Din dragoste de patrie

Maurizio Viroli

 Cartea ”Din dragoste de patrie” scrisă de Maurizio Viroli,

urmărește să pună în evidență o distincție fundamentală între
patriotismul republican și naționalism. Pe primul dintre ele am ales
să îl prezint, având la origine dragostea față de respublica, față de
valorile și modul ei de viață, instituțiile și principiile care stau la
baza libertății comune a unei comunități politice.

 Patria reprezintă libertatea, legile și instituțiile politice ale

republicii, iar dragostea de patrie se definește prin dragostea unui
grup de oameni față de lucrurile pe care le au și de se bucură în
comun. Un cetățean virtuos al republicii este pătruns de doua
sentimente fundamentale: pietas și caritas, sau mai exact, respectul
și compasiunea pentru republică ce conduc la libertatea comună și
binele comun. Aceste două sentimente ce alcătuiesc un tip special
de dragoste, constituie principală trăsătura a patriotismului
republican.

 În tradiția republicană se instituie o legătură esențială între patrie,

libertate, binele comun, domnia legii și participarea directă la
administrarea treburilor cetății.

 Patriotul adevărat luptă împotriva corupției, adică împotriva celor

care pun interesele personale înaintea binelui comun. Dacă cetatea
este coruptă, viața cetățenilor ei este sărăcită în mod iremediabil
pentru că ei nu își mai pot îndeplini îndatoririle civice în spațiul
public.

 Departe de a fi un sentiment exclusivist, patriotismul este o pasiune

generoasă, pentru că țelul său este unul dintre cele mai nobile
obiective ale vieții pe acest pământ, și anume constituirea unei
comunități politice, întemeiate pe libertate, dreptate și egalitate.
 Machiavelli susținea că adevăratul patriot își iubește țara nu atât
pentru faptul că s-a născut pe teritoriul ei, cât mai ales datorită
faptului că se simte protejat de instituțiile și valorile care stau la
baza cetății. Cel mai eficient mijloc de a stimula patriotismul e de a
respecta și promova drepturile și libertățile fundamentale ale
cetățenilor și de a le da acestora ocazia de a se implica activ în
guvernarea locală.

 Binele comun, așa cum l-am menționat anterior, impune uneori

sacrificii personale și acceptarea unor neajunsuri, când soarta pune
în balanță binele patriei și binele individual. De asemenea, binele
comun nu poate fi realizat în absența virtuții politice, atât din
partea guvernanților, cât și a cetățenilor.

 Un exemplu ce dezvăluie cât de importantă este respectarea legilor

și normelor vieții civice este amintit de Machiavelli, care a susținut
că atât timp cât republica nu a fost coruptă, poporul roman s-a
dovedit virtuos, iar acest exemplu îi aduce în prim pe plebeii ce
erau pe punctul de a-l linșa pe Coriolanus ca urmare a faptului că
aflase de intenția acestuia de a înfometa poporul pentru a-i reduce
din autoritate și a deveni mai docil. Chiar dacă primul instinct a
fost cel de linșare, au acceptat în cele din urmă propunerea
tribunilor de a-l aduce în fața unui tribunal obișnuit, acest episod
dezvăluind generozitatea instituțiilor republicane romane. Dacă
plebeii l-ar fi linșat pe Coriolanus, s-ar fi comportat ca niște
indivizi particulari și nu ar fi făcut dreptate, ci ar fi comis o crimă.
Dacă magistrații republicii ar fi tolerat o execuție așa cum se dorea
inițial, cetățenii ar fi început să se simtă în nesiguranță și ar fi
început să se apere ei înșiși, formând secte și facțiuni care ar fi fost
un dezastru pentru republică.

 Patriotismul pentru antici era un sentiment religios. Cuvântul

”patrie” însemna pentru antici pământul părinților, sau „terra
patria”. Patria fiecărui om era partea de pământ pe care religia sa
 casnică sau națională o sfințise, pământul unde erau îngropate
osemintele strămoșilor lor, unde domneau sufletele acestora.
Pământul acela era cu adevărat sacru pentru om, căci era lăcașul
zeilor săi. Expresiile de „stat, cetate, patrie” nu erau doar niște
abstracțiuni ca pentru moderni, ele reprezentau cu adevărat un
ansamblu de divinități locale, o seamă de credințe puternice. Tot
ceea ce omul avea mai scump se confunda cu patria sa, în ea își
găsea averea, liniștea, drepturile, credința, zeii, etc. Dacă o pierdea,
pierdea tot.

 Filozofii adepți ai COSMOPOLITISMULUI, mai exact cei care

promovează ideea cetățeniei universale potrivit căreia patria este
lumea întreagă și omul, cetățean al ei, susțin acest fapt, că patria nu
se referă în mod special la o anumită cultură, limbă, sau etnicitate,
patria este constituită de domnia legii, libertății și autoguvernării.
Pentru ei, patria este republica redusă la structura ei politică și
legală fundamentală, nu contează locul, iar istoria nici atât, iți poți
găsi patria oriunde îți sunt garantate libertățile civice și politice. O
patrie astfel concepută poate pretinde cetățenilor ei un atașament
care vine din dragostea de sine și din propriile interese.

 Pe de altă parte, Lipsius prezintă un contrast între

PATRIOTISMUL NATURAL și cel politic, susținând faptul că
suntem legați de patria noastră printr-o legătură secretă a naturii.
Lipsius descrie cu dragoste pamantul natal ca locul pe care l-am
atins mai întai cu trupurile noastre și pe care am pus mai întai
piciorul, unde am respirat pentru întaia oară, unde am plans în
frageda pruncie, ne-am jucat în copilărie și ne-am manifestat la
maturitate. Unde ochii noștri sunt obișnuiți cu cerul, norii,
câmpiile, unde se află, printr-un lung șir de strămoși, rudele,
prietenii și tovarășii noștri, și unde există atâtea prilejuri de
bucurie, pe care în zadar le-aș căuta în altă parte a lumii.
Atașamentul față de un anumit loc vine din imagini, culori,
miresme pe care le percepem sau le-am perceput prin simțuri, ele
 trăiesc în noi prin memorie și capătă un sens prin imaginație. Atât
memoria cât și imaginația fac parte din viața spirituală, iar ruperea
legăturilor cu aceste locuri generează de fapt o suferință spirituală.

 Din punctul meu de vedere, patriotismul trebuie zidit pe temelia

legământului cu pământul natal, istoria, cultura, și tradiția acestuia,
iar pilonii să fie reprezentați de domnia legii, libertății și
autoguvernării, așa cum se menționează de către adepții
cosmopolitismului. Chiar și atunci când pilonii sunt dărâmați de
corupție sau binele individual, ei pot fi reconstruiți pe temelia
sentimentului de apartenență la pământul natal, dar odată ce
temelia devine nesigură, patriotismul în adevăratul sens al
cuvântului tinde spre dispariție.