Sistemul port hepatic

Colecteazã și transportã la ficat sânge venos de la nivelul splinei și de la nivelul

organelor digestive abdominale(stomac, intestin subțire și gros, pancreas). Vena portã
este un sistem venos care prezintã o particularitate anatomicã. Aceastã constã în aceea
cã posedã la cele douã extremitãți o rețea capilarã: una la origine (la extremitatea
perifericã) și cealaltã la nivelul ficatului în spațiile interlobulare (portale). Nu
considerãm capilarele sinusoide ca terminații centrale ale venei porte deoarece ele se
formeazã in situ din țesutul mezenchimal al septului transvers (formațiune care se
formeazã în perioada embrionarã și care participã la formarea mușchiului dia-fragmã.
De asemenea, ele reprezintã locul unde sângele portal (venos) se amestecã cu sângele
arterial hepatic.

Vena portã este unicã și nu prezintã arterã omonimã. Ea începe la nivelul vertebrei
lombare 2, prin unirea venei mezenterice superioare cu trunchiul splenomezenteric
(format prin unirea venei lienale cu vena mezentericã inferioarã, anterior de vena cavã
inferioarã și posterior de colul pancreasului) (Fig.16).Ea aduce “sânge funcțional” la ficat
din etajul subdiafragmatic; în perioada digestivã, în capilarele sinusoide se gãsește
preponderent sânge portal, în timp ce în perioada interdigestivã sinusoidul hepatic are
preponderent sânge din artera hepaticã proprie. Vena portã este avalvularã, fapt ce
explicã de ce sângele portal este deviat în contracurent în afecțiunile hepatice
presinusoidale, sinusoidale și postsinusoidale,prin anastomozele porto-cave spre venele
sistemelor cave(superior și inferior). Datoritã caracterului sãu avalvular, încadrul
intervențiilor pentru hipertensiune portalã, presiunea la nivelul venei porte poate fi
estimatã cu ușurințã prin determinarea valorilor presionale dintr-o venã mezentericã de
calibru mai redus sau dintr-o venã omentalã. Vena portã are o lungime cuprinsã între 5
și 8 cm și un calibru care variazã între 1-3 cm. Continuã traiectul venei mezenterice
superioare, încrucișând în “X” vena cavã inferioarã (raport important pentru executarea
anastomozelor portocave latero-laterale și termino-laterale în hipertensiunea portalã).
Presiunea sangvinã în vena portã la intrarea în ficat are o valoare medie de 9 mm Hg, iar
în venele hepatice care pãrãsesc ficatul și intrã în vena cavã in ferioarã are o valoare
medie de 0 mm Hg. Aceastã diferențã de presiune de numai 9 mm Hg indicã faptul cã
rezistența vascularã prin sinusoidele hepatice este în mod normal foarte scãzutã, în
condițiile în care 1,45 l sânge strãbat acest teritoriu în fiecare minut. Vena portã prezintã
urmãtoarele porțiuni: •retropancreaticã, cu urmãtoarele raporturi:- anterior – colul
pancreasului;- la dreapta – ductul coledoc “luat la braț” de artera retroduodenalã-
posterior – fascia de coalescențã Treitz, prin intermediul cãreia vine în raport cu vena
cavã inferioarã, ganglionii limfatici pericavi, lanțul simpatic ganglionar lombar drept,
pilierul drept diafragmatic. •retroduodenalã, care stabilește raporturi:- anterior –
duodenul I (DI);- la dreapta – coledoc și artera retroduodenalã;- la stânga – artera
hepaticã comunã și artera gastroduodenalã. •intraepiplooicã, cu urmãtoarea
particularitate: împreunã cu celelalte elemente ale pediculului hepatic situate în
marginea liberã a omentului mic(artera hepaticã proprie – anterior și la stânga și calea
biliarã principalã – anterior și la dreapta) delimiteazã anterior foramen epiplooicum
(Winslow). În hilul hepatic în apropierea extremitãții drepte a hilului hepatic, vena
portã se împarte în douã ramuri terminale (Fig.17): •ramura dreaptã, care la rândul ei se
divide în douã ramuri pentru sectoarele paramedian (anterior) și lateral (posterior)
drept, iar acestea în ramuri pentru segmentele VI, VII și V, VII. Ramura dreaptã
primește: vena cisticã și trimite câteva ramuri pentru lobul caudat. •ramura stângã este
mai subțire și mai lungã decât ramura dreaptã. Prezintã o parte transversalã care începe
în extremitatea dreaptã a hilului. La nivelul extremitãții stângi a hilului se continuã cu
partea ombilicalã (recesul lui Rex), din care pleacã ramuri pentru sectoarele medial
(para-median) și lateral stâng, iar acestea dau ramuris egmentare pentru segmentele II,
III, IV (subsegmentele IVa și IVb)