A) Narațiunea (fapte și întâmplări prezentate sau nu în succesiunea lor)

Tipuri de narațiuni
a) După construcția acțiunii:
1) Narațiunea liniară=respectă momentele subiectului și fidelitatea față de lumea
relatată, ca organizare, ca mod de construcție a mentalității; (Liviu Rebreanu, Ion)
2) Naratiunea circulară=se bazează pe revenirea, în momentul final, la punctul de la care
s-a plecat; (Liviu Rebreanu, Ion; George Călinescu, Enigma Otiliei; Marin Preda,
Moromeții vol. I)
3) Narațiunea paralelă=două sau mai multe planuri ale acțiunii sunt urmărite în paralel
fie în raport cu un singur personaj, fie in relații cu mai multe personaje; (Camil
Petrescu, Patul lui Procust)
4) Narațiunea in spirală= se bazează pe tehnica fluxului conștiinței; presupune o evoluție
a discursului în funcție de înșiruirea gândurilor celui care narează; (Camil Petrescu,
Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război).

b) După relația dintre narator-narațiune:

1) Narațiunea heterodiegetică:
 naratorul situat în sfera universului narat;
 relatarea la persoana a 3 –a;
 perspectiva narativă omniscientă;

EXEMPLU: ’’Vremea se dezmorțea. Iarna, istovită ca o babă răutăcioasă, se zgârcea

mereu, simțind apropierea primăverii din ce în ce mai dezmierdătoare. Haina de zăpadă
se zdențuia, dezvelind trupul negru al câmpurilor.
Ion de-abia așteptase zilele acestea. Acuma, stăpân al tuturor
pământurilor, râvnea să le vadă și să le mângâie ca pe niște ibovnice credincioase.
Ascunse sub troienele de omăt, degeaba le cugeta. Dragostea lui avea nevoie de inima
moșiei. Dorea să simtă lutul sub picioare, să i se agațe de opinci, să-i soarbă mirosul, să-și
umple ochii de culoarea lui îmbătătoare.’’
(L. Rebreanu, Ion, cap. IX Sărutarea )
 Observații făcute pe fragmentul citat:

Putem observa faptul că punctul de vedere din care se face relatarea aparține
naratorului, perspectiva narativă fiind omniscientă ( ’’omnisciența represivă-
N.Manolescu)
Ca orice narator omniscient, acesta reușește să cunoască profunzimile gândurilor și
trăirilor personajului său, fără ca acesta să se mărturisească (este transpusă bucuria
imensă a întâlnirii lui Ion, ’’stăpân al tuturor pământurilor’’ cu aceste ’’ibovnice
credincioase’’). Naratorul ’’știa’’ că Ion se aflase într-o stare continuă de așteptare a
’’zilelor acestora’’, ’’știa’’ că iubirea lui pentru pământ avea nevoie de ’’inima moșiei’’.
Narațiunea se realizează la persoana a 3-a (’’se dezmorțea’’ ‚’’se zgârcea’’ ‚’’râvnea’’ ‚’’să
vadă’’).