Analiză comparativă între sistemul de notare prin note sau prin calificative

Evaluările în sistemul de învățământ românesc se realizează la nivel de disciplină,

domeniu de studiu sau modul de pregătire. În sistemul de învățământ preuniversitar evaluarea
rezultatelor la învățătură se realizează permanent, pe parcursul anului școlar şi se centrează pe
competențe, oferă feedback real elevilor, părinților și cadrelor didactice și stă la baza planurilor
individuale de învățare.

Educaţia în România are la bază un sistem de notare format din calificative, pentru
clasele primare (FB- foarte bine, B- bine, S- satisfăcător, I- insuficient), şi note cuprinse între 1 şi
10, pentru clasele gimnaziale, liceale, postliceale, universitare etc.

Sistemul de notare prin calificative, bazat pe descriptori de performanţă, nu realizează o

discriminare la fel de fină ca sistemul cifric, deoarece nu urmăreşte ierarhizarea elevilor. În
învăţământul primar, accentul este pus mai mult pe dezvoltarea spiritului de echipă, decât pe cel
de competiţie. O evaluare prin calificative permite elevului să fie mai relaxat şi oferă un anume
confort emoţional. Fiecare elev este în competiţie cu el însuşi şi învaţă pentru a arăta cât de mult
a acumulat şi cât de bine stăpâneşte anumite deprinderi, pentru a se evidenţia prin personalitatea
sa, fiecare fiind unic şi în raport cu disponibilităţile sale.

Printre aceleaşi considerente, acest sistem de notare, asigură coerenţa, comparabilitatea în

notare şi o mai mare uşurinţă în utilizare şi permite o apreciere mult mai obiectivă, pe niveluri de
performanţă superioară, medie şi minimă.

Principalul dezavantaj al acestui sistem de notare este acela că poate crea o imagine falsă
asupra propriilor capacităţi şi cunoştinţe deţinute, şi anume, pentru elevii care deţin calificativul
FB se creează, neintenţionat, o falsă impresie că aceştia se află la nivel maxim, neluându-se în
seamă că limitele acestui calificativ sunt destul de largi.

Notele din cadrul sistemului de învăţământ au rolul de a ierarhiza elevii pe o anumită

scală a cunoştinţelor acumulate şi reprezintă un sistem mai mult sau mai puţin eficient de
măsurare a performanţelor elevilor. Notele nu sunt acordate elevilor pe baza unor criterii, ci în
strânsă legătură cu percepţia şi experienţa fiecărui cadru didactic, ele reprezentând simple
simboluri, fără a avea o bază ştiinţifică bine conturată.

În cadrul sistemului de notare cifrică, pe o scară de zece trepte, sunt imposibil de elaborat
criterii relevante şi unitare pentru acordarea fiecărei note. Notele nu sunt o măsură a inteligenţei,
ci mai degrabă un instrument de măsură, uneori eficient, alteori, nu, şi nu reflectă în totalitate
capacităţile unui elev deşi oferă o perspectivă cantitativă a performanţelor sale, prin care şcoala
asigură o clasare a elevilor din punct de vedere al performanţelor academice.

Notele, deşi urmează un tipar standard prin care elevii îşi pot urmări prograsul, pot fi
obţinute prin diverse căi, precum metoda copiatului, dar şi din prisma profesorilor care îşi pot
exprima subiectivismul în notarea, respective în evaluarea elevilor.

Evaluarea rezultatelor şcolare obţinute de elevi constituie o parte integrantă a procesului

de predare-învăţare în şcoală, iar evaluarea randamentului şcolar este latura cea mai importantă şi
cea mai dificilă a componentelor didacticii învăţământului.

Bibliografie

Otilia Sanda Bersan, Teoria şi metodologia evaluării, Editura Şcoala Ardeleană, 2016

Webografie

https://www.studocu.com/ro/document/universitatea-alexandru-ioan-cuza-din-
iasi/didactica/eseuri/ce-evalueaza-notele-grade-10/2532072/view