalitatea
şi dinamica lor în condiţiile în care:
a) relaţiile dintre oameni capătă în prezent o semnificaţie fără precedent;
b) stilul de viaţă şi de conducere al grupurilor se schimbă permanent;
c) activitatea şi decizia în grup capătă tot mai mult un caracter colegial;
d) oamenii resimt din ce în ce mai acut nevoia de înţelegere, acceptare, prietenie şi
dragoste din partea altora, toate aceste nevoi neputând fi satisfăcute în mod optim decât în cadrul
grupului.
Atunci când îşi începe activitatea cu o clasă de elevi, profesorul simte nevoia de a şti câte
ceva despre cei cu care lucrează (performanţe, trăsături de personalitate, etc), iar aceste
informaţii sunt obţinute de la elevi şi contribuie la formarea unei imagini de ansamblu.
Dezavantajul îl reprezintă faptul că informaţiile solicitate pun în evidenţă caracteristicile
psihoindividuale ale fiecăruia din membrii, care pot fi bune, pozitive, interesante, dar pe care
grupul le-ar putea contracara sau chiar inhiba (grupurile şi climatele existente în cadrul lor pot
pune în valoare competenţa profesională a oricărui membru, dar la fel de bine o pot şi inhiba).
Din acest motiv, profesorul trebuie să cunoască informaţii despre grupul luat ca entitate
de-sine-stătătoare. Numai cunoscând particularităţile grupului, profilul psihosocial al acestuia,
cei care lucrează cu grupurile sociale şi-ar organiza mai bine propria activitate, ar putea asigura
condiţiile optime în care aceasta se desfăşoară, astfel încât ea să deţină cât mai multe influenţe
educative.
Profilul psihosocial este o metodă de reprezentare grafică a rezultatelor unor măsurători
făcute prin utilizarea unei probe asupra membrilor unui grup. Informaţiile obţinute, convertite
într-o unitate de măsură, sunt dispuse vertical şi apoi reunite printr-o linie.
Profilul psihosocial vizualizează rezultatele obţinute de membrii unui grup în cadrul unei
probe (un chestionar cu întrebări ce vizează anumite proprietăţi ale grupului), putând fi astfel
detectate acele proprietăţi deficitare ale grupului, care necesită intervenţii, cât şi particularităţile
forte ale acestuia, ce reprezintă adevărate elemente de sprijin în organizarea şi funcţionalitatea
optimă a acestuia. Astfel, profilul psihosocial al grupului prezintă avantajul de a oferi o imagine
de ansamblu, clară şi foarte precisă asupra nivelului de dezvoltare a diferitelor proprietăţi ale
grupului.
Pentru realizarea acestui instrument, care să redea grafic trăsăturile psihosociale ale unui
grup, sunt necesare (Zlate, M., Zlate, C., 1982, pp.73-77):
A. Stabilirea acelor proprietăţi ale grupului care urmează a fi măsurate şi apoi
vizualizate sub forma unui profil.
În acest sens au fost folosite 12 proprietăţi considerate a fi esenţiale pentru grupurile
mici, dintre care vom aminti:
1. consensul (existenţa atitudinilor asemănătoare în grup);
2. conformismul (respectarea normelor de grup);
3. coeziunea (unitatea grupului );
4. eficienţa (îndeplinirea obiectivelor);
5. controlul (grupul ca mijloc de control al acţiunilor membrilor săi);
6. stratificare (ierarhizarea statutelor);
7. permeabilitatea (cooptarea altor membrii şi acceptarea lor);
8. flexibilitatea (capacitatea de a manifesta comportamente variate, opusă rigidităţii şi
stereotipiei);
9. omogenitatea (similaritatea psihologică şi socială a membrilor);
10. tonul hedonic (plăcerea apartenenţei la grup);
11. intimitatea (gradul de apropiere psihologică între membrii);
12. participarea (acţionarea pentru grup).
B. „Transformarea” acestor proprietăţi în întrebări ce vor alcătui chestionarul care se
va adresa membrilor grupului.
În acest sens, se urmăreşte ca pentru fiecare proprietate, conţinutul principal al acesteia să
devină însăşi conţinutul întrebării din chestionar. Fiecare întrebare trebuie să fie clară, strict
delimitată, să fie pe înţelesul tuturor şi să permită elaborarea unor conduite de răspuns adecvate.
Astfel, chestionarul de evaluare va conţine următoarele întrebări corespunzătoare celor 12
proprietăţi reţinute:
1. în ce măsură există atitudini şi comportamente asemănătoare la membrii grupului
dumneavoastră?
2. în ce măsură membrii grupului dumneavoastră manifestă conduite de acceptare şi traducere în
fapt a prescripţiilor normelor de grup?
3. în ce măsură membrii grupului dumneavoastră sunt uniţi, acţionează unitar?
4. în ce măsură grupul dumneavoastră îşi realizează scopurile şi sarcinile propuse?
5. în ce măsură grupul dumneavoastră controlează conduita şi acţiunile membrilor săi?
6. în ce măsură în grupul dumneavoastră statutele şi rolurile membrilor sunt strict delimitate şi
ierarhizate?
7. în ce măsură admite grupul dumneavoastră cooptarea sau pătrunderea în grup a unor noi
membri?
8. în ce măsură permite grupul dumneavoastră manifestarea unor idei sau comportamente
diferite, variate?
9. în ce măsură se caracterizează grupul dumneavoastră prin asemănarea caracteristicilor sociale
şi psihologice a membrilor săi?
10. în ce măsură membrii grupului dumneavoastră se simt bine, satisfăcuţi în cadrul grupului şi
simt plăcerea de a fi în grup?
11. în ce măsură membrii grupului dumneavoastră sunt apropiaţi între ei?
12. în ce măsură membrii grupului dumneavoastră acţionează pentru grup?
C. Stabilirea unităţii de măsură a proprietăţilor grupului, menţionate anterior.
În acest scop se va folosi o scară de atitudini de tip Lickert cu cinci intervale valorizante
(într-o foarte mică măsură, într-o mică măsură, într-o oarecare măsură, într-o mare măsură, într-o
foarte mare măsură), care dă posibilitatea stabilirii gradului în care fiecare proprietate
caracterizează grupul respectiv.
Etapele necesare realizării profilului psihosocial al grupului sunt:
1. pregătirea grupului în vederea aplicării chestionarului.
În cadrul acestei etape se poate face:
a) o pregătire de conţinut, în care are loc o discuţie cu membrii grupului despre grup în
general, despre proprietăţile acestuia şi despre termenii mai dificili ce vor fi întâlniţi în
chestionar;
 b) o pregătire tehnică, care presupune repartizarea foilor de răspuns fiecărui subiect (cu
întrebările în stânga şi scara de atitudine în dreapta), sau instruirea subiecţilor pentru a da
răspunsul la fiecare întrebare prin notarea în dreptul întrebării a numărului de puncte acordat
( într-o foarte mică măsură 1p; într-o mică măsură 2p; ------- într-o foarte mare măsură 5p), în
cazul în care cel ce investighează grupul nu dispune de foi de răspuns, întrebările fiind citite de
el.
2. aplicarea chestionarului.
3. construirea profilului psihosocial al grupului.
În cadrul acestei etape, pe orizontală sunt notate cele cinci unităţi de măsură, iar pe
verticală cele 12 proprietăţi ale grupului, în dreptul fiecăreia trecându-se punctajul (simbolizat
printr-un semn), rezultat din media aritmetică a punctelor obţinute de la toţi membrii grupului
(într-un grup de patru persoane, pentru prima proprietate, doi dintre membrii au acordat 3p, unul
1p, iar altul 5p, media fiind (2x3)+(1x1)+(1x5)/4 = 3, ceea ce înseamnă că la caracteristica 1 se
va trasa un semn în dreptul acestei unităţi). În acest fel, unind cele 12 semne, se va obţine
profilul psihosocial al grupului cercetat.
Un exemplu de profil psihosocial este redat în tabelul nr.3.

Proprietăţile În foarte În mică Într-o În mare În foarte

grupului mică măsură oarecare măsură mare
măsură măsură măsură
1. consens
2. conformism
3. coeziune
4. eficienţă
5. control
6. stratificare
7. permeabilitate
8. flexibilitate
9. omogenitate
10. ton hedonic
11. intimitate
12. participare

Tabelul nr.3 Profilul psihosocial al grupului (conform cu Zlate, M., Zlate, C., 1982, p.77)
Profilul psihosocial joacă un rol important în cunoaşterea grupurilor, el oferind informaţii
preţioase despre:
a) orientarea generală (pozitivă sau negativă) a caracteristicilor grupului (dacă
proprietăţile grupului sunt prezente într-o măsură ce tinde către partea de sus a scării de atitudine
înseamnă că grupul este bine organizat şi funcţionează optim, iar dacă acestea sunt prezente într-
o mică sau foarte mică măsură înseamnă că grupul este dezorganizat, tensional, neeficient);
b) gradul de dezvoltare a fiecărei proprietăţi în cadrul grupului, ceea ce poate indica
atât valoarea grupului, cât şi necesitatea intervenţiei în cadrul acestuia (în cazul proprietăţilor
deficitare se poate interveni în direcţia creşterii lor, dar numai prin mijloace şi modalităţi
adecvate);
c) cauzele probabile ale unei situaţii din grup şi unele efecte ce s-ar putea obţine.
 Analiza corelată a proprietăţilor grupului evidenţiază existenţa unor relaţii cauzale între
acestea. Profilul psihosocial al grupului este un instrument adecvat de cunoaştere a grupului şi de
anticipare a funcţionalităţii lui viitoare.

Bibliografie:

1. Anzieu, D., Martin, J.Y., Le dinamique des groupes restreints, Paris, P.U.F., 1969;
2. Albou, P., Les questionnaires psychologiques, Paris, P.U.F., 1968;
3. Adler, P.A., Adler, P., Observational Tehniques, în Denzin, N.K., Lincoln, Y.S., Handbook of
Qualitative Research, London, Sage, 1994;
4. Bogdan, T., Bogdan, A.T., Radu, T., Educaţia şcolară în perspectiva sociologiei şi a
psihologiei sociale în colecţia Cercetarea sociologică.Teorie şi metodă în ştiinţele
sociale, vol.6, Bucureşti, Editura Politică, 1968;
5. Bailey, K.D., Methodes of Social Research, Ediţia a II-a, New-York, The Free Press, 1982;
6. Chelcea, S., Experimentul în psihosociologie, Bucureşti, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică,
1982;
7.Chelcea, S., Mărginean, I., Cauc, I., Cercetarea sociologică. Metode şi tehnici, Iaşi, Editura
Polirom, 1998;
8. Dafinoiu, I., Personalitatea. Metode de abordare clinică. Observaţia şi interviu, Iaşi, Editura
Polirom, 2002;
9. Daval, R. şi colab., Traite de psychologie sociale, Paris, P.U.F., 1967;
10. Dicţionar de psihologie socială, Bucureşti, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1981;
11. Ezechil, L., Ghidul profesorului diriginte, Piteşti, Editura Paralela 45, 1996;
12.Ezechil, L., Comunicarea educaţională în context şcolar, Bucureşti, E.D.P., 2002;
13. Festinger, L., Katz, D., Les mèthodes de recherche dans les sciences sociales, Paris, P.U.F.,
1963;
14. Flament, C., Reseaux de comunication et structures de groupe, Paris, Dunod, 1965;
15. Gold, R.A., Roles in sociological field observations, 1958, în Iluţ, P., Abordarea calitativă a
socioumanului, Iaşi, Editura Polirom, 1997;
16. Gould, J., Kolb, W.L.(ed.), A Dictionary of the Social Sciences, 1965, în Mihu, A.,
Sociometria. Eseu critic, Bucureşti, Editura Politică, 1967;
17. Grama, D., Preferinţa interpersonală. Elemente de psihosociologie aplicată, Bucureşti,
Editura Ştiinţifică, 1974;
18. Golu, P., Psihologie socială, Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică, 1974;
19. Holban, I., Gugiuman, A., Munteanu, A., Cunoaşterea elevului. O sinteză
a metodelor, Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică, 1978;
20. Iluţ, P., Abordarea calitativă a socioumanului, Iaşi, Editura Polirom, 1997;
21. Irimie, I., Modelare şi experiment în Teorie şi experiment, Bucureşti, Editura Politică, 1971;
22 Kohn, R.C., Negre, P. Les voies de l’observation, 1991, în Chelcea, S., Mărginean, I., Cauc,
I., Cercetarea sociologică. Metode şi tehnici, Iaşi, Editura Polirom, 1998;
23. Kluckhohn, F., Die Methode der teilnehmenden Beobachtung in Kleinen Gemeiden, 1956, în
Chelcea, S., Mărginean, I., Cauc, I., Cercetarea sociologică. Metode şi tehnici, Iaşi,
Editura Polirom, 1998;
24. Miftode, V., Metodologia sociologică. Metode şi tehnici de cercetare sociologică, Galaţi,
Editura Porto-Franco, 1995;
25. Mihu, A., Sociometria. Eseu critic, Bucureşti, Editura Politică, 1967;
26. Moreno, J.L., The Sociometry Reader, 1960 în Mihu, A., Sociometria. Eseu critic, Bucureşti,
Editura Politică, 1967;
27. Mucchielli, R., L’interview de groupe, Libraires Techniques et Edition Sociales Françaises,
1968;
28. Nicola, I., Microsociologia colectivului de elevi, Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică,
1974;
29. Northway, M.L., Initiation á la sociomètrie, Paris, Dunod, 1964;
30. Noelle, E., Umfragen in der Massengesellschaft, 1963, în Chelcea, S., Mărginean, I., Cauc,
I., Cercetarea sociologică. Metode şi tehnici, Iaşi, Editura Polirom, 1998;
31. Payne, S.L., The Art of Asching Questions, 1951 în Chelcea, S., Mărginean, I., Cauc, I.,
Cercetarea sociologică. Metode şi tehnici, Iaşi, Editura Polirom, 1998;
32. Păun, E., Sociopedagogie şcolară, Bucuresti, Editura Didactică şi Pedagogică, 1982;
33. Rotaru, T., Iluţ, P., Ancheta sociologică şi sondajul de opinie. Teorie şi practică, Iaşi, Editura
Polirom, 2001;
34. Simon, J., Basic Research Methods, 1969 în Chelcea, S., Mărginean, I., Cauc, I., Cercetarea
sociologică. Metode şi tehnici, Iaşi, Editura Polirom, 1998;
35. Singly, F., Blanchet, A., Gotman, A, Kaufman, J.C., Ancheta şi metodele ei, Iaşi, Editura
Polirom, 1998;
36. Sthal, H.H., Teoria şi practica investigaţiilor sociale. Metode şi tehnici, vol.1, Bucureşti,
Editura Ştiinţifică, 1974;
37. Szczepanski, J., Probleme ale sociologiei contemporane poloneze, în colecţia Cercetarea
sociologică.Teorie şi metodă în ştiinţele sociale, vol.II, Bucureşti, Editura Politică, 1969;
38. Turcu, A., Turcu, F., Fundamente ale psihologiei şcolare, Bucureşti, Editura All, 1999;
39. Zajonc, R.B., Psychologie sociale experimentale, Paris, Dunod, 1967;
40. Zlate, M., Zlate, C., Cunoaşterea şi activarea grupurilor sociale, Bucureşti, Editura Politică,
1982;
41. Zlate, M., Psihologia socială a grupurilor şcolare, Bucureşti, Editura Didactică şi
Pedagogică, 1972.