Multitudinea de probleme cu care se confruntă societatea aflată în proces de înnoire, realizarea în complex a

reformelor social-economice în proces de desfăşurare, afirmarea tot mai dură a Republicii Moldova în re-laţiile cu alte
state ale lumii şi cu organismele internaţionale presupun şi necesitatea cercetării instituţiei prezidenţiale.
Primele alegeri parlamentare în Republica Moldova, desfăşurate pe principii noi în baza sistemului majoritar, au fost
organizate în primăvara anului 1990.
La şedinţa din 27 aprilie 1990, Sovietul Suprem a desemnat condu-cerea de vîrf. Preşedinte al Sovietului Suprem al
Republicii Sovietice So-cialiste Moldoveneşti a fost ales Mircea Snegur.
Primul act al Legislativului care demonstrează continuarea pro-cesului de autodeterminare a fost Legea din 10 mai
1990 “Cu privire la introducerea unor modificări în art.6, 7 şi 49 din Constituţia (Legea Fundamentală) a R.S.S.
Moldoveneşti , prin care a fost anulat art.6 care stabilea că forţa conducătoare şi îndrumătoare a societăţii sovietice,
nucleul sistemului ei politic, organizaţiilor de stat este PCUS. Prin art. 6 şi 7 era fixată activitatea tuturor partidelor
politice în cadrul Constituţiei fără dreptul de a uzurpa puterea, adică erau legalizate mişcările şi par-tidele politice
(tratate de către slujbaşii Partidului Comunist sub denumi-rea generică de “neformali”), iar art.49 garanta cetăţenilor
dreptul de asociere liberă în partide politice. Astfel, s-a introdus pluralismul politic şi pluripartidismul, elemente
inerente ale unui stat democratic.
În scopul oglindirii activităţii Sovietului Suprem al R.S.S.Moldova, a activităţii deputaţilor poporului din R.S.S.
Moldova, precum şi a So-vietelor locale de deputaţi ai poporului, la 15 iunie 1990 s-a hotărît a re-lua editarea ziarului
“Sfatul Ţării”. S-a stabilit că ziarul “Sfatul Ţării” es-te organul de presă al Sovietului Suprem al R.S.S. Moldova.
La 19 iunie 1990, Sovietul Suprem al R.S.S. Moldova a adoptat Le-gea “Cu privire la introducerea unor modificări în
Constituţia (Legea Fundamentală) a ţării”. Articolul 104 a fost expus în următoarea redacţie: Sovietul Suprem al
R.S.S. Moldova alege Prezidiul Sovietului Suprem al R.S.S. Moldova, care este un organ subordonat Sovietului
Suprem al R.S.S. Moldova şi exercită alte împuterniciri în limitele prevăzute de Constituţia R.S.S. Moldova şi legile
R.S.S. Moldova.
La 20 iunie 1990, Sovietul Suprem a decis dizolvarea Comitetului controlului popular din R.S.S. Moldova, iar la 21
iunie – numirea nemij-locită a directorilor generali ale principalelor medii de comunicare re-publicană, a
Radioteleviziunii şi Agenţiei naţionale Moldova-press.

Situaţia complicată din ţară, adîncirea procesului de democratizare în toate domeniile vieţii sociale, tensionarea
relaţiilor între centru şi repub-licile unionale, cerea de la noul organ suprem reprezentativ al ţării să-şi determine
poziţia faţă de unele probleme principiale. Ţinînd cont de con-junctura internă şi externă, într-o perioadă relativ
scurtă, Sovietul Suprem a elaborat şi aprobat un set de legi, care au creat baza juridică şi au trasat direcţiile
principale de dezvoltare a noului stat – Republica Moldova. Chiar la primele şedinţe ale Sovietului Suprem, exprimînd
voinţa popo-rului, a fost confirmată hotărîrea revenirii la vechile atribute ale statalităţii moldoveneşti: tricolorul , stema
ţării cu capul de bour în centru şi im-nul, proclamîndu-le simboluri de stat ale R.S.S. Moldoveneşti, ocrotite de lege.
Pe parcursul următoarelor şedinţe au fost adoptate un şir de do-cumente de o importanţă excepţională pentru
constituirea şi consolidarea statului. La 23 iunie 1990, Parlamentul adoptă Declaraţia cu privire la suveranitatea
Republicii Sovietice Socialiste Moldova. Acest document are o importanţă istorică deosebită, deoarece stabileşte
baza viitoarei sta-talităţi suverane şi independente a Republicii Moldova. În Declaraţie se menţiona că “R.S.S.
Moldova este un stat unitar, indivizibil. Frontierele R.S.S. Moldova pot fi schimbate numai pe bază de acorduri
reciproce înt-re R.S.S. Moldova şi alte state suverane, în conformitate cu voinţa popo-rului, adevărul istoric şi ţinîndu-
se seama de normele dreptului inter-naţional unanim recunoscute.
Menţionăm că la momentul adoptării Declaraţiei era în vigoare Con-stituţia R.S.S. Moldoveneşti de la 15 aprilie 1978
art.68 al căreia declara R.S.S.M. stat sovietic socialist suveran. Constituţia, însă, legifera R.S.S.M. parte integrată a
U.R.S.S., adică, cu o suveranitate limitată. Declaraţia din 23 iunie 1990, deşi R.S.S. Moldova nominal mai era în
componenţa U.R.S.S., nu mai făcea referinţă la Uniune, fixînd faptul că R.S.S. Moldova este un stat suveran, iar
izvorul şi purtătorul suveranităţii este numai poporul care îşi exercită suveranitatea prin organele sale re-prezentative.

În legătură cu dezordinea din economia şi politica ţării, cauzate de destrămarea sistemului totalitar, forţele
reacţionare susţineau tendinţele şovine ale alolingvilor, manifestate prin diferite acţiuni întru susţinerea imperiului
sovietic şi se străduiau să submineze integritatea teritorială a Republicii Moldova. Sub presiunea acestor forţe
distructive, la 19 august 1990 la Comrat, iar la 2 septembrie la Tiraspol, au fost declarate formarea republicii găgăuze
şi a republicii sovietice socialiste moldoveneşti ni-strene, formaţiuni anticonstituţionale ce veneau în contradicţie cu
De-claraţia cu privire la suveranitatea R.S.S. Moldova.
Acţiunile distructive ale forţelor separatiste au condus la tensionarea situaţiei social-politice, punînd în pericol
integritatea teritorială a statului.

În scopul consolidării ordinii constituţionale şi suveranităţii R.S.S. Moldova, a drepturilor, libertăţilor şi securităţii
cetăţenilor, ameliorarea interacţiunii organelor centrale ale puterii de stat şi administraţiei de stat, la 3 septembrie
1990 Sovietul Suprem al R.S.S. Moldova a adoptat Legea “Cu privire la instituirea funcţiei de Preşedinte al R.S.S.
Moldova şi la introducerea unor modificări şi completări în Constituţia R.S.S. Mol-dova”.
Sovietul Suprem, organul legislativ al R.S.S. Moldova unicul în drept să exercite suveranitatea în interesul întregului
popor conform De-claraţiei de suveranitate, a decis înfiinţarea instituţiei prezidenţiale de ad-ministrare statală.
Instituţia prezidenţială este una dintre organismele fundamentale ale puterii executive, căreia îi revine, conform
statutului său precizat prin le-ge, un rol de frunte în procesul de guvernare a unei societăţi. Apariţia acestei instituţii în
procesul politic de la noi (3 septembrie 1990), ca o replică la acţiunile de dezmembrare teritorială a R.S.S.M., a
punctat con-tururile noului sistem politic pe care au tins să-l edifice elitele instalate la putere în urma alegerilor
parlamentare din martie 1990.
Potrivit legii numite, în R.S.S.M., urma să fie ales un Preşedinte al republicii, în ipoteză că aceasta ar fi conferit o mai
mare credibilitate pro-cesului de edificare a unui nou stat naţional suveran, precum şi în scopul reprezentării interne-
externe a tînărului stat independent. Preşedintele (tot el şi “şeful statului”) se alegea în baza sufragiului universal,
egal, direct şi secret, pe un termen de 5 ani. Şeful statului era “garantul egalităţii în drepturi şi a libertăţilor cetăţenilor
R.S.S.M.”, reprezenta republica în cadrul relaţiilor internaţionale, lua măsuri pentru apărarea suveranităţii şi integrităţii
teritoriale a republicii, prezenta propunerile sale Sovietului Su-prem pentru posturile de Prim-ministru, preşedintele
Judecătoriei Supre-me, a Procurorului republicii, a Prim-arbitrului de stat.