O scrisoare pierdută

I.L.Caragiale
Comedie realistă, de moravuri
,,O scrisoare pierdută’’ reprezentata pe scena Teatrului National din Bucuresti, in 1884, comedia
este a treia piesa dintre cele patru piese scrise de autor, o capodopera a genului dramatic.
Este o comedie de moravuri in care sunt satirizate aspecte ale societatii contemporane autorului,
fiind inspirata din lupta electorala din anul 1883.
Comedia este o specie a genului dramatic, care starneste rasul prin surpinderea unor moravuri, a
unor tipuri umane sau a unor situatii neasteptate, cu un final fericit.
Comedia apartine realismului clasic, deoarece respecta principiile societatii ,,Junimea’’ si
estetica realismului care se regasesc in critica ,,formelor fara fond’’ si a politicienilor corupti,
satirizarea unor aspecte sociale, spiritul de observatie acut, veridicitatea obtinuta prin tehnica
acumularii detaliilor, individualizarea ,,caracterelor’’prin limbaj.
Comedia infatiseaza aspecte din viata politica (lupta pentru putere in contextual alegerilor pentru
Camera, santajul, falsificarea listelor electorale) si de familie (triunghiul conjugal) a unor
politicieni corupti.
Tema comediei o constituie satirizarea vietii publice si de familie a unor politicieni din societatea
romaneasca de la sfarsitul secolului al XIX-lea.
O primă secvenţă ilustrativă pentru tema operei este cea din debutul piesei, în care Ghiţă
Pristanda, poliţistul oraşului, se află în odaia lui Ştefan Tipătescu pentru a-i oferi obişnuitul
raport cu privire la evenimentele zilei anterioare. Relaţia conducere-administraţie locală este
surprinsă în acţiunile ei tipice şi presupune servitute din partea poliţiei şi interesul reciproc al
părţilor. Prefectul închide ochii la “ciupelile” poliţistului prost plătit în schimbul serviciilor
personale acordate. Numărarea steagurilor este o ilustrare a proverbului amintit de Tipătescu-
“dacă nu curge, pică”. Spionarea rivalului politic al lui Tipătescu de poliţist în afara orelor de
serviciu face parte din “datorie”. De asemenea, scena anunţă declanşarea intrigii prin semnalarea
prezenţei unui document aflat în posesia lui Caţavencu ce ar putea înclina balanţa în favoarea lui
la alegeri. Mesajul transmis este că rezultatul alegerilor depinde luptele de culise între oponenţi
şi mai puţin de opinia electoratului.
O a doua secvenţă ilustrativă pentru tema piesei este numărarea voturilor în actul II de către
Trahanache, Farfuridi şi Brânzovenescu, înainte ca alegerile să fi avut efectiv loc. Votul este
decis de ariile de influenţă. Farfuridi se teme de trădarea lui Tipătescu, şi încearcă să afle ce se
întâmplă de la Trahanache. Reacţia acestuia dezvăluie o altă temă a comediei de moravuri:
adulterul. Ignorat din naivitate sau din “diplomaţia” vârstei, tringhiul conjugal este înfăţişat de
Trahanache ca o inocentă convieţuire frăţească. Sciziunile în interiorul propriului partid,
candidatul prost şi fudul, dar cu instinctul viu al apărării propriului interes, scrisorile acuzatoare
semnate anonim, toate sunt elemente ale şaradei electorale care configurează tema piesei. Tot
acum Trahanache scoate la iveală şi plafonarea personajului principal într-o situaţie inferioară
capacităţilor sale, subjugat voinţei unei femei ambiţioase.
Un prim element de structura il constituie titlul, care scoate in evidenta intriga si contrastul
comic dintre aparenta si esenta. Pretinsa lupta pentru puterea politica se realizeaza, de fapt, prin
lupta de culise, avand ca instrument de santaj politic ,,o scrisoare pierduta’’-pretextul dramatic al
comediei. Articolul nehotarat ,,o’’ indica banalitatea intamplarii, cat si repetabilitatea ei
(pierderile succesive ale aceleiasi scrisori, amplificate prin repetarea intamplarii in alt context,
dar cu acelasi efect.)
Fiind destinata reprezentarii scenice, creatia dramatica impune anumite limite privind amploarea
in timp si in spatiu a actiunii. Actiunea comediei este plasata ,,in capitala unui judet de munte, in
zilele noastre’’.
Conflictul dramatic principal consta in confruntarea pentru puterea politica a doua forte opuse:
reprezentantii partidului aflat la putere (prefectul Stefan Tipatescu, Zaharia Trahanache si sotia
acestuia, Zoe Trahanache) si gruparea independenta reprezentata de Nae Catavencu, ambitiosul
avocat si proprietarul ziarului ,,Racnetul Carpatilor’’. Conflictul are la baza contrastul comic
dintre ceea ce sunt si ceea ce vor sa para personajele, dintre aparenta si esenta.
Conflictul secundar este reprezentat de grupul Farfuridi si de Branzovenescu, cei doi se temeau
de tradarea prefectului.
Comedia este structurata in patru acte. Actul I, scrisoarea de amor a fost pierduta inainte de
inceperea comediei, astfel ca expozitiunea (existenta triunghiului conjugal si a unui conflict de
interese intre doua grupuri politice) si intriga se reconstituie din replicile personajelor. Scena
initiala prezinta personajele Stefan Tipatescu si Ghita Pristanda, care citesc ziarul lui Nae
Catavencu, ,,Racnetul Carpatilor’’ si numara steagurile. Venirea lui Trahanache, cu vestea
detinerii scrisorii de amor de catre adversarul politic declanseaza conflictul dramatic principal.
Actul II (desfasurarea actiunii) incepe cu numararea voturilor, cu o zi inaintea alegerilor. Se
declanseaza conflictul secundar, teama grupului Farfuridi si Branzovenescu de tradarea
prefectului. Incercarile amorezilor sunt contradictorii: Tipatescu ii ceruse lui Pristanda arestarea
lui Catavencu si perchezitia locuintei, Zoe, dimpotriva ii ordona eliberarea lui si uzeaza de
mijloacele de convingere feminine pentru a-l determina pe Tipatescu sa sustina candidatura
avocatului din opozitie, in schimbul scrisorii. Cum prefectul nu accepta compromisul politic, Zoe
ii promite santajistului sprijinul sau. Depesa primita de la Centru solicita insa alegerea altui
candidat pentru Colegiul al II-lea.
In actul al III-lea, in sala mare a primariei au loc discursurile candidatilor. Farfuridi si Catavencu,
la intrunirea electorala. Intre timp, Trahanache gaseste o polita falsificata de Catavencu, pe care
intentioneaza s-o foloseasca pentru contrasantaj. Apoi, anunta in sedinta numele candidatului
sustinut de comitet. Agamita Dandanache (punctul culminant). In incaierare, Catavencu isi
pierde palaria cu scrisoarea, gasita pentru a doua oara de Cetateanul turmentat, pe care o va duce
destinatarei in actul urmator.
Actul IV aduce rezolvarea conflictului initial, pentru ca scrisoarea ajunge la Zoe, iar Catavencu
se supune canditilor ei. Intervine un alt personaj, Dandanache, care ii intrece prin prostie si
necinste pe candidatii provinciali. Propulsarea lor politica este cauzata de o poveste
asemanatoare: si el gasise o scrisoare compromitatoare si se folosise de santaj. In deznodamant,
Dandanache este ales in unanimitate, dupa vointa celor de la Centru si cu sprijinul lui Trahanche,
iar la festivitatea condusa de Catavencu, adversarii se impaca.
Caragiale este cel mai mare creator al tipurilor de comic. Astfel, dramaturgul creeaza cinci tipuri
de comic.
Comicul de nume reiese din numele pe care personajele le poarta. Zaharia
Trahanache=zahariseala si coca moale, el fiind modelat cu usurinta atat de Zoe, cat si de cei de la
Centru;
Agamemnon Dandanache=diminutivul caraghios ,,Agamita’’al strasnicului nume
,,Agamemnon’’ purtat de eroul Homeric, razboinicul cuceritor al Troiei, iar ,,Dandanache’’
inseamna incurcatura;
Farfuridi si Branzovenescu= farfuria si branza;
Catavencu=haina cu doua fete, palavragiu;
Tipatescu= tip, tipar, tipul donjuanului.
Comicul de limbaj reiese din deformarea neologismelor, din sfera limbajului politic:
,,sotietate’’, ,,printip’’,, ,,bampir’’, ,,dipotat’’, ,,docoment’’ si ticul verbal ,,Ai putintica
rabdare!’’
Comicul de situatie reiese din pierderea scrisorii de amor, ce declanseaza intriga, din numararea
steagurilor, din confuziile pe care Dandanache le face.
Comicul de intentie, Caragiale isi iubeste personajele cu patima, le ironizeaza si incearca prin
intermediul acestora sa indrepte tarele societatii.
Comicul de caracter creeaza tipologii de personaje: tipul incornoratului-Zaharia Trahanache;
tipul servilului umil-Ghita Pristanda; tipul cochetei- Zoe Trahanache; tipul demagogului-Nae
Catavencu; tipul incultului, pelticului, ramolitului, prostului-Agamemnon Dandanache.
Prin toate aceste mijloace, piesa ,,O scrisoare pierduta’’ provoaca rasul, dar, in acelasi timp,
atrage atentia cititorilor, spectatorilor, in mod critic, asupra ,,comediei umane’’. Lumea eroilor
lui Caragiale este alcatuita dintr-o galerie de personaje care actioneaza dupa principiul ,,Scopul
scuza mijloacele’’, urmarind mentinerea sau dobandirea unor functii politice/a unui stat social/ a
unor avantaje.

2929
9 distribuiri
Îmi place
Comentează

Distribuie