Evaluareașcolară

Definiţii, funcţii,metode. Elaborarea probelor de evaluare

Definiţiile evaluării

 Evaluarea este un process complex ce presupune: măsurare a unui proces/

program/produs + aprecierea. Celedouăoperaţiisatu la baza unei decizii.

 Procesul prin care se apreciazăcalitatea, meritele sau valoarea unui proces, unui
program sau a unui produs educaţional.(D. Potolea)

În Enciclopedia britanică este prezentată o definiţiegenerală: “termenul de evaluare se referă

la o examinare riguroasă, atentă a unui curriculum educaţional, a unui program, a unei
instituţii, a unei variabile organizaţionale sau a unei politici specifice”.

Evaluarearezultatelorşcolare

 este un concept, mai restrains decât evaluarea şcolară şi presupune următoarele :

 Vizează totalitatea proceselor şi produselor care măsoară natura şi nivelul

performanţelor atinse de elevi înînvăţare

 Apreciază măsura în care rezultatele învăţării sun tînconcordanţă cu obiectivele

educaţionale propuse

 Furnizează datele necesare în vederea adoptării celor mai bune deciziie ducaţionale
(Stoica,2003,p.14)

Caracteristici:

Evaluareaeducaţională are atât o determinare

 Socială(Evaluarea este un proces cu “miză socială”-ierahie, certificare)

 Pedagogică(presupune principii, reguli, metodologie)

Psihologică(constăatâtîn “încărcăturaemoţională” a oricărui act evaluativ,

câtşiînatitudineaelevilorfaţă de evaluare, prinrelaţiileprofesor-elevşielev-elevce se
dezvoltăcaurmare a desfăşurăriiactivităţilor evaluative)

Funcţiileevaluăriişcolare

Funcţiilegenerale ale evaluării

 Unadintreprimelefuncţii ale evaluăriiestecorelată cu una din noteledefinitorii ale

eişianume, cunoaştereastăriifenomenului, a activităţiişi a rezultateloracesteia.
(funcţieconstatativă)
  A douafuncţieestecea de diagnoză, constândînrelevareacondiţiilor, factorilorcare au
generatsituaţiaconstatată.Eaexplicăsituaţiaexistentă. Atuncicând se
explicăorigineasituaţieiconstatateeaîndeplineşte o diagnozăetiologică.

Funcţia de ameliorareşi de prognoză se concretizeazăîndeciziile de ameliorarepe care le

sugereazăşi le fundamentează, precumşiînpredicţiaevoluţieiactivităţiişi a rezultatelor evaluate.

2. Funcţiilespecifice ale evaluării

 Din perspectivarelaţieiînvăţământ-societate

 informareasistemului social asupraeficienţeiactivităţii de învăţământ

 medierearelaţieidintreproduselesistemuluişcolarşinevoilesocietăţii
(adecvareasistemului de învăţământ la cerinţelesocietăţii)

 asigurarea feed-back-uluinecesarfuncţionalităţii interne a activităţii de

învăţământ, permiţândreglareaacesteia

Din perspectivaprofesorului:

Evaluareaestenecesară:

 la începutulactivităţii, înscopulcunoaşteriinivelului de pregătire al elevilor

 peparcursulprogramuluipentru o aprecierecâtmaiexactă a
calităţiidemersuluiîntreprinsşiînscopulreglăriiactivităţii

 la finalulactivităţiipentruestimareaglobală a moduluiîn care a fostrealizată

Din perspectivaelevului

 oferăelevilorposibilitatea de a cunoaştegradul de îndeplinire a sarcinilorşcolare,

de atingere a obiectiveloractivităţii

 evaluarea are efecte positive asupra însuşirii temeinice a cunoştinţelor,

priceperilor şi deprinderilor, prin repetarea, sis tematizarea şi întărirea pe care
le prilejuieşte

 produce efecte globale positive în plan formativ-educativ

 oferăposibilitateaelevilor de a cunoaştegradul de îndeplinire a

sarcinilorextraşcolare

 este un mijloc de stimulare a activităţii de învăţare

 influenţează dezvoltarea psihică a elevilor

(stimuleazăactivitateaelevilorangajându-i într-un efort mental;
formeazămotivaţiapozitivă, efectepozitiveîn plan voliţionalşiafectiv)

 asigură succesul şi previne eşecul

  conduce la precizareaintereselor, aptitudinilor

 consolideazărelaţiileinterpersonaleîncadrulgrupului

duce la întărirealegăturiişcolii cu familia.

Strategia de evaluare

”conduitadeliberativăresponsabilă a evaluatoruluiîntoateaspecteleșipeîntreagaîntindere a
demersuluievaluativ, cașiopțiuneapentrucelmaioportunși mai adecvat tip/mod de
evaluarepedagogică, însituațiainstructiv-educativădată”

(Ungureanu,2001,p.148)

Clasificarea strategiilor evaluative

Clasificareastrategiilor de evaluare se poaterealizadupănumeroasecriterii.Una din

clasificări reduce demersulevaluativ la gruparealorîncupluripolare cum ar fi:

- evaluare de proces/ evaluare de produs

- evaluarecriterială/ evaluarenormativă

- evaluareholistică (globală) / evaluareanalitică

- evaluarefrontală/ evaluarepersonalizată

- evaluareformală/evaluareinformală, etc.

Strategiaevaluativănormativă-/comparativă

 este o strategietradițională care are la bazăpremisa conform

căreiarealizareaperformanțelorînînvățare ale eleviloresteprofunddiferențiatășiselectivă.
Înconsecință, trebuiesă le oferimelevilor un evantaicuprinzător al standardelor, de la
nivelulcelorinferioareși accesibiletuturorpână la
nivelulcelorsuperioareșiaccesibileuneiminorități.

 Modelulteoretic al selecției a fostoferit de bazastatistică a curbeiluiGaus.

Evaluarea criterial

 Esențaevaluăriicriterialeconstăînstabilirea cu maimultărigoareși finite a ”standardului

minim acceptat” sau ”performanța minima acceptată” care exprimăpregul de reușită a
unuielevîntr-o anumităsituațieanume.

Evaluareainitial

- se efectuază la începutulunui program de instruire (ciclu de învăţământ, an

şcolar, capitol, lecţie)

- estenecesarădatorităeterogenităţiicunoştinţelorelevilor
 - constituie o condiţiepentrureuşitaactivităţii (Un ”rău” necesar)

- asigurăcontinuitateaînasimilareaunuiansamblu de cunoştinţe

 funcţiiîndeplinite: diagnosticăşiprognostică

Evaluareaformativăsaucontinua

- se efectueazăcontinuu, pesecvenţemici, vizând nu numai prodsulînvăţării ci

şiprocesul;

- evalueazăprogresulfiecăruielev;

- are efecte de reglareatât asupraînvăţăriicâtşiasupraîntregului process didactic

- pentru a-şiîndeplinifuncţiaformativă, evaluareatrebuiesă fie: continuă,

analiticăşicompletă, aprecierearezultatelorsăsefacăînraport cu
obiectiveleinstruiriişi nu cu rezultatelealtorelevi.

Evaluareasumativă (”certificativă”)

Este o evaluare de bilanț care intervine la sfârşitulunorsegmente de activităţirelativmari

(semestru/an şcolar/ cicluşcolar)

- evidețiazăefectul terminal rezultat de peurmaînvățării, nu cum s-a ajuns la

acestprodus;

- se încheie cu atribuireaunei note saucalificativ, a unui certificate saudiplomă;

- se limitează la constatareareuşitei/ nereuşitei;

- are efecteslabepentrureglareaprogramului;

- sondajele au o fidelitateredusă;

Etapeleelaborăriitesteloreducaţionale:

 Stabilirea scopului probei (diagnostic sau prognostic) determină structura şi conţinutul

acesteia.

 Selectarea conţinuturilor şi a obiectivelor corespunzătoare care vor fi vizate prin

intermediul testului este sintetizată într-un tabel/matrice de specificaţii (Crocker şi
Algina, 1986; Mason şi Bramble, 1997; Radu, 2000; Gall, Gallşi Borg, 2007).

 Formularea itemilor constituie cea mai laborioasă etapă a elaborării unui test
pedagogic.

 Stabilirea unei grile de corectarecare să includă răspunsurile corecte pentru fiecare

item uşurează considerabil activitatea evaluatorului.
  Elaborarea baremului de corectare sau a modalităţii de calculare a scorurilorva
permite evaluarea precisă şi identică a răspunsurilor formulate de fiecare subiect.

Etapeleelaborăriitesteloreducaţionale:

 Pretestareaare în vedere verificarea calităţilor globale ale testului (Karmel şi Karmel,

1978; Radu, 2000; Moise, 2003) - obiectivitate, aplicabilitate, fidelitate şi validitate,
precum şi a calităţilor fiecărui item – dificultate şi putere de discriminare.

 În ultima etapă de construire a unui test – revizuirea acestuia o parte dintre itemi sunt
fie reformulaţi, fie eliminaţi în funcţie de rezultatele analizei privind caracteristicile
prezentate anterior. Pentru a fi corect aplicat un test docimologic standardizat, ca şi un
test psihologic trebuie însoţit de un manual de utilizare care să includă toate detaliile
tehnice, precum şi informaţii complete privind administrarea şi maniera de calculare a
scorurilor.

Metode de evaluare

 Metode tradiționale: probele orale, scrise, practice

 Metode alternative/complementare: investigația, proiectul, portofoliul, autoevaluarea.

Investigaţia

 reprezintă un instrument în cadrul căruia elevii pot aplica în mod creator cunoştinţele
şi experienţele de învăţare pe care le-au dobândit în instruirile anterioare, putându-se
realiza pe o temă propusă de profesor sau de elevii înşişi, în cazul în care aceştia
nutresc anumite interese faţă de diversele aspecte ale realităţii

 Se poate realiza individual sau colectiv.

Investigația- caracteristici

 are un pronunţat caracter formativ;

 are un profund caracter integrator, atât pentru procesele de învăţare anterioare, cât şi
pentru metodologia informării şi a cercetării ştiinţifice, fiind în acest fel o modalitate
de evaluare foarte sugestivă, precisă, intuitivă şi predictivă;

Investigația – caracteristici

 are un caracter sumativ, angrenând cunoştinţe, priceperi, abilităţi şi atitudini diverse,

constituite pe parcursul unei perioade mai îndelungate de învăţare;

 se pot exersa în mod organizat activităţi de cercetare utile în formarea ulterioară şi în

educaţia permanentă;

Investigația- criterii de apreciere

 Noutatea temei sau a subiectului care a făcut obiectul investigaţiei;

  Originalitatea strategiei utilizate în demersul investigativ;

 Modul de aplicare a cunoştinţelor necesare în realizarea investigaţiei;

 Calitatea prelucrării datelor obţinute;

 Modul de prezentare şi argumentare a rezultatelor obţinute în desfăşurarea

investigaţiei;

 Atitudinea elevilor pe perioada desfăşurării investigaţiei.

Proiectul

 reprezintă o metodă mai complexă de evaluare care poate furniza informaţii mai
bogate în legătură cu competenţele elevilor şi, în general, cu progresele pe care ei le-
au făcut de-a lungul unei perioade mai îndelungate de timp.

 Temele pe care se realizează proiectele pot fi oferite de către profesor, dar, în anumite
cazuri, ele pot fi propuse şi de către elevii care elaborează aceste proiecte.

Proiectul – evaluează:

 a) motivaţia pe care o are elevul faţă de domeniul din perimetrul căruia a delimitat
sau selectat tema;

 b) capacitatea elevului de a se informa şi de a utiliza o bibliografie centrată pe nevoile

de tratare a subiectului luat în discuţie;

 c) capacitatea elevului de a concepe un parcurs investigativ şi de a utiliza o serie de

metode care să-l ajute să atingă obiectivele pe care şi le-a propus;

 d) modalitatea de organizare, prelucrare şi prezentare a informaţiilor dobândite ca

urmare a utilizării diverselor metode de cercetare;

 e) calitatea produsului (produselor) obţinute în urma finalizării proiectului, care se pot

distinge prin originalitate, funcţionalitate, calităţi estetice deosebite.

Portofoliul sau ”cartea de vizită”a elevului

 ,,Un portofoliu este un dosar elaborat de către elev, fie că este vorba de un adult în
formare, de un student, sau de către un elev. Acest dosar cuprinde în mod esenţial un
ansamblu de documente elaborate de către el, cu alte cuvinte, produse personale:
probleme, eseuri, contribuţii mai mult sau mai puţin reuşite. În mod secundar, dosarul
poate să cuprindă documente care nu sunt produse personale, dar pe care elevul le-a
selecţionat în funcţie de utilitatea lor în învăţările sale (o grilă de autoevaluare, o
schemă, o sinteză …). Aceste documente sunt prezentate într-o manieră structurată şi
organizată”. X. Roegiers(2004, p. 65)

Portofoliul
  Funcţiile portofoliului :

1) portofoliul ca suport în învăţare

2) sursă de informaţie pentru validarea achiziţiilor dobândite de către elev.

Reflectați:

 Rolul evaluarii inițiale/formative/continue în procesul de predare-învățare.

 Tipurile de itemi si roulu lor în evaluarea rezultatelor școlare.

 Rolul metodelor alternative de evaluare îpentru stimularea învățării.