Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Rupturi Ligamente Incrucisate Genunchi Materiale Teorie Ceas
Rupturi Ligamente Incrucisate Genunchi Materiale Teorie Ceas
Descriere
Ligamentul incrucisat anterior, sau LIA, este situat in centrul genunchiului, impreuna cu
ligamentul incrucisat posterior , sau LIP. Aceste ligamente se infasoara bine in jurul femurului si
a tibiei, pentru a forma structura incrucisata in genunchi, care impiedica deplasarea oaselor,
inainte sau inapoi.
Leziunea ligamentelor incrucisate poate sa nu determine durere. Mai degraba pacientul poate sa
auda un zgomot pocnit in articulatie iar piciorul se indoaie la tentativa de a sta in ortostatism (in
picioare).
Diagnostic
Pentru diagnostic, medicul efectueaza cateva teste pentru a verifica pozitia diferitelor structuri in
articulatie.
O rezonanta magnetica imagistica(RMN) detecteaza ruptura completa a ligamentelor, dar
artroscopia poate fi singura investigatie care poate detecta o ruptura de menisc partiala.
Tratament
In general pentru persoanele active se opteaza pentru reconstructia ligamentului incrucisat
anterior, tratament chirurgical care va fi urmat de tratamentul de recuperare.
Tratamentul nonoperator se indica la persoanele varstnice si sedentare
La cei activi ( tineri sau varstnici ), deficienta LIA creste riscul instabilitatii, ceea ce poate duce
la rupturi meniscale, la leziuni articulare si la schimbari degenerative subsecvente
Reconstructia LIA-recastiga stabilitatea genunchiului, reabilitarea fiind concentrata pe obtinerea
mobilitatii si fortei, mentinand astfel stabilitatea.
Principiile reabilitarii
- obtinerea amplitudinii complete de miscare si reducerea inflamatiei inaintea interventiei
chirurgicale, pentru evitarea artrofibrozei.
- incarcare precoce si mentinerea amplitudinilor de micare, cu accent pe obtinerea extensiei
complete
- initierea rapida a activarii cvadricepsului si ischiogambierilor
- eforturi pentru controlul inflamatiei si durerii pentru a limita inhibitia musculara si atrofia
- evitarea ex PRECOCE in lant kinetic deschis ( LKD) care ar putea forfeca sau rupe graftul
imatur ( ligamentoplastia)
- conditionarea intregului membru inferior
- reantrenare neuromusculara si proprioceptiva
-antrenare functionala
-antrenare cardiovasculara In cazul ligamentoplastiei recuperarea va incepe inaintea interventiei
chirurgicale si anume:
Recuperare preoperatorie:
- Gheata si antiinflamatorii nesteroidiene pentru evitarea inhibarii reflexe a cvadricepsului.
- Exercitii pentru cvadricepsin lant kinetic inchis, pentru mentinerea fortei musculare
- Exercitii de mobilitate in articulatia genunchiului
- Pot fi incepute si activitatile proprioceptive
Treptat ,în săptămânile 3-4, în funcţie de condiţia fizică a pacientului se va trece la bicicletă (10-
15 minute). Se va trece, în săptămânile ce urmează, la exerciţii de tonifiere prin izometrie, dar
folosind greutăţi mici. În săptămânile 14-16 pacientul va încerca alergarea uşoară, fără schimbare
de direcţie, urmând ca recuperarea să fie completă în săptămânile 20-24.
Exemplu de exercitii:
1. Genoflexiuni partiale pe ambele picioare
2. Ridicari pe varfuri .
3. Fandari usoare.
Ultrasunete (in camp continuu sau discontinuu) cu efect analgetic, miorelaxant si hiperemiant,
in combinatie cu alte tipuri de curenti.
Magnetoterapie -Campul magnetic – cu indicatii in contracturi
Laser terapie
Termoterapia – Crioterapia – aplicatii cu gheata
Forme locale – comprese reci, masaj local cu gheata, impachetari reci, spray refrigerant;
Leziunile ligamentare sunt acuze frecvente la atleti sau la indivizii care practica sportul in mod
regulat.
Ruptura de ligamente este o conditie mai frecvent intilnita la articulatia genuchiului si a gleznei,
doua articulatii intens suprasolicitate.
Ruptura de ligamente laterale ale gleznei urmeaza ca frecventa celor ale genunchiului. Acestea
sunt frecvente la atleti, dar si la femeile are poarta tocuri inalte. Caracteristic este hematomul
format si durerea severa la palpare.
Ruptura de ligamente poate fi tratata prin tehnici conservatoare sau in cazuri mai grave, chirurgical.
Tehnicile conservatoare presupun repausul articulatiei, aplicarea de gheata, administrarea de
analgezice si purtarea de orteze. Medicul va institui un regim de exercitii fizice de intarire a
muschilor si de reluare treptata a functionalitatii aparatului ligamentar. Interventia chirurgicala
este indicata cazurilor grave, mai ales celor asociate cu leziuni ale tesuturilor osoase, a
muschilor sau a tendoanelor. Ligamentele pot fi suturate sau inlocuite. In functie de traumatismul
suferit, reluarea activitatii sportive poate fi posibila dupa o perioada variabila de recuperare.
Aparatul ligamentar lateral al gleznei (fibulocalcanean) consta din 3 ligamente separate care
leaga fata laterala a gleznei de calcaneu si talus. Cele mai frecvente rupturi ale ligamentelor laterale
apar la adultii tineri. Persoanele mai in virsta sufera mai mult printr-o fractura a gleznei laterale, in
timp ce leziunile cartilajului epifizeal apar la copii.
O leziune a ligamentelor laterale apare de obicei prin supinatia extrema a piciorului. Astfel
ligamentele pot fi doar intinse, rupte partial sau total. Durerea extrema resimtita dupa intindere nu
poate clasifica severitatea leziunii. Uneori intinderile ligamentare pot fi mai dureroase decit o ruptura,
deoarece receptorii durerii sunt distrusi in timpul rupturii si nu mai pot determina durere. Aceste
rupturi ale aparatului ligamentar lateral apar mai ales la jucatorii de tenis, fotbal sau volei, dar si
la doamnele care poarta toc inalt (dezechilibrul piciorului si caderea pe fata laterala a gleznei).
Semne si simptome
Aproape orice leziune a sportivului este asociata cu singerarea tesutului afectat, astfel apare un
hematom sau doar o echimoza de dimensiune si sensibilitate variabile. Frecvent nu se poate face
o examinare fizica completa a piciorului, fiind astfel dificil de pus un diagnostic intre o intindere
ligamentara, o simpla contuzie sau o ruptura a fibrelor musculare. Multi sportivi au acuze
similare, desi acestea difera mult in severitate. Durerea severa debuteaza imediat;slabiciunea
muschilor afectati, limitarea mobilitatii sau chiar imposibilitatea miscarii si tumefierea cu sensibilitate
la palpare reprezinta elementele comune care alcatuiesc principala simptomatologie.
In cazul unei rupturi de ligament, se va recunoaste edemul semnificativ al zonei datorita
intercalarii edemului si a hematomului. O presiune puternica aplicata si miscarea determina durere
in ligamentul afectat. Pozitia bipeda cu sprijin pe glezna afectata si mersul determina de obicei
durere severa. Daca durerea nu este prea mare, articulatia poate fi „deschisa”; suprafetele articulare
isi permit separarea una de alta datorita pierderii functiei ligamentare. Daca este vizibil un
hematom, care decoloreaza corespunzator pielea, acesta este considerat un semn initial al
ligamentului rupt. Echimoza este o indicatie ca structurile vascularizate, cum este capsula articulara
si ligamentele au fost lezate, putind fi si o indicatie a rupturii osului lateral al gleznei.
Diagnostic
Pacientul care prezinta ruptura de ligamente nu poate diferentia intre o intindere de ligament si
ruptura acestuia. Medicul va intreba detaliile accidentului, va examina piciorului si va pregati
pacientul pentru efectuarea unei radiografii, pentru a exclude orice leziune a osului. Daca exista
inca dubii asupra diagnosticului, se va practica o a doua radiografie, denumita „de control”, care
ofera informatii aditionale asupra severitatii leziunii. Se va verifica si stabilitatea articulatiei, o
examinare care poate fi dureroasa in cazul unui traumatism recent.
Tratament
Primul ajutor la domiciliu pentru ruptura de ligament
Masurile imediate adecvate de ingrijire a pacientului participa la influentarea pozitiva a procesului
de vindecare si previn alte leziuni. Acestea sunt stabilite dupa schema PECH a profesorului
Bohmer.
P – repaus (pause)
Pentru fiecare leziune din cadrul oricarui tip de sport se va practica: intreruperea imediata a
sportului. Articulatia afectata trebuie pusa in repaus (se interzice mersul, sprijinirea pe articulatie,
se recomanda aplicarea unui bandaj de sustinere). O examinare directa este de obicei dificila,
articulatia fiind foarte sensibila datorita edemului si a durerii. Gradul leziunii va fi apreciat la
citeva zile dupa traumatism.
C - compresie
Pentru a preveni un edem excesiv al articulatiei se va aplica un bandaj de compresie. Deoarece
edemul creste in primele citeva ore, tensiunea in bandajul de compresie trebuie verificata regulat.
Daca piciorul devine cianotic, bandajul trebuie inlaturat imediat.
Terapia conservatoare
Examenul clinic este recomandat imediat. Pentru o ruptura de ligament este necesara evaluarea
medicala a unui ortoped. Scopul acestei terapii este vindecarea rupturii ligamentare cu pastrarea
stabilitatii articulare si diminuarea stresului fizic si psihic ale pacientului. Masurile terapeutice
vizeaza reducerea durerii si a edemului.
Compresele de sustinere, bandajele servesc la stabilizarea articulatiei si la reducerea tumefierii.
Analgezicele si sedativele sunt recomandate daca durerea este excesiva. Stresul trebuie sustinut
prin terapie fizioterapeutica pentru intarirea muschilor si ameliorarea coordonarii si a
reflexelor. In cele mai multe cazuri ligamentele se vindeca cu cicatrici, iar articulatia devine
indeajuns de stabile. Daca tratamentul nu are succes, o sutura ligamentara chirurgicala poate fi
efectuata chiar si dupa citeva luni de la accident.
Terapia chirurgicala
Daca sunt prezente si alte leziuni ale cartilajului in afara de ruptura ligamentara sau daca un
tratament conservator aplicat a esuat, atunci ligamentele pot fi suturate. Totusi, chirurgia de urgenta
este recomandata doar in cazurile exceptionale cum sunt cele ale atletilor. O interventie
chirurgicala urgenta nu conduce neaparat la o vindecare mai rapida si mai completa. In cazuri rare,
pot aparea complicatii: infectia, hemoragia sau leziuni ale nervilor si vaselor de singe. In aceste
cazuri mobilitatea articulara poate fi permanent limitata dupa o operatie. Dupa interventie, articulatia
va fi imobilizata pentru 6 saptamini.
Fizioterapia joaca de asemenea un rol important dupa interventia chirurgicala, antrenind mobilitatea
articulatiei si reducind tumefierea. Antrenamentul proprioceptor este inceput mai tirziu, iar
exercitiile de intarire a muschilor stabilizeaza articulatia si streseaza ligamentele mai putin. Cu o
stabilitate persistenta, pantofii ortopedici sau bandajele pot fi potrivite pentru a stabiliza articulatia.
Reabilitarea
Dupa completarea imobilizarii si terapia adecvata, articulatia poate fi reintrodusa treptat in
programul de exercitii, totusi initial doar cu stres minim, care poate fi crescut treptat in functie de
durerea resimtita de catre pacient. In primele 4-6 saptamini, o protectie adecvata articulara trebuie
purtata, mai ales pentru pacientii care practica sport. Inainte de reluarea activitatii sportive
musculatura trebuie refacuta pentru a conferi o stabiltate suficienta.
Tratamentul functional
exercitii fizice terapeutice cu intensitate orientate in functie de activitate si functie
electroterapie, terapie ultrasonica
exercitii pentru antrenamentul proprioceptiv (senzo-motorii)
concediul medical in functie de locul de munca; 1-6 saptamini
antrenamentul specific in functie de sportul practicat dupa 2-12 saptamini
sport de competitie dupa cel putin 12 saptamini
protectie ortopedica in sport pentru cel putin 3-6 luni (orteza sau banda).
Prognostic
Simpla intindere ligamentara se vindeca in 1-2 saptamini. Daca ligamentele capsulare ale gleznei
au fost rupte partial, vindecarea are loc sub terapie conservatoare. Daca vindecarea este deficitara,
atunci intervine instabilitatea articulatiei si creste riscul de intindere sau chiar ruptura completa. In
acest caz interventia chirurgicala trebuie luata in considerare. Intr-o evolutie necomplicata, abilitatea
atletica este recistigata dupa 3 luni.
Ligamentul incrucisat anterior este situat in mijlocul articulatiei genunchiului (face parte din “pivotul
central”). Situat intr-o cavitate dintre condilii femurali, are o directie oblica pornind de pe aria
intercondiliana anterioara a tibiei si terminandu-se pe condilul femural lateral. Ligamentul incrucisat
posterior este situat chiar inapoia lui. Aceste doua ligamente sunt “incrucisate” unul in raport fata de
celalalt.
Rolul ligamentului incrucisat anterior. LIA (ligamentul incrucisat anterior) stabilizeaza articulatia
genunchiului. Rolul LIA este dublu:
-Se opune la translatia anterioara a tibiei fata de femur, dinspre posterior spre anterior si impiedica
astfel o miscare de “sertar” anterior al tibiei fata de femur.
-Datorita orientarii fibrelor si a directiei, LIA se opune rotatiei interne a tibiei fata de femur.
Ruptura LIA nu are consecinte asupra miscarilor de flexie-extensie ale genunchiului. In schimb
genunchiul nu este protejat in miscarile de rotatie si de torsiune : este cazul miscarii de rotatie a
corpului cu piciorul blocat la sol (sporturi de pivotare).
Evolutia unei rupturi de LIA
In marea majoritate a cazurilor, cele doua capete rupte ale LIA se retracta, se indeparteaza unul de
altul, impiedicand astfel orice cicatrizare spontana. Acesta este motivul pentru care, spre deosebire
de alte ligamente ale genunchiului, cum ar fi ligamentele colaterale, ligamentele incrucisate nu au
indicatie de reconstituire.
Foarte rar ruptura LIA este incompleta; cele doua fragmente nu se separa total si pastreaza o
oarecare continuitate ceea ce permite uneori o cicatrizare partiala si o recuperare acceptabila a
stabilitatii genunchiului. Afirmatia unei rupturi partiale ale LIA este dificila, bazata pe teste clinice,
paraclinice si pe o eventuala artroscopie.
Diagnosticul unei rupturi de LIA este evocat odata cu accidentul sportiv. De obicei acest
diagnostic este afirmat pe baza testelor clinice. Examenele complementare (radiografiile, RMN),
confirma, acest diagnostic si permit efectuarea unui bilant al genunchiului, in mod special un bilant al
meniscurilor. Artroscopia este inutila diagnosticului.
Circumstantele accidentului:Ruptura LIA (ligamentul incrucisat anterior) este cel mai adesea
consecinta unei torsiuni violente a genunchiului survenita adesea in timpul unui accident sportiv.
Anumite sporturi, cum ar fi ski-ul si fotbalul sunt la originea a numeroase rupturi de LIA. Sportivul
resimte astfel o durere violenta la nivelul genunchiului si un zgomot (cracment) datorat ruperii
ligamentului. De asemeni poate descrie o senzatie de instabilitate la incercarea de a relua activitatile
sportive. O marire de volum a articulatiei genunchiului poate surveni in orele urmatoare. Astfel de
semne sunt suficiente pentru a evoca o ruptura a LIA.
Examenul clinic:Confirma diagnosticul prin evidentierea unui semn clinic esential: sertarul anterior al
tibiei fata de femur, evidentiat cand genunchiul este situat in usoara flexie. Examenul este completat
de verificarea starii altor ligamente ale genunchiului, in mod particular a integritatii ligamentelor
colaterale, a caror ruptura asociata nu este exceptionala. Acest examen clinic permite frecvent
afirmerea diagnosticul. Poate fi insa uneori dificil de evidentiat, mai ales daca genunchiul este marit
de volum si daca contractura musculara reflexa impiedica examinarea. In acest caz examinarile
complementare sunt necesare.
Examene complementare
Radiografiile standard de genunchi completeaza intotdeauna bilantul unui genunchi traumatizat. Ele
sunt indispensabile pentru a elimina o leziune osoasa (fractura).Radiografiile “in stress mecanic” tind
sa reproduca sertarul anterior pe filmul radiologic, raportat la genunchiul sanatos, confirmand astfel
ruptura LIA. Acest sertar radiologic diferential este masurat pentru a cuantifica gradul laxitatii.
Examenul RMN (rezonanta magnetica nucleara) este un examen foarte util, care informeaza asupra
leziunilor osoase, ligamentare, si meniscale.
Locul artroscopiei in diagnosticul rupturii de LIA.In afara unui eventual blocaj meniscal rar al
genunchiului, artroscopia genunchiului pentru diagnostic nu este justificata deoarece ruptura LIA
poate fi diagnosticata cu ajutorul celorlalte metode (examen clinic si imagistic).
Tratamentul si indicatiile in ruptura LIA. Scopul tratamentului rupturilor LIA (ligamentul incrucisat
anterior) este de a reda pacientului un genunchi stabil cu posibilitatea reluarii activitatilor sportive.
Strategii terapeutice
Tratamentul rupturilor de LIA a progresat mult in ultimii ani. Sutura directa a LIA a fost abandonata.
Se stie actual ca rezultatele sunt insuficiente pentru a mentine un genunchi stabil. Inlocuirea LIA de
o proteza ligamentara a fost de asemenea abandonata datorita riscului de dureri, ruptura precoce,
redoare, si hidartroza.
1. Reeducarea functionala
2. Reconstructia LIA prin grefa autologa, adica prelevata de la pacientul operat, care inlocuieste
ligamentul rupt. Pot fi utilizate urmatoarele grefe:
Tendonul rotulian (procedeul Keneth Jones): este interventia clasica, cel mai frecvent utilizata. In
operatia Keneth Jones treimea medie a tendonului rotulian este recoltata impreuna cu mici portiuni
osoase aflate la fiecare extremitate. Aceasta grefa inlocuieste LIA in spatiul intercondilian, iar
fragmentele osoase sunt fixate solid la femur si respectiv la tibie. Aceasta interventia are rezultate
excelente asupra instabilitatii, dar are drept inconveniente posibilitatea sechelelor dureroase la
nivelul tendonului rotulian sau a rotulei care pot persista mult timp
Fascia lata este o aponevroza situata la extremitatea superioara a coapsei. O bandeleta poate fi
recoltata pentru a inlocui ligamentul incrucisat anterior. Chirurgii care practica aceasta tehnica
raporteaza rezultate bune. Inconvenientele sunt legate de cicatricile mari la nivelul genunchiului si a
soldului.
Aceasta tehnica foloseste doua tendoane situate pe partea interna a genunchiului. Prelevarea
acestor tendoane nu are efecte negative asupra functionarii ulterioare a genunchiului. Fiecare
tendon este suficient de lung pentrua fi pliat in doua, permitand obtinerea unui nou ligament
incrucisat solid, alcatuit din 4 fascicule. Aceasta operatie are avantajul de a nu avea sechele
dureroase in portiunea tendonului rotulian.
Indiferent de grefa folosita, sau de implanturile alese, in perioada imediat urmatoare interventiei
chirurgicale este foarte important programul de recuperare -> vezi mai mult
Continuareeeeeeeeeeeeeeee…………………………
Obiective:
-3 reprize/zi a cate 3 seturi de 10 repetari: contractii izometrice ale ms. cvadriceps. Fiecare
contractie are o durata de 6 secunde.
-3-4 reprize/zi a cate 10-15 minute: extensia completa. Extensia o puteti recastiga prin 2 tipuri de
exercitii pe care trebuie sa le alternati. In decubit dorsal, plasati un prosop strans sub tendonul
achilean (sub glezna), si lasati piciorul sa se relaxeze. In decubit ventral, stati cu 1/3 inferioara a
coapsei pe marginea mesei de kinetoterapie si relaxati membrul pelvin. Hiperextensia trebuie
evitata.
-4-6 reprize/zi a cate 10 minute de flexie pasiva si extensie activa 0-90 grade: la marginea
mesei de kinetoterapie piciorul este lasat in jos pasiv sub actiunea fortei gravitationale, si ridicat prin
contractia ms cvadriceps, ajutat cu piciorul controlateral (neoperat) in ambele faze.
-pacientul poate folosi pasiv o bicicleta ergonomica, pedaland doar cu piciorul sanatos.
Obiective:
In plus, pacientul trebuie sa stea in ortostatism (in picioare), cu membrele in usoara rotatie externa,
sa se sprijine cu mainile de o masa pentru a avea stabilitate si sa flecteze usor genunchii. Flexia
trebuie mentinuta 6 secunde si exercitiul trebuie efectuat pe parcursul a 3 seturi de 10 repetari.
Pacientul va incepe sa se ridice pe varfuri: 3 seturi a 10 repetari, 6 secunde fiecare exercitiu.
Dupa 3 saptamani, pacientul poate renunta la carje si la imobilizare. Masina poate fi condusa dupa
4-6 saptamani, daca piciorul operat este dreptul si dupa 3 saptamani daca este stangul. Daca
masina are cutie automata, in cazul piciorului stang dupa 7 zile.
O supraveghere medicală săptămânală în timpul primei faze de reeducare este de dorit deoarece
poate ameliora rezultatele, permiţând respectarea mai riguroasă a programului kinetic şi ajustarea
sa în funcţie de fiecare pacient, precum şi depistarea precoce a eventualelor complicaţii.
LIA (ligamentul incrucisat anterior) este dupa musculatura coapsei, cel mai important stabilizator
al articulatiei genunchiului. Rolul LIA este dublu:
Se opune la translatia anterioara a tibiei fata de femur , dinspre posterior spre anterior si
impiedica astfel o miscare de “sertar” anterior al tibiei fata de femur.
Datorita orientarii fibrelor si a directiei, LIA se opune rotatiei interne a tibiei fata de femur.
Ruptura LIA nu are consecinte asupra miscarilor de flexie-extensie ale genunchiului, in schimb
se pierde mecanismul de feedback declansat de o miscare cu amplitudine mare sau diferita fata
de cea fiziologica, care stimuleaza receptorii de la nivelul LIA si astfel apar contratii musculare
la nivelul coapsei pentru a evita efectuarea acestei miscari anormale. Genunchiul nu este protejat
in miscarile de rotatie si de torsiune : este cazul miscarii de rotatie a corpului cu piciorul blocat la
sol.
In toate cazurile, cele doua capete rupte ale LIA se retracta, se indeparteaza unul de altul,
impiedicand astfel orice cicatrizare spontana. Acesta este motivul pentru care ligamentele
incrucisate nu au indicatie de reconstituire.
Foarte rar ruptura LIA este incompleta; cele doua fragmente nu sunt separate complet si
pastreaza o oarecare continuitate ceea ce permite uneori o cicatrizare partiala si o recuperare
acceptabila a stabilitatii genunchiului. Diagnosticarea unei rupturi de LIA este bazata pe teste
clinice, paraclinice.
Examenul clinic
Confirma diagnosticul prin evidentierea unui semn clinic esential: sertarul anterior al tibiei fata
de femur, evidentiat cand genunchiul este situat in usoara flexie. Examenul este completat de
verificarea starii altor ligamente ale genunchiului, in mod particular a integritatii ligamentelor
colaterale, a caror ruptura asociata nu este exceptionala.
Acest examen clinic permite frecvent afirmerea diagnosticul. Poate fi insa uneori dificil de
evidentiat, mai ales daca genunchiul este marit de volum si daca contractura musculara reflexa
impiedica examinarea. In acest caz examinarile complementare sunt necesare.
Examene complementare
Scopul tratamentului rupturilor LIA (ligamentul incrucisat anterior) este de a reda pacientului un
genunchi stabil cu posibilitatea reluarii activitatilor sportive.
Strategii terapeutice
Tratamentul rupturilor de LIA a progresat mult in ultimii ani. Astfel, actual alegerea terapeutica
se face intre:
1. Reeducarea functionala
Este vorba despre o reeducare a genunchiului, bine condusa si bine supravegheata de catre
medicul ortoped si kinetoterapeut. Acest tratament este preferat la pacientii de peste 50 de ani,
sau la tinerii sedentari, si permite o viata normala cu practicarea unor sporturi ca natatia,
ciclismul. Unele sporturi “de pivot” sunt permise cu rezerva ca pacientul sa poarte o orteza
speciala de genunchi. Aceasta decizie este dificila si este bine sa va consultati cu medicul
ortoped.
2. Reconstructia LIA prin grefa autologa, adica prelevata de la pacientul operat, care inlocuieste
ligamentul rupt. Pot fi utilizate urmatoarele grefe:
Tendonul rotulian (procedeul Keneth Jones): este interventia clasica, cel mai frecvent utilizata.
In operatia Keneth Jones treimea medie a tendonului rotulian este recoltata impreuna cu mici
portiuni osoase aflate la fiecare extremitate. Aceasta grefa inlocuieste LIA in spatiul
intercondilian, iar fragmentele osoase sunt fixate solid la femur si respectiv la tibie. Aceasta
interventia are rezultate excelente asupra instabilitatii, dar are drept inconveniente posibilitatea
sechelelor dureroase la nivelul tendonului rotulian sau a rotulei care pot persista mult timp
Tendoanele “labei de gasca” (hamstings)
Aceasta tehnica foloseste doua tendoane situate pe partea interna a genunchiului. Prelevarea
acestor tendoane nu are efecte negative asupra functionarii ulterioare a genunchiului. Fiecare
tendon este suficient de lung pentrua fi pliat in doua, permitand obtinerea unui nou ligament
incrucisat solid, alcatuit din 4 fascicule. Aceasta operatie are avantajul de a nu avea sechele
dureroase in portiunea tendonului rotulian.
Utilizarea in cursul acestor interventii a artroscopiei permite reducerea cicatricilor ca si
tratamentul leziunilor concomitente de menisc. Acestei grefe tendinoase intraarticulare i se poate
asocia o plastie axtraarticulara Lemaire: este vorba despre recoltarea unei bandelete din fascia
lata care este tensionata oblic intre portiunea externa a tibiei si femurului pentru a controla mai
bine instabilitatea rotatorie antrenata de ruptura LIA. Aceasta asociatie este indicata mai ales in
instabilitatile vechi si importante.
La un pacient tanar, sportiv si motivat, cu un genunchi lax, stabilizarea chirurgicala a
genunchiului este propusa pentru a evita accidentele ulterioare. Dar interventia chirurgicala nu
are un caracter de urgenta si reeducarea postoperatorie este mai buna daca interventia este
practicata pe un genunchi fara hidartroza, cu functie musculara buna. Este posibil uneori sa
reluati activitatile sportive chiar si cu LIA (ligamentul incrucisat anterior) rupt. Avizul unui
medic specialist este indicat in asemenea situatii, deoarece aceste decizii sunt dificile.
Reluarea mersului cu sprijin este precoce, cu ajutorul unei orteze speciale, in zilele urmatoare
operatiei, utilizand doua carje pe o durata de cateva saptamani.
Durata spitalizarii variaza de la 24 de ore la o saptamana.
Kinetoterapia cu reeducarea genunchiului debuteaza rapid dupa interventia chirurgicala Un
protocol de reducare poate fi furnizat de catre chirurg pentru a ghida recuperarea in functie de
procedeul tehnic chirurgical folosit. Durata aproximativa a kinetoterapiei este de 2 luni. In
anumite cazuri, si in special la sportivii de performanta, o recuperare musculara prelungira poate
fi necesara pana la o perioada de 6 luni.
Reluarea activitatilor fizice care nu necesita miscarea de torsiune este destul de rapida: este cazul
natatiei si a ciclismului care contribuie la kinetoterapie in primele luni dupa operatie. Mersul pe
distante lungi poate fi reluat catre luna a 3-a. In schimb alte sporturi care solicita prea mult
ligamentul incrucisat anterior, nu pot fi reluate decat dupa 6 de la interventia chirurgicala
Anatomie si fiziologie
Evolutia unei rupturi de LIA
Diagnosticul rupturilor
Examene complementare
Tratament si indicatii in ruptura LIA
Tratamentul functional
Trebuie sa ma operez?
Cand trebuie sa ma operez?
Factorii care influenteaza decizia terapeutica
Ruptura LIA si practicul de ski
Tehnici chirurgicale
Complicatii, rezultate, date operatorii
Exemplul unui protocol de recuperare dupa ligamentoplastia LIA
Anatomie si fiziologie
Ligamentul incrucisat anterior este situat in mijlocul articulatiei genunchiului ( face parte din “pivotul
central”). Situat intr-o cavitate dintre condilii femurali, are o directie oblica a fibrelor in sus, in afara si
spre posterior. Ligamentul incrucisat posterior este situat chiar inapoia lui. Aceste doua ligamente sunt
“incrucisate” unul in raport fata de celalalt.
Ca orice alt ligament, LIA (ligamentul incrucisat anterior) stabilizeaza articulatia genunchiului. La nivelul
genunchiului exista mai multe ligamente si fiecare dintre ele are o actiune specifica. Rolul LIA
(ligamentul incrucisat anterior) este dublu:
Se opune la translatia anterioara a tibiei fata de femur , dinspre posterior spre anterior si impiedica astfel o miscare
de “sertar” anterior al tibiei fata de femur.
Datorita orientarii fibrelor si a directiei ligamentului incrucisat anterior, se opune rotatiei interne ale
tibiei fata de femur
Ruptura LIA(ligamentul incrucisat anterior) nu are consecinte asupra miscarilor de flexie-extensie ale
genunchiului. In schimb genunchiul nu este protejat in miscarile de rotatie si de torsiune : este cazul
miscarii de rotatie a corpului cu piciorul blocat la sol.
In marea majoritate a cazurilor, cele doua capete rupte ale LIA (ligamentul incrucisat anterior) se retracta, se
indeparteaza unul de altul, impiedicand astfel orice cicatrizare spontana. Acesta este motivul pentru care, spre
deosebire de alte ligamente ale genunchiului, cum ar fi ligamentele colaterale, ligamentele incrucisate nu au
niciodata tendinta de reconstituire.
Foarte rar ruptura LIA (ligamentul incrucisat anterior) este incompleta; cele doua fragmente nu se separa total si
pastreaza o oarecare continuitate ceea ce permite uneori o cicatrizare partiala si o recuperare acceptabila a
stabilitatii genunchiului. Afirmatia unei rupturi partiale ale LIA este dificila, bazata pe teste clinice si pe o eventuala
artroscopie si cu reluarea sportului fara survenirea unei instabilitati.
Diagnosticul rupturii LIA (ligamentul incrucisat anterior) este evocat odata cu accidentul sportiv. De obicei acest
diagnostic este afirmat pe baza testelor clinice. Examenele complementare (radiografiile, eventual RMN), confirma,
daca este nevoie, acest diagnostic si permite efectuarea unui bilant al genunchiului, in mod special un bilant al
meniscurilor. Artroscopia este inutila diagnosticului.
Circumstantele accidentului
Ruptura LIA (ligamentul incrucisat anterior) este cel mai adesea consecinta unei torsiuni
violente ale genunchiului survenita adesea in timpul unui accident sportiv. Anumite sporturi,
cum ar fi ski-ul si fotbalul sunt la originea a numeroase rupturi de LIA (ligamentul incrucisat
anterior). Sportivul resimte astfel o durere violenta la nivelul genunchiului si un zgomot
(cracment) datorat ruperii ligamentului. De asemeni poate descrie o senzatie de instabilitate la
incercarea de a relua activitatile sportive. O marire de volum a articulatiei genunchiului poate
surveni in orele urmatoare. Astfel de semne sunt suficiente pentru a evoca o ruptura a LIA
(ligamentul incrucisat anterior) si trebuie sa conduca la o examinare clinica riguroasa
Examenul clinic
Confirma diagnosticul prin evidentierea unui semn clinic esential: sertarul anterior al tibiei fata de femur, evidentiat
cand genunchiul este situat in usoara flexie. Examenul este completat de verificarea starii altor ligamente ale
genunchiului, in mod particular a integritatii ligamentelor colaterale, a caror ruptura asociata nu este exceptionala.
Acest examen clinic permite frecvent sa se afirme diagnosticul. Poate fi insa uneori dificil de
evidentiat, mai ales daca genunchiul este marit de volum si daca contractura musculara reflexa
impiedica examinarea. Examenele complementare pot fi in acest caz efectuate
Examene complementare
Radiografiile standard de genunchi completeaza intotdeauna bilantul unui genunchi traumatizat. Ele sunt
indispensabile pentru a elimina o leziune osoasa (fractura).
Radiografiile “in stress mecanic” tind sa reproduca sertarul anterior pe fimul radiologic, raportat
la genunchiul sanatos, confirmand astfel ruptura LIA(ligamentul incrucisat anterior). Acest sertar
radiologic diferential este masurat pentru a cuantifica gradul laxitatii
Examenul RMN (rezonanta magnetica nucleara) este un examen mai recent, care informeaza asupra leziunilor
osoase, ligamentare, si meniscale. Foarte util, acest examen nu este insa intotdeauna folosit pentru diagnosticul
rupturii LIA (ligamentul incrucisat anterior).
In afara unui eventual blocaj meniscal rar al genunchiului, artroscopia genunchiului pentru diagnostic nu este
justificata caci ruptura LIA (ligamentul incrucisat anterior) poate fi diagnosticata cu ajutorul celorlalte metode (examen
clinic si imagistic).
Scopul tratamentului rupturilor LIA (ligamentul incrucisat anterior) este de a reda pacientului un genunchi stabil cu
posibilitatea reluarii activitatilor sportive
Strategii terapeutice
Tratamentul rupturilor de LIA (ligamentul incrucisat anterior) a progresat mult in ultimii ani.
Sutura directa a LIA(ligamentul incrucisat anterior) a fost abandonata. Se stie actual ca rezultatele sunt insuficiente
pentru a mentine un genunchi stabil.
Inlocuirea LIA (ligamentul incrucisat anterior) de o proteza ligamentara a fost de asemenea abandonata datorita
riscului de dureri, ruptura precoce, redoare, si hidartroza.
Tratamentul functional nu este un abandon terapeutic. Acesta nu este ales “pentru ca sunt prea batran ca sa ma
operez”, si rezultatele sunt bune. Este vorba despre o reeducare a genunchiului, bine condusa si bine
supravegheata. Acest tratament este preferat la pacientii de peste 50 de ani si permite o viata normala cu
practicarea unor sporturi ca natatia, ciclismul. Unele sporturi “de pivot” sunt permise cu rezerva ca pacientul sa
poarte o orteza de genunchi. Aceasta decizie este dificila si este bine sa va consultati cu medicul Dumneavoastra
curant.
Exemplu de orteze de genunchi mobile cu articulatie policentrica folosite pentru tratamentul functional al rupturilor
ligamentare ale genunchiului. Exista mai multe marimi si mai multe tipuri de orteze, car epot fi recomandate de
medicul ortoped. Aceste produse sunt comercializate de firma "Ortopedica". Pentru detalii suplimentare accesati :
www.ortopedica.ro
2. Reconstructia LIA (ligamentul incrucisat anterior) prin grefa autologa, adica prelevata de la pacientul operat, care
inlocuieste ligamentul rupt. Mai multe grefe pot fi utilizate:
Tendonul rotulian (procedeul Keneth Jones): este interventia clasica, cel mai frecvent utilizata.
In operatia Keneth Jones treimea medie a tendonului rotulian este recoltata impreuna cu mici
portiuni osoase aflate la fiecare extremitate. Aceasta grefa inlocuieste LIA (ligamentul incrucisat
anterior) in spatiul intercondilian, iar fragmentele osoase sunt fixate solid la femur si respectiv la
tibie. Aceasta interventia are rezultate excelente asupra instabilitatii, dar are drept inconveniente
posibilitatea sechelelor dureroase la nivelul tendonului rotulian sau a rotulei care pot persista
mult timp
Fascia lata este o aponevroza situata la extremitatea superioara a coapsei. O bandeleta poate fi recoltata pentru a
inlocui ligamentul incrucisat anterior. Chirurgii care practica aceasta tehnica raporteaza rezultate bune.
Inconvenientele sunt legate de cicatricile mari la nivelul genunchiului si a soldului.
Aceasta tehnica foloseste doua tendoane situate pe partea interna a genunchiului. Prelevarea acestor tendoane nu
are efecte negative asupra functionarii ulterioare a genunchiului. Fiecare tendon este suficient de lung pentrua fi pliat
in doua, permitand obtinerea unui nou ligament incrucisat solid, alcatuit din 4 fascicule. Aceasta operatie are
avantajul de a nu avea sechele dureroase in portiunea tendonului rotulian.
Utilizarea in cursul acestor interventii a artroscopiei permite reducerea cicatricilor ca si tratamentul leziunilor
concomitente de menisc. Acestei grefe tendinoase intraarticulare i se poate asocia o plastie axtraarticulara Lemaire:
este vorba despre recoltarea unei bandelete din fascia lata care este tensionata oblic intre portiunea externa a tibiei
si femurului pentru a controla mai bine instabilitatea rotatorie antrenata de ruptura LIA (ligamentul incrucisat anterior).
Aceasta asociatie este indicata mai ales in instabilitatile vechi si importante.
Nu exista o opozitie intre tratamentul chirurgical si tratamentul functional. Ultimul tratament poate fi efectuat in faza
acuta, apoi completat de o stabilizare chirurgicala.
De obicei, este necesar un interval de 2 luni intre traumatism si interventia chirurgicala. Aceasta permite sa se
opereze un genunchi care a recuperat bine dupa accidentul initial, si la care perioada postoperatorie are o evolutie
mai buna. Interventia poate fi propusa de o maniera mult mai precoce la sportivii de performanta, daca starea
genunchiului o permite.
In orice caz, in fata unei leziuni recente de LIA (ligamentul incrucisat anterior) nu exista niciodata o indicatie de
urgenta a interventiei chirurgicale. Pacientul fixeaza deci data interventiei, pentru a avea un genunchi mai stabil si a-
si putea relua activitatile sportive. Asteptarea indelungata a operatiei nu are efecte nefaste, cu conditia ca pacientul
sa nu-si reia activitatile sportive, cu exceptia natatiei, ciclismului si maratonului.
Factorii care influenteaza decizia terapeutica
Varsta
Cu cat pacientul este mai tanar, cu atat este mai mare necesitatea de a reconstrui LIA (ligamentul incrucisat
anterior). Dar interventia chirurgicala ramane posibila oricare ar fi varsta pacientului.
Un jucator de handbal de 20 de ani prezinta o indicatie chirurgicala mai mare decat un biciclist de 50 de ani!
Daca pacientul continua activitatile sportive atunci exista riscul leziunii si altor ligamente si chiar a meniscurilor, ca si
riscuri de leziuni cartilaginoase.
Examenul clinic si testele dinamice permit sa se aprecieze aceasta laxitate, variabila de la un pacient la altul. Exista
un paralelism intre gradul de laxitate si simptomatologia resimtita de pacient.
Constitutia pacientului
Toleranta aceleiasi leziuni de LIA (ligamentul incrucisat anterior) este diferita de la un pacient la altul. Laun pacient
musculos, cu un lejer varus al genunchiului, ruptura LIA (ligamentul incrucisat anterior) poate fi tolerata indelungat.
La o pacienta tanara cu genu recurvatum ruptura LIA (ligamentul incrucisat anterior) risca sa produca o instabilitate
jenanta chiar si petru activitatile fizice curente.
Consecintele rupturii LIA (ligamentul incrucisat anterior) nu sunt aceleasi daca genunchiul afectat nu era indemn
inaintea traumatismului, daca exista o artroza sau daca genunchiul respectiv a suferit alte interventii chirurgicale.
Concluzie:
La un pacient tanar, sportiv si motivat, cu un genunchi lax, stabilizarea chirurgicala a genunchiului este propusa
pentru a evita accidentele ulterioare si pierderea carierei sportive. Dar interventia chirurgicala nu are un caracter de
urgenta si reeducarea postoperatorie este mai buna daca interventia este practicata pe un genunchi fara hidartroza,
cu functie musculara buna. Este posibil uneori sa reluati activitatile sportive chiar si cu LIA (ligamentul incrucisat
anterior) rupt. Avizul unui medic specialist este indicat in asemenea situatii, deoarece aceste decizii sunt dificile.
Dupa interventia chirurgicala veti ramane internat in spital o perioada variabila in functie de procedeul chirurgical
utilizat, si mai ales de protocolul chirurgului care v-a operat. Aceste informatii generale trebuiesc deci confruntate cu
parerea fiecarui chirurg.
Imobilizarea dupa interventia chirurgicala este variabila, de la absenta imobilizarii si pana la utilizarea atelelor sau
ortezelor de genunchi. Daca un menisc a fost suturat in timpul interventiei chirurgicale, imobilizarea este absolut
necesara.
Reluarea mersului cu sprijin este precoce, in zilele urmatoare operatiei, utilizand doua carje pe o durata de cateva
saptamani.
O consultatie postoperatorie este practicata la cateva saptamani de la interventia chirurgicala. Dar aceasta nu
inseamna ca trebuie sa evitati sa contactati medicul daca observati urmari anormale ale operatiei: durere sau
tumefactie importanta a genunchiului, febra, lichid care se extravazeaza prin cicatrice…etc.
Kinetoterapia cu reeducarea genunchiului debuteaza rapid dupa interventia chirurgicala. Ea se poate face intr-un
centru specializat (timp de 3-4 saptamani) sau cu un kinetoterapeut aflat aproape de domiciliul dumneavoastra. Un
protocol de reducare poate fi furnizat de catre chirurg pentru a ghida recuperarea in functie de procedeul tehnic
chirurgical folosit. Durata aproximativa a kinetoterapiei este de aproximativ 2 luni. In anumite cazuri, si in special la
sportivii de performanta, o recuperare musculara prelungira poate fi necesara pana la o perioada de 6 luni.
Exemplu de orteze de genunchi mobile cu articulatie policentrica folosite pentru perioada postoperatorie a rupturilor
ligamentului incrucisat al genunchiului. Exista mai multe marimi si mai multe tipuri de orteze, care pot fi recomandate
de medicul ortoped. Aceste produse sunt comercializate de firma "Ortopedica". Pentru detalii suplimentare accesati :
www.ortopedica.ro
Reluarea activitatilor fizice care nu necesita miscarea de torsiune este destul de rapida: este cazul natatiei si a
ciclismului care contribuie la kinetoterapie in primele luni dupa operatie. Mersul pe distante lungi poate fi reluat catre
luna a3-a. In schimb alte sporturi care solicita prea mult ligamentul incrucisat anterior, nu pot fi reluate decat dupa 6-
8 luni de la interventia chirurgicala. Grefa osoasa sufera de fapt o evolutie, cu o fragilizare initiala si apoi o integrare
in osul gazda, paralel cu recuperarea soliditatii grefei.
In ciuda evolutiei tehnicilor chirurgicale, riscul complicatiilor exista. Orice operatie, oricat de benigna si oricat de
multe precautii sunt luate, implica un risc ce variaza de la o complicatie minima la cvomplicatia majora:decesul. Lipsa
de informare a pacientului nu duce la scaderea frecventei complicatiilor si informarea pacientului nu le face sa
dispara. In timpul oricarei consultatii preoperatorii, nu trebuie sa ezitati sa intrebati chirurgul despre posibilele
complicatii, intrebari la care in mod normal chirurgul ar trebui sa va poate raspunde clar. Chirurgia genunchiului este
o chirurgie functionala si fara risc vital. Decizia acestei interventii apartine pacientului, dupa ce a fost informat despre
rezultatele si riscurile operatiei.
Complicatiile introperatorii
Sunt exceptionale; este cazul lezarii arterei poplitee sau a nervului sciatic popliteu extern.
Complicatiile postoperatorii
Durerile in zilele urmatoare interventiei chirurgicale sunt minime, tolerabile. Ameliorarea tehnicilor chirurgicale
(utilizarea artroscopiei, imobilizarea postoperatorie de scurta durata, reluarea rapida a mersului cu sprijin pe membrul
pelvin operat), a facut ca aceasta interventie sa fie putin agresiva. Existenta durerilor importante trebuie sa conduca
la cautarea unei complicatii, in mod particular a hematomului.
Hematomul
Orice interventie chirurgicala poate produce o sangerare, care este favorizata si de tratamentul anticoagulant adesea
necesar. Hematomul se manifesta prin aparitia de pete albastre care dispar spontan in cateva saptamani. Cateodata
sangle se poate acumula in cantitate mare in genunchi constituind generand dureri si tumefactia genunchiului
(hemartroza). O noua interventie chirurgicala pentru evacuarea hematomului poate fi atunci necesara.
Infectia constituie riscul oricarei operatii. La nivelul genunchiului este o complicatie rara, dar grava. Supravegherea in
cursul primelor saptamani care urmeaza interventiei permit depistarea precoce a febrei, a durerilor, a tumefactiei
genunchiului. Este important sa se identifice germenul care cauzeaza infectia pentru o antibioterapie adecvata. O
noua interventie chirurgicala este necesara pentru a efectua un lavaj minutios al articulatiei.
Tromboflebita reprezinta formarea unui cheag in interiorul unei vene , care se poate produce in ciuda tratamentului
anticoagulant. aceasta complicatie risca sa creasca riscul unei embolii pulmonare.
Algodistrofia se caracterizeaza prin inflamatia importanta a membrului inferior, cu o redoare precoce, edem si dureri.
Aceasta comlicatie este imprevizibila si cauzele ei sunt necunoscute. Un tratament medical poate fi necesar, alaturi
de o reeducare extrem de precauta pentru a nu favoriza fenimenele inflamatorii la nivelul genunchiului.
Redoarea (limitarea miscarilor) este riscul oricarei interventii chirurgicala la nivelul genunchiului. Ea este cel mai
frecvent rezultatul aderentelor fibroase care se formeaza in interiorul genunchiului. Redoarea poate face necesara
mobilizarea precoce sub anestezie, iar pentru redorile tardive poate fi nevoie de o reinterventie chirurgicala.
Complicatiile cutanate
Cicatricea poate ramane dureroasa, se poate inconjura de zone de anestezie, sau de zone hiperdureroase.
Complicatiile ligamentoplastiei sunt foarte rar grave si exceptional dramatice: (artroza, blocaj de genunchi sau
amputatie). Cea mai mare parte a complicatiilor se vindeca fara sechele si nu sunt responsabile decat de
inconveniente minore de durata mica.
Rezultatele chirurgiei
Gratie rezultatelor realizate in acesti ultimi ani in tratamenul chirurgical al rupturilor LIA suntem in masura sa speram
un rezultat foarte bun in 90% din cazuri, cu un genunchi stabil, suplu, cu o mobilitate buna si care sa permita
reluarea tuturor sporturilor. Un rezultat insuficeint poate avea mai multe motive:
Esecul interventiei chirurgicale care nu poate sa isi atinga scopul: recidiva instabilitatilor de genunchi,
ruptura grefei
Survenirea ulterioara a artrozei-acest risc exista daca inaintea operatiei exista o instabilitate importanta,
care evolua de mult timp, cu leziuni asociate cartilaginoase si meniscale.
Prima vizita a kinetoterapeutului se face a doua zi dupa operatie si kinetoterapia va debuta cu blandete si,
punct important: FARA DURERE
Pacientul poate in adoua zi sa se ridice din pat si sub indicatiile kinetoterapeutului care ii va indica cum sa
foloseasca carjele, cum sa “deruleze” pasii.
Progresand, pacientul va putea sa mearga doar cu o carja peste cateva zile, carja fiind purtata in mana opusa
piciorului operat. Cel mai frecvent pacientii pot sa mearga fara carje in salon sau pe culoarul clinicii la externarea din
spital.
Dupa asemenea interventii, este necesar sa se recupereze intensiv muschiul cvadriceps, care este
muschiul anterior al coapsei si care este indispensabil unei bune functionari ale genunchiului.
Astfel pacientul va fi capabil sa contracte eficient cvadricepsul si sa “zavorasca” genunchiul in extensie in timpul
mersului pentru a proteja ligamentoplastia. Se va solicita rapid si flexia genunchiului, fara a depasi insa 90 grade de
flexie. Pacientul isi va face exercitiile, asistat de kinetoterapeut si de un aparat care pliaza usor genunchiul (kinetek
sau artromotor).
Aceste atiudini se conserva si dupa externarea pacientilor pentru evitarea durerilor si a edemului, cel putin pana la
prima vizita postoperatorie.
Din punct de vedere muscular trebuie insistat asupra imbunatatirii functiei ischiogambierior care
sunt veritabilii protectori ai plastiei de ligament, fara a uita muschii moletului (tricepsul) si
cvadricepsul. Modul efectuarii efortului muscular este riguros determinat in functie de incidenta
asupra noului ligament ceea ce presupune o cunoastere perfecta a kinetoterapeutului a fortelor la
care este supus transplantul la fiecare miscare. Recuperarea musculara va fi destul de lunga si
vor fi necesare 7-8 luni pentru ca pacientul sa-si poata reincepe activitatile sportive de pivot.
Aceasta nu va impiedica reluarea altor sporturi care nu solicita grefonul incepand cu luna a 3 a
(maratonul, cilismul, natatia). Trebuie de asemenea mentionat ca vointa pacientului de a efectua
o buna recuperare este determinanta pentru un rezultat bun.
Genunchiul este segmentul mobil al aparatului locomotor care leaga coapsa de gamba, articulatia
genunchiului fiind cea mai mare articulatie a corpului. Suprafetele articulare sunt reprezentate
de: epifiza inferioara a femurului, epifiza superioara a tibiei si fata dorsala a patelei. Epifiza
inferioara a femurului prelungeste corpul la partea lui distala. Ea prezinta doua proeminente,
condilii femurali lateral si medial. In partea anterioara a epifizei se afla o suprafata articulara
pentru rotula, fata patelara. Condiliisunt despartiti posterior de o depresiune, fosa
intercondiliana, in care se insera ligamentele incrucisateale articulatiei genunchiului. Pe fata
mediala a condilului medial si laterala a condilului lateral se afla douaproeminente, epicondilii,
medial si lateral, pe care se insera ligamentele colaterale, tibial si fibular, alearticulatiei
genunchiului .Condilii femurali difera ca aspect si dimensiuni astfel:
● condilul medial, este mai voluminos si mai coborat decat cel lateral; datorita acestei
dispozitii femurul creeaza cu tibia un unghi deschis lateral de 170 - 175°;
● curbura suprafetelor articulare a
condililor variaza astfel: curbura descrisa anterior corespunde unuicerc cu raza de 43 mm, iar
posterior, unui cerc cu raza de 17 mm, descriind astfel o curburaspirala curaza descrescand
dinainte spre inapoi.
Pentru o mai buna intelegere a biomecanicii articulatiei genunchiului este necesar sa amintim
rolul altor elemente anatomice cum ar fi meniscurile sau fibrocartilajele articulare, ligamentul
colateral lateral, ligamentul colateral medial, ligamentul rotulei, ligamentele incrucisate anterior
si posterior.
- cele doua meniscuri joaca un rol important in reducerea sarcinii de stres (intensitatea sarcinii pe
unitatea de suprafata) in articulatia genunchiului , fiind adevarati “amortizori” ai acestei
articulatii. Experimentele efectuate pe animale si pe cadavre umane au demonstrate ca dupa
indepartarea ambelor meniscuri, stresul la nivelul articulatiei genunchiului creste de 2,5- 3 ori.
Pe de alta parte, dupa indepartarea totala a meniscului, capacitatea de absorbtie a ciocnirilor la
nivelul articulatiei genunchiului se reduce cu pana la 20 % ( Peterson si Renstrom, 2002)
Stabilizarea articulatiei genunchiului:
Leziunile ligamentelor
Leziunile ligamentelor colaterale ale genunchiului
Sunt situate în părţile laterale ale genunchiului, atât medial cât şi lateral, fiind nişte benzi dure de
ţesut fibros care se întind între extremităţile osoase la nivelul articulaţiei genunchiului.
O leziune a acestor ligamente poate fi declanşată de o forţă semnificativă (o cădere la schi) sau un
impact direct în partea laterală a genunchiului. În cazul în care suferim un traumatism foarte
puternic, ele se pot rupe. Ruptura se poate produce unde se inseră ligamentul sau la mijlocul
acestuia. Simptomatologia unei rupturi de ligamente este reprezentată de: sângerări şi umflături ale
ţesutului din jurul genunchiului. Pot apărea de asemenena sângerări în cadrul articulaţiei
genunchiului. Genunchiul devine imobil, dureros, pacientul neputând să se sprijine pe membrul
afectat. Când rigiditatea iniţială şi durerea dispar articulaţia genunchiului devine instabilă, neputând
să mai susţină greutatea corpului. Dacă ligamentul rupt se vindecă parţial, un sentiment de
instabilitate va continua să existe, genunchiul cedând uneori şi va fi dureros atunci când se va pune
pe el greutate.
Tratamentul în cazul acestor leziuni este reprezentat de: tratamentul chirurgical şi cel kinetic.
Tratamentul chirurgical se va face strict la recomandarea medicului. Tratamentul kinetic intens
reprezintă reuşita după o intervenţie chirurgicală. Acesta se va face indiferent de vârstă, nivelul de
activitate sau tehnica folosită. Este indicat ca acest proces să fie început înaintea intervenţiei pentru
a pregăti pacientul atât fizic cât şi psihic.
Ligamentul incrucisat anterior se afla in partea din spate a genunchiului, iar una dintre afectiunile
acestuia este ruptura ligamentului incrucisat anterior. Aceasta afectiune poate face genunchiul sa se
simta instabil sau slabit, iar genunchiul va poate "fugi" oricand daca reveniti prea repede la o activitate
sportiva.
Desi un stil de viata activ va aduce multe beneficii, totusi exercitiile nu trebuie sa puna prea multa
presiune pe genunchi. Ligamentul incrucisat anterior este destul de solicitat in sporturi cum ar fi volei,
gimnastica, baschet sau fotbal.
Tratarea unei afectiuni a ligamentelor incrucisate poate include o interventie chirurgicala pentru a
inlocui ligamentul rupt, impreuna cu un program intens de reabilitare.
In ceea ce priveste prevenirea, in cazul in care sportul preferat implica pivotari sau sarituri, o pregatire
buna va poate ajuta sa evitati o astfel de afectiune.
In momentul in care suferiti o afectiune a ligamentelor incrucisate puteti avea urmatoarele semne
si simptome:
Un pocnet puternic
Durere mare.
Umflarea genunchiului, afectiune care se agraveaza la cateva ore de la pretecerea
traumatismului
Stare de instabilitate sau de nesiguranta, senzatia ca nu va puteti sustine greutatea.
Dupa ce dispare umflatura, genunchiul se poate simti inca instabil, la fel cum se poate intampla
si in cauzl unei rasuciri bruste sau unei pivotari.
pocnet puternic, durere puternica in genunchi, vi se umfla genunchiul sau simtiti ca genunchiul
va fuge, trebuie sa vedeti un doctor.
De asemenea trebuie sa mergeti la medic daca va simtiti genunchiul slabit sau acesta nu va mai
poate sustine greutatea.
In general cu cat asteptati mai mult pentru a incepe tratamentul cu atat va dtra mai mult pana va
veti simti mai bine.
Ligamentele sunt fasii puternice de tesut care fac legatura de la un os la altul.
Ligamentul incrucisat este unul dintre cele doua ligamente care trec prin mijlocul genunchiului
el facand legatura intre osul coapsei (femur) si tibie, si ajuta la stabilizarea genunchiului.
Cele mai multe cazuri de afectiuni ale ligamentelor incrucisate se produc atunci cand practicati
un sport.
Ligamentele se pot rupe atunci cand va opriti deodata, schimbati directia brusc sau pivotati
apasand cu putere pe un singur picior.
De asemenea exista un risc si atunci cand va rasuciti sau indoiti genunchiul in spate.
Sporturile la care exista cel mai mare risc de rupere a ligamentelor incrucisate sunt alergarea,
fotbalul sau baschetul.
Ligamentele incrucisate se pot rupe de asemenea atunci cand osul tibiei este impins prea mult
spre femur.
Contactele dure la fotbal sau accidentele auto pot produce de asemenea un traumatism al
ligamentului incrucisat anterior.
Riscul de rupere a ligamentelor incrucisate este mai mare printre :
Atleti. Daca practicati un anumit sport, cum ar fi cele care presupun tehnici de plecare
rapida de pe loc (baschet, fotbal) riscul de rupere a ligamentelor incrucisate este mai
mare.
Femei. Ele sunt predispuse unui risc mult mai mare de rupere a ligamentelor incrucisate
decat sunt barbatii care participa la acelasi sport. Femeile au muschii din spatele
picorului mai putin dezvoltati, ele avand mai dezvoltata partea din fata a coapsei. Atunci
cand o femeie sare ea poate ateriza intr-o pozitie care pune multa presiune pe ligamentele
incrucisate.
Pe termen scurt va trebui sa incetati activitatile care va cauzeaza durere in zona ligamentelor. Va
trebui sa aveti liber o perioada de la munca, scoala sau de la activitatile sportive.
Este indicat intr-o astfel de problema sa consultati fie medicul de familie, fie un medic
generalist. In unele cazuri totusi, atunci cand sunati pentru a va face o programare veti fi
indrumat imediat catre un medic ortoped, un chirurg ortoped sau un specialist in medicina
sportiva.
Deoarece timpul pentru consultatie poate fi unul scurt, ar fi bine sa fiti pregatit pentru acest
moment. Aici gasiti cateva informatii pentru a fi pregatit de consultatie si ce anume sa va
asteptati de la medicul dumneavoastra.
Scrieti o lista cu toate simptomele pe care le-ati experimentat, inclusiv ceea ce faceati
atunci cand au aparut primele simptome.
Vorbiti cu un membru al familiei sau cu prieten sa vina cu dumneavoastra daca se poate.
Uneori poate fi dificil sa retineti toate informatiile si optiunile de tratament care vi se
recomanda intr-o consultatie. Daca este cineva impreuna cu dumneavoastra poate retine
aspecte pe care nu le-ati retinut sau pe care le-ati uitat.
Scrieti o lista cu intrebari pentru doctorul dumneavoastra.
Timpul pentru consultatie este unul scurt de aceea este bine sa pregatitti o lista de intrebari care
sa ajute sa scoateti maxim din aceea consultatie. Ordonati intrebarile de la cea mai importanta
catre cea mai putin importanta, in caz ca se termina timpul.
Dumneavoastra pregatiti aceste intrebari din timp, dar nu ezitati sa ii cereti doctorului
dumneavoastra sa va explice orice lucru pe care nu-l intelegeti.
Ce sa asteptati de la doctor
Doctorul va va pune o serie de intrebari:
De multe ori, diagnosticul poate fi dat doar pe baza examenului fizic, dar ati putea avea nevoie
raze X pentru a exclude o fractura. Daca medicul dumneavoastra are semne de intrebare cu
privire la cauza sau marimea afectiunii dumneavoastra, poate comanda o radiografie prin
rezonanta magnetica (RMN), o procedura nedureroasa care utilizeaza campuri magnetice pentru
a crea o imagine a tesuturilor afectate.
Un RMN poate arata marimea afectarii ligamentelor incrucisate si daca acestea sau alte cartilaje
ale genunchiului sunt rupte.
Tratamentul initial pentru o ruptura de ligamente incrucisate are scopul de a reduce durerea si
umflatura de la genunchi, de a reface circulatia normala a sangelui si de a consolida muschii din
jurul genunchiului.
Cand este vorba de un copil care a suferit o astfel de afectiune, medicul recomanda amanarea
unei operatii pana se opreste cresterea.
Folositi gheata. Atunci cand sunteti treaz, incercati sa tineti piciorul in gheata 20 de
minute o data pe zi.
Faceti exercitii cu genunchiul.
Luati medicamente de durere, cum ar fi ibuprofenul, dupa cum este necesar.
Infasurati o banda elastica in jurul genunchiului.
Folositi o atela sau mergeti cu carje, daca este necesar.
Lucrati impreuna cu un terapeut fizic la exercititii de mobilitate si miscari ale muschilor.
Interventia chirurgicala
Tendoanele incrucisate o data rupte nu mai pot fi cusute impreuna. Operatia se efectueaza luand
o alta bucata de tendon din picior si conectarea acestuia la tibie si osul femurului (autogrefa). In
cazul in care tendoanele tale nu ofera cel mai bun inlocuitor pentru un ligament ranit, medicul
poate recomanda utilizarea unui tendon de la un cadavru (alogrefa). Cadavrele utilizate pentru
alogrefe au fost atent analizate si testate in privinta bolilor.
Genuchiul dumneavoastra este instabil si va fuge in timpul activitatilor zilnice sau cand
faceti sport.
Suneti o persoana activa si doriti sa reveniti la munca fizica de dinainte sau la sportul
favorit ori alte actvitati recreative.
Alte parti ale genunchiului, cum ar fi meniscul ori alte ligamente, sunt de asemenea
avariate.
Daca doriti sa preveniti o degradare mai mare a genunchiului.
Dupa operatie veti intra intr-un program de reabilitare. In plus fata de lucrul cu un terapeut fizic,
puteti purta o orteza pentru genunchi de care veti avea nevoie pentru a evita activitatile care pun
presiune pe genunchi. Majoritatea oamenilor pot reveni la sporturi la aproximativ sase luni dupa
interventia chirurgicala.
Ligamentul incrucisat anterior este o banda de tesut conjunctiv, de legatura, care uneste
portiunea posterioara a femurului cu partea anterioara a tibiei, de marimea degetului mic. In
interiorul articulatiei genunchiului, atunci cand tibia este rotata spre interior ( in sens opus
directiei acelor ceasornicului pentru genunchiul drept si in sensul acelor ceasornicului pentru
genunchiul stang ), ligamentul incrucisat anterior aluneca peste o alta fasie de tesut de legatura
numita ligament incrucisat posterior, dand astfel nastere unei cruci, de unde provine si
denumirea: ligamente incrucisate. O modalitate usoara de a intelege cum decurge acest
fenoment este prin incrucisarea indexului si a mediusului; mediusul este ligamentul incrucisat
anterior, iar indexul ligamentul incrucisat posterior.
Gradul leziunilor ligamentare variaza intre usoare: o ruptura mica si severe, cand o portiune de
ligament se rupe in totalitate si se indeparteaza de os. Fara nici un tratament, ligamentul
incrucisat anterior lezat controleaza mai putin miscarile genunchiului si oasele se freaca intre ele,
situatie cunoscuta drept insuficienta cronica a ligamentului incrucisat anterior. Miscarile
anormale in articulatie pot distruge in aceasta situatie si cartilajul care acopera extremitatile
oaselor, generand osteoartrita.
Structura genunchiului:
Oase si cartilaje
Articulatia genunchiului este formata din 3 oase – femurul (osul de la nivelul coapsei), tibia (osul mai
mare de la nivelul gambei) si patela sau rotula. Patela are intre 5–7 cm latime si intre 7–10 cm lungime.
Este asezata in fata celorlalte oase din articulatie si aluneca deasupra femuruui la miscarea genunchiului.
Are rol protector asupra genunchiului si actioneaza ca o parghie pentru muschi.
Extremitatile oaselor din articulatie sunt acoperite cu un cartilaj articular – este un tesut puternic, elastic,
care absoarbe socul si permite miscarea lina la nivelul genunchiului. Meniscurile sunt formate din tesut
conjunctiv, fiind impartite in doua discuri in forma de secera si pozitionate intre tibie si femur, in portiunile
interioare si exterioare ale fiecarui genunchi. Cele doua meniscuri de la fiecare genunchi absorb socul,
amortizand gamba de greutatea corpului si crescandu-i stabilitatea.
Musculatura
Exista doua tipuri de muschi la nivelul genunchiului. Muschiul cvadriceps cuprinde patru muschi din
portiunea anterioara a coapsei si ajuta la miscarea de extensie a piciorului (indreptarea piciorului din
pozitia flectata). Muschii din loja posterioara a coapsei realizeaza miscarea de flexie a piciorului.
Ligamente
Ligamentele sunt benzi puternice, elastice, care conecteaza oasele intre ele. Ele aduc stabilitate si forta
articulatiei. Exista 4 ligamente care leaga femurul de tibie:
- ligamentul colateral medial: aduce stabilitate in portiunea interna (mediala) a genunchiului
- ligamentul colateral lateral: aduce stabilitate in portiunea externa (laterala) a genunchiului
- ligamentul incrucisat anterior: asezat in centrul genunchiului, limiteaza rotatia si miscarea anterioara a
tibiei
- ligamentul incrucisat posterior: asezat in centrul genunchiului, limiteaza miscarea posterioara a tibiei.
Capsula genunchiului este o structura fibroasa protectoare care inconjoara articulatia genunchiului. In
interiorul capsulei, articulatia este captusita cu un tesut subtire, moale, numit sinoviala.
Tendoane
Tendoanele sunt cordoane puternice care leaga muschiul de os. La nivelul genunchiului, tendonul
cvadriceps leaga muschiul cvadriceps de patela si asigura forta pentru miscarea de extensie. Tendonul
patelar leaga patela de tibie. Tehnic, acesta este un ligament, dar in mod obisnuit este numit tendon.
Descriere
Ligamentul incrucisat anterior, sau LIA, este situat in centrul genunchiului, impreuna cu ligamentul
incrucisat posterior , sau LIP. Aceste ligamente sunt bine ancorate pe femur si a tibie, pentru a forma o
structura incrucisata in genunchi, care impiedica deplasarea oaselor, inainte sau inapoi.
Ligamentul incrucisat anterior (LIA) este cel mai frecvent afectat ligament al genunchiului. Anual sunt
estimate 200.000 de cazuri de leziuni ale LIA, cu 100.000 de cazuri de reconstructie ale LIA efectuate
anual. In general, accidentarile care se lasa cu leziuni ligamentare la genunchi este mai mare la
persoanele care practica sport cu risc ridicat, cum ar fi baschet, fotbal si schi.
Aproximativ 50 % din leziunile LIA apar in asociere cu afectarea meniscului, cartilajului articular, sau alte
ligamente. In plus, pacientii pot avea leziuni si pe suprafata cartilajului. Acestea pot fi observate pe o
imagistica prin rezonanta magnetica (RMN) .
Accidentarile LIA sunt, de obicei, legate de sport. Cu toate acestea, entorsa, intinderea sau ruperea LIA-
ului poate fi cauzata si de stresul fizic repetitiv, cum ar fi excesul de pivotare sau rasucire a genunchiului.
Leziunea ligamentelor incrucisate poate sa nu determine durere. Mai degraba pacientul poate sa auda
doar un zgomot in articulatie iar piciorul se indoaie la tentativa de a sta in ortostatism (in picioare),ca
urmare a lipsei de stabilitate.
Cauze
Se estimeaza ca 70 la suta din leziunile LIA apar prin mecanisme fara contact direct, in timp ce 30 la suta
apar ca rezultat al contactului direct cu un alt jucator sau obiect.
Mai multe studii au aratat ca sportivii de sex feminin au o incidenta mai mare a LIA decat sportivii de sex
masculin.Acest lucru se datoreaza diferentelor de conditie fizica, forta musculara si de controlul
neuromuscular.
Imediat dupa accident, pacientii prezinta de obicei dureri si edem, iar genunchiul se simte instabil. In
termen de cateva ore dupa ruptura LIA, pacientii prezinta umflarea genunchiului, pierderea mobilitatii,
durere sau sensibilitate de-a lungul liniei articulare si disconfort in timpul mersului.
Leziunile ligamentului apar atunci cand articulatia genunchiului este flectata si rotata ( sansele de
accidentare sunt mai mari cand aceste miscari se asociaza ), sau in cazul unui contact dur: piciorul este
fixat la sol si o forta brusca loveste din exterior genunchiul intins sau usor flectat ( lovitura din partea unei
persoane sau a unui obiect ) .
Lezarea acestui ligament apare frecvent la cei care practica un sport ce presupune schimbari rapide de
directie, opriri si alergari repetate sau aterizari din saritura, precum fotbal, rugby, baschet, ski, gimnastica,
arte martiale.
Ratarea unei trepte la coborarea scarilor sau pasitul intr-o groapa poate genera de asemenea lezarea
ligamentului incrucisat anterior.
Rezistenta ligamentului incrucisat anterior devine mai mica odata cu inaintarea in varsta, lucru valabil
pentru orice alta parte a corpului. Astfel, rupturile apar mai usor la persoanele cu o varsta mai mare de 40
ani.
Cand un pacient cu o leziune LIA se prezinta la medic, acesta ii va efectua o evaluare clinica si i se poate
recomanda o radiografie pentru a evidentia si o posibila fractura. Medicul poate cere, de asemenea, o
imagistica prin rezonanta magnetica (RMN) pentru a evalua LIA si pentru a verifica celalate ligamente ale
genunchiului, meniscurile, sau cartilajul articular.
In plus fata de efectuarea de teste speciale pentru identificarea leziunilor de menisc si altor ligamente de
la genunchi, medicul va efectua de multe ori testul Lachman pentru a vedea daca LIA este intact.
Daca LIA este rupt tibia are o miscare catre anterior fata de femur mai mare decat la genunchiul sanatos.
Un alt test pentru a verifica prejudiciul LIA este testul de pivot shift. In acest test, daca LIA este rupt, tibia
se va duce inainte genunchiului cand acesta este in pozitie complet dreapta si apoi se va deplasa inapoi
in pozitia corecta in raport cu femurul cand genunchiul este indoit la 30 de grade.
Istoria naturala
Evolutia naturala a unei leziuni LIA fara interventie chirurgicala, variaza de la pacient la pacient si
depinde de nivelul de activitate al pacientului, gradul de lezare si instabilitate simptomatica.
Prognosticul pentru un LIA, partial rupt, este de multe ori favorabil, necesitand recuperare, aproximativ
trei luni. Cu toate acestea, unii pacienti cu leziuni partiale LIA, pot avea inca simptome de instabilitate.
Rupturile complete de LIA pot avea un rezultat mai putin favorabil. Dupa o ruptura completa de LIA
majoritatea pacientilor sunt incapabili sa practice sporturi care necesita miscari de pivotare pe piciorul
afectat,dar exista si pacienti care prezinta instabilitate a genunchiului la mers. Exista unele persoane, un
numar mic, care pot practica sport fara nici un simptom de instabilitate. Aceasta variabilitate este legata
de severitatea initiala leziunii genunchiului, precum si solicitarile fizice ale pacientului.
Aproximativ jumatate din leziunile LIA apar in asociere cu afectarea meniscului, cartilajului articular sau a
altor ligamente. Daune secundare pot sa apara la pacientii care au episoade repetate de instabilitate din
cauza leziunii LIA. Cu instabilitate cronica, pana la 90 la suta dintre pacienti vor avea leziuni ale
meniscurilor dupa o reevaluare la 10 ani de la leziunea initiala. Similar, prevalenta leziunilor cartilajului
articular creste cu pana la 70 la suta la acestia.
Tratament nonchirurgical
In tratamentul nonchirurgical, kinetoterapia progresiva poate aduce genunchiul intr-o stare aproape de
normalitate.Este important si educarea pacientului cu privire la modul de a preveni instabilitatea. Acest
lucru poate fi completat cu utilizarea unei orteze mobile de genunchi. Cu toate acestea, multi oameni
care aleg sa nu aiba o interventie chirurgicala ar putea avea leziuni secundare la genunchi din cauza
episoadelor de instabilitate repetitive.
Tratamentul chirurgical este de obicei recomandat in leziunile combinate (leziuni LIA, in combinatie cu
alte leziuni la genunchi). Tratamentul nonchirurgical al leziuni LIA izolate, poate fi de succes sau poate fi
indicata la pacientii cu:
Tratament chirurgical
Leziunile LIA nu sunt de obicei reparate folosind sutura, pentru ca LIA-urile reparate au fost, in general,
interventii esuate in timp. Prin urmare, ruptura de LIA se inlocuieste cu o grefa substituita din tendon.
Grefele utilizate în mod obisuit, pentru a inlocui LIA includ:
Scopul reconstructiei LIA prin interventii chirurgicale este de a preveni instabilitatea si de a restabili
functia ligamentului rupt, creand astfel un genunchi stabil. Acest lucru permite pacientului sa revina la
activitatile sportive anterioare accidentarii. Exista anumiti factori pe care pacientul trebuie sa i ia in
considerare atunci cand se decide pentru sau impotriva interventiei chirurgicale de LIA.
Pacientii
Pacientii adulti ce practica sport sau au locuri de munca care necesita multa forta sau munca manuala
grea, sunt candidati pentru interventie chirurgicala. Activitatile de zi cu zi,si nu varsta, ar trebui sa fie luate
in considerare pentru stabilirea oportunitatii interventiei chirurgicale.
Copiii mici sau adolescenti care au leziuni LIA, o interventie chirurgicala de reconstructie LIA poate fi un
risc in dezvoltarea fizica a acestora. Medicul poate amana operatia pana cand copilul este mai aproape
de maturitatea scheletului, sau, chirurgul poate modifica tehnica de chirurgie LIA pentru a reduce riscul
afectarii cartilajului de crestere.
Un pacient cu o ruptura LIA si instabilitate semnificativa a genunchiului, prezinta un risc mai mare de a
produce leziuni secundare si de aceea trebuie luata in considerare o reconstructie a LIA.
Procentual: 50 la suta dintre pacientii cu leziuni LIA ,au asociate si leziuni de menisc, 30 la suta leziuni
are cartilajului articular, 30 la suta leziuni ale ligamentelor colaterale, capsula articulara. “Triada
nefericita” este frecvent observata la jucatorii de fotbal si schiori, si reprezinta leziuni ale LIA,ligament
colateral medial si menisc medial.
Optiuni chirurgicale
In studiile care au comparat rezultatele tendonului patelar si tendoanele „labei de gasca” autogrefa cu
tendon semitendinos si gracilis, rata de esec pentru grefa a fost mai mica in grupul tendonului patelar
(1,9 la suta comparativ cu 4,9 la suta).
In plus, cele mai multe studii arata rezultate egale sau mai bune in ceea ce priveste testele postoperatorii
pentru laxitate a genunchiului (Lachman, sertar anterior si teste instrumentare), atunci cand este folosita
grefa tendon patelar in comparatie cu altele. Cu toate acestea, autogrefele de tendon patelar au o
incidenta mai mare de dureri postoperatorii (durere in spatele rotulei), disconfort si alte probleme.
• mai putine probleme legate de dureri de genunchi anterioare sau dureri generalizate de genunchi
postoperator
• mai putine probleme de rigiditate a genunchiului postoperator
• incizii mai mici
Functia grefei poate fi limitata de puterea si tipul de fixare in tunelele osoase, deoarece grefa tendonul
semitendinos si gracilis nu are prize osoase. Dar ramane totusi metoda cea mai des utilizata pentru
reconstructia LIA
Despre ligamentul incrucisat anterior (LIA)
Ligamentul incrucisat anterior (LIA) reprezinta o fasie de tesut conjunctiv care uneste portiunea posterioara a
genunchiului cu partea anterioara a tibiei, conform datelor publicate de medicul primar in medicina sportiva, Dr.
Alin Popescu. Acest ligament reprezinta una din cele patru benzi mari ale genunchiului, alaturi de ligamentul
incrucisat posterior (LIP), ligamentul colateral medial (LCM) si colateral lateral (LCL). Aceasta structura asigura
stabilitatea genunchiului in miscarile de rotatie a tibiei, controleaza deplasarea anterioara a tibiei in timpul flexiei
genunchiului, impiedica hiperextensia genunchiului.
De cele mai multe ori, rupturile de ligament incrucisat anterior rezulta din traumatismele suferite de pacient la
nivelul genunchiului in timpul activitatilor sportive, atat in cazul sportivilor de performanta, cat si in cazul
amatorilor.
Aproximativ 75% dintre cei care se prezinta la medic cu simptomele care denota existenta leziunii ligamentului
incrucisat anterior, au simtit durere in urma unor intinderi exagerate care presupun suprasolicitarea articulatiei
genunchiului, schimbarii spontane a directiei in timpul activitatilor sportive, miscari bruste. Specialistii afirma ca
50% dintre cei care sufera de aceasta afectiune au simtit o senzatie de trosnitura in momentul accidentarii.
Totodata, putem spune ca ruptura ligamentului incrucisat anterior se intalneste mult mai frecvent decat ruptura
ligamentului incrucisat posterior, dar se asociaza cu alte leziuni ale celorlalte ligamente aflate in componenta
articulatiei genunchiului (cele trei ligamente din componenta articulatiei genunchiului), cum ar fi rupturile de
cartilaj. Acest fapt face cu atat mai dificile tratamentul si recuperarea, cu cat rupturile de ligament sunt
identificate la mai multe elemente ale structurii genunchiului.
Conform ghidului pacientului scris de medicului primar ortoped, Dr. Vlad Predescu: „datorita violentei
traumatismului, pe langa ruptura ligamentului incrucisat anterior (LIA) se pot leza meniscurile, ligamentele
colaterale, ligamentul incrucisat posterior sau cartilajul articular. Cu cat leziunea este mai complexa, cu atat
recuperarea pacientului este mai dificila.Cele mai frecvente activitati sportive in care ne putem rupe ligamentul
anterior sunt fotbalul, skiul, basketul, tenisul si luptele de contact.”
In acelasi ghid al pacientului, mentionat mai sus, se arata ca kinetoterapia intensa este cheia succesului dupa
interventia chirurgicala (in cazul in care este necesara o interventie de acest fel), indiferent de varsta, nivel de
activitate sau tehnica folosita. Se prefera ca acest proces sa inceapa chiar inainte de interventia chirurgicala,
pentru a pregati pacientul atat din punct de vedere fizic, cat si psihologic. Imobilizarea prelungita si repausul
dupa evenimentul acut pana la interventia chirurgicala duce la atrofia severa a cvadricepsului, iar recuperarea
post-interventie va fi mai dificila.
Programul de recuperare poate fi efectuat si acasa, fiind recomandat de kinetoterapeutul care va asista pe
durata tratamentului de refacere. In cadrul clinicii de recuperare sportiva si medicala Kinetic Sport & Medicine,
pacientii pot beneficia atat de aparatura si dotari ultramoderne, cat si de metode inovatoare de tratament care
si-au dovedit eficenta. De asemenea, in cadrul clinicii noastre, puteti beneficia de suportul specialistilor
kineoterapeuti, care va vor sprijini pe parcursul intregului tratament individualizat de recuperare.
In cazul rupturilor de ligament, se poate vorbi de o recuperare completa dupa o perioada de aproximativ sase
luni. Doar dupa parcurgerea acestei perioade de recuperare, activitatile sportive pot fi reluate fara riscuri. Alte
activitati fizice, precum plimbatul cu bicicleta sau alergatul usor, pot fi practicate si dupa aproximativ trei luni,
desigur dupa o evaluare a starii pacientului de catre medic sau kinetoterapeut.
Sportivii de performanta se recupereaza in general mai repede decat cei recreationali, datorita nivelului de
antrenament. In general, recuperarea este considerata completa odata cu:
Sursa: http://www.chirurgortoped.ro/assets/Uploads/Reconstructia_LIA.pdf