Săptămânal al scriitorilor din Republica Moldova
JOI, 11 ianuarie 2018. Fondat la 3 octombrie 1954
Nr. 2 (3775)
LA EST DE VEST
Amintiri
din anul 2018
Cu câţiva ani în urmă un adolescent a fost salvat de la înec de
un cetăţean american.
– I-ai mulţumit măcar?, se interesase atunci când a ajuns aca-
să tatăl acestuia.
– Nu.
– De ce?
– Pentru că nu ştiu engleza.
Această întâmplare mi-a amintit de o alta mai recentă.
Statele Unite ale Americii au cheltuit 145 de milioane de do-
lari ca să se construiască şoseaua de la Sărătenii Vechi şi până
la Soroca.
Au trecut de atunci trei ani de zile. Dar Guvernul nostru încă
nu le-a mulţumit nici el americanilor. De ce?
Pentru că niciun ministru nu vorbeşte engleză. Lucru lăudabil
însă e acela că, de trei ani de zile, toţi membrii guvernului nostru
învăţă de zor limba engleză.
– De ce? îl întreb pe Pavel Filip.
– Ca să le putem mulţumi americanilor… Să nu ne creadă
chiar nişte needucaţi.
– Şefii noştri cunosc cel mai bine, mai bine chiar decât limba
statului pe care-l conduc, limba rusă.
Exemplul celora de la guvernare îmi aminteşte de un caz
întâmplat hăt în perioada sovietică.
Un bărbat care se îneca în lacul din Valea Morilor striga
deznădăjduit: „Помогите!”, „Помогите!” („Ajutor!”, „Aju-
tor!”).
Un trecător ce se nimerise nu prea departe i-a reproşat atunci
celuia care se îneca: „Decât învăţai ruseşte, mai bine învăţai să
înoţi!”
În loc să ne învăţăm cum să muncim, învăţăm cum să le mul-
ţumim celora care ne ajută să ieşim din sărăcie fără să muncim.
Râsu’-plânsu.
Majoritatea celora care au trecut prin comunism au păstrat
în memorie din acea perioadă două lucruri: umorul şi tragedia.
Glumele şi dramele. Ca şi cum altceva nici n-a mai existat.
Lumea află de la televizor că pe timpul URSS o duceam bine.
Pentru că, aş explica astfel nostalgia de azi a unora: eram pe
atunci tineri şi sănătoşi. Bătrânii noştri sunt nostalgici nu după
URSS, ci după tinereţea şi sănătatea pierdute.
Cineva mă întreabă:
– Dacă atunci când a fost rău a fost bine, acum când e bine – e
bine?
Nu e bine deloc. Din cauza sărăciei. Din cauza lipsei locurilor
de lucru, a salariilor mici şi a pensiilor mizere. Din cauză că oa-
menii îşi iau lumea-n cap.
Pe timpul guvernării ruseşti, a lui Voronin, din 2001 şi până
în 2009, Republica Moldova a fost părăsită de peste un milion de
consângeni. Dar şi din cauza corupţiei.
Iată un caz recent, realizat de câteva agenţii de presă. Acestea
au transmis că un maniac, cum sunt suficienţi pretutindeni, a do-
nat unui azil de bătrâni o sumă importantă de bani. Dar, mai îna-
inte de a face acest gest caritabil, criminalul a stropit uriaşa sumă
de bani cu otravă. În zilele imediat următoare donaţiei, anunţă
agenţiile, au murit un deputat, doi consilieri raionali, primarul,
contabila şi directorul azilului. Niciun bătrân nu a avut de suferit!
Tot e bine.
Una din greşelile noastre ar fi că nu vedem în spectrul politic
decât două culori: alb şi negru. Totul e rău sau totul e bine. Şi aici
ne e de învăţătură Sfânta Scriptură.
Acolo se vorbeşte că Iisus trecea cu ucenicii săi printr-un lan
de grâu, când, la un moment dat, au dat peste hoitul unui câine.
Învăţăceii, firi sensibile, s-au apucat pe dată cu degetele de
nări şi au strigat: „Vai, Doamne, cum pute acest câine!”
Iisus însă le-a răspuns astfel: „Da, dar ce dinţi frumoşi
are!”Mântuitorul a dat de înţeles că oamenii nu pot să vadă în
lucrurile rele şi puţinul bun pe care îl conţine.
E o lecţie şi pentru noi, cei de azi şi de aici.
De exemplu, oricine care are ochi ca să vadă şi nări pe care
le-ar astupa, ca să nu-l învăluie de tot miasmele, va trebui să
recunoască, totuşi:
„Dodon are dinţi frumoşi!”
Dumnezeu să-l miluiască!
Acum el face eforturi pentru a-l ajuta pe Putin să adune paş-
nic toate teritoriile fostei Rusii ţariste şi Rusii bolşevice într-o
URSS-2.
Unde o vom duce bine, aşa cum am dus-o în URSS-1. Când
toată Siberia ne-a stat la dispoziţie.
Intenţie care ne trimite la un episod, de la 28 iunie 1940, când
graniţa dintre URSS şi România pe anumite sectoare din Buco-
vina trecea pe uscat. Un sat de români a fost şi el împărţit în
două, iar graniţa urma să treacă chiar prin mijlocul unei case. Şi
atunci cei din comisia mixtă l-au întrebat pe proprietar: „Dar tu,
cu tot cu casa ta, unde ai vrea să fii? În marea Rusie sau în mica
Românie?”. „Lăsaţi-mă să mă gândesc până mâine.” A doua zi
comisia îl întrebă pe gospodar: „Ei, ce zici? Te-ai gândit?” „Da”.
„Şi ce-ai hotărât?” „Rămân în România, pentru că am auzit că în
Rusia sunt geruri mari.”
Asta e şi azi unica deosebire între Uniunea Europeană şi Uni-
unea Euro-Asiatică, chiar dacă Basarabia va rămâne şi în conti-
nuare acolo unde s-a aflat dintotdeauna: gerurile mari care vor
bântui în viitoarea Uniune Vamală a lui Vladimir Putin de la un
capăt al ei la celălalt.
Nicolae DABIJA
PublicaţIe de limba română
Mihai Eminescu
[Adesea rătăcit-am
prin munţii nalţi ai Tissei]
Fragment din drama Bogdan Dragoş
Găsii acolo oameni vorbind aceeaşi limbă
Ca şi ai noştri. Aflat-am şi munţi cu piscuri nalte
Aşa fel de pe unul căruia-i zic Ceahlăul
În zile după ploaie cuprinzi cu ochii lumea
Dac-ăi roteşti... Acolo priveşti din miezul nopţii
Un râu puternic (sprinten) curgând spre miazăzi
Care apoi departe se varsă-n Marea Neagră
La gura lui departe, pierdută-n zarea zilei
Vezi o cetate mândră ce-i zic Cetatea-Albă
Iar spre soare-apune vezi iar un râu puternic
Pe şapte guri, se zice, vărsându-se în mare,
E Dunărea, aproape de gurile-i Chilia,
Între-astea două râuri şi intre munţii negri
Priveşti o ţară-ntreagă de codri şi de dealuri;
Din văi cu râuri line din codri fără capăt
Vezi turme fără număr în zare răsărind
Şi buciumele sună duios şi cânt de fluier –
Sălbateci zboară caii mai iuţi decât chiar vântul
Şi (câinii) urlă jalnic... Ciobanii cei călări
Străbat ca şi săgeata câmpiile întinse...
Se zice cum că ţara se ţine într-un chip
Tot de crăia noastră şi tot de craiul Ludvig
Dar eu băgai de seamă că nu-i a nimănui.
Maria cântecului nostru
Averi atât de multe de nu le mai ştii sama
Sunt astfel răspândite pe brazde roditoare
Dar, vai, peste pământul, pe care cerul darnic,
Noi am rezistat şi prin cân- Unul dintre aceşti cântăreţi e şirul Mariilor pe care le-a dăruit publica Moldova cântăreaţa a Cu rod şi cu de toate cu-asupra de măsură
tec. şi Maria Sarabaş. lumii muzicale Basarabia, de la lipsit, fiind plecată la o manifes- L-au înzestrat, tot omul nu-i de nimica sigur
Cântecul în perioada totalita- Maria a fost visul de cântec Maria Cebotari la Maria Bieşiu tare de dincolo de Prut, la sfâr- De astăzi până mâne. Tătarii duc adesea
rismului ne-a ajutat să supravie- al generaţiei noastre. şi până la Maria Sarabaş acest şit lumea nu voia se părăsească Pe şesurile mândre prădalnicul lor roi –
ţuim ca neam. A avut vocea Mariei Lătăreţu pământ este născător de talente. sala. „De ce nu plecaţi acasă?”, Şi cine nu vrea doară acela nu se leagă
Şi astăzi interpreţii noştri îşi şi talentul Mariei Tănase. „Când cântă Maria Sarabaş, i-am întrebat pe cei neclintiţi de
De-acea frumoasă ţară. Adesea pe Ceahlău
fac datoria. Dar i s-a îngrădit mereu ac- iese soarele!”, mi-a spus ceva pe scaune. „O aşteptăm pe Maria
Aş compara interpreţii din cesul la microfoane şi sălile de mai demult un admirator al cân- noastră să cânte „Hora Unirii”. Făcându-mi ochii roată, am zis ce bine ar fi
Republica Moldova cu muzi- concerte din cauza repertoriului tecului popular. Fără „Hora Unirii” parcă acea O mână să cuprindă atât cât vezi cu ochii
canţii de pe nava „Titanic”. Cei ei. Cântecele ei luminează. Dau acţiune nu se încheiase. Şi nu mai mult... Întinsă ar fi domnia totuşi.
care, în timp ce pachebotul se Era de fapt cântecul popular la o parte ziduri. Înalţă case. De ce e iubită Maria Sara- Sunt ici şi colo-n ţară boieri şi cap de neamuri
scufunda, orchestra lor nu înceta necontaminat de fals. Adună oameni. baş? Pentru că ea pune suflet în În Vrancea şi în Codrii Tigheci, în Câmpulung,
să cânte. Ca să le creeze o bună Ea venea de la Sud, acolo La manifestările naţionale ea tot ce cântă. Cetatea-Albă are şoltuz cu multă oaste,
dispoziţie celora care mureau. unde Prutul şi Dunărea nu curg, venea cu cântecul patriotic. Maria Sarabaş are o biografie Bârladul stăpâneşte olate şi păşuni,
Interpreţii noştri încearcă şi ci doinesc. Nicio acţiune unionistă nu se excepţională. Suceava are ziduri de poţi îmbla călare
ei să ne facă să ne binedispunem Aducea cu ea doina, cântecul face fără „Hora Unirii”, cântată Biografia ei sunt cântecele Pe ele. In târgul Siretului iar este
în timp ce nava „Republica Mol- de dor, balada. de Maria Sarabaş. sale. Ea e toată în cântecele sale:
Un episcop puternic de lege apuseană –
dova” naufragiază în oceanul să- De aceea şi i s-a spus „privi- „Unde e Maria noastră?” acolo e şi satul, şi mama, şi ţara,
răciei, al corupţiei, al mizeriei. ghetoarea Basarabiei”. Sunt întrebat de „fiecare dată şi noi. Dar toţi ei se aseamăn cu vergile-unei mături
Cântecul în acest caz ar avea rol Poporul nostru este unul bi- la acţiunile unioniste”. Ca să ne Cântecele ei sunt ca nişte la- Ce coadă n-au, legate nu sunt, nu poţi să mături
de anesteziac. necuvântat. El are cele mai mul- cânte „Hora Unirii”, cum numai crimi pe chipul Basarabiei. Cu ea duşmanii ţării, prădalnicele neamuri –
Ei ne cântă durerea şi ama- te talente pe metru pătrat din ea ştie s-o cânte”. Melodiile Mariei Sarabeş ne Nu sar toţi pentru unul şi unul pentru toţi.
rul, puţinele bucurii şi multele lume. Când la o serată a Forului ajută să fim. Şi roiurile-s bune, prisaca înflorită
speranţe. Maria Sarabaş completează Democrat al Românilor din Re- Nicolae DABIJA Dar ce folos? când toate nu au un prisăcar.
Ne scriu cititorii
SCRISOARE DESCHISĂ
ADRESATĂ PARLAMENTULUI De vorbă cu ultimul mohican
REPUBLICII MOLDOVA Ca fiinţe sociale, avem nevoie de susţinerea celor din nici liderii politici, academicienii nu se mai înţeleg între
jur, avem nevoie nu numai de confirmarea faptului că ei, nici poeţii, preoţii, doctorii cu pacienţii, îndrăgosti-
existăm pentru ei, dar şi a faptului că ne simpatizează ţii de ocazie şi nici cei de toate zilele. Comunicarea e
La 7 decembrie 2017, Parlamentul Republicii Moldova, deci parti-
sau chiar ne admiră, ne doresc binele şi sunt binevoi- în degringoladă, deoarece fiecare în parte coabitează cu
dele declarate proeuropene, a votat, în sfârşit, Legea privind securizarea
tori, şi îngăduitori cu noi, chiar şi atunci când s-ar părea propriul său adevăr, cu propriul său „dumnezeu”, fiecare
spaţiului informaţional. Legea vine să interzică programele informa-
tiv-analitice, ştirile şi emisiunile cu caracter militar ale posturilor din că greşeala noastră n-are nicio şansă de iertare. Cei mai jinduieşte dreptatea care nici porcilor nu le-ar prii. Cu-
statele care nu fac parte din Convenţia europeană privind televiziunea mulţi din noi nici nu ne dăm bine seama cu ce daruri vântului i-au alterat substanţa urătorii de cuvânt, care nu
transfrontalieră. Acest act internaţional nu a fost ratificat până acum de nepreţuite ne-a înzestrat Dumnezeu. Cât de măreţ este sunt altceva decât iubitori de vorbă deşartă. In acelaşi
Federaţia Rusă. darul vorbirii, câtetaine nedesluşite stau pitite în el, care ritm la comanda grandioşilor vizionari ai lumilor civili-
Sfatul Ţării-2 a urmărit îndeaproape luarea de atitudine a acestor se lasă gustate şi atinse în exclusivitate de limbilecare, zate se iscă catastrofe nucleatre: apele, aerul, solul, na-
partide parlamentare şi consideră decizia una deosebit de importantă trăind cu frica de a răni, n-au înjurat niciodată de mamă, tura întreagă abundă zilnic în voma chimică a uzinelor
pentru acţiunea de diminuare a influenţei nefaste a politicii Federaţiei de tată, de frate, de ţară, de neam, de Dumnezeu. şifabricilor din metropolele lumii producătoare de „feri-
Ruse asupra populaţiei de la noi, mai ales acum, când pentru fiecare Cuvintele sunt arme ale binelui şi ale răului, ale fru- ciri efemere”.
cetăţean cu mintea trează a devenit clar că statul Republica Moldova a mosului şi ale urâtului, ale mândriei şi ale smereniei, ale Ţăranul ca un ultim mohican al cuvântului inspirat
ajuns falimentar la toate capitolele şi că doar Reunirea firească cu Ţara- cumpătării şi ale dezlănţuirii, ale curăţiei şi ale desfrâ- s-a lăsat şi el păcălit de ambalajele nevinovate şi slo-
Mamă România a acestui teritoriu năpăstuit ne mai poate salva. Or, după nării, ale eroismului şi ale trădării, ale iertării şi ale răz- ganele măgulitoare, care, chipurile, emană „siguranţă”
aproape 30 de ani de declarată independenţă, din cauza permanentei şi bunării, ale jertfirii de sine şi ale zgârceniei în toate, ale şi „adevăr”. Pe mulţi conaţionali de-ai noştri, locuitori
susţinutei acţiuni de propagandă mincinoasă a Rusiei, populaţia de la noi vieţii şi ale morţii, ale minţilor bolnave şi ale sufletelor ai satelor i-am auzit spunând: „De ce să mai ţin vacă
continuă să fie victima acestei propagande, rămânând cu mentalitatea de integre, ale nimănui şi ale tuturor, pe care le aruncăm la casă, când iese mai ieftin să cumpăr laptele, brânza,
sclav. la dreapta şi la stânga fără vreo noimă, ca pe nişte lame smântâna, chişleagul de la magazin?”. Ţăranul nu mai
Sfatul Ţării-2 susţine şi felicită clasa politică care a adoptat această expirate, rănind ireversibil fiinţe dragi, inşi pe care i-am preţuieşte munca, nu mai vrea să-şi fericească existen-
Lege, deputaţii din PDM, PLDM, PL şi PPEM, pentru că, fie şi tardiv, întâlnit pentru prima dată, duşmani pe care-i ştiam din- ţa. Ţăranul nu mai citeşte cărţi, ci joacă cărţi în micile
au luat această atitudine faţă de imixtiunea Federaţiei Ruse în Republica totdeauna şi oameni care şi-au dorit nespus să ne cu- reprize la prăşit, la tăiat lemne în pădure sau la cosit pe
noască, dar care s-au dezamăgit. deal etc. Ţăranul ascultă radioul, în loc să cânte vechile
Moldova. Considerăm necesar ca forul legislativ să ia atitudine şi să in-
terzică prin lege orice fel de propagandă îndreptată împotriva intereselor Era tehnologiilor informaţionale ne expune pe tava balade şi să înjghebe hora frăţiei pe colina fiartă în su-
speranţelor un viitor luminos, plin de iubire şi apropi- doarea frunţii şi a rugăciunii de mii de ani. Ţăranul bea
naţionale româneşti pe teritoriului Republicii Moldova, indiferent unde
ere spirituală, proiectându-ne într-o nouă dimensiune a bere cumpărată pe bani grei, în timp ce beciul e plin cu
este plămădită şi care este originea ei.
comunicării, unde limitele nu au bariere indiferent de butoaie. Ţăranul nostru nu mai vrea să fie român ca al-
În aceeaşi ordine de idei, considerăm imperios necesar să se ia ati-
tudine faţă de propaganda mincinoasă, antinaţională şi antiştiinţifică de distanţa unde s-ar afla interlocutorii. Omenirea se lasă tădată. Nu mai vrea să comunice cu pădurea, să-şi verse
sprijinire şi menţinere în Constituţie a Articolului 13, privind denumirea dezmoştenită de cuvânt. Comunicarea şi-a pierdut far- ofturile şi să asculte nesilit de nimeni zbuciumul, cu râul
oficială a limbii de stat. Neconcordanţa dintre Declaraţia de independen- mecul de altădată – pe zi ce trece e tot mai schiloadă, şerpuitor nu mai vrea, cu lacul, cu vatra-i seculară nu
ţă şi Constituţie este intolerabilă şi de neconceput, este o stare de lucruri mai seacă, deşi pe toate meridianele pământului se vor- mai vrea să cocheteze, cu viii și cu morţii lui din toa-
care ne lezează grav demnitatea noastră naţională şi ne ridiculizează în beşte într-o demenţă nesfârşită. Ziditorii lumii acesteia te veacurile nu vrea să se vadă, să-şi plângă în faţa lor
faţa lumii civilizate. lucrează bine cu tact, cu mâinile murdare şi cu abilităţi traiul şi să le spună cât de mult îi iubeşte. Nu mai vrea
Totodată, Sfatul Ţării-2 consideră drept ofensatoare pentru popula- chirurgicale performante. Minciuna nu mai este subiect să comunice cu Dumnezeu. Ţăranul nostru în tumultul
ţia băştinaşă menţinerea în vigoare a legii unui stat care nu mai există de îngrijorare globală, iar de este, vă rog să-mi arătaţi secularizării şi-a transferat existenţa din comunismul
de 28 de ani, precum e Legea nr. 3465 din 01.09.1989 „Cu privire la măcar un om dintru începutul istoriei suflării umane macabru în democraţia libertinajului şi a posibilităţilor
funcţionarea limbilor vorbite pe teritoriul RSS Moldoveneşti”, şi cere şi până-n contemporaneitate care să fie sincer până în infinite din lumea internetului, rupându-şi definitiv unda
politicienilor noştri revenirea la normalitate prin adoptarea unei Legi în măduva firii. Astăzi cine mai jură pe cruce? Cine mai de comunicare cu eternitatea. Inconfundabilul părinte al
care limba română ar căpăta statutul real de Limbă de Stat şi ar îndeplini trăieşte după evanghelie? Astăzi minciuna îmbrăcată în literaturii noastre, româneşti Lucian Blaga zice: „Veşni-
funcţia plenară de Limbă Oficială în toate sferele de activitate publică, purpură şi vison stă în capul mesei în casele celor mici cia s-a născut la sat”, iar eu zic: „Noi, urmaşii ţăranilor,
servind asfel drept limbă de comunicare între reprezentanţii grupurilor şi ale celor mari, ale celor ştiutori de carte şi neştiutori. am omorât veşnicia şi n-o mai putem resuscita”.
minoritare din Republică. Ea este hrana cea spre nefiinţă a celor care conduc şi Corneliu PLOP, student în anul I
stăpânesc lumea aceasta. la Facultatea de Jurnalism și Științe ale
Aproximativ în toate sferele societăţii se vorbeşte Comunicării, Universitatea de Studii Politice
Biroul permanent al Sfatului Ţării-2
o limbă română neînsufleţită, golită de duh şi de fapte, Economice Europene „Constantin Stere”
Chişinău, ianuarie 2018
 2 Literatura şi arta Nr. 2 (3775), 11 ianuarie 2018

1-2. Anul 2017 a

avut multe îm-
pliniri – sute şi mii de bolnavi
trataţi cu succes în Clinica de
Chirurgie „N. Anestiadi” a
USMF „N.Testemiţeanu”, o
multitudine de studenţi şi rezi-
denţi instruiţi după rigorile eu-
ropene, participări cu rapoarte
esenţiale la diferite foruri ştiinţifice naţionale şi inter-
naţionale, inclusiv la Conferinţa naţională de chirurgie
din Iaşi (Diplomă de Excelenţă) ş.a. Dar n-au lipsit,
din păcate, nici momente triste – trecerea în lumea ce-
lor drepţi a unor personalităţi notorii: Majestatea Sa
Regele tuturor românilor Mihai I, primul preşedinte
al Parlamentului RM, academicianul Alexandru Mo-
şanu, maestrul Vladimir Curbet, colegii medici – m.c.
al AŞ a RM profesorul I. Lupan, profesorul C. Eţco.
2018 este un an deosebit, când vom celebra Cen-
tenarul Unirii cu Patria-Mamă România şi îl rugăm pe
Bunul Dumnezeu să le dea minte politicienilor şi bu-
năvoinţa românilor basarabeni să ne vedem împlinit
visul de un secol – Sfânta Reunire.
Iar la oamenii de bună-credinţă – Sănătate şi Pros-
perare!
Gheorghe Ghidirim, profesor, academicin
al AŞ a RM, Laureat al Premiului Naţional
Ajutorul dezinteresat acordat de România tinerilor basarabeni
După desfiinţarea firească, paşnică
şi benevolă a „imperiului răului” (ex-
presia aparţine celebrului preşedinte al
SUA Ronald Reagan), tinerii din Basa-
rabia au redobândit dreptul de a-şi face
studiile în alte state civilizate, inclusiv
în instituţiile din România (Bucureşti,
Iaşi, Craiova, Timişoara, Cluj etc.).
Aces lucru este deosebit de impor-
tant pentru dezvoltarea socio-economi-
că, culturală etc., mai ales dacă ţinem
cont de faptul că şcoala superioară aici
a apărut abia în anii ’30 în cadrul Ro-
mâniei întregite, când la Chişinău, prin
decret regal, au fost înfiinţate două fa-
cultăţi ale Universităţii din Iaşi – de
teologie şi de agronomie. (Amintim că
cele mai vechi universităţi din Europa
au fost înfiinţate încă în sec. XI-XII.
De exemplu, cea de la Bologna, Italia,
a luat fiinţă în 1088). În perioada ocu-
paţiei provizorii străine (de aproape 5
decenii) în instituţiile de învăţământ su-
perioare şi medii speciale la 1000 de lo-
cuitori (în %), fiind devansaţi de evrei,
ruşi, ucraineni, dar şi de către bulgari.
Aşadar, o parte din venitul naţional ge-
nerat de românii basarabeni era utili-
zată pentru prosperarea „oaspeţilor” şi
„fraţilor”. Dacă însă analizăm numărul
de specialişti cu studii superioare (şi
medii speciale) pe etnii în cadrul fostei
URSS, atunci, cu regret putem constata
o situaţie şi mai tristă: că românii basa-
rabeni se situau abia pe locurile 25-30,
fiind devansaţi şi de multe etnii, care
nu aveau republici unionale – tătari,
başkhiri, ceceni, inguşi, nemţi, greci,
ciuvaşi, bureaţi etc. Şi prin aceasta se
explică faptul că în partea europeană
R.Moldova se situa pe ultimul loc în
lista fostelor entităţi pseudostatale so-
vietice la majoritatea indicatorilor so-
cio-economici.
Odată cu abandonarea regimului
străin, de import (1991), situaţia a înce-
potrivit căreia „studentul” exmatriculat
pentru nereuşită ar putea fi acceptat într-
o altă instituţie de acelaşi rang. Poten-
ţialul ştiinţifico-didactic este suficient
pentru a elabora şi a asigura procesul de
învăţământ la un nivel adecvat cu surse
ştiinţifico-didactice, manuale, supor-
turi de cursuri etc. Afară de aceasta, în
România se fac multe traduceri din alte
limbi europene ale autorilor cu renume
în toate domeniile.
Sunt de părere că sprijinul acordat
anual miilor de tineri din R.Moldova
este cel mai important din ceea ce face
patria noastră istorică pentru Basarabia.
Pregătirea cadrelor de înaltă calificare
totdeauna va fi o prioritate naţională.
(Ar fi bine ca printre aceştia să fie cât
mai mulţi „minoritari”.)
Cu toate acestea, trebuie să men-
ţionăm că există tacit două grupuri
de adversari ai continuării studiilor
în România. Din primul fac parte unii
liberalizarea hotarelor şi beneficierea
de paşapoarte biometrice etc., tinerii nu
pot fi reţinuţi cu „arcanul”. Există o so-
luţie sigură de a atrage tineri în institu-
ţiile autohtone – ridicarea substanţială a
calităţii şi conţinutului învăţământului,
a statutului cadrelor didactice de toate
nivelurile. Aduceţi, domnilor, Româ-
nia acasă! Repet, învăţământul de toate
nivelurile trebuie recunoscut oficial ca
prioritate naţională pe termen lung (de
câteva decenii).
Adversarilor învăţământului în Ro-
mânia le mai amintesc că foarte mulţi,
poate majoritatea celor care plecau/
pleacă în spaţiul ex-sovietic, au fost ab-
sorbiţi definitiv de „oceanul” lingvistic
rusesc. Iar în patrie adeseori s-au întors
alţi oameni, care nu ştiu „cum îi chia-
mă”.
Unor atare absolvenţi le sunt străini
nu doar bunicii şi străbunii, dar chiar
părinţii şi fraţii lor. Cuvântul român este
de la speci-
aliştii olan-
dezi prin sec.
XVII-XVIII.
Probabil FR
are prea puţi-
ne mări/ ape,
fiindcă anu-
al importă şi
peşte. Mai mult de jumătate din băutu-
rile spirtoase şi medicamentele ruseşti
sunt contrafăcute.
Chemările repetate ale dlui V. Jiri-
novskhi către deputaţii Dumei de Stat
de a abandona automobilele străine
(Mercedes, Toyota etc.) şi de a circula
pe cele „autohtone” – „Volga” (care-i
tot străină, în anii 1934-’35 uzina fiind
construită cu ajutorul americanilor) nu
au fost „auzite”. Renumitele ceasuri
„moscovite” de cândva „Maiak”, „Za-
rea”, „Pobeda”, „Vostok” erau/ sunt, de
fapt, „germane” (fabricate la întreprin-

1-2.
Dacă e să vor-
bim de anul
2017, nu vreau să-l supăr pe
Dumnezeu şi Îi mulţumesc, că
am ajuns cu bine în 2018. Am
avut şi nişte realizări modeste:
Am devenit membru de onoare
al Societăţii Române de Istorie
a Medicinei. Mă onorează că şi
în acest an sunt laureat al săptămânalului Literatura şi
arta la Publicistică, sunt deţinătorul Diplomei de Ex-
celenţă a UZPR, filiala Chişinău. Cât privește teatrul
politic, m-am pronunțat în materialele publicate în
săptămânal. Şi ultima, dar cea mai importantă reali-
zare, este că fiica Cristina mea a adus pe lume dulcea
nepoţică pe nume Ecaterina. Să ne fie sănătoasă. Ast-
fel, pot spune că 2017 a fost un an reuşit!
Ca răspuns la cealaltă întrebare vreau să spun, şi
cred că vom sărbători cum se cuvine CENTENARUL
UNIRII Ideal ar fi să şi o înfăptuim. Un alt eveniment
important este scrutinul parlamentar. Nu vreau să cred
că o s-o dăm iarăşi „în bară”, permiţând impostorului
de Dodon şi socialiştilor proruşi să ne împingă defini-
tiv în braţele ursului putinist. Să muncim mult pentru
a salva Basarabia de la pieire!
Romeo Şcerbina,
membru al Sfatului Ţării-2
perior din R. Moldova cota studenţilor
români/ moldoveni tradiţional era cu
10-15 puncte procentuale mai joasă în
numărul total al studenţilor, comparativ
cu procentajul autohtonilor în totalul
populaţiei. Cota sporită a studenţilor
venetici în totalul studenţilor, era ţinută
sub un control strict de către „înţelepţii
partidului bolşevic”. Încercările unor
rectori patrioţi şi mai performanţi (de
ex., S. Rădăuţanu sau N. Testemiţea-
nu) de a redresa situaţia erau calificate
ca naţionalism, respectiv erau pedep-
site. Aceasta a cauzat mari prejudicii
pe termen lung dezvoltării armonioase
a spaţiului românesc de est, mai ales
dacă ţinem cont de faptul că: a) studiile
se efectuau preponderent în limba rusă
(unele excepţii, puţine la număr, puteau
fi constatate doar la specialităţile peda-
gogice şi de medicină); b) cei mai buni
absolvenţi prin diferite mecanisme (as-
pirantura, şcoli militare etc.) erau atraşi
în afara R. Moldova.
Drept urmare, românii basarabeni
se situau doar pe locul cinci la ei acasă
după numărul de specialişti cu studii su-
put a se ameliora ca urmare a deschide-
rii statului român, care anual, de aproa-
pe trei decenii, alocă necondiţionat şi
dezinteresat câteva mii de burse pentru
liceenii şi studenţii din R. Moldova.
Majoritatea acestora beneficiază de bur-
se lunare (60 de euro, egale ca mărime
cu pensia medie din R. Moldova) şi de
cămine studenţeşti. Evident că studiile
în România sunt mai performante decât
cele din Basarabia. Aceasta se explică
prin mai mulţi factori. În primul rând,
România, ca ţară-membră a UE, are un
statut politic, dar şi educaţional-ştiin-
ţific superior. Există o mobilitate largă
a studiilor în cadrul UE, respectiv un
grad sporit de recunoaştere reciprocă
a diplomelor. Dat fiind nivelul înalt de
salarizare (acum de 3-4 ori mai mare
comparativ cu R. Moldova), şcoala ro-
mânească tradiţional (în perioada inter-
belică România era printre primele ţări
la capitolul ştiinţă de carte) nu are „pă-
catele” unor instituţii din Basarabia (de
ex., actele de corupţie, despre care scrie
frecvent presa, de ex., „Ziarul de gar-
dă” etc.). În România nu există practica,
antiromâni,unii dintre ei pretinşi poli-
ticieni, foşti repetenţi la şcoală. Aceş-
tia afirmă că procesul ar fi defavorabil
Basarabiei, fiindcă o parte dintre tine-
rii care-şi fac studiile în instituţiile de
peste Prut nu revin în R. Moldova. Le
răspund respicat: chiar dacă-i aşa, ei
(majoritatea absolută) rămân a fi buni
români, oriunde s-ar afla. Ei rămân cu
nume şi prenume româneşti, ei nu dis-
cută aberantele subiecte de felul „cum
se cheamă limba vorbită” sau „cine sun-
tem” etc. Pe de altă parte, cei care au în-
văţăt ori „învaţă” în Est treptat au fost/
sunt deznaţionalizaţi, mulţi cu creierii
spălaţi, iar unii dintre ei chiar sunt anti-
români („cu iniţiativă”), cu greu supor-
tă termenul „român” şi derivatele lui,
chiar dacă revin în R.Moldova (poate că
ar fi mai bine să nu revină).
Din cea de-a doua categorie de ad-
versari ai studiilor în România fac parte
unii conducători (provizorii) ai instituţi-
ilor de învăţământ superior (dar şi lice-
al). Aceştia consideră eronat că „din ca-
uza României rămân fără studenţi etc.”.
Opinie total greşită. Evident că, după
greu suportabil, interpretat ca o înjură-
tură pentru unii. Ei vin „îndopaţi” cu
poveşti despre „măreţia” Rusiei şi des-
consideră mereu România. În realitate
însă, lucrurile stau altfel. De ex., înce-
pând cu 1 ianuarie 2017, salariul minim
în România deja constituie peste 300 de
euro, pe când în programul electoral al
candidatului la funcţia de preşedinte dl
V. Jirinovskhi se prevede ca salariul mi-
nim de 300 de dolari să fie atins în Fede-
raţia Rusă abia în 2025! Preţurile în FR
sunt mai mari decât în România. Printre
altele, rata de schimb a monedei româ-
neşti şi celei ruseşti constituie: 1 RON
≈ 15 RUB. Ca urmare a agriculturii
subdezvoltate, FR întotdeauna a avut şi
va avea un „deficit” cronic de suprafeţe
agricole pentru a se asigura cu produse
alimentare proprii, fiindcă în ultimele
decenii această ţară este importatoare
semnificativă de produse agricole. În
acest sens Olanda este un mare „impe-
riu” agricol, fiindcă (având un „surplus”
de teritoriu) este al doilea mare exporta-
tor de produse agroalimentare. De ex.,
prepararea peştelui sărat ruşii au însusit
derile respective demontate după 1945).
„Votca” rusească este de origine „polo-
neză”; uzina de avioane din Saratov a
fost de fapt uzina respectivă demontată
din Braşov; automobilele „Jiguli” sunt,
de fapt, „FIAT-urile” (Fabricile Italiene
de Automobile din Torino) etc. Chiar şi
AK-40 de fapt este o producţie rusească
de origine germană etc. Din cauza su-
pracheltuielilor militare disproporţiona-
te în FR niciodată lumea nu va trăi de-
cent (de ex., ca în ţările UE). Însă, dacă
în mijloacele de (dez)informare în masă
se tot afirmă, se tot repetă contrariul,
atunci „beneficiarii” acestor „noutăţi”,
inclusiv tinerii care învaţă acolo, nime-
resc în capcanele respective şi rămân
dezinformaţi pe o perioadă îndelungată.
Mai menţionăm că PIB-ul FR este
de 8 ori mai mic decât cel al Chinei şi
de 10 ori mai mic decât cel al SUA. Iar
după acest indicator per capita, FR nu
face parte din primele 50 de ţări din
lume.
Mihai PATRAş, prof. univ. dr.,
membru al Sfatului Ţării-2

Zviad Gamsahurdia între triumf şi tragedie

Îmi pare rău de ceea ce tre-
buie să spun, dar n- am încotro.
Adevărul mă obligă. În orice
perioadă istorică ar trăi, rușii
rămân ruși: violenți, obraznici
și setoși de pământuri străine.
De-a lungul istoriei lor sân-
geroase, de la Ivan cel Groaznic la Putin, cei care
nu se încadrau în mentalitatea și ideologia lor erau
numiți fasciști, dușmani, bandiți și trebuiau defăimați,
întemnițați, omorâți... Dacă doreai să trăiești împreu-
nă cu neamul tău, erai bandit, dar dacă te vindeai lor,
deveneai patriot... Să urmărim această mentalitate im-
perială a rușilor în baza exemplelor Ucrainei și Geor-
giei. Despre noi nici nu face să vorbim, fiindcă, cu
excepția lui Nicolaie Timofti, toți șefii de stat de până
acum au stat în două labe în fața lui Ivan... În 2004,
imediat ce rușii au simțit că prooccidentalul Iușcenko
poate câștiga alegerile prezidențiale din Ucraina, l-au
şi otrăvit cu dioxină. Numai intervenția calificată a
medicilor de la o clinică din Austria a făcut ca viitorul
președinte să supraviețuiască. Când însă la conduce-
rea Ucrainei a venit omul lor, Ianukovâci, rușii s-au
mai temperat, dar au sărit iar ca picați cu ceară când
președinte a fost ales Poroșenko, pe care nu și- l do-
reau nici în cel mai urât vis. Înțelegând că d e data
aceasta au pierdut iremediabil Ucraina, rușii, în cel
mai banditesc mod, au purces la dezmembrarea ei.
Exact același scenariu a fost aplicat și Georgiei.
Primul președinte, Zviad Gamsahurdia, ales democra-
tic de o majoritate covârșitoare din electorat, care a
Uşoară este calea largă
A mea religie-i iubirea
E tot ce frumos şi sfânt,
În ea trăieşte nemurirea
Din cer venită pe pământ.
A mea religie-i credinţa
În Cel cu numele „Eu Sunt”,
În Cel ce ne-a trimis Seminţa
Ca niciodată să nu-l uit.
Religii, secte-s multe-n lume
Pe oameni ce îi rătăcesc,
Credinţa însă-mi este una:
În Cuvântul Tatălui Ceresc.
Iar pentru cei ce trâmbiţează
Că ei sunt azi majoritari
Pe Domnu-l rog: Îi luminează
Să vadă cât trag la cântar.
Căci mulţi sunt cei chemaţi să creadă,
Dar prea puţini sunt cei aleşi,
Uşoară este calea largă,
Salvat doar pe cea-ngustă eşti…
Ion BAJUREANU
încerat să scoată țara din ghearele Moscovei, a fost
în scurt timp omorât. Dar cu instalarea în fotoliul
prezidențial a lacheului lor, Șevardnadze, rușii timp
de 12 ani s-au temperat iarăşi, fiind siguri că Georgia
e în mâini bune. Și când era bine și mai bine, hop, vine
la conducere o persoana școlită în America, cu vederi
europene și sătul până-n gât de oaspeții nepoftiți, pe
nume Saakașvili. Dar rușii n-ar fi ruși dacă ar scăpa
ceva din mână. Ei tot l-au săpat, și l-au săpat până când
l-au tras pe linie moartă. Concomitent au ciopârțit și
Georgia prin recunoașterea independenței Abhaziei și
a Osetiei de Sud.
Să revenim însă la primul președinte georgian,
care, de fapt, este tema acestui articol.
Zviad Gamsahurdia (1939-1993), scriitor şi om
politic georgian
Primul preşedinte al Georgiei independente
(1991-1992)
Prenumele Zviad, în traducere, înseamnă mândru,
falnic, măreţ. Aşa a şi fost în viaţă acest mare patriot
al Georgiei, fiul scriitorului Konstantin Gamsahurdia
(1893-1975). Crescut şi educat într-o veche familie de
aristocraţi, Zviad chiar din fragedă copilărie s-a arătat
a fi un copil-minune. Jurnalistul Melor Sturua poves-
teşte un caz petrecut cu foarte mult timp în urmă, care
vine să argumenteze cele spuse: „Pe balconul casei de
odihnă a preşedintelui Sovietului Suprem al Georgiei
stăteau la taifas stăpânul casei cu soţia sa şi întreaga
familie a scriitorului Konstantin Gamsahurdia. Prin-
tre copiii romancierului se evidenţia un băieţaş de 5-6
ani, îmbrăcat într-un caftan cerchezesc (haină specifi-
că popoarelor din Caucaz), cu ochi mari, pătrunzători.
Vorbind despre una, despre alta, la un moment dat
scriitorul i-a zis demnitarului comunist, mai în glumă,
mai în serios:
– Ştii ceva, Ghiorghi, voi acolo la Comitetul Cen-
tral ar trebui de pe acum să vă pregătiţi pentru a-l ale-
ge pe fiul meu, Zviad, în funcţia de patriarh, al Geor-
giei. Stăpânul casei, surprins puţin, a răspuns şi el în
aceeaşi manieră:
– În primul rând, aceasta nu e de competenţa Co-
mitetului Central, iar în al doilea rând, progenitura ta
încă e prea mică pentru un asemenea post. La auzul
acestor cuvinte, „progenitura” şi-a îndreptat ochii
mari şi expresivi spre stăpânul casei şi cu o convinge-
re absolut necopilărească a reacţionat:
– Iisus Hristos a devenit Salvatorul nostru de cum
s-a născut. Toţi au prins a râde, iar când Zviad a arun-
cat o privire împrejur, s-au oprit.
Au trecut însă peste patru decenii până ce Zviad
a fost ales, dar nu patriarh, ci preşedinte al Georgiei
independente. Pe 26 mai 1991, la scrutinul preziden-
ţial el a acumulat 86,5% din sufragii. Acesta a fost cel
dintâi preşedinte al primei republici unionale care a
avut curajul să iasă din componenţa „imperiului rău-
lui”. Crezul său dintotdeauna a fost următorul: „Noi
am luptat, luptăm şi vom lupta pentru restabilirea ide-
alurilor religioase şi naţionale ale strămoşilor noştri”.
Apropo de despărţirea de imperiu. La întrebarea pro-
vocătoare a unui corespondent al ziarului „Argumentî
i faktî”, dacă Georgia, devenită independentă, ar fi
în stare să utilizeze în relaţiile economice cu Rusia
valuta liber convertibilă, Gamsahurdia a răspuns cu
demnitatea care-l caracterizează:
„Dar Rusia este pregătită să plă-
tească în valută forte pentru staţi-
unile noastre balneare, pentru ză-
cămintele naturale şi pentru toate
celelalte – pe care le-a exploatat
gratis? Este aceasta gata să achite
datoria pentru mangan, care se ri-
dică la sute de miliarde de dolari?
Ştiţi despre aceasta sau nu? Geor-
gia este drumul de tranzit din
Europa în Asia şi tot acest drum
a fost exploatat gratis. Sunteţi
gata să plătiţi pentru toate aces-
tea la preţuri mondiale? Iată cum
trebuie abordată problema!”. Nu-
mai un om care îşi iubeşte până la
sacrificiu ţara şi neamul îi poate
răspunde astfel unui rus obraznic
şi şovin. Acelaşi M. Sturua, cau-
cazian şi el, dar care s-a vândut cu
trup şi suflet ruşilor încă din tine-
reţe, îl învinuia pe Gamsahurdia că a luptat tot timpul
contra Rusiei (comuniste, gorbacioviste, elţiniste), în
loc să lupte cu tirania. Dar împotriva cui trebuia să
lupte, stimabile? Împotriva Angliei, Italiei, Franţei?
Cine a ocupat Georgia încă în 1801 şi o menţine până
astăzi în ghearele ei, ţările enumerate mai sus? A lupta
împotriva Rusiei înseamnă a lupta împotriva tiraniei.
Ecuaţia e simplă de tot.
Zviad a început lupta cu imperiul comunist încă
de la vârsta de 15 ani, când el şi Merab Kostava au
creat o organizaţie clandestină – „Gorgosliani”. Peste
doi ani, Zviad şi Merab, împreună cu ceilalţi membri
ai organizaţiei, au participat la evenimentele din 5-9
martie 1956 din Tbilisi. Apropo, presa rusă, care le
ştie pe toate şi se bagă peste tot, nu prea vrea să-şi
amintească de acele evenimente. Şi are de ce. Ceea
ce s-a întâmălat atunci a fsos încă o pată neagră pe
blazonul, şi aşa pătat, al regimului bolşevic. Atunci,
pe 5 martie, zeci de mii de oameni au ieşit în piaţă să-l
omagieze pe conaţionalul lor Iosif Stalin, la trei ani de
la dispariţie. Ceea ce la început se voia doar un miting
treptat s-a transformat într-o acţiune de protest în toată
legea contra regimului comunist, cu revendicări de or-
din economic şi politic. Temându-se că aceste proteste
vor lua amploare, structurile de forţă au primit ordin
să tragă în mulţime. Ca rezultat, în cele trei zile de
protest şi-au pierdut viaţa peste 1000 de persoane, în
marea lor majoritate – tineri. Dar măcelul a fost ținut
în mare taină.
Aceasta a fost pentru prima dată când tânărul Zvi-
ad a văzut adevărata faţă a ocupantului rus. Printre
miile de arestaţi a fost şi Zviad, care împreună cu ca-
marazii săi au stat în arest până la 5 aprilie 1957, când
au fost condamnaţi la câte cinci ani cu suspendare.
În 1961 Zviad absolveşte cu menţiune Facultatea
de Limbi Străine a Universităţii de Stat din Tbilisi şi
continuă lupta cu regimul bolşevic. În această perioa-
dă a publicat mai mutle lucrări în „samizdat” despre
drepturile omului şi tortura din închisorile georgiene.
În 1974 este membru-fondator al „Grupului de iniţia-
tivă pentru apărarea drepturilor omului în Georgia”.
În 1977 – membru-fondator al „Grupului Helsinki din
Georgia”. Pe 7 aprilie 1977 este
arestat şi condamnat la trei ani
de exil în Daghestan... Pe Zvi-
ad divinitatea l-a făcut luptător.
Dacă unii se formează disidenţi
pe parcursul vieţii, el s-a născut
disident. Această cruce grea i-a
pus-o în mâini însuşi Dumnezeu.
În iunie 1979 este eliberat
din exil şi se întoarce în Georgia,
unde se angajează la Institutul
de Limbă Georgiană în calitate
de colaborator ştiinţific superior.
Activitatea sa ştiinţifică se axa pe
cultura georgiană, teologie, an-
tropologie, mitologie şi literatură
străină. Este autor al mai multor
monografii, lucrări ştiinţifice,
cercetări literare şi a numeroase
traduceri din autori americani,
englezi, francezi, germani...
Moscovei îi stătea în gât
acest Gamsahurdia, charismatic, deştept şi cu coloa-
na vertebrală dreaptă. Ei îi trebuia un om de paie, un
mankurt şcolit de securitatea rusă, care ar putea ţine
Georgia sub controlul său. Pentru acest post se potri-
vea de minune Eduard Şevardnadze care a lins mai
multe blide pe la Moscova. Pentru aceasta însă mai
întâi trebuia să scape de Gamsahurdia. Dar pentru niş-
te specialişti în intrigi şi răsturnări de guverne detro-
narea preşedintelui georgian era o simplă formalitate.
Ei au prins a băga strâmbe în partidele de la guvernare
şi în cele din opoziţie, au suflat în jăraticul mocnind
al mişcărilor separatiste din Osetia de Sud şi Abhazia,
au mai isterizat şi celelalte minorităţi naţionale şi pe
toate le-a făcut atât de iscusit, încât în scurt timp s-a
iscat un grandios război civil, în urma căruia preşedin-
tele a fost silit să părăsească postul şi ţara. Întotdeauna
m-a mirat talentul extraordinar al Moscovei de a găsi
cozi de topor, chiar şi acolo unde nimeni nu se putea
aştepta. Prin ce vrăjeală un popor care şi-a ales preşe-
dintele cu circa 87% peste doar 6-7 luni să susţină o
rebeliune contra lui? Prin ce miracol a reuşit Mosco-
va să convingă 25 de partide politice să ceară demisia
lui Gamsahurdia? Cred că aici şi-a mai băgat coada
şi necuratul... Imediat după plecarea preşedintelui o
coadă de topor a Moscovei, Tenghiz Sigua, un Dodon
în variantă georgiană, care era un fel de prim-ministru
al Consiliului Militar al Georgiei a declarat: „Gamsa-
hurdia nu mai poate lua parte la viaţa noastră politică
fiindcă (fiţi atenţi!) este bolnav psihic. Din această ca-
uză el nu poate apărea în faţa justiţiei. Sunt extrase
medicale din 1950, 1956 şi 1977”. Câtă obrăznicie tre-
buie să ai (de minte nu mai zic) ca să debitezi astfel de
enormităţi! El, Zviad Gamsahurdia, care vorbea fluent
patru limbi de circulaţie internaţională, scriitor, doctor
în ştiinţe, autor de cărţi artistice şi ştiinţifice, redactor
de ziare şi reviste... el să fie alienat mintal? Şi dacă
era nebun încă din copilărie (1950), cum de a reuşit să
termine școala medie cu mențiune, să facă o facultate,
să susţină un doctorat, să aibă o activitate literară şi
ştiinţifică atât de prodigioasă? Poate nebună era țara
în care trăia Zviad?!
După ce a fost silit să demisioneze, Gamsahurdia
a cerut azil politic în Azerbaidjan, dar, sub presiunea
Moscovei, azerii au refuzat. A stat un timp în Arme-
nia, până când un alt mare patriot al poporului său,
Djohar Dudaev, a trimis, pe 15 februarie 1992, avionul
său personal la Erevan pentru a-l aduce la Groznâi,
unde a fost primit cu mult drag şi cazat într-o vilă de
lux din centrul oraşului. Gamsahurdia s-a întors în
Georgia în septembrie 1993, când acesta a format în
oraşul Zugdidi un „guvern din exil”, pentru a lupta cu
regimul Şevardnadze, instalat între timp. Peste numai
două luni este forţat de trupele noului regim să pără-
sească Zugdidi şi el, împreună cu câţiva camarazi, se
retrage în munţi.
Despre moartea lui Zviad Gamsahurdia se cunosc
puţine lucruri, dar chiar şi acel „puţin” a fost mult
timp tăinuit. Se ştie cu precizie doar că el a murit pe
31 decembrie 1993 în satul Hubula din regiunea mun-
toasă Samergrelo. Stăpânul casei în care locuia fostul
preşedinte georgian, a spus că el n-a fost martor la
tragedie, dar toți zic că Zviad s-a împuşcat în frunte
cu un pistol. Iar când s-a stabilit că glonţul i-a intrat
prin ceafă, a apărut versiunea unui omor. Or, când te
sinucizi, nu te împuști în ceafă! Ancheta privind cau-
za morţii lui Gamsahurdia a durat zece ani şi nu s-a
încheiat cu vreun rezultat unanim acceptat. Vicemi-
nistrul Afacerilor Interne al Georgiei, Miheil Osadze,
a declarat la finalul investigaţiilor: „Cercetarea cauzei
morţii lui Zviad Gamsahurdia a început în 1994 şi s-a
încheiat în 2004. Au fost adunate la dosar opt volume
de documente şi în final n-am putut dovedi actul de
sinucidere, precum nici pe cel al omorului”. Cu alte
cuvinte, fiecare înţelege cum doreşte. De altfel, ade-
vărul nici nu putea fi spus atâta timp cât la conducerea
Georgiei (1992 – 2004) s-a aflat Șevardnadze. Abia
în ianuarie 2011 o comisie parlamentară, formată în
vedera elucidarii acestui caz, a ajuns la concluzia care
era cea adevărată: „Datele obţinute în urma mai mul-
tor luni de investigaţii ne permit să formulăm urmă-
toarea concluzie: preşedintele a fost omorât şi nu s-a
sinucis, cum s-a vehiculat până acuma”... În 2015 Pro-
curatura Generală a Georgiei a deschis un dosar penal
privind asasinarea lui Gamsahurdia. Acest om, prigo-
nit și hărțuit de către comuniști, n-a avut liniște nici
după moarte. În ianuarie 1994 el este înmormântat în
mare taină în apropierea satului în care a fost omorât.
Temându-se că mormântul ar putea fi profanat de către
oameni lui Șevardnadze, membrii familiei sale hotărât
să-l reînmormânteze în Cecenia, unde pe 24 februarie
a și fost înmormântat cu onoruri militate în Groznâi.
În timpul celui de-al doilea Război Ruso-Cecen (1999
– 2000), mormântul fiind pe cale de a fi distrus, s-a
luat hotărârea de a fi strămutat în altă parte. Numai
datorită implicării președintelui Saakașvili, ceea ce
a mai rămas din corpul lui Gamsahurdia a fost adus
în Georgia și îngropat pe 1 aprilie 2007, cu onoruri
militare și de stat, în Panteonul oamenilor celebri ai
Georgiei de pe muntele Mtațminda. Peste 50 de mii de
oameni, în frunte cu președintele Saakașvili, au venit
să-și ia rămas-bun de la primul președinte democrat
al Georgiei.
Zviad Gamsahurdia a fost decorat post-mortem
(2013) cu Ordinul „Erou Național al Georgiei” .
Alexandru-Horațiu FRIȘCU
Nr. 2 (3775), 11 ianuarie 2018 Literatura şi arta 3
De la suflet la suflet...

UN SCENARIU DE GROAZĂ POSIBIL ÎN 2018 Sărbătorile

„Hotarele Rusiei
nu se termină nicăieri”
(V. Putin. 2016)
Anul 2018 va fi unul de co-
titură. Ar putea să ne apropiem
de visul care ne mistuie de se-
cole – acela de a fi împreună cu
frații, dar ar putea fi și alt dez-
nodământ. „S-ar putea să fie un val care va mătura
totul în calea sa după alegerile din 2018”, a declarat
T. Băsescu. Există însă un mare pericol ca acesta să
fie un val de stânga dodonist, care „va mătura totul
în calea sa”, în ideea instaurării unui control absolut
al „fratelui mare”.
În perioada Imperiului Ţarist se vorbea că ho-
tarul imperiului era legat de șaua cazacului. Astfel
cazacii Ermak și Habar au întins hotarul impropriu
al Rusiei până în Extremul Orient, iar Petru I și Eca-
terina a II-a – până la Vistula (Polonia) și gurile Du-
nării. Acum am spune că hotarul Rusiei este legat
de laba lui Putin. Drept confirmare sunt Transnistria,
Osetia de Sud, și mai nou – anexarea Crimeei, răz-
boiul dus în estul Ucrainei pentru a-și trasa hotarele
pe linia fostei Novorossii.
Să încercăm să înțelegem, de fapt, ce vrea Pu-
tin, ce urmărește. Probabil, cel mai bun răspuns îl dă
scriitorul Ovidiu Raețchi în analiza sa „Geopolitica
lui Putin. Ce este Heartlandul pentru care luptă RU-
SIA?”, care reprezintă fragmente din noua lucrare
„Soldatul Putin și filosoful Dughin. Civilizația rusă
în fața unei noi erori imperialiste”. Noțiunea de
Heartland a fost folosită pentru prima oară de unul
dintre „părinții” geopolitici, Halford Mackinder (fi-
losoful Dughin se inspiră din opera lui!), și includea
fosta URSS și coridorul est-european din sfera sa de
influență (Polonia, Cehoslovacia, Ungaria, Româ-
nia, Bulgaria).
După 1989, Rusia a pierdut hegemonia asupra
cordonului de state (Polonia, România, Letonia,
Lituania, Estonia), care îi asigurau un control sigur
asupra Heartlandului, iar în 1991 pierde un alt cori-
dor întins de la Mare Baltică până la Marea Neagră
– Statele Baltice, Belarus (regimul de atunci era axat
categoric pe direcția proeuropeană), Ucraina și Re-
publica Moldova. Miezul intereselor strategice ale
lui Putin stau la fereastra sa de vest, „spre zona care
oferă controlul asupra Heartlandului, deci asupra
lumii: Europa de Est… În timpul Războiului Rece,
punctul de presiune era linia din centrul Germaniei.
Acum, acesta s-a mutat spre est, în Ucraina, unde
Rusia şi Occidentul se înfruntă pentru supremaţie.
Dacă Occidentul învinge, teritoriul de frontieră va fi
de-a lungul graniţei ucraineano-ruse. Dacă triumfă
Rusia, linia va fi aici, la graniţele pentru care Rusia
se luptă de secole. Dacă ne gândim că Rusia ar fi un
uriaş cu capul îndreptat spre Occident şi coada spre
Asia, atunci Crimeea ar fi limba pe care Imperiul lui
Petru şi Putin o scoate către vestici”, remarcă auto-
rul. Acum este clar de ce Putin s-a expus unor riscuri
majore prin anexarea Crimeei, dar riscurile s-au do-
vedit a fi bine calculate de el.  „Anexarea Crimeei
de către Rusia în anul 2014 a reprezentat modul
lui Putin de a răspunde acestei crize geostrategice,
care ar fi deposedat integral Rusia de un rol în Eu-
ropa de Est”, menționează autorul. „Tot ce va face el
pe viitor în Ucraina de Est, în Moldova, în Belarus
şi în Caucaz trebuie înţeles în aceşti termeni. Pen-
tru că acum raționamentul geopolitic al lui Putin
este: „Cine stăpâneşte Crimeea stăpâneşte Marea
Neagră; cine stăpâneşte Marea Neagră stăpâneşte
Europa de Est;  cine stăpâneşte Europa de Est stă-
pâneşte Heartlandul;  cine stăpâneşte Heartlandul
stăpâneşte Insula Lumii (în termenii lui Mackinder,
Europa Occidentală); cine stăpâneşte Insula Lumii
stăpâneşte Lumea”, continuă autorul.
Devine înțeles comportamentul războinic al lui
Putin. El reprezintă expresia supremă a revizionis-
mului rusesc actual. Kaghebvistul Putin nu putea
admite căderea Rusiei de după ’90. Dacă Rusia va
alege în continuare să se considere un adversar al ci-
vilizaţiei occidentale, creştin-democrate, nu o parte
a acesteia (expunând riscului viitorul Siberiei care
poate fi înghițită de China), atunci cel mai important
spaţiu militar european al următorului secol va fi cu-
prins între Sevastopol, Odesa, Chişinău, Constanţa,
Varşovia şi Riga.
Să încercăm să modelăm pașii lui Putin în pe-
rioada imediat următoare după alegerea sa ca
președinte al Rusiei pe un nou termen. Putin nu are
timp pentru a mai aștepta următorii 4 ani (în eventu-
ala pierdere de către forțele proruse (Dodon) a ale-
gerilor parlamentare). De aceea, va face tot posibilul
ca să-și atingă scopul acum, în 2018. Proiectul său
de refacere a urss nu așteaptă. Anexarea Crimeei și
acțiunile din estul Ucrainei fac parte din planul lui
Putin de refacere a Novorossiei, care include și ac-
tualele raioane de est ale Republicii Moldova, prin
formarea Republicii Autonome Transnistrene cu
hotarul până la Bug. Faptul că Basarabia nu este in-
clusă (deocamdată) în componența Novorossiei nu
înseamnă nimic, nu înseamnă că nu este în vizorul
geopolitic al lui Putin. Nici sudul Basarabiei istoric
nu a intrat niciodată în componența Novorossiei.
Prin dezlănțuirea războiului în estul Ucrainei Rusia
urmărește scopul de a o hărțui și a o slăbi militar și
economic până ce nu-i va cădea în gură ca o pară
mălăiață (cum, de altfel, s-a întâmplat cu Crimeea!).
Marele pericol constă în faptul că Putin, văzând
impotența kremlinezului său (Dodon), să nu forțeze
niște lucruri în acest an de cumpănă. În unele me-
dia rusești apar deja informații critice despre Do-
don (nu cred că fără știrea lui Putin). Iată ce spune
despre Dodon fostul deputat în Dumă, jurnalistul
rus Aleksandr Nevzorov, pe care nu-l putem învi-
nui de dragoste pentru români (este un șovin fero-
ce, a luptat și el, ca și Rogozin, cu arma în mână
în războiul din Transnistria). „Un om mai prost ca
el (Dodon – n.n.) pe arena mondială nu există. E
foarte greu de întâlnit un politician mai incompe-
tent ca Igor Dodon… Autoritățile rusești îl vor
ajuta pe Igor Dodon să deschidă acest salon (o
afacere probabilă – n.n.), iar actualul președinte
al Republicii Moldova, în sfârșit, își va găsi
vocația” o spune în derâdere regizorul rus, activita-
tea comercială a lui Dodon fiind la Rostov pe Don
(acolo unde se află și fostul președinte ucrainean Ia-
nukovâci (e un fel de rezervație naturală rusească!)).
Dar din ceea ce le promite rușilor, Putin, de re-
gulă, se ține de cuvânt (cu excepția economicului!).
Le-a promis că va readuce lumea unipolară la una
bipolară (cum era pe timpul urss-lui) și a făcut. A
rezolvat (în felul său) problema siriană, SUA recu-
noscând acest lucru. A participat activ (nu numai cu
arme, dar și cu soldați) în lichidarea Statului Islamic.
Îi propune SUA ajutor în reglementarea conflictu-
lui dintre SUA și Coreea de Nord, care a devenit o
putere nucleară de temut (evident, nu fără „ajutorul
dezinteresat al Rusiei”- științific, logistic, sovietic,
acum rusesc). Putin acționează după legile lumii in-
terlope „Pațan skazal, pațan sdelal (Zis şi făcut)”.
Ei și ce dacă pe parcurs rusul a trăit mai prost. În
chiloți, dar cu o rachetă subsuoară – iată visul de aur
al rusului.
Asistăm la o nouă campanie propagandistică
împotriva Republici Moldova. Presa de la Moscova
aruncă petarde mediatice înspre Chișinău, acuzân-
du-l de atitudini războinice față de Rusia, iar echipa
de cozi de topor autohtone le multiplică. Îl priveam
mai ieri pe un stimat analist politic democrat de la
Chișinău dând un interviu unui post de televiziune
rusesc despre „cât de rău este cu guvernarea actu-
ală”. Ce înțelege moș Ion din aceste „mărturii sin-
cere”: că doar Dodon cu Putin le poate rezolva toate
problemele.
Este tot mai clar că ni se pregătește ceva. Min-
ciunile curg gârlă pe capul debusolatului basarabean
prin intermediul duzinii de posturi rusești, care ac-
tivează nestingherite în acest spațiu informațional.
Rusia duce un război informațional total. O min-
ciună este dezmințită, alte zeci se pregătesc în labo-
ratoarele de la Moscova. Nu m-aș mira deloc dacă
după o eventuală pierdere a alegerilor din 2018 de
către partida prorusă sub pretextul de „fraudare a
alegerilor” să fie dezlănțuite dezordini în masă de
indivizi aduși de la Tiraspol și Comrat după care în
„mod legitim” pentru „evitarea unor vărsări de sân-
ge” Dodon, ca președinte, să ceară „ajutorul” Rusi-
ei. Ajutorul va veni imediat. Într-o oră Chișinăul va
fi invadat de tancurile rusești de la Tiraspol.
Și atunci ce facem? Mă uit la cumpătul prover-
bial al liderașilor de dreapta și mă apucă groaza la
gândul ce s-ar putea întâmpla după alegerile din
2018. Din păcate, timp de milenii ne urmăresc ca
un blestem constatările istoricului Herodot „Dacă ar
fi uniţi, ar fi puternici (tracii!)”. Da, am fi foarte
puternici (numeric acum suntem peste 80%, dar
ne guvernează o minoritate agresivă, asistată de o
bandă de interlopi, cozi de topor, lichele kremline-
ze)! Dacă am fi uniţi! Atunci de ce nu ne unim? Le
adresez această întrebare domnilor M. Ghimpu,
D. Chirtoacă, I. Hadârcă, A. Şalaru, doamnelor V.
Pavlicenco, A. Guţu. Ne place atât de mult să ne
călărească nişte intruşi, nişte lichele kremlineze?
Să mu călcăm iarăși pe aceeași greblă. Să nu
repetăm greșeala din alegerile prezidențiale, care
ne costă acum foarte scump. Să fi fost puțin mai
uniți, nu ne-am fi făcut de râsul lumii cu acest kre-
mlinez Dodon. Doar într-un singur an cât a reușit
să strice. La ce să ne așteptăm de la acest mankurt
în următorii trei ani?!
Valeriu Dulgheru
în viața creștinului
ortodox
Deoarece suntem la un început de
an civil, ar fi bine să aducem mai multă
lumină asupra noțiunii de „sărbătoare”.
Tocmai suntem în toiul sărbătorilor de
iarnă și acestea, în mare parte, sunt în
strânsă legătură cu anumite evenimente
religioase: Nașterea, Tăierea împrejur
și Botezul Domnului.
Sărbătorile religioase nu sunt con-
form calendarului laic, care începe din ianuarie, ci sunt aran-
jate conform celui bisericesc, care începe la 1/14 septembrie.
Cu toate acestea n-ar trebui să se bată cap în cap sărbătorile
laice cu cele religioase.
Probabil, problema mereu a stat în abuzurile care se fac
atât la sărbătorile civile, cât și la cele bisericești.
Pentru un creștin noțiunea de „sărbătoare” nu reprezin-
tă doar un bun prilej de odihnă, ci o zi în care încearcă să
petreacă în rugăciune, prin participarea la Sf. Liturghie și
în care lasă grijile cotidiene de dragul slujirii Domnului și
aproapelui.
Și dacă calendarul civil are zile comemorative și profe-
sionale, în cel bisericesc sărbătorile religioase comemorează
cele mai importante evenimente din istoria mântuirii, dintre
care cea mai însemnată zi este Învierea Domnului, numită și
sărbătoarea sărbătorilor.
De altfel, fiecare zi de duminică ne amintește de Înviere,
motiv pentru care această zi a săptămânii este numită și în-
vierea cea mică.
Sunt sărbători în cinstea Maicii Domnului, a Îngerilor
și a sfinților mai importanți din istoria Bisericii. Majoritatea
sărbătorilor care au fost introduse în calendarul bisericesc și
presupun câteva feluri de praznice s-au stabilit până în sec.
al VI-lea.
Mai întâi sunt cele douăspezece sărbători, numite
Împărătești:
• Nașterea Maicii Domnului;
• Înălțarea Sfintei Cruci;
• Intrarea în Biserică a Maicii Domnului;
• Nașterea Domnului;
• Botezul Domnului;
• Întâmpinarea Domnului;
• Buna Vestire;
• Intrarea Domnului în Ierusalim (Floriile);
• Înălțarea Domnului;
• Sfânta Treime (Duminica Mare);
• Schimbarea la Față a Mântuitorului;
• Adormirea Maicii Domnului.
Apoi sunt Sărbători Mari, în care se includ:
• Acoperământul Maicii Domnului;
• Tăierea împrejur a Domnului și Sf. Irh. Vasile cel Mare;
• Nașterea Sf. Ioan Botezătorul;
• Sf. App. Petru și Pavel;
• Tăierea capului Sf. Ioan Botezătorul.
Aceste sărbători nu comportă doar un caracter come-
morativ, ci sunt retrăite an de an cu mai multă intensitate,
credincioșii devenind părtași sau coparticipanți la evenimen-

A asculta un singur post
de televiziune e ca şi cum ai
avea la discreţie o singură
sursă de informaţii precum
era odinioară programul de
ştiri „Vremea” în Uniunea So-
vietică. Într-o lună-două devii victima lui benevolă,
convingându-te că această televiziune reprezintă
adevărul în ultimă instanţă. Şi aidoma unui zombat,
te cerţi cu zombaţii de la alte posturi. Vremea trece
zadarnic în acuzări reciproce cu efect nul.
Tot păţitu-i priceput. Priveam iniţial ştirile de la
Jurnal TV. Îmi plăceau până în momentul când am
început să mă simt prostit. Protagoniştii blocului
Maiei Sandu vorbesc întruna de tandemul Plahot-
niuc-Dodon. La ei cea mai criticată persoană e Vlad
Plahotniuc. După el, la o distanţă considerabilă, ur-
mează Igor Dodon. Despre primul afli totul. Până şi
detaliul că pentru a arăta mai lung, el poartă călcâie
înalte la pantofi şi tălpi groase. Exact ca mine!
Iar referindu-mă la esenţa tandemului – chiar îi
culmea. Cică ei s-au încadrat într-un joc geopolitic
Inexistentul tandem
deraţia Rusă Andrei Neguţă, omul lui Dodon, a fost
rechemat la baştină pentru interminabile consultări.
În genere V. Plahotniuc se adevereşte un inven-
tator iscusit. Nu este neapărată nevoie ca să-şi în-
temniţeze oponenţii politici. Îi condamni la arest la
domiciliu sau îi menţii sub control judiciar vreun
an de zile, lumea la noi e uitucă, la proteste oboseş-
te repede, iar opozanţii deţinuţi trec printr-un crud
proces demoralizator, egală cu moartea prematură
în sfera politicului.
Niciodată nu l-am auzit pe Vlad Plahotniuc să
scoată o vorbă antiromânească. Iar Igor Dodon
se plânge că preşedintele Parlamentului Andrian
Candu n-ar refuza să ajungă membru în senatul ro-
mân. Un contrast izbitor între viziunile lui Dumitru
Diacov şi Marian Lupu. Pe ultimul Plahotniuc l-a
lansat în precedentul scrutin prezidenţial ca să-i de-
monstreze că e un nimic în faţa alegătorilor, apoi
l-a forţat să cedeze preşedinţia Partidului Demo-
crat, transformându-l într-un simplu deputăţel, în
schimb cel mai lung din parlament. Nici nu mă mai
interesează acum în câte limbi materne grăieşte
în măduva oaselor, ex-deputat al Dumei de Stat.
La tema miliardului furat mi-e silă să mai revin.
Uniunea Europeană se preface că este exigentă. Co-
misia de la Veneţia nu este atotputernică. Oricât ar da
din deget, guvernarea de la Chişinău s-a deprins cu
acest gest. Occidentul creează impresia că scrâşneşte
din dinţi, se arată mai îngrijorat, comparativ cu noi, de
posibila victorie a promoscovitului Dodon. Şi închide
ochii la matrapazlâcurile Chişinăului. Nu are alterna-
tivă, forţele de dreapta par cufundate într-un zăpăcitor
somn de moarte. Soarta miliardului furat o vom afla
când opoziţia va prelua puterea. Când se va întâmpla
aceasta? Răspund cu exactitate: peste X ani.
Între timp s-a creat o gaură periculoasă pentru
viitorul forţelor de dreapta: criza demografică con-
comitent cu evadarea populaţiei active spre ţările
Occidentului. Mai pe scurt, partea civilizată a po-
porului se duce, acasă rămânând norodul. Repu-
blica Moldova s-a transformat într-o pepinieră de
mankurţi de dimensiuni europene. Plus la asta, no-
rodul e completamente mioritic. Cu el proteste nu
faci. La proteste trebuie să fii lup, nicidecum oaie.
mankurtelor Cristine. Plusaţi din oficiu şi voturile
majorităţii absolute ale etniilor rusolingve. Tande-
mul Plahotniuc-Dodon nu există. Persistă goana
după putere, caracteristică oricărui politician. Nu
regret defel că Republica Moldova s-a pomenit cu
botul pe labe într-un stat capturat. Asta merită!
Forţelor de dreapta le rămâne o singură variantă
cu două ramificaţii: ori votezi pentru blocul Maiei
Sandu, ori pentru PUN-ul lui Băsescu. Aşa văd eu
situaţia cu zece luni înainte de scrutin. Orice lide-
raşi rânzoşi care se vor încumeta să se avânte în
campania electorală în solitudine, vor arunca nişte
voturi în vânt. Şi de acolo vor nimeri drept în trai-
sta lui Dodon cel глупый, de unde vor ateriza într-o
provincie a Federaţiei Ruse. Mi s-a făcut jale de
mine. Îl invit pe Topâceanu să mă relaxeze un pic
şi citesc: Dar când ştiu c-o să vă-ngheţe / Iarna
mizerabilă / Mă cuprinde o tristeţe / Iremediabilă...
Culmea: m-am mâhnit definitiv. Salut!
Iulius POPA
(ppiulius@yahoo.com)
tul de altădată, care se repetă de fiecare dată cu prilejul săr-
bătoririi.
Afară de duminică, care este în amintirea Învierii Dom-
nului, fiecare zi a săptămânii este în amintirea unor sfinți și
evenimente din istoria Bisericii:
Luni este ziua când ne amintim de Puterile Cerești și de
Sfinții Îngeri;
Marți – îi cinstim pe Sf. Ioan Botezătorul și pe Prooroci;
Miercuri și Vineri − cinstim Crucea Mântuitorului, amin-
tindu-ne de trădarea și patimile Sale.
Joi e ziua închinată Sfinților Apostoli și Sf. Irh. Nicolae.
Sâmbăta – ne amintim de Maica Domnului, de toți sfinții
și de cei adormiți în veac întru Domnul.
Apoi sărbătorile mai pot fi împărțite în cele cu dată fixă
și cu dată schimbătoare, variind în funcție de data Sf. Paști
din fiecare an.
Cu toate particularitățile lor, sărbătorile bisericești nu
poartă doar un caracter anamnetic (de aducere-aminte), dar
și eshatologic (vestindu-ne despre viața de apoi), latreutic
(de adorare a lui Dumnezeu și de venerare a sfinților), peda-
gogic (având un caracter educativ și instructiv) și mistic (de
primire a harului Duhului Sfânt prin Tainele Bisericii).
Și, poate cel mai important, orice sărbătoare religioasă nu
poate fi trăită în afara Bisericii, fără rugăciune și împărtășire
din tot ce oferă Dumnezeu prin Sfânta Biserică.
Pr. Octavian MOȘIN

„Vrai, nu vrai, înhamă şi hai...”

de ochii lumii. În fapte îşi rezolvă problemele per-
sonale. (Arătaţi-mi un singur individ, care aflându-
se la putere, a uitat de problemele personale. Per-
sistă şi excepţii – unul la o sută, doi la două sute,
trei la trei sute şi aşa mai departe).
În mintea opozanţilor cu mentalitate rectilinie,
Plahotniuc o face pe europeanul, iar Dodon – pe
rusofilul. Igor, i-o fi sugerat Plahotniuc lui Dodon,
eu mă duc în America şi la Bruxelles, iar tu du-te
la Putin. Critică-i cât poţi pe români, iar eu l-oi de-
clara pe vicepremierul rus Rogozin „persona non
grata”. Să nu te duci nicicând la Kiev, iar eu îi voi
expulza pe câţiva diplomaţi ruşi care comit felurite
porcării pe teritoriul republicii. Luptă voineceşte
cu sintagma „limba română”, iar eu îţi voi face-n
ciudă, încercând s-o introduc în Constituţie.
Dar să le luăm la rând.
Cu o săptămână înainte de alegerile parlamen-
tare din 2014, Renato Usatâi dimpreună cu orga-
nizaţia sa „Partidul nostru” a fost scos din cursă.
E clar că V. Plahotniuc a procedat aşa în interesul
Partidului Democrat. Au mai fost doi câştigători:
socialiştii lui Dodon, scăpând de un concurent seri-
os, acumulând majoritatea voturilor sale, şi forţele
de dreapta s-au bucurat, având cu un moscovit mai
puţin.
De când există Republica Moldova ca stat, for-
ţele de dreapta, toate împreună, n-au înregistrat
asemenea escapade de succes pe arena internaţio-
nală ca unul Vlad Plahotniuc în ultimii ani: nici în
cel mai fericit vis nu mi-am imaginat că e posibil
ca un vicepremier rus să fie declarat persona non
grata, ca unii diplomaţi ruşi să fie alungaţi acasă,
ca unor jurnalişti moscoviţi să nu li se permită să
calce pe sol basarabean, fiind obligaţi să plece cu
acelaşi avion înapoi. Ambasadorul republicii în Fe-
concomitent.
Ca să scap de calitatea de zombat, navighez pe
la toate posturile de televiziune. Inclusiv pe la Ac-
centul lui Dodon. Îl surprind dând un interviu mai
multor jurnalişti socialişti şi transnistrieni. Mi-a
plăcut răspunsul la două întrebări. Prima. Un re-
porter se interesa care e părerea lui Dodon, că în
Rusia i s-a deschis un dosar penal lui Plahotniuc.
Negativă, zice el. În aşa fel lui Plahotniuc i s-a
deschis calea spre America. Logic! Concurentul
său de viitor va beneficia de sprijin suplimentar din
partea Uniunii Europene. Nu ţin minte formularea
exactă la a doua întrebare, dar răspunsul a fost ur-
mătorul: dacă nu câştigăm alegerile în 2018, acest
stat, în zece-douăzeci de ani, va dispărea. Molodeţ,
Dodon! Posezi o intuiţie corectă. În locul tău, con-
tinui gândul mai departe: şi se va uni cu România.
Să se împlinească prevestirea ta!
Zilele acestea Dodon s-a învrednicit de cea
mai usturătoare caracteristică din partea unui jur-
nalist renumit într-un interviu dat postului de ra-
dio „Эхо Москвы”: „Глупый Додон, президент
Молдавии, „допрезидентился” блин нафик,
и его отправили пешком в Москву. Здесь ему
обещали помочь открыть бизнес. Жить он
первое время, наверное, будет в мавзолее…
Действительно, никого глупее на мировой
арене среди всех этих лидеров не было, он, что
называется, доигрался”. „Prostul Dodon, preşe-
dintele Moldovei, s-a „preşedinţit”..., şi l-au trimis
pe jos la Moscova. Aici i s-a promis ajutor pentru
afaceri. La început el va trăi, probabil, în mauso-
leu... Într-adevăr, un mai prost lider ca dânsul pe
arena internaţională n-a fost, el, cum s-ar spune, a
dat de dracul”. Habar n-am, cu ce l-a supărat Do-
don pe jurnalistul Aleksandr Nevzorov, şovin până
Aşa e şi în America, şi în Franţa, şi în Germania. Ca
să nu mai amintesc de vecinii ucraineni. Moralul
patriotic al tineretului e la pământ.
Protagoniştii blocului Maiei Sandu ne promit
că în caz de nu obţin victorie la scrutin, vor crea în
parlament o opoziţie dură. Mulţumesc! V-aş spune
eu ce să faceţi cu duritatea asta. Am văzut-o la pro-
teste: tot mai puţină lume participă la ele. De 27 de
ani asist la tot felul de opoziţii parlamentare dure.
Şi mereu ne-am ales cu o pleaşă. De data aceasta
va fi cu totul altfel: cu aşa-zisa duritate a opoziţiei
ne paşte primejdia de a ne trezi într-o provincie a
Federaţiei Ruse. Pragmatismul personal îmi suge-
rează ipoteza că Vlad Plahotniuc ar fi unicul salva-
tor al Republicii Moldova de pericolul socialistu-
lui Dodon, mai grav decât pericolul de odinioară
al comunistului Voronin. Cu condiţia că duritatea
opoziţiei şi-ar mai tempera ritmul.
Naivii aşteaptă naşterea unui lider naţional. Nu va
fi! Liderii naţionali nu se nasc la comandă. Nici de la
tribune. Nici din articolele bătăioase publicate în zia-
rele necitite. Suntem leneşi şi, totodată, ne este frică
să dăm cu ochii de moş Ion agramatul şi de tânăra
Cristina, de profesie mankurtă. În atmosferă neofi-
cială l-am întrebat pe un lider al Partidului Unităţii
Naţionale dacă e posibilă o unificare a tuturor forţelor
de dreapta. Răspunsul a fost negativ: orice infiltrare
a unui oarecare lideraş de partiduţ, care şi-a demon-
strat impotenţa electorală în trecut, ar compromite
din start partidul nostru. Nu voi comenta răspunsul,
deşi, recunosc, m-a pus pe gânduri.
Votul mixt-uninominal îl aranjează doar pe Pla-
hotniuc întru a se menţine la putere pe parcursul
unui nou mandat. Lui Dodon îi este totuna în care
modalitate se va vota: în orice variantă el va bene-
ficia de votul masiv al agramaţilor de moş Ion şi al
Două firi contrare simt înăuntrul meu. Firea intelectuală şi firea ţărănească. Se completează reciproc, se ajută
mereu, aşa cum Contraria contrariis curantur (cele contrarii se vindecă prin contrarii), dar nu se prea împacă mai
ales în perioada sărbătorilor religioase ce ţin de calendar. De stilul nou şi cel vechi. Se zbuciumă. Firea intelectuală
mă îndeamnă să fiu modernă, cu intelectualii mei. Iar ţăranca din mine strigă să nu-mi uit obiceiul străbunilor. Anii
copilăriei. Cum să-mi las părinţii şi bunicii, în tăcerea lor veşnică, să aştepte singuri Crăciunul pe stil vechi? Parcă
i-aş trăda...
Cugetarea unui mare intelectual, contemporan cu noi, m-a consolat. Am savurat Spaţiu, timp şi cauzalitate la
poporul român, Humanitas, Bucureşti, 2005, de Ernest Bernea. Iar în capitolele Calendarul şi reforma (p. 204-210);
Calendarul şi timpul sacru (p. 210-215), din Partea I a Cărţii a doua Reprezentarea timpului, am luat zisa populară:
„Vrai, nu vrai, înhamă şi hai...” reprodusă aici, ca pe o alinare. Ca pe o îndreptăţire de sine. Din aceste două capitole
am făcut spicuirile relevante de mai jos:
„Fenomenul calendarului, organic legat de întregul vieţii spirituale a satului, ne lămureşte direct ce a însemnat a fi
în timp pentru ţăranul român şi mai ales ce au însemnat timpul şi calendarul pentru el (…). Satul românesc trăieşte şi
mai ales trăia în virtutea unei străvechi tradiţii (…). Tot ceea ce vine din trecut are un caracter aproape religios, faţă de
care se impune cel mai profund respect. Calendarul este dintre aceste moşteniri (…). În primul rând, stăruie cu multă
tărie şi frecvenţă un argument pe cât de simplu, pe atât de interesant: „Poţi dumneata schimba calendarul cât vrei,
dar zilele rămân tot acolo”(…). Un alt mijloc de întemeiere îl are ţăranul crezând în semne sau minuni pe care Dum-
nezeu le arată oamenilor spre ştiinţă. Iată cum ne-a fost povestită una dintre aceste minuni: „În noaptea de Înviere,
la Sfântul Mormânt se aprind nişte lumânări singure. În 1925 la Sfântul Mormânt nu s-au aprins lumânările
cu 13 zile mai devreme, pe stil nou, şi de atunci Paştele a rămas tot pe vechi, Dumnezeu n-a vrut altfel.”
În ancheta de teren a apărut clar ideea că sărbătorile nu pot fi schimbate sub niciun motiv fără a te pune împotriva
lucrurilor dinainte rânduite, înaintea lui Dumnezeu (…). Calendarul pentru ţăranul român nu a fost, ca pentru noi toţi,
un produs al voinţei omeneşti care a măsurat bine timpul după mersul corpurilor sistemului solar, pentru uzul zilnic
al omului, ci un fenomen spiritual mult mai adânc şi mai semnificativ (...). Calendarul sau, mai précis, anumite zile
şi perioade din an nu pot fi despărţite de anumite fenomene naturale care, la rândul lor, aceste fenomene, ca tot ce
se întâmplă în univers, sunt supuse voinţei lui Dumnezeu şi apar acolo la vremea lor fixată tot de voinţa divină (…).
Dăm aici câteva dintre cele mai interesante şi expresive mărturii ce le avem în această privinţă: „Stilu’ vechi e ăl bun;
pomii tot pi vechi înfrunzăsc şi înflorăsc şi pi nou pe care nu vre; cucu’ cântă pi vechi, da’ pi nou nu s-aude.” (Dodonă
Manolache). „Toate şelea sunt mai cu dreptate pi stilu’ vechi. Uite, noi avem o sărbătoare, Blagoveşte, şi pi stilu’ nou
nu cântă cucu’, ‚ pi stilu’ vechi cucu’ cântă. D-amu de unde ştie cucu’ de cântă pi vechi? Al doilea, el cântă, cucu’,
până la Sânzenii. Sânzenii nou trece, şi el tăt cântă, da’ cum vine Sânzenii pi vechi, nu mai cântă mai mult. Şi cucu’
aiesta e o pasăre şi n-o învăţat la şcoală, şi, vezi, ea înţelege; se vede că-i dă înţelegere Dumnezeu. Vezi, tăt să
potriveşte mai bine pi ăl vechi, da’ noi îl ţinem şi pi nou; ce să-i faci? Vrai, nu vrai, înhamă şi hai...” (Măria Ganea)”.
Lidia CODREANCA
 4 Literatura şi arta
IDENTITATEA DINTRE POET, PATRIE ŞI POPOR –
IDEE CENTRALĂ ÎN „Mai am un singur dor”
Se împlinesc, la 15 ianuarie, 168 de ani
de când, în satul Ipotești de lângă Botoșani,
venea pe lume cel de al șaptelea din cei
unsprezece copii ai căminarului Gheorghe
Eminovici și ai soției sale, Ralu. Șase zile
mai târziu, copilul va fi botezat, la Biserica
Uspenia (Adormirea Maicii Domnului) din
Botoșani, primind, de la nașul său Vasile
Iurașcu, numele de Mihai. Zodia sub care
se născuse copilul a fost, fără îndoială, una
dintre cele mai generoase pentru destinele
poeziei românești…
Aici, la Ipotești, Mihai Eminescu, genia-
lul poet al românilor, va trăi o copilărie din-
tre cele mai fericite, în mijlocul oamenilor de
la țară, pe care i-a îndrăgit, și al frumuseților
naturii, de care s-a lăsat adeseori vrăjit și
care vor constitui una dintre principalele
surse de inspirație ale creației sale. Acum, în
acești ani binecuvântați ai copilăriei, are loc
inițierea poetului atât în farmecele naturii
și-n tainele firii, cât și în puritatea originară
a vieții de la țară, în cunoașterea folclorului,
a poeziei populare pe care are șansa de a o
cunoaște de timpuriu, direct de la sursă. Mai
târziu, student la Berlin fiind, își va aminti
cu nevindecată melancolie și nedisimulată
nostalgie de vârsta de aur a copilăriei: „Ma-
ma-i știa atâtea povești, pe câte fuse/ Torsese
în viață… Deci ea l-au învățat / Să ticluiască
semne ș-a păsărilor spuse / Și murmura cu-
minte a râului curat”.
Într-adevăr, anii petrecuți la Ipotești
sunt, în același timp, și anii unui puternic
atașament față de mamă, Raluca Emino-
vici, care-l va înțelege și ocroti întotdeauna.
Moartea mamei, întâmplată în 1876 (de când
datează și cea dintâi variantă, dintre cele nu
mai puțin de 40 ale elegiei Mai am un singur
dor), și impresiile produse de înmormânta-
rea acesteia au provocat o nemărginită dure-
re poetului. Un an mai târziu, în 1877, Emi-
nescu e nevoit să se mute la București, unde
se va simți mereu străin și „pribeag”, depar-
te de lumea familiară a Iașiului și, mai ales,
departe de bunul său prieten Ion Creangă.
În Capitală va avea parte de o viață zbuciu-
mată, copleșită de amărăciune și de tristețe,
trudind din greu ca redactor la ziarul Timpul,
de unde va pleca, în 1883, epuizat fizicește
și măcinat de o gravă boală de nervi. Poetul
era încredințat că numai retragerea în mij-
locul naturii ocrotitoare i-ar mai putea oferi
Orice naţiune îşi are personalitatea care-i
reprezintă caractersticile psihosomatice, men-
talul colectiv, particularităţile distincte: engle-
zii îl au pe Shakespeare, germanii pe Goethe
(considerat şi pedagog naţional), spaniolii pe
Cervantes, italienii pe Dante, ungurii pe cro-
atul Petöfi, ruşii pe Puşkin (al cărui bunic a
fost saltimbanc etiopian la curtea ţarului) etc.
Aceştia au fost numiţi scriitori naţionali, pe
care nu i-a contestat nimeni, cum se întâmplă
la români.
La noi, poet naţional a fost definit Emi-
nescu, imediat după trecerea sa în eternitate, în
ciuda detractorilor de ieri şi de azi, care-l con-
sideră „mortul din debara” (H.R. Patapievici),
de care trebuie să ne debarasăm grabnic. Emi-
nescu este „expresia integrală a spiritualităţii
româneşti”, cum l-a numit N. Iorga, „omul
deplin al culturii române”, după C. Noica. El
este barometrul spiritualităţii române, „coloa-
na infinitului” în cultura română, sintetizând
speranţele şi aspiraţiile neamului său, fiind un
autentic model uman demn de urmat, creaţia
sa cuprinzând nu numai latura beletristică (po-
ezia, proza, teatru, critica şi istoria literară),
dar şi toate domeniile cunoaşterii umane (is-
torie, sociologie, economie politică, filosofie,
lingvistică, drept etc.).
În teologie, contribuţia sa este remarcabilă
şi remarcată plenar doar după editarea întregii
sale creaţii, inclusiv cele 15.000 de pagini de
publicistică. Dacă în regimul ateist-comunist
impus de trupele „eliberatoare” sovietice,
Eminescu a fost considerat un ateu, definit
astfel printr-un singur vers din „Împărat şi
proletar („religia e o frază de dânşii inven-
tată”) – de fapt o replică a unui personaj din
poem, care nu reprezintă concepţia sa teolo-
gică – după editarea academică a operei sale
constatăm că Eminescu poate fi alăturat mari-
lor teologi români. Dăruindu-i cartea noastră,
Eminescu şi cugetarea noastră (ediţia I,1995,
ediţia a II-a, 2000), Papei Ioan Paul al II-lea
(cu origini româneşti), Sanctitatea sa l-a tre-
cut, în „Observatorul Vaticanului”, între marii
gânditori creştini europeni. De altfel, acelaşi
carismatic papă a citit în faţa mulţimii din
Piaţa Sf. Petru de la Vatican, pe 18 decembrie
1989 (în timpul evenimentelor de la Timişoa-
ra) poezia Rugăciune de Eminescu, în limba
română!
Despre religiozitatea eminesciană au scris,
cu temei, cercetători autentici: Eugen Simion,
Mircea Eliade, Rosa del Conte, Th. Codreanu,
M. Cimpoi, C. Ciopraga, G. Munteanu, Vale-
riu Anania, Nichifor Crainic, L. Blaga, Amita
Bhose, Petru Rezuş, D. Tiutiucă, C. Noica,
Svetlana Paleologu-Matta, G. Coşbuc, Ioan
Alexandru, D. Stăniloae etc.
De ce îl considerăm pe Eminescu un au-
tentic teolog?
Posedat de geniu, scormonitor a tot ce
priveşte cunoaşterea umană, lui Eminescu
clipe de liniște, dându-i posibilitatea să re-
învie imaginile plăcute pe care le-a trăit în
viață. Așa se explică, poate, faptul că în acei
ani Eminescu ajunge să-și dorească moartea
ca pe o izbăvire, ca pe o reîntoarcere miori-
tică în mijlocul naturii, care-i vindecase de
atâtea ori tristețile și suferințele. În această
perioadă, poetul compune – cum spuneam –
aproape 40 de variante ale elegiei Mai am un
singur dor, din care Maiorescu va include
patru în volumul de Poezii pe care îl editea-
ză în 1883. Așadar, poezia a văzut lumina
tiparului în 1883, an ce marchează începutul
bolii grave a poetului și, totodată, sfârșitul
carierei sale artistice, moartea lui ca scriitor.
Scrisă la persoana I și având, deci, un
profund caracter liric, Mai am un singur
dor este, ca specie literară, o elegie, întrucât
Mai am un singur dor.
Ilustraţie de Mihai Cătruna
autorul își exprimă în mod direct sentimen-
tele sale de melancolie, de tristețe, de jale,
de regret și chiar dorința de a muri. Ca și
Miorița, care i-a slujit poetului drept sursă
de inspirație, Mai am un singur dor este un
testament poetic având la bază concepția po-
pulară asupra morții, văzută ca o continuare
a existenței în mijlocul naturii eterne: „Mai
am un singur dor/ În liniștea serii, / Să mă
lăsați să mor/ La marginea mării;/ Să-mi fie
somnul lin /Și codrul aproape, /Pe-ntinsele
ape /Să am un cer senin”.
Ca și în cazul baladei Miorița, tema
elegiei Mai am un singur dor este, așadar,
atitudinea individului în fața unui des-
tin necruțător, a morții, imaginate aici ca
liniște, somn, odihnă veșnică, integrare în
natură. Tratată prin prisma sentimentului
de melancolie și tristețe, tema – comuniu-
nea dintre om și natură sau mitul reintegrării
– transformă elegia Mai am un singur dor
Poet şi teolog
nu-i putea scăpa un domeniu atât de fascinant.
Concepţia despre religie, interpretările teolo-
gice din unele creaţii artistice eminesciene, au
fost, în perioada de dictatură comunistă şi ate-
istă, în mod firesc minimalizate sau chiar pro-
hibite. „Firescul” unei asemenea atitudini în
faţa vastităţii şi complexităţii unei opere enci-
clopedice de tip renascentist a devenit vetust şi
inexplicabil, mai ales după apariţia monumen-
talelor volume IX-XVII, care cuprind, pentru
prima dată în istoria culturii noastre, întreaga
operă publicistică a marelui
Eminescu. Spunem publi-
cistică, dar nu ne referim la
acel stil minor, gazetăresc,
în care se scriau şi se mai
scriu încă în unele gazete, ci
la adevărate studii, la acele
articole mici ca dimensiune,
dar încărcate de idei, răs-
pândite în paginile publica-
ţiilor conduse sau la care a
colaborat poetul. Informa-
rea şi acumularea cunoştin-
ţelor de istoria religiilor şi
de doctrină religioasă este
impresionantă. De la fru-
moasele sale „poveşti şi doi-
ne, ghicitori şi eresuri”, care
i-au fermecat copilăria, de la acumulările din
perioada studiilor liceale şi universitare, dar
mai cu seamă prin autodidaxie, preocupările
omului care „a devenit memoria germinativă
a neamului”(Edgar Papu) pentru problematica
teologică au fost constante şi decisive pentru
formarea concepţiei sale despre lume şi om,
viaţă şi univers, despre „religie ca teologie”,
ca să folosim propria-i expresie. Acumulând
şi preluând critic întreaga prolematică religi-
oasă, el şi-a format o dogmatică personală –
chiar dacă nu şi-a expus-o într-un sistem bine
conturat – despre: creaţia divină (cosmologia),
Dumnezeu (teologia), Iisus Hristos (hristolo-
gia), Fecioara Maria (mariologia), îngeri (an-
gelologia), demoni (demonologia), moarte.
Era atât de informat şi iniţiat asupra creştinis-
mului sau altor religii, încât a surprins chiar pe
unii clerici1.
Când filosoful german Fr. Nietzsche pro-
clama funebru „Dumnezeu a murit”, Emi-
nescu îl contrazice prompt: „Dispariţiunea
sentimentului religios e de regretat nu numai
la noi, dar pretutindeni”2, autorul Luceafăru-
lui constatând nu declinul creştinismului euro-
pean, ci „ireligiozitatea, abstracţie făcând de
dogme,[care] se întind într-un mod înspăimân-
tător în secolul nostru”3, adică desacralizarea
unei societăţi care şi-a pierdut sentimentul re-
ligios, situaţie observabilă azi în Occident.
1 Pe larg, în Tudor Nedelcea, Eminescu şi cu-
getarea sacră, ediţia a II-a, Craiova, Fundaţia
Scrisul Românesc, 2000.
2 Timpul, V, nr. 201, 10 sept. 1880, p. 1-2.
3 Ibidem.
într-o meditație pe tema destinului uman.
Specifică tuturor scriitorilor de dinainte și
de după Eminescu – Alecsandri, Coșbuc,
Goga, Blaga, Barbu ș.a. – care reprezintă
linia poeziei de specific național, ideea cen-
trală a poemului nu poate fi decât aceea a
identității depline dintre poet, natura patriei
și popor. Nu întâmplător, deci, Garabet Ibră-
ileanu, unul dintre criticii avizați ai creației
eminesciene, a spus că „Mai am un singur
dor este Miorița lui Eminescu”. Spre deo-
sebire însă de ciobanul mioritic, care-și va
lua doar măsuri de precauție pentru eventu-
alitatea că va fi ucis, Eminescu își dorește
el însuși moartea, pe care o acceptă ca pe
o formă de protest împotriva nedreptăților
vieții. Dar, ca și ciobanul din Miorița, Emi-
nescu își închipuie propria moarte urmată de
o înmormântare simplă, lipsită de fast: „Nu-
mi trebuie flamuri, / Nu voi sicriu bogat, /
Ci-mi împletiți un pat / Din tinere ramuri”.
Ritualul funebru prin punerea în sicriu este
înlocuit, deci, de dorința de a fi așezat pe un
pat „din tinere ramuri”, imagine ce sugerea-
ză mai degrabă dorul de odihnă în natură.
Atât în balada populară cât și în elegia lui
Eminescu este prezent, așadar, motivul fol-
cloric al contopirii omului cu natura. Poetul
își dorește înmormântarea în mijlocul acelor
elemente din natură pe care le-a cântat me-
reu și care l-au ocrotit de-atâtea ori în zbu-
ciumul vieții. Intimitatea deplină a poetului
cu aceste elemente atât de familiare sieși e
sugerată prin personificarea conținută în
strofa: „Luceferi, ce răsar / Din umbră de ce-
tini, / Fiindu-mi prieteni, / O să-mi zâmbeas-
că iar”. Cadrul natural în care poetul dorește
să fie înmormântat reprezintă o sinteză poe-
tică a tot ce se cheamă natura eminesciană:
„liniștea serii”; „marginea mării”; „codrul”;
„cerul senin”; „apele”; „lumea”; „talangă”;
„luceferi”; „ teiul sfânt”; „frunzișul veșted”;
„izvoarele”; „ramuri” ș.a.
Ca și în Miorița, elementele terestre se
împletesc aici cu cele cosmice. Ele com-
pun mediul intim, atât de cunoscut poetului
din copilărie și din peregrinările prin țară.
Pentru Eminescu, ca și pentru păstorul din
Miorița, natura înseamnă alinare, bucurie,
satisfacție, sugerate metaforic în ultimele
două versuri din strofă: „Cum n-oi mai fi
pribeag / De-atunci înainte, / M-or troieni cu
drag/ Aduceri-aminte.”
Eminescu „atinge printr-o metafizică pro-
fundă şi originală starea de religiozitate”4 în
poezii precum La mormântul lui Aron Pum-
nul, De ce să mori tu, Replici, Mortua est,
Sara pe deal,O, mamă, Numai poetul, Şi oare
tot n-aţi înţeles, Epigonii, Memento mori etc.,
unde cuvântul sfânt este utilizat în sensul său
profund. În alte poezii (Divinitate, Preot şi fi-
losof, Dumnezeu şi om, Rugăciune, Învierea,
Eu nu cred nici în Iehova, Colinde, colinde,
Antropomorfism, Demonis, Înger şi demon,
Confesiune, O, chilia mea,
sărmană, Răsai asupra mea
etc. ) divinitatea este pro-
fundă şi explicită. Specia-
liştii interpretează Lucea-
fărul prin prisma revelaţiei
creştine, autorul ei dovedin-
du-se un excelent cunoscă-
tor al Bibliei şi al altor scri-
eri patristice. Bartolomeu
Valeriu Anania consideră
că „Luceafărul eminescian,
ca astru al nopţii, pare a fi
creatură, dar mai degrabă
un ipostas al increatului,
cu menirea de a lumina
[...] Logosul poate fi trădat,
dar nu uitat; puterea lui de
atracţie rezidă în natura lui divină, sursă de
suferinţă, dar şi de supremă înţelegere”5.
Religiozitatea eminesciană o descoperim,
cu emoţie, şi în proza sa (Părintele Ermolache
Chisăliţă, Moş Iosif), dar mai ales în publicis-
tică şi în manuscrisele sale. Poţi să mai consi-
deri azi că Eminescu este doar cel din Împărat
şi proletar, deci ateist, când iată ce ne-a lăsat
în manuscrise: „Lumină din lumină, Dumne-
zeu din Dumnezeu” (ms. 2259).
„Cine neagă pe Dumnezeu neagă ordinea
morală a universului; Dar e adevărat că orici-
ne neagă ordinea morală este pierdut fie ca in-
divid, fie ca neam pe acest pământ, căci dege-
nerează fizic şi degenerează moraliceşte”(ms.
2292); „Dumnezeu e puterea care lucrează în
linie dreaptă =Tatăl; o altă putere egală, dar
în direcţia crucişă i se opune=Fiul; Rezultan-
ţa= Paralelogramul de puteri: Sfântul Duh
(ms. 2267); „Prin rugăciune şi umilinţă se în-
tăreşte muşchiul inimei noastre, de putem su-
porta durerea” (ms. 2275B); „Nu se mişcă un
fir de păr din capul vostru fără ştirea Domnu-
lui” (ms. 2255); „Stăpân e cel care n-are [alt]
stăpân decât [cel] pe care şi l-a pus singur:
„Dumnezeu”(ms. 2267)6. Edificator, nu?
4 Eugen Simion, Fragmente critice, vol. 1, Cra-
iova, Scrisul românesc, 1997, p. 137.
5 Valeriu Anania, Din spumele mării, Cluj
Napoca, Edit. Dacia, 1995, p. 145.
6 Vezi, pe larg, Tudor Nedelcea, Eminescu
şi cugetarea sacră, Craiova, Fundaţia Scrisul
Românesc, 2000; Idem, Eminescu, Bucureşti,
Fundaţia Naţională pentru Ştiinţă şi Artă,
2013; ediţia a II-a, revizuită şi adăugită, Iaşi,
Ideea simplității ceremonialului funebru
este prezentă și în partea a doua a elegiei,
poetul formulând explicit dorința ca bocetul,
zguduitor prin accentele sale dramatice, să
fie înlocuit cu zgomotul izvoarelor, cu sune-
tul tălăngii, iar lacrimile să fie frunzele de tei
ce se scutură din crengi. În această privință,
plină de semnificații este personificarea ele-
mentelor naturii din versurile: „Și nime-n
urma mea/ Nu-mi plângă la creștet/ Doar
toamna glas să dea / Frunzișului veșted.”
„Somnul lin” și veșnic al poetului va fi ve-
gheat doar de astrul tăcut al nopții, mișcarea
netulburată a lunii sugerând scurgerea ne-
întreruptă a timpului: „Alunece luna/ Prin
vârfuri lungi de brad”. Așadar, ca și în bala-
da populară Miorița, moartea este văzută și
aici ca o continuare a vieții în mijlocul unei
ambianțe cunoscute. Trecerea în neființă și
integrarea deplină în ciclul elementelor este
prezentată gradat, moartea totală, ireversi-
bilă fiind sugerată lapidar, ca și în balada
populară, printr-un singur vers în finalul
poeziei: „Ci eu voi fi pământ”. Această con-
topire cu pământul-mumă sugerează, toto-
dată, profunda identitate dintre poet, popor
și patrie.
Se poate spune că Mai am un singur
dor este Miorița lui Eminescu nu numai
datorită conținutului asemănător de idei și
sentimente, ci și datorită realizării artisti-
ce desăvârșite. Alcătuită, ca și Miorița, din
trei părți distincte, elegia eminesciană are,
în schimb, versurile organizate în catrene,
grupate câte trei, fiecare grup având aceeași
structură prozodică. Varietatea prozodică și
tehnica ei muzicală îi sporesc considerabil
valoarea de sugestie, asigurându-i o largă
audiență în rândul iubitorilor de poezie. Așa
se explică de ce, în iunie 1889, corul funerar
a însoțit cortegiul poetului cu stihurile elegi-
ei testamentare Mai am un singur dor.
Operă reprezentativă a literaturii româ-
ne, Mai am un singur dor constituie o sinteză
a cel puțin trei dintre temele liricii emines-
ciene: inspirația din folclor, elogiul naturii și
meditația filosofică. Ca și Miorița, Mai am
un singur dor pune în lumină o concepție
specific românească asupra destinului omu-
lui, asupra morții văzute ca o reintegrare în
natură, ca o supremă și definitivă eliberare.
Liviu Chiscop
Pe Eminescu l-a preocupat în mod deo-
sebit religia sa „de-acasă”, ocupându-se de
Biserică în general, ca instituţie fundamentală
a oricărui organism statal, de Biserica noas-
tră strămoşească în mod special. Toleranţa şi
ecumenismul românilor este remarcat de po-
etul-teolog: „Ni se pare deci că pe pământu-
rile noastre strămoşeşti, pe care nimene nu le
stăpâneşte jure belli, am avea dreptul să ce-
rem să ni respecte limba şi Biserica, precum
le-am respectat-o tuturor”, întrucât în ţările
româneşti „fiecare au avut voie să se închine
la orice dumnezeu au vroit şi să vorbească ce
limbă i-au plăcut”7.
El condamnă cu vehemenţă „esploata-
rea credinţelor religioase pentru scopuri
politice”8, considerând că „Biserica ar trebui
să fie deasupra partidelor şi ar avea datoria
de-a apăra interesele ei proprii, iar a nu se
face sprijinitoare cutărui sau cutărui partid
politic”9.
Eminescu se pronunţă cu deosebită fermi-
tate şi în repetate rânduri împotriva înfiinţării
unei mitropolii catolice în Bucureşti, în condi-
ţiile în care în Capitală numărul credincioşi-
lor catolici era nesemnificativ; mai mult, el îl
deconspiră pe viitorul mitropolit, monseniorul
Paoli, ca agent al Casei de Austria. „Carol În-
găduitorul”, catolic, cedează argumentelor lui
Eminescu: „numai aparţinând Bisericii naţio-
nale, el va cunoaşte însemnătatea acestui fac-
tor considerabil în viaţa unei naţii”10; sau că
„românii au identificat religia cu naţionalita-
tea şi-i socotesc străini pe toţi cei care nu sunt
de legea neamului românesc”11, căci „îndără-
tul înfiinţării mitropoliei catolice este mâna
politicei orientale a Austriei”12; aprobarea în-
fiinţării unei astfel de mitropolii ar crea între
„ţară şi dinastie [...]un abis de netrecut”13.
În concepţia sa teologică, Biserica stră-
moşească a lui Iuga vodă, Matei Basarab sau
Varlaam este „maica spirituală a neamului
românesc, care a născut unitatea limbei şi
unitatea etnică a poporului, ea care domneşte
puternic dincolo de graniţele noastre şi e azi-
lul de mântuire naţională în ţări unde românul
nu are stat”14.
Patriot în marginile adevărului, teolog,
pragmatic, Eminescu este primul din spiritua-
litatea românească care, în 1881, vorbeşte, cu
argumente, de necesitatea fondării unei cate-
drale: „Noi înşine, în marea capitală a Româ-
TipoMoldova, 2014; Mihai Eminescu, Texte
esenţiale, selecţie şi prefaţă de Tudor Nedel-
cea, Craiova, Scrisul Românesc, 1997.
7 Curierul de Iaşi, IX, nr. 129, 26 nov. 1876,
p. 2.
8 Timpul, V, nr. 201, 10/22 sept. 1888, p. 1-2.
9 Timpul, VI, nr. 80, 10 apr. 1881, p. 1.
10 Timpul, VI, nr. 199, 6/18 sept. 1880, p. 1.
11 Timpul, VIII, nr. 112, 20 mai, 1883, p. 1-2.
12 Timpul, VIII, nr. 124, 5 iun. 1883, p. 1.
13 Timpul, nr. 112, 20 mai 1883, p. 1-2.
14 Timpul, VIII, nr. 124, 5 iun. 1883, p. 1.
Mihai Eminescu –
O sută una de poezii
(Bucureşti, Editura Academiei, 2017)
Selecţie, studiu introductiv, schiţă biografică, notă asupra ediţiei
de Theodor Codreanu
Academia Română a încredinţat alcătu-
irea volumului ,,Mihai Eminescu – O sută
una de poezii” eminescologului Theodor
Codreanu, care a cercetat opera eminescia-
nă nu cu pasiune, ci cu devoţiune.
Izvorul arhetipal eminescian continuă
să adape generaţiile de iubitori şi creatori
de frumos artistic, poeţii români, chiar şi
cei nenăscuţi încă, fiind şi ei eminescieni
(acad. Mihai Cimpoi).
Prin iniţiativa sa, Academia Română,
demnă de toată lauda şi preţuirea noastră,
editează o „Carte a arheilor sau a marilor
întruchipări” pe care Constan-
tin Noica intenţiona
s-o scrie, dar n-a mai
avut răgazul s-o facă
(Constantin Noica,
Jurnal de idei, Bucu-
reşti, Editura ,,Huma-
nitas”, 1991, p. 372).
Nimic nu trebuie
precupeţit pentru ca po-
ezia lui Mihai Eminescu
să fie cunoscută şi îndră-
gită mereu în ţară şi în
întreaga lume, pentru că
în magia versului său se
aude însuşi sufletul mu-
zicii.
„Fiecare cultură, spunea Noica, are în-
tr-un ceas al ei un om deplin, un arhetip:
Homer – Dante – Shakespeare, poate Cer-
vantes – Goethe. La noi EMINESCU” (op.
cit., p. 234).
Talentul deosebit al lui Theodor Co-
dreanu consistă în faptul de a fi topit într-un
studiu de numai 35 de pagini cele 11 cărţi
ale sale dedicate vieţii şi operei poetului-
arheu.
Cel puţin trei ar fi reuşitele codreniene
în această ediţie:
- demonstrarea cu acribie a arheităţii
eminesciene, care este, în acelaşi timp, a
întregii spiritualităţi româneşti:
- susţinerea ideii că romantismul emi-
nescian este punctul de plecare pentru
simbolismul românesc autentic şi pentru
întreaga lirică modernă;
- certificarea faptului că poetul-arheu
Mihai Eminescu, geniu incontestabil al li-
teraturii universale, este centrul iradiant al
canonului literar românesc.
Gândirea aleasă a lui Theodor Codrea-
nu, bogăţia informaţiilor, eleganţa stilului
niei, a cărei capitală ar ajunge curând la un
sfert de milion, nu avem o singură catedrală, o
singură zidire religioasă acătării”15. El găseş-
te soluţia: banii necesari construirii unui astfel
de edificiu să fie luaţi de la Loteria naţională.
El este, totodată, primul dintre români care
subliniază caracterul naţional al Bisericii stră-
moşeşti: „Biserica Ortodoxă a Răsăritului a
luat la români o formă deosebită de aceea a
altor biserici: ea nu e numai o comunitate re-
ligioasă, ci totodată naţională [...]la români,
ea a fost din capul locului o comunitate reli-
gioasă care îmblânzea prin iubire inegalităţile
sociale” [...]; ea a înlocuit la români, în timpii
cei răi, organizaţia politică şi economică”, iar
sentimentul religios al românilor, „sentimentul
de conexiune frăţească între membrii comuni-
tăţii bisericeşti”, formează „adevărata tărie a
bisericei”16.
Peste doar câteva zile, Eminescu revine
în demonstraţia caracterului naţional al Bise-
ricii: „Am vorbit de biserica naţională înde-
osebi, nu de legea ortodoxă, şi de deosebirile
ce biserica noastră le are, nu în dogme, dar
în spiritul şi atitudinea ei, de celelalte biserici
[...] biserica la noi nu era numai o comuniune
religioasă, ci şi naţională”17.
Sunt doar câteva temeiuri de necontestat
care ne îndreptăţesc să-l aşezăm pe Poetul
nostru naţional şi în rândul marilor gânditori
creştini, teologilor, căci, aşa cum scria vred-
nicul de pomenire, patriarhul Teoctist, referin-
du-se la cartea noastră, Eminescu şi cugetarea
sacră („Lucrarea este foarte bine documen-
tată... prima dată când apare o carte despre
viaţa lui Eminescu şi Biserică”), într-o con-
vorbire cu scriitorii Mihai Prepeliţă, George
Muntean, Anatol Ciocanu, Eminescu „a avut
în toate o concepţie europeană, şi referitor la
Biserica Ortodoxă în general, la structurile
ei, care favorizează apropierea şi cunoaşterea
faţă de toată lumea”18.
A venit timpul, pentru toţi românii, să-i
repudiem pe cei care-l consideră pe Eminescu
„nul” (Cristian Preda), „cadavrul din debara”
de care să ne debarasăm (H.R. Patapievici),
etc., etc., şi să ni-l asumăm plenar pe cel care
„are meritul de a fi salvat onoarea spirituală a
poporului român”(Petre Ţuţea) şi să-l aşezăm
„în hotarul tăriei şi al limbei româneşti, pe
ţărmul Marei Negre, ca pe un sfânt palladin,
amintirea şi cenuşa celui ce a cântat atât de
dulce în limba românească şi a iubit cu atâta
foc poporul nostru” (Gala Galaction).
Tudor Nedelcea
15 Timpul, V, nr. 143, 4 iul. 1881, p. 1.
16 Timpul, V, nr. 199, 6/18 sept. 1880, p.1.
17 Timpul, V, nr. 201, 10 sept. 1880, p. 1-2.
18 Mihai Prepeliţă, Ucenic la Eminescu, Bucu-
reşti, Editura Vasile Cârlova, 1997, p. 367-371.
Nr. 2 (3775), 11 ianuarie 2018
său polemic ,,cordial” (Octavian Paler),
care duce la ridiculizarea denigratorilor nă-
imiţi din cultura română, ineditul şi justeţea
conexiunilor dintre literatura română şi li-
teratura universală, adevărul opiniilor sale,
susţinut de opera eminesciană, fac din acest
studiu introductiv unul de referinţă.
Faţă de aceşti pitici vioi şi dezagreabili
detractori, Eminescu însuşi manifestă un
dispreţ olimpian: „Dacă port cu uşurinţă şi
cu zâmbet a lor ură,/ Laudele lor desigur
m-ar mâhni peste măsură”.
„Schiţa biografică” prezintă la
zi, în lumina noilor descoperiri,
viaţa Poetului în momentele ei
tensionate, acestea fiind, de fapt,
cauzele declanşării maladiei
bipolare (psihoza maniaco-de-
presivă), iar nu sifilisul terţiar,
maladie de natură iatrogenă,
dobândită adică în sanato-
riul Şuţu, prin tratamentul
inadecvat cu mercur.
Celebrul citat al „di-
vinului critic” Geor-
ge Călinescu încheie
această schiţă biogra-
fică, demnă de a fi in-
clusă în toate manua-
lele şcolare.
În „Notă asupra ediţiei” Theodor Co-
dreanu motivează argumentul alegerii fă-
cute, excelând şi de această dată.
După cele O sută una de poezii vin ,,Re-
pere critice”, şi ele bine întocmite, cititorii
întâlnind numele unor mari personalităţi
din cultura română şi universală, din seco-
lul anterior până în zilele noastre.
Cartea aceasta, „Mihai Eminescu – O
sută una de poezii”, este o adevărată ,,Carte
a Cărţilor” şi ea trebuie păstrată, alături de
Biblie, în casa şi-n inima oricărui român,
oriunde s-ar afla el în lume.
„Cartea arheilor” continuă, spre cinstea
Academiei Române, întru cunoaşterea şi
preţuirea valorilor româneşti peste tot în
lume.
Opera eminesciană, prin profunzimea şi
multitudinea ideilor şi prin seducţia şi per-
fecţiunea formei, va putea hrăni în continu-
are cultura română câteva secole de acum
încolo.
Prof. Petruş Andrei,
membru al USR
GHIDAŢI DE ZODIA
LUI EMINESCU
La începutul fiecărui an suntem toţi luminaţi de
numele MARELUI EMINESCU! Ne bucurăm
să avem un astfel de reper moral, literar, publicistic
şi foarte românesc, care, în vremea aceasta tulbure,
ne menţine să nu dispărem ca naţiune. În copilărie
versurile eminesciene mi le-a transmis MAMA,
care a învăţat la Liceul de Fete din Chişinău. Pe
atunci Eminescu era „persona non grata” a regi-
mului sovietic. Dragostea de metaforele emines-
ciene apoi, în adolescenţă, mi-au transmis-o pro-
fesoarele de limbă moldovenescă (română) Maria
Palii (Şcerbina) la şcoala de baştină din Talmaza
şi Natalia Socolova de la Școala-Internat Nr. 1 din
Tighina. Am fost fascinat de cursurile şi recitalurile
profesorului meu drag Ion Osadcenco, care vorbea
cu aceeaşi dragoste şi mândrie despre Luceafărul
Poeziei Române. Academicianul Mihai Cimpoi a
continuat şirul celor îndrăgostiţi de Eminescu, stu-
diindu-l în lucrările sale monumentale.
... Astăzi am în faţă volumul „Eminescu. Po-
ezii”, tipărit la editura „Humanitas”. Încerc în fi-
ecare zi să transmit aroma versului eminescian şi
studenţilor mei de la USMF „Nicolae Testemiţea-
nu”, care, cu regret, aproape nu-l cunosc sau îl cu-
nosc superficial, fără a înţelege versul profund al
IUBIRII, DRAGOSTEI DE ŢARĂ, publicistica, pe
alocuri înţepătore, de care atât de mult avem nevo-
ie în momentele grele ale istoriei contemporane!
Testamentul lăsat de el ar fi într-o singură frază:
SUNTEM ROMÂNI ŞI PUNCTUM!
Mă voi închina,cât voi avea zile, acestui GE-
NIU al românităţii, transmiţând dragostea faţă de
MIHAI EMINESCU viitoarelor generaţii.
Romeo ŞCERBINA
Nr. 2 (3775), 11 ianuarie 2018 Literatura şi arta 5
NOROC ŞI IDEAL ÎN VERSURILE LUI MIHAI EMINESCU De ziua
Dr. Nicholas Andronesco
(SUA)
3. Călin-Gazel
Îi foşnea uscat pe frunze poala lungă-a albei
rochii,
31. Împărat şi proletar
Chiar clopotul n-a plânge cu limba lui de spijă
Pentru acel de care norocul avu grijă...
Cu Madona lui Moretto,
Atunci eşti nenorocită.
Fără dată
Ca o primă constatare, cuvântul ideal apa-
re de 16 ori de-a lungul carierei creatoare a
poetului, şi cuvântul noroc apare de 70 de ori.
poetului
În versurile lui ,,Un om de stat, ce multe îţi promite,
Faţa-i roşie ca mărul, de noroc i-s umezi ochii... 1874 53. Rugăciunea unui dac Frecvenţa apariţiilor este descrisă în Tabelul 1.
Eminescu concep- Să nu-i arăţi că tu nu-i dai credinţă,
1876 32. Minte şi inimă I Astfel numai, Părinte, eu pot să-ţi mulţumesc Conform cu anii ce însoţesc creaţiile în versuri,
tele noroc şi ideal Ci-i mulţumeşte cu-nchinări smerite.”
4. Călin Nebunul IV Nu-i jignire în iubire, Că tu mi-ai dat în lume norocul să trăiesc. frecvenţele de apariţie a celor două concepte
pot fi întâlnite ca (Mihai Eminescu, ,,Un om de stat”)
Dară pe cea mijlocie – mi-o căzut dragă de foc Ci noroc şi mângâiere. 1875 nu sunt egale. Este de înţeles că la unele poezii
expresii de sine stă-
Şi nici ea nu zice baiu, bat-o hâtrul de noroc. 1879 54. S-a dus amorul… Eminescu a lucrat mai mulţi ani. Am ales anul
tătoare în corelaţie
1875 33. Minte şi inimă IV Pentr-un atât de sfânt noroc în care poezia a fost terminată şi/sau prima dată Poezia cu acest titlu a fost inclusă în
cu structura ima-
Căci acestea nu-s nimică contra gingaşei iubire. Străbătător durerii! publicată. Ca resurse de identificare a operei po- cartea ,,Mihai Eminescu – Preot şi filo-
ginilor poetice şi
5. Cântec vechi Voi, în crudă tinereţă, amândoi nenorociţi... 1883 etice şi datare a ei am folosit Opere. Vol I Poezii3 zof”. Această carte include poezii pos-
filosofice din care
Suspinând şi ameţit 1879 55. Să ţin încă o data… de Eminescu, coordonatorul ediţiei, acad. Mihai tume şi a apărut la Editura ,,Simplu”
fac parte sau pot fi deduse, presupuse prin stări-
Mă simt mai nenorocit. 34. Mureşanu I Ş-apoi să plec în lume, Cimpoi, EMINESCU, M. (1981). Fragmenta- (România), înfiinţată în iunie 2008. Am
le sentimentale cărora le dau naştere contextele
1876 Nu-ntreb de ce în lume nu ni e dat de soarte Copil făr’ de noroc. rium.4 Ediţie după manuscrise, cu variante, note, evidenţiat această poezie, fiindcă ,,elo-
poetice, chiar metaforizarea întregii poezii. Ne
6. Cine eşti Noroc făr’ de durere, viaţă făr- de moarte. 1876 addenda şi indici de Magdalena D. Vatamaniuc, giază” oameni de stat care în perioada
referim la versurile lui Eminescu pentru că în se-
N-am izbutit de mine destul a-mi bate joc Fără dată 56. Sarmis ca şi website-ul https://poetii-nostri.ro/mihai- preelectorală promit multe, dar nu fac
lecţia citatelor am apelat nu numai la poezie, dar
De mai apari în visu-mi… o rază de noroc? 35. Mureşanu I Şi plini îţi erau ochii de lacrimi şi de foc, eminescu-autor-15/5 nimic:
şi la versuri din piesele lui de teatru, transpunerea
1868 O, eu nu cer norocul, dar cer să mă înveţi Pe-al genei tale tremur purtând atât noroc... Din Tabelul 1 putem calcula un indice de ,,Ca să nu-şi dea prea multă silinţă,
în versuri ale unor basme ca şi traduceri din poeţi
7. Ce te legeni?... Ca viaţa-mi preţ să aibă şi moartea-mi s-aibă preţ. 1879 semnificaţie ca raport între incidenţa conceptului Te fă că crezi orice el o să-ţi zică.
de altă cultură.
Ducând gândurile mele Fără dată 57. Scrisoarea I noroc şi a conceptului ideal. Ajută-l însuţi tu, ca să te mintă,
DEXul ne defineşte conceptele de ideal1 şi
Şi norocul meu cu ele. 36. Mureşanu V De a vieţii lor enigmă îi vedem pe toţi munciţi, Destul folos, dacă măcar nu-ţi strică.”
noroc2 insuficiente pentru a înţelege semnifica-
1882 Din insulele sfinte străbat cântări ferice, Făr-a şti să spunem care ar fi mai nenorociţi... R = Nn /Ni = 70/16 = 4.38 = 438% Este evident că (pag.347)
ţiile pe care le dă poetul acestor două concepte.
8. Cu-amândouă mâinile Noroc şi desperare le văd unite-aice. 1881 Eminescu a fost preocupat de noroc. Eternul Eminescu! 15 ianuarie – Ziua
Iată două liste cu versuri de Eminescu care
Ai visat vreodată tu Fără dată 58. Şi oare tot n-aţi înţeles… poetului. Vom citi, vom reciti, vom recita
conţin cele două concepte. Pentru fiecare exem-
Astfel de noroc? 37. Mureşanu V Dorinţa să-l alunge În Tabelul 2 am împărţit perioada de creaţie din poezia, proza şi publicistica Marelui
plificare folosesc două versuri semnificative, cu
1876 Aicea nu ţi-e locul, norocul eu nu-l caut, Dup-un noroc atât de sfânt. în două părţi egale, cumulând frcvenţele celor poet.
excepţia unui singur vers de sine stătător.
9. Cu-amândouă mâinile A lumii glasuri multe şi glasul tău eu n-aud... 1882 două concepte. De la prima ediţie tipărită de Titu
Un noroc asemenea Fără dată Rezultă cu claritate că în prima jumătate de Maiorescu (decembrie 1883), Eminescu
IDEAL Blând şi dureros! 38. Luceafărul 59. Ştefan cel Mare (schiţe de imn) interval Eminescu a fost preocupat mai mult de a devenit cel mai cunoscut, cel mai po-
1. Cugetările sărmanului Dionis 1876 Ei, Cătălin, acu-i acu Şi lumea privească un semn de noroc ideal. Pentru ideal avem 10 apariţii şi pentru no- pular, cel mai citit. Sărbătorirea celor
Filosof de-aş fi – simţirea-mi ar fi vecinic 10. Daţi-mi arpă de aramă Ca să-ţi încerci norocul. Pe orişice culme înaltă. roc 9 apariţii. Perioada a doua aparţine copleşi- 168 de ani trebuie să fie în concordan-
la aman! Dar cu inimă regală 1883 1883 tor norocului, cu 61 de apariţii, în timp ce idealul ţă cu importanţa evenimentului, fiind-
În prelegeri populare idealele le apăr... Şi cu flamuri de noroc. 60. Stele-n cer abia apare de 6 ori. că ziua poetului a devenit o sărbătoare
1872 Fără dată 39. Luceafărul Orice noroc Spre sfârşitul perioadei de creaţie poetul mondială, marcată în calendarele UNES-
2. De-atâtea ori… 11. Dintre sute de catarge Ei doar au stele cu noroc Şi-ntinde-aripile... apropie norocul de ideal: CO. Manifestările organizate frumos, cu
Şi viaţa toată mi-am închis De-i goni fie norocul, Şi prigoniri de soarte... 1879 rigurozitate şi echilibrul necesar au un
Gonind la idealuri... Fie idealurile... 1883 61. Strigături Ce te legeni? rezultat benefic. Nu trebuie să ne limi-
1880 1880 40. Luceafărul Oricât fii nenorocită, Ducînd gîndurile mele tăm numai la fragmente din ,,Epigonii”,
12. Doi aştri Pătrunde-n codru şi în gând, Tot cu dragostea te iei. Şi norocul meu cu ele” din ,,Împărat şi proletar” sau ,,Viaţa”. E
3. Dintre sute de catarge „Înger cu lumine Norocu-mi luminează! 1878 1882 necesar să revenim la poezia ,,Doina”,
De-i goni fie norocul, De-un adânc noroc. 1883 62. Ta twam asi scrisă cu talent şi foarte actuală azi, in-
Fie idealurile... 1872 41. Luceafărul Oamenii salută-n cale pământeasca zeitate. terzisă pe vremuri cumplite, ,,La arme”
1880 13. Departe sunt de tine… Trăind în cercul vostru strâmt, Tu te-nchini. Te simţi născută spre norocul ş.a. Se ştie că un volum din opera inte-
Departe sunt de tine şi singur lângă foc, Norocul vă petrece... tuturora. grală a poetului era interzis pentru difu-
4. Din străinătate Petrec în minte viaţa-mi lipsită de noroc. 1883 1879 zare. Azi opera eminesciană rămâne o
Să pot a binezice cu mintea-nflăcărată 1878 42. Mănuşa 63. Te duci… atracţie permanentă pentru diferite gene-
Visările juniei, visări de-un ideal. 14. Departe sunt de tine… Ce-i promite că norocu-i e aproape. S-a dus pe veci norocul meu – raţii (elevi, liceeni, studenţi, muncitori).
1866 O! glasul amintirii rămâie pururi mut, Dar mănuşa el în faţă i-o aruncă... Redă-mi comoara unei clipe. E de menţionat interesul crescând pentru
5. Eco (I) Să uit pe veci norocul ce-o clipă l-am avut... 1881 1879 studierea operei lui Eminescu şi a operei
Sau cum din zilele poetic june 1878 43. O stradă prea îngustă 64. Urât şi sărăcie critice. Critica literară (criticii, savanţii,
A idealului iese minune. 15. Despărţire Şi ai venit chiar tu! Când pentru o privire dai viaţă, dai noroc, scriitorii noştri, eminescologii) continuă
1872 La ce simţirea crudă a stinsului noroc Am aşteptat norocul. Când lumea ţi-este neagră de nu eşti la un loc. să cerceteze profund ce e legat de nume-
Să nu se sting-asemeni, ci-n veci să stea pe loc? 1876 1879
le poetului nostru naţional, punând în
6. Iar faţa ta e străvezie 1879 44. O stradă prea îngustă 65. Urât şi sărăcie
lumină noi valenţe ale operei eminesci-
Tu, chip chinuitor de dulce, 16. Despărţire Cu ea... Unde-i norocul ce l-a promis ea ţie?
ene. Avem Centrul Internaţional ,,Mihai
Tu, ideal în ochii mei... Când voi să-mi piară urma în mintea tuturor, Ce va rămâne vouă? Urât şi sărăcie!
Eminescu” în frunte cu inimoasa doam-
1876 Când voi să uiţi norocul visat de amândoi. 1879
nă Maria Dabija – directoarea Centrului,
1879 Dorinţa. care desfăşoară o vastă activitate de pro-
7. În vremi demult trecute… - III 17. Fata-n grădina de aur I 66. Venere şi Madonă Ilustraţie de Ligia Macovei pagare a operei eminesciene în rândurile
Pot s-o topesc în forma de lut care s-o poarte Auzi feciorul de-mpărat Florin, Şi-am făcut din tine-un înger, blând ca ziua Dintre sute de catarge tinerei generaţii.
Şi idealu-eteric în lut eu pot să-l prind... Norocul lui cu-al ei îi pare geamăn... de magie, De-i goni fie norocul Centrul Internaţional ,,M. Eminescu”
Fără dată 1875 Când în viaţa pustiită râde-o rază de noroc. Fie idealurile e vizitat adesea de grupuri de elevi, stu-
1870 Te urmează în tot locul denţi, turişti, în faţa cărora ia cuvântul
8. Întunericul şi poetul 18. Fata-n grădina de aur II Vânturile, valurile. directoarea Maria Dabija, prezentând
Dar nu-s colori destule în lume să-nveşmânte Îţi dau o pasăre cu tine zboară 67. Viaţa mea fu ziuă 1880 ediţii rare şi preţioase ale poetului şi des-
A munţilor Carpatici sublime idealuri... Cu calul tău, unde norocu-ţi creşte. Pe cerul vieţei mele; iar geniul-noroc
pre poet. Să menţionăm că multe cărţi au
1869 1875 Mă lasă-n lume singur, dispare în abis. Norocul şi Idealul formează o unitate ciberneti- fost donate Centrului de eminescologul
Fără dată că UC. Ele se determină reciproc. și academicianul Mihai Cimpoi.
9. Epigonii 19. Fata-n grădina de aur IV 68. Viaţa mea fu ziuă
Prin Eminescu şi cu Eminescu popo-
Voi, pierduţi în gânduri sânte, convorbeaţi Din cărţi o soaţă-a ei îi sta să-i spună Norocul şi-a stins steaua...
IDEAL rul nostru va dăinui în eternitate. Cărţile
cu idealuri; C-al ei noroc purtatu-i de un fante. De m-ai iubi măcar
lui Eminescu trebuie să se afle în inimile
Noi cârpim cerul cu stele, noi mânjim marea 1875 O, înger de amar!
cititorilor, în şcoli şi în licee, în aulele
cu valuri... Fără dată
NOROC studenţeşti, în cămine, în internate, în bi-
1870 20. Fata-n grădina de aur IV
Ah, aş muri de-atât noroc şi bine, Apariţia conceptelor noroc şi ideal este dată
blioteci. (Nu-l voi uita pe profesorul Ion
10. Lida
Căci te-am văzut cum nu te-a văzut nime. cu anul când creaţia poetică s-a definitivat sau Tema tratată în acest studiu are multe valenţe de
Osadcenco: ore întregi ne vorbea (fără
Şi-n adâncu-i zugrăveşte
Peste vârfuri. foi) despre Eminescu, ne recita pe de rost
Prin ruini un ideal. 1875 cănd a fost prima dată publicată. analizat. Este în atenţia cercetătorilor să dezvol-
Ilustraţie de Ligia Macovei din poezia lui Eminescu, din proza poe-
1866 21. Gândind la tine Următoarele tabele ordonează frecvenţele te noi studii şi aplicaţii.
Ce mi-a fost dat să-l strâng o clipă-n braţă? Norocu-acesta nu. statistice ale celor două concepte corelate cu anii
tului.) Şi să nu evităm lectura expresivă,
11. Luceafărul
Tu, blond noroc al unui vis deşert... Cum dete preste mine? creării şi publicării versurilor. 1. Ideal – S. Adj. care atinge perfecţiunea; per- memorizarea, seratele literare etc.
Ei numai doar durează-n vânt
1876 1876 Pentru ambele concepte frecvenţele cores- fect; desăvârşit. 2. Adj. Care ţine de domeniul Învăţătorilor, profesorilor le revine
Deşerte idealuri...
22. Gândind la tine 46. O, stingă-se a vieţii… punzătoare versurilor nedatate le-am introdus la ideilor, privitor la gândire;care există numai în rolul, datoria sfântă să cultive dragos-
1883
Tu, visul blond unui noroc ce nu e, Noroc fără durere, viaţă fără moarte. jumătatea perioadei de creaţie. Aceasta nu influ- mintea şi închipuirea omului; spiritual; material. tea faţă de opera eminesciană şi faţă de
De-i mai veni, să ştii că nu te iert. Am pus demult deoparte acele roase cărţi. enţează semnificativ analiza statistică. 3. S.n. Scopul suprem spre care se îndreaptă în poezie, în general, discipolilor noştri,
12. Ondina
A idealului iese minune, 1876 1879 mod conştient şi metodic omul; năzuinţele şi fiindcă poezia ne îmbogăţeşte, ne edu-
Astfel prin notele lirei de-amor... 47. Ochiul tău iubit activitatea creatoare umană în toate domeniile că, ne mobilizează, ne hrăneşte sufletul.
1866 23. Gemenii II-III Şi te va găsi ei, gândul cel mai înalt şi greu de ajuns al per- Tradiţia serbărilor şcolare (nu exclusiv la
Şi cum pieriră toate pe rând precum veniră Cu noroc. fecţiunii într-o direcţie. jubilee) îl aduce pe Eminescu în mii de
13. Povestea magului călător în stele VII Şi cum cătând norocul mormântul şi-l găsiră. 1882 2. Noroc 1. S.n. soartă, reuşită, destin (favora- locuri (grădiniţe, şcoli, gimnazii, licee,
Pot s’o topesc în forma de lut care s’o poarte 1881 48. O stea în reci nămărginiri bil) 2. Întâmplare neaşteptată sau concurs de internate) în fiecare an prin recitaluri de
Şi idealu - eteric în lut eu pot să-l prind. 24. Gemenii II-III O umbră-a stinsului noroc împrejurări favorabile care asigură reuşita unei către educatori, învăţători, profesori şi
1872 În lumea de mizerii şi lacrimi nu e loc Rămâne-n univers. acţiuni; împlinirea unei dorinţe; baftă, etc. 3. chiar de adolescenţi înzestraţi.
Pentru atâta milă şi pentru-atât noroc... Fără dată Stare sufletească sau situaţie în care omul se Eminescu este, indubitabil, cel mai
14. Romancero español 1881 49. Povestea codrului simte fericit; fericire, bine. mare poet român prin bogăţia de idei şi
Şi de ce tu să te superi, 25. Icoană şi privaz Şi să fim din nou copii, 3. EMINESCU, M, (2001). Opere. Vol I Poezii. sentimente, ca artist, neîntrecut încă de
Ideal al lui Moretto... Dar unde este dânsul cu geniu-i de foc Ca norocul şi iubirea. Coordonatorul ediţiei acad. Mihai Cimpoi, nimeni, al cuvântului românesc. A iubit
Fără dată Şi eu, fire hibridă, copil făr’ de noroc! 1878 Editura Gunivas SRL, Chişinău, MD frumuseţea vieţii şi a urât cu patimă pe
1876 50. Resignaţiune (din Schiller) 4. EMINESCU, M. (1981). Fragmentarium. toţi acei care întunecau viaţa şi nu lăsau
15. Venere şi Madonă 26. Icoană şi privaz Vei ţine socoteală de cei nenorociţi. Ediţie după manuscrise, cu variante, note, să i se dezvăluie din plin frumuseţea.
Ideal pierdut în noaptea unei lumi ce nu mai Făr’ de noroc? De ce dar? Au nu sunt fericit Aci espatriatul o patrie găseşte... addenda şi indici de Magdalena D. Vatamaniuc. Acest iubitor al vieţii – Mihai Emi-
este, Că-n calea mea o umbră frumoasă s-au ivit? 1867 Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, nescu – a trăit o mare tragedie. I-a fost
Lume ce gândea în basme şi vorbea în poezii... 1876 51. Resignaţiune (din Schiller) Romȃnia. tragică existenţa, i-a fost tragic sfârşi-
1870 27. În căutarea Sheherezadei I Tu ai sperat, răsplata ţi-a fost dar acordată, 5. https://poetii-nostri.ro/mihai-eminescu-au- tul. În prezent Eminescu an de an este
Nu crede însă că în doruri vane Speranţa-i bunul care norocu-ţi destina. tor-15/ retipărit în ediţii repetate. Eminescu este
16. Venere şi Madonă Caut norocul spre-a te-afla pe tine... 1867 Trecut-au anii. poetul frumuseţii, poetul dragostei, al se-
Ţi-am dat palidele raze ce-nconjoară cu magie 1874 52. Romancero español Ilustraţie de Ligia Macovei tei de viaţă, al sentimentelor majore faţă
Fruntea îngerului-geniu, îngerului-ideal... de pământul ţării, faţă de popor, născut
Tab el 1. Frecvenţa conceptelor NOROC şi IDEAL în versurile lui Eminescu din popor. Aşa se explică de ce generaţii
1870 28. În căutarea Sheherezadei I
Noroc lumesc zâmbiri aeriane! Anii 1866 1867 1868 1869 1870 1871 1872 1873 1874 1875 1876 1877 1878 1879 1880 1881 1882 1883 Total după generaţii, cu atât mai mult în pre-
1874 Vârsta 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30 31 32 33 zent, masele largi sunt fascinate de opera
NOROC 29. Foaia veştedă Noroc 0 2 2 0 1 0 1 0 3 6+9 12 0 4 13 1 6 2 8 70 lui Eminescu.
1. Amorul unei marmure Ideal 3 0 0 1 3 0 3 0 0 0+2 1 0 0 0 2 0 0 1 16 ,,Cu perdelele lăsate
Voi păstra întreg amarul
Şi te iubesc, copilă, cum repedea junie Şed la masa mea de brad,
Şi norocul ăstor foi...
Iubeşte-n ochi de flacări al zilelor noroc... Tabel 2. Frecvenţa cumulatǎ a conceptelor NOROC şi IDEAL în versurile lui Eminescu Focul pâlpâie în sobă,
1879
1868 Anii 1866 - 1874 1875- 1883 Total Însă eu pe gânduri cad.”
30. Iar când voi fi pământ
2. Atât de fragedă Vârsta poetului 16 - 24 25 - 33 (,,Singurătate”, M. Eminescu)
Mormânt făr’ de noroc
S-atârnă sufletu-mi de ochii Noroc 9 61 70
Şi fără prieteni.
Cei plini de lacrimi şi noroc. Ideal 10 6 16 Ion PÂRNĂU,
1883
1879 profesor, mun. Chişinău
 6 Literatura şi arta Nr. 2 (3775), 11 ianuarie 2018

FENOMENUL MARIA SARABAŞ Prilej aniversar

Viaţa respiră oxigen,
iar talentul – libertate.
Lucian BLAGA
Admit că unora acest titlu le-ar putea trezi o
anumită stare de ironie, de zeflemea, de persi-
flare, dar şi de invidie, ca s-o spunem pe şleau.
Aşa-i făcută lumea, aşa-i felul de a fi al multora
din domeniul culturii, adică al muzicii, al arte-
lor, al literaturii etc.
Dar în contextul nostru, cunoscuta butadă,
conform căreia talentul trezeşte invidie în
sufletele mici şi admiraţie în sufletele alese,
reflectă o împrejurare concretă, fiind vorba de
parcursul celor 60 de ani încheiaţi, de creaţie,
deloc simpli şi uşori ai multprea înzestrate in-
terprete de muzică populară. Este, fără îndoială,
un talent original, de excepţie, cu care natura-
mamă a înzestrat-o pe Maria Sarabaş, pe cea de
care, chiar de la surprinzătorul ei debut la 16-17
ani, s-a prins pentru totdeauna calificativul Pri-
vighetoarea Bugeacului. Iată că la începutul
acestui an, 2018, surprins de-a binelea, aflu că
această posesoare a unei voci unice, neimitabile
a mai adăugat o crestătură în tulpina rodnicului
ei arbore existenţial. Recunosc sincer că am
rămas cumva nedumerit că acest, hai să-i
spun, fapt divers a trecut pe lângă mulți din-
tre noi cumva neobservat.
Nu mi-a fost uşor s-o conving pe Maria,
buna şi admirabila colegă de facultate, să ac-
cepte un dialog prilejuit de ziua ei aniversară.
M-am convins, totuşi, că pe lângă apreciatele
sale calităţi de personalitate puternică, confi-
denta mea posedă şi o altă calitate – Modestia.
Oricum, câte ceva mi-a reuşit să desprind
şi să reţin din discuţia noastră nestingherită, cu
toate că Maria Sarabaş este mereu grăbită, se
află într-o continuă stare de du-te-vino sau, pre
limba sportului, într-un permanent maraton.
Reproducem doar câteva crâmpeie din con-
vorbirea noastră, înregistrată la reportofon:
– Dragă Maria, sărbătorita noastră! Te-
ai născut în sudul Basarabiei, satul tău de
baştină se numeşte Câşliţa-Prut. El se află
chiar nu departe de Gurile Dunării. Fără
îndoială că anume de acolo ţi se trage „bo-
tezul” de Privighetoare a Bugeacului, acesta
„lipindu-se” de tine odată cu primele apariţii
pe scena locală. Este adevărat?
– Într-adevăr, zisa noastră populară „Omul
sfinţeşte locul” este o maximă ce rămâne ac-
tuală pentru toate timpurile. Doar că se are în
vedere ceva esenţial, fundamental, iar lucrul
acesta ţine de conceptul universal – Genetica.
Or, omul şi genetica sunt două componente ge-
mene, ele se suprapun, se completează, se defi-
nesc reciproc. Eu cred că şi spaţiul natural, adi-
că aerul, relieful, fauna și flora şi toate câte ne
înconjoară îl influenţează pe om chiar din clipa
când el vede lumina zilei pe pământ.
Acest spaţiu mirific mi-a dat şi mie prime-
le energii, primele îndemnuri de zbor, de curaj,
m-a ajutat să mă ridic şi să mă menţin pe verti-
cala vieţii. Dar culoarea vocii pe care o posed
cred că am moştenit-o de la generaţiile anterioa-
re ce s-au perindat prin sângele meu.
– Îţi mai aminteşti cum a fost prima ta
ieşire în lume, până a ajunge pe scena mare,
profesionistă?
Liceul care mi-a dat aripi
– Acea primă ieşire a mea în lume, precum Gheorghiţă. Eu, la rându-mi, am rămas uimită, izvoare nesecate s-au alimentat, se alimentează – Dragă Cristina, ai absolvit Liceul „Prome-
te exprimi, a fost foarte firească. Primele mele dar şi înaripată, că maestrul a găsit de cuviinţă şi se vor alimenta toate generaţiile ce se succed teu” acum patru ani unde ai fost una dintre cele
apariţii pe scenă ţin de anii nevinovaţi ai co- să mă cheme în capitală şi să-mi încredinţeze în timp şi spaţiu. Sunt convinsă că ele vor păstra mai bune eleve. Actualmente studiezi în Franta,
pilăriei foarte timpurii. Îmi amintesc de faptul trei cântece noi de ale sale, ele fiind susţinute aceste comori, le vor ocroti ca lumina ochilor. la Lyon.
că primul cântec pe care l-am improvizat era de binecunoscuta şi apreciata în toată republi- Mă bucur că în fondurile şi în fonoteca Radio- Faptul ca ai ajuns sa înveti în una dintre cele
în limba rusă (aveam numai 7 anişori) şi am ca Orchestră a Radioteleviziunii moldoveneşti. televiziunii naţionale se păstrează şi se lansează mai bune scoli din Franta, consideri că este doar
fost împinsă cam cu de-a sila spre scena mică Eu – o simplă artistă amatoare, o debutantă din din când în când şi creaţiile mele. Ele mă repre- un merit al tau sau şi al Liceului pe care l-ai ab-
solvit? Cum ţi-au influentat dascălii de la liceu
a şcolii noastre de către învăţătoarea mea şi de provincie, studentă la Şcoala Pedagogică din zintă, ele mi-au făcut un nume.
destinul şi te mai încălzeşte flacăra „Prometeu”-
tata, profesor şcolar şi el. Probabil că vocea mea Cahul, fără o pregătire specială şi fără studii – Acest nume, dragă Maria, ţi l-ai făcut
lui nostrum la distanţa de mii de kilometri?
tremurândă a plăcut publicului, deoarece peste muzicale de până atunci şi mai departe… să mă prin muncă asiduă, prin energia ta nestăvi-
câtva timp am fost scoasă şi pe scena satului din bucur de o asemenea încredere şi apreciere. Iar lită, prin puterea ta de creaţie, prin devota- – Sunt studentă la Institutul Naţional de Ştiinţe
micul nostru cămin cultural. una dintre cele trei piese ale inimosului Dumitru mentul, dar şi prin nestinsul dor pe care-l Aplicate, Şcoala de Inginerie-Informatică din ora-
Ceva mai târziu m-au luat la un festival Gheorghiţă – „Mă făcui, maică, frumoasă” – porţi cu tine ca pe o icoană făcătoare de mi- şul Lyon, Franţa.
raional din Vulcăneşti cu prilejul unei nuni şi dătătoare de forţe creatoa- Pentru francezi este mult mai prestigios să în-
aniversări oficiale. re nesecate pentru arta noastră veţi la o Şcoală de Inginerie decât să fii absolvent
Apoi a urmat stabilirea părinţi- populară, pentru baştină, pentru al unei universităţi, pentru că, după cinci anii de
lor mei în oraşul dunărean Reni, unde casa părintească. studii, ai ocazia să faci direct doctoratul. Cristina Arhiliuc,
cântam deja pe o scenă mai mare. Iată – Nu ştiu ce aş mai putea adău- Faptul că am ajuns studentă în Franţa se dato- absolventă a Liceului
că vine şi anul 1963. Eram studentă ga aici decât o spusă plină de sens şi rează şi Liceului „Prometeu” pe care l-am absolvit. „Prometeu”, în prezent
la Şcoala Pedagogică din Cahul. Aco- înţelepciune a lui Nichita Stănescu. De multe ori merg pe străzile din Lyon şi-mi – studentă la Institutul
lo am făcut primii paşi spre scena cea El era convins că folclorul nostru amintesc cu drag de anii în care am învăţat la „Pro- Naţional de Ştiinţe
mare, adică cea profesionistă. Acest românesc, muzica noastră populară meteu”. Îmi dau seama cât este de importantă, to- Aplicate, Şcoala de
segment de timp din viaţa mea a fost sunt la fel ca nestinsul dor de a te în- tuşi, şcoala unde ai învăţat. Inginerie-Informatică
unul deosebit: profesorul meu de mu- toarce mereu şi mereu acasă. Liceul m-a modelat într-un fel în care atunci nu din oraşul Lyon, Franţa
zică Constantin Bogdan, observân- – Ca să vezi, mi-ai atins o coar- mi-am dat seama. Veneam cu drag la lecţii şi îmi
du-mi specificul şi timbrul vocii, m-a dă sensibilă a sufletului, amintin- plăcea să învăţ, iar acest lucru se datora şi profeso-
condus la Casa Raională de Cultură du-mi involuntar despre casa mea rilor care s-au implicat în educaţia noastră.
din Cahul, unde închiria spaţiul un taraf părintească din Cernăuți. Pre- Se pregăteau tot timpul serios de ore, venind mereu cu iniţiative şi idei noi.
lăutăresc cu fermecătoarele noastre in- textul mă face să te întreb dacă Felul acesta al lor de-a fi m-a motivat şi pe mine să-mi doresc să fiu cea mai bună.
Am participat cam la toate concursurile şi olimpiadele care s-au organizat.
strumente tradiţionale – fluierul, cava- îţi aminteşti despre plecările tale
N-am câştigat de fiecare dată, dar am reuşit să obţin şi locuri de frunte.
lul, ţambalul, cimpoiul. spre Bucovina mea natală.
În 2012, am participat la Olimpiada Internaţională de Limba Română de la
Acestea, fiind puse pe treabă, mă – Mai întâi, o remarcă: am avut Baia Mare (România). Am luat atunci locul trei. A fost o performanţă, pentru că se
impresionau profund prin coloritul lor turnee în multe ţări ale lumii: SUA, dădea câte un singur loc de 1, 2 şi 3. Au participat liceeni din România, Republica
cumva mioritic, rustic al muzicii autoh- Anglia, Franţa, Grecia, Portuga- Moldova, Ucraina, Macedonia, Bulgaria…
tone din sudul ţării. lia, România, Germania, Polonia, Atunci m-am bucurat mult pentru că am obţinut acel loc, dar şi pentru faptul că
Pe parcurs, înţeleptul meu dascăl Cea mai fericită bunicuţă, Maria Sarabaş, lângă odoraşele sale – Vietnam, Cuba, Ţările Baltice, Asia s-a pronunţat şi numele liceului meu, „Prometeu”.
Constantin Bogdan mi-a făcut prime- nepoţica Măriuţa şi nepoţelul Gheorghiţă. Mijlocie… Am fost invitată şi la Prin aceste participări la concursuri şi olimpiade am încercat să răsplătesc într-
le trei aranjamente cu taraful, care, de Jocurile Olimpice Mondiale, am un fel direcţia şi pe profesorii care au investit în mine.
fapt, au şi însemnat „botezul” profesional pro- s-a dovedit a fi una din pietrele de temelie a vi- evoluat cu celebrele noastre orchestre „Flu- Îmi amintesc cu zâmbetul pe buze mai ales de lecţiile de istorie. Chiar dacă
priu-zis de mai târziu. Eu mă simţeam în culmea itoarei mele cariere de interpretă profesionistă. ieraş”, „Folclor”, „Mugurel”. Dar sufletul şi mulţi dintre noi înainte de fiecare oră spuneam: „Of, iarăşi istoria!”, astăzi îmi dau
fericirii. Doar acele câteva piese – „Hăulita ol- – Şi ce a urmat după lansarea acestui amintirile mă leagă în special de Bucovina, de seama cât este de important să o cunoşti.
tenească”, „Pe câmpul cu flori”, „Bondiţa”, cântec, care tot atunci a devenit şlagăr, el Ţara Fagilor, de satele româneşti, aşezate ca niş- Faptul că învăţăm evoluţia unei societăţi din cele mai vechi timpuri ne-a aju-
„Lele, lelişoara mea” – mi-au marcat şi mi-au rămânând în topul celor mai solicitate cereri te salbe de-a lungul Prutului, pe văile şi colinele tat să înţelegem societatea de astăzi. Am pătruns în tainele istoriei împreună cu
încurajat paşii spre nesecatul folclor autentic. din partea radioascultătorilor şi telespectato- subcarpatice, care m-au primit ca pe o fiică a lor. domnul profesor Iuraşcu. Modul lui de predare era foarte interesant, pentru că el
Bineînţeles că eram influenţată de folclorul rilor până în ziua de azi? Pentru tot restul vieţii îmi va rămâne în inimă nu doar ne preda lecţia, dar încerca să ne şi arate logica faptelor întâmplate. Aveam
oltenesc, mai ales de vocea Mariei Lătăreţu. Nu – Păi, a venit şi anul 1965. Ministerul Cul- amintirea cum am fost primiţi noi, soliştii Nina foarte multe dezbateri, ne propunea să venim fiecare cu soluţii proprii în probleme-
mă jenam deloc când uneori mi se reproşa că turii organizase la Filarmonica de Stat din Chi- Ţurcanu, Gheorghe Ceremuş, Luminiţa Ca- le discutate. Acest lucru ne-a ajutat să înţelegem mai bine ceea ce învăţam.
eu cânt „prea olteneşte”. Şi aveau dreptate, în- şinău primul concurs republican al vocaliştilor, luta, regretatul Vadim Gheorghelaş, subsem- Dacă nu cunoşti istoria, lucrurile care s-au întâmplat în trecut, nu poţi înţelege
trucât adevăraţii mei idoli de pe atunci erau Ion unde mi s-a dat Premiul Mare. Eram măgulită, nata, acompaniaţi de Orchestra „Doina Mol- nici ce se-ntâmplă astăzi cu tine, cu societatea.
Luican, Achim Nica, Maria Tănase – regina primeam felicitări sincere din partea unor perso- dovei”, sub bagheta distinsului dirijor Vasile Vasile Bejan a fost pentru mine mai mult decât un simplu profesor. Mi-a insu-
cântecului românesc, şi ceva mai târziu – Ma- nalităţi cu renume din domeniul culturii, precum Goia, în Sala Mare a Filarmonicii din Cernăuţi, flat dragostea pentru matematică şi m-a ambiţionat să învăţ.
erau celebrii Serghei Lunchevici, prim-viorist unde publicul entuziasmat ne-a aplaudat minute Domnul profesor Baltag ne-a pregătit pentru olimpiada de matematică, ne-a dat
ria Ciobanu.
şi dirijor al Orchestrei „Fluieraş”, compozitorul în şir. sfaturi pentru facultate şi s-a implicat mult în viaţa noastră.
– Aş vrea să te mai întreb când ai devenit
A fost un ghid pentru noi, care ne-a îndrumat şi sufleteşte.
interpretă profesionistă, cu actele în regulă, Şico Aranov, Nicolae Sulac, cel care ulterior Am cântat cu lacrimi în ochi, fiindcă eram Dirigintele noastre: doamna Beiu, profesoară de limba rusă, şi dna Lungu,
cum s-ar spune? m-a invitat în orchestra sa „Lăutarii”. A fost conectaţi la acelaşi registru al spiritului şi al
nişte suflete extraordinare, au manifestat mereu înţelegere şi susţinere în tot ce-am
– Evenimentul a debutat în anul 1964. Pre- o cotitură crucială în scurta mea pe atunci bi- simţirii noastre româneşti. făcut.
supun că modestele mele succese anterioare ografie de artistă, cu toate că ceva mai târziu, – Şi, în final, te mai întreb: ce-ţi doreşti în N-am s-o uit nici pe doamna Voroniuc, profesoară de franceză, îl remarc iarăşi,
au ajuns la Chişinău, dacă în acel an redacţia la începutul anilor ‛70, eu urmam Facultatea de acest an, 2018, care şi-a făcut primii paşi spre domnul Iuraşcu, cărora le datorez şi lor foarte multe.
Postului de Radio pentru Tineret „Luceafărul” Filologie a Universităţii de Stat din Chişinău. nebuloasa Universului fără margini? Profesorii n-au fost doar cadre didactice, au fost mai întâi de toate Oameni.
l-a delegat pe redactorul Petru Dudnic la Cahul – Rezultă, credem noi, că impresionanta – Este anul pe care toţi românii l-au numit M-am simţit la acest liceu ca acasă, ca într-o familie mare.
pentru a înregistra cu echipa de creaţie câteva carieră a ta de mesageră înzestrată a muzicii Centenarul Unirii. Visul meu sacru Am tot respectat pentru domnul director Aurelian Silvestru, pentru doamna
cântece de ale mele, acompaniate de Orches- populare, care se măsoară cu cei 60 de ani este să dispară această vamă între noi – cei de directoare Larisa Silvestru care au avut întotdeauna încredere în mine şi m-au sus-
tra „Izvoraşul” de pe lângă Casa Raională ai tăi de muncă istovitoare pe făgaşul artei, aici, şi fraţii noştri de peste Prut. Iar speran- ţinut.
de cultură. Ceva mai târziu, fiind puse pe post, pe care o slujeşti cu dăruire, încape cu toa- ţa mea rămâne una: să credem cu toţii că vom Au fost persoanele care au cerut parcă mereu mai mult de la mine, iar eu am
reacţia radioascultătorilor chiar că a fost una tă zestrea ei în „scrinul” neobişnuitului tău apuca clipa când ne vom vedea Ţara reîntregită. încercat să nu le dezamăgesc, să mă ridic la nivelul aşteptărilor.
neaşteptată pentru mine: scrisorile veneau una destin. Aşa-i? – Îţi mulţumesc şi te admir pentru opti- Când se organizau lansări de carte sau anumite concursuri, doamna Larisa Sil-
după alta pe adresa redacţiei de la Chişinău, ele – Eu ştiu un singur lucru: cea mai mare mismul tău mobilizator. La mulţi ani! vestru îi spunea mereu doamnei Lungu: „Să meargă şi Cristina Arhiliuc!”
m-au găsit şi pe mine tocmai la Cahul. avuţie pe care o are poporul român este această Îmi amintesc că odată trebuia să ţin un discurs. Aveam nişte emoţii imense, îmi
Tot atunci m-a auzit la radio şi remarca- zestre despre care ducem vorba, este Tezaurul Mihai MORĂRAŞ era frică să nu am trac, dar când am ajuns în faţa publicului, cuvintele parcă s-au
bilul compozitor şi acordeonist Dumitru nostru folcloric, muzica populară, din ale cărei rostit singure. Am reuşit pentru prima dată să stabilesc o anumită conexiune cu
sala şi acest lucru m-a bucurat.

EUGEN DOGA – ACASĂ!

Ningea lin şi frumos, cum n-a mai nins în
iarna asta pe la noi...
Oraşul era parfumat de valsul fulgilor, de
parcă cerul îşi coborî fruntea brodată, plecân-
du-se în faţa celui ce singur este mister dum-
nezeiesc. E copilul cerului, sau poate înger
coborât pe pământ şi venit anume în ajun de
M-a scos ades din beznă şi tăcere,
Cu voalul cântului obrazul mi l-a şters,
Când m-am pierdut în timp, mi-a dat putere,
Când am căzut, m-a ridicat de jos.
MUZICA LUI
Pe-ntreg pământul sună,
Amesctec de bucurie La anul urmează să mai obţin o diplomă, pe lângă cea de inginer, la o Universi-
tate din Germania, ceea ce implică un proiect de cercetare şi o diplomă de master.
Dacă voi găsi un subiect care să-mi placă, poate voi face şi doctoratul.
L-am surprins mulţumit şi împă- Franţa însă nu este ţara unde îmi doresc să rămân. Chiar dacă culturile noastre
cat. seamănă, este ceva care lipseşte… Îmi lipseşte ceea ce numim noi Acasă.
A ridicat privirea uimită şi mi-a Dacă mi s-ar întâmpla să fiu într-o sală mare, unde s-ar afla direcţia şi cadrele
sărutat mâna. Apoi adăugă: ,,E imnul didactice de la Liceul „Prometeu”, le-aş spune:
muzicii mele!” „Mulţumesc. Mi-aţi dat aripi!”
Am explodat de emoţie. Era un Pentru conformitate: Doina DABIJA
moment dintre acelea în care te năpă-

sărbători să ne colinde sufletele ,,îngheţate”,
sau să ne semene cu gânduri senine şi visuri
frumoase.
A plămădit Dumnezeu în el, pe lângă toate
calităţile frumoase omeneşti, şi pe cele de
,,Înger” şi ,,Păstor”.
Pe coridoare se simţea o atmosferă festivă
de o importanţă majoră. Jurnaliştii deja erau în
aşteptarea Maiestrului, la fel ca spectatorii de
toate vârstele ce forfoteau pe lângă standurile
,,Doga”.
A venit.
Avea o privire ce-i trăda oglinda sufletului
în care încăpea o lume, сu un zâmbet specific
şi frumos, care emana lumină.
După o mică conferinţă de presă, admi-
ratorii au dat buzna după autografe, poze de
istorie sau pur şi simplu pentru a vedea îndea-
proape cum arată VEŞNICIA.
M-am apropiat şi eu.
Aveam cu mine o carte ,,Vieru”, pe care
o luasem cu două zile înainte de la tipografie,
este încă într-o variantă de lucru, dar momen-
tele istorice care nu se trăiesc la timp nu se mai
trăiesc niciodată…
I-am spus că vreau să-i dăruiesc o carte, în
care i-am dedicat o poezie. Am răsfoit şi i-am
arătat poza unde stă îngândurat în faţa unui lan
de flori scăldat în răsăritul soarelui. I-a plăcut
enorm. M-a rugat să-i citesc poezia. Am ac-
ceptat cu plăcere.
Cât am citit a stat cu urechea lui ageră
aplecată lângă vorba mea.
MUZICA LUI
M-a răscolit de zeci de mii de ori,
M-a îngropat în tihnă şi lumină,
M-a-ntors pe dos, aripi mi-a dat de zbor
Frumoasa-i muzică blajină şi divină.
MUZICA LUI
E zvon de mănăstire,
MUZICA LUI
E soare, stele, lună,
Ea-i pace, linişte, credinţă şi iubire.
Ea-i ghiocei în plină primăvară,
Ea-i lanul cel de grâu înrourat,
Ea e parfum plăcut de lăcrămioară,
Ea-i valsul frunzelor de toamnă legănat.
MUZICA LUI –
Izvor frumos de viaţă,
E valsul fulgilor în seară de Crăciun,
MUZICA LUI
Sunt zori de dimineaţă,
MUZICA LUI
E suflet de Om Bun.
Îţi Mulţumim, Maestre !
Ne-nchinăm !
Că ai ales de te-ai născut în Ţara mea !
Îţi Mulţumim, Maestre, c-ascultăm
,,Gingaşa şi tandra fiară a mea” !
MUZICA LUI
Pe-ntreg pământul sună,
MUZICA LUI
E zvon de mănăstire,
Ea-i maica mea acasă când ne-adună,
Ea-i gând frumos de dragoste, iubire.
MUZICA LUI –
Izvor frumos de viaţă,
E valsul fulgilor în seară de Crăciun,
MUZICA LUI
Sunt zori de dimineaţă,
E zâmbet de copil, e suflet de Om Bun !
(20 septembrie 2017) a fi contemporanii acestu-i gigant...” al Muzicii.
desc emoţiile şi nu reuşeşti să le stăpâ-
neşti prea simplu.
Mi-a propus să urc pe scenă şi să
citesc poezia, am ezitat din timiditate.
Eram prea emoţionată.
…Concertul a început cu un film
documentar despre Maestru în limba
rusă. Regret, adăugă Maestrul, în lim-
ba română nu e niciun film.
Vreau să-i întreb pe cei ce fac atâtea reporta-
je, filmuleţe sau chiar seriale întregi despre „moş
Ion şi mătuşa Ileana”, despre fleacuri de mo-
ment, sau reclame: chiar nu v-a învăţat nimeni să
alegeţi valoarea şi greutatea momentului ?!
A vorbit Maestrul cu durere despre multe
lucruri, chiar şi despre faptul că are scrisă atâta
muzică, dar nu se grăbeşte nimeni s-o pună în
scenă, cum este chiar opera „Luceafărul”, scrisă
acum douăzeci şi cinci de ani, şi multe alte lu-
crări care aşteaptă să ne bucure auzul. Ne-a mai
mărturisit că 80% din toată muzica scrisă încă
n-a răsunat niciodată!
Şi mă întreb acum şi pe mine, şi pe voi – сum
educăm generaţiea care creşte? Dacă o văduvim
de frumos, trâmbiţăndu-i mereu rap hip-hop, sau
în genere „cântece” din două note muzicale şi
două vocale? Cum o educăm? Ce educăm? Şi ce
aşteptăm să primim în schimb?
Prezentatorii au repetat de câteva ori că aceas-
tă întâlnire a fost organizată de Federaţia Rusă.
Oare unei mame nu îi e dor de fiii săi, ci tre-
buie cineva să ni-i trimită acasă? Oare chiar e
atât de tipic să aşteptăm să treacă „dincolo”…
pentru a-i da valoarea, importanţa şi greutatea
cuvenită ACASĂ? Ştiu că, dacă l-am invita, fie
cât de des, dintre toate invitaţiile de pe glob, le-
ar da prioritate celor de acasă. Mi-e ruşine... Mă
doare şi pe mine ca pe toţi cei ce respiră boarea
de vapori a acestui neam...
Oare Adevărul nu e unul ?
Ne-a stropit cu agheasma veşniciei pe noi
toţi acei martori ai unui moment istoric. Trăiesc
şi „trăim sentimentul adevăratului privilegiu de
Apoi ne-am scufundat în lumea visurilor.
A cântat Măria Sa!
Au dansat şi au cântat şi mulţi alţi invitaţi la
această întâlnire istorică.
I-a plăcut „scârţâitul” (E. Doga) la vioară al
picilor de la Şcoala de Muzică din Bălţi, pe care
i-a încurajat şi, desigur, al celor ce mânuiau in-
strumentele cu virtuozitate. Au fost voci minu-
nate ce l-au măgulit.
A durat cu o oră mai mult decât era planifi-
cat. Spectatorii erau însetaţi de muzica lui şi de
sufletul Doga, cu atât mai mult, cu cât a mărturi-
sit că nu a mai fost pe la Bălţi de vreo 30 de ani.
Oare nu-i prea mult ? Pentru un fiu care trece
prin poartă de atâtea ori? Fac matematică să ştiu
când va mai fi invitat...?!
Îşi dă oare seama Republica Moldova cât de
bogată este prin acest copil de geniu venit din
Mocra în lumea muzicii cu o singură cămăşuică
şi papuci cu tălpile găurite pentru a cuceri lumea
muzicii şi a obţine triumful ?!
Acest Om, compozitorul Eugen Doga, a tre-
cut prin moarte pe scenă, în timpul concertului,
mărturisise undeva Emil Loteanu, şi spectatorii
s-au repezit pe scenă şi l-au salvat. Este un epi-
sod demn de paginile biblice, fiindcă dragostea
pentru frumos şi forţa divină a muzicii au fost
mai presus de moarte.
L-am aplaudat îndelung în picioare, nelăsân-
du-l să plece…
Muzica lui a coborât lumină în bezna sufle-
telor noastre.
Vom duce memoria Maestrului în timp, asi-
gurându-i dragostea şi respectul.
Ne-a promis că mai revine.
Deja îl aşteptăm.
Angela Mândâcanu,
Bălţi, 18 decembrie 2017
CULOAREA SOARELUI
M-am pus de-a lungul veşniciei şi am
văzut-o pe Gutiera Prodan lucrând nuanţe
într-o grădină cu flori.
M-am pus de-a latul eternităţii şi am
găsit-o pe Gutiera căutând prin prisma
vegetalului să-şi redobândească trăirile
edenice.
Şi ea este chiar aşa, tainic pornită pe
redobândirea stării pure, pe funcţionalita-
tea elementelor iniţiale pure, pe întâieta-
tea ideii de frăgezime şi complexitate în
mişcarea culorilor, pe reuşita exprimării.
O găseşti pe Gutiera, sigur conlucrând
cu atmosfera şi culoarea, într-o manieră
sentimentală, cuceritoare, unică.
Florile sunt personajele benefice sau
cele mai benefice care permit creaţiei
pictoriţei să redea plinătatea şi sâmburele
roditor al momentului, trăirii sau întâm-
plării.
Vegetalul, lumea firavă a vegetalului,
organizată în elemente şi creştere, ştie,
până a cuprinde perioada descompunerii,
să păstreze feericul, emoţia concretă, ar-
senalul modern al spectrului cromatic de
a călăuzi privirea pe toată întinderea des-
chisă subiectelor şi mesajelor în creaţia
Domniei Sale.
Sunt copleşită de harul folosit de Gu-
tiera Prodan, mă surprind cu emoţii şi cu
gânduri roind, idei şi timpuri. Ea captează
momente de conlucrare armonioasă între
lumea vegetală şi lumea fizică prin emo-
ţii, prin această energie ziditoare de opere
eterne. Prin ea se transmite şi se redă în-
tocmai unitatea revendicătoare a inspira-
ţiei. Poate unii vor sta nedumiriţi privind
lucrările: rădăcini, margine de univers,
dimensiuni infinitivale, cărări nebătători-
te, comunicări telepatice, elixirul tinereţii,
eternităţii, de fapt, toate lucrările semna-
te de Gutiera Prodan, pentru că ele au un
nume, un titlu, iar, admirându-le, vezi,
că, pictoriţa a însăilat nişte contururi de
flori, o înflorire misterioasă care naşte şi
naşte idei şi bucurii.
Subiectul ei nu sunt florile. Florile
sunt geamul prin care se văd subiectele,
lucrurile, întâmplările, stările, anotimpu-
rile.
Sărutul soarelui, are Gutiera o lucra-
re cu acest titlu, care mi-a sugerat o idee
demnă de un certificat de naştere al picto-
riţei, că ea s-a născut doar datorită faptu-
lui că a fost sărutată de soare şi a primit
lumina lui răvăşită peste lumea vegetală
şi ne-o dăruieşte nouă prin muzicalitatea
sau fenomenologia exprimării florilor, a
formelor lor, a petalelor, a culorilor şi a
formulelor cromatice personale, mişcările
sau tainele, relaţiile născut e din ameste-
cul de culori.
E un stil al intimităţii feminine, de a
vorbi şi a prezenta etic şi estetic viaţa cu
manifestările ei conjugate – cauzal, tem-
poral, spaţial şi modal.
E un stil al frăgezimilor care exprimă
necesitatea trainică a conţinutului lucru-
rilor, necesitatea eliberării de comoara
lăuntricului. Catalogul semnat de Gutiera
Prodan l-aş numi cartea poemelor pictate,
iar pe Gutiera aş numi-o Culoarea soa-
relui.
Ecaterina NEGARĂ
Nr. 2 (3775), 11 ianuarie 2018
Reportaje-amintiri din Raiul Copilăriei
C um să nu te
tenteze să
citezi din celebrele
„Amintiri din copilă-
rie” ale bunicului Ion
Creangă din Humuleş-
tii de pe buza Ozanei
atunci când este vorba
despre propria ta copi-
lărie? O fac cu cea mai
mare plăcere chiar din
capul locului: „Stau câ-
teodată şi-mi amintesc
ce vremi şi ce oameni
mai erau în părţile
noastre pe când înce-
Elena Tamazlâcaru pusem şi eu, drăguliţă-
Doamne, a mă ridica
băieţaş la casa părinţilor mei...”. Aşa ar fi putut începe
una dintre mai multele miniaturi ale cărţuliei pe care o
ţin în mână (e vorba de volumul Fântâna babei Ileana
de Alexandru Grama, apărută în toamna lui 2017), scrisă
de unchiul meu pe linie maternă. Cât priveşte citatul: ce
curgere dumnezeiască, firească a cuvintelor, ce plasare a
începutului de acţiuni, dacă putem spune aşa, a începu-
tului derulării amintirilor, desfăşurării lor! Ce strategie a
dispoziţiei gândurilor şi succedării lor în spaţiul vrăjit al
povestirii care abia urmează a se desfăşura, a mărturisirii
şi împărtăşirii cu sfinţenia timpului când părinţii erau ti-
neri, sănătoşi şi frumoşi, iar tu erai un copil năzbâtios şi
fără de griji! Faţă în faţă cu destinul ce ţi se deschide, cu
micile şi marile bucurii ale zilelor lungi-lungi, cu şotiile şi
năzbâtiile pentru care, se pare, chiar eşti creat!
Dar, dragi prieteni, asta e soarta geniilor şi a capodo-
perelor! Să existe într-o cultură, să funcţioneze în ea, să
fie citite, cinstite şi promovate!
De Sandu, de fratele mamei, mi se leagă primele
amintiri: ele sunt aici, în memoria mea, în acest original
album video cam confuz de timpuriu ce este, cred, de alte
câteva imagini legate de casă, de Mama, de agudul din
faţa casei...
La răscrucea drumurilor, în centrul satului, ţin minte
foarte multă lume adunată şi care mulţime aşteaptă ceva.
Mai mulţi flăcăi sunt îmbrăcaţi în costume albe, din cap
până în picioare. La un moment dat de noi se apropie unul
dintre ei şi-mi spune ceva, îmi întinde o bomboană... Eu
mă apuc repede şi mă ţin de fusta mamei...
– Lenuţă, nu-l recunoşti pe Sandu?! E Sandu nostru...
Ia bomboana...
Acest tablou aproape alb-negru îmi persistă... Abia
acum îmi dau seama că acea cinstită adunare de oameni
înseamnă, cel mai posibil, petrecerea artiştilor amatori de
către întreg satul la un festival sau concurs zonal, poate
republican – la Bălţi ori la Chişinău... Iar Sandu cânta în
cor şi juca în spectacolele de teatru la Club, cum i se spu-
nea Căminului Cultural, unde se mai proiectau şi filmele,
cel de până la Palatul de Cultură. Tot de acea perioadă ţine
şi amintirea despre un concert al Ansamblului Joc, care
îşi desfăşura iureşul sau calmul mişcărilor în semicercul
din faţa conacului boierului Pommer, situat în zona de
sus, cea englezească, a vestitului Parc din Ţaul... Specta-
torii stăteau în picioare, în semicerc şi ei, avându-şi copiii
în faţă, iar dansatorii ieşeau din clădire pentru a dansa,
apoi se retrăgeau în holul conacului pentru a-şi schimba
costumele. Iar Dansul fetelor ori Jocul fetelor, ori cum se
mai numea el, era unul cu atribute apetisante – manipulau
nişte romantice coşuleţe din lozie, împodobite cu butafo-
rice vrejuri de viţă-de-vie şi cu câte un ispititor şi săltăreţ
strugure, atârnând peste margini... Şi-i spuneam Mamei
că vreau poamă... Şi Mama îmi repeta cu blândeţe că poa-
ma ceea e de jucărie, nu se mănâncă...
Apoi...
Peste un an-doi sunt ceva mai măricică şi stau cu
Mama la tătuca. Sandu munceşte la contabilitate, citeş-
te şi fotografiază, Tătuca – cu treburi pe lângă casă, iar
Nicolae, mezinul familiei, se pregăteşte de armată. Va
ajunge într-o unitate militară de pe râul Lena din imensa
Siberie, va construi hidrocentrala de la Bratsk, de unde
se va întoarce cu picioarele bolnave... Şi cu o pereche de
papucei îmblăniţi pentru mine. Nici atunci, nici mai târziu
regimul sovietic nu va recunoaşte că soldaţii lucrau în apa
rece ca gheaţa, având în picioare doar cizme din pânză
impermeabilă sau gumă şi niscaiva obiele ciuruite... Nu
vor recunoaşte că au înrolat tineri sănătoşi, dar au eliberat
la vatră invalizi şi viitori invalizi... Nici numărul acelor
adevărate victime nu-l vom cunoaşte, nu li se vor recu-
noaşte drepturile. Unchiul meu Nicolae, Colea i s-a spus
şi i se spune în familie, este unul dintre ei... A lucrat după
armată mai mulţi ani la construcţia de drumuri, apoi, când
n-a mai putut, a rămas acasă... Sandu, după ani şi ani de
insistenţe şi eforturi supraomeneşti, poate, i-a obţinut o
pensie aproape ridicolă. Dar, o pensie pe caz de boală, nu
de invalid al Armatei Ruse. Şi până astăzi Colea nostru
este grija cea mare a familiei – a citit cam tot ce s-a gă-
sit prin Ţaul, a jucat dame şi şah cu toţi amatorii şi greii
genului de prin sat şi de prin satele învecinate, pierzând
puţine partide...
Dar sunt amintirile din copilăria mea şi din tinereţea
lui Sandu. Un fragment de arbore genealogic nu strică.
Tatăl său şi bunicul meu Dănilă era fiul lui Toader şi al
Profirei Grama. Bunica Maria (Maşa i se spunea în fa-
milie şi în sat) era fiica lui Oachim şi a Ioanei Bordeianu.
Au avut mai mulţi copii: pe Xenia (Axinia, în actul meu
de naştere numele Mamei este scris Xenia şi patronimicul
Danilovna Tamazlâcaru, după „moda” de atunci), Pana-
ghia şi Eufrosina, apoi băieţii Alexandru şi Nicolae. Au
mai avut un copil, pe Petru, dar care a murit de prunc.
Sandu a crescut un flăcău frumos, vesel, harnic şi foarte
cumsecade – exact cum îi stă bine să fie unui om ieşit din
familiile patriarhale, tradiţionale, de cândva. E sufletul
şezătorilor şi al întâlnirilor la nunţi şi petreceri, vornicel
de onoare alături de alţi câţiva prieteni ţăuleni – regretaţii
Victor Gordea, Vasilică Goncear, Ionică Iurcişin sau Nică
Secretarul, Valentin Guţu... Era o echipă de tineri educaţi
în interbelic, formau o adevărată elită intelectuală a satu-
lui. Avea o caligrafie foarte frumoasă şi în permanenţă era
rugat să copieze un text-telegramă pentru un şef sau al-
tul... Dosarele anuale ale gospodăriei conţineau şi pagini
scrise de mână, caligrafiate măiestrit de Sandu... Diferite
registre importante de conturi, imense arhive ale gospo-
dăriei erau şi ele în grija lui Sandu, graţie şi caligrafiei sale
impecabile.
Plimbările prin sat şi prin parc cu aparatul de foto-
grafiat la sărbători şi în zilele de odihnă adunau imagini,
imagini şi iar imagini: peisaje din parc şi din sat, portrete
de grup şi portrete solo... Eram şi eu de multe ori alintata
fotografului personal, într-un fel, fie că erau cadre de aca-
să, fie că mă întâlneam cu colegele de clasă şi prietenele
duminica „în centru”, cum i se spunea pe bună dreptate
centrului satului, când veneam la film, la proiecţia de la
Literatura şi arta
ora cinci. Ţin minte momente de fotografiere pe neprins
de veste, cum ar veni: Mama brodează o „dorojcă” sau
„doroşcă” (stil franţuzesc, cunosc azi), pe prispă, la colţul
dinspre mătuşa Sofronia, aşezată pe un scăunel. E toamnă
târzie ori primăvară devreme. Vine Sandu de pe undeva,
o vede pe Mama lucrând cu inspiraţie, şi hop! – o foto-
grafiază. Iar Mama: Sandu, da nu vezi că am de lucru?!
Şi şalinca o am pe-o parte! Nu vedea! Avea de imortalizat
cadre inedite!
Tot acolo eram eu şi Tamara Grama, colega de clasă
şi vecina de peste gard, dinspre asfinţit: ne fotografiază
şi pe noi, îmbrăcate în haine de joacă, de copii de ţară, cu
pantaloni largi-largi, strânşi la talie şi glezne cu elastic...
Sau, la acelaşi colţ de casă stau la fotografiat două Lenuţe:
eu şi verişoara mea, fiica nanei Liuba şi a lui nanu’ Costi-
că Ciobanu, nănaşii de cununie ai lui Sandu, nana Liuba
fiind fiica fratelui bunicii, a lui Iftenie şi a Frăsânei. Cred
că era pe la Duminica Mare şi mergeam undeva cu toţii în
mod organizat – poate în satul vecin, Donduşeni, la Aneta
şi Vasile Şoronga ori Şurunga, sora mai mică a Bunicii.
Cu vreo ocazie foarte importantă, dar nu am reţinut-o!
Verişoara mea era îmbrăcată în ceva roz-pal cu picăţele
mărunte, avea pălărie frumoasă, iar eu port o rochiţă albă,
cu floricele brodate de mama pe la poale – în cerc rar, mo-
delul „festival”. Deşi am afişat un zâmbet abia sesizabil,
am şi o problemă evidentă: până a ne porni unde ne-am
propus cu toţii, am căzut în iarba de lângă casă şi mi-am
înverzit pantalonaşii gen şort scurt, un fel de jupon: bate
vântişorul sprinţar, aleargă copila, urcă într-un copac...
Iată că totul e compromis şi rochiţa albă trebuie comple-
tată cu... pantalonaşi negri. Nu era cazul să se vadă, dar
aparatul de fotografiat certifică prezenţa lor de-o şchioapă
bună, iţită de sub rochiţă! Aceleaşi verişoare, alte rochiţe –
acompaniem fericite o mireasă – pe Lida mătuşii Frăsâna,
altă soră a lui moş Iftenie şi a Bunicii, care-i mireasă foarte
frumoasă la început de septembrie şi de an şcolar, îndată
după Hram, la Sântămărie, şi eu sunt elevă în clasa întâi.
Altă dată, să fie prin ’63, prin ’64?!! Sandu a găsit
meşteri, printre care e şi Iftenie Bordeianu, unchiul din-
spre mamă, adică fratele Bunicii mele, şi schimbă acope-
rişul de şindrilă al casei, o învelesc cu ardezie. Şi cum să
nu imortalizeze momentul?! Dar, mare necaz: Bunicul nu
se lasă prins în cadru şi pace! Fotograful încolo, fotogra-
ful încoace. Nimica. A trebuit Sandu să recurgă la un şi-
retlic: a ieşit în drum ca să vorbească ceva cu un trecător,
adică, şi a strigat de acolo spre lucrători. Bunicul, care era
gata să urce pe scară, a întors capul şi... Aşa a şi rămas,
poate unica dată, într-o fotografie! Şi seamănă izbitor cu...
Constantin Brâncuşi!
Încă un moment: mă întâlneşte cu câteva colege în-
tr-o duminică în zona de agrement a satului – conacul lui
Pommer, lângă un chioşc de presă, azi, cică, în tot raionul
nu se mai găsesc asemenea însemne ale civilizaţiei, cu
regret. Nu ştiu dacă s-a păstrat pe undeva cadrul cu cole-
gele de clasă, dar „portretul meu solo”, în picioare, lângă
colţul luminat al chioşcului – da! Am rochiţă curechie de
mătăsică, o culoare frumoasă ce dă spre bobocel, cum i se
spune verdelui fraged pe la noi, o culoare de interferen-
ţă poate, presărată cu crenguţe de salcie cu frunze de un
verde întunecat. Eram tare pe piaţa modei, cum s-ar zice:
Mama îmi cosea la o maşină marca Singer rochiţele, uni-
formele şcolare, guleraşele şi şorţurile... Fotografia e alb-
negru, dar amintirea ori amintirile mele au prins culoare!
Am mai crescut.
La fel de mare-mi era bucuria când venea Sandu aca-
să şi se pregătea de developat... Adică, de făcut fotografii.
Avea, la început, laboratorul foto instalat în iatac, iarna îşi
aducea „sculele” în odaia mare... Locul unui impunător
proiector era chiar în ungher, sub icoane. Participam şi
eu, nopţile, la acele şedinţe de magie, într-un fel... Încât
nu mă putea lua Mama la culcare...
Putea ore şi zile în şir să discute despre literatură cu
prietenii care veneau la el, sau treceau ca să-l invite să
meargă la dansuri, la film... Căuta, studia şi analiza bi-
ografiile oamenilor celebri Jack London, Lev Tolstoi,
Al. Dumas... Povestea anumite concluzii proprii despre
experienţa lor de viaţă, făcea comparaţii... Ţin minte că
citea, nopţile, „Inimă vrăjită” („Ocearovannaia duşa”) de
Romain Rolland, iar ziua eu luam acea carte de sub perne
şi o tot purtam cu mine, o răsfoiam, imitând pe alocuri şi
lectura în limba rusă!
Aşa încât şi astăzi sunt sigură că prima carte serioasă
citită (lectură foarte originală, de altfel, fiţi de acord!) de
mine este „Inimă vrăjită”! Chiar dacă se întâmplau acele
lecturi în preajma plecării mele la şcoală, în clasa întâi...
Şi cartea era în limba rusă... Unde e colegul meu de clasă,
Stasic, Stanislav Rusu, care, promovând în clasa a IV-a,
a citit „Război şi pace”?! Mi-a făcut replica colegul, în-
tâlnindu-ne pe drumul spre bibliotecă, eu ţinând în mâi-
ni o carte subţirică despre balerina Galina Ulanova, iar
el – unul dintre volumele lui Lev Tolstoi, poate ultimul!
Atunci nu am avut la îndemână replica cu romanul sem-
nat de deţinătorul Premiului Nobel din 1915! O perioa-
dă suficientă am tot discutat în adolescenţa mea despre
romanele lui Theodore Dreiser – „Geniul” şi „Finanţis-
tul”. Încât astăzi mi se par... romane şi cărţile lui Robert
T. Kiyosaki, unul dintre cei mai căutaţi şi citiţi autori
contemporani în domeniul educaţiei financiare în familie
(seria pentru copii şi părinţi, printre care şi „Tată bogat,
tată sărac...”, „Un IQ financiar mai bun...” cu o prefaţă de
Donald J. Trump, un prieten de-al său, ca să vezi!).
Sandu mi-a dat şi ore de grafică ce conţineau noţiuni
de proporţie, de perspectivă... De respectarea anumitor
reguli ale poziţiei mâinii şi creionului la desenat, de in-
tensitate a minei creionului pe parcursul haşurii, ce ţine
şi de calitatea sau duritatea minei, dar şi de intensitatea
apăsării, noţiuni de umbră şi penumbră, de exersare a lor.
Şi până astăzi ştiu de la Sandu a ascuţi creioanele – mina
de cam cinci milimetri, lemnul din juru-i – să aibă doi
centimetri, îngrijit şlefuite în pantă domoală, iar capătul
opus al creionului, precum şi al tocului cu peniţă, cum era
pe atunci – obligatoriu să nu fie roase cu dinţii! Cumpăra
cărţi ce conţineau cursuri speciale pentru cei care înva-
ţă grafica şi pictura fără de profesor... Nu e de mirare că
una dintre fiicele sale, cea mijlocie, Rodica, a studiat la
Colegiul Republican de Arte Plastice „Alexandru Plămă-
deală”. Şi că eu am fost ani la rând caricaturista discretă a
clasei şi a şcolii... Şi că s-a păstrat şi un album de-al meu
cu câteva lucrări în creion şi acuarelă, iar toate caietele
şcolare aveau aplicate pe coperta interioară, pe supraco-
perta albă... amprente personale, sigure, realizate în tuş,
cerneală violetă, foarte intensă, cu irizări fabuloase de un
fantastic verde-auriu sau creion: poziţii ale mâinii cu ma-
nichiură perfectă, ochi încondeiaţi, buze puhave, modele
de rochii şi pantofi cu toc-cui de 12-13 cm, de care tocmai
acum sunt foarte interesate doamnele şi domnişoarele!
Nu ţin minte dacă desenam şi ochelari! A jucat cu mine
dame şi şah, mi-a altoit dragostea pentru acest joc al min-
ţii, mi-a dat noţiuni de tenis de câmp şi de badminton...
Vorbea cu mine o frumoasă limbă literară, îmi sugera
lecturile importante, filmele pe care să le vizionez. Tătuca
avea, pe o etajeră albastră, un aparat radio mare, „acom-
paniat” de două imense baterii cam cât procesoarele cal-
culatorului şi găsea, duminica, postul de radio Bucureşti,
şi ascultam emisiuni pentru copii: îmi amintesc o poves-
te despre un băieţel care-şi bucura bunicii prin faptul că
foarte repede creştea şi încălţămintea i se făcea mică, în-
cât aproape săptămânal trebuia să-i cumpere sandale. Şi
erau întrebaţi copiii, noi, auditoriul, ce cred despre acest
caz?! Poate să-i recomande băieţelului să-şi taie săptămâ-
nal unghiile la picioare şi mâini! Şi cunoaştem cu toţii
cu cât greu ne supuneam şi noi, şi copiii noştri, şi nepoţii
acestei proceduri igienice!
Făcea gimnastică – o practică şi azi – şi mă sfătuia şi
pe mine să-i urmez exemplul. Avea şi nişte aparate – două
mânere legate cu două-trei sfori elastice, pe care le întindea
îndoind sau dezdoind braţele, şi care scârţâiau foarte inte-
resant, încât în familie aşa i se şi spunea, în glumă, gim-
nasticii – face „scârţâială”! Astfel încât la formarea mea,
am ferma certitudine, a contribuit din plin, Sandu fiindu-mi
model alături de Mama, de câţiva profesori... Ulterior la
modele s-au adăugat şi nume mari din cultura noastră.
Şi acum, când ne întâlnim, imediat aduce vorba de
ultimele lecturi! Se interesează de o carte sau alta, de
un autor anume sau de mai mulţi... A insistat să-i găsim
Viaţa începe vineri de Ioana Pârvulescu (un volum ex-
cepţional!), pe care Sorin l-a procurat de la Iaşi... E la zi
cu lecturile din scriitorii noştri contemporani – preferate
sunt romanele lui Nicolae Dabija şi prozele lui Aurelian
Silvestru.
Întreabă ce fel de exerciţii de gimnastică mai ştii, la
ce servesc. Îţi recomandă câteva. Mai recomandă celor cu
care comunică lecturi utile, gen Carnegie şi învăţăturile
sale, cunoaşte plantele medicinale şi le colectează ca să le
transmită, la solicitare, celor ce au nevoie de ele.
A holteit Sandu cât a holteit şi s-a căsătorit la vârsta
aristocraţilor veritabili cu o studentă de la istorie a USM,
cu Daria Avramioti din Căuşeni, o frumoasă şi foarte ci-
tită brunetă. Aşa încât băiatul meu, Sorin, a copilărit şi
este mare prieten cu Natalia şi Rodica, fetele mai mari
ale familiei Grama – Marina, mezina, crescută aproape pe
neobservate pentru mine, fiind cu mai bine de zece ani în
urma „primei echipe”. Cum spuneam şi mai sus: unchiul
meu şi-a urmat în toate marile pasiuni. Şi-a întâlnit la un
hram, la Sântămărie, stil vechi, sufletul-pereche, au con-
struit împreună o casă, au întemeiat în jurul casei o foarte
originală grădină englezească, o livadă, o seră de flori! Şi
de grădină, şi de frumoasa gospodărie îngrijesc cu mare
drag, înţelegere şi tragere de inimă soţii Grama.
Am făcut sărbătorile împreună – când la unii, când
la alţii... Prima zi de Paşte sau de Hram într-un capăt de
sat, la noi acasă, a doua zi – în capătul celălalt, pe Dealul
Fetelor, cum îl numea Sorin, la Sandu şi Daria acasă! Ne-
am bucurat şi întristat împreună – am împărţit bucuriile
şi durerile, căci de toate îţi rezervă soarta. Şi acum, la o
vârstă onorabilă a cuplului, în octombrie trecut s-au făcut
45 de ani de căsnicie, tot munca este principala şi respec-
tata ocupaţie a lor. Iar roadele muncii bucură şi sufletul
gospodarilor, şi pe al copiilor, şi pe al oaspeţilor, dar şi
beciul cu cele câteva butoaie şi balerci, ce tronează mân-
dre peste recolta de cartofi, varză, sfeclă roşie, morcovi
şi oastea de borcane... Oaspeţii – fie că se adună copii
de prin lume: Natalia cu Federico vin din nordul Italiei,
Rodica cu Mitică – de la Sighişoara, Marina cu Mircea şi
nepoţica Sănduţa – de la Chişinău... Fie că sosesc nepoţii:
adică eu, împreună cu Sorin şi Carolina, cu copiii lor –
Sandu şi Laurenţiu. Fie că vin pe rând sau cu toţii odată,
bucuria este mare: masa rotundă din parcul „personal” se
acoperă de bucate gustoase, de carafe butucănoase şi voia
bună sau „balul” se poate încheia târziu în noapte, cu un
adevărat şi minunat recital de romanţe şi de cântece creş-
tineşti, inclusiv cu „Hristos a înviat!” în orice anotimp. Şi
este distinsă vocea frumoasă, de tenor, a lui Sandu...
Respectă, tradiţional în familia patriarhală, munca sub
orice manifestare a ei – fizică, intelectuală. Citeşte şi res-
pectă cartea, îl apreciază foarte mult pe Ion Druţă, care-i
de peste două dealuri şi o vâlcea de Ţaua noastră, cum i
se spune şi satului nostru între noi, ţăulenii... Şi sunt cam
din aceeaşi perioadă, la o adică. Ar fi flăcăit împreună de
erau din acelaşi sat. Iar acum îşi aminteşte, în scris, despre
oameni, întâmplări şi situaţii de cândva... Unele „poveşti”
le cunosc de la Mama, altele mi le-a tot povestit Sandu...
Îi respectă pe vecini şi pe oamenii din sat şi este res-
pectat... Acum câţiva ani îmi mărturisea în mare taină
cumva: iată, nu am cu nimeni nimic, nu m-am certat cu
un vecin, barem, pentru că o fi trecut o găină printre gard,
spre ei ori spre noi...
Am eu o certitudine despre cele mai iubite şi mai res-
pectate soţii de pe la noi. Şi primii în acest original top al
meu sunt soţii Silvia şi Anatol Chiriac – compozitorul şi
interpreta, oameni foarte cunoscuţi şi stimaţi la noi, de
mare calitate morală. Apoi, iată, tot aici includ şi cuplul
Grama, pe Daria şi Sandu: de oriunde ar veni Sandu acasă
– fie din sat, de la Donduşeni ori de pe la Drochia, de la
Ocniţa sau Târnova – vine cu un bucheţel de flori! Şi asta
pe parcursul unei vieţi de om, care-i cu de toate. Chiar şi
iarna, dacă se întâmplă să vină te miri de unde, tot găseş-
te o crenguţă, o rădăcină interesantă şi îi aduce soţiei o...
viitoare ikebană! Uneori aduce un ram îmbobocit prin te
miri ce lună a iernii! Este purul adevăr!
Bunicul Dănilă, ţin minte, era şi el un personaj foarte
important al „congreselor” din sat şi din mahala, mai ales
cel de la fântâna Ilenei (coincidenţă cu titlul unei schiţe a
unchiului Sandu), aşa mi se pare că o chema pe bătrâna
ceea. Era pe lungimea grădinii ei din trei părţi mărgini-
tă cu drum de ţară şi o cărare, un petic triunghiular de
pământ, acoperit generos cu troscot mustos şi moale, cu
o fântână la poartă şi un scaun lung ce sprijinea gardul.
Mai erau acolo şi câteva ţigăncuşe şi vâzdoage ochioase,
câteva „barba-împăratului” curioase, mai degrabă semă-
nate de Dumnezeu, câte o arătoasă răsărită de după gard
participa şi ea la evenimentul mahalalei... Seara veneau
vecinii să ia apă proaspătă şi mai zăboveau de schimbau
o vorbă, două, impresiile de peste zi, întâmplările, puneau
la cale una, alta – pe când să pornească aratul ori săpatul
în grădini, pe când – semănatul... Prăşitul, culesul... Tre-
cea cineva pe drum, se mai oprea să dea respectuoasele
bineţe, să-şi tragă sufletul, să bea o gură de apă. Din când
în când răsunau reprize de râs zgomotos şi sănătos! Nu
cred că le întrecea cineva pe femeile satului la vorbă –
ironia sorţii, la cam 50 de metri de acel dumnezeiesc loc,
poate adevărat rai pe pământ, peste drumul din preajmă şi
peste grădina lui moş Lefter, la şleahul satului pe direcţia
Plopi-Târnova, era instalat pe stâlp un radio din cel cu
pâlnie şi cu un singur post de difuzare, de la care, de la
ora şase dimineaţa şi până la miezul nopţii, se auzea mai
multă vorbă rusească, şi era menit să informeze întreg sa-
tul despre treburile Moscovei, mai ales. Apoi iată că la
Bunicul nu se prea auzea acel radio, deşi se afla grădina
la o zvârlitură de băţ. Cât priveşte larma „congreselor”
– da! Uneori răzbăteau şi replicile aproape monosilabice
ale Bunicului, care erau ascultate, auzite şi respectate: era
trecut Bunicul prin tranşeele Primului Război Mondial,
rănit şi lăsat la vatră. Era tăcut, opera cu replici, uneori
ascuţite... Nicolae al nostru îi seamănă leit şi la chip, şi la
boi, la aceşti ani ai săi.
N-am apucat-o pe Bunica Maria, nici pe surorile Ma-
mei, pe Panaghia şi Eufrosina... S-au prăpădit toate cam
într-un an şi jumătate: Bunica pe la 50 de ani, Palaghiţa,
cum i se spunea în familie, proaspăt măritată, iar Frosea
– fiind elevă la Soroca, la Electromecanică, îmbolnăvin-
du-se de meningită. Povestea Mama că Bunicul, când era
glodul de mai mare dragul în sat, toamna sau primăvara,
venea de pe unde venea (poate cu vreo bere sau cinzeacă
la braţ, mai ales dacă era ziua unui sfânt, mă rog!) şi intra
cu cizmele direct în casă, pe ţolurile ţesute de Bunica, alb
pe alb, din lână de casă! Momente ce se desfăşurau cu
scântei, ce mai! Şi avea Bunica de curăţat, de spălat şi de
dat la ger sau la soare ca să scoată petele!
Nu am apucat acele ţoluri, dar pe când eram studen-
tă am scos din lada Mamei un val de pânză de cânepă
fină, ţesută de Bunica în interbelic, prin ’35, cu relief,
din fir lucios de in, în 32 de iţe – adevărată frumuseţe
şi perfecţiune geometrică, dar şi matematică superioară
sau electronică la nividit, din care motive erau în sat doar
două-trei femei ce puteau porni stativele cu ţesutul lor,
invitate de surori, prietene, neamuri – şi mi-am croit o
bogată fustă albă, „gospodărească”, cu dublu fald adânc
în faţă. Şi m-am dus la discotecă... Şi m-a văzut acolo
Frăsinica lui Vladimir Iaţentiuc, verişoară de-a Mamei,
care venise şi ea la discotecă să vadă cum dansează fiică-
sa. Şi tare mi-a mai lăudat fusta... Dar a venit peste câteva
zile la noi, la Mama şi a întrebat-o ce face cu pânza cea de
feţe de masă... Şi Mama: iaca, n-am când croi feţele celea,
trebuie să le fac şi horboţica... Sărmana maică-mea, adică
Bunică-mea, n-a mai apucat să termine lucrul! S-a dus cu
zile în pământ! A ţesut pentru toate fetele câte o faţă de
masă... Ce vremuri mai erau! A scăpat câteva lacrimi, a
dat să scoată din ladă valul de pânză şi a înţeles că-i pe ju-
mătate... Aici Frăsinica i-a spus despre fusta mea, că tare
bine mai e cusută şi şade ca turnată... A găsit Mama fusta
în dulap, a aşteptat să vin de pe unde eram, m-a pus să
îmbrac fusta. I-a plăcut şi ei şi modelul, şi lungimea, dar
s-a interesat de ce nu am întrebat-o dacă e bine ce fac...
Iată aşa a făcut Mama două feţe de masă din trei – făceau
parte din zestrea fiicelor – iar din bucăţile provenite din
fusta desfăcută am croit două rânduri de şerveţele pen-
tru servit, pentru masa festivă... Cred că sunt prin părţile
noastre unicele feţe de masă, stil tradiţional, în două ape
sau pânze, cu horboţică împrejur şi pe centru, dar şi cu
câte un set din şase piese de şerveţele! Şi toate cu horbo-
ţică – jumătăţi de soare.
...Molipsitoare mai sunt şi amintirile din copilărie,
precum şi cele frumoase de mai apoi! Iată, m-am cam luat
cu ele şi... S-a cam lungit portretul solo şi al familiei, într-
un fel. Dar cum să închei aceste rânduri despre unchiul
meu Sandu care semnează în paginile ziarului raional
„Pasul nou” din Donduşeni mici nuvelete şi schiţe docu-
mentare, intrate şi în această carte, cu numele său adevă-
rat, Alexandru Grama? Poate şi prin concluzia, la capătul
unei lecturi foarte frumos uimite de întâmplarea de a citi
manuscrisul unchiului meu scris pe parcursul ultimilor
zece ani, cred. Printre muncile gospodăriei, treburile de zi
de zi, grijile, mari şi grele, de una, de alta...
Avem acum în faţă o culegere de nuvelete şi miniaturi
în care se vorbeşte despre un sat basarabean din nordul
republicii pe parcursul a circa 50 de ani – cuprinde nuvela
documentară, obiectivo-subiectivă a istoriei Parcului de
la Ţaul, unde mulţi ani a fost şi director executiv, şi agro-
nom – activitate de care oamenii din sat, care au lucrat
alături de el sau sub conducerea sa, îşi amintesc cu tot
respectul – istorie desfăşurată în debutul secolului XX,
altele sunt din interbelic, amintesc de război, de perioada
de după... Pot fi doar subiectivă în ce priveşte conţinutul
volumaşului: bucură faptul că aproape fiecare titlu con-
ţine un grăunte de glumă ce răzbate prin ani şi ajunge,
iată, în secolul XXI... Sunt sigură că dacă Ţaulul meu ar
fi fost geografic plasat mai aproape de Chişinău, schiţele
şi glumele unchiului meu ar fi fost mai prezente la Beciul
Vechi al revistei Literatura şi arta (a debutat la 31 august
curent, pe ecuatorul paginii, nr. 12, cu titlul La cosit cu
două coase), revistă la care s-a abonat sau a cumpărat-o
ani de-a rândul. Bucură respectul faţă de activitatea inte-
lectuală, faţă de scris în genere al unui om care toată viaţa
a muncit din greu, dar a şi citit cărţile necesare unei culturi
interioare a fiecăruia dintre noi...
Cum autorul nostru este la o vârstă onorabilă şi vene-
rabilă, activă, slavă Domnului, îi dorim multă sănătate şi
bucurii de la cei apropiaţi şi de la munca sa. La mulţi ani!
7
CU SIMBOLUL
EMINESCU PRIN
„TOŢI TRANDAFIRII
LUMII”
Poeta Elena Tamazlâcaru vine în noua
sa carte „Toţi trandafirii lumii” (Editura
Gens-Latina, Alba Iulia, 2017) pe circula-
ra celor înnemuriţi cu osânda păianjenului
– cea de a-şi ţese firul poetic pe imaginile
gândurilor noi ce nu diferă de cele anterior
pronunţate/anunţate, păstrând dimensiunea
virtuţilor întru o asigurare a rezistenţei, în-
cepând cu originea (a se citi ca apelare a
facerii lumii şi „decretare” neoficială a legii
divine), în afara oricărei hiperbolizări când
este vorba de unda adevărului şi de banda
largă de frecvenţă a acestuia, undă de la
care îi este cu neputinţă omului om să se
abată de la ea: „Când firul de păianjen /
S-a subţiat atât / Încât / Să nu mai poată
/ Susţine rostogolirea / Mărului de aur / Al
preistoriei, / Al omenirii, / Iată că apare un
altul – / Poate holograma miticului – / Ca
să nu piară / Ideea de frumuseţe, / Ideea de
concurenţă, / Ideea de continuitate... / P.S.:
/ Ideea discordiei, / A războiului / Şi a urii /
Nu e nici colaterală...”
Eul, într-o nemurire a receptivităţii la
îndemnul trăirii fervente a sentimentului
înalt – iubirea (Ca toată lumea / Vorbesc cu
Dumnezeu / Per Tu... / Şi cu Dragostea la
fel... / Şi Dragostea, / Şi Dumnezeu / Sunt
de aceeaşi / Infinitate, / Putere, / Importan-
ţă... / Dumnezeu / E Dragoste... (Dumnezeu
e dragoste) – este ataşat de verigile-esenţe
spre o rostuire cu o cale sinuoasă a decelării
(descoperirii a ceea ce este ascuns) – „Spe-
ranţe, / Temeri, / Dureri, / Aşteptări...” –
aceste segmente inelare contradictorii şi cu
imagini-averse ale nedumeririi şi confuziei,
dincolo de istovire propunându-şi „constru-
irea” hologramei visului, ca şi condiţie în
toate timpurile de a-i mai oferi o şansă la
viaţă: „Doar iubirea ne-a mai rămas... / De
Ţară, / De Aproape, / De Întreg... / Impor-
tant e / Să nu obosim / Să credem în ea...
(Doar iubirea).
Aflat într-un „laborator infinit” al ano-
timpurilor poetice, eul se oferă ca libertate
a supravieţuirii în fiecare dintre ele, investi-
gaţiile acestuia fiind în strictă colaborare cu
muza („Muza / Nu are obligaţia / De / Iubi-
tă, / Amantă, / Soţie... / E foarte important /
Ca Ea / Să fie!”), dar neapărat şi cu dorinţa
de a se transpune în actul de creaţie:„Am
înţeles: / Mă tem / De acele nopţi / În care
să mă viziteze / Un poem. / Şi să mă întrebe
/ Cu fulgerul lui: / Când mă scrii?!! / P.S.:
Întrebarea şi răspunsul / Contează doar
pentru mine?!...” (Am înţeles...)
Într-o comuniune a versului tradiţional
cu cel modern, poezia Elenei Tamazlâcaru
se distinge prin colorit naţional, venind li-
turgic dinspre brâiele trase de către mame-
le/ bunicile noastre, pe fir de aţă, cu atâta
migală pe deasupra prispelor caselor ţără-
neşti, încât par un mesaj sfidător transmis
ideologilor în preajma Sfintelor Paşti, aces-
tea contopindu-se cu gama culorilor sumbre
dinspre hora ce ţine grămăjoară un neam
între două maluri, pe cât de apropiate, pe
atât de înstrăinate (Prutul apele-şi poartă /
Amar spre mare, la vale, / Şoptind de un
neam şi o soartă, / În doina lui neagră de
jale. (Sfântă Lumina Unirii), mesaj în care
rămâne loc pentru meditaţie: „Cine, dacă
nu noi, fiule, / De rădăcina neamului se va
îngriji, / Rana sufletului o va tămădui, oblo-
ji”...
Poezia Elenei Tamazlâcaru distinge flo-
rile noastre naţionale, cuvintele păstrând
parfumul de busuioc consfinţit ca binecu-
vântare de către Cel de Sus a noului întru
înălţare şi mântuire (şi aici e cazul să amin-
tim de poezia lui Vasile Romanciuc: „Bu-
suioc la naştere, / busuioc la moarte”), dar
şi întru demnitate, reîntregire a neamului
(„Mirul de busuioc şi de vâzdoagă îşi are
crescută tija / În Dragostea de Ţara Între-
gită a lui Dabija” (Motiv de acuarelă), în-
gemănând cele două dimensiuni ale uneia şi
aceleiaşi vieţi – de aici şi de dincolo: „Cine,
dacă nu noi, fiule, / lumina ogorului o va
semăna / gura izvorului o va căuta?”
Versul plămădit în neosteneala gându-
lui ce diseminează miros de tămâie întru
purificare, nealterare şi păstrare a sfinţe-
niei limbii române: „dulcele grai e-n spic,
– înrourat i-e straiul / Şi greu de tot ne
smulgem din câte ne-au pocit...” (A. Ma-
teevici)). Ataşată de fiinţa celor dragi şi de
lucrurile transmise ereditar prin ei, poezia
Elenei Tamazlâcaru curge lacrimă purifi-
catoare prin ochi de amintire ce constituie
un „rodnic spectacol estival / al ploilor de
cândva...”, propunându-ne o formă de dia-
log continuu cu străbunii: „Cine, dacă nu
noi, fiule, / Înţelepciunea străbunilor o va
sorbi / Limba preasfântă o va vorbi?), dar
şi cu Eminescu, care pentru români este o
ghidare continuă întru neam şi spiritualiate:
„Eminescu. Rugăciune sfântă către Cel de
Sus. / Eminescu. La rostirea-i românul tot
a spus”.
Lidia GROSU,
poetă, cercetător literar
 8 Literatura şi arta
Sergiu Cojocaru,
un visător îndărătnic
A plecat la Domnul Sergiu Cojocaru, unul din inițiatorii și
liderii Mișcării de Eliberare Națională. Un distins promotor al
schimbărilor de la sfârșitul anilor 80, un profesor de Limba Ro-
mână și de Demnitate Națională. Toți cei care au avut norocul să-l
fi avut profesor – un profesor pentru profesori – îi vor purta cu
recunoștință amintirea.
A fost unul dintre epigramiștii importanți ai Basarabiei.
Epigramele sale încercau să corecteye o stare de lucruri, să
schimbe niște mentalități, să creeye bună dispoziție pentru cei
care nu aveau niciun motiv pentru asta.
Venea tocmai de la Călărași la manifestările Forului Demo-
crat al Românilor din Moldova sau ale Mișcării „Sfatul Țării-2”
ca să citească o epigramă-două. Care, de multe ori, spuneau mai
multe decât spuneau toate discursurile. Știa să concentreze multe
în cuvinte puține. Nu s-ar supăra, ba cred că i-ar plăcea, dacă la
căpătâiul său, înainte de a pleca pe ultimul drum, s-ar rosti nu
cuvinte ci... epigrame. Epigrama, ironia, gluma au făcut parte din
felul lui de a fi.
Și-a împletit mereu ființa cu ființa neamului. L-a iubit.
I-a promovat valorile. A ținut la Călărași și nu l-a părăsit nici atunci când
a fost invitat în capitală ca să ocupe funcții înalte.
A fost un visător îndărătnic.
I-a învățat și pe discipolii lui să vadă vise, din cele care știu să dea sens
vieții.
Visa reîntregirea Țării, crezuse până în ultima sa clipă în Dreptatea lui
Dumnezeu și pentru neamul românesc.
Viața lui a fost ca o pagină de carte care va rămâne urmașilor spre citire.
Din ea aceștia vor afla că viața unui om trăită cu demnitate nu se termină
odată cu ultima lui respirație, ea continuă prin faptele și amintirea luminoa-
să care vor rămâne peste decenii.
Nu te vom uita, (Luminoasă fie-ți amintirea) ibite prieten!
Dormi în pace!
Nicolae DABIJA
UNUI FANFARON UNUI MERCENAR
ÎN AJUN DE AN NOU 2018 CU SLUJBA LA ţAR
(replică la un panou publicitar
cu o inscripție deșănțată: Racolat cu sluj la țar,
„președinte puternic, stat puternic” Umblă-un maidanez hoinar,
Pentru niște oase slabe,
Un slogan fără temei, La (r)aport… în patru labe!
Nu e decât o palavră,
Hămăită de o javră PODURI CU NODURI
Și, de-o haită de căței.
De la poduri peste Prut,
TARDIVĂ Consfințite să ne-adune,
Mai sunt multe de făcut
Într-un stat de coate roase, Drumuri către-nțelepciune.
Bântuit de-atâtea rele,
Se bat unii de la oase, Sergiu Cojocaru
Alții nu-și încap în piele.
Catalogul „Manuscrise românești din secolele XIII-XIX
în colecții străine”, lansat la Chişinău
Lansarea, în ultimele zile ale anului trecut, a catalogului intitulat
„Manuscrise româneşti din secolele XIII-XIX în colecţii străine” (Ed.
„Știința”), semnat de regretatul istoric Valentina Pelin, îngrijit de acad.
Andrei Eșanu, dr. în istorie Valentina Eșanu și şefa Secţiei carte veche
şi rară a Bibliotecii Naţionale, Veronica Cosovan, a fost caracterizată
de directorul general al Bibliotecii Naţionale a Republicii Moldova,
Elena Pintilei, drept cel mai important eveniment organizat de BNRM
în anul 20017.
De altfel, dna Elena Pintilei (şi pe post de moderator) a fost respon-
sabilă de această ediţie, Domnia Sa adresându-se Ministerului Culturii
pentru un ajutor financiar în vederea editării catalogului (recomandat
pentru tipar de Consiliul ştiinţific al Institutului de Istorie al Academiei
de Ştiinţe a Republicii .Moldova), în cadrul programului pentru edita-
rea cărţii naţionale.
Volumul include un catalog de 337 de manuscrise cu conținut reli-
gios, beletristic și științific, slavono-române, române și latine, realizate
în spațiul românesc sau de românii din diasporă în secolele XIII-XIX,
care se păstrează în biblioteci, arhive și muzee din Rusia, Ucraina și
Belarus.
Ediţia este însoțită de un studiu introductiv, o notă asupra ediției,
bibliografie, indici și cuvinte-cheie. Lucrarea este destinată mediului
academic universitar și tuturor celor care se interesează de valorile cul-
turale din trecut ale românilor, risipite în lume.
Acad. Andrei Eşanu a dezvăluitt că Valentina Pelin a depus o mun-
că titanică pentru a descoperi şi a descrie aceste manuscrise, adevărate
valori ale culturii noastre naţionale, care în virtutea unor circumstanţe
istorice au ajuns în colecţii străine. „Valentina Pelin a colaborat mult cu
BNRM, dar ideea de a aduce acasă acest patrimoniu scris a fost lansată
de regretatul director al instituţiei, Alexe Rău”, a subliniat acad. Andrei
Eşanu.
Doctorul în istorie Silvia Corlăteanu a afirmat că această carte se
înscrie în tezaurul culturii naţionale şi universale, iar dr. în istorie Igor
Cereteu a menţionat că ea este de o valoare care nu are asemănare.
Istoricul de la Iaşi Elena Chiaburu a apreciat că această lucrare este
un frumos monument al culturii româneşti, care umple un gol infor-
maţional în istoria culturii româneşti vechi; iar mulţumită dovezilor
privitoare la cartea manuscrisă din Moldova, pe care le aduce, catalogul
Cu regret şi profundă durere am aflat despre dece-
sul d.ş.m VASILE BURUNSUS, colegul de fac-
ultate, prietenul, neurochirurgul şi OM al ştiinţei!
Exprimăm sincere codoleanţe familiei şi rudelor.
Dumnezeu să-l odihnească!
Promoţia 1971 a USMF „Nicolae Testemiţanu”
Adresa
redacţiei:
„Literatura
şi arta”
str. Sfatul
Ţării nr.2,
2009, or.
Chişinău
Tipografia „Universul”
NE-A PĂRĂSIT UN PRIETEN,
UN PATRIOT, UN BUN ROMÂN
Chişinău, pe la şedinţele Cenaclului „Alexei Mate-
evici”, la mitingurile Frontului Popular, pe Sergiu
Cojocaru l-am avut de fiecare dată alături, fie vară
şi vreme frumoasă, fie iarnă cu vremuri potrivnice.
Îmi stăruie şi azi în memorie efervescenţa, spi-
ritul înflăcărat şi bogăţia de oameni şi idei sănătoa-
se ce îşi aveau locul lor la şedinţele Cenaclului plin
de patriotism de la Casa de Cultură din Călăraşi,
şedinţe desprinse parcă din cele de la Teatrul de
Vară din Valea Morilor. Încă din toamna lui 1988,
Cenaclul „Datina” Călăraşilor, căci despre el este
vorba, fără contribuţia şi dăruirea lui Sergiu Co-
jocaru, împreună cu inimoasa sadoveancă Eugenia
Bulat şi mereu harnicul Alexandru Trifan, nu ar fi
avut impactul şi rezonanţa atât de necesare popula-
ţiei de la noi, văduvite decenii la rând de dreptate
şi adevăr. Şi tot Sergiu Cojocaru a fost cel care,
în zilele fierbinţi ale lui august 1991, a pus umă-
rul, la propriu, pentru ca momâia criminalului lider
bolşevic Vladimir Lenin să nu mai domine Piaţa
Veştile proaste nu ne ocolesc nici la acest înce-
put de an. În zilele când toată suflarea românească Primăriei din Călăraşi, să nu ne mai amărască su-
mai păstrează încă în memorie respiraţia şi emoţi- fletele. Şi prezenţa lui Sergiu în rândurile Forului
ile evenimentelor înălţătoare din după-amiaza ulti- Democrat al Românilor nu m-a mirat. Era şi firesc.
mei zile de decembrie şi din noaptea trecerii peste La fel, firească a fost contribuţia lui la instalarea
ani, evenimente pline de simţire şi trăire patriotică pe strada principală din Călăraşi a bustului poetu-
la Fălciu - Stoieneşti, cu tricolorul nostru drag pes- lui nepereche Mihai Eminescu, a cărui operă, atât
te Prutul lacrimilor noastre, iată că ne părăsesc oa- cea poetică, cât şi cea politică, o cunoştea încă din
menii cei mai dragi: nu mai este Sergiu Cojocaru. tinereţe.
În ultimii ani, după câteva intervenţii chirurgi-
Omul care o viaţă întreagă a trăit şi a activat fiind
călăuzit de un singur gând - Reîntregirea Ţării prin cale, una dintre care, pe cord deschis, s-ar fi cuve-
nit ca omul Sergiu Cojocaru să se mai astâmpere.
reunirea teritoriilor înstrăinate de odiosul pact so-
Dar parcă poţi astâmpăra un spirit care a vibrat me-
vieto-nazist Molotov - Ribbentrop.
L-am cunoscut pe Sergiu Cojocaru din copilă- reu la grijile neamului, la necazurile acestui colţ
rie. Mi-a fost consătean, mi-a fost cumnat de pe de Ţară, înstrăinat de duşmanii mereu hrăpăreţi! A
vară, un bun prieten, un exemplu de trăire patrioti- făcut parte şi din „Sfatul Ţării 2”, for care militeză,
că, un animator cultural, el singur un om de cultură prin exponenţii săi, pentru apropierea Zilei reunirii
şi un om al culturii. Un bun Român. Cu câţiva ani noastre cu Patria-Mamă. Am fost alături şi la ani-
mai în vârstă decât mine, încă din tinereţe m-a în- versarea Unirii din decembrie 2017, la Ginta Lati-
drumat spre cele mai bune gânduri, m-a iniţiat în nă, la redacţia hebdomadarului nostru drag „Lite-
frumuseţea şi farmecul artelor, a muzicii bune şi ratura şi Arta”, alături de colaboratorii publicaţiei,
a celei mai plăcute dintre ocupaţii - ”cetitul cărţi- de redactorul ei şef, cu care s-a înţeles atât de bine
prin intermediul epigramelor mereu prezente pe
lor”, această dulce a mea zăbavă. Mai păstrez încă
acel exemplar, devenit între timp rarisim, al căr- paginile revistei. Ne va lipsi atât de mult! Acum
suntem alături de familia îndurerată, de toţi cei care
ţii - monument de curaj şi demnitate, al plachetei
l-au cunoscut.
de versuri – ,”Săgeţi” de Petru Cărare, dăruită mie
de Sergiu, carte care, deşi din cauza trecerii ei din Dumnezeu să-l odihnească cu drepţii!
mână în mână spre lecturare, a avut mult de sufe-
rit, îmi este şi acum la fel de dragă şi dătătoare de Cu dragoste frăţească,
energie. Fiind coleg de facultate cu străluciţii noş- Valerian Grosu
tri intelectuali, cu neînfricata Leonida Lari, cu eru-
ditul şi neobositul Andrei Vartic, regretaţii, dar şi Cu o infinită durere în suflete ne despărţim
cu minunatul maestru al scrisului Nicolae Dabija, pentru totdeauna de cel care a fost scumpul,
cărturarul Sergiu Cojocaru a fost mereu la curent dragul nostru
cu viaţa societăţii noastre, cu trăirile ei. Din vara SERGIU COJOCARU.
lui 1988, de la primele manifestări patriotice din Familia şi rudele.
Fâsu-Fâsâială
De mic, de când am prins a vorbi şi
modifică nişte limite temporale privitoare la cultura românească veche, până nu demult, n-am pronunţat cuvântul
ducându-le în unele cazuri în jos, în vechime; a mărturisit că, deşi n-a fâsu şi nici n-am ştiut că-i frate geamăn cu
cunoscut-o, primul său contact cu cartea basarabeană i-a fost făcut de fâsâială. Poate că cineva nu are de unde
scrierile Valentinei Pelin; iar dr. în istorie Maria Danilov a subliniat cunoaşte ce înseamnă una ca asta, dar, în
că o bună parte din patrimoniul spiritual al Moldovei medievale încă aşa caz, cred că mai bine ca DEX-ul nu
urmează să fie adus acasă. poate lămuri nimeni. FÂS interj. Cuvânt
care imită zgomotul şuierător produs de
un gaz care iese cu presiune printr-un
orificiu strâmt. Alte precizări, bănuiesc,
nu se cer făcute. Ne-a spus ţaca Jenea
Ostapciuc, preşedinta de altădată a Par-
lamentului de pe malul Bâcului, că „ştie
de unde ies gazâli”.
Aşadar, de la cine aţi crede că am
auzit pentru prima dată cuvântul fâsu?
De la ilustrul cercetător Vlad Ciubucciu.
Poticnindu-ne în discuţie de valul anti-
naţional al aşa-numitului nepreşedinte al
acestei aşa-zise republici, croite de Stalin
şi Hitler din trupul României Mari, sa-
vantul unde face:
- Dumneata ştii care-i adevăratul
nume al nepreşedintelui ăstuia?
Autoarea catalogului, Valentina Pelin, dr. în istorie, s-a născut în - Păi?...
1950, în satul Pârjota, raionul Râșcani. A absolvit Facultatea de Filolo- - Fâsu, dragă. Fâsu! Vorbesc în baza
gie a Universității de Stat din Moldova, a parcurs calea de la profesoară documentelor de familie ale acestuia, pe
de limba și literatura română, paleograf superior la Arhiva Națională a care le-am cercetat...
Republicii Moldova, cercetător științific superior la Institutul de Ling- Iată când mi-am zis că, odată ce se tra-
vistică al Academiei de Științe a Republicii Moldova, coordonator la
Institutul de Istorie al AȘM, devenind prin volumele și studiile publica-
ge din aşa neam de Fâsu, altceva ce mai
poate face decât să fâsăie? Doar Plugaru
te om de știință de prim rang. S-a stins din viaţă în 2006. – plugăreşte, Ciobanu – ciobăneşte, Gos-
Au mai luat cuvântul: scriitorul Mihai Papuc, din partea Editurii podaru – gospodăreşte, iar Fâsu – fâsăie!
Ştiinţa, care şi-a exprimat bucuria de a fi contribuit la apariţia volumu- Şi, vă-hă-hă! fâsâie atât de puturos, mama
lui, dar a considerat că la noi aceste cataloage sunt un domeniu părăsit,
lui de fâs, că bieţii moldoveni, văzând că
pentru că nu prea există cercetători care s-ar ocupa de elaborarea unor se înăduşesc, îşi iau lumea în cap şi o rup
asemenea cataloage, care ar căuta prin arhivele ruseşti şi nu numai ru- care încotro. Nu-i lucru de şagă! Aici nici
seşti; Veronica Cosovan şi fratele regretatei autoare, Nicolae Pelin. masca de gaze nu te salvează. Dar ce mai
Nina JOSU ciudăţenie! Fâsu nici habar de grijă n-are!
Colectivul Institutului de Filologie al AȘM regretă profund trecerea Ba chiar se amuză la zgomotul şuierător
în eternitate a colegului Anton Borș, unul dintre pilonii lexicografiei ba- produs de un gaz care iese cu presiune
printr-un orificiu strâmt. Să-l vezi! Cât de
sarabene, şi exprimă sincere condoleanțe familiei și rudelor îndurerate.
Modest şi blând din fire, cumpătat, dar și intransigent, cănd era ca- fericit e în mediul împuţit! Nici mâncare
nu-i trebuie. Ba chiar nici băutură! Se îm-
zul, apărător perseverant al limbii şi demnităţii noastre naţionale – aşa
va rămâne în memoria noastră omul, savantul bată de la tăria gazelor. Atunci, turmentat
Anton Borș. de-a binelea, o face pe grozavul: strigă,
Dumnezeu să-l odihnească în pace. ameninţă, se bate cu pumnul în piept şi
toarnă zoi în cap la toată firea omeneas-
Telefoane:
„Această publicaţie a fost tipărită cu sprijinul Redactor-şef: 022.23.82.l7, 022.2l.02.l2.
Ministerului pentru Românii de Pretutindeni”: Secretar general de redacţie: 022.2l.02.l2.
www.mprp.gov.ro. „Conţinutul acestei publicaţii
Secţia literatură, stilizator, fotoreporter:
nu reprezintă poziţia oficială a Ministerului pen- 022.23.82.l6.
tru Românii de Pretutindeni”.
Publicistica: 022.23.85.46
e-mail: literaturasiarta1954@gmail.com
http://www.literaturasiarta.md/
,,DINCOLO DE ARIPI’’
Nr. 2 (3775), 11 ianuarie 2018
,,Dincolo de aripi „ este prima carte de poezie purtând semnătura unei poete de o
sensibilitate rafinată născută din sine, cu o viziune artistică ce tinde spre izbăvire prin
patosul sentimentului. Abordând stilul clasic, rimat, Cristina Maria Niţă se înfăţişează
publicului ca o poetă romantică şi visătoare, pe de o parte, versurile sale dezvălu-
ind însă discret şi o latură rebelă, justiţiară uneori, apostrofând decent, dar îndrăzneţ
săvârşirea inechităţii. Străbătută de o marcată încărcătură metaforică, poezia tinerei
autoare este una a diversităţii, cuprinzând o variaţie de teme şi motive, ceea ce dove-
deşte că izvorul universului său creator este pluridimensional. Cu inteligenţă şi perse-
verenţă, reuşeşte să pătrundă în sfera dătătoare de lu-
mină copleşitoare. Prin versul ei vorbeşte eternitatea.
Încolţite şi crescute în gânduri inundate de gingăşie,
cuvintele duioase – revărsări ale trăirii nobile – au un
impact profund, trezind emoţii de o intensitate aparte.
Cristina Maria Niţă visează şi trăieşte prin cântecul
cuvintelor zămislite dintr-o lirică magică, structurând
armonios versul plin de fior şi originalitate. Flacăra
sacră a iubirii expandează în aproape fiecare creaţie.
Iubirea, sublima trăire, ,,chintesenţa vieţii” în defini-
ţia savantului Albert Einstein, se distinge în cuprinsul
poetic al autoarei ca un cristal şlefuit cu măiestrie.
Strofele dansează şi vorbesc pe un fundal de poves-
te, cu rădăcini în experienţele personale, ca şi culorile
pe un şevalet, lăsând impresia de veridic, de complet,
impresia că nimic nu trebuie adăugat. Cuvinte-cheie
ca inima, lacrima, durere sau iubire devin simboluri,
cristalizându-se în poeme limpezi, care te răpesc şi te poartă pe unda lecturii, la finalul
căreia te ancorează la hotarul înţelegerii, al descifrării acestor definiţii adânci. Bogdan
Petriceicu Hasdeu spunea atât de simplu, dar magistral că ,,Eminescu a izbutit a găsi
frumosul fără a imita pe nimeni”. Poezia (din grecescul ,,poesis”, având sensul de
,,facere” sau ,,creare”) este forma ideală în care se dezvăluie frumosul, iar spectacolul
oferit ochilor lăuntrici aprin-
de voluptăţi unice şi memo-
rabile. Distinsul om de cultu-
ră Nicolae Dabija scria astfel,
dăltuindu-şi slovele în istoria
literaturii: ,,Dacă poezia n-ar
fi existat până la Eminescu,
acesta ar fi născocit-o.Emi-
nescu, acest poet al poeţilor,
ne-a lăsat drept testament o
carte despre noi înşine, căre-
ia noi îi zicem cartea noastră
cea de toate zilele”. Cartea de
poezie, ca oază de cunoaştere
şi ca lume spre care converg
mistic emoţiile, ne este propusă idilic de autoarea Cristina Maria Niţă, al cărei spi-
rit pansiv invită subtil la lectură. Titlul volumului reprezintă de fapt ecoul poeziei
cu acelaşi nume, strigătul sufletului încercat, îngenuncheat, ce cucereşte mai apoi
citadela păcii. Depăşind meschinăriile existenţei şi plutind serafic în Cerul sublime-
lor sentimente, Cristina Maria Niţă deschide apoteotic porţile primordiale, spre noi
descoperiri, alunecând prin zborul îngeresc într-un feeric ţinut al luminii... ,,Dincolo
de aripi”.
Iurie Braşoveanu,
profesor, artist plastic, poet, membru al USELR (Republica Moldova)
Dincolo de oglindă
că, pe care n-o prinde putoarea putorii lui.
Şi, vai, lume! cu cât densitatea gazelor e
mai mare, cu atât revolta şi curajul Fâsului Exprimăm un profund respect Uni-
devine mai vajnic. Iar când, văleu! vede unii Scriitorilor Europeni din Repub-
că se rarifică norii de gaze puturoase în lica Moldova, călăuză a literaturii din
toată ţărişoricioara asta, zboară fulger la spaţiul românesc şi o consideraţiune
Moscova şi – ţuşti la . orificiul lui Putin. aparte pentru stimabila şi neobosita
Acolo? Da! Zgomot şuierător nemaipo- preşedintă Diana Zlatan-Ciugurea-
menit – pentru toate gusturile şi pentru nu, care cu resurse mici, întocmai ca
toate neamurile prietenii şi susţinătorii Marele Ştefan, izbuteşte fapte măreţe,
Fâsului. Inegalabila şi nemăsurata pu- pentru unirea tuturor uniunilor de
toare, mai ceva ca dintr-o Putină Bâhlită, creaţie de pe ambele maluri ale Prutu-
ajunge cu vârf şi apăsat chiar că pentru lui şi din întreg spaţiul românesc într-
tot globul pământesc. Cine mai are atâtea o Uniune Europeană a scriitorilor de
gaze ca el, Putin cel Mare? Cât ai clipi din limbă română.
ochi, îl umple, de fiecare dată, pe Fâsul Felicităm conducerea Uniunea
nostru ca pe un balon mai măşcat decât Scriitorilor Europeni din RM, Consili-
Republica Moldova cu Transnistria, luate ul coordonator şi membrii formaţiunii
laolaltă. Atunci, numai atunci! îşi vede vi- cu ocazia sărbătorilor de iarnă.
sul împlinit – problema transnistreană de- La anul şi la mulţi ani!
vine invizibilă de-atâtea gaze. Să-l înveţi Vasile POPA,
pe Fâsu cum să fâsăie? Unii se întreabă Mihai POPA,
dacă nepreşedintele Fâsu şi-ar permite să Viorel POPA
sloboadă câte o fâsâială şi peste hotarele
republicioarei sale. Cum să nu? spun ex-
perţii. Ar face-o cu mare fast, precum îi
sunt apucăturile, dar că, vezi Doamne, cei DoDOniada
din Europa îi cunosc năravul şi nu-l pof-
tesc la sfânta masă.
Şi-apoi de ce i-ar trebui măritului Secret de stat
Fâsu un alt nume, decât cel din mo-
şi-strămoşi – Fâsu? Păi, spun oamenii
bătrâni că cei de viţa din care se trage Un consilier de-al lui Do-
Fâsu – nici plăcinta n-o mănâncă, dacă don şi-a prezentat demisia săp-
nu-i din furat! darămite cum să poarte tămâna trecută.
un nume, care să nu fie furat? Ar fi de-a
– M-au concediat pentru că
mirării dacă Fâsu nu s-ar trage din aşa
neam. Dar n-ai ce face: ceea ce iese din i-am spus preşedintelui că el nu
cioară – cârâie. Poate de aceea peste se pricepe la nimic, nici în pro-
această republicioară, mai-marele stă bleme de politică externă, nici
cocoţat un cioroi. Uf, ce cârâială! Cât se în probleme de economie, nici
poate de răbdat? Pfu, ce fâsâială în jur!
în probleme de agricultură.
Deschideţi, oameni buni, uşile şi feres-
trele Casei Noastre spre Europa! Întoar- – E firesc ca preşedintele să
ceţi-vă cu faţa spre Vest. Putoarea vine fi reacţionat aşa. Pentru că nu
de la Răsărit! Huideo, Fâsu-Fâsâială! trebuie să divulgi nimănui se-
Ionel CĂPIŢĂ cretele de stat.
Redactor-şef: Nicolae DABIJA
Secretar general de redacţie: Raisa CIOBANU
Publicistică şi informaţie: Andrei Moroşanu, Elena TAMAZLÂCARU,
Aleutina SARAGIU; Literatură: Nina JOSU; Arte: Doina DOBZEU;
Cultură: Iulius POPA; Stilizator: Valentin GUŢU; Machetare şi design:
Andrei Dorgan; Ilustrator: Leonid POPESCU; Contabil: Ludmila Lare;
Corector: Ana SURDU; Fotoreporter: Victor LAVRIC.