Leadership Si Responsabilitate Sociala Leadership and Social Responsability PDF

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea III
UNIVERSITATEA DE VEST „VASILE GOLDIŞ” din ARAD
STUDIA UNIVERSITATIS
„VASILE GOLDIŞ”
ARAD
SERIA ŞTIINłE ECONOMICE
18
2008
Partea III
Arad 2008
1
CONSILIUL ŞTIINłIFIC
Preşedinte:
- Prof. univ. dr. Ilie BăbăiŃă – Şef catedră, Facultatea de ŞtiinŃe
Economice, Universitatea de Vest „Vasile Goldiş” Arad
Membrii:
- Prof. doc. Ing. Maria Uramova, PhD – Decan, Facultatea de ştiinŃe
Economice, Universitatea Matej Bel, Banska Bystrica, Slovacia
- Prof. dr. János Puskás – Rector, Universitatea Tessedik Sámuel,
Békéscsaba-Szarvas, Ungaria
- Prof. dr. Pere Tumbas – Decan, Facultatea de ŞtiinŃe Economice
Subotica, Serbia
- Prof. univ. dr. Corneliu Maior – Cancelar, Universitatea de Vest
„Vasile Goldiş” Arad
- Prof. univ. dr. Dorel Mateş – Facultatea de ŞtiinŃe Economice,
Universitatea de Vest Timişoara
COLEGIUL DIRECTOR
- Florin Dumescu
- Dorina Ardelean
- Cristian Haiduc
- Marin Burtică
- Ladislau Klein
COLEGIUL DE REDACłIE
Redactor responsabil: Cristian Haiduc
Secretar de redacŃie: Ladislau Klein
Membrii: Florin Dumescu
Dorina Ardelean
Daniela Popa
HoraŃiu Şoim
Andrei Anghelina
Eugen Remeş
Traducerile au fost asigurate de/Translations from Romanian were revised

by: Gianina Popovivi
Revistă evaluată de CNCSIS categoria B, cod CNCSIS 792
2
Adresa colectivului de redacŃie: 310426 Arad, Str. Cocorilor, nr. 57, Tel:
0257213066, E-mail marketing@uvvg.ro
ISSN 158-2339
CUPRINS
Cristian Huminiuc, Universitatea „George Bacovia” Bacău - ANALIZA

RENTABILITĂłII PRIN METODA RATELOR ……………………… 1
Diana Ighian Cozma, Universitatea de Nord Baia Mare - IMPACTUL

FISCAL AL AJUSTĂRII ELEMENTELOR SITUAłIILOR
FINANCIARE ÎN RAPORT CU MODIFICAREA PREłURILOR ........ 8
Venera Rîndaşu, Universitatea "Eftimie Murgu" din ReşiŃa, Facultatea

de ŞtiinŃe Economice şi Administrative - ANTREPRENORIAT
ROMÂNESC VS. ANTREPRENORIST U.E. …………………………. 14
Diana Ighian Cozma, Universitatea de Nord, Baia Mare - SCURT

ISTORIC AL REEVALUĂRILOR CONTABILE DIN ROMÂNIA ....... 29
Ioana Duca, Universitatea Titu Maiorescu Bucureşti, Facultatea de

ŞtiinŃe Economice - SOLUłII PRIVIND ASIGURAREA
STABILITĂłII FINANCIARE INTERNAłIONALE ………………… 37
Delia Mariana Ardelean*, Simina Gherasim-Ardelean**, *Universitatea

de Vest „Vasile Goldiş”Arad, ** Universitatea “Babeş-Bolyai”, Cluj-
Napoca - JOB BURNOUT-UL CA EPUIZARE PROFESIONALĂ …… 46
Delia Mariana Ardelean* Simina Gherasim-Ardelean*, *Universitatea

de Vest „Vasile Goldiş”Arad, **Universitatea “Babeş-Bolyai” Cluj-
Napoca - ÎNCREDEREA ÎN ORGANIZAłIE ŞI ÎN MANAGER …….. 54
Persida Cechin-Crista, Universitatea Europeană "Drăgan" din Lugoj -

POLITICA MONETARĂ ÎN CONTEXTUL ACTUAL ………………. 67
Persida Cechin-Crista, Universitatea Europeană "Drăgan" din Lugoj -

ROLUL FONDURILOR DE GARANTARE A CREDITELOR ÎN
CADRUL SISTEMULUI FINANCIAR NAłIONAL ………………….. 81
Corina Grigorovici, Universitatea Creştină „Dimitrie Cantemir”,

Bucureşti - INTENSIFICAREA COMPETITIVITĂłII FIRMEI
PRESTATOARE DE SERVICII PRIN ADAPTAREA STRATEGIEI
DE MARKETING LA EXPORT ……………………………………….. 88
3
Corina Grigorovici, Universitatea Creştină “Dimitrie Cantemir”,

Bucureşti - RELAłIA DINTRE EXPANSIUNEA
INTERNAłIONALĂ ŞI PERFORMANłĂ ÎN FIRMELE DE
SERVICII ……………………………………………………………….. 99
Carmen Năstase, Mihai Popescu, Alexandru Nedelea, Carmen Boghean,

"Ştefan cel Mare" University of Suceava - THE RESEARCH,
DEVELOPMENT AND INNOVATION FOR CONSOLIDATION OF
THE COMPETITIVENESS AND FOR THE ECONOMICAL
GROWTH – THE ROLE OF UNIVERSITY IN REGIONAL
INNOVATION DEVELOPMENT ……………………………………... 107
Nica Emanuela Alisa, Universitatea “Petre Andrei” din Iasi -

ANALIZA CHELTUIELILOR DESTINATE ÎNVĂłĂMÂNTULUI .. 116
Sorin Blaj, Universitatea Europeană "Drăgan", Facultatea de ŞtiinŃe

Economice, Lugoj - STATE EUROPENE CARE AU ADOPTAT
COTA UNICĂ DE IMPOZITARE ÎN ANUL 2007 ……………………. 122
Sorin Blaj, Universitatea Europeană "Drăgan" Lugoj - STATE

EUROPENE CARE AU ADOPTAT COTA UNICĂ DE IMPOZITARE
ÎN ANUL 2008 ………………………………………………………….. 127
Alexandru Nedelea*, Carmen Năstase**, “Stefan cel Mare” University

Suceava - EUROPEAN UNION INTEGRATION AND REGIONAL
DEVELOPMENT ……………………………………………………….. 135
Emil Mare, Opriceanu Nicolae, Structură de apărare ordine publică şi

siguranŃă naŃională, Cluj-Napoca - SISTEMUL DE CONTROL
FINANCIAR ÎN ROMÂNIA …………………………………………… 142
Camelia Surugiu, Institutul NaŃional de Cercetare Dezvoltare în Turism,

Bucureşti - LEADERSHIP ŞI RESPONSABILITATE SOCIALĂ
LEADERSHIP AND SOCIAL RESPONSABILITY …………………... 151
Petru Horga*, Veronica Grosu**, *Facultatea de ŞtiinŃe Economice, 157

Univeristatea de Vest Vasile Goldiş Arad, **Universitatea Stefan cel
Mare Suceava - RECUNOAŞTEREA ŞI EVALUAREA
IMOBILIZĂRILOR NECORPORALE GENERATE ÎN INTERIORUL
ÎNTREPRINDERII. O ABORDARE INTERNAłIONALĂ ŞI
NAłIOANALĂ ………………………………
4
Nicolae Ecobici, "Constantin Brâncuşi" University of Târgu Jiu -

COMPARATIVE SURVEY ON THE RECORDS OF FIXED ASSETS
OF COMPANIES AND PUBLIC INSTITUTIONS ……………………. 170
Nicolae Ecobici, "Constantin Brâncuşi" University of Târgu Jiu - IPSAS
VERSUS NATIONAL NORMS ON PUBLIC INSTITUTIONS' OWN
CAPITALS ……………………………………………………………… 177
Cecilia Irina RăbonŃu, Marcel Laurentiu Romanescu, Universitatea

Constantin Brâncuşi din Tg-Jiu - THE SERVICES AND THE
ECONOMIC DEVELOPMENT OF ROMANIA ………………………. 185
Dragoş Gabriel Mecu, ARTIFEX University, Bucharest -

STRATEGIES TO OVERCOME THE CULTURAL BARRIERS IN
THE INTERNATIONAL NEGOTIATIONS …………………………... 192
Tănăsoiu Georgiana Lavinia, Enea ConstanŃa, Universitatea Constantin

Brâncuşi din Tg-Jiu - MANIFESTARI COMPORTAMENTALE ALE
FIRMEI IN CONDITIILE SCHIMBARII ORGANIZATIONALE ……. 201
Tănăsoiu Georgiana Lavinia, Enea ConstanŃa, Universitatea Constantin

Brâncuşi din Tg-Jiu - PERFORMANłA SOCIALĂ SI EVALUAREA
ACESTEIA LA NIVEL DE FIRMĂ ……………………………………. 210
Persida Cechin-Crista, Universitatea Europeană "Drăgan", Facultatea de

ŞtiinŃe Economice, Lugoj - CONSIDERAłII PRIVIND CRIZA
SISTEMULUI MONETAR INTERNAłIONAL ŞI CREAREA
SISTEMULUI MONETAR EUROPEAN ……………………………… 217
Constantin Cucoşel, Universitatea de Vest „Vasile Goldiş” Arad, Filiala

Baia Mare - ORGANIZAREA ŞI FUNCłIONAREA PIEłEI DE
CAPITAL ÎN ROMÂNIA ………………………………… 226
Constantin Cucoşel, Universitatea de Vest „Vasile Goldiş” Arad, Filiala

Baia Mare - SOLUłIONAREA CONTESTAłIILOR FORMULATE
ÎMPOTRIVA ACTELOR ADMINISTRATIVE FISCALE ……………. 234
Anamaria Tohătan, Universitatea de Vest “Vasile Goldiş ” Arad, Filiala

Baia Mare - CARACTERISTICI ALE MANAGERULUI – LEADER
SUB INCIDENłA GLOBALIZĂRII ………………………………….. 244
Georgeta Turcu, Universitatea de Vest „Vasile Goldiş” Arad, Filiala

Baia Mare - TEHNOLOGIA INFORMAłIEI ŞI A COMUNICĂRII,
INSTRUMENT DE BAZĂ PENTRU TRANSFORMAREA
5
SOCIETĂłII INFORMAłIONALE ÎN SOCIETATE A

CUNOAŞTERII …………………………………………………………. 251
Irina-Ştefana Cibotariu, Universitatea Ştefan cel Mare -

SEMNIFICAłIA MULTIPLICATORULUI KEYNESIAN ŞI A
ALTOR MULTIPLICATORI AI COMERłULUI EXTERIOR
PENTRU EVALUAREA EFECTULUI DE ANTRENARE AL
TURISMULUI ………………………………………………………….. 255
Radu Pop, Universitatea de Vest Vasile Goldiş Arad - CONTROLUL

ŞI GESTIUNEA RISCURILOR ECONOMICE ÎN ACTIVITATEA DE
AUDIT PUBLIC INTERN ……………………………………………… 265
Radu Pop, Universitatea de Vest Vasile Goldiş Arad - CONSILIEREA

ÎN CADRUL FUNCłIEI DE AUDIT PUBLIC INTERN ……………… 276
Sorin Blaj, Universitatea Europeană "Drăgan", Facultatea de ŞtiinŃe
Economice, 350500 Lugoj - STATE EUROPENE CARE AU REDUS
SAU VOR REDUCE NIVELUL COTEI UNICE DE IMPOZITARE …. 296
Văduva Cecilia, Universitatea „Constantin Brâncuşi” Facultatae de

ŞtiinŃe Economice, Tg-Jiu - ASIGURAREA RESURSELOR
NECESARE ŞI UTILIZAREA EFECTIVĂ A FONDURILOR
COMUNITARE ………………………………………………………… 303
Văduva Maria, Universitatea „Constantin Brăncuşi” Facultatea de

ŞtiinŃe Economice Tg-Jiu - FORME DE PREVENIRE A RISCURILOR
ŞI DIMINUARE A EFECTELOR ……………………………………… 308
Emil Ciobanu, Universitatea Europeană "Drăgan" din Lugoj -

EFICACITATEA MANAGERIALĂ …………………………………… 312
Emil Ciobanu, Universitatea Europeană "Drăgan" din Lugoj -

MANAGEMENTUL PERFORMANT …………………………………. 322
Gabriela David, Universitatea de Vest „Vasile Goldiş” Arad -

CONSIDERAłII PRIVIND ROLUL COMUNICĂRII DE
MARKETING DESTINATĂ PUBLICULUI INTERN ………………... 330
Dan Maier, DirecŃia Generală a FinanŃelor Publice a JudeŃului Satu

Mare - CONTROLUL FINANCIAR EXERCITAT DE CĂTRE
MINISTERUL ECONOMIEI ŞI FINANłELOR ……………... 339
Gheorghe Pribeanu, Unversitatea de Vest “Vasile Goldiş” din Arad -

6
MANAGEMENTUL BUGETAR ………………………… 344
Iosif PăŃan, Universitatea de Vest „Vasile Goldiş” Arad -

ACTUALITĂłI ŞI PERSPECTIVE ALE UE LA ÎNCEPUT DE NOU
DECENIU ……………………………………………………………….. 364
Elena Cerasela Sptariu, Nicoleta Asaloş, Cristina Mihaela Grozea,

Faculty of Economic Science, „Ovidius” University, ConstanŃa -
ASPECTS CONCERNING THE FINANCING OF ROMANIAN
ECONOMY THROUGH STRUCTURAL INSTRUMENTS ………….. 372
Gabriel Ionel Dobrin, Universitatea Europeană "Drăgan" din Lugoj -

CONCEPTUL DE RISC DIN PERSPECTIVA AFACERILOR ……….. 382
Sorin Dumitru Precup, Annamaria Maruşca, Universitatea de Vest

“Vasile Goldiş” - STRATEGII DE MANAGEMENT AL
CONFLICTULUI ……………………………………………………….. 389
Gabriel Ionel Dobrin, Universitatea Europeană „Drăgan” din Lugoj -

TRĂSĂTURILE ESENłIALE ALE INTEGRĂRII DIN
PERSPECTIVA ÎNTREPRINDERILOR ROMÂNEŞTI ………………. 396
Melania Elena Miculeac, Universitatea Europeană "Drăgan" din Lugoj -

ECHILIBRUL FINANCIAR DINTRE RESURSE ŞI UTILIZĂRI
REZULTAT DIN ANALIZA TABLOURILOR BAZATE PE
FLUXURI DE FONDURI ………………………………………………. 406
Melania Elena Miculeac, Universitatea Europeană "Drăgan" din Lugoj -

ARMONIZAREA RELAłIEI RENTABILITATE – RISC ……………. 416
Nagy Otto, Universitatea de Vest ”Vasile Goldiş„ Arad, Filiala Satu

Mare - PROBLEMATICA MAXIMIZĂRI PROFITULUI …………….. 425
Nagy Otto, Universitatea de Vest ”Vasile Goldiş„ Arad, Filiala Satu

Mare - PRODUCłIA ŞI COSTUL ……………………………………... 431
Crişan Roxana Elena, Universitatea de Vest „Vasile Goldiş” Arad -

STATISTICA CONSUMULUI DE DROGURI ÎN RÂNDUL
POPULAłIEI TINERE LA NIVELUL JUDEłULUI BISTRIłA-
NĂSĂUD ……………………………………………………………….. 441
Călin Curea, Universitatea de Vest "Vasile Goldiş" Arad - ASPECTE

ALE POLITICII CALITATE-PREł ÎN PROMOVAREA
7
PRODUSELOR INTREPRINDERILOR MICI ŞI MIJLOCII …………. 456
Călin Curea, Universitatea de Vest "Vasile Goldiş" Arad -

CONSIDERAłII PRIVIND ARMONIZAREA MEDIULUI DE
AFACERI ROMÂNESC CU CEL DIN UNIUNEA EUROPEANĂ …... 463
Florentina Hălmăgeanu, Universitatea Europeană "Drăgan" din Lugoj -

PROBLEMATICA FORłEI DE MUNCĂ ŞI CALITATEA
SERVICIILOR ÎN TURISMUL ROMÂNESC ………………………… 473
Dragoş Ilie, Universitatea Spiru Haret, Facultatea de Management

Financiar Contabil Craiova - THE DIMENSIONING OF CREDIT IN
THE CAPITALIZATION PROCESS OF ROMANIAN ECONOMY …. 478
Minodora Lache, Universitatea Europeană Drăgan, Lugoj - DINAMICA

ACQUIS-ULUI COMUNITAR ŞI ARMONIZAREA DREPTULUI
ROMÂNESC ……………………………………………………………. 486
Loredana Mihaela Lăpăduşi, Universitatea “Constantin Brâncuşi”,

Facultatea de ŞtiinŃe Economice, Tg-Jiu - STRATEGIA FIRMEI ÎN
MEDIUL DE AFACERI GLOBAL ŞI IMPACTUL SĂU ASUPRA
ACTIVITĂłILOR LOGISTICE ……………………………………….. 492
Scholtz Béla, Universitatea de Vest Vasile Goldiş filiala Satu Mare -

IMPACTUL INVESTIłIILOR MIXTE ASUPRA ECONOMIEI DE
PIAłĂ …………………………………………………………………... 503
DănuŃ Rada, Universitatea Europeană "Drăgan" Lugoj - CONTUL DE

PROFIT ŞI PIERDERE – OBIECT AL AUDITULUI FINANCIAR
CONTABIL ……………………………………………………………... 512
DănuŃ Rada, Universitatea Europeană "Drăgan" Lugoj - UNELE

REPERE ALE AUDITULUI BILANłULUI CONTABIL …………….. 521
Ciprian Viorel Ilieş, Universitatea de Vest „Vasile Goldiş”, Arad -

ROLUL ŞI IMPORTANłA PLANULUI DE AFACERI ÎN
FINANłAREA ÎNTREPRINDERILOR MICI ŞI MIJLOCII ………….. 529
Carmen Luiza Pahone Costuleanu, Coca Elena Enachescu, Bogdan

Constantin Andronic, “Petre Andrei” University Iasi - THE
STRATEGIC AUDIT AND ITS ROLE IN THE REFLECTION OF
THE COMPANY REAL ACTUALITY ………………………………... 537
8
Elena Coca Enachescu, Carmen Luiza Costuleanu, Bogdan Constantin

Andronic, “Petre Andrei” University Iasi - NEW VALENCES OF
USING THE CONCEPTS OF MANAGERIAL ACCOUNTING IN
THE BANKING INDUSTRY …………………………………………... 542
BoiŃă Marius*, Constantin Emilia*, Universitatea de Vest „Vasile

Goldis” Arad - PLANIFICAREA ACTIVITĂłII
ANTREPRENORIALE PE BAZĂ DE MARKETING ………………. 555
Doina Rada, Universitatea "Eftimie Murgu" ReşiŃa - ASPECTE

METODOLOGICE PRIVIND DEFINIREA, CLASIFICAREA ŞI
EVALUAREA CREANłELOR ŞI DATORIILOR AGENłILOR
ECONOMICI ……………………………………………………………. 562
Doina Rada, Universitatea "Eftimie Murgu" ReşiŃa - PRINCIPIILE

CONTABILITĂłII – PRODUS AL PRACTICILOR CONTABILE ….. 568
Cosmina PoruŃiu, Universitatea Europeană "Drăgan" din Lugoj -

POLITICA SOCIALĂ ROMÂNEASCĂ IN CONTEXTUL
INTEGRĂRII ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ …………………………... 575
Valerii Şontea, Primăria Mun. Arad - STUDIU PRIVIND

CARACTERISTICILE SERVICIILOR PUBLICE PRESTATE DE
PRIMĂRIA MUNICIPIULUI ARAD PRIN INTERMEDIUL
SCALĂRII MULTIDIMENSIONALE …………………………………. 581
Bercea Ioan, Universitatea de Vest „Vasile Goldis” Arad - EFECTELE

POLITICII FISCALE ASUPRA PERSOANELOR JURIDICE ÎN
ROMÂNIA ……………………………………………………………… 597
Rosu Alexandra*, Radu Vlad**, Bercean Radu***, * Universitatea

Vasile Goldis Filiala Zalau, ** Universitatea „Babes-Bolyai” Cluj
Napoca - GUARANTEE FONDS AND THE CREDIT CONTROL …... 603
Rosu Alexandra*, Radu Vlad**, Bercean Radu***, *Universitatea

Vasile Goldis Filiala Zalau, ** Universitatea „Babes-Bolyai” Cluj
Napoca - THE GUARANTEE BANKING SYSTEM IN CREDITING
PROCESS ……………………………………………….......................... 608
Ivan Rica, Universitatea de Vest ,, Vasile Goldiş ,, Arad - AUDITUL

PERFORMANłEI ÎN SECTORUL PUBLIC ………………………….. 614
Ondreiov Andrea Luminita, Universitatea de Vest „Vasile Goldiş“ Arad

9
- DOSARUL PREłURILOR DE TRANSFER ………………………… 625
Horatiu Şoim, Mircea Teodoru, Vichentie Maniov, Universitatea de

Vest „Vasile Goldiş” Arad - VECHEA DILEMĂ A COORDONARII
ECONOMIEI - PIAłA SAU STATUL? ………………………………... 631
Horatiu Şoim, Vichentie Maniov, Dan Uşvat, Universitatea de Vest

„Vasile Goldiş” Arad - PIAłA DE CAPITAL. EVOLUłII ŞI
TENDINłE ÎN ROMÂNIA …………………………………………….. 638
Horatiu Şoim, Dan Uşvat, Mircea Teodoru, Universitatea de Vest

„Vasile Goldiş” Arad - THE LONG DISTANCE BETWEEN THEORY
AND PRACTICE. RATIONALITY IN ECONOMIC THEORIES AND
THE LIFE OF THE ECONOMISTS WHO ELABORATE THEM ……. 645
Ludovica Breban*, Cristina Fleşeriu**, *Universitatea de Vest Vasile

Goldiş Arad, ** Universitatea „Babeş-Bolyai” Cluj-Napoca – THE
IRREDEEMABLE FUNDS –FINANCIAL-ACCOUNTANTS
ASPECTS – CASE STUDY …………………………………………….. 653
*Radu Moleriu, **Pavel Farcaş, *Facultatea de Matematică şi
Informatică, Universitatea de Vest Timişoara, **Societatea de InvestiŃii
Finaciare Banat-Crişana, ROMÂNIA, Loc. Arad, MODELE
STOCHASTICE DE OPTIMIZARE PENTRU PORTOFOLII DE
OPłIUNI FINANCIARE ………………………………………………. 659
10
Index de autori
Andronic Bogdan Constantin 537, 542
Ardelean Delia Mariana 46, 54
Asaloş Nicoleta 372
Bercea Ioan 597
Bercean Radu 603, 608
Blaj Sorin 122, 127, 296
Boghean Carmen 107
BoiŃă Marius 555
Breban Ludovica 653
Cechin-Crista Persida 67, 81
Cechin-Crista Persida 217
Cibotariu Irina-Ştefana 255
Ciobanu Emil 312, 322
Constantin Emilia 555
Cozma Diana Ighian 8, 29
Crişan Roxana Elena 441
Cucoşel Constantin 226, 234
Curea Călin 456, 463
David Gabriela 330
Dobrin Gabriel Ionel 382
Dobrin Gabriel Ionel 396
Dragoş Ilie 478
Duca Ioana 37
Ecobici Nicolae 170, 177
Enachescu Coca Elena 537, 542
Enea ConstanŃa 201, 210
Farcaş Pavel 658
Fleşeriu Cristina 653
Gherasim-Ardelean Simina 46, 54
Grigorovici Corina 88, 99
Grosu Veronica 157
Grozea Cristina Mihaela 372
Hălmăgeanu Florentina 473
Horga Petru 157
Huminiuc Cristian 1
Ilieş Ciprian Viorel 529
Lache Minodora 486
Lăpăduşi Loredana Mihaela 492
11
Maier Dan 339

Maniov Vichentie 631, 638
Mare Emil 142
Maruşca Annamaria 389
Mecu Dragoş Gabriel 192
Miculeac Melania Elena 406, 416
Moleriu Radu 659
Năstase Carmen 107
Năstase Carmen 135
Nedelea Alexandru 135
Nedelea Alexandru 107
Nica Emanuela Alisa 116
Ondreiov Andrea Luminita 625
Opriceanu Nicolae 142
Otto Nagy 425, 431
Pahone Costuleanu Carmen Luiza 537, 542
PăŃan Iosif 364
Pop Radu 264, 276
Popescu Mihai 107
PoruŃiu Cosmina 575
Precup Sorin Dumitru 389
Pribeanu Gheorghe 344
Rada DănuŃ 512, 521
Rada Doina 562, 568
Radu Vlad 603, 608
RăbonŃu Cecilia Irina 185
Rica Ivan 614
Rîndaşu Venera 14
Romanescu Marcel Laurentiu 185
Rosu Alexandra 603, 608
Scholtz Béla 503
Sptariu Elena Cerasela 372
Surugiu Camelia 151
Şoim Horatiu 631, 638, 645
Şontea Valerii 581
Tănăsoiu Georgiana Lavinia 201, 201
Teodoru Mircea 631, 645
Tohătan Anamaria 244
Turcu Georgeta 251
Uşvat Dan 638, 645
Văduva Cecilia 303
Văduva Maria 308
12
ANALIZA RENTABILITĂłII PRIN METODA

RATELOR
Cristian Huminiuc
Universitatea „George Bacovia” Bacău, e-mail: cristian_huminiuc@yahoo.com
Abstract
The cost efficiency is but one of the problems of any company as it is the main
indicator reflecting the way in which the human, the material and financial resources have
been used. The cost efficiency analysis at the level of the company may be made studying
the efficiency rates reflected within the profit and loss account or from the balance sheet.
Key words: rate, cost-efficiency, result.
Introducere
Analiza performanŃelor economico-financiare realizată pe baza elementelor
oferite de contul de profit şi pierdere prin metode directe, respectiv tabloul
soldurilor intermediare de gestiune, capacitatea de autofinanŃare şi autofinanŃarea
este completată de metoda tradiŃională de analiză prin intermediul ratelor.
Din punct de vedere metodologic, o rată reprezintă raportul a două
mărimi, raport exprimat procentual.
Principalele obiective în cadrul analizei pe baza ratelor constau în studierea
succesivă a cel puŃin trei dimensiuni financiare a întreprinderii: rentabilitate,
lichiditate, structură financiară.
Ratele posibil de determinat fiind numeroase, iar gruparea lor omogenă şi
riguroasă fiind greu de realizat, vom prezenta cele mai semnificative rate
circumscrise doar uneia din cele trei dimensiuni şi anume rentabilitatea.
Rentabilitatea este unul dintre cei mai sintetici indicatori de eficienŃă care
exprimă rezultatele activităŃii întreprinderii din toate fazele circuitului economic şi
financiar. NoŃiunea de rentabilitate legată de cea de profit, exprimă „aptitudinea
întreprinderii de a degaja rezultat exprimat în unităŃi monetare” (Colasse 1993).
Ratele de rentabilitate exprimă „eficienŃa resurselor financiare şi materiale
investite în activitatea de ansamblu a întreprinderii, măsurând capacitatea relativă a
mijloacelor alocate de a aduce profit” (Stancu 1994).
În general, ratele de rentabilitate se determină ca raport între efectele
economice şi financiare obŃinute (diferite marje de acumulare) şi eforturile depuse
pentru obŃinerea lor (activ total, capital investit, capital economic, etc.). Cele mai
frecvent utilizate rate de rentabilitate sunt:
13
ratele rentabilităŃii economice (numite în unele lucrări de

specialitate rapoarte de randament, Return on, assets ROA);
ratele rentabilităŃii financiare (Return on investement ROI);
ratele rentabilităŃii comerciale (rapoarte de marjă).
A. Ratele de rentabilitate comercială

Ratele de rentabilitate comercială (sau ratele marjelor) exprimă
randamentul diferitelor stadii ale activităŃii întreprinderii în formarea rezultatului.
Ele permit să se aprecieze eficacitatea activităŃii desfăşurată de unitate într-o
anumită perioadă de timp. Ratele de rentabilitate comercială se determină ca raport
între marjele de acumulare şi cifra de afaceri sau valoarea adăugată. De regulă,
calculul ratelor se face pe baza informaŃiilor furnizate de tabloul soldurilor
intermediare de gestiune. Cele mai cunoscute rate de marjă sunt următoarele:
1) Rata marjei comerciale (Rmc) este folosită îndeosebi de întreprinderile

care desfăşoară activităŃi comerciale. Ea se calculează pe baza relaŃiei:
Marja comercială
Rmc = × 100
Cifra de afaceri
Prin intermediul acestei rate se pune în evidenŃă strategia comercială a

întreprinderii analizate. Astfel, o marjă comercială scăzută (insuficientă) reclamă
cheltuieli generale riguroase şi deci recurgerea la forme de distribuire a mărfurilor
care permit reducerea costurilor privind personalul şi economii asupra cheltuielilor
de transport, stocaj etc.. Dimpotrivă, marja comercială ridicată (importantă)
implică cheltuieli generale crescute şi implicit servicii de calitate pentru clienŃi
(Vintilă 2006).
Cu ajutorul ratei marjei comerciale se apreciază constrângerile pieŃei şi a
politicilor din domeniul preŃurilor de vânzare. Astfel, creşterea ratei urmată de o
reducere a vânzărilor (CA) arată faptul că întreprinderea încearcă să-şi menŃină
marjele recurgând la o politică de preŃuri înalte. Dimpotrivă, o rată a marjei
comerciale în scădere însoŃită de o creştere puternică a vânzărilor (CA) evidenŃiază
faptul că întreprinderea preferă reducerea preŃurilor de vânzare în scopul cuceririi
unui nou segment de piaŃă. În sfârşit, în situaŃia în care creşterea marjei comerciale
este urmată de o creştere a cifrei de afaceri arată o situaŃie favorabilă pentru
întreprindere, respectiv, faptul că s-au pus în vânzare produse cu performanŃe
superioare sau ocuparea pe piaŃă a unei poziŃii comerciale forte.
Din cele prezentate rezultă că această marjă este indicatorul principal de
apreciere a performanŃelor unei întreprinderi cu activitate de comerŃ.
2) Rata valorii adăugate (Rva) se determină pe baza relaŃiei:
14
Valoarea adăugată
Rva = × 100
Cifra de afaceri
Creşterea ponderii valorii adăugate în totalul cifrei de afaceri, comparativ

cu exerciŃiul anterior reprezintă un semnal pozitiv care arată sporirea eficienŃei cu
care sunt folosiŃi factorii de producŃie din interiorul unităŃii.
3) Rata marjei brute de exploatare, sau rata EBE pune în evidenŃă nivelul
rezultatului brut de exploatare independent de politica financiară, politica de
investiŃii, de incidenŃa fiscalităŃii şi a elementelor excepŃionale. Ea se determină pe
baza relaŃiei:
_____EBE____
REBE = × 100
Cifra de afaceri
Această rată este utilizată în studiul performanŃelor industriale şi

comerciale, întrucât ea este independentă de politica de finanŃare şi reglementările
fiscale.
4) Rata marjei nete (Rmn) exprimă eficienŃa globală a întreprinderii şi se

calculează pe baza relaŃiei:
Rezultatul net al
Rmn = exerciŃiului × 100
Cifra de afaceri
Acest tip de rată este uşor de calculat întrucât nu presupune o pregătire

anticipată a datelor, fiind recomandată în analizele financiare vizând perioade
scurte dar şi întreprinderi mici. O creştere semnificativă a ratei faŃă de perioada
anterioară relevă sporirea eficienŃei întregii activităŃi desfăşurate.
5) Rata marjei nete de exploatare (Rmnexpl) sau rata privind rentabilitatea

exploatării exprimă eficienŃa activităŃii de exploatare sub toate aspectele: industrial,
administrativ şi comercial. Ea se determină astfel:
Rezultatul
Rmnexpl = exploatării × 100
Cifra de afaceri
De remarcat este faptul că rezultatul exploatării prezintă avantajul că sub

acŃiunea exercitată de amortismente şi provizioane se poate transforma într-un
rezultat net al exploatării.
15
6) Rata marjei nete de autofinanŃare (Rmba) reflectă rezultatul brut de care

dispune întreprinderea după ce au fost scăzute cheltuielile de exploatare
(consumuri şi cheltuieli de personal) pentru 100 lei bogăŃie creată. Se calculează
după relaŃia:
_____CAF_____
Rmba = × 100
Cifra de afaceri
B. Ratele de rentabilitate economică

Aceste rate măsoară eficienŃa mijloacelor materiale şi financiare alocate
întregii activităŃi a întreprinderii. Prin noŃiunea de „rentabilitate economică se
exprimă capacitatea activului economic (activ imobilizat brut + NFRE) de a degaja
surplus şi de a asigura remunerarea aportorilor de fonduri – acŃionari şi creditori –
care asigură finanŃarea” (Petrescu & Mironiuc 2002).
În funcŃie de scopurile analizei se calculează mai multe rate de
rentabilitate. Toate acestea au o valoare ridicată prin exprimarea lor în cifre relative
(în procente), ceea ce le conferă o mare forŃă de comparaŃie şi evaluare (Stancu
1997).
Cele mai frecvent rate utilizate în calculul rentabilităŃii economice sunt
următoarele:
1) Rata excedentului brut de exploatare (REBE) care este o rată de

rentabilitate brută ce permite să se aprecieze performanŃa exploatării (industrială şi
comercială) şi facilitează comparaŃiile intersectoriale.
RelaŃia de calcul se prezintă astfel:
____EBE____
REBE =
Activ economic
în care: Activ economic = IMO + NFR
Această rată calculată cu ajutorul EBE este mai relevantă ca urmare a

faptului că nu este influenŃată de politica de amortizare şi de provizioane a
întreprinderii.
2) Rata rentabilităŃii economice (Rec) care exprimă capacitatea activului

economic efectiv investit (IMO + NFR) de a degaja un profit net (net de impozit =
EBIT – Impozit), prin care să se asigure autofinanŃarea creşterii nete a
întreprinderii şi remunerarea investitorilor de capital (acŃionari şi creditori).
Ea se determină cu ajutorul relaŃiei:
16
EBIT - Impozit
Rec =
Activ economic
în care: EBIT = profitul înainte de dobânzi şi impozit

(earning before interests and taxes = EBIT, în engleză).
Această rată este caracteristică pentru rentabilitatea întreprinderii. Ea poate

fi considerată egală cu rata internă de rentabilitate a totalităŃii investiŃiilor mai noi
şi mai vechi ale întreprinderii. De asemenea, rata rentabilităŃii economice este
dependentă de componenŃa şi structura capitalurilor întreprinderii (proprii şi
împrumutate).
În cazul întreprinderilor cu active economice similare dar cu o structură
diferită a capitalurilor, rata rentabilităŃii economice va înregistra mărimi mai mari
sau mai mici în funcŃie de economiile fiscale datorate caracterului deductibil al
dobânzii din materia impozitului pe profit. De cele mai multe ori se determină şi o
rată brută de rentabilitate economică cu relaŃia:
____EBIT____
Rec =
Activ economic
3) Rata profitului net ( RPN) care exprimă rentabilitatea netă de dobânzi şi

de impozit a activului economic investit (Brezeanu 1999).
RelaŃia de calcul se prezintă astfel:
__Profit net__
RPN =
Activ economic
Deoarece este o rată netă de dobânzi, ea depinde de structura capitalurilor

întreprinderii, precum şi , de gradul ei de îndatorare. Privită sub acest aspect, ea
este mai puŃin comparabilă cu ratele profitului net realizate de alte întreprinderi
similare din punct de vedere tehnologic şi economic.
Indiferent de modalitatea de calcul, mărimea ratei rentabilităŃii economice
trebuie să fie superioară ratei dobânzii la capitalurile împrumutate pentru a reflecta
situaŃia favorabilă a întreprinderii din perspectivă financiară, caz în care acŃionarii
beneficiază de efectul de levier al îndatorării care determină creşterea rentabilităŃii
financiare.
Pe baza rentabilităŃii economice, întreprinderea trebuie să-şi reînnoiască
activele într-un interval de timp cât mai scurt, motiv pentru care se recomandă ca
rata EBE/Active fixe brute, să depăşească 25%.
C. Ratele de rentabilitate financiară

Datorită faptului că în economia de piaŃă obiectivul central al întreprinderii
este maximizarea avuŃiei acŃionarilor săi, se pune problema maximizării profitului
17
adus de fiecare unitate monetară investită de aceştia. În acest sens se determină rate
de rentabilitate financiară. Aceste rate evidenŃiază randamentul capitalurilor
proprii, a plasamentului financiar pe care acŃionarii sau asociaŃii l-au făcut prin
cumpărarea de acŃiuni sau părŃi sociale (Dumitrean 1996). De aceea, la numitorul
raportului, de regulă, vor figura capitalurile proprii sau media acestora dacă în
cursul exerciŃiului au avut loc modificări ale capitalurilor ca urmare a unor aporturi
noi. De obicei, la numărătorul raportului regăsim profitul net sau rezultatul curent
înainte de impozitare, care comparativ cu profitul net, are avantajul de a fi mai
aproape de realitatea financiară deoarece nu ia în calcul incidenŃa activităŃii
excepŃionale.
Dacă avem în vedere indicatorii utilizaŃi la numărătorul raportului,
rentabilitatea financiară se exprimă astfel:
1) Rata de rentabilitate financiară (Rf) poate fi exprimată astfel:
____Profit net____
Rf =
Capitaluri proprii
Rentabilitatea financiară remunerează proprietarii prin acordarea de

dividende şi prin majorarea rezervelor care, de fapt, reprezintă o creştere a averii
proprietarilor. Ea este influenŃată de modalitatea de procurare a capitalurilor şi din
această cauză este sensibilă la structura financiară a întreprinderii, respectiv la
situaŃia îndatorării acesteia. Datorită acestui fapt este indicat ca rata rentabilităŃii
financiare să fie mai mare decât rata medie a dobânzii pe piaŃă pentru a face mai
atractive acŃiunile întreprinderilor şi a creşterii cursului lor bursier.
2) Rata de rentabilitate financiară netă (Rfn) reflectă capitalurile proprii

exclusiv profitul nerepartizat, fiind determinată astfel:
Rezultatul net al
Rfn
exerciŃiului
=
Capitaluri proprii
3) Randamentul capitalurilor proprii (Rcp) se calculează după relaŃia:
Rcp ____Dividende___
= Capitaluri proprii
Deşi foarte utilizată în analiza financiară, această rată trebuie să Ńină cont
de metodologia determinării profitului net, respectiv de regimul de calcul al
amortizărilor şi provizioanelor, al cheltuielilor deductibile şi nedeductibile avute în
vedere la determinarea bazei de calcul a impozitului pe profit.
18
4) Coeficientul de repartizare bursieră (PER = price carning ratio) care

cuantifică relaŃia dintre cursul bursier al acŃiunii şi profitul net al întreprinderii:
Cursul bursier al acŃiunii

PER =
Profit net pe acŃiune
Acest coeficient arată de câte ori investitorii sunt dispuşi să cumpere

profitul pe acŃiune, asigurând în acelaşi timp comparaŃia unităŃilor din aceeaşi
ramură. În general, valorile coeficientului sunt cuprinse între 8 şi 12. VariaŃia
coeficientului de capitalizare bursieră ne dă o imagine asupra riscurilor
întreprinderii determinate de îndatorare, de riscul economic al ramurii din care face
parte întreprinderea analizată şi de variabilitatea profiturilor viitoare.
După unii autori (Richard 1989) determinarea ratelor de rentabilitate se
face diferit în funcŃie de punctul de vedere al subiecŃilor implicaŃi în activitatea
întreprinderii: managerii, proprietarii, acŃionarii, băncile, salariaŃii, etc.
Astfel, se pot calcula rate de rentabilitate din perspectiva ansamblului
capitalurilor investite (rate de rentabilitate globală), rate de rentabilitate din punct
de vedere al „împrumutătorilor” de capital (bănci) şi rate de rentabilitate a
capitalurilor investite de proprietari.
Concluzii
Ratele de rentabilitate evidenŃiază caracteristicile economice şi financiare
ale întreprinderii, permiŃând compararea performanŃelor industriale şi comerciale
ale acestora.
În principiu, se impune ca valorile ratelor de rentabilitate să fie cât mai
ridicate pentru a reflecta o situaŃie favorabilă din punct de vedere economic.
Ratele reprezintă avantajul unui grad ridicat de sintetizare a fenomenului
supus analizei, eliminând în acelaşi timp şi inconvenientul legat de asigurarea
comparabilităŃii în timp a etalonului în care se exprimă.
Ele au însă şi un dezavantaj major datorită faptului că nu permit aprecierea
dimensiunii absolute a indicatorului analizat.
Bibliografie
Brezeanu P., 1999, Gestiunea financiară a întreprinderii în economia de
piaŃă, Ed. FundaŃiei „România de Mâine”, Bucureşti;
Colasse B., 1993, La gestion financière de l’entreprise, PUF, Paris ;
Dumitrean E., 1996, BilanŃ contabil, Ed. A. 92, Iaşi;
Petrescu S., Mironiuc M., 2002, Analiza economico-financiară, Ed.
Tiparul, Iaşi;
Richard J., 1989, Les moyens de l’analyse des performances, Imprimerie
Vic Services, Paris;
Stancu I., 1994, Gestiunea financiară a agenŃilor economici, Ed.
Economică, Bucureşti;
19
Stancu I., 1997, FinanŃe, Ed. Economică, Bucureşti;

Vintilă G., 2006, Gestiunea financiară a întreprinderii, Ed. Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti.
IMPACTUL FISCAL AL AJUSTĂRII ELEMENTELOR
SITUAłIILOR FINANCIARE ÎN RAPORT CU
MODIFICAREA PREłURILOR
Diana Ighian Cozma

Universitatea de Nord Baia Mare, str. Victor Babeş, nr. 62/A , cod 430083 - judeŃul
Maramureş
tel. 0262-218922, fax: 0262-276153
Abstract
In most of the countries data provided by the accounting activity through
financial statements is based on historical cost. But when prices change, the users of the
accounting data need to acknowledge the effects of price variation over the financial status
and performances of the company. To this aim, the companies must provide information in
response to the effects of price variation, and this can be achieved by using certain
methodologies to adjust the elements of the financial statements so that they may quantify
the effects of price changes.
Key words: financial statements, prices, taxes, temporary difference.
PreŃurile se modifică în timp, ca urmare a diverşi factori economici şi

sociali, particulari sau generali. Factorii particulari (cum sunt modificări ale cererii
şi ofertei, a tehnologiei, etc) pot genera variaŃii semnificative ale preŃurilor,
independente între ele. Pe lângă aceştia, factorii generali pot genera o modificare a
nivelului general al preŃurilor şi, prin aceasta, în puterea generală de cumpărare a
monedei.
Având în vedere că în majoritatea Ńărilor, informaŃiile furnizate de
contabilitate prin intermediul situaŃiilor financiare au la bază costul istoric, care nu
ia în considerare modificările nivelului general al preŃurilor sau modificarea
individuală a preŃurilor activelor deŃinute, este necesar ca utilizatorii informaŃiilor
contabile să cunoască efectele variaŃiei preŃurilor asupra poziŃiei financiare şi a
performanŃelor întreprinderii.
În acest sens întreprinderile trebuie să prezinte informaŃii ca răspuns la
efectele variaŃiei preŃurilor, iar acest lucru se poate realiza prin utilizarea unor
metodologii de ajustare a elementelor situaŃiilor financiare prin care să se
cuantifice efectele modificării preŃurilor.
O soluŃie parŃială de corectare a efectelor modificării preŃurilor, în
economiile cu inflaŃie moderată constă în reevaluarea activelor. Potrivit OMFP
20
1752/2005 entităŃile pot proceda la reevaluarea imobilizărilor corporale existente la

sfârşitul exerciŃiului financiar, astfel încât acestea să fie prezentate în contabilitate
la valoarea justă, cu reflectarea în contabilitate a rezultatelor acestei reevaluări.
Amortizarea calculată pentru imobilizările corporale astfel reevaluate se
înregistrează în contabilitate începând cu data de 1 ianuarie anul următor celui
pentru care s-a efectuat reevaluarea. De asemenea pentru entităŃile de interes
public, care aplică standardele internaŃionale de raportare financiară reevaluarea
activelor fixe se realizează conform IAS 16 iar retratarea în raport cu efectele
hiperinflaŃiei a elementelor situaŃiilor financiare, corespunzător prevederilor IAS
29.
În România ultima reevaluare reglementată a fost stabilită prin HG nr.
1553/2003, care reglementa modul în care întreprinderile pot efectua reevaluarea
imobilizărilor corporale deŃinute la 31 decembrie 2003. Din păcate acesta a fost
ultima reevaluare recunoscută din punct de vedere fiscal. Astfel, potrivit Codului
fiscal “pentru mijloacele fixe amortizabile, deducerile de amortizare se determină
fără a lua în calcul amortizarea contabilă...Pentru mijloacele fixe cu valoarea
contabilă evidenŃiată în sold la data de 31 decembrie 2003 amortizarea se
calculează în baza valorii rămase neamortizate, pe durata normală de utilizare
rămasă.”. Deci cheltuiala în plus cu amortizarea, aferentă diferenŃei dintre valoarea
justă şi valoarea contabilă, nu este deductibilă în calculul impozitului pe profit.
În ceea ce priveşte modul de contabilizare a impozitului pe profit pe plan
mondial se cunosc două metode :
- metoda impozitului exigibil;
- metoda impozitului amânat.
Conform metodei impozitului exigibil, impozitul datorat, înregistrat în
contabilitate, este evidenŃiat extracontabil şi nu corespunde întotdeauna veniturilor
şi cheltuielilor contabilizate în exerciŃiul respectiv. Cheltuiala cu impozitul pe
profit a exerciŃiului va fi egală cu suma impozitelor exigibile.
Potrivit metodei impozitului amânat, cheltuiala cu impozitul pe profit
aparŃine exerciŃiului în care veniturile şi cheltuielile corespunzătoare au fost
contabilizate, acest impozit fiind înregistrat pe cheltuieli (chiar dacă nu este egal cu
impozitul datorat, înregistrat conform normelor fiscale).
Folosirea acestei metode duce la reflectarea, prin intermediul situaŃiilor
financiare, a unei imagini fidele asupra poziŃiei financiare şi a rezultatelor, ea fiind
folosită, în special, în Ńările în care contabilitatea este deconectată de fiscalitate.
SoluŃionarea impactului fiscal se realizează în baza prevederilor
Standardului InternaŃional de Contabilitate nr. 12 “Impozitul pe profit”.
Astfel, potrivit IAS 12 dacă baza de impozitare a elementelor bilanŃiere se
ajustează corespunzător cu modificarea prin retratare a valorii lor contabile, atunci
nu apare nici o diferenŃă temporară. În schimb, dacă corecŃiile de valoare ale
activelor (datoriilor) bilanŃiere nu afectează profitul impozabil/pierderea fiscală din
perioada curentă, respectiv baza lor de impozitare nu se ajustează, atunci apar
21
diferenŃe temporare, contabilizate sub formă de creanŃe/datorii privind impozitul

amânat.
Baza impozabilă a unui activ sau a unei datorii este valoarea atribuită
acelui activ sau acelei datorii în scopuri fiscale.
DiferenŃele temporare sunt definite de acelaşi standard, ele reprezentând
diferenŃele dintre valoarea contabilă a unui activ sau datorii din bilanŃ şi baza
acestora de impozitare. DiferenŃele temporare pot fi:
• diferenŃe temporare impozabile – sunt acele diferenŃe care vor avea ca rezultat
valori impozabile în determinarea impozitului pe profit al perioadelor viitoare,
atunci când valoarea contabilă a activului/datoriei este recuperată sau stinsă;
• diferenŃe temporare deductibile – sunt acele diferenŃe care vor avea ca rezultat
valori deductibile în determinarea impozitului pe profit al perioadelor viitoare,
atunci când valoarea contabilă a activului/datoriei este recuperată sau stinsă.
DiferenŃele temporare dau naştere unei creanŃe sau unei datorii privind
impozitul amânat.
Impozitele amânate nu reprezintă impozite exigibile, ele fiind calculate şi
înregistrate în contabilitate pentru a reflecta consecinŃele fiscale ale recuperării
viitoare a valorii contabile a activelor (datoriilor) sau ale tranzacŃiilor şi a altor
evenimente ce sunt recunoscute în situaŃiile financiare ale unei întreprinderi, şi
care, în momentul efectuării lor, nu afectează rezultatul fiscal.
Pentru înregistratrea impozitelor amânate, diferenŃele temporare, care stau
la baza contabilizării lor, trebuie să fie reversibile, iar activele şi pasivele respective
să facă obiectul impozitării.
Datoriile/creanŃele privind impozitul amânat sunt reprezentate de
valorile impozitului pe profit plătibile/recuperabile în perioadele contabile viitoare,
în ceea ce priveşte diferenŃele temporare impozabile, bespective deductibile.
Baza de impozitare unui activ reprezintă valoarea ce va fi dedusă în
scopuri fiscale din orice beneficiu economic impozabil, care va rezulta atunci când
se recuperează valoarea contabilă a activului. Dacă aceste beneficii economice nu
sunt impozabile atunci baza de impozitare a activului va fi egală cu valoarea sa
contabilă.
Dacă valoarea contabilă a unui activ > baza de impozitare a activului
respectiv =› diferenŃă temporară impozabilă =› datorie privind impozitul amânat.
Dacă valoarea contabilă a unui activ < baza de impozitare a activului
respectiv =› diferenŃă temporară deductibilă =› creanŃă privind impozitul amânat.
Baza de impozitare a unei datorii este valoarea sa contabilă, mai puŃin
orice sumă care va fi dedusă în scopuri fiscale, în perioadele contabile viitoare, în
ceea ce priveşte respectiva datorie.
Dacă valoarea contabilă a unei datorii > baza de impozitare a datoriei
respective =› diferenŃă temporară deductibilă =› creanŃă privind impozitul amânat.
Dacă valoarea contabilă a unei datorii < baza de impozitare a datoriei
respective =› diferenŃă temporară impozabilă =› datorie privind impozitul amânat.
22
Potrivit IAS 12, impozitul amânat rezultat trebuie recunoscut ca venit sau
cheltuială în contul de profit şi pierdere, cu excepŃia situaŃiei în care el este aferent
elementelor debitate sau creditate anterior direct în capitalul propriu.
Cheltuiala cu impozitul pe profit din contul de rezultate va cuprinde atât
cheltuiala cu impozitul curent, cât şi cheltuiala cu impozitul amânat. În bilanŃ,
creanŃele şi datoriile privind impozitul amânat trebuie prezentate separat,
standardul precizând, de asemenea, că acestea nu trebuie incluse în categoria
activelor şi datoriilor curente. Stansardul IAS 12 impune întreprinderilor să
compenseze creanŃele privind impozitul amânat cu datoriile privind impozitul
amânat, dacă ele sunt aferente impozitului pe profit perceput de aceeaşi autoritate
fiscală, iar întreprinderea dispune de drepul legal de a face compensarea.
Dacă, în vederea contracarării efectelor inflaŃiei, se procedează la
reevaluarea activelor imobilizate sau la ajustarea la inflaŃie a activelor şi pasivelor
nemonetare, valorile rezultate din ajustare vor depăşi, în mod normal, valoarea
contabilă a acestor elemente.
După cum am precizat anterior, dacă această corecŃie nu este recunoscută
din punct de vedere fiscal, baza de impozitare a activelor şi pasivelor nu va fi
ajustată, ceea ce impune reflectarea datoriilor şi creanŃelor privind impozitul
amânat.
Trebuie precizat că ajustările asupra elementelor capitalurilor proprii nu au
efect asupra bazei impozabile şi, prin urmare, nu duc la apariŃia de diferenŃe
temporare (nu au efect asupra impozitelor amânate).
Pentru a arăta care sunt implicaŃiile fiscale ale ajustării în funcŃie de
evoluŃia preŃurilor, a unui activ imobilizat, am pornit de la următorul exemplu
ipotetic:
- o întreprindere achiziŃionează un calculator, în luna ianuarie a anului N, în
valoare de 1.000 u.m.;
- calculatorul se va amortiza liniar pe o perioadă de 4 ani;
- creşterea indicelui general al preŃurilor în anul curent, faŃă de anii anteriori, este
următoarea:
Tabelul nr.1
N N+1 N+2 N+3
120 130 125 120
- cota de impozit pe profit este de 16% ;

- corecŃiile de valoare ce rezultă din retratarea la inflaŃie nu sunt recunoscute din
punct de vedere fiscal, deci baza de impozitare a activului nu este ajustată în mod
corespunzător.
SituaŃia impozitului amânat se prezintă în tabelul următor:
Tabelul nr. 2
u.m.-
23
Anul N+1 N+2 N+3

N
a.Valoarea contabilă 1.200 1.200 1.200 1.200
brută la sfârşitul anului
(în costuri istorice)
b. Amortizarea 300 600 900 1.200
cumulată
c.Valoarea contabilă 900 600 300 -
netă la sfârşitul anului
(în costuri istorice) (a-
c)
d. Valoarea ajustată la 1.440 1.872 2.340 2.808
sfârşitul anului
e. Amortizarea 360 936 1.755 2.808
cumulată ajustată la
inflaŃie
f. Valoarea contabilă 1.080 936 585 -
netă ajustată la inflaŃie
(d-e)
g. DiferenŃă temporară 180 336 285 -
impozabilă (f-c)
h. Datorie totală privind 28,8 53,76 45,6 -
impozitul amânat (g *
16%)
i. Cheltuieli (venituri) 28,8 24,96 (8,16) (45,6)
cu impozitul amânat
j. Înregistrare în 6912=4412 6912=44 4412=79 4412=79
contabilitate 12 1 1
Având în vedere că valoarea contabilă a activului depăşeşte baza sa de

impozitare, suma beneficiilor economice impozabile va depăşi valoarea ce se va
putea deduce în scopuri fiscale. Această diferenŃă reprezintă o diferenŃă temporară
impozabilă, iar datoria de a plăti impozite pe veniturile rezultate în perioadele
următoare reprezintă o datorie privind impozitul amânat.
De asemenea, amortizarea rezultată după ajustarea la inflaŃie este mai mare
decât amortizarea exprimată în costuri istorice (care se deduce în scopuri fiscale),
rezultând o diferenŃă temporară deductibilă, care reprezintă o creanŃă privind
impozitul amânat. Prin compararea valorilor nete ale activului se realizează
compensarea datoriei cu creanŃa privind impozitul amânat, rezultând o datorie cu
impozitul amânat pusă în evidenŃă în coloana h. din tabelul nr. 2.
Pe măsură ce se recuperează valoarea contabilă a activului, diferenŃa
temporară se va relua, şi întreprinderea va avea profit impozabil.
24
Bibliografie
*** OMFP 1752/2005 pentru aprobarea reglementărilor contabile
conforme cu directivele europene, publicat în MO partea I, nr.1080/30.11.05, cu
modificările şi completările ulterioare;
*** H.G. 1553/2003 pentru reevaluarea imobilizărilor corporale şi
stabilirea valorii de intrare a mijlocelor fixe, publicată în MO nr. 21/12.01.2004;
*** Legea 571/22 decembrie 2003 privind Codul fiscal;
*** Standarde InternaŃionale de Raportare Financiară, Editura CECCAR,
Bucureşti, 2005
*** ColecŃiile revistelor de specialitate: Gestiunea şi contabilitatea firmei,
Tribuna Economică, Revista finanŃe bănci asigurări, Contabilitatea, expertiza şi
auditul afacerilor, Impozite şi taxe, 1990-2008.
25
ANTREPRENORIAT ROMÂNESC VS.

ANTREPRENORIST U.E.
Venera Rîndaşu
Universitatea "Eftimie Murgu" din ReşiŃa, Facultatea de ŞtiinŃe Economice şi
Administrative
Piata Traian Vuia, Nr.1-4, ReşiŃa, Caraş-Severin, Romania, Tel/Fax-0255210224
veneracristina @yahoo.com
Abstract
Entrepreneurship is multi-dimensional and although it can occur in different
contexts, economic or other, and in all types of organisations, this paper focuses on
entrepreneurship within a business context. Entrepreneurship is first and foremost a
mindset. It covers an individual’s motivation and capacity, independently or within an
organisation, to identify an opportunity and to pursue it in order to produce new value or
economic success. It takes creativity or innovation to enter and compete in an existing
market, to change or even to create a new market. To turn a business idea into success
requires the ability to blend creativity or innovation with sound management and to adapt a
business to optimise its development during all phases of its life cycle. This goes beyond
daily management: it concerns a business’ ambitions and strategy.
Keywords: entrepreneurship, entreprenorial strategies, businesses,
entrepreneurship within a business context
Introducere
Antreprenoriatul nu mai este un concept abstract. Exista cerere si interes
din ce in ce mai mare pentru plasarea "antreprenoriatului" (crearea de noi afaceri)
ca element cheie in procesul de dezvoltare si revitalizare a zonelor mai putin
dezvoltate din Europa. Mai mult, cresterea gradului de constientizare, in ultimul
deceniu, a importantei intreprinderilor nou create si a intreprinderilor mici si
mijlocii (IMM-uri) in cadrul dezvoltarii economice a determinat multe
administratii publice formate din membri ai tuturor formatiunilor politice si la toate
nivelurile sa creeze politici care sa favorizeze si sa stimuleze crearea de noi firme.
De asemenea, activitatea antreprenoriala a trezit interesul multor cercetatori din
mediul universitar care au demonstrat ca niveluri ridicate ale activitatii
antreprenoriale pot avea efecte pozitive asupra generarii de locuri de munca si
cresterii economice. Activitatile antreprenoriale din Romania sunt analizate
26
folosind un esantion reprezentativ de alcatuit de 1.449 persoane la nivelul anului

2006. Studiul urmareste sa prezinte si sa identifice factorii demografici si socio-
culturali precum si motivatiile persoanelor implicate in activitati antrepreneuriale,
pentru a oferi o viziune mai larga in ce priveste caracteristicile si motivatiile
potentialilor si ale proaspetilor intreprinzatori din Romania.Rezultatele acestui
studiu indica faptul ca femeile sunt implicate puternic in activitatile
antrepreneuriale anterioare demararii afacerii (in proportie de 9,58%) in timp ce
barbatii detin o pondere oarecum mai mare in crearea de afaceri in perioada recenta
(16,75%). De asemenea s-a constatat ca varsta medie a celor implicati in activitati
antreprenoriale este cuprinsa intre 33 si 35 ani. Totusi se observa ca persoanele cu
varste cuprinse intre 36 si 50 ani sunt implicate intr-o masura mai mare in
activitatile antreprenoriale anterioare demararii afacerii (9,40%). In cazul celor
deveniti recent intreprinzatori, proportia cea mai mare o regasim la persoanele cu
varste cuprinse intre 26 si 40 e ani (18,14%). Mai mult, rezultatele obtinute indica
importanta prezentei in cadrul familiei intreprinzatorului a uneia sau mai multor
persoane intreprinzatoare pentru a spori activitatile antreprenoriale. O pondere de
38,6% din persoanele implicate in activitatile anterioare demararii afacerii
raporteaza prezenta unui intreprinzator in familia lor, exemplul cel mai adesea dat
fiind tatal (22,81%). Pentru persoanele devenite recent intreprinzatori, 20,69%
dintre respondenti au un intreprinzator in familie si, precum in cazul persoanelor
implicate in activitatile antreprenoriale antecedente demararii afacerii, tatal este
membrul familiei cel mai des dat ca exemplu (15,09%).In ceea ce priveste
motivatiile pentru implicarea in activitatile antreprenoriale, rezultatele obtinute
indica faptul ca persoanele din esantion sunt motivate de cele mai diverse aspecte
de viata pentru a deveni intreprinzatori. Oamenii percep antreprenoriatul mai mult
ca pe o ocazie de a profita de oportunitatile de afaceri, de a-si imbunatati calitatea
vietii. Mai interesant, rezultatele indica faptul ca respondentii considera si aspectele
sociale ca fiind factori importanti care le motiveaza decizia de a se implica in
activitati antreprenoriale. Rezultatele acestui studiu au implicatii importante pentru
cei responsabili cu crearea politicilor. Practic, studiului dezvaluie importanta
identificarii in primul rand a acestor factori (fie ei economici sau socio-culturali)
care stimuleaza indivizii sa devina antreprenori inainte de a se aplica masuri legale
pentru promovarea activitatii antreprenoriale.Rezultatele acestui studiu ne
incurajeaza sa ne largim cunostintele despre caile antreprenoriale urmate de catre
romani. Mai exact, cercetari viitoare ar trebui sa incerce sa evalueze prezenta
potentialelor diferente in activitatea antreprenoriala datorite considerentelor ce tin
de genul intreprinzatorilor (activitatea antreprenoriala in randul femeilor). La
mijlocul secolului trecut economiştii au prevăzut ca marile firme vor domina.
Mărimea era necesara pentru a obŃine economiile de scara, pentru a explora pieŃe
străine, pentru a menŃine regulile in aceeaşi linie si pentru a deschide noi
oportunitatea in domeniul tehnologiei. In 1960 si 1970, marile companii au
dominat economia. De atunci tendinŃele au început sa se inverseze. Numărul
27
proprietarilor de afaceri in tarile OECD a crescut de la 29 milioane la 45 milioane

intre anii 1972 si 1998.
Metode şi cercetare
Schimbările de structura in economie au mărit avantajele Europei referitor
la activităŃile de cunoaştere. Globalizarea a mărit presiunea competitivităŃii asupra
firmelor de producŃie cu costuri ridicate, ceea ce a dus la o schimbare in capacitatea
de producŃie la costuri mici, dar si la creşterea productivităŃii prin folosirea
tehnologiei. Intre timp “tehnologia comunicării si a informării” (ICTS) deschid noi
pieŃe, ca si computerele personale, software si tehnologia informaŃiei si comunicării
ca servicii de baza, ce a revoluŃionat procesul de producŃie in multe industrii si a
condus la creşterea sectorului de servicii.
PieŃele interne de marketing, create de UE, au evoluat prin înlăturarea
barierelor comune si armonizare. Facilitează comerŃul intr-o piaŃa de 380 milioane
oameni care se va extinde curând la 450 milioane după lărgire.
Aceste schimbări au condus la oportunitati pentru noi iniŃiative
anteprenoriale, in particular in aria serviciilor. Crescuta complexitate a proceselor
de producŃie cere o varietate de specialişti. De asemenea costurile de transmiterea a
cunostiintelor in spaŃiu, face ca alimentările cu furnizori externi sa fie mai ieftine.
Creşterea pieŃei deschise permite firmelor din nişele de piaŃa sa opereze pe o scara
mai mare la nivelul European sau in întreaga lume.
Capacitatea de adaptare la economie este cruciala pentru competitivitate. În
anul 2000 in Lisabona , Consiliul European a definit obiectivele sale in termene de
angajare, reforme economice si sociale. Telurile pentru anul 2010 sunt: “sa devina
cea mai competitiva si dinamica baza de cunostiinte economice din lume, capabila
sa susŃină creşterea economica cu locuri de munca mai multe si mai bune”.
În 2001, Consiliul European s-a pus de acord privind strategia pentru
susŃinerea dezvoltării si a adăugat o dimensiune medie la strategia din Lisabona.
Consiliul a recunoscut necesitatea pentru o transformare radicala a economiei,
pentru a crea 15 milioane de locuri de munca pana in 2010.
Un mediu prietenos pentru începerea si dezvoltarea afacerilor este
principala pentru a atinge aceste teluri. Consiliul a adoptat “Privilegiul micilor
întreprinderi”, stabilind recomandări pentru micile întreprinderi pentru a avea un
avantaj deplin al cunoaşterii economice. Comisia europeana dezvolta iniŃiative in
aceasta arie, incluzând raporturi anuale ale Statelor membre si eforturile Comisiei
pentru a atinge obiectivele “Cartei micilor întreprinderi”, raportul priveşte
activitatea SME si viitorul comunicării in politica de inovare. In particular comisia
a adoptat o comunicare in politica industriala intr-o Europa lărgita si discuŃiile pe
“hârtia Verde” despre anteprenoriat trebuie de asemenea urmărite in acest
context.In Barcelona la Consiliul din primăvara anului 2002 din Barcelona,
Consiliul a luat la cunostiinta de intenŃia Comisiei de a prezenta o “Hârtie Verde”
privind anteprenoriatul. Importanta anteprenoriatului a fost reafirmata in raportul
Comisiei din primăvara lui 2003 la Consiliul European, care pune accentul pe
28
susŃinerea investiŃiilor, locurilor de munca si creşterea prin cunoaştere, inovare si

dinamismul afacerilor.
Cum se realizează in U.E. anteprenoriatul? pentru a răspunde la acesta
trebuie sa ne uitam nu doar la atitudinile oamenilor referitoare la anteprenori sau
numărul actualilor anteprenori, dar de asemenea la dinamismul activitati
anteprenoriale si la performantele anteprenorilor.
Performantele oamenilor pentru autoangajare. Europenii prefera angajarea
mai degrabă decât autoangajarea potrivit unei cercetări generale. In S Europei,
Irlanda si U.K. exista o preferinŃa relative mare pentru autoangajare. In Uniunea
Europeana este o medie de 45% dintre cetateniii care prefera sa fie autoangajati, in
comparaŃie cu SUA unde e o medie de 67%.
Numărul anteprenorilor variază in toata Europa de la aproape 6% in
Danemarca si Luxemburg la 13% in Spania, 15% in Portugalia si peste 8% in
Grecia si Italia. Asta se compara cu peste 10% in SUA.
Privind implicarea in noi iniŃiative anteprenoriale, cercetarea barometrului
euro a raportat ca 4,5% din cetăŃenii Uniunii Europene fac paşi pentru a începe o
afacere, au realizat o afacere sau au o afacere in ultimii 3 ani, diferenta de pana la
6% in UK si Irlanda la mai puŃin de 2% in FranŃa. Rata de 13% in SUA care este
semnificativ mai mare. Mai mulŃi europeni decât americani renunŃa la eforturile de
a începe o afacere.
In ciuda evidentelor ce sugeraza un grad asemenator in rata intrării si ieşirii
firmelor, in Europa e mai puŃin dinamism anteprenorial decât in SUA. Firmele din
SUA au o medie mai mica de naştere decât firmele Europene, dar expansiunea de-a
lungul intrărilor in SUA e mult mai putenica in primii ani de la începere.
Anteprenorii in SUA par sa testeze piaŃa începând la o scara mai mica si daca au
succes se extind repede, pe când in Europa multe ideei de afaceri nu au văzut
niciodată piaŃa. Barometrul euro a arătat ca 46% din europeni au fost de acord ca
“cineva nu ar trebui sa înceapă o afacere când a fost un risc ca ar putea sa dea greş”
împotriva a doar 25% din cetăŃenii americani.
Pentru a demonstra creşterea dinamismului anteprenorial in SUA a luat 20
de ani pentru a înlocui o treime din cele 500 companii listate in 1960, in
comparative cu cei 4 ani pentru cele listate in 1998. opt din cele mai mari firme
americane de azi nu au existat sau erau foarte mici in 1960. in Europa toate dintre
firmele mari din 1998 erau deja mari in 1960. Atitudinile oamenilor privind
implicarea in anteprenoriat variază in statele membre ale U.E., iar diferentele sunt
si mai vizibile intre regiuni. In medie, U.E. nu duce lipsa de proprietari de afaceri.
Oricum înclinaŃiile oamenilor privind dezvoltarea unor noi iniŃiative anteprenoriale
in UE s-ar putea imbunatatii. In comparaŃie cu SUA, e mai puŃin dinamism
anteprenorial in UE. Europenii sunt mai puŃin implicate decât americanii in
iniŃiative anteprenoriale noi si afacerile europene nu cresc aşa de mult ca in SUA.
MenŃinerea ratei mari de neangajare in UE, din nou o probleme mult mai
presanta pentru unele State Membre decât altele, sugerează ca eforturi ar trebui
făcute pentru o exploatare mai buna a potentialului creativ a locului de munca, a
29
activităŃii anteprenoriale. Pe langa încurajarea noilor iniŃiative anteprenoriale,

potenŃialul crescut al firmelor existente in UE ar trebui deschis. Ele sunt miezul
economiei Uniunii si furnizează continuitate, locuri de munca si o experienŃa
buna.Provocarea pentru UE e sa identifice factorii cheie pentru a construi un climat
in care iniŃiativa anteprenoriala si activităŃile afacerilor pot prospera. Masurile de
politica ar trebui sa sustina nivelurile anteprenoriale ale Uniunii, adoptand cel mai
apropiat acces pentru a produce mai multi anteprenori si pentru a ajuta mai multe
firme sa creasca.
Rezultate şi discuŃii
Politica poate contribui la ridicarea nivelelor de dezvoltare ale
anteprenoriatului . Raportul GEM (Monitorul Global al Anteprenorilor) sesizează
faptul că, în ciuda influenŃei importante a condiŃiilor macroeconomice asupra
nivelelor anteprenoriale, ordinea de clasificare a acestor nivele în statele
supravegheate rămâne relativ stabilă, sugerând faptul că trăsăturile naŃionale
suportate îşi au impactul lor asupra acestui aspect. Uniunea Europeană a stabilit
deja o strategie pentru politicile macroeconomice bazate pe dezvoltare şi stabilitate,
care este o condiŃie de bază pentru crearea unui climat adecvat iniŃiativei
anteprenoriale. Consiliul tipăreşte anual “Programul politicilor macroeconomice”,
care se adresează politicilor economice ale statelor naŃionale membre. În 2002,
acest program a recomandat dezvoltarea anteprenoriatului prin intermediul
mediului legislativ şi a taxelor pentru afacerile noi şi cele deja existente, a
reformelor legii insolvenŃei şi promovarea unor pieŃe financiare eficiente. Dincolo
de oportunităŃile economice, mulŃi alŃi factori condiŃionează decizia individuală a
unui anteprenor de a începe o afacere, de a-şi asuma riscul şi de a se extinde. Mai
multe oportunităŃi economice nu duc automat la un anteprenoriat mai dezvoltat.
Aceasta depinde, de asemenea, de preferinŃele şi abilităŃile oamenilor, dar şi de
alternativele disponibile. Chiar şi atunci cănd indivizii se gândesc la a deveni
anteprenori, ei cântăresc avantajele şi dezavantajele anteprenoriatului în balanŃă cu
avantajele şi securitatea la care trebuie să renunŃe. O abordare largă pentru
promovarea anteprenoriatului trebuie să fie realizată pe trei nivele – la nivel de
individ, firmă şi respectiv, societate.
- Pentru a motiva indivizii să devină anteprenori, ei trebuie să fie avertizaŃi
asupra conceptului de “anteprenoriat”, iar aceasta ar trebui să fie o opŃiune
suficient de atractivă. Ei ar trebui să aibă abilităŃile necesare ca să transforme
ambiŃiile în proiecte de succes.
- Pentru ca proiectele anteprenoriale să devină afaceri puternice, cateva
condiŃii de bază de susŃinere sânt esenŃiale. Acestea ar trebui să permită firmelor să
se dezvolte şi să crească şi nu să le îngreuneze activitatea şi să le facă să părăsească
piaŃa.
- Activitatea anteprenorială depinde de aprecierea pozitivă a anteprenorilor
în societate. Succesul anteprenorial ar trebui să fie apreciat, iar stigmatul eşecului
să fie redus.
30
Politica anteprenorială îşi doreşte creşterea vitalităŃii anteprenoriale prin

motivarea şi echiparea anteprenorilor cu cele necesare. Un mediu sustenabil
afacerilor este cheia pentru ca afacerile să înceapă, să se oprească, să se revigoreze,
să prospere şi să supravieŃuiască.
A. De ce este nevoie pentru a avea mai mulŃi anteprenori ?

• Obstacolele de intrare
În ciuda îmbunătăŃirilor recente, europenii consideră încă barierele
administrative ca pe un obstacol major în începerea unei afaceri. Începuturile unei
afaceri întâmpină dificultăŃi în obŃinerea finanŃării de început de care are nevoie.
ÎmpărŃirea riscurilor între sectoarele public şi privat poate mări disponibilitatea
finanŃărilor.
Când europenii au fost rugaŃi în sondajul Eurobarometru să-şi exprime
punctul de vedere în ceea ce priveşte obstacolele aflate în calea începerii unei
afaceri, 69% au fost de acord că procedurile administrative sunt complexe, iar 76%
au scos în evidenŃă lipsa fondurilor.
Procedurile administrative pentru crearea unei societăŃi au primit deja o
atenŃie semnificativă. Într-un studiu de benchmarking, Comisia Europeană
sesizează un trend favorabil în ceea ce priveşte timpul necesar pentru începerea
unei afaceri. Timpul mediu pentru crearea unei întreprinderi este de 12 zile
lucrătoare pentru o persoană autorizată şi de 24 de zile lucrătoare pentru un S.R.L.
.Iar aceste cifre continuă să scadă. Oricum, unele state membre au încă posibilităŃi
de reducere a timpului şi costurilor necesare în crearea unei întreprinderi conformă
cu standardele europene. Există capacitate şi mai mare de îmbunătăŃire în ceea ce
priveşte procedurile multiple, punctele de contact, formele, licenŃele şi autorizaŃiile
necesare şi costurile aferente.
- Un singur punct de creare a unei firme.
În Portugalia, Centrul de ÎnfiinŃare a Afacerilor a fost realizat încă din
1997 pentru a facilita înregistrarea noilor firme. Aceste centre reunesc
reprezentanŃi ai tuturor departamentelor publice responsabile cu diferitele
formalităŃi necesare pentru înregistrarea unei noi firme (în ceea ce priveşte, de
exemplu, actul de asociere sau registrele de securitate socială şi a afacerilor).
Viitorii anteprenori pot obŃine sfaturi de la un birou de consiliere, aflat în acelaşi
centru. În acelaşi timp, procedurile au fost simplificate. Ca şi consecinŃă, timpul
necesar pentru înfiinŃarea unei afaceri a fost redus cu aproximativ 80%, comparativ
cu mijlocul anilor 90, iar Portugalia a reuşit o reducere cu încă 50% în 2003 a
acestui timp.
Accesul la fonduri rămâne o barieră majoră pentru noii anteprenori: Ei au
dificultăŃi în garantarea împrumuturilor bancare şi în găsirea capitalului de risc.
Băncile doresc un traseu curat şi sigur al firmelor pe care le împrumută, lucru pe
care acestea, în special cele care dezvoltă activităŃi de consultanŃă, nu îl au.
Începuturile afacerilor cunosc, de asemenea, dificultăŃi serioase în acoperirea
31
capitalului de lucru necesar. În plus faŃă de împrumuturile bancare, începuturile

unei afaceri ar trebui să beneficieze de diverse alte surse de finanŃare. În afară de
capitalul de proiect, potenŃialul investiŃional informal, adică prieteni, familie sau
“îngerii de afaceri” ar trebui mai mult exploraŃi. Un sondaj a sesizat că susŃinerea
financiară informală pentru începerea unei afaceri a fost de cinci ori mai mare
decât capitalul domestic de proiect, iar asta în timp ce susŃinerea capitalului de
proiecte a scăzut semnificativ între anii 2000 şi 2001, susŃinerea informal ă crescut.
Pentru a-şi creşte interesul în afaceri riscante, investitorii privaŃi şi-au exprimat
nevoia pentru stimulente, cum ar fi reducerile de taxe.
ÎmpărŃirea riscului între bănci şi investitori în sectorul privat şi instituŃiile
publice financiare specializate în SME - uri (întreprinderi mici şi mijlocii) sau prin
intermediul fondurilor mutuale garantate, este o cale eficientă de a susŃine fondurile
publice insuficiente şi s-a dovedit a fi de succes în creşterea fondurilor pentru
începerea afacerilor.
• Risc şi recompensă
În Europa, riscul asociat cu anteprenoriatul nu este în mod adecvat
echilibrat cu viziunea câştigului. Un anteprenor eşuat se confruntă cu stigma
eşecului. În plus faŃă de stigmatul social, falimentul personal implică şi alte
consecinŃe legale. InterdicŃia de a contracta un credit poate dura ani de zile,
falimentarii îşi pot pierde proprietatea şi pot deveni subiecŃii anumitor restricŃii.
Astfel de consecinŃe sunt justificate în cazuri de fraudă sau de escrocherie, dar
eşecul este o parte intrinsecă a vieŃii economice şi o proporŃie a anteprenorilor
falimentari, care nu fac faŃă concurenŃei. Legile insolvenŃei ar putea fi revizionate
pentru a reduce obstacolele în calea începutului unei noi afaceri de către investitorii
cinstiŃi. Acest lucru nu ar trebui desigur, să facă interesul creditorilor să oscileze,
adică să le crească reŃinerile în a investi în proiecte mici şi noi.
• Stimularea capacităŃilor şi a priceperii
EducaŃia şi traininguri - le ar trebui să contribuie la încurajarea
anteprenoriatului, prin încurajarea propriilor realizări, conştientizarea
oportunităŃilor de carieră, ca propriu patron şi a priceperii.
Eurobarometrul observă că 37% dintre europeni şi-au dorit sau îşi doresc
să devină anteprenori, dar doar 15% dintre ei şi-au transformat aspiraŃiile în
realitate. Sondajele par să indice că cunoştinŃele despre începutul unei afaceri cresc
posibilitatea de a deveni anteprenor. ParticipanŃii la sondajul de opinie al
Eurobarometrului cu părinŃi patroni s-au dovedit a fi mai înclinaŃi spre această
latură decât aceia ai căror părinŃi erau angajaŃi. Sondajul GEM a descoperit că cei
expuşi anterior anteprenoriatului (prin intermediul familiei, prietenilor sau
educaŃiei) e mai probabil să ia în mod serios în considerare începerea unei afaceri.
Sistemul de educaŃie poate furniza atât educaŃie cât şi practică, ca şi contribuŃie la
stimularea anteprenoriatului.
- Conducerea unei întreprinderi virtuale în cadrul şcolii.
Afacerile virtuale sunt folosite ca un ajutor practice oferit studenŃilor din
Şcoala tehnică Sivitanidios din Atena, Grecia. StudenŃii îşi împart timpul între
32
cursurile teoretice şi conducerea unei afaceri virtuale. Acest program va fi extins la

toate şcolile tehnice, datorită rezultatelor sale pozitive. Un curs de anteprenoriat a
fost, de asemenea adăugat programei şcolare, care va acoperi cunoştinŃele teoretice
de anteprenoriat dar şi baza practică de întocmire a planurilor de afaceri. Birourile
Liaison se vor asigura că studenŃii primesc sfaturi şi susŃinere pentru opŃiunile de
anteprenoriat din profesie.
Punerea bazelor unei afaceri necesită cunoştinŃe de conducere, creativitate
şi perseverenŃă, în timp ce dezvoltarea unei afaceri necesită mai multe calităŃi
managerial, cum ar fi eficienŃa, eficacitatea şi credibilitatea. Considerând că atât
personalitatea, cât şi abilităŃile de conducere sunt elemente cheie pentru succesul
unei afaceri, abilităŃile personale ar trebuie să fie promovate dintr-un stadiu
timpuriu şi să fie menŃinute până la nivelul de universitate, unde atenŃia ar trebui să
se concentreze pe construirea capacităŃii de management. Comisia Europeană a
sesizat că majoritatea statelor membre, în proporŃii diferite sunt dedicate
promovării învăŃării anteprenoriatului în sistemele lor de educaŃie.
În cadrul universităŃilor, anteprenoriatul practic ar trebui să fie nu doar
pentru studenŃii de la acest profil, ar trebui să fie disponibil de asemenea şi pentru
studenŃii de la alte profile. De exemplu, în universităŃile tehnice, anteprenoriatul
practice ar putea contribui la combinarea potenŃialului anteprenorial şi tehnologic.
EducaŃia anteprenorială în combinaŃie cu programele de cercetare publică aduc
împreună ingredientele potrivesc rezultatele ştiinŃifice de excelenŃă cu
comercializarea rezultatelor.
- SusŃinerea începutului anteprenorilor în cadrul mediului de campus.
Enterprise Irlanda implementează o strategie pentru dezvoltarea unor
începuturi de afaceri rentabile cu o serie de avantaje făcute să crească numărul şi
intensitatea proiectelor din campus. Programul face parte din strategia de
dezvoltare regională irlandeză şi include un program de incubare de un an pentru
avbsolvenŃii care doresc să înceapă o afacere, furnizându-le cele strict necesare şi
ajutor de conducere. Sub oblăduirea Programul de Afaceri din Campus,
academicienii pot obŃine fonduri pentru a transforma rezultatele lor de cercetare în
realităŃi comerciale.
Incubatoarele de afaceri sunt eficiente în oferirea susŃinerii noilor
anteprenori. Firmele din incubatoare au mai multe şanse de supravieŃuire decât
acelea din afară iar incubatoarele sunt un instrument eficient de cost pentru
promovarea politicii intereselor publice. Acest succes explică de ce numărul lor
creşte rapid; acum sunt peste 850 în Uniunea Europeană.
• Anteprenoriatul – accesibil tuturor membrilor societăŃii
Anteprenoriatul ar trebui să fie promovat pe scară largă, cu o atenŃie
particular asupra femeilor şi altor catogorii slab reprezentate. MinorităŃile etnice
dispun de un înalt nivel de simŃ anteprenorial şi un potenŃial şi mai mare. Serviciile
de susŃinere a afacerilor disponibile par să răspundă mai puŃin bine nevoilor lor
specifice. Există mai puŃine femei decât bărbaŃi anteprenori în Europa, proporŃia de
femei-patron oscilând de la 16% în Irlanda până la 40% în Portugalia. Femeile de
33
afaceri se confruntă cu dificultăŃile cu care se confruntă toŃi anteprenorii, dar în

multe cazuri aceste probleme, ca de exemplu contractarea finanŃărilor, par să fie
mai grele pentru ele. Femeile duc lipsă, de asemenea de încrederea şi priceperea
necesară pentru a începe şi a derula o afacere. Există o sumedenie de motive pentru
acest lucru, incluzând alegerea activităŃii, lipsa de informare, discriminarea
recunoscută, lipsa reŃelelor sau dificultăŃile în combinarea muncii cu obligaŃiile de
familie. Comisia Europeană a facilitat schimburile de bună practică în politica de
promovare a anteprenoriatului printre femei prin intermediul WES Network, care
reuneşte oficialii de guverne cu responsabilităŃi în promovarea femeilor ca şi
anteprenori.
B. Cum poate fi dezvoltat anteprenoriatul ?

Anteprenorii se confruntă cu multe obstacole. În concordanŃă cu regulile
administrative şi cu costurile lor relative, rămâne o sarcină semnificativă. Accesul
la forŃă de muncă pricepută, nivelul de flexibilitate al pieŃei forŃei de muncă şi
fondurile adecvate sunt de asemenea limite ale performanŃei afacerilor. În plus,
afacerile ar trebui să fie ajutate să profite de facilităŃile oferite de piaŃa europeană şi
să inoveze.
• Mediul legislativ.
În ciuda eforturilor de îmbunătăŃire aflate în derulare, anteprenorii arată
spre birocraŃie ca un obstacol major în calea derulării unei afaceri, în special pentru
cei care doresc să opereze şi să se dezvolte în cadrul pieŃei europene. LegislaŃia nu
este în general diferenŃiată în funcŃie de mărimea firmei şi astfel afectează în mod
disproporŃionat firmele mai mici. AutorităŃile publice trebuie să fie încurajate să
gândească la nivel micro la început şi să păstreze legislaŃia cât mai simplă şi
adecvată posibil. Pentru a reduce sarcinile administrative, un număr de state
membre au stabilit excepŃii pentru IMM-uri sau au furnizat servicii administrative
pentru susŃinerea lor. Furnizarea de informaŃii şi susŃinere poate ajuta oameni de
afaceri în lucrul cu birocraŃia.
Danemarca a introdus un nou sistem pentru administrarea salariilor.
Înscriindu-se în EasyPay, care este voluntară şi fără nici un fel de taxe, angajaŃii
pot furniza informaŃii despre salarii si despre ei înşişi unui singur loc. Acestea sunt
apoi distribuite autorităŃilor competente. EasyPay este parte a iniŃiativei ”E-
administrare”, care include, de asemenea www.indberetning.dk, unde toate
formularele relevante de la autorităŃile publice sunt colectate electronic, şi Webreg,
care permite companiilor credibile să se înregistreze online. Înregistrarea pe
Webreg se face legal prin contract, folosind semnătura digitală.
• Impozitare
Măsurile fiscale corespunzătoare pot contribui la dezvoltarea, creşterea si
longevitatea firmelor. Structura sistemului fiscal, inclusiv impozitul pe venit,
impozitul pe corporaŃie, impozitul pe mana de lucru si TVA, influenŃează
capacitatea firmelor de a se extinde. Complexitatea sistemelor fiscale este prin ea
insasi o povara administrativa pentru anteprenori. Comisia Europeana a identificat
34
câteva obstacole fiscale pentru activităŃile transfrontaliere din PiaŃa Interna si a

evidenŃiat masurile de remediere examinate in cele ce urmează.
Pe măsura ce ratele de impozit marginale cresc, anteprenorii tind sa-si
extindă afacerea proprie mai lent, sa investească mai puŃin si sa angajeze personal
mai puŃin. Nivelul impozitului pe mana de lucru poate fi de asemenea un factor
decisiv in decizia firmelor de a angaja personal. Reformele fiscale din ultimii ani
au contribuit la crearea unui trend mai clar in reducerea presiunii fiscale asupra
mâinii de lucru in UE, chiar daca impozitele pe mina de lucru in anumite State
Membre este inca mare.
In ceea ce priveşte activităŃile naŃionale, Comisia a făcut recomandări
îndreptate in mod specific către IMM-uri pentru a incuraja transferul de afaceri
prin, de exemplu, renunŃarea la taxele de înregistrare sau la impozitele amânate, dar
s-a înregistrat un progres foarte mic. Tratamentul fiscal al transferurilor de afaceri
este de o importanta deosebita pentru asociaŃiile familiale, care formează o mare
parte din firmele din Europa. Pensionarea si moştenirea pot fi împiedicate prin
aranjamente fiscale necorespunzătoare sau complexe. In cel mai rău caz, acest
lucru poate rezulta in lichidarea imediata a acelor afaceri sau pot afecta viabilitatea
ulterioara a firmei.
• Sprijinirea firmelor in exploatarea cunoştinŃelor si a
oportunităŃilor internaŃionale.
Pentru a beneficia de avantajele PieŃei Interne si pentru a face fata
provocarii unei competiŃii acerbe, antreprenorii trebuie încurajaŃi sa inoveze si sa
internaŃionalizeze. Din acest motiv, ei trebuie sa aibă acces la cunoştinŃe, contacte
relevante, specializare si servicii suport pentru o afacere de prima clasa.
IMM-urile considera ca PiaŃa Interna a condus la competitie mai mare dar
si la oportunitati noi pentru extindere. Presiunea competitiva face ca firmele sa
exploateze continuu cunostintele si inovatia. Firmele se pot moderniza in moduri
diferite, inclusiv dezvoltarea tehnologica, managementul calitatii, noi modalitati de
organizare a lucrului sau canalele de distributie, marcile sau proiectul. Capitalul
uman este important pentru crearea de idei inovatoare. Firmele pot câştiga din
Capitalizarea cunostintelor neformale, a competentelor si reŃelelor propriilor
angajaŃi. Aceasta necesita incurajarea atitudinilor anteprenoriale printre angajaŃi,
lucru ce poate fi realizat prin oferte de participare financiara. Comisia Europeana a
adoptat un Comunicat privind participarea financiara a angajatului. Atitudinile
antreprenoriale printre persoanele angajate pot fi mărite acolo unde participarea
financiara este însoŃita de o influenta mai mare a angajaŃilor in procesul de luare a
deciziilor in firma.
• Intraprenoriatul si întreprinderi cu risc, tip corporaŃie.
Intraprenoriatul si intreprinderile cu risc tip corporatie asigura mijloacele
eficiente de dezvoltare a operatiunilor anteprenoriale cu risc, care altfel ar ramane
neexploatate.
Rezultatele din R&D ( cercetare/dezvoltare ) sau inovaŃie in firmele mari,
universitati sau institute de cercetare, care nu doresc sa le exploateze ei insisi, pot fi
35
comercializate prin “desprinderi“, administrate de angajati: practica stiinta sub

numele de intraprenoriat. De exemplu, in Olanda aproximativ 1/4 din firmele mari,
au ajutat angajatii sa-si dezvolte propriile afaceri, in ultimii 5 ani. Chiar daca
majoritatea firmelor au o gandire pozitiva in ceea ce priveste intraprenoriatul,
initiativa este lasata de obicei la latitudinea angajaŃilor. Majoritatea angajaŃilor
asigura cu toate acestea sprijin, odată iniŃiata “desprinderea”, de exemplu sub
forma de cunostiinte, contacte, lucrări sau finanŃare. In comparaŃie cu IMM-urile
“desprinderile” au demonstrat nivele de inovaŃie si dezvoltare mai mari decât
valoarea medie.
- ReŃele regionale pentru protejarea anteprenoriatului
“Programul EXIST” in Germania, a fost lansat de Ministerul Federal al
Educatiei si Cercetarii pentru promovarea cooperarii regionale intre universitati,
colegii tehnice, sectorul comercial si alŃi parteneri. Acesta reuneşte parteneri care
nu ar fi conlucrat altfel, pentru a crea împreuna o mentalitate anteprenoriala mai
agresiva in instituŃiile educaŃionale si de cercetare la nivel înalt. Acest lucru ar
trebui sa conduca la initiative mai inovatoare si la locuri noi de munca.
Este natural pentru firme de toate dimensiunile sa conlucreze pentru
avantajul comun. Aliantele intre firmele mici si firmele mari au importanta tot mai
mare, asigurând flexibilitatea ceruta in economia inovatoare si masa critica, in
vederea cuceririi pieŃelor pe scara mai mare. Firmele mari câştiga accesul la pieŃe
noi, tehnologii si inovaŃii iar firmele mici pot beneficia de acces imbunatatit la
finanŃare, cunostiinte si reŃele.
C. Către o societate antreprenoriala

• Atitudini mai pozitive către anteprenoriat
La construirea unei societati antreprenoriale este implicata toata lumea.
Atitudinile spre initiativa antreprenoriala si esecul, trebuie facute mai positive.
Importanti in obtinerea acestui lucru sunt cei de care depind antreprenori de azi si
de mâine.
Anteprenoriatul a fost recunoscut de Consiliu ca demn de promovare,
deoarece calitatile antreprenoriale si atitudinile de acest tip, asigura avantaje
societatii chiar si dupa aplicarea lor in afacere. Pentru a aprecia antreprenoriatul,
societatea trebuie sa pretuiasca si sa sarbatoreasca antreprenori care au inregistrat
succese si sa tolereze eşecul. Atitudinile pozitive in ceea ce priveşte
antreprenoriatul, au o importanta deosebita printre cei de care depind antreprenorii
de azi si de mâine, cum ar fi: şcolile, universităŃile, investitorii, comunitatile locale,
regiunile, organizatiile de afaceri, consilierii de afaceri si mass-media. O
modalitate de incurajare a unor astfel de initiative pozitive, se face prin asigurarea
de modele de urmat prin “prezentarea” succesului inregistrat.
- “Prezentare” antreprenoriat
Luxemburg a introdus premii pentru compensarea antreprenorilor care au
inregistrat succes in afaceri. Cu sprijinul Comisiei Europene, Camera de Meserii a
acordat un premiu tinerilor antreprenori. Ministerul responsabil cu egalitatea intre
36
sexe, a acordat un premiu pentru afaceri de succes conduse de femei. Un premiu

mare pentru afaceri mixte si inovatoare, a atras considerabil atenŃia in mediul
reprezentanŃilor industriei si al tinerilor cercetători.
- Cursuri pentru profesori.
In ciuda experienŃelor greşite, anteprenorii invata din greşelile lor iar in
viitor acŃionează mai bine in afaceri.
Sunt confruntaŃi cu o lipsa de încredere printre consumatori si sunt adesea
chemaŃi sa furnizeze garanŃii adiŃionale investitorilor si partenerilor de afaceri. 45%
din cetăŃenii europeni au spus, in cercetarea Eurobarometrului, ca ei sunt mai puŃin
inclinat sa realizeze o asemenea afacere. Societatea ar trebui sa le dea,
anteprenorilor care au greşit, o şansa de a realize un nou început.
• Rolul anteprenorial in a atinge obiectivele sociale.
Economia sociala si întreprinderile sociale aplica principiile si eficienta
afacerilor pentru a obŃine obiective sociale. Asemenea întreprinderi întâmpina
provocări particulare in a accesa finanatari, antrenare manageriala si sfaturi.
Economia sociala e compusa din întreprinderi, incluzând cooperative,
asociaŃii si fundaŃii, ale căror obiective primare e sa furnizeze servicii la membrii
lor sau la o comunitate mai mare. Întreprinderile economice sociale, numărând
aproape 8% din sectorul privat al locurilor de munca din Europa, sunt adesea
capabile sa supravietuieasca si sa furnizeze servicii de calitate in circumstanŃele in
care firmele „investor-driven” vor fi mai putin profitabile. Structurile specifice de
management, grupul detinatorilor de actiuni si structurile de capital necesita
aptitudini adaptate printre manageri si comisia oficiala.
Multe autoritati locale caută sa combine aspectele pozitive ale sectoarelor
private si publice, sa crească eficienta in livrarea serviciilor publice. Asta explică în
parte importanta crescuta a întreprinderii sociale, având in primul rând obiective
sociale sau asociate, care acum furnizează 3,5 milioane locuri de munca in Uniunea
Europeană.
• Primul drum.
O apropiere coordonata la politica anteprenoriala.Puterea politica
anteprenoriala în comparaŃie cu toate celelalte politici.
Anteprenoriatul cere o apropiere coordonata din cauza naturii sale
orizontale. Politica ar trebui sa imbratiseze toate elementele de influenta prin aria
de relevanta politica, sa le permita acestora sa acŃioneze ca o cale de sprijin. Prin
autorităŃile publice, serviciile de coordonare pot face legături intre diferite
departamente si autoritati regionale si locale, pentru a identifica priorităŃile si
pentru a asigura o apropiere coerenta. Comisa Europeana si-ar putea asuma un rol
coordonator la nivelul Uniunii Europene.
In Norvegia, O.A.C. a fost pusa in aplicare, implicând interacŃiunea dintre
diverse departamente guvernamentale, agenŃii publice si proprietari de afaceri. A
fost considerat crucial sa implice regiunile, care sunt direct implicate in
implementarea politicii anteprenoriale. Regiunile s-au pus de acord cu Ministrul
Afacerilor Economice sa preia împreuna acŃiunile in emisiile cheie, ca stimularea
37
unui spirit anteprenorial prin nivelul ridicat de educaŃie si facilitând mărirea

sprijinului acordat serviciilor.
• Invatand de la cei mai buni.
In multe aspecte ale anteprenoriatului, unele State Membre pot servi drept
model pentru alte state. Comisia Europeana ajuta statele membre sa invete unele de
la altele pe baza metodei deschise de coordonare când comisia creaza platforme
pentru Statele Membre sa facă un schimb practic bun si sa-si aprecieze singure
nivelul profesional.
In viitor exerciŃiile de proprie evaluare a nivelului profesional pot fi
folosite în arii identificate ca vitale pentru a promova anteprenoriatul. Trebuie sa se
fi născut in minte acel naŃionalism diferit sau contextele regionale vor afecta
efectivele de masuri politice si in timp ce identifica priorităŃile sau implementarea
politica, o tara sau regiune ar trebui sa-si ia contextul specific in socoteala. Linii de
ghidare comune ar trebui adaptate la circumstanŃele naŃionale sau regionale. Ca o
disponibilitate a indicatorilor comparabili si semnificativi e o condiŃie obligatorie la
succesul unor asemenea exerciŃii, Comisia se strădui sa coordoneze activitatea de
dezvoltatare a necesitaŃii datelor statistice.
Trei piloni pentru a ajunge la o societate anteprenorială

• Distrugând barierele dezvoltării afacerilor si creşterii
Privind timpul si costurile implicate in a pune bazele unei afaceri,
standardele europene au fixat care guverne ar trebui achiziŃionate. Ei ar trebui sa se
asigure ca publicul e făcut din eforturile lor de a reduce barierele de început.
Munca actuala pentru a imbunatatii funcŃionarea pieŃei interne si pentru a
reduce red tape, trebuie sa continuie sa darame barierele pentru a face afaceri si
principiul „gândeşte bine înainte” ar trebui promovat. De asemenea ar trebui
intensificate eforturile de imbunatatire a accesului la finanate si la muncitorii
calificaŃi. Anteprenorii trebuie sa fie sprijiniŃi in dezvoltarea aptitudinilor cerute
pentru a-si adapta afacerea la condiŃiile schimbătoare. Impartind experienŃa si
munca împreuna, in reŃele de munca, poate ajuta anteprenorii sa găsească inspiraŃie
si sfaturi, sa acceseze tehnologia si cunostiintele, sau sa identifice partenerii.
Viitoarele reŃele de munca ar putea fi deosebit de eficiente in a suporta anumite
sectoare sau grupuri de anteprenori, ca si minoritatea afacerilor.
=> Cum putem imbunatati disponibilitatea afacerilor si ce alternative pentru
împrumuturile la banca ar trebui promovate? Cum pot anteprenorii sa fie sprijiniŃi
in a obŃine finanŃare externa?
=> Care factori pot umple golurile? Care acŃiuni sunt mai potrivite pentru a
sprijini creşterea si internaŃionalizarea?
=> Pentru a asigura un nivel înalt al calităŃii afacerilor, ce curs si sprijin ar
trebui oferit pentru începutul unei afaceri si pentru dezvoltarea unei afaceri. Ar
trebui sa fie infinitate servicii pentru necesitatele grupurilor specifice sau
afacerilor? Ar trebui ca calitatea livrării si sprijinul serviciilor sa fie imbunatatita?
38
=> Sunt obstacolele pentru dezvoltarea si creşterea afacerilor din Uniunea

Europeana similare pentru anteprenorii din tarile candidate, si trebuie ca viitoarele
lărgiri sa ceara masuri specifice in tarile candidate?
• BalanŃa riscurilor şi recompenselor în anteprenoriat.
Luarea de riscuri ar trebui recompensată , mai degrabă decât pedepsita.
Securitatea sociala si proviziile de taxe ar trebui repartizate pentru a ajuta
anteprenorii sa-si asume riscul si sa înceapă o afacere sau sa o mărească. Preluarea
unei firme existente ar trebui încurajata si potenŃialul anteprenorial ar putea fi
explorat mai departe. Pentru a reduce efectele negative ale stării de faliment,
masuri apropiate ca si descărcarea timpurie a debitelor, reŃinerea anumitor active si
ridicarea anumitor restricŃii ale falimentului ar trebui luate in considerare.
=> Ce pot face statele membre ale U.E. pentru a echilibra balanŃa intre risc si
recompensa, mai mult favorabil pentru a promova anteprenoriatul (reducând
efectele negative ale falimentului, făcând mai multe beneficii sociale disponibile
pentru anteprenori, reducând taxele obligatorii in termeni administrativi sau rate).
=> Cum s-ar putea ca viitori anteprenori sa fie încurajaŃi sa preia o firma mai
degrabă decât sa înceapă una noua (comparatorii si vânzătorii de baze de date sau
locuri de piaŃa, cursuri speciale pentru destinatorii de afaceri familiale)?
=> Cum se poate ca transmiterea de active de la o companie la alta nou creata,
sa fie făcuta mai atractiva.
• Societate care evaluează anteprenoriatul.
Chiar daca mulŃi oameni isi exprima dorinŃa de a fi un anteprenor, multi nu
au capacitatea si aptitudinile necesare pentru a pune ambitiile lor in practica.
Oamenii tineri ar trebui prezentaŃi anteprenoriatului si sprijiniŃi, împreuna cu
anteprenorii lor, in dezvoltarea aptitudinilor anteprenoriale. Companiile ar putea
furniza roluri modele si povesti de succes pentru a arata anteprenorilor si sa pună in
lumina beneficiile pe care ei le aduc societarii. Aceasta ar trebui sa se adreseze, in
particular, celor ce pot juca un rol cheie in a sprijinii viitori anteprenori, ca si
scolile, universitatile, investitorii, comunitatile locale, regiunile, organizatiile de
afaceri si mass-media.
=> Cum poate educaŃia sa sprijine dezvoltarea aptitudinilor necesare pentru a
dezvolta anumite automatisme mentale si aptitudini anteprenoriale (cursuri
anteprenoriale ca parte a curiculei şcolare, munca studenŃilor cu anteprenori
experimentaŃi, potrivirea cursurilor anteprenoriale cu programele de cercetare
publice.
=> Ce ar putea face organizaŃiile de afaceri, autoritarule publice si media
pentru a promova anteprenoriatul si la ce nivel (European, naŃional, regional sau
local)?
Concluzii
Anteprenoriatul este destinat oamenilor. Alegerile si acŃiunile lor sunt
folosite in a începe, a prelua sau a desfasura o afacere, sau implicarea lor in
strategia luarii deciziilor intr-o firma. Anteprenorii sunt un grup eterogen si provin
39
din toata lumea. Inca exista caracteristici comune ale comportamentului

anteprenorial, incluzând capacitatea de as-i asuma riscuri, gustul pentru
independenta si realizarea proprie. „British Household Survey” (vedere generala
asupra gospodăririi britanice) au descoperit ca indivizii ce se gândesc serios sa
înceapă o afacere se privesc ca fiind mult mai imaginativi si creativi decât alŃii.
Bibliografie
Audretsch D. B., 2002 Oct., Entrepreneurship: A survey of the literature;
Beker G., 1998, Comportamentul uman - o abordare economică, Editura
ALL, Bucureşti;
Cândea M., Bran F., 2000, SpaŃiul geografic românesc: organizare,
amenajare, dezvoltare durabilă, Ed. Economică, Bucureşti;
Cristea M, 1994, Sistemul educaŃional şi personalitatea, Editura didactică
şi pedagogică, Bucureşti;
Gusti D., 1998, “Idealul etic si personalitatea”, Editura Floare Albastra;
Haiduc Cr., 1999, Proiect economic privind întreprinderile mici şi mijlocii,
Ed. "Vasile Goldiş", University Press, Arad;
Ianoş I., 2000, PotenŃialul economic al teritoriului şi dezvoltarea
sectorului antreprenorial în România, Rev. Terra, nr.2;
Ivanciu-Valeanu N., 1996, “Curente de gandire economica”, Editura
Fundatia Romania de Maine, Bucuresti;
Marshal P., Manuel D., 1995, “Lumina si glorie. O istorie a Americii”,
Editura Cartea Crestina, Oradea;
Murray D., "Cele 7 valori esentiale. IMM-urile si beneficiarii lor", in
cadrul conferintei internationale "Calitate si integritate in afaceri", octombrie 1999,
Tg. Mures, cu sprijinul Fundatiei „OSANA”;
Nicolecu O., Nicolecu L., 2001, Managementul modern al organizaŃiei,
Ed. Tribuna Economică, Bucureşti;
Sabău G., 2001, Societatea cunoaşterii - O perspectivă românească,
Editura economică, Bucureşti;
Samuleson P., Nordhaus W., 2000, Economie politică, Ed. Teora,
Bucureşti;
Sher W.,.Pinola R. A., Hirschman O., 1998, Morala secretă a
economistului, Editura Nemira;
Shermerhorn J. R. 1996, Management and Organizational Behavior.
Essentials, Editura John Wiley & Sons Inc., New York, SUA;
Stark-Eros L., Iovescu P., MenuŃa M., Molnar I.T., 2000, PerformanŃele
economico- financiare ale întreprinderilor din judeŃul Timiş. Ghid pentru
investitori, bancheri, consultanŃi şi manageri, Ed. UniversităŃii de Vest,
Timişoara ;
Trevino L. K., Nelson K. A., 1995, “Managing Business. Ethics
(manual)”, Editura Jhon Willey & Sons Inc., New York, SUA.
40
*** Annual Labour Force Statistics, European Commission, 2001.

*** European Business Survey, Grant Thornton, 2002;
*** Planul de dezvoltare regională V Vest 2004-2006, AgenŃia de
dezvoltare V Vest, Timişoara;
*** Rolul întreprinderilor mici şi mijlocii în dezvoltarea economică a
judeŃului Timiş în perspective aderării României la Uniunea Europeană, Camera de
ComerŃ, Industrie şi Agricultură Timişoara, 2004.
SCURT ISTORIC AL REEVALUĂRILOR
CONTABILE DIN ROMÂNIA
Diana Ighian Cozma

Universitatea de Nord, Baia Mare, str. Victor Babeş, nr. 62/A , cod 430083, judeŃul
Maramureş
tel. 0262-218922, fax: 0262-276153
Abstract
A partial solution for obtaining a correct image in the financial statements under
inflation conditions stands in the re-valuation of the company assets. The dramatic
inflationist process that was a characteristic of our national economy after 1998, although
it showed a tendency to improve over the past few years, has imposed the need to create a
legal framework required for the application of procedures that may correct the incidence
of inflation over financial statements, and thus the solution of re-valuation was adopted by
the Romanian accounting legislation also.
Key words: inflation, re – valuation, fixed assets, accounting legislation
O soluŃie parŃială de refacere a imaginii fidele a situaŃiilor

financiare în condiŃii de inflaŃie este dată de reevaluarea activelor întreprinderii.
Prin reevaluare activele întreprinderii evaluate la costuri istorice sunt aduse la
nivelul valorii actuale, acŃiune impusă de existenŃa unui mediu inflaŃionist. În
practica contabilă internaŃională, din punct de vedere istoric, tratamentele contabile
de ajustare la inflaŃie a activelor, prin revaluare, au precedat metodele de
contabilitate de inflaŃie.
OperaŃiunile de reevaluare, din punctul de vedere al obligativităŃii
efectuării lor, pot fi:
-reglementate prin aplicarea unor prevederi legale exprese care definesc momentul
reevaluării, sfera de cuprindere, modalităŃile de calcul a valorii reevaluate şi
posibilităŃi de contabilizare a diferenŃelor rezultate etc.; aceste revaluări au un
caracter obligatoriu;
41
-libere, acestea nefiind consecinŃa aplicării unor prevederi legale exprese, dar care
au totuşi la bază un cadru legal care oferă posibilitatea efectuării acestora; aceste
reevaluări au un caracter opŃional.
Dintre elementele situaŃiilor financiare cele mai susceptibile a fi afectate de
eroarea de desincronizare sunt activele fixe, datorită faptului că ele sunt deŃinute de
către întreprinderi pe perioade îndelungate de timp. În condiŃii de inflaŃie, valorea
reală a imobilizărilor creşte în timp, generând un câştig din deŃinerea acestora.
Această creştere de valoare nu este contabilizată în condiŃiile organizării unei
contabilităŃi în costuri istorice. Astfel, în cazul vânzării activului, aceste plusuri de
valoare latente vor deveni certe, generând profituri fictive. Impozitarea profitului
astfel obŃinut, precum şi repartizarea acestuia pe diferite destinaŃii va contribui la
decapitalizarea firmelor. De asemenea, amortizarea imobilizărilor este calculată pe
baza costului istoric al acestora, neasigurându-se astfel crearea de surse necesare
reînnoirii acestora, fiind afectată capacitatea de autofinanŃare a întreprinderilor.
Fenomenul inflaŃionist accentuat care a caracterizat economia Ńării noastre
după anul 1989, chiar dacă acesta are o tendinŃă de ameliorare în ultimii ani, a
impus crearea unui cadru legal necesar aplicării procedurilor de corectare a
incidenŃei inflaŃiei asupra elementelor situaŃiilor financiare, soluŃia reevaluării fiind
adoptată şi de legislaŃia contabilă din România. Astfel, în România, agenŃii
economici şi-au reevaluat activele fixe, existând mai multe hotărâri de guvern în
acest sens prin care s-au instituit atât reevaluări reglementate, dar au fost create şi
premisele unor revaluări libere.
În România s-au emis, începând cu 1990 şi până în prezent, următoarele
acte normative prin care s-a prevăzut efectuarea, în principal, a şase reevaluări:
În baza H.G. nr 945/1990 şi a Normelor metodologice privind inventarierea şi
reevaluarea patrimoniului unităŃilor economice de stat, a fost reevaluat patrimoniul
evidenŃiat în bilanŃul contabil încheiat la 30 iunie 1990, acŃiune în care au fost
cuprinse fondurile fixe, mijloacele circulante, mijloacele şi cheltuielile pentru
investiŃii, alte active şi pasive.
Reevaluarea a fost definită în actul normativ ca reprezentând operaŃiunea
de stabilire a valorii rămase actualizate a fiecărui fond fix în parte, existent la 30
iunie 1990, care urmează a fi cuprins în patrimoniul unităŃii. Pentru stabilirea
valorii rămase actualizate a fondurilor fixe s-au avut în vedere valoarea de înlocuire
şi gradul de uzură fizică al acestora. DiferenŃele rezultate din reevaluare urmau a fi
înregistrate în creditul contului “Capital social”, iar amortizarea ce urma a fi
alocată asupra cheltuielilor exerciŃiului se determina pe baza valorii rămase
actualizate şi a duratelor de serviciu rămase, stabilite prin inventariere.
Prin H.G. nr. 26/1992 şi a Normelor nr. 71.906/1992 date în aplicarea
acestei hotărâri, s-a urmărit actualizarea valorii mijloacelor fixe aflate în
patrimoniul agenŃilor economici la nivelul preŃurilor existente în economie la data
de 31 martie 1992, precum şi reconsiderarea capitalului social al acestora. La baza
determinării valorii actuale a fondurilor fixe la acea dată au stat valoarea de
înlocuire a mijloacelor fixe, valoarea de inventar recalculată, gradul de uzură fizică
42
şi amortizarea mijloacelor fixe. În ceea ce priveşte diferenŃele rezultate din

reevaluare, similar prevederilor din H.G. 945/1990, acestea se includeau în
capitalul social al agenŃilor economici şi de asemenea, calculul amortizării ce urma
a se include în costurile de producŃie pe perioda de la 31 martie 1992 şi până la
împlinirea duratei de serviciu rămase, se făcea pe baza valorii rămase actualizate şi
a duratei de funcŃionare rămasă.
În perioada martie 1992-iunie 1994, evoluŃia preŃurilor a înregistrat o
dinamică ascendentă, ceea ce a impus apariŃia unor noi reglementări privind
reevaluarea activelor imobilizate.
H.G. nr. 500/1994 privind reevaluarea imobilizărilor corporale şi
modificarea capitalului social şi Normele elaborate de Ministerul FinanŃelor care
fac parte integrantă din această hotărâre, au fost obligatorii pentru societăŃile
comerciale cu capital integral sau parŃial de stat, precum şi pentru regiile autonome
şi opŃională pentru agenŃii economici cu capital privat. Au constituit obiect al
reevaluării toate imobilizările corporale (terenuri, amenajările de terenuri şi
mijloacele fixe) aflate în patrimoniul agenŃilor economici la data de 31 decembrie
1993, precum şi cele intrate în primul trimestru al anului 1994. Nu au fost supuse
reevaluării imobilizările corporale ieşite din patrimoniu după data de 1 ianuarie
1994.
Remarcăm că, H.G. nr. 500/1994 include în procedura de reevaluare şi
terenurile, active de care nu s-a Ńinut cont cu ocazia reevaluărilor efectuate în
conformitate cu H.G. nr. 945/1990 şi H.G. nr. 26/1992.
Valoarea rămasă actualizată a imobilizărilor corporale se determina prin
înmulŃirea valorii contabile nete a acestora cu coeficienŃii de actualizare
determinaŃi în functie de indicii de preŃuri la data de 30 iunie 1994. Valoarea
contabilă netă a imobilizărilor, la care se aplicau coeficienŃii era determinată pe
baza valorii reevaluate a activelor de la data de 31 martie 1992. Astfel, agenŃii
economici care nu efectuaseră reevaluarea mijloacelor fixe în conformitate cu H.G.
nr. 26/1992 trebuiau să procedeze în prealabil la reevaluarea acestora conform
prevederilor din Normele date în aplicarea acestei hotărâri. Pentru imobilizările
intrate în perioada 1 aprilie 1992-31 martie 1994 s-au aplicat coeficienŃii
corespunzători perioadei scurse de la data intrării până la data efectuării reevaluării.
Valoarea rămasă actualizată devenea valoarea contabilă de intrare şi, implicit
valoare de amortizat. Astfel, agenŃii economici care şi-au reevaluat imobilizărilor
corporale potrivit prevederilor H.G. nr. 500/1994, au amortizat diferenŃele rezultate
din reevaluare începând cu 1 ianuarie 1995 potrivit reglementărilor fiscale în
vigoare la acea dată. Potrivit acestora, deductibilitatea cheltuielilor cu amortizarea
era limitată la nivelul gradului de utilizare a mijloacelor fixe de bază ale
întreprinderii, diferenŃa de amortizare urmând a se înregistra într-un cont în afara
bilanŃului, respectiv contul 8045. Această modalitate de calcul a deductibilitătii
cheltuielilor cu amortizarea s-a menŃinut în România până în anul 1997.
43
DiferenŃele rezultate din reevaluare majorau capitalul social al agenŃilor economici

fiind înregistrate în creditul contului 1017 “Capital social rezultat din reevaluarea
imobilizărilor corporale”.
O limită a celor trei acte normative prezentate, prin care se reglementează
reevaluarea activelor, o constituie modul de înregistrare în contabilitate a
rezultatelor reevaluării. Astfel, cu ocazia fiecărei reevaluări, amortizarea
înregistrată în contabilitate până în acel moment se actualiza doar în vederea
stabilirii valorii nete actualizate a mijloacelor fixe fără a se înregistra în
contabilitate diferenŃa de amortizare rezultată în urma actualizării..O actualizare
parŃială a acesteia se realiza doar prin calculul amortizării viitoare în funcŃie de
noua valoare rămasă actualizată. Prin urmare, valorile înregistrate în conturile de
amortizare erau mult subevaluate. De asemenea, la data efectuării reevaluării în
conturile de mijloace fixe se înregistrau doar diferenŃele rezultate din reevaluare
(stabilite ca diferenŃă între valoarea netă actualizată şi valoarea netă pe care
mijloacele fixe o aveau înainte de reeavaluare) şi, astfel, valorile reflectate în aceste
conturi erau mai mici decât valoarea brută actualizată a mijloacelor fixe. Desigur,
în urma acestor înregistrări, valoarea rămasă actualizată stabilită ca diferenŃă între
valoarea istorică a mijoacelor fixe la care se adăugau diferenŃele din reevaluare şi
valoarea istorică a amortizării, era valoarea netă reală a mijloacelor fixe din acel
moment însă, mijloacele fixe şi amortizarea aferentă acestora erau reflectate în
bilanŃ la valori subevaluate chiar şi la data efectuării reevaluării.
H.G. 983/23.12.1998 privind reevaluarea clădirilor, construcŃiilor speciale
şi a terenurilor prevedea obligativitatea reevaluării acestor active precum şi a
imobilizărilor corporale în curs de natura clădirilor şi construcŃiilor speciale pentru
societăŃile comerciale, indiferent de forma de proprietate, regiile autonome,
institutele naŃionale de cercetare şi celelalte categorii de agenŃi economici. Scopul
acŃiunii de reevaluare, prevăzut la art.2 din Normele date în aplicarea acestui act
normativ, era de aducere a valorii acestor imobilizări la costul curent sau la
valoarea de intrare actualizată. Făceau obiectul operaŃinilor de reevaluare
imobilizările existente în patrimoniu la data de 30 iunie 1998.
În privinŃa metodologiei de reevaluare, H.G. nr. 983/1998 prevede
efectuarea evaluării după metoda indicială, care constă în actualizarea valorii de
intrare (valoarea de la data ultimei reevaluări) prin aplicarea indicilor de preŃuri
existenŃi la data de 30.06.1998, indici prevăzuŃi în actul normativ. Amortizarea
scriptică (inclusiv cea aferentă gradului de neutilizare) urma să fie actualizată, cu
această ocazie regularizându-se şi amortizarea corespunzătoare gradului de
neutilizare pe seama diferenŃelor rezultate din reevaluare. Considerăm că
principalele limite ale acestui act normativ sunt:
- nu sunt prevăzuŃi indici de actualizare lunari, aceştia fiind stabiliŃi trimestrial
pentru clădiri şi construcŃii speciale, iar pentru terenuri este dat un sigur indice care
urma să se aplice asupra valorii de intrare a acestora, indiferent de data intrării în
patrimoniu a acestor active.
44
- altă limită o constituie neincluderea în procesul de reevaluare a tuturor

mijloacelor fixe (cum ar fi echipamentele şi mijloacele de transport), ceea ce
conduce la o evaluare neunitară a imobilizărilor corporale, unele fiiind prezentate
în bilanŃ la valori de piaŃă, iar altele la valori istorice şi, de asemenea, la
imposibilitatea constituirii, pentru mjloacele fixe care nu se reevaluează, a
resurselor de refinanŃare, prin intermediul amortizării.
- actualizarea amortizării se face în funcŃie de gradul de uzură scriptică a
imobilizărilor, stabilit ca raport între amortizarea înregistrată în contabilitate şi
valoarea de înregistrare în contabilitate a imobilizărilor, valoare stabilită la data de
30 iunie 1994 ca urmare a aplicării H.G. nr. 500/1994. Dar, după cum am precizat
mai sus, atât valoarea imobilizărilor cât şi valoarea amortizării erau subevaluate,
subevaluarea amortizării fiind mai accentuată decât cea a imobilizărilor, şi prin
urmare gradul de uzură scriptică calculat era cu mult mai mic decât cel real. Acest
lucru conducea la stabilirea unei valori actualizate a amortizării subevaluate. Şi
valoarea imobilizărilor rezultată în urma actualizării, prin intermediul indicilor de
inflaŃie care cuantificau creşterea preŃurilor între 30 iunie 1994 şi data aplicării
H.G. nr. 983/1998, era subevaluată datorită faptului că valoarea înregistrată în
contabilitate după efectuarea reevaluării conform H.G. nr. 500/1994 era mai mică
decât valoarea reală a imobilizărilor de la acea dată. Prin scăderea amortizării
calculate pe baza unui grad de uzură scriptică mai mic decât cel real dintr-o valoare
actualizată a mijloacelor fixe, de asemenea subevaluată, rezulta totuşi o valoare
rămasă actualizată reală.
Neajunsul rezultat din modul de contabilizare a diferenŃelor din reevaluare
conform reevaluărilor precedente, care conducea la prezentarea imobilizărilor şi a
amortizării calculate la valori mai mici decât cele reale, a fost corectat prin
intermediul H.G. nr. 983/1998. Astfel, potrivit acestui act normativ urmau a se
înregistra în contabilitate atât diferenŃele rezultate din actualizarea valorii
imobilizărilor, cât şi diferenŃele rezultate din actualizarea valorii amortizării şi nu
doar diferenŃele rezultate din compararea valorilor nete de după şi de dinainte de
reevaluare. Având în vedere şi faptul că agenŃii economici trebuiau să înregistreze
în contabilitate diferenŃele rezultate din compararea valorii actualizate a
imobilizărilor cu valoarea lor de piaŃă, potrivit prevederilor H.G. nr. 983/1998,
rezultă că agenŃii economici care au aplicat aceste prevederi au înregistrat valori
reale ale imobilizărilor şi a amortizării calculate până la acea dată.
H.G. nr. 985/1998 corectează unele erori ale reevaluărilor precedente care
nu s-au aplicat cu titlu obligatoriu decât agenŃilor economici cu capital majoritar de
stat, actualul act normativ obligând şi agenŃii economici cu capital privat, indiferent
de forma de proprietate să-şi reevalueze cele trei categorii de imobilizări. AgenŃii
economici care nu efectuaseră cele trei reevaluări anterioare erau obligaŃi să aplice
prevederile acestora retroactiv, respectiv să-şi reevalueze clădirile, construcŃiile
speciale şi terenurile de la data de 1 ianuarie 1990 sau de la data dobândirii lor, pe
baza metodologiei prevăzute de reglementările respective.
45
De asemenea, diferenŃele rezultate din reevaluarea făcută conform

prevederilor H.G. nr. 985/1998 nu duc la majorarea capitalului social, ci se
înregistrau într-un cont distinct. În acest sens s-a instituit contul 105 “DiferenŃe din
reevaluare”, cont care se desfăşura pe analitice pentru fiecare tip de active supuse
reevaluării. Considerăm că acest lucru este justificat, dacă Ńinem seama de faptul că
diferenŃele din reevaluare nu reprezintă o contribuŃie a actionarilor sau asociaŃilor,
ci o plusvaloare potenŃială care fluctuează în funcŃie de evoluŃia valorii de piaŃă a
activelor respective. De asemenea, prin această modalitate de contabilizare a
diferenŃelor din reevaluare agenŃii economici erau scutiŃi de o întreagă procedură
juridică şi notarială necesară a fi efectuată pentru perfectarea formalităŃilor legale
de majorare a capitalului social.
În ceea ce priveşte amortizarea imobilizărilor reevaluate, aceasta se calcula
începând cu 1 ianuarie 1999 în funcŃie de valoarea reevaluată, care înlocuia
valoarea de intrare a imobilizărilor, diminuată cu amortizarea actualizată, în
conformitate cu prevederile legale care reglementează regimul amortizării acestora.
Considerăm că principalul neajuns al celor patru acte normative
prezentate, care reglementau reevaluările activelor imobilizate, constă în faptul că
prin aceste reevaluări s-au actualizat valorile de intrare ale activelor, în funcŃie de
evoluŃia preŃurilor şi de rata inflaŃiei, doar la momentul adoptării lor. Între datele
la care s-au aplicat aceste reglementări a continuat cresterea preŃurilor fără să se
procedeze, însă, la vreo reevaluare a mijloacelor fixe şi astfel, valorile la care
imobilizările corporale au rămas înregistrate au fost mult depăşite.
Acest neajuns a fost corectat odată cu modificarea şi completarea H.G. nr.
983/1998 prin intermediul H.G. nr. 95/18.02.1999. Prin acest act normativ
obligativitatea reevaluării construcŃiilor şi terenurilor a fost anulată, ea devenind
opŃională. Pe de altă parte, se acordă posibilitatea tuturor agenŃilor economici să-şi
reevalueze anual clădirile, construcŃiile speciale şi terenurile, pe baza indicelui de
inflaŃie aferent fiecărui exerciŃiu financiar, în cazul în care creşterea anuală a
acestuia depăşea 5%.
Din păcate, multe unităŃi cu capital privat şi chiar unele unităŃi cu capital
de stat nu au procedat la efectuarea reevaluărilor. MotivaŃia agenŃilor economici de
a nu efectua reevaluările consta în faptul că prin fiecare reevaluare valoarea
clădirilor creştea de peste 10 ori, uneori chiar de 1000 de ori, ceea ce conducea la o
creştere proporŃională a impozitului pe clădiri, creştere care nu compensa
avantajele obŃinute ca urmare a deductibilităŃii amortizării calculate pe baza
valorilor reevaluate. La aceasta se mai adăuga şi faptul că, efectuarea unei
reevaluări era condiŃionată de efectuarea retroactivă a reevaluărilor anterioare ceea
ce presupunea o muncă foarte complexă având în vedere că reevaluările trebuiau
efectuate în mod succesiv şi nu în mod independent, efectuarea uneia fiind
condiŃionată de efectuarea reevaluărilor precedente.
În ceea ce priveşte unităŃile cu capital privat, în întreaga legislaŃie privind
reevaluarea activelor imobilizate, apărută din 1989 până în 1998 nu s-a prevăzut
obligaŃia acestora de a efectua reevaluări. În general, prin legislaŃia în materie doar
46
s-a recomandat agenŃilor economici cu capital privat să aplice prevederile

hotărârilor care reglementau efectuarea reevaluărilor. În ceea ce priveşte unităŃile
cu capital de stat, neefectuarea unor reevaluări s-a datorat neajunsurilor legislative
din reglementările prin care s-a dispus reevaluarea. Astfel, prin unele acte
normative nu s-a stabilit clar un termen până la care trebuia făcută reevaluarea
(H.G. nr. 26/1992) sau, fie nu s-au prevăzut sancŃiuni pentru agenŃii economici care
nu fac reevaluarea, fie s-au prevăzut amenzi modice.
Trecând peste inconvenientele apărute cu ocazia efectuării reevaluărilor,
agenŃii economici ar fi trebuit să procedeze la efectuarea acestora în vederea
stabilirii valorii reale a activelor imobilizate, a amortizării, costurilor şi preŃurilor
produselor astfel încât să se creeze rezerve de disponibilităŃi care să corespundă
valorilor de înlocuire a imobilizărilor şi să se asigure determinarea unui rezultat pe
baza unor date reale, evitându-se în acest fel decapitalizarea întreprinderilor. De
asemenea, efectuarea reevaluărilor are consecinŃe favorabile asupra determinării
indicatorilor financiari şi asupra previziunilor privind resursele necesare înlocuirii
activelor imobilizate în vederea asigurării continuităŃii activităŃilor la acelaşi nivel
sau chiar la un nivel superior.
De altfel, neefectuarea reevaluărilor, în vederea evitării plăŃii unor
impozite mai mari, a devenit lipsită de sens începând cu anul 1998 când
legiuitorul, prin OUG nr. 62/28 decembrie 1998, care modifica Legea nr. 27/1994
privind impozitele şi taxele locale, prevedea că, în cazul în care valoarea din
evidenŃele contabile este mai mică decât valoarea ce ar rezulta prin reevaluarea în
conformitate cu H.G. nr. 983/1998, cota de impozit se aplică la valoarea rezultată
din aplicarea acestui act normativ.
H.G. nr. 983/1998 a fost în vigoare până în anul 2000, când a fost abrogată printr-o
nouă reglementare privind reevaluările, respectiv H.G. nr. 403/2000.
În baza H.G. nr. 403/19 mai 2000 privind reevaluarea imobilizărilor
corporale societăŃile comerciale, regiile autonome, societăŃile şi companiiile
naŃionale institutele de cercetare şi celelalte categorii de agenŃi economici puteau
proceda la reevaluarea imobilizărilor corporale aflate în patrimoniu la 31
decembrie a anului precedent pe baza ratei inflaŃiei communicate de Comisia
NaŃională de Statistică, astfel încât rezultatul reevaluării să fie cuprins în bilanŃul
contabil al anului respectiv. Reevaluarea era prevăzută a se efectua anual, în cazul
în care rata inflaŃiei cumulată pe ultimii trei ani consecutivi depăşea 100%.
Valoarea reevaluată a imobilizărilor se corecta cu utilitatea şi valoarea de
piaŃa a acestora. DiferenŃele din reevaluare urmau a se înregistra în conturile
corespunzătoare, numai după aprobarea valorilor reevaluate de către adunarea
generală a acŃionarilor sau asociaŃilor. De asemenea, diferenŃele favorabile din
reevaluarea patrimoniului se includeau în categoria rezervelor, fără a majora
capitalul social. Potrivit H.G. nr. 403/2000 persoanele juridice care nu efectuaseră
reevaluările anterioare, trebuiau să-şi reevalueze mijloacele fixe de la data de 1
ianuarie 1990 sau de la data intrării acestora în patrimoniu în conformitate cu
Normele prezentate în anexa acestui act normativ.
47
Spre deosebire de H.G. nr. 983/1998, prin H.G. nr. 403/2000 sunt incluse
în procedura de reevaluare toate mijloacele fixe, însă sunt excluse activele de
natura terenurilor. Totuşi, la art. 2 din Normele date în aplicarea acestui act
normativ se specifica că “se supun reevaluarii imobilizarile corporale existente în
patrimoniul …”, iar potrivit reglementărilor contabile în vigoare în cadrul
imobilizări corporale sunt cuprinse terenurile şi mijloacele fixe. De altfel, în
Precizările aprobate prin OMFP nr. 1784/23 decembrie 2002 privind unele măsuri
referitoare la închiderea exerciŃiului financiar pe anul 2002 se menŃiona că,
terenurile pot fi reevaluate potrivit H.G. nr. 403/2000, fără însă a se specifica
modalitatea practică în care se pot reevalua această categorie de imobilizări
corporale.
În ceea ce priveşte metodologia de determinare a valorii rămase
actualizate, aceasta era similară celei prevăzute de H.G. nr. 983/1998, respectiv pe
baza indicilor de inflaŃie se actualiza valoarea de înregistrare în contabilitate a
activelor, iar în funcŃie de această valoare şi de gradul de uzură scriptică se
determina valoarea actualizată a amortizării. DiferenŃele din reevaluare se
determinau ca diferenŃă între valoarea rămasă actualizată şi valoarea rămasă
neamortizată dinaintea efectuării reevaluării. În ceea ce priveşte modalitatea de
înregistrare în contabilitate a rezultatelor reevaluării, potrivit acestui act normativ
urmau a se contabiliza atât diferenŃele rezultate din actualizarea valorii brute a
activului, cât şi diferenŃele rezultate din actualizarea amortizării prin intermediul
contului 105 “DiferenŃe din reevaluarea mijloacelor fixe”.
H.G. nr. 1553/18.12.2003 privind reevaluarea imobilizărilor corporale şi stabilirea
valorii de intrare a mijloacelor fixe, reglementează modul în care agenŃii economici
pot efectua reevaluarea imobilizărilor corporale existente în patrimoniu la 31
decembrie 2003 şi cum vor fi reflectate în situaŃiile financiare ale anului 2003
diferenŃele generate de acest proces de reevaluare. Această Hotărâre abrogă
prevederile cuprinse în H.G. nr. 403/2000 privind reevaluarea imobilizărilor
corporale care s-au aplicat începând cu exerciŃiul financiar încheiat la 31 decembrie
2000 până la data de 31 decembrie 2002 inclusiv, şi este în vigoare şi în prezent.
Bibliografie
1. *** Monitoarele Oficiale ale României în perioada 1990-2008;
2. *** ColecŃiile revistelor de specialitate: Gestiunea şi contabilitatea firmei,
Tribuna Economică, Revista finanŃe bănci asigurări, Contabilitatea, expertiza şi
auditul afacerilor, Impozite şi taxe, 1990-2008.
48
SOLUłII PRIVIND ASIGURAREA STABILITĂłII

FINANCIARE INTERNAłIONALE
Ioana Duca
Universitatea Titu Maiorescu Bucureşti, Facultatea de ŞtiinŃe Economice
ioana.duca@utm.ro
Abstract:
Globalization brought the reign of the financial markets, along with its progress
and its opportunities. The large number of crisis in the 90’s pointed out that financial
flows have gone out of control and that many controls ceased to perform, at international
level – demanding redesigning. For this reason we find a large scale consensus, both in
academic and in political environment, regarding the need for a deeper analysis and
treatment of issues concerning financial stability. All the important players of the world
economy, countries and various entities share a common interest in creating a healthy
economical environment, in decreasing the uncertainty of the financial markets, having in
mind the goal of benefiting from the opening of these markets.
In time, a whole body of literature developed, presenting various theories of
instability, each bringing its contribution to the understanding of the financial crisis’
mechanism and of their causes, and also to bring to light different measures for prevention
and management. Beyond academic debates, the idea of prevention and troubleshooting the
financial crisis has been a constant presence on the agenda of international community
during the last 10 years. Principles regarding the stability of financial flows gain more and
more support, present efforts being concentrated on implementation of such principles.
Keywords: financial stability, financial markets, crises, speculative flows,
corporate governance, good governance
49
Dincolo de progresele şi oportunităŃile pe care le aduce, globalizarea a

instaurat la nivel mondial primatul pieŃelor financiare. DominaŃia pieŃelor
internaŃionale face ca de multe ori politicile economice naŃionale să fie caduce.
Economiile reale ajung să se confrunte cu tot mai multe şocuri induse de
volatilitatea acestora, pentru care nu au mecanisme de ajustare adecvate. Guvernele
sunt astăzi nevoite să-şi conceapă şi să-şi aplice mixul de politici macroeconomice
într-o manieră pro-activă, pentru a face faŃă exigenŃelor mediului economico-
financiar internaŃional, adică noilor reguli ale jocului.
Globalizarea face totodată ca ameninŃarea crizelor să planeze în
permanenŃă. M. Aglietta subliniază: „cu cât pieŃele îşi extind mai mult influenŃa
asupra economiei, cu atât stabilitatea financiară devine un bun comun care depinde
de o reglementare prudenŃială exigentă” (Aglietta, M., 2001, p. 230). Crizele anilor
’90 au scos în evidenŃă că fluxurile financiare au scăpat de sub control, capitalul
are un grad de mobilitate greu de cuantificat, iar multe pârghii de acŃiune nu mai
funcŃionează şi trebuie regândite. De aceea există un larg consens la nivel
internaŃional, atât în mediul academic cât şi în cel politico-economic, cu privire la
faptul că se impune o tratare mai profundă a problemelor referitoare la stabilitatea
financiară.
În timp, s-a dezvoltat o întreagă literatură care prezintă diferite teorii ale
instabilităŃii, fiecare aducându-si aportul la înŃelegerea mecanismului crizelor
financiare şi a cauzelor acestora, precum şi la formularea unor soluŃii cât mai
adecvate de contracarare.
În ceea ce priveşte cauzalitatea crizelor, D. Plihon afirmă că instabilitatea
pieŃelor financiare pune faŃă în faŃă două teorii opuse (Plihon, D., 2001, p. 73-79):
în viziunea liberală ea se datorează unor forŃe exogene, cum ar fi intervenŃia puterii
publice asupra pieŃelor financiare (dereglementarea), iar în cea de tip keynesist
unor factori endogeni (comportamentul agenŃilor economici). Pentru D. Coyle mai
sunt şi alte cauze care trebuie evidenŃiate: viteza globalizării financiare care
începând cu anii ’80 a bulversat şi guvernele şi instituŃiile internaŃionale,
ineficienŃa pieŃelor financiare, greşelile de politică economică ale guvernelor etc
(Coyle, D., 2005, p. 31).
În opinia lui S. d’Agostino, după anii ’90 globalizarea a schimbat natura
crizelor financiare de la cele ale balanŃei de plăŃi, provocate de excesul de
îndatorare, la crize sistemice, induse de interdependenŃele puternice între actorii
financiari, liberalizarea conturilor de capital şi reglementările prudenŃiale
insuficiente (D’Agostino, S, 2002, p. 108). El afirmă totodată că şi ciclicitatea
economică poate fi făcută responsabilă de apariŃia crizelor (deci acestea sunt
inevitabile), însă amploarea lor poate fi atribuită fără îndoială proliferării
inovaŃiilor financiare.
S. Griffith-Jones, R. Gottschalk şi A. Rosser subliniază în studiul lor şi alte
aspecte importante (Griffith-Jones, S., Gottschalk R. şi Rosser, A, 2005):
• progresele făcute de diverse Ńări în ceea ce priveşte transparenŃa, prudenŃa şi
supravegherea consolidată sunt asimetrice.
50
• fluxurile financiare către economiile emergente sunt caracterizate, de regulă, de

instabilitate şi reversibilitate, ceea ce vulnerabilizează economiile respective.
• se poate constata o participare limitată a unor Ńări la procesul de luare a deciziilor
în cadrul Băncii Mondiale, Băncii Reglementelor InternaŃionale şi al Fondului
Monetar InternaŃional (adică un democratic deficit). łările în curs de dezvoltare
reprezintă 85% din populaŃia globului şi deŃin doar 30% din voturi în cadrul FMI.
Mai mult, multe Ńări sunt practic excluse din Forumul pentru Stabilitate
Financiară sau Comitetul de la Basel;
Trebuie să menŃionăm de asemenea că speculaŃiile financiare sunt un
important catalizator al crizelor. SpeculaŃiile sunt rezultatul unei înclinaŃii puternice
spre rentabilizarea capitalului pe termen scurt. Bazându-se pe inovaŃii financiare,
efectul lor poate fi potenŃat negativ de un comportament neprofesionist. MulŃi
teoreticieni, dar şi practicieni admit însă că ele sunt necesare pentru buna
funcŃionare a pieŃelor, care ar fi mult mai rigide fără lichidităŃile speculatorilor care
acceptă să-şi asume riscuri pe care alŃi participanŃi nu le-ar accepta. Totuşi,
speculaŃiile excesive au efecte devastatoare asupra pieŃelor şi economiilor şi de
aceea fac obiectul a numeroase dezbateri. Unii autori argumentează pentru
restricŃionarea fluxurilor speculative prin impunerea unor taxe de tip Tobin (James
Tobin, laureat al premiului Nobel pentru economie a propus în 1978 impozitarea
câştigurilor rezultate din operaŃiuni speculative. IniŃial el a sugerat un impozit unitar de 1%
aplicat în toate Ńările asupra valorii tranzacŃiilor valutare spot.
1
Un tip de taxă Tobin s-a aplicat în Chile în perioada 1992-1998 şi consta în aceea că toŃi
cei care doreau să investească în această Ńară erau obligaŃi să constituie un depozit de 30%
din suma investită, la Banca NaŃională a statului chilian, fără remunerare, pentru 1 an de
zile. Scopul era de a separa investiŃiile productive, pe termen lung, de cele speculative. În
1998 s-a renunŃat la această taxă, sub presiunea unui deficit persistent de cont curent.
1
În prezent, IFRS sunt folosite în multe state ale lumii, pe teritoriul Uniunii Europene
(UE), în Hong Kong, Australia, Rusia, Africa de Sud, Singapore şi Pakistan. Aproximativ
100 de state impun sau permit utilizarea IFRS sau au o politică de convergenŃă spre acestea.
Toate societăŃile comerciale cotate din UE sunt obligate în prezent să întocmească situaŃii
financiare consolidate în conformitate cu IFRS. Rămâne însă netranşată problema
convergenŃei cu standardele utilizate în SUA – US GAAP.) care să le descurajeze; alŃii
susŃin că asemenea restricŃii nu ar avea eficacitate, fiind imposibil de aplicat în
practică (Coyle, D., 2005, p. 84), că ar putea fi ocolite complet şi fără costuri
(Garber, P., Taylor M., 1995, p. 173-180) sau că ar avea eficacitate variabilă în
funcŃie de circumstanŃele în care ar fi aplicate. Făcând abstracŃie de tezele
cercetătorilor din mediul academic, majoritatea evidenŃiind probleme de
aplicabilitate practică ale acestui tip de impozit, restul poziŃiilor exprimate sunt
determinate de interesele părŃilor implicate (Dăianu, D., 2002). Este limpede însă
că libertatea actuală a operatorilor pe pieŃele financiare ar trebui contrabalansată de
noi reguli prudenŃiale şi că puŃin nisip aruncat în roŃile prea unse ale finanŃelor
internaŃionale ar diminua atacurile speculative (Eichengreen, B., Tobin, J.,
Wyplosz, C., 1995, p. 162-172). Însă este puŃin probabil ca speculaŃiile să fie
eliminate prin măsuri de tip taxa Tobin. Aici trebuie să-i dăm dreptate lui B.
51
Eichengreen, care susŃine că doar pentru primele două decenii postbelice se poate
vorbi de un control eficient al mişcărilor de capital, atunci când guvernele au
intervenit masiv în toate aspectele economiilor Ńărilor lor, iar că în prezent un astfel
de obiectiv este foarte dificil de atins (Eichengreen, B., 1996, p. 94). Cu toate
acestea, el este adeptul unor măsuri de restricŃionare a intrărilor de capital pe
termen scurt, care sunt în majoritate speculative, prin instituirea unor taxe după
modelul chilian. (Un tip de taxă Tobin s-a aplicat în Chile în perioada 1992-1998 şi consta
în aceea că toŃi cei care doreau să investească în această Ńară erau obligaŃi să constituie un
depozit de 30% din suma investită, la Banca NaŃională a statului chilian, fără remunerare,
pentru 1 an de zile. Scopul era de a separa investiŃiile productive, pe termen lung, de cele
speculative. În 1998 s-a renunŃat la această taxă, sub presiunea unui deficit persistent de
cont curent.
În prezent, IFRS sunt folosite în multe state ale lumii, pe teritoriul Uniunii
Europene (UE), în Hong Kong, Australia, Rusia, Africa de Sud, Singapore şi Pakistan.
Aproximativ 100 de state impun sau permit utilizarea IFRS sau au o politică de convergenŃă
spre acestea. Toate societăŃile comerciale cotate din UE sunt obligate în prezent să
întocmească situaŃii financiare consolidate în conformitate cu IFRS. Rămâne însă netranşată
problema convergenŃei cu standardele utilizate în SUA – US GAAP. )
Un alt autor, H. M. Wachtel propunea în 1998 o triplă soluŃie pentru
limitarea volatilităŃii fluxurilor de capital la nivel global (Wachtel, H. M., 1998):
• O taxă de tip Tobin pentru tranzacŃiile valutare, dar nu numai, ci şi asupra
operaŃiunilor cu instrumente derivate (contracte la termen, opŃiuni) aplicabilă în
Ńările dezvoltate (în special SUA, Marea Britanie, Japonia) şi ai cărei beneficiari
să fie Ńările în curs de dezvoltare;
• O taxă asupra investiŃiilor străine directe (20%, propunea Wachtel), pentru a
evita deplasarea acestora spre Ńări cu mână de lucru ieftină, dar care nu respectă
drepturile salariaŃilor, aşa cum au fost ele definite de OrganizaŃia InternaŃională a
Muncii;
• O taxă unitară asupra profiturilor mondiale consolidate ale transnaŃionalelor,
măsură menită să contracareze practicile acestora de a declara profiturile în Ńări
cu fiscalitate redusă şi pierderile în cele cu impozite laxe.
În opinia altor cercetători, astfel de soluŃii suferă defectul perspectivei
înguste şi al lipsei de aplicabilitate practică. După D. Coyle, de exemplu,
restricŃionarea fluxurilor de capital ar avea o eficacitate limitată. Un mix de soluŃii
viabil ar fi o politică economică naŃională transparentă, standarde solide de
corporate governance, implementarea prevederilor Noului Acord de la Basel şi
intensificarea activităŃii Forumului de Stabilitate Financiară (Coyle, D., 2005, p.
91).
Dincolo de dezbaterile academice, ideea de prevenire dar şi de rezolvare a
crizelor financiare fără sincope, a figurat constant pe agenda comunităŃii
internaŃionale în ultimii 10 ani. Principiile referitoare la stabilizarea fluxurilor de
capital capătă tot mai mult suport la nivel mondial, demersurile actuale fiind axate
în mare măsură pe implementare. În prezent, toŃi marii actori ai economiei
52
mondiale, state şi diverse entităŃi economice au interesul să creeze un climat

economic sănătos şi să reducă gradul de nesiguranŃă al pieŃelor financiare.
De exemplu, în ceea ce priveşte Forumul de Stabilitate Financiară (FSF),
menŃionat mai sus, trebuie să scoatem în evidenŃă că, la nivelul acestui organism, s-
au materializat câteva iniŃiative-cheie în ceea ce priveşte asigurarea unui mediu
economico-financiar solid şi stabil la nivel internaŃional. FSF este un grup informal
creat în 1999, la iniŃiativa G7, cu rol în intensificarea cooperării şi acŃiunilor
comune la nivel mondial, în ceea ce priveşte climatul financiar, reunind experŃi din
bănci centrale, autorităŃi de supraveghere, instituŃii financiare internaŃionale,
miniştri de finanŃe etc. Forumul formulează în principal propuneri şi direcŃii de
acŃiune în ceea ce priveşte stabilitatea şi soliditatea sistemului financiar
internaŃional. Propunerile vizează domenii cum ar fi cadrul de supraveghere şi
reglementare al activităŃii instituŃiilor financiar-bancare şi de asigurări,
îmbunătăŃirea sistemelor de rating, transparenŃa pieŃelor, generalizarea unor
standarde şi practici unitare privind contabilitatea şi raportarea financiară, practicile
de guvernanŃă corporativă, abilitatea băncilor centrale de a acŃiona în condiŃii de
criză financiară etc.
Una dintre iniŃiativele notabile ale Forumului este cea a întocmirii unui
compendiu cuprinzând 12 Standarde (piloni) cheie pentru stabilitatea financiară
internaŃională, care sunt general considerate a avea cea mai importantă contribuŃie
la reducerea vulnerabilităŃii sistemelor financiare şi întărirea credibilităŃii acestora
(tab. 1). Este vorba despre o listă de coduri, standarde, principii şi recomandări,
emise şi actualizate permanent de organisme cu vocaŃie internaŃională cum ar fi
Comitetul de la Basel privind Supravegherea Bancară (Basle Committee on
Banking Supervision), Comitetul InternaŃional de Standarde Contabile (IASC –
International Accounting Standards Committee), OrganizaŃia NaŃională a
Comisiilor de Valori Mobiliare (IOSCO – International Organisation of Securities
Commissions), Fondul Monetar InternaŃional, Banca Mondială, etc.
Tab. 1
Cele 12 standarde relevante pentru stabilitatea financiară
internaŃională
Domenii Standarde şi coduri internaŃionale de referinŃă

POLITICA MACROECONOMICĂ ŞI TRANSPARENłA
Diseminarea datelor “Standardul special de diseminare a datelor /
Standardul general de diseminare a datelor
(SDDS/GDDS)”, emise de FMI, 1996
TransparenŃa “Codul de bune practici privind transparenŃa fiscală”,
politicilor fiscale emis de FMI, 2001
TransparenŃa “Codul de bune practici privind transparenŃa
politicilor financiare politicilor financiare şi monetare”, emis de FMI,
şi monetare 2000
53
Domenii Standarde şi coduri internaŃionale de referinŃă

REGLEMENTAREA ŞI SUPRAVEGHEREA SECTORULUI
FINANCIAR
Supravegherea “Principiile de bază privind supravegherea bancară”,
bancară elaborate de Comitetul de la Basel, 1997, 2004
(Basel II)
Valorile mobiliare “Obiectivele şi principiile reglementării valorilor
mobiliare”, emise de OrganizaŃia InternaŃională a
Comisiilor de Valori Mobiliare – International
Organization of Securities Commissions (IOSCO),
1998
Asigurările “Principiile de supraveghere a asigurărilor”, emise
de AsociaŃia InternaŃională a Supraveghetorilor de
Asigurări - International Association of Insurance
Supervisors (IAIS), 2003
INFRASTRUCTURA PIEłELOR
GuvernanŃa “Principiile OCDE privind GuvernanŃa Corporativă”,
Corporativă emise de OECD, 2004
Contabilitatea “Standardele InternaŃionale de Contabilitate” (IAS),
emise de IASB (International Accounting Standards
Board), 2002
Auditul “Standardele InternaŃionale de Audit” (ISA), emise
de IFAC (International Federation of Accountants),
2002
Sistemele de “Principii de bază privind sisteme de plăŃi”, emis de
decontări plăŃi şi Comitetul privind Sistemele de PlăŃi şi Decontări
valori mobiliare (Committee on Payment and Settlement
SystemsCPSS), 2001; “Recomandări privind
sistemele de decontare a valorilor mobiliare”, emis
de CPSS-IOSCO Task Force on Securities
Settlements Systems, 2001
Integritatea pieŃelor “Recomandările FATF”, emise de Grupul de Lucru
privind AcŃiuni Financiare (Financial Action Task
Force - FATF), 1996 şi „Recomandări speciale
privind combaterea finanŃării terorismului” emise de
FATF, 2002
Falimentul Recomandări în lucru la Banca Mondială
Sursa: 12 Standarde Cheie pentru Sisteme Financiare Solide (12 Key Standards for Sound
Financial Systems), www.fsforum.org/compendium
Îndeplinirea celor douăsprezece standarde la nivel naŃional este verificată

periodic de către FMI şi Banca Mondială, prin aşa numitele - Reports on the
54
Observance of Standards and Codes (ROSC), în cadrul unor programe de evaluare

a sectorului financiar, prin compararea reglementărilor naŃionale cu standardele
internaŃionale relevante pentru dezvoltarea şi stabilitatea economică şi financiară la
nivel global.
Tot pe linia iniŃiativelor concrete trebuie să amintim crearea la
Washington, în septembrie 1999, a grupului celor 20 (G20). Acesta permite
participarea la dezbaterile pe tema arhitecturii financiare internaŃionale a Ńărilor
dezvoltate (UE, SUA, Japonia), a altor Ńări dezvoltate (Australia, Arabia Saudită) şi
a unor Ńări cu economii emergente (Argentina, Brazilia, Mexic, India) sau în
tranziŃie (Rusia, China). Acestor membri li se adaugă Banca Centrală Europeană,
Fondul Monetar InternaŃional şi Banca Mondială. Este vorba despre un forum de
cooperare care să permită o implicare mai intensă a Ńărilor în curs de dezvoltare în
procesul de decizie la nivel mondial.
În opinia noastră, atâta timp cât nu s-au dezvoltat modele sofisticate şi de
acurateŃe de previziune a crizelor financiare, soluŃia pentru contracararea
volatilităŃii crescute la nivel mondial, rezidă în politici pragmatice la nivel
naŃional, dar şi în corecŃii ale arhitecturii sistemului financiar internaŃional.
Întărirea politicilor macroeconomice, a cadrului legislativ şi instituŃional
naŃional, este o precondiŃie a unei creşteri economice sustenabile. Aceasta
constituie cea mai importantă garanŃie a depăşirii cu costuri minime a unui episod
de criză financiară de către o economie, în special de către una emergentă.
Controalele şi restricŃiile instituite asupra intrărilor/ieşirilor de capital, chiar şi
temporar, pot avea consecinŃe nefaste pe termen lung, îndepărtând investitorii.
ÎmbunătăŃirea politicilor macroeconomice trimite semnale coerente pieŃelor
financiare şi investitorilor şi ancorează anticipaŃiile operatorilor la nivele
compatibile cu buna funcŃionare a economiei globale. Alte măsuri care ar trebui
avute în vedere prioritar ar fi:
• creşterea transparenŃei în desfăşurarea operaŃiunilor financiare, în scopul
asigurării informării permanente a investitorilor, adică implementarea unor
principii de good governance;
• ameliorarea practicilor de guvernanŃă corporativă la nivelul companiilor, în
special a celor din economiile de piaŃă în formare;
• generalizarea folosirii Standardelor InternaŃionale de Raportare Financiară
(International Financial Reporting Standards – IFRS) pentru toate companiile
listate pe o piaŃă de capital reglementată, pentru a se evita specularea unor
diferenŃe de tratament contabil ale unei operaŃiuni, ori raportarea unor rezultate
financiare denaturate de către emitenŃi.
• creşterea rezervelor Băncilor, ca o premisă a stabilităŃii macroeconomice (în
1997, Ńări precum Taiwan şi Hong Kong, care aveau rezerve valutare
substanŃiale, au fost mult mai puŃin afectate de criză decât alte Ńări din regiune).
55
• întărirea supravegherii prudenŃiale a pieŃelor de capital naŃionale (re-

reglementarea prudenŃială), a supervizării activităŃii intermediarilor şi a modului
de încheiere a tranzacŃiilor.
• găsirea unor modalităŃi de încurajare a fluxurilor financiare publice şi private pe
termen lung, prin implicarea parteneriatului public-privat;
• dezvoltarea pieŃelor obligatare (bond market), ca o alternativă mai stabilă la piaŃa
creditului şi la cea de acŃiuni (equity market).
Oricare ar fi însă politicile şi măsurile adoptate în faŃa instabilităŃii mişcărilor
de capital, el nu are eficacitatea necesară dacă sistemul financiar internaŃional nu
este reformat. CarenŃele instituŃionale şi de reglementare ale acestuia nu pot fi însă
remediate pe termen scurt, iar ele afectează în principal zonele cele mai vulnerabile
– economiile în dezvoltare. Aceasta nu înseamnă că economiile mature nu pot fi
afectate. În ceea ce priveşte măsurile ce vizează arhitectura financiară
internaŃională ar fi oportune:
• lărgirea participării statelor în curs de dezvoltare la activitatea unor foruri
internaŃionale cu putere de reglementare cum ar fi Comitetul de la Basel privind
Supravegherea Bancară (Basle Committee on Banking Supervision), Comitetul
InternaŃional de Standarde Contabile (IASC – International Accounting
Standards Committee), OrganizaŃia NaŃională a Comisiilor de Valori Mobiliare
(IOSCO – International Organisation of Securities Commissions).
• reformarea instituŃiilor cu vocaŃie internaŃională: FMI, Banca Mondială,
OrganizaŃia Mondială a ComerŃului etc. În ultimii ani a devenit evident că aceste
au nevoie de o altă „filozofie” şi de o altă arhitectură pentru a fi valide în noua
ordine economică şi politică mondială. De-a lungul timpului au existat
numeroase opinii critice vis-à-vis de insuficienŃa, inacŃiunea şi slăbiciunile lor.
• înfiinŃarea unor noi organisme şi/sau grupuri de lucru, de tip deschis, care să
permită o largă participare a Ńărilor la procesul decizional supranaŃional.
Concluzii
ToŃi marii actori ai economiei mondiale, state şi diverse entităŃi economice
au interesul să creeze un climat economico-financiar sănătos şi stabil şi să reducă
gradul de nesiguranŃă al pieŃelor, deoarece deschiderea către pieŃele financiare
internaŃionale prezintă numeroase avantaje:
• Oferă posibilitatea optimizării procesului de alocare a resurselor financiare
disponibile;
• ÎmbunătăŃeşte accesul la lichidităŃi şi reduce constrângerile de finanŃare ale
entităŃilor economice;
• Reduce riscurile asociate investiŃiilor prin diversificarea portofoliilor;
• Amplifică competiŃia între bănci, instituŃii financiare şi alŃi furnizori de fonduri;
• Determină guvernele să adopte politici de creştere sustenabilă pentru a atrage
capital.
56
Dificultatea formulării unor propuneri viabile de măsuri pentru a asigura

stabilitatea financiară la nivel internaŃional este că acestea trebuie să îndeplinească
mai multe condiŃii: să fie fezabile, să nu antreneze costuri prea mari şi să nu
restricŃioneze excesiv fluxurile de capital, generând o contracŃie a acestora. În
opinia noastră, cele mai importante direcŃii de acŃiune ar fi:
• îmbunătăŃirea politicilor macroeconomice, acŃiune care să aibă ca principal
obiectiv trimiterea de semnale coerente pieŃelor financiare şi investitorilor;
• re-reglementarea prudenŃială şi creşterea disciplinei pieŃelor;
• un cadru instituŃional solid pentru pieŃele financiare, pentru ca anumite eşecuri şi
excese să fie corijate pe cale instituŃională;
• reformarea instituŃiilor cu vocaŃie internaŃională: FMI, Banca Mondială,
OrganizaŃia Mondială a ComerŃului, dar şi înfiinŃarea unor noi
organisme/forumuri, de tip deschis, care să permită o mai largă participare a
Ńărilor la dezbateri, dar şi la procesul de decizie.
Bibliografie
Aglietta, M., 2001, „Macroeconomie financiară”, Editura CNI Coresi,
Bucureşti
Coyle, D., 2005, “Guvernarea economiei mondiale: mit şi realitate pe
pieŃele financiare”, Bucureşti, Editura Antet, ediŃia a doua
D’Agostino, S., 2002, „La mondialisation”, Paris, Bréal
Dăianu, D., 2002, „Globalizarea: între elogii si respingere”, în vol.
Dăianu, D., Vrânceanu, R., „România si Uniunea Europeană”, Editura Polirom,
Iasi
Davis, E. P., 2002, „Ageing and financial stability”, în Auerbach, A. J.,
Herrmann, H. „Ageing, Financial Markets and Monetary Policy”, Springer, Berlin
Eichengreen, B., Tobin, J., Wyplosz, C., 1995, „Two Cases for Sand in the
Wheels of International Finance”, Economic Journal, Vol. 105, No. 428, pp. 162-
172
Eichengreen, B., 1996, “Globalizing Capital: A history of the International
Monetary System”, Princeton University Press
Eichengreen, B., 2002, „Financial Crises and what to do about them”,
Oxford University Press
Garber, P., Taylor M., 1995, „Sand in the wheels of foreign exchange
markets – a skeptical note”, Economic Journal, vol. 105, pp. 173-180
Gaudard, G., 2000, „O anumită reglementare pentru globalizare”,
OECONOMICA nr. 2/2000
Griffith-Jones, S., Gottschalk R. şi Rosser, A., 2005, „Development
International Financial Policies” în vol. „Fostering Development in a Global
Economy: A Whole of Government Perspective”, OECD
Plihon, D., 2001, „Faut-il, et comment, réguler les marchés financiers ?”,
Cahier francais, no 301, mars-avril, pp. 73-79
Strange, S., 1997, „State şi pieŃe”, Editura IER, Iaşi
57
Tobin, J., 1978, „A proposal for international monetary reform”, Eastern

Economic Journal no 4, p p. 153-159.
Wachtel, H. M., 1998, „Trois taxes globales pour maitriser la
speculation”, Le Monde diplomatique, October 1998
JOB BURNOUT-UL
CA EPUIZARE PROFESIONALĂ
Delia Mariana Ardelean*, Simina Gherasim-Ardelean**

*Universitatea de Vest „Vasile Goldiş”Arad, Facultatea de Psihologie şi ŞtiinŃe ale
EducaŃiei, filiala Baia Mare, Str. Culturii nr. 11, tel. 0262-213302
** Universitatea “Babeş-Bolyai”, Cluj-Napoca
Facultatea de Psihologie şi ŞtiinŃe ale EducaŃiei
Abstract
Today it is harder and harder to obtain or to keep a balance between the personal
and the professional life. People find refugee in labour transforming it in an aim of life and
forgetting ourselves and the others. Job burnout and workaholics are psychological
problems of our days, which lead to emotional and cognitive exhaustion, to depersonalize
and depression, which can be easily observed at natural well-balanced persons. Both can
be treated as long as the person recognizes them.
Keywords: job burnout, workaholic, dependency, tolerance, professional stress
1. Introducere
Epuizarea şi efectele ei se răspândesc pe tot globul. Stresul profesional
prelungit, precum şi rupturile de adaptare apărute ca urmare a dezechilibrelor pe
termen lung dintre exigenŃe şi resurse duc la apariŃia burnout-ului.
58
Putem lega burnout-ul de muncă? Cu siguranŃă, da.Bournout-ul este

prezent în toate situaŃiile în care oamenii sunt angajaŃi în munca lor, deoarece
lucrătorii psihologic angajaŃi îşi epuizează resursele cognitive, emoŃionale şi fizice
(Leiter, Schaufeli, 1996, p.240).
Pornind de la afirmaŃiile de mai sus, de cele mai multe ori ne întrebăm de
ce muncesc oamenii?
După o cercetare atentă a definiŃiilor date muncii şi analizând implicaŃiile şi
conotaŃiile pe care din punct de vedere psihologic le are aceasta asupra fiinŃei
umane, putem constata că munca, ce odinioară a fost sursă de satisfacŃii poate
deveni în timp o cauză de neîmplinire .
Spre exemplu, în Evul Mediu munca nu era considerată o problemă . Pentru
a justifica acest lucru aducem în discuŃie două explicaŃii:
1 . Omul nu muncea pentru că voia în mod deosebit să facă acest lucru , ci pentru
că era absolut necesar să se hrănească şi să-şi producă cele necesare traiului sau
pentru că era obligat, prin urmare, nu risca ca munca să-i placă prea mult .
2 . În Evul Mediu exista o ierarhie a valorilor şi activităŃile omului se înscriau în
aceasta . Munca era cu un scop exterior : susŃinerea stăpânului locului , servirea
societăŃii sau a bisericii . În felul acesta , munca nu reprezenta un scop în sine .
În vremurile noastre, scopul muncii a căpătat sensuri diferite Fără îndoială
că munca ocupă o parte importantă în viaŃa fiecăruia dintre noi . Lucrăm pentru
bani , lucrăm de teama şefilor , lucrăm pentru a demonstra că suntem în stare să
atingem un obiectiv (auto)impus , lucrăm pentru a uita de un necaz personal, etc.
Nu e nimic rău atâta timp cât munca nu devine a doua noastră familie , atâta vreme
cât muncim ca să trăim şi nu ca să muncim . Dacă ai noroc ca meseria pe care o faci
să fie şi cea pe care Ńi-o doreşti , atunci totul e perfect . Şi totuşi , există din ce în ce
mai multe cazuri în care munca creează dependenŃă şi are efecte negative asupra
vieŃii şi sănătăŃii celui care o practică .
2. Metode de cercetare
2.1. Ce este burnout-ul şi dependenŃa de muncă?
Dacă la începutul anilor '70 burnout-ul era considerat ca o stare de
oboseală cronică, de
depresie şi frustrare generată de devotarea unei cauze, unui mod de viaŃă sau unei
relaŃii care eşuează în a produce recompense aşteptate şi care, în final duce la
diminuarea implicării şi îndeplinirii muncii (Freudenberger, Richelson, 1980, p.13),
apoi ca un răspuns la stresul emoŃional cronic care implică epuizare emoŃională şi
fizică, diminuarea productivităŃii şi supradepersonalizare (Perlman, Hartman, 1982,
p. 293, s-a ajuns ca în perioada anilor '80 acesta să primească pe lângă dimensiunile
deja menŃionate şi pe cea legată de reducerea realizării profesionale (Maslach,
Jackson, 1981, p.1).
Perioada anilor '90 consideră burnout-ul ca fiind prezent în toate ocupaŃiile
profesionale în care indivizii sunt angajaŃi în munca lor (Leiter, Schaufeli, 1996,
p.240). Debutul anilor '90 prefigurează tendinŃele de extindere a abordării
59
conceptului şi a problematicii sale, astfel încât acesta este interpretat ca fiind o

reacŃie afectivă la stresul permanent, fapt ce duce la o diminuare graduală a
resurselor energetice individuale, la epuizare emoŃională, oboseală fizică,
plictiseală, descurajare cognitivă (Shirom, 2003, p.248).
Burnout-ul apare, în special la dependenŃa de muncă.El nu este recunoscut
ca o problemă psihologică, dar poartă această etichetă.
Am putea defini dependenŃa ca fiind o nevoie compulsivă, devenită viciu
de a utiliza o substanŃă creatoare de obişnuinŃe sau drept de impuls irezistibil de a te
angaja într-un anumit comportament. .
Privită din acest punct de vedere, caracteristicile definitorii ale dependenŃei
sunt:
- toleranŃa (tolerance) – înŃeleasă ca nevoia crescândă de tot mai multă
substanŃă pentru obŃinerea aceluiaşi efect;
- simptomul renunŃării sau al interzicerii (withdrawall) – acele
simptome neplăcute care apar în momentul în care unui dependent i se interzice să
mai folosească substanŃele dorite .
În ultimele decenii , termenul de dependenŃă a început să fie utilizat în
legătură cu o categorie mai largă şi mai mai complexă de comportamente . Dacă
până de curând dependenŃa era asociată utilizării compulsive de substanŃe, precum
alcoolul, medicamentele prescriptibile sau ilegale, Ńigări şi mâncare, acum ea
descrie totodată toleranŃa ( „indulgence” ) excesivă faŃă de activităŃi precum munca
sau cumpărăturile, sexul , Internetul sau jocurile de noroc.
DependenŃa de muncă este cunoscută şi sub termenul de workaholism
Termenul de „workaholism” ( dependenŃa de muncă ) nu este teoretic recunoscut
nici el ca o problemă psihologică, dar, practic, poartă această etichetă. Psihologii o
consideră o boală şi o includ în categoria tulburările obsesiv – compulsive, pentru
că implică activitate neîntreruptă şi comportament „ritualistic”, sau în categoria
tulburărilor de dependenŃă.
Diane Fossey în lucrarea „Working ourselves to death”, apărută în1993,
numea dependenŃa de muncă „cea mai curată dintre toate dependenŃele”. Într-
adevăr dependenŃa de muncă este una pozitivă, singura acceptată de societate - spre
deosebire de alcoolism sau dependenŃa de droguri. Munca şi eficienŃa sunt virtuŃi
ale lumii moderne , iar persoanele care muncesc mult câştigă respectul colegilor şi
aprecierea şefilor , „DependenŃa de muncă „dă bine” în comparaŃie cu dependenŃa
de alcool sau de droguri . Când eşti categorisit ca workaholic , poate fi chiar
compliment !” Azi, tot mai des auzim afirmaŃii de genul: „Da, sunt workaholic!
Trăiesc ca să muncesc)”. Prin urmare, munca peste program devine azi o cultură de
masă .
Datele statistice au condus însă la ideea, că o persoană nu poate munci mai
mult de 12 ore pe zi, timp de şase sau şapte zile pe săptămână, fără a suferi de
tulburări fizice şi psihice.
Prin urmare, dacă burnout-ul este legat de dependenŃa de muncă, acesta se
extinde la toate profesiile. Cercetările efectuate în 2003 relevă acest lucru. Cu atât
60
mai mult, constructul de burnout este întâlnit atât în „Ńările dezvoltate”, cât şi în
cele „în curs de dezvoltare”, atât în cele în care predomină un stil de viaŃă mai
„relaxat”, cât şi în cele în care predomină un stil de viaŃă mai „încordat” (Zlate,
2007, p. 602), fiind un fenomen transcultural.
2.2. Workaholic versus hard worker şi modelele burnout-ului
Psihologii afirmă că pentru a înŃelege ce este un dependent de muncă,
trebuie să-l comparăm cu un angajat conştiincios, aşa-numitul hard worker. Acesta
lucrează dorindu-şi timp liber pentru a se odihni, pe când workaholicul se teme de
timpul liber şi face totul pentru a evita să aibă zile libere sau concediu.
Să fii dependent de muncă nu înseamnă să munceşti din greu şi cu tragere
de inimă. Nu e nimic anormal în a-Ńi plăcea ceea ce faci şi a lucra cu pasiune. E rău
doar când ajungi să nu mai faci nimic în afară de muncă, când din cauza asta îŃi
distrugi sănatatea şi te izolezi social. Pentru cei mai mulŃi oameni există o distincŃie
clară între dependentul de muncă si angajatul pasionat de muncă.
Fără doar şi poate, a lucra mult reflectă dorinŃa omului modern de a se
realiza şi de a atinge performanŃe extraordinare. Dacă ceea ce faci te pasionează,
munca este motiv de bucurie, nu de lamentare.
Burnout-ul apare la locul de muncă. El nu apare în orice moment al
gestionării resurselor sau în orice mod de gestionare a acestora, ci este rezultatul
unui întreg proces de uzură şi drenare a energiei. Totodată, burnout-ul poate apărea
ca un proces de uzură şi drenare a energei, sau din combinarea oboselii psihice, a
istoriei emiŃionale şi cognitive, care se dezvoltă gradul, în timp.
Pornind de la cele de mai sus, putem afirma că multe din problemele
burnout-ului îşi găsesc expresia deplină în modele explicativ-interpretative ale
acestuia. Astfel, modelele nespecifice (Lazarus, Folkman, 1984, Hofboll,
Shirom,1993, Greenglass, 2001, Ito şi Brotheridge, 2003) sunt considerate ca o
prelungire, continuare şi adâncire a stresului. Cele specifice, de tip procesual
(Cherniss, 1980), duc la dezangajarea profesionistului de munca sa ca răspuns la
stresul sau tensiunea pe care acesta o resimte, pe când cele de tip tridimensional
(Maslach, Jakson, 1981, Leiter, Maslach, 1988), pun în evidenŃă dimensiunile
esenŃial-definitorii ale burnout-ului: epuizarea emoŃională (ca dimensiune afectiv-
motivaŃională); depersonalizarea (ca dimensiune interpersonal-evaluativă) şi
reducerea implicării personale (ca dimesiune cognitivă, autoevaluativă). Aceste
dimensiuni se înlănŃuie între ele punând apoi în evidenŃă procesualitatea
fenomenului.
Burnout-ul debutează cu epuizare emoŃională. Aceasta induce
depersonalizarea şi se finalizează cu reducerea implicării personale. Modelul fazic
(Golembiewski, Munzenrider, 1984/1988) consideră că burnout-ul începe cu
depersonalizarea, continuă cu scăderea/reducerea realizării profesionale şi se
finalizează cu epuizarea emoŃională. Până la un punct, detaşarea profesională
funcŃionează şi este normală, dar de la un alt punct, atunci când individul se
străduieşte să facă faŃă solicitărilor care depăşesc cu mult capacităŃile lui de a le
cuprinde, detaşarea se transformă în depersonalizare. În felul acesta este afectată
61
performanŃa. În final, creşterea depersonalizării conduce la apariŃia epuizării

emoŃionale.
2. 3. Cauze şi simptome
În mod normal, munca este privită drept un mijloc de împlinire personală
şi dezvoltare psihologică. Şi totuşi, ce le aduce pe unele persoane în situaŃia de a
trăi pentru a munci? Cauzele diferă de la un caz la altul. Unele cauze Ńin de factori
interni – de trăsăturile individului, altele de factori externi, cum ar fi un mediu de
lucru care favorizează workaholismul, acesta fiind întâlnit cel mai frecvent la
companiile multinaŃionale.
Tot în categoria cauzelor workaholismului intră nevoia de bani, teama de a
nu rămâne fără job şi de tehnologie, care te Ńine conectat la munca de birou, chiar şi
când eşti acasă sau în concediu.
Alte cauze sunt singurătatea şi lipsa prietenilor (pierduŃi tot din cauza
programului prelungit), unii suferă marii tragedii sentimentale şi lucrează pentru a
uita ceea ce le-a pricinuit suferinŃa, în timp ce alŃii cred că vor câştiga mai mulŃi
bani, cu care îşi vor rezolva toate problemele şi care le va asigura o viaŃă liniştită şi
lipsită de griji. S-a demonstrat, însă, că persoanele care stau peste program la
servici, nu câştigă neapărat mult mai mulŃi bani decât dacă lucra opt ore pe zi şi
nici nu reprezintă acesta un mod de îmbogăŃire.
Pe de-o parte poate fi vorba despre o stimă de sine scăzută, de nevoia
permanentă de a face cât mai mult şi cât mai bine pentru a-şi demonstra că este o
persoană de valoare. O altă cauză ar fi teamă de eşec, teama că oricând cineva mai
bun îi poate lua locul aşa că trebuie să fie mereu in top. De altfel, dependenŃa de
muncă poate fi o modalitate prin care fugim de noi înşine sau de viaŃa personală
care nu ne oferă nici un fel de satisfacŃie. Cu atât mai mult cu cât este mai uşor să-Ńi
gestionezi munca decât viaŃa privată. La origine, dependenŃii de muncă pot fi copii
care au fost excesiv răsfăŃaŃi şi se trezesc într-o lume ostilă la care nu ştiu să se
raporteze.
Simptomele dependenŃei de muncă sunt numeroase şi evidente pentru cei
din jur, mai puŃin pentru cel afectat.Un workaholic va spune întotdeauna că el doar
îşi construieşte o carieră sau că munceşte atât de mult pentru că e singurul care
poate să facă acel lucru aşa cum trebuie.
Iată cinci caracteristici comune care definesc un workaholic:
1. Preocuparea pentru muncă. Cei dependenŃi de muncă găsesc că este
dificil să se detaşeze de "birou" când sunt acasă sau când se află în alte situaŃii
sociale şi nu reusesc să nu se gândească la muncă. A lucra acasă după ce ai venit de
la muncă, după o zi tipică de afaceri este un lucru des întâlnit printre workaholici.
Unii dintre cei dependenŃi de muncă lucrează îndeajuns cât să nu mai
observe familia sau să mai socializeze. Sau, atunci când se întâlnesc cu prietenii, nu
sunt în stare să vorbească decât despre jobul lor.
Workaholicii se simt inconfortabili în zilele de boală sau când merg în
vacanŃă. Pentru unii, a pleca în vacanŃă fără a avea de muncit , este ca si cum un
62
alcoolic ar pleca fără o sticlă de băutură. Atunci când sunt îndepartaŃi de la lucru,
pot experimenta stări depresive şi dureri acute de cap.
2. Disconfort în a delega atribuŃiile. MulŃi dependenŃi de muncă nu sunt în
stare să delege atribuŃiile din cauza nevoii lor de a Ńine totul sub control. Ei îşi
justifică timpul petrecut la muncă prin convingerea de sine că doar ei reuşesc să
realizeze obligaŃiile profesionale.
3. Neglijarea altor aspecte ale vieŃii. Adesea , workaholicii pun munca mai
presus de familie şi de viaŃa personală.
4. Implicarea altor părŃi ale vieŃii personale în cea profesională. Deoarece
munca este o preocupare constantă, mulŃi workaholici încearcă să îşi creeze afaceri
bazate pe propriile hobby-uri. Astfel nu există demarcaŃie între timpul liber şi cel
dedicat jobului pentru un astfel de dependent.
5. "Tăinuirea" muncii. Cei dependenŃi de muncă, ca orice alt dependent,
încearcă adesea să îşi ascundă faptele când este confruntat cu ele.
Cele de mai sus ne permit să facem legătura cu modalităŃile de abordare a
workaholismului din punctul de vedere al teoriei bornout-ului. Astfel:
1. ApariŃia burnout-ului Ńine de o multitudine de caracteristici ale
persoanelor, situaŃiilor, profesiunilor etc. Prin urmare, este de aşteptat ca o
persoană care îşi stabileşte Ńeluri mult prea înalte şi nerealiste la intrarea în
profesiune are toate şansele să experimenteze mai curând şi mai frecvent un
burnout, faŃă de alta care are aspiraŃii mai moderate ca înălŃime şi mai
realiste.
2. Unele persoane sunt mai predispuse decât altele la experimentarea burnout-
ului, ca urmare a trăsăturilor de personalitate. Astfel, din punct de vedere al
teoriei big-five-ului nevrotismul este un predictor al burnout-ului, iar
“caracterul agreabil” prezice depersonalizarea. Introversia prezice
epuizarea emoŃională şi scăderea realizării profesionale.
3. Psihologia personalităŃii a demonstrat faptul că nu întotdeauna stabilitatea
trăsăturilor de personalitate poate fi asociată cu consistenŃa
comportamentelor. Trăsăturile de personalitate sunt mai stabile pe perioade
mai scurte decât pe perioade lungi, la vârstă adultă decât în copilărie. Deşi
există o stabilitate generală a trăsăturilor de personalitate există şi diferenŃe
individuale ale stabilităŃii de-a lungul dezvoltării, ceea ce înseamnă că ea se
află sub influenŃa unor factori de mediu. Burnout-ul este determinat de
interacŃiunea factorilor psihoindividuali şi a celor sociali.
Mai grav stau lucrurile când factorii determinanŃi ai burnout-ului se
amestecă sau devin independenŃi. În astfel de cazuri elaborarea programelor de
intervenŃie trebuie făcută cu mare grijă.
3. Rezultate şi soluŃii
3.1. Efecte
63
Efectele dependenŃei de muncă sunt dintre cele mai diverse. Se pot

destrăma familii, pot fi afectaŃi copii, dependentul se transformă într-un singuratic,
întreaga sa sănatate mentală, fizică, spirituală şi emoŃională îi va fi afectată.
Un workaholic va spune întotdeauna că cei din jur greşesc, că el doar este
un om muncitor care se gândeşte la ziua de mâine. Dependentul nu va vedea nici o
altă bucurie în viaŃă mai importantă ca munca.Odată avansând în această
dependenŃă, efectele se agravează. În ceea ce priveste sănătatea, la început se va
simŃi epuizarea fizică şi din ce în ce mai des cea psihică. Vor alterna durerile de
cap, de spate, insomniile, pierderile scurte de memorie si perioadele de comatoză
(priviri in gol). Acestea însă se vor agrava , vor degenera în dureri cronice,
creşterea tensiunii, ulcer şi deprimare. MenŃinerea şi ignorarea acestor stări poate
să aibă consecinŃe dintre cele mai grave, ducând chiar la accidente cerebrale ,
predispunere la diabet sau infarcturi.
La fel de dăunatoare poate fi şi obsesia pentru control – o caracteristică a
„workaholicilor”. Aceştia obŃin succesul profesional pentru că au control şi putere,
pentru ei există un singur mod de a face lucrurile: perfect, aşa că nu e loc de
flexibilitate. Acest mod de gândire nu se aplică şi în viaŃa personală, dar ei refuză
să vadă asta .
Este burnout-ul contangios? Vin oamenii în organizaŃii, la locurile de
muncă cu burnout-ul după ei? E posibil ca experienŃa de epuizare emoŃională şi
profesională să contagieze grupul şi să se răspândească la nivelul unei
organizaŃii/loc de muncă?
Cercetările de psihologie organizaŃională au descoperit modul de
transmitere a contagiunii directe sau indirecte a burnout-ului. Burnout-ul este
susceptibil de a se concentra în anumite grupuri şi de a se transmite independent
de mediul şi condiŃiile muncii. Toate acestea au dus la concluzia că atunci când
burnout-ul este în aer, el devine un fenomen contagios (Zlate, 2007, p.616).
3.2. SoluŃii
Ca orice dependenŃă, şi cea de muncă trebuie tratată treptat. Primul pas este
recunoaşterea faptului că există o problemă şi că aceasta trebuie înlăturată. Pentru
început se va reduce treptat programul de lucru, renunŃându-se la muncă în
weekenduri şi peste program, iar dacă volumul de muncă este prea mare, un asistent
este cea mai bună soluŃie. Apoi se va forma treptat un timp liber care să fie petrecut
cu prietenii, cu familia, sau practicând un hobby. Indiferent de alegere, scopul
acestui timp liber este deconectarea de la muncă, relaxarea, încărcarea cu energie.
Dacă există deja simptome legate de sănătate, este cazul să fie făcute nişte analize
şi să se acŃioneze conform rezultatelor. În paralel, sportul zilnic este mai mult decât
binevenit, recomandându-se şi renunŃarea la cofeină sau tutun în exces şi la
mâncatul pe fugă. Deşi pare greu, discuŃiile cu cei apropiaŃi şi sfaturile celor din jur
sunt binevenite deoarece cineva din afară va vedea mult mai clar situaŃia decât cel
implicat. Dacă însă situaŃia este mult prea gravă, iar cel dependent este depăşit de
situaŃie şi nu poate urma nici unul din sfaturile de mai sus, cel mai bine este să se
apeleze la un psiholog . Un profe-sionist va şti întotdeauna ce metode să aplice în
64
astfel de cazuri. Însă , Ńine foarte mult de voinŃa fiecăruia, de conştientizarea că fără
sănătate nici chiar munca nu poate fi continuată. Dar bornout-ul, este acesta o
fatalitate sau poate fi prevenit şi ameliorat? Unii autori consideră burnout-ul ca
fiind o fază finală a stresului, care nu mai poate fi gestionat. Psihologii au pus acest
fapt pe baza vulnerabilităŃii personale, interpretându-l ca pe un fenomen
necontrolabil.AlŃi autori susŃin că dacă burnout-ul este determinat de diferite cauze,
acestea trebuie să aibă şi soluŃii care să le Ńină sub control. Sigur, nu pot fi
imaginate soluŃii absolut miraculoase dar sepoate insista pe: gestiunea
corespunzătoare a resurselor umane (prin programe de recrutare, examene de
selecŃie, întreŃinere cu angajaŃii, pentru a depista dificultăŃile muncii etc),
optimizarea relaŃiilor de muncă, intervenŃii asupra conŃinuturilor şi organizării
sarcinilor (Zlate, 2007, p. 617).
4. Concluzii
Vechii greci ne-au lăsat de câteva milenii îndemnurile lor cu privire la
cumpătare. Job burnout-ul este tot ce poate fi mai necumpătat, conform unor
standarde oneste. Este un exces de investiŃie, de energie şi talent, care riscă să ne
dezechilibreze viaŃa în ansamblu. Este o înrobire care riscă să ne transforme în
roboŃi (spre fericirea angajatorilor noştri, care nici ei, însă, nu sunt protejaŃi de
flagel), în mici automate mereu pe punctul de a-şi epuiza bateriile. Un leac sigur ar
fi să ne întoarcem la visele din tinereŃe, când ne dorim o familie, copii, siguranŃă
financiară care să-Ńi permită să călătoreşti, concedii în locuri exotice.
Echilibrul dintre viaŃa personală şi cea profesională este din ce în ce mai
greu de obŃinut sau de păstrat . Cei mai pasionaŃi de munca pe care o fac riscă să
uite unde se află graniŃa dintre timpul alocat serviciului şi cel destinat relaxării sau
petrecerii timpului cu familia. DependenŃa de muncă poate fi tratată, atâta timp cât
este conştientizată.
Bibliografie
1. Băban, A., (1998), Stres şi personalitate, Presa Universitară Clujeană,
Cluj-Napoca;
2. Freudenberger, H., (1974), “Staff Burnout”, Jurnal of Social Issues, 30,
pp. 159-165;
3. Golembiewski, R., T., Munzenrider, R., (1984), Phases of Bunrout:
Developements in Concepts and Applications, Praeger, New-York;
4. Greenglass, E., -R., (2001), “Proactive Coping, Work Stress and
Burnout”, The Journal of the International Stress Management Associations, 13,
pp. 5-8
5. Hofboll, S., E., (2001), “The influence of Culture, Community, and the
Nested-self in the Stress Process: Advancing Conservation of Resources Theory”,
Applied Psychology: An International Review, 50 (3), pp. 337-421;
65
6. Ito, J., K., Btotheridge, C., M., (2003), “Ressources, coping strategies,
and emotional exhaustion: a conservation of resources perspective”, journal of
Vocational Behavior, 63, pp. 490-509;
7. Lazarus, R., S., Folkman, S., (1984), Stress, Appraisal, and Coping,
Springer Publishing Company, New-York;
8. Leiter, M., P., Schaufeli, W., (1996), “Consistensy of the burnout
construct across occupations”, Anxiety, Stress and Coping, 9, pp. 229-243;
9. Maslach, C., (1976), “Burnoud-out”, Human Behavior, 9 (5), pp.16-22
10. Miclea, M., (1997), Stres şi apărare psihică, Presa Universitară
Clujeană, Cluj-Napoca;
11. Pitariu, H., D., (2003), “Stresul profesional la manageri: corelative
ale personalităŃii în contextul tranziŃiei socioeconomice din România”, Revista de
psihologie organizaŃională, vol. III, nr. 3-4;
12. Zlate, M., (2007), Tratat de psihologie organizaŃional-managerială,
vol. II, Editura Polirom, Bucureşti;
13. http://www.askmen.ro/Ocupatie_workaholic-a250.html
14. http://www.cariereonline.ro/index.php/articles/Dependenta_de_muncă
15. http://urbanreality.wordpress.com/2007/08/15/dependenta-demuncă
ÎNCREDEREA ÎN ORGANIZAłIE ŞI ÎN MANAGER
Delia Mariana Ardelean* Simina Gherasim-Ardelean*

*Universitatea de Vest „Vasile Goldiş”Arad, Facultatea de Psihologie şi StiinŃe ale
EducaŃiei filiala Baia Mare, Str. Culturii nr. 11, tel. 0262-213302, **Universitatea “Babeş-
Bolyai” Cluj-Napoca, Facultatea de Psihologie şi StiinŃe ale EducaŃiei
Abstract
The specialty literature was preoccupied in the last years more and more with
what means the belief in the organization and its implications on employees and implicit on
companies. The interpersonal confidence is a psychological feature that has developed in
time as a result of exchangeable social process. Building the confidence is an activity that
can take away a series of emotional and interpersonal obstacles, so that it allows members
of the group to sewer their energy on the task of labor on which they want to accomplish.
Therefore, the role of the manager, who is preoccupied to achieve good results for the
company, is to develop the confidence of his employees in the organization, this thing being
a path towards increased earnings. In this paper we will refer to the familiar actors who
work together as part of the same organization.
Keywords: confidence in the organization, confidence in the manager, confidence
pattern, satisfaction of labor, affection for organization, communication.
66
1. Introducere
De-a lungul anilor, încrederea formată în cadrul interacŃiunilor sociale s-a
bucurat de un real interes din partea specialiştilor din diferite arii de studiu, fiecare
abordare a problemei făcându-se din unghiuri de cercetare diferite, ce aduc cu sine
specificul disciplinei din care îşi trag rădăcinile.
Pentru început, vom prezenta o scurtă trecere în revistă a modului de
abordare a acestui construct în literatură, putând observa un efort redus de a unifica
toate perspectivele de cercetare pentru a înŃelege rolul crucial pe care încrederea îl
joacă în procesele sociale (Tyler & Kramer, 1996). Worchel (1979) şi felul în care
reuşeste să creioneze un profil al cercetărilor existente pe acest subiect. Totodată
vom arăta modul în care este văzută încrederea de teoreticieni din varia domenii.
Teoreticienii din domeniul personalităŃii văd încrederea ca un atribut al diferenŃelor
individuale de personalitate şi o conceptualizează drept o credinŃă, expectanŃă sau
sentiment puternic înrădăcinat în personalitatea fiecărui individ. Sociologii şi
economiştii percep încrederea ca un fenomen instituŃional, ce se dezvoltă fie în
cadrul unei instituŃii, fie între instituŃii diferite. Ultima categorie, cea a lui Worchel,
include studiile de un real interes pentru noi şi anume, studiile din domeniu
psihologiei sociale, care îşi îndreaptă atenŃia asupra tranzacŃiilor interpersonale
dintre indivizi, atât la nivel interpersonal, cât şi la nivel de grup.
În lucrarea de faŃă acentul va cădea asupra perspectivei psihologice, lăsând
pentru cercetătorii din alte domenii studierea amănunŃită a celorlalte abordări.
Deoarece se poate dezvolta atât în cadrul relaŃiilor informale (ex: de prietenie), cât
şi a celor formale (ex: de muncă), ne vom restrânge aria de cercetare aupra
mediului organizaŃional, unde încrederea ocupă un rol extrem de important.
2. Metode de cercetare
2.1. Studierea şi definirea încrederii
Literatura de specialitate s-a preocupat în ultimii ani, tot mai mult de ceea
ce înseamnă încrederea în organizaŃie şi de implicaŃiile pe care le produce asupra
angajaŃilor şi implicit, asupra companiilor. Studierea încrederii în mediul muncii a
devenit atât de importantă, datorită iminentelor schimbări organizaŃionale (Jakson
& Alvarez, 1992), precum cererile din ce în ce mai des întâlnite de a lucra în echipe
eterogene, alcătuite din membrii cu provenienŃă socio-culturală diferită. Încrederea
organizaŃională este văzută ca un mecanism de control organizaŃional, o
alternativă la autoritate (Bradach & Eccles, 1989 sau un punct de start în
rezolvarea problemelor unui grup de muncă (Malnight 1989). Încrederea poate fi
înŃeleasă şi ca o modalitate de a supravieŃui crizelor organizaŃionale (Mishra,
1992) sau ca un factor esenŃial care permite diverse forme de acceptare a riscului,
în orice sistem social (Luhman, 1988). Încrederea, după cum am arătat anterior,
este un element important în studiile din domeniul psihologiei muncii şi
organizaŃionale, unii cercetători susŃinând că ar sta la baza funcŃionării unei
organizaŃii (McAllister, 1995), fiind un prerechizit critic pentru dezvoltarea
67
angajaŃilor, dar şi a companiei, implicit. Un angajat care are încredere în şeful său
va deveni mai întreprinzător în comportamentul său de muncă (Costigan et al.,
2006). Acest lucru înseamnă o creştere a asertivităŃii, a iniŃiativei în rezolvarea de
probleme, a energiei pentru muncă sau a creativităŃii. Încrederea interpersonală
dezvoltată între manager şi subordonat este de un real interes în psihologia muncii,
datorită consecinŃele acesteia: performanŃa angajaŃilor, satisfacŃia acestora cu
munca, ataşamentul sau loialitatea acestora faŃă de organizaŃie (Caudron, 2002;
Dirks & Ferrin, 2002; Staw, 1997). Multe companii vor să manipuleze nivelul de
încredere al angajaŃilor, folosindu-se de o serie de acte, contracte (Jensen &
Meckling, 1976; Sitkin & Bies, 1994; Williamson, 1975) însă aceste remedii s-au
demonstrat a fi impersonale şi ineficiente (Argyris, 1994; Granovetter, 1985; Sitkin
& Roth, 1993).
Încrederea interpersonală este o trăsătură psihologică care se dezvoltă în
timp, ca rezultat al procesului de schimb social (Browner et al., 2000; Curall &
Judge, 1995; Hosmer, 1995; Kramer & Tyler, 1996), aşa cum am arătat anterior. În
stadiile timpurii ale formării încrederii, indivizii implicaŃi în relaŃii diadice de
schimb sunt mai rezervaŃi în privinŃa partenerilor lor. Accentul cade pe
autoprotejare, riscul pe care şi-l asumă fiecare individ fiind unul calculat. Aici,
încrederea este una calculată (Lewicki & Bunker, 1996), părŃile aflându-se într-o
continuă evaluare a costurilor şi beneficiilor rezultate în urma schimbului.
Încrederea poate fi zdruncinată de orice comportament care sugerează o posibilă
consecinŃă negativă (Graen et al., 1995). Când indivizii încep să fie mai
confortabili unii cu alŃii, nivelul de încredere interpersonală avansează. Membrii
diadei încep să se cunoască mai bine, nivelul de acceptare al riscului fiind acum
mai ridicat. Unii autori vorbesc aici de o formă a încrederii ce are la bază
cunoştinŃe pe care fiecare membru implicat într-o relaŃie de schimb le are despre
celălalt (Lewicki & Bunker, 1996). Când membrii diadei sunt pe deplin ataşaŃi unul
de altul, încrederea dezvoltată este caracteristică unei relaŃii de parteneriat. La acest
nivel, a avea încredere în celălalt înseamnă, în termenii LMX, o relaŃie înalt
calitativă. Schimbul dinte manager – angajat este înŃeles ca o relaŃie de interacŃiune
între doi indivizi, în care unul reprezintă puterea, iar celălalt dependenŃa (Taylor,
1995). Această relaŃie de interacŃiune, dacă este de calitate, va avea ca şi consecinŃă
posibilă o performanŃă ridicată a angajaŃilor (Mayer & Davis, 1999; Robinson,
1996). Când managerul/ patronul se comportă atent cu angajatul, nu vor întârzia să
apară rezulate pozitive.
Cele mai multe organizaŃii se caracterizează printr-o structură ierarhică în
ceea ce priveşte importanŃa funcŃiilor deŃinute de angajaŃi. De aceea, înŃelegerea
modului de conducere şi a impactului acestuia asupra muncii angajaŃilor este de o
importanŃă covârşitoare pentru noi, ca cercetători dornici de a înŃelege atitudinile şi
comportamentul angajaŃilor la locul de muncă, dar şi pentru managerii dornici de a-
şi creşte profiturile. În cadrul unei organizaŃii care se doreşte a funcŃiona la cote
ridicate se va încerca formarea unor relaŃii înalt calitative între indivizi. RelaŃiile
dintre manager şi angajaŃi, caracterizate printr-un grad ridicat de interdependenŃă
68
au un impact considerabil asupra muncii personalului şi asupra companiei. Într-o

astfel de relaŃie fomală ne aşteptăm ca partea afectivă (ex: îmi place / nu-mi place)
să ocupe un rol secundar, şi fiecare individ să-şi analizeze partenerul din punctul de
vedere al calităŃilor pe care le posedă şi al intenŃiilor care transpar din acŃiunile/
inacŃiunile sale.
Deoarece a munci într-o echipă presupune interdependenŃă, iar angajaŃii
depind unii de ceilalŃi pentru a atinge obiectivele organizaŃionale, pentru buna
funcŃionare a lucrurilor este nevoie de un nivel ridicat de încredere între angajaŃi, a
acestora în manager şi implicit, în organizaŃie. Astfel, încrederea devine o
componentă importantă în mediul organizaŃional ce necesită a fi înŃeleasă pe
deplin. Aşa cum am amintit anterior, o bună relaŃie diadică între şef-subordonat,
care se presupune a fi caracterizată printr-un nivel ridicat de încredere, are ca
rezultat o performanŃă în muncă mai ridicată (Graen et al.,, 1982; Liden et al.,
1993), dar şi un nivel mai mare de satisfacŃie cu munca sau de angajament faŃă de
organizaŃie (Laurence, 2005, Mullen, 2005, Nystrom, 1990).
Cu toate că nu reprezintă subiectul lucrării de faŃă, trebuie să amintim că şi
alte teorii ale stilului de conducere şi-au propus să explice încrederea
interpersonală, în special cele care tratează problematica liderilor carismatici sau
transformaŃionali (House, 1976; Podsakoff, MacKenzie, Moorman, & Fetter, 1990;
Tan & Wee, 2002). Încrederea a fost văzută ca moderator al relaŃiei dintre stilul de
conducere şi o serie de consecinŃe organizaŃionale, precum cele amintite în
pragraful anterior.
Cu toate că interesul pentru acest subiect e crescut, pot fi observate o serie
de probleme în ceea ce priveşte studierea şi definirea încrederii. Dintre aceste
probleme amintim: multitudinea de definiŃii redundante ale încrederii, care au fost
inserate în acest subcapitol, confuzii în ceea ce priveşte antecedentele şi
consecinŃele acesteia şi lipsa de claritate în definirea încrederii şi a riscului. Prin
urmare, fiecare dintre aceste definiŃii ne asigură o descriere parŃială a ceea ce
identificăm a fi încrederea.
2.2. Modele ale încrederii
Studiile de specialitate prezintă mai multe modele ale formării încrederii,
însă, în lucrarea de faŃă, vom prezenta amănunŃit doar o parte dintre acestea, cele
care s-au impus în literatură. În continuare vom prezenta doar două modele
comprehensive şi cuprinzătoare ale încrederii. Astfel, putem vorbi despre un model
unidimensional al încrederii (Jones & George, 1998; Mayer et. al, 1995;
McAllister, 1995) şi un model bidimensional (Lewicki, McAllister & Bies, 1998)
al acesteia.
Modelul unidimensional al încrederii porneşte de la asumpŃia că încrederea
şi neîncrederea sunt constructe bipolare, opuse (Jones & George, 1998; Mayer et.
al, 1995; McAllister, 1995). Astfel, susŃinătorii acestui model, oferă o serie de
definiŃii pentru ceea ce numim a fi încrederea. Rousseau et. al (1998) susŃine că
încrederea e “o trăsătură psihologică care comprimă intenŃia unui individ de a
accepta vulnerabilitatea, bazându-se pe expectanŃe pozitive în legătură cu
69
comportamentele şi intenŃiile celeilalte părŃi”; Robinson (1996) vede încrederea ca

“expectanŃele, asumŃiile şi credinŃele unei persoane în legătura cu posibilitatea ca
acŃiunile viitoare ale altei persoane să fie în beneficiul sau cel puŃin nu în
defavoarea acesteia”, iar Mayer et. al, (1995) drept “dorinŃa unei părŃi de a fi
vulnerabilă la acŃiunile unei alte părŃi, care va săvârşi o serie de acŃiuni
importante, fără a Ńine seama de abilitatea de control şi monitorizarea a acesteia”.
Modelul unidimensional al încrederii presupune că încrederea este o
trăsătură multifactorială, care include factori cognitivi, afectivi şi comportamentali.
Astfel, o abordare de acest fel, se distanŃează de cercetările care vedeau încrederea
simplist, doar ca rezultat al procesului cognitiv. Componenta cognitivă presupune
existenŃa unui set de credinŃe şi judecăŃi despre capacitatea unei persoane de a fi
sau nu de încredere (Lewicki, 1996). Acest set de cogniŃii se declanşează doar în
situaŃii de risc (Mayer et. al, 1995), când nu putem şti cu certitudine cum se va
comporta persoana cu care noi intrăm în contact. După Mayer et. al (1995) cele mai
importante caracteristici care stau la baza judecăŃilor şi credinŃelor noastre despre o
persoană cu care interacŃionăm în mediul de muncă sunt abilitatea, bunăvoinŃa şi
integritatea. Componenta afectivă susŃine că între părŃile care interacŃionează la
locul de muncă, de exemplu, există şi o legătură emoŃională, care este cu atât mai
puternică cu cât relaŃiile interpersonale sunt mai strânse (Kramer et al., 1996).
Trebuie subliniat aici că emoŃiile experienŃiate în relaŃiile de încredere este posibil
să afecteze şi componenta cognitivă a încrederii (Lewis & Weirgert, 1985). Nu în
ultimul rând, componenta comportamentală presupune adoptarea unui
comportament de risc, ce are la bază expectanŃe (componenta cognitivă) şi emoŃii
(componenta afectivă) în legătură cu obiectul încrederii noastre (Mayer et. al,
1995).
Acest model descris mai sus vorbeşte despre opusul încrederii,
neîncrederea, pe care o vede ca pe o “îngrijorare în legătură cu modul celuilalt de
a se comporta ostil, jignitor, în detrimentul nostru” (Govier, 1994). Aici,
încrederea şi neîncederea sunt constructe bipolare, aflate în opoziŃie, astfel încât,
unui nivel scăzut de încredere îi corespunde un nivel ridicat de neîncredere (Stack,
1988).
Modelul bidimensional al încrederii susŃine că încrederea şi neîncrederea
sunt două noŃiuni distincte, care pot varia separat (Lewicki et al., 1998), chiar dacă
sunt compuse din aceleaşi dimensiuni: cognitivă, afectivă, comportamentală.
Potrivit acestui model, Lewitcki et. al (1998) defineşte încrederea ca “expectanŃe
pozitive în legătură cu comportamentul unei alte persoane” şi neîncrederea ca
“expectanŃe negative în legătură cu comportamentul celuilalt” şi Luhman (1979)
vede încrederea ca “o posibilitate de a scoate din considerare comportamentele
indezirabile ale cuiva”, iar neîncrederea ca “o posibilitate de a lua în considerare
comportamentele indezirabile ale celeilalte părŃi, cu scopul de a ne feri de
eventualele consecinŃe ale acestora”.
Potrivit acestei perspective, încrederea şi neîncrederea sunt văzute pe un
continuum, ce se întinde de la niveluri scăzute ale încrederii până la niveluri
70
ridicate ale acesteia. Astfel, cele două constructe sunt independente unul de
celălalt, deci nu se traduc unul cu ajutorul celuilalt, ca şi în primul caz. Ce
înseamnă acest lucru?
- un nivel scăzut de încredere înseamnă lipsă de speranŃă, lipsă de credinŃă, ezitare,
pasivitate;
- un nivel ridicat de încredere implică speranŃă, credinŃă, iniŃiativă;
- un nivel scăzut de neîncredere înseamnă lipsa fricii, absenŃa scepticismului şi a
cinismului şi monitorizare redusă;
- un nivel ridicat de neîncredere implică frică, scepticism, vigilenŃă, cinism
(McAllister et al., 2000).
Cele trei componente ale încrederii sunt aceleaşi cu cele prezentate în
modelul anterior. Astfel, şi aici componenta cognitivă susŃine importanŃa
caracteristicilor persoanei în care trebuie să avem încredere (ex: abilitate,
bunăvoinŃa, integritate), despre care vorbesc Mayer et. al (1995). Componenta
afectivă se referă la emoŃii, precum scepticism şi frică versus speranŃă şi credinŃă
(Lewicki et. al, 1998), iar componenta comportamentală la comportamente de
genul verificării, monitorizării, controlului sau nediseminării informaŃiilor
(Gillespie, 2003) în cadrul relaŃiilor de interacŃiuni dintre indivizi.
2. 3. Modelul lui Mayer et al. (1995):

În cadrul organizaŃiilor, în mod evident, managerii ocupă un rol central în
determinarea încrederii. Ei sunt cei care iniŃiază schimbările cele mai radicale,
desemnează sistemul de control (recompense, pedepse) şi controlează fluxul
informaŃional (Pfeffer, 1992), având un impact considerabil asupra formării
încrederii, prin comportamentul pe care îl au faŃă de angajaŃii şi prin caracteristicile
personale.
Cuvântul “încredere” derivă din cuvântul german “trost” care înseamnă
“confort” (Gibb, 1978), în termeni generali putând fi înŃeleasă ca “acŃiunea de a
(se) încrede şi rezultatul ei, sentiment de siguranŃă faŃă de cinstea, buna-credinŃă
sau sinceritatea cuiva”.
Zand (1972) susŃine că încrederea interpersonală se formează în
interacŃiunile ce au loc în procesele diadice, ca urmare a unei expectanŃe
generalizate a unui individ, că promisiunea verbală sau scrisă a unui alt individ,
este o afirmaŃie pe care se poate baza (Rotter, 1971), ea dezvoltându-se fie între
actori familiali, fie între actori necunoscunoscuŃi. În cazul în care vorbim despre
actori cunoscuŃi/familiari, încrederea apare ca un produs emoŃional, deoarece
familiaritatea actorilor afectează percepŃia unuia despre celălalt şi modul în care cei
doi se evaluează, diminuând aspectul raŃional al încrederii (Holmes, 1991). <Teoria
deciziilor comportamentale> sugerează că încrederea e parte a procesului raŃional
de luare a deciziei (Axelrod, 1984; Deutch, 1958; Deutsch & Krauss 1962; Loomis,
1959), mai degrabă decât o caracteristică de personalitate (Good, 1988). SituaŃiile
în care apare un comportament bazat pe încredere sunt acelea în care interesul pe
71
termen lung al actorilor implicaŃi este important (Pruitt & Kimmel, 1976) şi există
potenŃial pentru o comunicare de succes (Wichman, 1970). Când ne referim la
actori nefamiliari, care dispun de puŃine informaŃii unii despre alŃii, încrederea se
formează aşa cum ne arată <Teoriile dispoziŃionale> care spun că există o serie de
factori individuali, stabili, care predispun la a avea sau nu încredere. Aici,
încrederea este văzută ca o credinŃă stabilă, bazată pe extrapolarea experienŃelor
individuale din primii ani de viaŃă. Mai mult decât atât, puterea impactului
încrederii în comportamentul unui subiect este în funcŃie de noutatea situaŃiei cu
care persoana se confruntă. Astfel, cu cât noutatea e mai mare, cu atât influenŃa
dispoziŃiei spre încredere este mai mare (Rotter, 1967; Rooter, 1971). Fiecare din
aceste perspective aduce cu sine un unghi de vedere diferit asupra formării
încrederii.
Lucrarea lui Mayer et. al, (1995) permite o abordare complexă a încrederii
interpersonale (vezi figura 1). Pentru a putea înŃelege modelul propus de autori,
trebuie să pornim de la modul în care aceştia au definit încrederea. Astfel,
încrederea dintre doi indivizi este văzută ca “predispoziŃia unei persoane de a fi
vulnerabilă la acŃiunile unui alt individ”, care va săvârşi o serie de acŃiuni
importante, în lipsa controlului sau monitorizării din partea celeilalte persoane
implicate în schimb, susŃin autorii.
Realitatea ne arată că unele persoane sunt percepute ca fiind “mai de
încredere” decât altele. Ce le diferenŃiază pe cele dintâi de cei văzuŃi ca fiind mai
puŃin demni de încredere sunt cele trei caracteristici determinante ale unei persoane
de încredere, prezentate în cadrul acestui model: abilitatea, bunăvoinŃa şi
integritatea. Persoana faŃă de care trebuie să avem încredere trebuie să posede mai
multe caracteristici care să determine formarea acestei atitudini. Unii autori au
identificat un singur factor care duce la formarea încrederii (Strickland, 1958), alŃii
identificând până la zece factori (Butler, 1991). Cei trei factori identificaŃi de
Mayer et al. (1995) sunt prezenŃi în proporŃie considerabilă în studiile precedente,
find parte componentă a celor mai multe modele existente menite să clarifice acest
72
concept.
Fig. 2. 1 – Modelul încrederii (Mayer, Davis & Schoorman, 1995)
Fiecare dintre aceşti trei factori se referă la anumite caracteristici ale

persoanei faŃă de care simŃim încredere. Astfel, abilitatea se referă la un grup de
deprinderi, competenŃe şi caracteristici care permit unei persoane să aibă influenŃă,
într-un domeniu specific, după cum susŃine Zand (1972). Mai mulŃi autori au
considerat acest factor ca fiind important în determinarea încrederii: Cook & Wall
(1980), Deutsch (1960), Butler & Cantrel (1984). AlŃi autori au utilizat termenul de
competenŃă în loc de cel de abilitate (Lieberman, 1981) sau cel de expertiză
percepută (Hovland et al., 1953), asemănările dintre modul de înŃelegere a acestor
termeni fiind superpozabile. Al doilea factor la care fac referire Mayer et al.,
(1995), bunăvoinŃa, este măsura în care credem despre o persoană că are intenŃii
pozitive şi că este departe de a se comporta într-o manieră egocentrică, urmărindu-
şi doar propriul interes. Dacă un angajat consideră că managerul este atent la
interesele şi nevoile angajaŃilor săi, acest manager va fi considerat a fi binevoitor.
Mai mult chiar, dacă există bunavoinŃă, înseamnă că în cadrul unui schimb, a unei
interacŃiuni, o parte dă dovadă de ataşament faŃă de cealaltă parte, un exemplu
concludent în acest sens fiind relaŃia dintre un mentor şi protejatul său. Şi în alte
cercetări, bunăvoinŃa sau termeni similari ei (altruismul, loialitatea, intenŃia şi
motivaŃia persoanei) sunt amintiŃi (Buttler & Cantrel, 1984; Cook & Wall, 1980;
Deutsch, 1960; Griffin, 1967) ca fiind importanŃi în determinarea nivelului de
încredere interpersonală. Ultima caracteristică a unei persoane demne de încredere
este integritatea, care se referă la percepŃia unei persoane (ex: a angajatul) despre
73
aderarea celeilalte persoane cu care interacŃinează (ex: managerul) la un set de

principii pe care cea dintâi le găseşte acceptabile (Mayer et al., 1995). Atunci când
un set de principii al unei persoane îi ghidează acesteia acŃiunile, comportamentele,
acesta va fi definitoriu pentru înŃelegerea integrităŃii sale personale, susŃine McFall
(1987). Dacă vom accepta setul de principii al unei persoane, atunci o vom
considera ca fiind integră, susŃine acceaşi autoare. Lieberman (1981), Sitkin &
Roots (1993), Likewise & Butler (1991) au amintit la rândul lor în lucrările ai căror
autori sunt acest factor şi impactul lui asupra formării încrederii.
Mayer, Schoorman şi Davis (1995) susŃin că cele trei componente ale
încrederii sunt interrelaŃionate, fiecare putând însă varia independent una faŃă de
cealaltă, în funcŃie de context, şi de caracteristicile personale, fiecare element
contribuind la construirea unei perspective unice asupra încrederii. Astfel, de
exemplu, în unele situaŃii, abilitatea unei persoane va putea fi mai importantă decât
celelalte două caracteristici şi va avea un impact hotărâtor asupra nivelului
încrederii interpersonale.
Chiar dacă există modele diferite pentru explicarea încrederii în
organizaŃie şi în conducerea acesteia, modelul mai sus prezentat surprinde factorii
cei mai des întâlniŃi în literatura apărută pe acest subiect, însumând punctele de
vedere ale mai multor autori. Mai mult decât atât, acest model ia în considerare şi
propensitatea spre încredere a persoanei, dimensiune omisă din cadrul modelelor
anterioare, fapt ce-i sporeşte valoarea. Studiile arată că unii dintre noi suntem mai
predispuşi la a avea încredere în semenii noştrii, în timp ce alŃii nu. De exemplu,
unii indivizi tind a fi naivi şi cred în semenii lor fără a evalua circumstanŃele,
acurateŃea informaŃiilor primite de la alŃii, în timp ce alte persoane sunt cinice şi
suspicioase, punând sub semnul întrebării orice informaŃie pe care o primesc.
Această variaŃie individuală de a avea sau nu încredere în ceilalŃi este înŃeleasă ca o
trăsăură de personalitate (Rotter, 1967), într-o oarecare măsură transmisă genetic
(Katz & Rotter, 1969), fiind un mediator al relaŃiei dintre antecedentele încrederii
interpersonale şi încrederea interpersonală în sine. Luând în calcul acest lucru,
modelul de faŃă se detaşează de modelele care nu surprind acest factor important.
Pentru a fi şi mai comprehensiv, autorii acestui model şi-au propus să
dezambiguizeze termenul de risc, iar în acest sens, modelul analizat aici se doreşte
a fi o clarificare a rolului pe care încrederea interpersonală îl joacă în asumarea
riscului. Comportamentul de asumare a riscului presupune ca atunci când avem
încredere într-o persoană să crească probabilitatea de a forma o legătură afectivă cu
aceasta. Această legătură afectivă va îngădui un oarecare grad de vulnerabilitate şi
de risc faŃă de persoana cu care interacŃionăm. Încrederea se formează şi apare doar
în situaŃii de risc. În acest sens, mai mulŃi autori recunosc riscul ca fiind unul dintre
factorii importanŃi în determinarea încrederii (Coleman, 1990; Luhmann, 1988;
Lewis & Weigert, 1985), propunătorii modelului ce face obiectul analizei noastre,
definindu-l ca “percepŃia unei persoane cu privire la probabilitatea de a pierde sau
câştiga consideraŃia unei alte persoane, cu care se află într-un situaŃie de schimb”.
Cu alte cuvinte, încrederea există doar atunci când suntem dispuşi de a risca ceva.
74
Când avem încredere în cineva, îi atribuim acestuia putere asupra noastră

(Emerson, 1962). În mod natural, preferăm să evităm aceste situaŃii, când nu este
vorba de persoane cunoscute (familie sau prieteni), pentru a nu ne supune unui risc
ridicat în mod inutil. Datorită faptului că încrederea se formează şi dezvoltă
procesual susŃin că atunci când o persoană este implicată într-o relaŃie de schimb cu
altă persoană, aceasta va fi atentă, va evalua şi reevalua consecinŃele
vulnerabilităŃii sale anterioare, pentru a şti cum să se comporte în continuare. Dacă
vulnerabilitatea de care a dat dovadă până în acel moment în relaŃia cu cealaltă
persoană s-a demonstrat a avea consecinŃe pozitive, atunci va continua să se
comporte în acceaşi manieră ca şi până atunci.
Ca orice model pertinent şi modelul de faŃă ia în considerare rolul
contextului, care afectează atât cei trei factori determinanŃi ai încrederii, cât şi
consecinŃele acesteia. Autorii susŃin că şi atunci când nivelul încrederii (determinat
de: abilitatea, bunăvoinŃa şi integritatea persoanei) este constant, consecinŃele
specifice ale acesteia vor fi influenŃate de factori contextuali specifici, care diferă
de la organizaŃie la organizaŃie. În acest sens, unele studii şi-au îndreptat atenŃia
asupra situaŃiilor negative, de conflict, asupra incidentelor critice, tocmai pentru a
sublinia dependenŃa încrederii faŃă de context (Korsgaard et al., 2002).
În modelul prezentat mai sus, încrederea faŃă de o persoană se referă la un
referent specific, identificabil, un individ perceput ca acŃionând voluntar, susŃin
propunătorii acestei abordări. Astfel, în cadrul unei companii, conducerea este
alcătuită dintr-un grup de persoane identificabile, a căror acŃiuni au un impact
important asupra companiei, destul de uşor de identificat în cadrul organizaŃiilor cu
un număr mai redus de angajaŃi, susŃin Mayer et al., (1995). În general, managerul
firmei va fi persoana asupra căreia ne vom îndrepta atenŃia, fiind persoana cu drept
de decizie, control, recompensare şi pedepsire a angajaŃilor firmei.
Folosirea acestui model pentru înŃelegerea modului de dezvoltare al
încrederii interpersonale în cadrul schimburilor diadice dintre manager şi angajaŃi
este pe deplin susŃinută de o serie de cercetări, menite să demonstreze meritul
acestui model în clarificarea acestui subiect. În acest sens, Schoorman, Mayer şi
Davis (1996) studiază modul în care doctorii veterinari delegă sarcinile riscante
altor angajaŃi din spital (tehnicienilor). Rezultatele arată că delegarea sarcinilor
riscante este în strânsă legătură cu nivelul de încredere pe care doctorii îl au în
tehnicieni. Un alt studiu al acestor autori, de această dată longitudinal, în cadrul
unui lanŃ de restaurante, sugerează că un nivel ridicat al încrederii în manager
determină pe o anumită perioadă de timp o creştere în rândul vânzărilor şi în cel al
profitului net, chiar o rată mai redusă a intenŃiei angajaŃilor de a părăsi organizaŃia.
Acest model descris şi detaliat mai sus va fi baza de la care acest studiu îşi
propune să pornească pentru a studia realitatea, aşa cum se prezintă ea în cadrul
unei organizaŃiei
3. Rezultate şi discuŃii
3.1. ConsecinŃe ale încrederii în organizaŃie / manager
75
ConsecinŃele încrederii organizaŃionale au stârnit un interes crescut în

literatura de specialitate. RelaŃiile de încredere în cadrul unei echipe, a unui grup
temporar, a unei alianŃe strategice sau a unui parteneriat social sunt critice pentru o
colaborare de succes ( Lewicki et al., 1998).
O serie de studii arată că încrederea e (co)relaŃionată de exemlu, cu:
• performanŃa în muncă (Rotter, 1967; Dirks & Ferrin, 2002);
• competitivitatea mediului de muncă (Barney & Hansen, 1994) ;
• eficienŃa strategiilor noi implementate (Doney & Mullen, 1998);
• modului de coordonare managerială (McAllister, 1995);
• profitabilitatea şi succesul organizaŃiei (Tyler & Degoey, 1996);
• deschidere spre nou şi spre grup, locus de control intern, stimă de sine
(Frost et al., 1978);
• intenŃia de părăsire a organizaŃiei (Williams, 2002);
• comportamentul cetăŃenesc (Dirks & Ferrin, 2002).
3. 2. Încrederea ca determinant al performanŃelor profesionale
Problema încrederii ca determinant al performanŃei în muncă a angajaŃilor
a fost şi este un subiect interesant de tratat. Putem vorbi aici de două tipuri de
efecte pe care încrederea le poate avea asupra comportamentului organizaŃional,
deci implicit şi asupra performanŃelor în muncă ale angajaŃilor: efecte directe sau
indirecte.
Cu toate că încrederea este citată frecvent ca determinant al performanŃei
grupului, putem afirma că “acceptarea acestei teorii este incertă, deoarece nu
toate datele sunt culese prin intermediul unor cercetări empirice” (Kegan et al.,
1973). Este foarte important să subliniem faptul că, deşi putem afirma că
încrederea are efect asupra performanŃei, trebuie să fim precauŃi, datorită existenŃei
în acest sens a unor studii contradictorii. În general, efectele încrederii faŃă de
diferite comportamente de muncă sunt inconsistente. Cele mai promiŃătoare dovezi
par a se fi conturat în legătură cu comportamentul cetăŃenesc şi cu performanŃa
individuală (Dirks & Ferrin, 2001). În acest sens, putem aminti studii precum cel al
lui Golembiewski & McConkie (1975) sau ale lui Mathieu & Zajak (1990).
Însă, în funcŃie de particularităŃile contextului, încrederea poate opera atât
direct, cât şi indirect, având rol de mediator. Efectele indirecte ale încrederii pun
accent pe rolul de mediator al încrederii asupra: cantităŃii de energie investită în
sarcinile de muncă (Hackman & Morris, 1975), asupra nivelului de anxietate
resimŃit de angajaŃi sau a relaŃiei dintre motivaŃie – procese de grup – performanŃă
(Dirks, 1999). De exemplu, ultima relaŃie de mediere prezentată aici, susŃine că
grupurile cu niveluri ridicate de motivaŃie, în condiŃii de încredere crescută, îşi vor
canaliza eforturile spre obiectivele de grup, şi nu pe cele individuale – lucru ce
poate fi folosit în scop benefic pentru grup / organizaŃie.
Alte studii, contrar primei categorii, subliniază că încrederea ar avea efecte
directe asupra performanŃei grupului, dar şi asupra proceselor de grup. Amintim
aici lucrări precum cele ale lui: Oldham (1975), Rich (1997), Robinson (1996),
76
Kegan & Rubenstein (1973), Zaheer et al., (1997), etc. De un real interes pentru
noi este modelul propus de Rich (1997), deoarece tratează problema managerului
din domeniul vânzărilor, subliniind rolul acestuia de model, ce afectează
încrederea, satisfacŃia cu munca şi performanŃele profesionale ale angajaŃilor.
Premisa de la care porneşte acest model subliniază că “oamenii de vânzări nu se
nasc ca având succs, ci se formează în acest fel.” Aici, managerul are rolul de
modelator al comportamentului şi atitudinilor angajaŃilor săi. După cum afirma
Pacetta (1994) într-o lucrare de a sa “a fi un manager de succes presupune a da un
exemplu pozitiv angajaŃilor”. Procesul de modelare, frecvent discutat în literatura
de specialitate, de autori precum, Bandura (1977, 1986), Bass (1985), House
(1977) are scopul de a susŃine importanŃa existenŃei unui conducător competent,
care să faciliteze obŃinerea unor performanŃe înalte în muncă. Astfel, rolul de
model pe care şi-l asumă managerul afectează încrederea angajaŃilor în manager,
nivelul de satisfacŃie cu munca şi nivelul performanŃelor în muncă.
Construirea încrederii este o activitate ce reuşeşte să dea la o parte o serie
de obstacole emoŃionale şi interpersonale, astfel încât, să permită membrilor
grupului să-şi canalizeze energia asupra sarcinii de muncă pe care o au de
îndeplinit (Tyler & Kramer, 1996). AngajaŃii depind unii de ceilalŃi, fie în cadrul
aceluiaşi departament, fie între departamente diferite, pentru a atinge obiectivele
organizaŃionale. În acest sens, e nevoie de încredere între angajaŃi, dar şi de
încrederea angajaŃilor în manager, în întreaga conducere şi, implicit, în întreaga
companie.
MulŃi autori consideră că încrederea în manager este un subiect extrem de
important, chestionarele indicând că 40% din angajaŃii americani au încredere în
liderii lor (Human Capital Index, 2002; Caudron, 2002, Cooper şi Sawaf
1997).AlŃii discută că mai mult de 50% din timpul de lucru este risipid şi pierdut,
datorită unui nivel scăzut al încrederii în manager. Williams (2002) arată că unul
din motivele pentru care angajaŃii părăsesc organizaŃiile este lipsa de încredere în
şefii lor. Un alt studiu, cel al lui Tepper (2002), susŃine că cei care îşi păstrează
totuşi slujbele, în ciuda unei relaŃii precare cu şeful raportează un nivel mai scăzut
de satisfacŃie cu munca, dar şi de satisfacŃie în viaŃă.
4. Concluzii
SatisfacŃia cu munca se află în strânsă legătură cu încrederea în organizaŃie,
în managerul acesteia În acest sens, putem afirma că există o relaŃie pozitivă între
satisfacŃia în muncă, încrederea în organizaŃie şi angajamentul faŃă de organizaŃie
sau între satisfacŃie, încredere şi comunicare.Increderea în organizaŃie şi în
manager conferă angajatului siguranŃă, confort, loialitate faŃă de manager şi faŃă de
firmă, încredere, performanŃă şi putere de muncă.
5. Bibliografie
77
Axelrod, R. (1984), “The evolution of cooperation”, New York: Basic

Books, în “Straining for Shared Meaning in Organizational Science: Problems of
Trust and Distrust”, Academy of Management Review, Vol. 23, nr. 3. pp. 405-421;
Bradach, J. L, & Eccles, R. G. (1989), “Price, authorithy and trust: From
ideal types to plural forms”, Annual Reviwe of Sociology, Vol. 15, pp. 97-118
Coleman, J. S. (1990), “Relations of trust. In Foundations of Social
Theory.”, The Belknap Press of Harvard University Press, Cambridge, London, pp.
91-116, în Rosenhkranz, S. & Wetzel, U. “Is it Trust We Model? An Attemp to
Calculate the Non-calcutative”,
Emerson, R. M. (1962), “Power-dependence relations”, American
Sociological Review, Vol. 27, pp. 31-41.
Jakson, S. E., & Alvarez, E. B. (1992), “Working through diversity as a
strategic imperative”. În Mayer, R., Davis, J., Schoorman, D., “An integrative
model of organizational trust”, Academy of Management Review, Vol. 20, nr. 3,
pp. 709-734, 1995;
R. M. Kramer & T. R. Tyler, (1996), “Trust in Organization – Frontier of
Theory and Research”, Editura Sage Publication;
Lewicki, R. J., & Bunker, B., (1996), “Developing and maintaining trust
in work relationship”, în Bhattacharya, R., Devinney, T. M., Pillutla, M. M., “A
formal model of trust based on outcomes”, The Academy of Management Review,
vol. 23, pag. 459-472, 1998;
Lewicki, R. J., McAllister, D. J. & Bies, R. J. (1998), “Trust and distrust:
New Relationship and Reality”, The Academy of Management Review, Vol. 23,
nr. 3, pp. 438-458,
Luhman, N. (1988), “Familiarity, confidence, trust: Problems and
alternatives, în Kramer, M. R., & Tyler, R. T., (1996), “Trust in Organizations –
Frontiers of Theory and Research”, Sage Publication;
Mayer, R.C., Davis, J.H., & Shoorman, F.D., 1995, “An integrative model
of organizational trust”, Academy of Management Review, vol 20, pp 709-734;
Malnight, T. W. (1989), “GE- Preparing for the 1990s”, Boston: HBS
Case Services, în Kramer, M. R., & Tyler, R. T., (1996),
McAllister, D. (1995), “Affect – and cognition – based trust as foundation
for interpersonal cooperation in organizations”, Academy of Management
Journal,Vol. 38, pp. 24-59, în Dirks, K. T., “The Effects of Interpersonal Trust on
Work Group Performance”,Journal of Applied Psychology , Vol. 84, pp. 445-455,
McAllister, D., Lewicki, R. J., & Bies, R. (2000), “Hardball: How trust
and distrust interact to predict hard influencetactic use”, în Lewicki, R. J.,
Tomlinson, E. C. & Gillespie, N. (2006), “Models of Interpersonal Trust
Developement: Theoretical Approaches, Empirical Evidence and Future
Directions”, Journal of Management, Vol. 32, nr. 32, pp. 990-1023,
Mishra, A. K. (1992), “Organizational Responses to Crisis: The Centrality
of Trust”,
78
Rousseau, D. M., Sitkin, S. B., Burt, R. S., & Camerer, C.(1998), “Not so
different after all: A cross-discipline view of trust”, Academy of Management
Review, Vol. 23, pp. 393-404, în Lewicki, R. J., Tomlinson, E. C. & Gillespie, N.
(2006), “Models of Interpersonal Trust Developement: Theoretical Approaches,
Empirical Evidence and Future Directions”, Journal of Management, Vol. 32, nr.
32, pp. 990-1023,
Rotter, J. B. (1967), “A new scale for the measurment of interpersonal
trust”, Journal of Personality, Vol. 35, pp. 651-665; Rooter, J. B. (1971),“
Generalized expectancies for interpersonal trust”, American Psychologist, Vol. 26,
pp. 443-452; apud Rooter, J. B. (1980), “Interpersonal Trust, trustworthiness and
gullibility”, American Psychologist, Vol. 35, pp. 1-7, în “Straining for Shared
Meaning in Organizational Science: Problems of Trust and Distrust”, Academy of
Management Review, Vol. 23, nr. 3, pp. 405-421, 1998);
Sitkin, S.B. & Roth, N. L. (1993), “Explaining the limited effectiveness of
legalistic “remedies” for trust/distrust”, Organization Science, Vol, 4m pp. 367-
392, în R. Mayer, J. Davis, D. Schoorman, “An integrative model of organizational
trust”, Academy of Management Review, vol 20, pp 709-734;
Sitkin, S. B. & Bies, R. J. (1994), “The legalization of organizations”, în
R. Mayer, J. Davis, D. Schoorman, “An integrative model of organizational trust”,
Academy of Management Review, vol 20, pp 709-734;
Zand, D. (1972), “Trust and managerial problem solving”, Administrative
Science Quaterly, Vol. 17, pp. 229-239, în Dirks, K. T., “The Effects of
Interpersonal Trust on Work Group Performance”,Journal of Applied Psychology ,
Vol. 84, pp. 445-455.
POLITICA MONETARĂ ÎN CONTEXTUL ACTUAL
Persida Cechin-Crista
Universitatea Europeană "Drăgan" din Lugoj, Facultatea de ŞtiinŃe Economice
Str. Huniade, Nr. 2, 350500 Lugoj, Timiş, România, Tel. 0256.359.198, Fax. 0256.359.200
ued@deu.ro
79
Abstract:
The monetary policy is one of the most important measures used by the state to
balance the economy and represented for a long time the main concern of many economists.
The monetary policy is an essential part of the economical policy, materialized in the
activities of the currency upon economy. Compared to the economical doctrine of the
political power that leads the country, the monetary policy shows from time to time shades
and differences, produced by internal and external politic – economical objectives of the
state’s policymakers.
Key words: monetary policy, fiscal policy, monetary aggregates
Keynesiştii (Precum Paul Samuelson, Franco Modigliani, James Tobin, Walter

Heller, Gardner Ackley) susŃineau că politica monetară, prin modificarea ofertei de
bani, poate influenŃa cererea agregată de bunuri şi servicii şi poate conduce, în acest
fel, la utilizarea completă a forŃei de muncă fără inflaŃie. În a doua jumătate a
secolului al XX-lea, acest lucru s-a dovedit eronat (ChiriŃă N., Scarlat E., 1998, p.49).
Ideea a fost fundamentată de J.M. Keynes, în 1936, prin lucrarea sa „Teoria
generală a folosirii mâinii de lucru, a dobânzii şi a banilor”, care a revoluŃionat
întreaga lume şi punea pe locul secund politica monetară, considerând mai eficace
politica fiscală.
Momentul primului şoc petrolier de la începutul deceniului al VIII-lea al
secolului trecut este cel în care teoriile keynesiste îşi pierd credibilitatea şi iau avânt
cele monetariste, susŃinute de economişti de prestigiu precum Milton Friedman,
Karl Brunner şi Alton Meltzer. În locul politicilor intervenŃioniste asupra cererii de
bunuri şi servicii, monetariştii recomandă reguli monetare care pot duce la
stabilizarea economiei. Ei consideră că autoritatea bancară are capacitatea de a
creşte masa monetară cu o rată anuală constantă, ceea ce va duce la stabilizarea
economiei la nivelul ratei naturale a şomajului.
Economia neoclasică propune teoria aşteptărilor raŃionale, conform căreia,
politicile monetare preconizate determină oamenii să-şi modifice comportamentul în
funcŃie de efectele anticipate şi, astfel, ele devin ineficiente.
Indiferent de curentul de gândire, pe termen scurt sau lung, abordată ca
instrument principal sau secundar, politica monetară a constituit pârghia prin care
autoritatea monetară, prin controlul asupra masei monetare, a influenŃat satisfacerea
nevoilor economiei, orientând evoluŃia acesteia în trei direcŃii (Friedman M., 1968):
• politica monetară poate preveni ca banii să devină ei înşişi o sursă majoră de
perturbare a economiei;
• politica monetară poate furniza un fundal stabil pentru economie;
• politica monetară poate contribui la anihilarea perturbaŃiilor majore din
sistemul economic rezultate din alte cauze.
Politica monetară are, ca principal strateg şi creator, banca centrală. Având

în vedere suprapunerea parŃială între politica monetară şi controlul ofertei de
80
monedă, politica monetară poate fi definită ca reunind ansamblul acŃiunilor care

influenŃează nivelul de activitate economică şi preŃurile prin intermediul volumului
şi costului monedei.
Altfel spus, politica monetară – componentă a politicii macroeconomice –
poate fi definită ca o acŃiune exercitată de autorităŃile monetare (banca centrală,
trezoreria) asupra masei monetare şi a activelor financiare, în vederea orientării
economiei pe termen scurt şi mediu. Politica monetară constă în ansamblul de
reglementări pe care banca centrală le impune celorlalte bănci, în vederea realizării
obiectivelor generale ale economiei naŃionale.
Instrumentarul folosit de politica monetară pentru a impune reguli de
acŃiune şi schimbări în economie cuprinde mecanismul rezervelor minime
obligatorii, mecanismul de refinanŃare, şi operaŃiunile pe piaŃa liberă (open-market).
Cu ajutorul acestor instrumente, banca centrală poate controla masa monetară în
circulaŃie în propria economie.
În perioada contemporană, formularea strategiilor monetare menite să
atingă obiectivele de stabilitate monetară, întâmpină şi dificultăŃi la nivelul
instrumentelor de care politica monetară dispune, şi anume: dubla Ńintă, divergentă,
a politicii monetare: baza monetară sau lichiditatea bancară; existenŃa şi menŃinerea
deficitelor bugetare, care generează probleme de finanŃare a acestora, influenŃând
direct costul creditului; redefinirea politicii monetare în condiŃiile accentuării
globalizării; gradul ridicat de particularitate a schemelor de intermediere etc..
Politica monetară rămâne un instrument eficace şi prin faptul că efectele
măsurilor adoptate în cadrul acesteia apar într-o perioadă mai scurtă decât în cazul
politicii bugetare, fiscale sau de venituri, ea este de competenŃa exclusivă sau
neexclusivă a băncii centrale, în funcŃie de independenŃa acesteia faŃă de guvern.
Stabilitatea preŃurilor - obiectiv final al politicii monetare

În ultimul deceniu, problema cu care s-a confruntat economia mondială a
fost reprezentată de creşterea generalizată a preŃurilor. Presiunile generate de
creşterea preŃurilor generează, la rândul lor, noi presiuni atât în plan monetar, cât şi
economic, politic, social. Astfel că, pe lângă faptul că generează distorsiuni la
nivelul preŃurilor, inflaŃia generează o erodare accentuată a economiilor,
descurajează investiŃiile, favorizând migrarea capitalurilor către activele care
generează venituri suplimentare reale sau, de cele mai multe ori în active
neproductive. Acest dezechilibru afectează puternic deciziile sectorului economic
privat în ceea ce priveşte realizarea de investiŃii, de economii şi chiar dezvoltarea
producŃiei, efectul final concretizându-se în reducerea nivelului producŃiei.
În ultimii ani economiile naŃionale şi-au reorientat politicile
macroeconomice în direcŃia asigurării stabilităŃii preŃurilor. Asigurarea stabilităŃii
preŃurilor a devenit astfel obiectivul fundamental de politică macroeconomică.
Luarea deciziei de a adopta o anumită strategie de politică monetară
depinde, în mare măsură de ceea ce poate genera, la nivelul economiei politica
monetară adoptată şi, nu în ultimul rând, de autoritatea de care dispune banca
81
centrală în economia respectivă. Este unanim acceptat faptul că în ultimii ani,

majoritatea economiilor sunt orientate în direcŃia asigurării creşterii producŃiei, pe
fondul reducerii ratei şomajului, toate acestea având la bază aplicarea unor măsuri
susŃinute de către economia vizată.
Argumentele aduse au la bază şi faptul că, de multe ori, măsurile de politică
monetară adoptate, pot să nu aibă efectul scontat tocmai ca efect al „inconsistenŃei”
acestora în timp. Ceea ce nu trebuie uitat este faptul că în condiŃiile în care se are în
vedere asigurarea stabilităŃii preŃurilor, sistemul monetar funcŃionează mult mai
bine, efectul, chiar dacă în timp, fiind cel al ridicării nivelului de trai al populaŃiei.
Dacă asigurarea stabilităŃii preŃurilor nu persistă, ceea ce înseamnă creşterea
inflaŃiei, societatea este afectată de nenumărate costuri economice.
Agregatele monetare - Ńinte intermediare

Întrucât banca centrală nu poate acŃiona în mod direct asupra nivelului ratei
inflaŃiei, după cum nici asupra nivelului activităŃii economiei reale, prin aceste Ńinte
intermediare se încearcă să se facă legătura între acŃiunea exercitată prin intermediul
instrumentelor de politică monetară în ceea ce priveşte atingerea obiectivelor pe
termen scurt ale politicii monetare – adică obiectivele operaŃionale, obiective ce pot
fi atinse în mod direct de autoritatea monetară – şi nivelul activităŃii economiei reale
şi inflaŃie.
Utilizarea agregatelor monetare ca obiectiv intermediar de politică
monetară, impun aplicarea unei politici monetare restrictive care să aibă în vedere
controlarea nivelului de creştere al agregatelor monetare, în scopul eliminării
excesului de lichiditate din economie, exces care conduce, în final, la reducerea
puterii de cumpărare a monedei naŃionale. Este unanim acceptat faptul că o inflaŃie
ridicată este însoŃită, în permanenŃă de o ofertă excedentară de monedă, care să
acopere creşterea susŃinută a nivelului general al preŃurilor.
Adoptarea ancorei monetare bazate pe controlul agregatelor monetare are la
bază teoria cantitativă reprezentată de ecuaŃia schimbului, potrivit căreia, pe termen
lung creşterea nivelului preŃurilor este determinată de creşterea înregistrată la
nivelul ofertei de monedă. Pentru aceasta, autoritatea monetară are obligaŃia de a
asigura un anumit nivel de creştere a masei monetare reprezentate de agregatul ales
pentru realizarea acestui obiectiv intermediar. În acest caz se ridică mai multe
probleme legate de:
– alegerea agregatului monetar reprezentativ (având în vedere diversitatea
acestora şi nivelul de agregare a elementelor ce le compun);
– stabilirea unui nivel de creştere a agregatului ales sau a unei benzi de fluctuaŃie
a ratei de creştere a masei monetare;
– stabilirea modalităŃii de gestionare a agregatului monetar stabilit drept obiectiv
intermediar de politică monetară.
Având posibilitatea să asigure un anumit nivel de creştere a ofertei de
monedă din economie, banca centrală dispune, astfel, de un ridicat nivel al
independenŃei politicii monetare, având astfel posibilitatea să reacŃioneze rapid în
82
condiŃiile manifestării de şocuri puternice la nivelul economiei naŃionale. Cu toate

acestea, o problemă importantă cu care se confruntă autoritatea monetară este cea
legată de stabilirea agregatului monetar optim care să permită atingerea obiectivului
final de politică monetară, deoarece acesta trebuie să fie relevant pentru economia
pe care o reprezintă şi, în acelaşi timp, prin influenŃarea lui, banca centrală trebuie
să aibă în vedere tocmai influenŃarea nivelului preŃurilor din economie, în sensul
asigurării stabilităŃii acestora. Ca atare, stabilirea că ancora monetară a politicii
monetare – controlul agregatelor monetare – este eficientă doar în condiŃiile în care
legătura dintre evoluŃia agregatului monetar vizat şi nivelul preŃurilor este
previzibilă, banca centrală este în măsură să asigure, pe baza instrumentelor de
politică monetară de care dispune la momentul respectiv, managementul eficient al
ofertei de monedă din economie. În condiŃiile actuale, caracterizate de puternice
inovaŃii în plan financiar, ca de altfel şi de informatizarea pieŃelor caracterizate de
un puternic proces de globalizare, legătura dintre cele două elemente (agregatul
monetar supus controlului şi nivelul preŃurilor din economie) este foarte greu de
previzionat.
łintirea cursului valutar

Economia de piaŃă presupune practicarea unui curs valutar flotant ce
impune stabilirea lui pe baza raportului cerere-ofertă, fie că este vorba de regimul de
curs independent (caz în care mecanismele pieŃei sunt cele care sunt singurele care
influenŃează cursul de schimb), fie că este vorba de regimul de curs administrat (caz
în care banca centrală intervine pe piaŃă în scopul influenŃării cererii şi a ofertei de
valută).
În condiŃiile în care se merge pe adoptarea regimului bazat pe Ńintirea
cursului valutar, banca centrală încearcă să asigure stabilitatea cursului valutar
nominal, prin intermediul utilizării instrumentelor proprii ce vizează, pe de o parte,
modificări la nivelul ratelor dobânzii practicate, iar pe de altă parte, pe baza
intervenŃiilor directe pe piaŃa valutară, intervenŃii menite să susŃină cursul valutar.
Adoptarea unui astfel de regim impune mai multe condiŃii:
– adoptarea mixu-lui de politici macroeconomice care să conducă la asigurarea
unui nivel scăzut al ratei inflaŃiei comparativ cu cea aferentă monedelor sau
monedei de care este „ancorat” cursul valutar al propriei monede;
– existenŃa unui nivel suficient al rezervelor internaŃionale care să permită
intervenŃii prompte pe piaŃa valutară;
– menŃinerea credibilităŃii externe a Ńării, inclusiv a stabilităŃii politice şi a
cadrului instituŃional şi legislativ care le influenŃează puternic pe primele.
Forma cea mai simplă a acestei strategii presupune „ancorarea” cursului
valutar al monedei naŃionale de una sau mai multe monede aparŃinând Ńărilor ce
prezintă un nivel redus al ratei inflaŃiei care să contribuie, în acest sens, la
diminuarea inflaŃiei şi în Ńara ancorată. Acest lucru se realizează, în fapt, prin
„importarea” inflaŃiei din Ńară sau Ńările cu care se face compararea. Principiul de
funcŃionare al acestui regim se bazează pe determinarea unui curs valutar fix, pe
83
baza raportării la valută de ancorare (sau coşul de valute). FaŃă de acest curs se pot
stabili şi marje de fluctuaŃie ale cursului valutar de piaŃă, vorbind despre aşa numitul
regim „exchange rate band” sau (crawling band). Banda de fluctuaŃie se determină
doar pentru cursul valutar oficial, cursul valutar de piaŃă flotând liber, intervenŃiile
băncii centrale manifestându-se doar în condiŃiile în care evoluŃiile pieŃei conduc la
o depăşire a acestor limite. În cazul bandei de fluctuaŃie, spre deosebire de exemplul
clasic, se realizează o reducere a fluxurilor speculative de capital, deoarece, prin
acordarea unui anumit grad de flotare liberă a cursului valutar incertitudinea privind
evoluŃia viitoare a cursului valutar de piaŃă creşte ceea ce asigură băncii centrale un
grad mai ridicat de autonomie în ceea ce priveşte elaborarea şi aplicarea politicii
monetare.
Cu toate acestea, utilizarea cursului valutar ca ancoră de politică monetară
prezintă şi anumite avantaje pentru Ńara beneficiară. În primul rând, obligă economia
respectivă să tindă către nivelul inflaŃiei manifestat la nivelul economiei cu care se
face comparaŃia (vorbind, după cum am mai precizat de un aşa numit fenomen de
import de inflaŃie, care este considerabil mai mică decât la nivelul economiei
vizate). Ceea ce mai este important de precizat este şi faptul că utilizarea unei astfel
de ancore asigură o reacŃie mult mai promptă din partea publicului, deoarece
anunŃarea unui anumit nivel al cursului valutar determină populaŃia la un anumit
comportament, cursul valutar fiind, în fapt, preŃul care evidenŃiază evoluŃia viitoare
a puterii de cumpărare a monedei naŃionale şi, implicit, soliditatea acesteia la nivelul
economiei.
Chiar dacă practicarea unui regim monetar bazat pe manevrarea cursului
valutar poate determina o creştere a credibilităŃii autorităŃii monetare, nu putem să
nu afirmăm că acest regim conduce, în acelaşi timp la reducerea autonomiei băncii
centrale în ceea ce priveşte adoptarea măsurilor de politică monetară; celelalte
variabile monetare trebuie determinate în strânsă corelaŃie cu respectarea fixităŃii
cursului valutar. Astfel că, automat şi celelalte variabile monetare vor fi legate de
variabile corespondente din Ńara cu care se face comparaŃia, modificarea acestora
din urmă generând importante modificări la nivelul primelor. Un alt posibil risc este
acela al adoptării unui curs valutar supraevaluat care, în timp, conduce la o erodare a
puterii de cumpărare a monedei naŃionale, deoarece economia reală nu poate susŃine
pe termen lung un astfel de curs.
Ancora implicită
Ancora implicită nu presupune anunŃarea publică a unei ancore. Exemplul
cel mai concludent este cel al SUA, care au ca scop al politicii monetare controlul
pe termen lung al inflaŃiei, fără a specifica anumite instrumente pe care să le
folosească în majoritatea cazurilor. Deoarece politica monetară are efecte întârziate
asupra venitului şi prin intermediul acestuia, asupra inflaŃiei decidenŃii nu trebuie să
aştepte ca inflaŃia să crească pentru a lua măsuri în vederea limitării ei. De aceea,
politica monetară trebuie să anticipeze evoluŃiile viitoare, luând în calcul influenŃele
84
sale întârziate. Această strategie, numită şi „acŃionează” (engl. just do it), nu are
transparenŃa celorlalte tipuri de regim de politică monetară, încrederea în ea fiind
dată doar de rezultatele practice obŃinute. Lipsa transparenŃei face ca răspunderea
decidenŃilor de politică monetară să fie limitată şi greu cuantificabilă (de exemplu,
acŃiunile FED sunt foarte rar judecate de Congres şi de populaŃie, deoarece nu există
posibilitatea comparării unor scopuri cu rezultatele obŃinute). Astfel, pot apărea
probleme legate de inconsistenŃa dinamică. Un alt dezavantaj major îl constituie
prevalarea opiniilor individuale în stabilirea acŃiunilor necesare. Oficialii FED-ului
îşi impun propriile opinii în adoptarea deciziilor de politică monetară. Dacă însă
înalŃii funcŃionari ai băncii centrale nu se bucură de încrederea populaŃiei şi a
agenŃilor economici, discreŃionismul permis de ancorele implicite poate fi nociv
pentru economie.
łintirea directă a inflaŃiei

FaŃă de alte strategii de politică monetară care urmăresc atingerea unei
inflaŃii reduse şi stabile prin atingerea unor Ńinte intermediare, Ńintirea inflaŃiei
urmăreşte Ńintirea directă a obiectivului final – rata inflaŃiei.
łintirea directă a inflaŃiei ca strategie de politica monetară a fost adoptată pentru
prima oară în anii ’90 ai secolului XX de Ńări dezvoltate ca Noua Zeelandă, Canada,
Marea Britanie şi Suedia. Aceste Ńări au ales această strategie ca urmare a
imposibilităŃii practicării Ńintirii agregatelor monetare, cursului de schimb sau a altei
Ńinte intermediare. În ultimii ani, Ńintirea inflaŃiei a fost adoptată şi de alte Ńări, chiar
şi în tranziŃie.
łintirea inflaŃiei este caracterizată prin anunŃarea publică a unei Ńinte de
inflaŃie oficiale şi prin asumarea explicită a stabilităŃii preŃurilor (o inflaŃie redusă şi
stabilă) ca obiectiv fundamental al politici monetare. łintirea inflaŃiei nu este o
metodă prin care să se reducă inflaŃia, ci mai degrabă o modalitate de monitorizare
şi ancorare a inflaŃiei la un nivel redus şi stabil, după ce s-au obŃinut succese în
dezinflaŃie.
În literatura de specialitate se promovează ideea că Ńintirea inflaŃiei impune
cel puŃin cinci componente care să asigure o bună implementare a ei:
- Stabilirea asigurării stabilităŃii preŃurilor ca obiectiv unic sau prioritar al politicii
monetare, fie pe cale constituŃională, fie prin angajamentul public al băncii
centrale.
Dacă avem în vedere obiectivele de politică monetară stabilite în cadrul
regimului de Ńintire a inflaŃiei, obiectivul prioritar trebuie să fie atingerea ratei
inflaŃiei specificate. Orice alt obiectiv poate fi urmărit doar dacă, prin realizarea lui
se ajunge la atingerea obiectivului prioritar. Ceea ce trebuie avut în vedere este
faptul că, de foarte multe ori atingerea mai multor obiective de politică monetară
poate genera „conflicte” între acestea, deoarece realizarea unuia se poate face prin
neîndeplinirea condiŃiilor celuilalt obiectiv. De aici, se disting două tipuri de
strategii de Ńintire directă a inflaŃiei: Ńintirea strictă a inflaŃiei, caz în care banca
centrală îşi cantonează întreaga activitate în jurul Ńintei inflaŃioniste pe care o are de
85
atins, şi Ńintirea flexibilă a inflaŃiei, caz în care banca centrală are în vedere şi alte
variabile macroeconomice: gradul de ocupare, cursul de schimb, nivelul creşterii
economice. În acest din urmă caz, banca centrală va urma, în fapt, o deflaŃie
graduală, care să nu conducă la afectarea echilibrului economic real sau al celui
extern (deprecierea masivă a propriei monede).
- Cuantificarea acestui obiectiv sub forma unei rate a inflaŃiei (singur procent sau
interval de variaŃie) ce urmează a fi atinsă dea-lungul unui interval de timp.
Cuantificarea Ńintei inflaŃioniste presupune luarea în considerare a mai
multor elemente:
-Intervalul pentru care se stabileşte Ńinta inflaŃionistă.
Determinarea acestuia depinde de condiŃiile economice specifice fiecărei
Ńări care adoptă Ńintirea inflaŃiei, deoarece se poate vorbi de o aplicare imediată a
Ńintei stabilite (în cazul în care economia respectivă înregistrează un nivel scăzut al
inflaŃiei) sau de o aplicare graduală, stabilindu-se, astfel, intervale de dezinflaŃie pe
parcursul mai multor ani (de regulă, doi ani) pentru fiecare interval stabilindu-se o
anumită Ńintă inflaŃionistă. O altă problemă legată de timp este cea a adoptării Ńintirii
inflaŃiei. Cum putem stabili că acesta este momentul favorabil adoptării unei noi
strategii de politică monetară?! Este greu de stabilit momentul optim, dar experienŃa
Ńărilor care deja au adoptat această strategie a arătat că Ńintirea inflaŃiei poate fi
adoptată în condiŃiile în care economia respectivă se află deja într-o perioadă de
reducere a inflaŃiei, autoritatea monetară dispune de credibilitate în rândul
publicului, dar şi de susŃinere din partea executivului, ceea ce face mult mai facilă
implementarea unei noi strategii.
-Indicele de preŃ pe baza căruia se determină Ńinta inflaŃionistă.
Chiar de la început toate argumentele sunt orientate în favoarea indicelui
preŃurilor de consum în defavoarea, spre exemplu, a deflatorului PIB sau a altor
indici de preŃ. Aceasta deoarece, trebuie recunoscut că puterea de cumpărare a
consumatorilor finali este evidenŃiată de indicele preŃurilor de consum (CPI), acesta
fiind mult mai aproape de public, cel care apreciază în fapt, evoluŃia nivelului
inflaŃiei. BineînŃeles, apar şi diferenŃieri în ceea ce priveşte stabilirea elementelor ce
compun CPI, procentul de dezinflaŃie acceptat în majoritatea cazurilor fiind de
aproximativ 2% pe an.
-Forma de exprimare a Ńintei: procent fix sau ca interval.
În ceea ce priveşte cuantificarea obiectivului, apar diferenŃieri de la
Ńară la Ńară, acestea presupunând, în sensul că, fie se stabileşte o Ńintă fixă (plafon)
(cazul Spaniei care avea stabilit un plafon de cel mult 3% anual), fie un interval în
care să se afle nivelul inflaŃiei pentru perioada analizată. O altă diferenŃiere apare şi
în ceea ce priveşte dimensiunea benzii de fluctuaŃie a inflaŃiei faŃă de nivelul central
urmărit. În principalele cazuri de aplicare a Ńintirii inflaŃiei (Noua Zeelandă, Canada,
Marea Britanie, Australia) banda de fluctuaŃie a Ńintei inflaŃioniste a fost cuprinsă
între 1% şi 3% anual (spre exemplu, Noua Zeelandă: 0% - 3%, Australia 2-3%,
Marea Britanie 1-4%).
- Asigurarea independenŃei băncii centrale în privinŃa instrumentelor utilizate
86
pentru atingerea nivelului stabilit al inflaŃiei.

Asigurarea stabilităŃii preŃurilor prin Ńintirea directă a inflaŃiei impune un
grad ridicat de independenŃă la nivelul băncii centrale în ceea ce priveşte aplicarea şi
conducerea politicii monetare. Acest lucru poate fi realizabil în condiŃiile în care
politica monetară se armonizează cu cea fiscală, banca centrală având astfel
posibilitatea de a utiliza în orice moment instrumentele de care are nevoie pentru a-
şi atinge obiectivele. În aceste condiŃii este nevoie ca politica fiscală să se ajusteze
în funcŃie de acŃiunile întreprinse la nivel de bancă centrală, „astfel încât să nu
pericliteze obiectivul de inflaŃie, ceea ce este echivalent cu absenŃa oricăror
simptome de dominantă fiscală:
- finanŃarea deficitului public direct de către banca centrală sau de către sistemul
bancar să fie redusă sau chiar inexistentă;
- guvernul să nu depindă de veniturile din senioraj;
- pieŃele financiare să fie suficient de dezvoltate pentru a permite tranzacŃionarea
instrumentelor de îndatorare publice sau private;
- nivelul datoriei publice să fie sustenabil”.
Toate acestea, vin o dată în plus, să impună politica monetară ca fiind pilonul
politicii macroeconomice, în jurul acesteia urmând a se concentra acŃiunea celorlalte
politici.
- Elaborarea şi aplicarea programului de politică monetară în condiŃii de
transparenŃă deplină.
În primul rând, prin stabilirea Ńintei inflaŃioniste banca centrală are
posibilitatea să comunice publicului larg nivelul inflaŃiei către care s-a orientat şi pe
care trebuie să-l asigure în perioada imediat următoare. Fie că se realizează prin
diverse materiale publicitare, fie că sunt anunŃate în diverse discursuri ale membrilor
conducerii băncii centrale, fie că este vorba de publicaŃii ale acesteia, toate au o
singură finalitate: comunicarea cu cei care sunt afectaŃi, în final de puterea de
cumpărare a monedei. Acestea conduc, mai departe, la consolidarea poziŃiei băncii
centrale pe piaŃă, generând o mai mare credibilitate a acŃiunilor întreprinse în
direcŃia asigurării stabilităŃii preŃurilor.
-O politică monetară este mult mai uşor percepută, înŃeleasă de către publicul larg.
În condiŃiile în care banca centrală publică Ńintele inflaŃioniste pe fondul
existenŃei unor previziuni în acest sens, publicul larg va putea mult mai uşor să
estimeze măsurile adoptate de banca centrală care au fost în putere să conducă la
menŃinerea stabilităŃii preŃurilor.
Aceste componente lasă totuşi loc pentru interpretări. Astfel, Banca Central
Europeană deşi are un obiectiv numeric de inflaŃie, acest obiectiv nu este foarte clar
şi mai mult, transparenŃa lipseşte în implementarea politicii sale monetare, astfel
încât nu se poate spune că Banca Central Europeană practică Ńintirea inflaŃiei
(Svensson, 2000). De asemenea, ElveŃia îndeplineşte cele 5 elemente pentru a fi o
Ńară cu Ńintirea inflaŃiei dar Banca Centrală a ElveŃiei susŃine că nu practică Ńintirea
inflaŃiei, argumentul invocat fiind acela că nu are definite aşa numitele clauze de
exonerare (engl. escape clauses), având astfel un angajament şi mai puternic pentru
87
stabilitatea preŃurilor în comparaŃie cu alte bănci centrale care practică Ńintirea

inflaŃiei.
În cazul Statelor Unite ale Americii, dilema dacă FED practică sau nu
„inflation targeting” este şi mai mare. FED-ul american a obŃinut cu succes o rată a
inflaŃiei stabilă şi redusă şi pare că stabilitatea preŃurilor este un obiectiv primar al
politicii sale monetare. O serie de economişti numesc strategia de politică monetară
a FED ca fiind o strategie „acoperită” (Mankiew, 2002), „implicită” (Goodfried,
2003), sau „eclectică” (Carare şi Stone, 2003) de Ńintire a inflaŃiei. Cu toate acestea,
dat fiind faptul ca FED nu are o Ńintă numerică explicită de inflaŃie, nu poate fi
caracterizată ca fiind o bancă centrală cu un regim clasic de Ńintire a inflaŃiei.
Din experienŃa practică şi teoretică de la nivel internaŃional, pentru a avea
succes, introducerea strategiei de Ńintire a inflaŃiei trebuie precedată de îndeplinirea
unor condiŃii esenŃiale. Acestea pot fi grupate în două mari categorii – cerinŃe
instituŃionale şi cerinŃe tehnice.
Astfel, cerinŃele instituŃionale sunt următoarele:
Prioritatea absolută acordată obiectivului de stabilitate a preŃurilor şi
absenŃa unor alte obiective care ar putea fi contradictorii cu obiectivul primar.
Stabilitatea preŃurilor trebuie definită foarte clar ca obiectiv prioritar faŃă de alte
obiective cum ar fi creşterea economică, ocuparea forŃei de muncă sau deficitul de
cont curent. Cu toate acestea, alte obiective în afara inflaŃiei pot fi atinse dacă nu
intră în contradicŃie cu aceasta.
IndependenŃa băncii centrale, privită cel puŃin din punct de vedere al
utilizării instrumentelor de politică monetară pentru a atinge Ńinta de inflaŃie. Astfel,
această independenŃă înseamnă în primul rând faptul că banca centrală nu finanŃează
deficitul bugetar (lipsa dominanŃei fiscale în general), nu este obligată să asigure un
cost redus al datoriei publice sau să apere un anumit nivel al cursului de schimb. De
asemenea, nu trebuie să existe presiuni din partea Guvernului care să oblige banca
centrală să susŃină creşterea economică în aşa fel încât să intre în contradicŃie cu
atingerea obiectivului de inflaŃie. Aceasta înseamnă că politica monetară trebuie să
se armonizeze cu celelalte politici economice ale Guvernului şi în special cu politica
fiscală.
Politica monetară trebuie să fie efectivă. Astfel, trebuie să existe o relaŃie
stabilă şi efectivă între instrumentele politicii monetare şi inflaŃie. Aceasta incumbă
existenŃa unui sistem financiar bine dezvoltat care să reacŃioneze la semnalele
politicii monetare. Succesul strategiei este condiŃionat şi de stabilitatea sistemului
financiar şi în special cel bancar, evitând astfel posibilitatea ca banca centrală să
sacrifice obiectivul de inflaŃie pentru a evita un risc de criză în sistemul financiar.
Sistemul financiar ar trebui să aibă un anumit grad de maturitate, dar experienŃa
arată că Ńintirea inflaŃiei poate avea succes chiar dacă pieŃele financiare nu sunt
suficient de mature.
ExistenŃa unui curs de schimb flexibil. InexistenŃa unui obiectiv de curs de
schimb este derivată din prioritatea stabilităŃii preŃurilor în cadrul Ńintirii inflaŃiei. În
cazul pieŃelor emergente, în care fenomenul de dolarizare/euroizare este foarte
88
ridicat, flexibilizarea cursului de schimb poate conduce la crize financiare, dat fiind
faptul că o depreciere ridicată a cursului de schimb poate cauza creşterea datoriilor
aferente creditelor în valută ale economiei, iar o apreciere a monedei naŃionale
adânceşte deficitul de cont curent.
TransparenŃa şi responsabilitate din partea băncii centrale. Aceasta este
esenŃiala în Ńintirea inflaŃiei şi poate fi obŃinută prin o comunicare bună cu publicul
în ceea ce priveşte obiectivele, instrumentele şi deciziile băncii centrale.
TransparenŃa şi responsabilitatea băncii centrale contribuie la creşterea credibilităŃii
acesteia care este esenŃială în ancorarea anticipaŃiilor inflaŃioniste ale publicului.
Pe de altă parte, cerinŃele tehnice pentru adoptarea Ńintirii inflaŃiei se referă
la următoarele aspecte:
Cine stabileşte Ńinta de inflaŃie. ExperienŃa internaŃională arată faptul că
Ńinta poate fi stabilită de banca centrală singură sau de Guvern sau de cele doua
instituŃii în colaborare.
Definirea efectivă a Ńintei. Aceasta presupune alegerea unui indice de preŃ,
stabilirea unei Ńinte cantitative şi a unui interval de variaŃie acceptat şi a orizontului
de timp avut în vedere.
Alegerea indicelui de preŃ poate depinde de la Ńară la Ńară în funcŃie de
metodologiile de calcul a diverşilor indici de preŃ. Pentru Ńările în tranziŃie în care o
parte importantă a coşului de consum este reprezentat de preŃuri reglementate, Ńinta
de inflaŃie se poate defini şi în termeni de inflaŃie de bază sau netă (engl. core
inflation) care exclude aceste preŃuri reglementate care nu sunt sub controlul băncii
centrale. De asemenea, pot exista definiŃii în care inflaŃia de baza exclude preŃurile
volatile (cum ar fi preŃurile la alimente şi energie). Totuşi, definirea Ńintei în termeni
de „core inflation” are dezavantajul că acest indice de preŃ nu este prea uşor de
înteles de către public şi nu are o transparenŃă foarte ridicată aşa cum o are inflaŃia
totală masurată prin IPC. Pe de altă parte, alegerea Ńintei ca o inflaŃie „core” exclude
efectele de ordinul întâi pe care preŃurile reglementate le au asupra inflaŃiei dar nu
poate exclude efectele de rundă a doua (engl. second-roud effects) pe care le au
acele creşteri chiar şi asupra inflaŃiei de bază prin intermediul aşteptărilor
inflaŃioniste şi efectelor de propagare. Un dezavantaj al folosirii inflaŃiei de baza ca
Ńintă inflaŃionistă este acela că procesul de negociere a salariilor şi de stabilire a
preŃurilor din economie precum şi aşteptările inflaŃioniste se realizează pe baza
inflaŃiei totale.
Stabilirea nivelului Ńintei şi a benzii de fluctuaŃie. Punctul central al Ńintei de
inflaŃie este de regulă dependent de definiŃia stabilităŃii preŃurilor adoptată de banca
centrală. Este pe deplin acceptat ca stabilitatea preŃurilor reprezintă o inflaŃie
pozitivă (excluzând posibilitatea de deflaŃie care este cel puŃin la fel de dăunătoare
economiei ca şi inflaŃia), redusă şi stabilă. Dat fiind controlul imperfect asupra
inflaŃiei, de regulă Ńinta de inflaŃie poate avea o bandă de fluctuaŃie admisă în jurul
punctului central. Lărgirea benzii reprezintă un compromis între a alege o bandă
îngustă cu riscul de a fi depăşită ocazional sau o bandă largă care poate da un mesaj
negativ cu privire la angajamentul băncii centrale (Debelle, 1997). O bandă mai
89
largă poate lăsa spaŃiu de manevră băncii centrale în stabilizarea producŃiei ca

obiectiv secundar.
Orizontul de timp. Stabilirea orizontului de timp în care Ńinta va fi atinsă
depinde de nivelul iniŃial al inflaŃiei şi de durata mecanismului de transmisie a
politicii monetare. Atunci când există o diferenŃă mare între inflaŃia curentă şi
inflaŃia Ńintă, banca centrală stabileşte un orizont de timp de implementare de circa
doi ani.
Definirea clauzelor exoneratoare (engl. escape clauses). Nevoia clauzelor
exoneratoare derivă din posibilitatea apariŃiei unor şocuri mari în factori exogeni (de
regulă şocuri de ofertă) care sunt în afara controlului băncii centrale. Încercarea de a
aduce inflaŃia în Ńinta în cazul acestor şocuri poate cauza volatilitate ridicată atât în
producŃie cât şi în nivelul ocupării forŃei de muncă. Ca urmare, banca centrală nu va
răspunde la astfel de şocuri şi va fi exonerată de răspundere în acest caz. Aceste
şocuri pot fi de exemplu de forma unor deviaŃii majore în preŃurile internaŃionale ale
energiei, materiilor prime sau produselor agricole, sau în preŃurile reglementate şi
impozitele indirecte.
Asigurarea capacităŃii de prognoză a inflaŃiei prin construirea unor modele
macroeconomice adecvate. Dat fiind caracterul „forward-looking” al Ńintirii inflaŃiei
şi faptul că Ńintirea inflaŃiei este de fapt o Ńintire a previziunilor inflaŃioniste (engl.
Inflation forecast targeting), previzonarea cât mai acurată a inflaŃiei este hotărâtoare
în succesul Ńintirii inflaŃiei. Politica monetară trebuie să acŃioneze asupra
instrumentelor pe care le are dacă previziunea de inflaŃie este în afara Ńintei înainte
ca inflaŃia efectivă să iasă şi ea în afara Ńintei, astfel încât politica monetară să aibă
un caracter pro-activ. Astfel, cunoaşterea mecanismului de transmisie a politicii
monetare.
Îndeplinirea precondiŃiilor de Ńintire a inflaŃiei de către Banca NaŃională a

României
În luna august 2005 BNR a adoptat o nouă strategie de politică monetară -
Ńintirea directă a inflaŃiei. Aşa cum se desprinde din literatura de specialitate şi din
experienŃa practică la nivel internaŃional, pentru a avea succes, introducerea
regimului de Ńintire a inflaŃiei trebuie precedat de îndeplinirea unor precondiŃii, sus
menŃionate. În ceea ce priveşte îndeplinirea cerinŃelor instituŃionale şi tehnice de
trecere la Ńintirea inflaŃiei, BNR a îndeplinit cel puŃin parŃial cea mai mare parte a
acestora.
Banca NaŃională a României (BNR) consideră că strategia de Ńintire directă
a inflaŃiei este potrivită condiŃiilor macroeconomice în care se află România, reuşind
să-şi consolideze echilibrele macroeconomice şi în special – să reducă rata inflaŃiei
la un nivel cu o cifră (2004 fiind primul an după 1990 în care rata inflaŃiei a fost sub
10%). Pentru a pregăti trecerea la acest regim de politică monetară, în luna
noiembrie 2004 BNR a anunŃat o flexibilizare a cursului de schimb al monedei
naŃionale, condiŃie esenŃială pentru un regim de Ńintire a inflaŃiei. Astfel, problema
dezechilibrului extern (deficitul de cont curent) a trecut în sarcina celorlalte politici
90
economice, în special în sarcina politicii fiscale şi salariale. Obiectivele

intervenŃiilor pe piaŃa valutara vor fi în continuare de descurajare a eventualelor
intrări speculative de capital, favorizate de liberalizarea accesului nerezidenŃilor la
depozite în valută din aprilie 2005 şi de liberalizarea accesului nerezidenŃilor la
titluri de stat, la instrumente de piaŃă monetară şi derivative din 2006.
Din punct de vedere instituŃional, BNR a îndeplinit următoarele condiŃii:
• a statuat stabilitatea preŃurilor ca obiectiv fundamental al politicii monetare şi
BNR şi-a câştigat independenŃa atât de jure cât şi de facto în conducerea
politicii sale.
• cursul de schimb a devenit mult mai flexibil – din noiembrie 2004;
• sistemul financiar a devenit mult mai stabil în ultimii ani, prin întărirea
supravegherii şi reglementării bancare. Sistemul bancar, cea mai importantă
componenta a sistemului financiar, a cunoscut o ameliorare vizibilă în ultimii
ani, prin îmbunătăŃirea performanŃelor băncilor şi diminuarea riscului sistemic.
• existenŃa unui instrument eficace de transmisie a politicii monetare – în ultima
perioadă, canalul ratei dobânzii de transmisie a politicii monetare a devenit mai
puternic şi mai evident, deşi încă destul de ineficient dată fiind ponderea foarte
ridicată a creditelor în valută în total credite din economie (grad ridicat de
dolarizare/euroizare).
• De asemenea, canalul ratei dobânzii de transmisie a politicii monetare este
obturat şi de poziŃia de debitor net a BNR faŃă de sistemul bancar, dat fiind
excesul structural de lichiditate existent în piaŃa monetară pe care BNR trebuie
să îl sterilizeze. Cel mai puternic mecanism de transmisie a politicii monetare
pare a rămâne cursulul de schimb în special prin transmisia sa în inflaŃie (engl.
exchange rate pass-through) şi prin anticipaŃiile inflaŃioniste.
• transparenŃa şi credibilitatea – BNR şi-a crescut transparenŃa, îmbunătaŃindu-şi
comunicarea cu publicul (mai ales prin prezentarea Raportului asupra inflaŃiei
care reprezintă principalul vehicul de comunicare al băncii centrale în domeniul
Ńintirii inflaŃiei), iar credibilitatea sa a crescut ca urmare a progreselor obŃinute
în ultimii ani.
În privinŃa cerinŃelor tehnice, BNR şi-a ales indicele de preŃ pe care să-l
Ńintească şi anume IPC – indicele preŃurilor de consum. De asemenea, în a doua
parte a anului 2005 BNR a anunŃat banda de fluctuaŃie de +/-1% şi orizontul de timp
avut în vedere (orizontul de previziune a fost iniŃial de şase trimestre şi a fost
prelungit la opt trimestre la începutul anului 2006). În ceea ce priveşte capacitatea
de a prognoză inflaŃia s-au făcut progrese substanŃiale în ultima perioada, BNR
dezvoltându-şi un model structural al economiei româneşti cu asistenŃă din partea
FMI şi a altor bănci centrale, model care surprinde mecanismul de transmisie al
politicii monetare şi pe baza căruia se pot face previziuni pe termen scurt şi mediu.
Recent, BNR a început să dezvolte un model de echilibru general (engl. dynamic
stochastic general equilibrium model – DSGE) al economiei româneşti, care să
poată asigura consistenŃa necesară prognozelor şi care să poată răspunde cerinŃelor
91
unor analize macroeconomice pe termen mediu şi lung.

łinta de inflaŃie în România este stabilită în termeni de indice anual al
preŃurilor de consum (IPC), cu o bandă de toleranŃă de +/-1% şi cu Ńinte anuale pe
un orizont mai lung (iniŃial 2 ani). łinta este stabilită de comun acord cu Guvernul.
Deşi există o componentă importantă de preŃuri reglementate în IPC (cca. 21% din
coşul de consum), alegerea IPC în locul inflaŃiei de baza (engl. core inflation) este
justificată de transparenŃa şi disponibilitatea către publicul larg mult mai mare în
cazul IPC decât în cazul inflaŃiei de bază. De asemenea, IPC este calculat de către
Institutul NaŃional de Statistică care este un organism independent de bancă
centrală. InflaŃia de bază are un rol analitic şi este calculată de către BNR sub două
forme:
• CORE1=IPC-preŃuri reglementate (administrate);
• CORE2=CORE1-preŃuri volatile (legume, fructe, ouă şi combustibili);
• CORE2 ajustat=CORE2 – tutun şi băuturi alcoolice.
Clauzele exoneratorii (eng. escape clauses) au fost definite de BNR ca fiind:
• creşteri substanŃiale ale preŃurilor externe ale materiilor prime, surselor de
energie şi ale altor bunuri;
• calamităŃi naturale sau alte evenimente extraordinare asimilate, cu impact
inflaŃionist prin intermediul costurilor şi al cererii, inclusiv modificări
imprevizibile ale pieŃei produselor agricole;
• fluctuaŃii ample ale cursului de schimb al leului datorate unor cauze aflate în
afara fundamentelor economice interne şi a implementării politicii monetare a
BNR;
• abateri majore ale preŃurilor administrate de la programul de corecŃii anunŃat de
Guvern, atât în ceea ce priveşte amplitudinea acestora, cât şi respectarea
calendarului de aplicare propus;
• abaterea de la program a implementării şi a rezultatelor politicii fiscale şi a
celei a veniturilor.
Conform BNR (Raportul privind inflaŃia - Februarie 2008) scenariul de
bază al proiecŃiei curente plasează rata anuală a inflaŃiei la sfârşitul anului 2008 la
nivelul de 5,9%, cu 1,1 puncte procentuale peste limita superioară a intervalului de
variaŃie din jurul Ńintei de inflaŃie stabilite pentru anul curent (3,8%, +/-1 punct
procentual). Se prognozează reluarea dezinflaŃiei cu începere din trimestrul II 2008
şi reînscrierea ratei inflaŃiei în intervalul din jurul Ńintei începând cu trim.II 2009;
inflaŃia proiectată pentru finele anului viitor fiind de 3,9%.
Bibliografie
Baldwin R., Wyplosz Ch., 2004, The Economics of European Integration,
McGraw-Hill Education, UK;
ChiriŃă N., Scarlat E., 1998, Politici macroeconomice. Teorie şi aplicaŃii,
Editura Economică, Bucureşti;
Ciupagea C., Turlea G., Unguru M., 2005, Fundamentarea teoretico-
92
metodologică a evaluării consturilor şi beneficiilor integrării în Uniunea

Monetară Europeană, Centrul de informare şi documentare economică, Bucureşti;
Costică I., 2002, Uniunea Monetară, Editura ASE Bucureşti;
De Grauve P., 2003, Economic of Monetary Union, Oxford University
Press;
Friedman M., 1968, The Role of Monetary Policy, American Economic Review,
vol . 58, No.1 March);
Manolescu G., 1997, Politici economice. Concepte, instrumente,
experienŃe, Editura Economică, Bucureşti;
Mundell R., 1961, A Theory of Optimum Currency Areas, American
Economic Review, vol.51;
Silaşi G., 1998, Integrarea monetară Europeană între teorie şi politică,
Editura Orizonturi Universitare, Timisoara;
Trandafir N., Cechin – Crista P., Rada D., Blaj S., 2005, Elemente
Economice de specialitate, Editura Mirton, Timisoara.
ROLUL FONDURILOR DE GARANTARE A

CREDITELOR ÎN CADRUL SISTEMULUI FINANCIAR
NAłIONAL
93

Str. Huniade, Nr. 2, 350500 Lugoj, Timiş , România, Tel. 0256.359.198, Fax. 0256.359.200
ued@deu.ro
Abstract:
The process of Romania’s joining the EU from January 1 st, 2007 has hastened
the execution of the measures regarding Romania’s fulfilment of its commitments, due to be
carried out until the date of accession and has led to the adjustment of the legal frame and
of the institution, being completely compatible with the communitary aquis, on several
fields, placing great importance on the activities of the Guaranteed Loan Funds.
Keywords: Guaranteed Loan Funds, National Financial System
FuncŃionalităŃile fondurilor de garantare a creditelor Ńin cont de facilitarea

accesului de finanŃare a unor sectoare importante ale economiei naŃionale faŃă de
care instituŃiile de credit nu sunt atât de dornice să se expună (agricultura fiind
exemplul clasic în acest sens). Această funcŃionalitate trebuie cu atât mai mult
promovată dacă sunt implicate şi fonduri europene care prin fructificare pot susŃine
dezvoltarea economică.
Ca urmare a măsurilor privind activitatea de creditare desfăşurată de
instituŃiile financiar nebancare (OGR nr. 28 din 2006 privind reglementarea unor
măsuri fiscale, aprobată cu modificările şi completări prin Legea nr. 266 din 2006),
Fondurile de Garantare a Creditelor devin instituŃii financiar nebancare intrând
astfel sub autoritatea de reglementare şi supraveghere a Băncii NaŃionale a
României.
În scopul diminuării riscului din partea băncilor referitor la recuperarea
propriilor plasamente, precum şi a recuperării plasamentelor efectuate de clienŃii
băncii sub forma depozitelor bancare, în cadrul sistemului financiar naŃional, s-au
înfiinŃat şi sunt operante Fondurile de Garantare a Creditelor. Această componentă
a arhitecturii sistemului financiar reprezentată de Fondurile de Garantare a
Creditelor este formată din trei entităŃi:
• Fondul NaŃional de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderile Mici şi
Mijlocii (FNGCIMM);
• Fondul de Garantare a Creditului Rural (FGCR);
• Fondul Român de Garantare a Creditelor pentru Întreprinzătorii PrivaŃi şi
sprijinirea prin cumpărarea de active (FRGC).
Facilitarea accesului la finanŃare pentru Întreprinderile Mici şi Mijlocii

OGR 27 din 2006 pentru modificarea şi completarea Legii 346 din 2004
privind stimularea înfiinŃării şi dezvoltării întreprinderilor mici şi mijlocii, aprobată
cu modificările prin Legea 175 din 2006, a armonizat clasificarea şi definirea
IMM-urilor din România cu Recomandarea Comisiei Europene nr.2003/361/CE.
94
Întreprinderile mici şi mijlocii reprezintă un sector important al oricărei

economii. Ca număr, acestea deŃin o pondere dominantă în piaŃă. Conform unui
studiu al Comisiei NaŃionale de Prognoză, la sfârşitul anului 2005 sectorul IMM în
România era format din 529.450 entităŃi juridice, din care 199.906 cu statut de
microîntreprinderi; în 2005- 62,8% din numărul IMM-urilor au înregistrat profit iar
37,2% pierderi.
Totodată, IMM-urile contribuie într-o mare măsură la realizarea PIB-ului şi
angajează mare parte din forŃa de muncă. În ciuda dinamicii înregistrate şi a
importanŃei sectorului IMM pentru dezvoltarea economică, acestea se confruntă cu
numeroase probleme, în special accesul la finanŃare prin credite bancare. Conform
unui studiu al Comisiei Europene (CE) (SMEs and Access to Finance, Observatory
of the SMEs in Europe, the Commission, Februarie 2003), în Uniunea Europeană,
între 18% şi 35% din IMM-uri le-a fost refuzat un credit. Alt studiu al CE (SMEs in
Europe 2003, Raport pentru România, Observatory of the SMEs in Europe, the
Commission, iulie 2003) a arătat că, în România, principala sursă de finanŃare a
proiectelor noi este reprezentată de fondurile proprii, urmată de creditele bancare şi
la mare distanŃă, fondurile nerambursabile acordate de Guvern sau Uniunea
Europeană.
Într-un studiu al necesităŃilor IMM-urilor din România elaborat de AgenŃia
NaŃională pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii (2005), 37,5% din întreprinderile
intervievate au menŃionat, ca o necesitate deosebită extinderea sistemului de
garanŃii, un procent semnificativ înregistrându-se la nivelul IMM-urilor din
sectorul industrie şi energie, care, nu întâmplător, sunt şi cele care solicită şi cele
mai mari credite (Situatia necesităŃilor Întreprinderilor mici şi mijlocii din
România, AgenŃia NaŃională pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii, 2005).
La rândul ei, AECM (Association Européenne de Cautionnement Mutuel)
evidenŃiază principalele motive ale accesului anevoios la creditele bancare pentru
IMM-uri:
a) din punct de vedere structural, IMM-urile sunt mai riscante decât companiile
mari. Sunt mult mai sensibile la şocurile economice, având o capacitate de
absorbŃie a variaŃiilor mult mai scăzută decât a companiilor mari, ceea ce face ca în
special creditele pe termen lung să devină riscante;
b) din punct de vedere financiar, IMM-urile nu îşi pot susŃine cererea de credit cu
colateral, iar băncile sunt reticente în a accepta garanŃii personale;
c) costurile de monitorizare sunt relativ ridicate comparativ cu valoarea creditului
acordat;
d) legislaŃia este mai greoaie în ceea ce priveşte recuperarea datoriilor în caz de
faliment.
ExistenŃa fondurilor de garantare rezolvă unele dintre aceste probleme,
respectiv oferă garanŃii acolo unde nu sunt suficiente şi preiau din costurile de
monitorizare, această intermediere scăzând preŃul efectiv al unui credit. În plus,
fondurile de garantare pot oferi şi evaluare profesională a proiectelor, consultanŃă
IMM-urilor pentru managementul financiar, credite directe etc..
95
Modificările aduse Legii societăŃilor comerciale prin Legea nr. 441 din
2006 precum şi modificările Codului fiscal au avut un impact asupra dimensiunii şi
structurii sectorului IMM, aflat într-un proces accelerat de adaptare la noul mediu
de reglementare şi la presiunile competitive datorate integrării în piaŃa unică
europeană. Unele categorii de IMM-uri în funcŃie de domeniul de activitate sunt
afectate mai mult decât altele de noile reglementări cu impact specific cum ar fi
cele de protecŃia mediului, protecŃia consumatorilor şi igiena lanŃului alimentar sau
modificările sistemului fiscal pentru microîntreprinderi. Acestea necesită investiŃii
semnificative din partea IMM-urilor lăsându-le fără resursele necesare dezvoltării
de proiecte în contextul politicii de coeziune.
Canalizarea fondurilor acordate de guvern sau instituŃii financiare

internaŃionale către sectoare Ńintă
În 2002, gradul de absorbŃie a fondurilor structurale în Ńările candidate era
de 63%, acest procent scăzut înregistrându-se în special din cauza performanŃelor
slabe ale României şi Poloniei, care împreună aveau dreptul la 61,4 % din totalul
fondurilor disponibile (SAPARD, Annual Report, 2002). Unul dintre motivele
importante pentru această rată scăzută de utilizare a fost lipsa fondurilor proprii pe
care întreprinzătorii trebuiau să le aibă ca o completare la fondurile SAPARD,
ISPA (Instrumentul pentru Politici Structurale de Pre-Aderare) sau PHARE. Gradul
de absorbŃie a fondurilor europene a crescut ulterior în România, dar rămâne totuşi
foarte scăzut în comparaŃie cu alte Ńări (31,2% în august 2004). CofinanŃarea din
partea IMM este una din problemele cele mai spinoase ale capacităŃii de absorbŃie
în acest sector.
Implicarea în procesul de privatizare

La începutul anilor ’90, tranziŃia la economia de piaŃă a implicat nu numai
susŃinerea sectorului IMM-urilor, ci şi privatizarea unităŃilor economice deja
existente. În Ungaria, România şi Polonia, una dintre funcŃionalităŃile unor fonduri
de garantare, deşi una marginală, a fost garantarea creditelor prin care se
achiziŃionau acŃiuni la aceste companii în curs de privatizare.După cei 18 ani de
economie de piaŃă, importanŃa acestei funcŃionalităŃi a devenit nesemnificativă.
AsistenŃă pentru instituŃiile de credit

Această funcŃionalitate se poate considera secundară, în special în cazul
fondurilor de garantare constituite de instituŃiile publice sau de întreprinzători, a
căror misiune declarată este susŃinerea sectorului IMM. Totuşi, prin activitatea lor
de preluare a unei părŃi din risc, de monitorizare suplimentară a întreprinzătorului
şi a proiectului, fondul de garantare permite instituŃiilor de credit să îşi extindă
portofoliul de clienŃi într-un sector altfel greu accesibil datorită costurilor ridicate
(monitorizare şi provizionare).
96
Mecanisme de derulare a activităŃii fondurilor de garantare a creditelor

Prima variantă şi cea mai utilizată presupune analiza de către Fondurile de
garantare a fiecărei cereri de garanŃie, care vine din partea unei instituŃii de
credite partenere, dacă aceasta se vede în imposibilitatea de a acorda un credit
pentru un proiect fezabil din lipsa de garanŃii suficiente;
O a doua tipologie presupune că cererea vine direct din partea
întreprinzătorului înainte ca acesta să contacteze instituŃia de credit pentru
finanŃarea necesară;
Alte fonduri funcŃionează pe bază de portofoliu, fondul de garantare permite
instituŃiei de credit acordarea de garanŃii în numele său pentru toate
întreprinderile care îndeplinesc anumite condiŃii (de mărime, proiect, risc).
Deoarece în aceste scheme automate evaluarea proiectelor se face numai de
către instituŃiile de credit, fondul de garantare va suporta o pondere mai mică
din eventualele pierderi, faŃă de ponderea pe care o suportă în cazul schemelor
individuale. Pentru produsele şi serviciile oferite, fondurile de garantare pot
percepe comisioane anuale, în funcŃie de gradul de risc al proiectului implicat
în procesul de garantare şi în funcŃie de durata garanŃiei, cât şi comisioane de
evaluare a cererilor de garantare. Aceste comisioane au scopul de a acoperi
costurile operaŃionale ale instituŃie şi nu de a reflecta gradul de risc al garanŃiei
sau pentru a obŃine profit. Acest lucru relevă din faptul că majoritatea
fondurilor de garantare a creditelor sunt constituite la iniŃiative şi cu fonduri
ale autorităŃilor pentru a sprijinii finanŃarea unor entităŃi sau sectoare ale
economiei. O explicaŃie a acestui lucru ar putea fi faptul că majoritatea
fondurilor sunt constituite la iniŃiativa şi cu fonduri ale autorităŃilor pentru a
sprijini finanŃarea unor entităŃi sau sectoare ale economiei, iar în acest caz
interesul pentru obŃinerea de profituri este subsidiar.
Există diferenŃe între Ńări şi în ceea ce priveşte structura capitalului social
al fondurilor de garantare (Tabelul nr. 1). Acolo unde fondul de garantare este
susŃinut, majoritar sau nu, de instituŃiile publice, există în general o contra -
garanŃie, irevocabilă şi automată din partea statului. Această contra - garanŃie
creşte capacitatea fondurilor de garantare a creditelor de a se expune la risc, fără a
diminua din credibilitatea pe care o are în faŃa instituŃiilor de credit.
Totuşi, unii autori identifică riscul că aceste contra-garanŃii de la stat să fie
privite de unii debitori ca o subvenŃie indirectă iar consecinŃa să fie rată de
nerambursare crescută.
Tabelul nr. 1
Structura capitalului social al fondurilor de garantare
Capital
łara
social
FGC Camere de InstituŃii Alte AlŃi
Întreprin
comerŃ. de credit Ministere instituŃii acŃi-
-zători
OrganizaŃii SocietăŃi publice onari
97
IMM comerciale
Bürg.Bank Germania 60% 40%
AWS Austria 100%
Bürg.Ges. Austria 100%
SCMOB Belgia 100%
Sowalfin Belgia 62,5% 37,5%
KredEx Estonia 100%
SGR Spania 55% 4% 12% 0,1% 29%
Finnvera Finlanda 100%
Socama FranŃa 100%
Siagi FranŃa 100%
Hitelgar Ungaria 7% 30% 50% 14%
AVHGA Ungaria 7% 93%
Fedart Italia 90% 10%
Feder Italia 96% 3% 1%
Fincredit Italia 90% 10%
Federas Italia 100%
Confeser Italia 90% 10%
Invega Lituania 100%
Rural Fund Lituania 100%
SPGM-SCM Portugalia 12% 40% 48%
CMZRB Cehia 28% 72%
SZRB Slovacia 100%
FGCRural* România 99,99% 0,01%
FNGCIMM* România 100%
FRGC* România 84% 16%
Teskomb Turcia 100%
KGF Turcia 66% 17% 17%
Sursa: Douette 2003
*date pentru decembrie 2004
Pentru a-şi atinge scopul de susŃinere a finanŃării pentru entităŃile sau

sectoarele Ńintă, fondul de garantare trebuie să prezinte încredere pentru instituŃiile
de credit cu care colaborează. Diseminarea unei imagini amănunŃite a activităŃilor
şi rezultatelor, completată de un control riguros (atât intern cât şi extern) şi printr-o
reglementare şi supraveghere prudenŃială reprezintă elementele care ar putea
contribui la creşterea gradului de acceptare a garanŃiilor oferite de fondurile de
garantare a creditelor. Consolidarea încrederii sectorului bancar în aceste fonduri
este cu atât mai importantă cu cât garanŃiile angajate la nivel European ating sau
depăşesc de la 6 până la 10 ori fondurile proprii.
ExperienŃa diferitelor Ńări în domeniul reglementării şi supravegherii
fondurilor de garantare se caracterizează printr-o serie de trăsături cum sunt:
(1) Reglementarea şi supravegherea se bazează pe legislaŃia bancară chiar
dacă fondurile de garantare nu atrag depozite, ci folosesc resursele proprii în
activitatea desfăşurată. În aceste cazuri, legislaŃia reprezintă transpunerea naŃională
a Directivei 2000/12/EC. Principalele coordonate în exercitarea supravegherii se
referă la analiza managementului riscului, cu accent pe solvabilitate. Acest
98
indicator ce raportează fondurile proprii la activele ponderate la risc, este fixat la

minim 8%, dar nivelul minim poate fi şi mai restrictiv. Noul Acord de Capital
(Basel II) revizuieşte fundamental calibrarea şi ponderarea riscurilor, aducând
lămuriri care permit o mai bună evaluare a fondurilor de garantare şi de aici, o mai
largă acceptare a garanŃiilor de către instituŃiile de credit. Basel II lărgeşte aria
garanŃiilor acceptate şi precizează condiŃiile necesare acceptării acestor garanŃii.
(2) O a doua mare categorie privind reglementarea şi supravegherea
fondurilor de garantare are în vedere considerarea acestor entităŃi în grupa
instituŃiilor financiare nebancare.
(3) În sistemele în care guvernului i s-a conferit un rol important,
reglementările speciale dublează prudenŃa prin controlul realizat uzual de
Ministerul de FinanŃe. În Ungaria, AVHGA trebuie să depoziteze la Banca
Centrală 20 milioane EUR. O retragere a acestor depozite semnalează o problemă
de lichiditate a fondului de garantare. În Belgia (Sowalfin) şi în Lituania, statul
defineşte volumul garanŃiilor pentru care acceptă responsabilitatea financiară:
Sowalfin are un nivel maximal de 500 milioane EUR. INVEGA poate angaja statul
până la maxim 8.7 milioane EUR (cifre aferente anului 2003). În Slovacia, dacă
statul doreşte reducerea sau creşterea capitalului SZRB, trebuie să ceară autorizare
de la Banca NaŃională.Există un Comitet de Supraveghere responsabil cu buna
organizare a fondului de garantare, cu executarea planului de audit intern, cu
aprobarea raportului de audit extern. De asemenea, SZRB se supune legii bancare
în privinŃa responsabilităŃii financiare pentru garanŃiile date. Slovacia, Belgia,
Lituania stabilesc o valoare maximă a garanŃiilor acordate de un fond sub forma
unui plafon.
Practica a impus drept soluŃii pentru un control riguros şi eficient al
activităŃii Fondurilor de Garantare a Creditelor trei paliere distincte de
supraveghere:
- controlul intern exercitat de fiecare fond de garantare a creditelor în funcŃie de
normele proprii;
- controlul realizat de un auditor extern specializat;
- o supraveghere efectuată de autoritatea însărcinată în acest scop (autoritate
care poate fi o Bancă Centrală, Guvernul sau o instituŃie creată pentru
supravegherea IFN-urilor).
Modificarea Legii Bancare (OUG 99 din 2006 privind instituŃiile de
credit şi adecvarea capitalului), liberalizarea deplină a operaŃiunilor valutare
de capital de la 1 septembrie 2006 au demarat adoptarea normelor Uniunii
Europene pe piaŃa serviciilor financiare din România şi constituie premisele
unei creşteri semnificative a concurenŃei, inclusiv pentru diversificarea
instrumentelor de finanŃare şi garantare oferite de Fondurile de Garantare a
Creditelor.
Bibliografie
99
OrdonanŃa de Guvern nr. 27/2006 pentru modificarea şi completarea Legii

nr. 346/2004 privind stimularea înfiinŃării şi dezvoltării IMM, modificată prin
Legea nr. 175/2006;
OrdonanŃa de Guvern nr. 28/2006 privind reglementarea unor măsuri
financiar fiscale, aprobată şi completată prin Legea nr. 266/2006;
Pagina oficială a AgenŃiei de PlăŃi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit
(Programul SAPARD): www.sapard.ro.
INTENSIFICAREA COMPETITIVITĂłII FIRMEI

PRESTATOARE DE SERVICII PRIN ADAPTAREA
STRATEGIEI DE MARKETING LA EXPORT
Corina Grigorovici,
Universitatea Creştină „Dimitrie Cantemir”, Splaiul Unirii nr. 176, sector 4, Bucureşti, Fax:
(021) - 330.87.74, E-mail: corinagrigorovici@yahoo.com
Abstract
100
Services represent the fastest growing portion of the world economy, yet they are
still vastly underrepresented in the export packages of most countries. Services present
unique challenges that make exporting potentially more difficult and riskier than for goods
industries, yet they also offer huge untapped potential with very little research done in this
area. This study develops hypotheses regarding the exporting decisions of services
companies using the marketing strategies in view to increase their competitiveness.
Key words: competitiveness, marketing, export, strategy, challenges
1. Introducere
Firma de servicii se confruntă cu provocări unice în etapa de extindere în
străinătate. Natura distinctă a activelor firmei de servicii influenŃează opŃiunea
acesteia pentru un anumit mod de pătrundere pe piaŃa internaŃională. Serviciile
diferă de bunurile materiale prin prisma unor trăsături printre care se regăsesc
intangibilitatea ofertei, inseparabilitatea producŃiei şi a consumului, perisabilitatea,
gradul de concentrare al capitalului, etc. Dintre aceste variabile, inseparabilitatea şi
gradul de adaptare al serviciului la nevoile specifice ale consumatorului au fost
desemnate ca având cea mai mare importanŃă pentru internaŃionalizarea firmei de
servicii.
Când producŃia şi consumul serviciului se concretizează la intervale
diferite de timp, adică serviciul este separabil, firma de servicii poate opta pentru
export ca modalitate de internaŃionalizare şi, astfel, ea beneficiază de aceleaşi
posibilităŃi de expansiune internaŃională ca firmele industriale. Cu toate acestea,
serviciile inseparabile sunt limitate în spaŃiu datorită faptului că producŃia şi
consumul au loc simultan. Prestarea unor servicii inseparabile presupune prezenŃa
comercială a firmei în Ńara vizată în scopul punerii la dispoziŃia clientului a
serviciilor solicitate. În consecinŃă, inseparabilitatea serviciilor influenŃează decizia
firmei privind totalitatea resurselor pe care aceasta o va angaja în noua Ńară.
Pe de altă parte, natura subiectivă a percepŃiei serviciului poate, în multe
cazuri, semnifica că adaptarea serviciilor la nevoile specifice ale consumatorilor
devine un element principal în diferenŃierea unei firme de principalii săi
competitori. Astfel, Välikangas şi Lehtinen (1994) au statuat că serviciile
standardizate sunt servicii non-specializate care reclamă activităŃi de rutină şi
personal cu un nivel relativ redus al abilităŃilor tehnice, în opoziŃie cu serviciile
care sunt adaptate consumatorilor şi care necesită o mai mare flexibilitate şi
cunoaştere în vederea îndeplinirii obiectivelor. Acestea din urmă pretind schimbul
unei palete mai largi de informaŃii şi niveluri superioare de abilităŃi tehnice şi
analitice. Serviciile adaptate nevoilor consumatorilor sunt mai personalizate şi pot
reprezenta fundamentul unui real avantaj competitiv. Gradul de adaptare la
consumator poate condiŃiona gradul de control pe care compania doreşte să îl
exercite asupra operaŃiunilor internaŃionale pentru a evita riscul diseminării asociat
cu specificitatea serviciilor.
Exportul reprezintă una dintre cele mai comune modalităŃi de pătrundere
pe pieŃele internaŃionale. În consecinŃă, exportul şi modalităŃile sale de realizare au
101
făcut obiectul majorităŃii cercetărilor din sfera marketingului internaŃional (Aaby şi

Slater, 1989; Bilkey, 1978; Cavusgil şi Nevin, 1981; Douglas şi Craig, 1992;
Leonidou, 1995, 1998; Leonidou şi Katsikeas, 1996). Cu toate acestea,
„determinanŃii performanŃei la export se caracterizează, încă, printr-o colecŃie
fragmentată de cercetări contradictorii” (Zou şi Stan, 1998, p.333).
June şi Collins-Dodd (2000) argumentau că cercetările întreprinse, din
perspectiva exportului, au fost orientate către trei paradigme: paradigma bazată pe
resurse, paradigma probabilităŃii şi paradigma relaŃională. Paradigma bazată pe
resurse sugerează că activităŃile specifice firmei de servicii sunt determinante
pentru tendinŃa acesteia de a derula exporturi. În acest sens, cercetarea empirică a
studiat influenŃa mărimii firmei, experienŃei, competenŃelor acesteia şi strategiilor
de marketing asupra performanŃei exportului. Astfel, cercetătorii au ajuns la
concluzia că rezultatele studiilor empirice privind efectul strategiei de marketing şi
al altor variabile asupra evoluŃiei exporturilor de servicii şi performanŃei acestora
au fost inconsecvente şi fragmentate (Aaby şi Slater, 1989; Cavusgil şi Zou, 1994;
Styles şi Ambler, 1994; Zou şi Stan, 1998).
A doua abordare, paradigma probabilităŃii, consideră că variabile precum
sectorul de activitate şi condiŃiile pieŃei ar trebui să medieze influenŃa
caracteristicilor variate ale firmei, strategiilor şi/sau competenŃelor sale asupra
performanŃei exportului (Cavusgil şi Zou, 1994; Reid, 1987; Yeoh şi Jeong, 1995).
O strategie nu poate fi adoptată în orice context. Efectele caracteristicilor firmei de
servicii asupra performanŃei exportului sunt dependente de contextul specific al
acesteia.
Paradigma relaŃională este centrată pe reŃelele interacŃiunilor de afaceri şi
consideră expansiunea exportului ca fiind o dezvoltare secvenŃială a relaŃiilor cu
alte firme (Styles şi Ambler, 1994).
DiferenŃele între firme, din perspectiva mărimii acestora, sunt considerate a
fi o variabilă semnificativă care afectează direct sau indirect modalitatea de export
şi performanŃa (Aaby şi Slater, 1989). Această aserŃiune se fundamentează pe
presupunerea că anumite input-uri importante pentru export sunt indivizibile şi că
economiile de scară favorizează firmele mai mari.
Potrivit studiilor recente întreprinse asupra performanŃei exportului, în
general (Zou şi Stan, 1998; Aaby şi Slater, 1989) şi asupra relaŃiei dintre mărimea
firmei şi performanŃa la export, în special (Bonaccorsi, 1992), dimensiunea
organizaŃiei are efecte mixte asupra performanŃei. Aceşti autori conchid că relaŃia
dintre mărimea firmei şi performanŃă este, încă, o problemă controversată. În
studiul său, Moini (1995) a statuat că, în urma cercetărilor efectuate anterior, nu se
poate desprinde nici o concluzie definitivă privind conexiunea dintre mărimea
firmei şi performanŃa exportului.
Deşi cercetările empirice nu sunt concludente, anumite studii sugerează că
dimensiunea firmei este importantă (Moen, 1999). Rezultatele unei meta-analize
conduse de Chetty şi Hamilton (1993) au reliefat un impact pozitiv al mărimii
firmei asupra performanŃei la export. Majoritatea elementelor pozitive au fost
102
evidenŃiate în contextul aprecierii dimensiunii firmei prin prisma cifrei de afaceri,

în timp ce relaŃia negativă s-a manifestat atunci când numărul angajaŃilor a fost ales
ca etalon de apreciere a dimensiunii firmei.
În literatura de specialitate, nu există un consens în ceea ce priveşte
influenŃa experienŃei firmei în activitatea de export asupra performanŃei exportului.
Multe studii anterioare (Cavusgil şi Zou, 1994; Dominguez şi Sequeira, 1993;
Dean şi alŃii, 2000) au evidenŃiat o relaŃie pozitivă între competenŃele firmei şi
performanŃă, în timp ce Cooper şi Kleinschmidt (1985), Naidu şi Prasad (1994) au
apreciat că experienŃa în domeniul exportului se află într-un raport negativ cu
performanŃa exportului de servicii.
MotivaŃia de a exporta măsurată prin proactivitate versus reactivitate este
un predictor consecvent al performanŃei exportului. Potrivit lui Johnston şi
Czinkota (1982), exportatorii proactivi urmează strategii de marketing la export
mai unitare, sunt mai orientaŃi spre activităŃi imateriale şi înregistrează vânzări mai
mari comparativ cu firmele reactive.
June şi Collins-Dodd (2000) au conchis că cele mai de succes firme
exportatoare sunt cele care adoptă abordări proactive din perspectiva activităŃilor
orientate spre vânzări şi a celor axate pe informaŃie.
Exportul poate fi conceptualizat ca fiind o reacŃie strategică a
managementului firmei la influenŃa reciprocă a forŃelor interne şi externe ale
acesteia. Astfel, strategia şi performanŃa marketingului la export pot fi analizate în
contextul general al managementului strategic. În acest cadru, strategiile de
leadership prin costuri şi de diferenŃiere definesc modul în care o firmă dezvoltă un
avantaj în raport cu concurenŃii dintr-un sector de activitate.
Din momentul în care firmele încep să concureze pe pieŃele de export,
succesul exportului lor depinde de abilitatea de a dezvolta şi implementa strategii
competitive unice. Atunci când dezvoltă strategii de conducere prin costuri şi/sau
de diferenŃiere, aceste firme trebuie să asocieze avantajele comparative şi
competitive specifice locaŃiei, cât şi cele interne cu cerinŃele mediului extern în
care concurează. Firmele care urmăresc o strategie de diferenŃiere vizează crearea
unui serviciu pe care consumatorii îl percep ca fiind unic, ceea ce se realizează, de
obicei, printr-o serie de mijloace, precum imagine de marcă superioară, tehnologie,
service-ul clienŃilor sau servicii inovative (Miller, 1988). Strategia de leadership
prin costuri presupune oferirea către consumatori a unei valori comparabile cu cea
a altor servicii, dar la un cost mai mic. Această strategie poate asigura beneficii
peste medie deoarece firmele care adoptă leadership-ul prin costuri îşi diminuează
preŃurile pentru a se alinia la cele ale competitorilor, obŃinând, cu toate acestea, şi
un profit (Miller, 1988).
Strategia de marketing la export este modalitatea prin care o firmă
răspunde influenŃei reciproce a forŃelor interne şi externe în vederea atingerii
obiectivelor activităŃii de export. Variabilele strategiei de marketing la export se
referă, esenŃial, la serviciul destinat exportului, preŃul, distribuŃia şi promovarea
acestuia, ele contribuind, de altfel, la succesul activităŃii de export. În marketingul
103
internaŃional, se pune problema dacă strategia de marketing trebuie standardizată

sau adaptată caracteristicilor pieŃei străine (Cavusgil şi Zou, 1994; Shoham,1996).
Gradul de adaptare a marketingului versus standardizare depinde de caracteristicile
serviciului, sectorului, pieŃei, organizaŃiei şi mediului în care aceasta acŃionează
(Dean, Mengüç şi Myers, 2000).
2. RelaŃia dintre performanŃa exportului de servicii şi strategia de marketing

Mai multe studii au examinat relaŃia dintre performanŃa exportului şi
strategia de marketing şi, cu câteva excepŃii, au evidenŃiat o asociere pozitivă. Din
perspectiva serviciului, firmele cu o activitate intensă de export sunt dispuse să îşi
adapteze serviciile destinate exportului (Dominguez şi Sequeira, 1992). Mai mult,
Cavusgil şi Kipalani (1993), Christensen şi alŃii (1987) au subliniat că adaptarea
serviciului îmbunătăŃeşte performanŃa pe piaŃa iniŃială pe care firma pătrunde, dar
şi succesul intrărilor ulterioare pe diferite pieŃe. Exportatorilor lipsiŃi de experienŃă
le este mai facil să exporte servicii cu un grad sporit de standardizare.
Concluzionând, se poate afirma că adaptarea serviciului îmbunătăŃeşte performanŃa
exportului.
Adaptarea preŃului pare să aibă un efect asupra performanŃei doar atunci
când este superior preŃului intern şi acŃionează în detrimentul acesteia în situaŃia
opusă (Koh şi Robicheaux, 1988). Cooper şi Kleinschmidt (1985) au sesizat, de
asemenea, că strategiile orientate spre preŃ prevalau în cazul firmelor care furnizau
servicii în Ńările învecinate şi erau asociate cu o creştere şi orientare spre export
reduse. Presiunile puternice la nivelul preŃurilor pe pieŃele internaŃionale generează
o depreciere a acestora, ceea ce acŃionează în defavoarea performanŃei. Prin
contrast, Shoham (1995) a indicat o relaŃie pozitivă între adaptarea preŃurilor şi
profitabilitate. În consecinŃă, elementele preŃurilor (monedă, metodă de plată şi
securitate) ar trebui standardizate pe pieŃele internaŃionale.
Strategiile de distribuŃie, incluzând parteneriatele strategice şi utilizarea
intermediarilor, au un rol determinant în succesul activităŃii de export. Deciziile de
distribuŃie sunt dependente, considerabil, de context şi pot să nu fie uşor adaptabile.
De fapt, Shoham a subliniat existenŃa unei relaŃii negative între adaptarea
distribuŃiei şi performanŃa exportului.
RelaŃia dintre adaptarea promovării şi performanŃă a fost considerată
pozitivă în majoritatea cazurilor (Shoham, 1996), cu excepŃia lui Cavusgil şi a lui
Zou (1994). Aminte şi Cavusgil (1986) defineau rolul contactelor personale ca
fiind crucial pentru promovarea exporturilor. În studiul lor, chiar dacă exportatorii
utilizau mediile locale, comerŃul, publicitatea la locul vânzării şi metodele
promoŃionale, acestea au fost considerate ca fiind secundare. Contactele personale
sub forma târgurilor şi expoziŃiilor au o importanŃă semnificativă, mai ales, când
există o distanŃă psihologică mare între pieŃe (Dow, 2000).
În concluzie, performanŃa la export pe care o firmă o poate dobândi este o
funcŃie a:
1. specificităŃii firmei;
104
2. specificităŃii sectorului de activitate a firmei şi a pieŃelor;

3. strategiei de export.
Aceste relaŃii sunt evidenŃiate în figura nr. 1.
Natura firmei
PerformanŃa la export
Strategia de export a firmei - Creşterea exportului
- SelecŃia pieŃei - Intensitatea
- Politica de produs/serviciu exportului*)
Natura pieŃelor şi a sectorului

de activitate
*)
Ponderea exporturilor în totalul producŃiei interne.
Strategia de export este foarte similară cu strategia de marketing internă.

Aceasta este, în mod normal, definită în termeni de selecŃie a pieŃei şi strategie a
produsului/serviciului. În cazul strategiei de marketing la export, strategia privind
serviciul semnifică politica de adaptare a acestuia sau gradul în care o firmă îşi
adaptează serviciile la pieŃele externe: pe de o parte, firma prestează serviciul său
indigen în străinătate cu un minim de adaptare; iar pe de altă parte, firma dezvoltă,
special, servicii pentru pieŃele sale de export.
Strategia de selecŃie a pieŃei implică, în marketingul exportului, două
dimensiuni, statele destinatare ale exportului şi nivelul de segmentare al pieŃei în
cadrul acestor state. Din punct de vedere al statelor, selectarea pieŃei de export
variază de la abordarea „celui mai apropiat vecin” (exportul către o Ńară situată în
imediata proximitate geografică) la orientarea globală, caz în care exporturile
firmei sunt direcŃionate către diferite Ńări din lume.
În era globalizării, concurenŃa acerbă intensifică raporturile dintre firmele
de pe diferite pieŃe care au capacitatea să ofere cele mai bune servicii din lume.
Deci, o mai bună înŃelegere a marketingului în context internaŃional este esenŃială
pentru îmbunătăŃirea performanŃei şi eludarea pierderilor de pe pieŃele domestice
saturate. Prin dezvoltarea activităŃilor de export, firmele vor putea implementa, cu
succes, strategii de export care să îmbunătăŃească performanŃele lor generale şi să
reducă dependenŃa de pieŃele domestice. În consecinŃă, strategiile de export
105
îndeplinesc un rol important în cadrul firmei ca instrument de reducere a costurilor,

stabilizare a cererii ciclice şi abordare a noilor pieŃe.
PerformanŃa anterioară a firmei poate fi o variabilă critică în determinarea
strategiei de marketing şi evaluarea performanŃei perioadei curente. Când
experienŃa firmei acŃionează în detrimentul performanŃei, compania este motivată
să reformuleze strategiile şi să adopte decizii mai comprehensive şi mai exacte.
În literatura marketingului de export, cercetătorii au apelat la un evantai
larg de metode de cuantificare a performanŃei. Într-o accepŃiune mai largă,
literatura de specialitate are în vedere trei aspecte ale performanŃei exportului:
financiar, strategic şi satisfacerea exigenŃelor de performanŃă (Zou, Taylor şi
Osland, 1998). Dintr-o perspectivă restrânsă, o abordare pe care se fundamentează
din ce în ce mai mult literatura de specialitate este agregarea nivelelor de satisfacŃie
cu variatele metode de apreciere a performanŃei într-o singură măsură a
performanŃei exportului (Diamantopoulos şi Winklhofer, 2001; Katsikeas,
Leonidou şi Morgan, 2000). SatisfacŃia este definită ca fiind o variabilă psihologică
(o stare afectivă) care evaluează eficacitatea programului de marketing în termeni
de vânzări, profitabilitate, cotă de piaŃă, cât şi de performanŃă generală (Bonoma şi
Clark, 1988).
3. Ipoteze privind adaptarea strategiei de marketing la exportul de servicii

Cercetătorii din domeniu percep strategia de marketing ca fiind o variaŃie
continuă între standardizare şi adaptare. Ei argumentează că este mai important să
se Ńină seama de gradul de adaptare şi de forŃele care îl influenŃează decât să se
determine dacă o companie ar trebui sau nu să îşi adapteze strategiile sale de
marketing. Deci, adaptarea sau standardizarea ridică probleme care depind de
aprecierea gradului lor, care, la rândul său, depinde de forŃele interne şi externe ale
firmei.
Adaptarea serviciului reflectă diferenŃele de percepere ale acestuia pe piaŃa
domestică, cât şi pe cea de export. Similar, adaptarea promovării este definită ca
fiind ajustarea programului promoŃional intern (canale media, obiectivele, bugetul
promovării, marketingul direct) la piaŃa principală de export. Adaptarea preŃului se
referă la gradul în care strategiile de preŃ pentru un serviciu diferă de la o Ńară la
alta. Adaptarea distribuŃiei reflectă reajustarea distribuŃiei (reŃeaua de distribuŃie,
bugetul alocat distribuŃiei, strategia de transport, etc.) în funcŃie de specificul pieŃei
de export.
Problema adaptare-standardizare a fost studiată pentru prima dată în
literatura de marketing în anii ’60 şi s-a focalizat, iniŃial, pe strategiile de
publicitate. Într-o accepŃiune restrânsă, a fost susŃinută ideea potrivit căreia
campaniile de publicitate ar fi putut fi standardizate în statele europene în acelaşi
mod în care ele au fost standardizate în Statele Unite (Elinder, 1961). Cu alte
cuvinte, oamenii sunt practic aceeaşi în pofida caracteristicilor demografice, etnice,
culturale şi psihografice care diferă de la o naŃiune la alta. În consecinŃă, o abordare
standardizată a publicităŃii întemeiată pe elemente fundamentale (de exemplu,
106
dorinŃa pentru o viaŃă mai bună, sănătate, libertate, etc.) s-ar putea dovedi veridică
în diferite Ńări. Prin utilizarea abordării standardizate, firmele puteau planifica şi
controla mai eficient costurile în cadrul campaniilor lor globale de publicitate.
Cercetările empirice ulterioare din această arie de interes au indicat că cele
mai reuşite campanii de publicitate erau cele în care managerii izbuteau să găsească
un echilibru adecvat între adaptare şi standardizare, care depinde de nivelul
competiŃiei şi de gradul de dezvoltare a pieŃei de export (de exemplu, nivelul de
educaŃie, standardul de viaŃă, dezvoltarea economică, etc.).
Dezbaterile centrate pe adaptare-standardizare au fost, apoi, extinse de la
abordarea bazată exlusiv pe publicitate la alte arii ale marketingului (Buzzell,
1968). În următoarele trei decenii, studiile privind adaptarea/standardizarea s-au
focalizat, în primul rând, asupra adaptării produsului/serviciului şi comunicării
promoŃionale. Rareori, cercetătorii au avut în vedere o perspectivă mai
comprehensivă, luând în considerare întregul mix de marketing, prin includerea
standardizării strategiilor de preŃ şi distribuŃie.
Mai multe studii empirice au subliniat că serviciile standardizate se bucură
de un succes mai mare decât cele adaptate. MotivaŃia care susŃine această abordare
este aceea că serviciile standardizate permit firmelor să pătrundă rapid pe noi pieŃe
şi să asigure o calitate consecventă pe segmentele de piaŃă abordate, concomitent
cu exploatarea economiilor de scară, prin aceasta diminuându-se costurile de
operare şi coordonare, ceea ce permite firmei să ofere preŃuri mai competitive. Pe
pieŃele monopolistice există o tendinŃă a firmelor de a-şi exploata propriile puncte
forte pe pieŃele străine pe fondul unor adaptări minore. Din aceste motive,
adaptarea serviciului/produsului este conceptualizată separat de standardizarea
celorlalte aspecte ale marketingului mix, putând anticipa că:
I1: Adaptarea produsului/serviciului este negativ asociată cu satisfacŃia
dobândită prin îmbunătăŃirea performanŃei în anul curent.
Această ipoteză este, însă, valabilă pe termen scurt. Adică, o performanŃă
modestă poate motiva firma să modifice strategia mixului de marketing, ceea ce
poate amplifica costurile pe termen scurt, influenŃând, astfel, negativ satisfacŃia
obŃinută prin îmbunătăŃirea performanŃei în anul curent. Există, însă, posibilitatea
ca, pe termen lung, adaptarea serviciului/produsului să fie pozitiv asociată cu
satisfacŃia suscitată de îmbunătăŃirea performanŃei în perioadele ulterioare.
Studiile mai recente au subliniat efectul opus: adaptarea
serviciului/produsului este pozitiv asociată cu performanŃa exportului (Cavusgil şi
Zou, 1994; Shoham, 1996). Aceste rezultate se întemeiază pe faptul că (i)
diferenŃele politice, economice şi socio-culturale fac dificilă vânzarea unui serviciu
standardizat, (ii) distribuitorii locali acordă prioritate serviciilor adaptate (Aulakh,
Kotabe şi Teegen, 2000) sau (iii) beneficiile unui serviciu adaptat devansează
economiile de costuri ale unei strategii standardizate (Cavusgil şi Zou, 1994).
Literatura de specialitate tinde să susŃină adaptarea celorlalte aspecte ale
mixului de marketing (Dahringer şi Muhlbacher, 1991; Walters, 1986). Opinia
predominantă este că strategiile de promovare, preŃ şi distribuŃie trebuie să Ńină
107
cont de diferenŃele în plan politic, juridic, economic şi socio-cultural ale Ńării

gazdă. Prin adaptarea acestor caracteristici specifice, strategiile de preŃ, distribuŃie
şi comunicare ale firmei pot îmbunătăŃi performanŃa.
RelaŃia pozitivă dintre adaptarea promovării şi performanŃă prinde, adesea,
contur în condiŃiile în care adaptarea variabilelor de comunicare promoŃională
justifică mai bine diferenŃele existente între practicile competitive, clienŃii,
tradiŃiile, religiile, nivelele de educaŃie, standardele de viaŃă, infrastructurile de
comunicaŃii şi restricŃiile guvernamentale dintre Ńări. Cu toate acestea, este posibil
ca relaŃia dintre adaptarea promovării şi performanŃa exportului să fie moderată sau
chiar să reprezinte opusul a ceea ce s-a sugerat mai înainte. Cavusgil şi Zou (1994)
au arătat că efectul invers se poate concretiza în condiŃiile în care strategia de
comunicare promoŃională adaptată elimină atracŃia universală a serviciului sau dacă
adaptarea este costisitoare ori inadecvată. Mai mult, există posibilitatea ca, datorită
diferenŃelor culturale, reacŃia consumatorilor la eforturile promoŃionale să fie mai
puŃin vădită decât pe piaŃa domestică.
Studiile empirice sugerează, în egală măsură, că activităŃile de export vor fi
încununate de succes dacă preŃul de export este tolerat pe pieŃele străine. Lager şi
Montgomery (2001) au relevat că standardizarea preŃurilor îmbunătăŃeşte
performanŃa exportului. Această aserŃiune se poate dovedi veridică dacă preŃurile
indigene tind să fie mai mici decât preŃurile competitive de pe piaŃa de export sau
dacă firma exportatoare este capabilă să beneficieze de avantajul monedei
naŃionale. De exemplu, oportunitatea exportatorilor portughezi a căror monedă de
facturare este dolarul american în afara Zonei Euro diminuează presiunea creşterii
preŃurilor pe pieŃele străine. Cu toate acestea, studiile sugerează, în general, că
strategiile de preŃ necesită o adaptare datorită practicilor de preŃ concurenŃiale,
diferenŃelor de cost la export, controlului preŃurilor, structurilor pieŃei, puterii de
cumpărare, barierelor comerciale de natură financiară, costurilor de producŃie,
promovării, transportului şi limitelor canalelor de distribuŃie.
Shoham (1996) a semnalat că adaptarea forŃelor de vânzare este asociată cu
îmbunătăŃirea performanŃei exportului (vânzări, profit). Similar, Koh (1991) a
constatat că firmele din SUA care au dezvoltat o strategie de distribuŃie specifică
pentru piaŃa de export se bucură de un succes mai mare decât cele care şi-au
standardizat strategia de distribuŃie pe pieŃele străine. De fapt, performanŃa la
export era redusă în firmele care utilizau departamentul intern de marketing fără a
mai delimita un departament de export în scopul dezvoltării strategiilor de
distribuŃie. Firmele care îşi adaptează strategiile de distribuŃie la pieŃele de export
tind să evolueze ascendent deoarece adaptarea justifică mai bine fluctuaŃiile
mediilor de afaceri şi existenŃa diferenŃelor privind furnizarea serviciilor, lungimea
canalelor, debuşeele şi funcŃiile de distribuŃie. În concluzie, se poate afirma că:
I2: Adaptarea promovării, preŃului şi distribuŃiei este pozitiv corelată cu
satisfacŃia obŃinută prin îmbunătăŃirea performanŃei în anul curent.
Strategia de export este influenŃată de o multitudine de forŃe din interiorul
firmei, precum cultura organizaŃională, capacităŃile şi competenŃele firmei, statusul
108
intern al managementului exportului, locaŃia şi diferenŃierea serviciilor. Dintre

acestea, prezintă o importanŃă semnificativă angajamentul firmei de export care
este o decizie strategică ce ghidează alocarea resurselor pentru strategiile de export,
şi experienŃa internaŃională a firmei care este o resursă critică pentru
implementarea strategiilor de adaptare.
Angajamentul firmei de export se referă la gradul în care resursele
manageriale şi organizaŃionale sunt alocate pentru activitatea de export. Deoarece o
proporŃie însemnată a resurselor este implicată în activitatea de export, firma
trebuie să îşi îmbunătăŃească procedurile de planificare şi să implementeze strategii
mai adaptive. Angajamentul firmei într-o anumită direcŃie poate, de asemenea,
intensifica sentimentele de loialitate şi îndatorire ale angajaŃilor faŃă de organizaŃie,
dar şi spori claritatea în ierarhizarea sarcinilor (Wiener şi Vardi, 1980). Când firma
demonstrează un puternic angajament de export, managerii pot depune eforturi
susŃinute pentru adaptarea strategiei de marketing.
ExperienŃa internaŃională a managementului se referă la experienŃa pe care
managementul firmei a acumulat-o peste hotarele Ńării de origine, la competenŃele
şi abilităŃile care susŃin realizarea obiectivelor de export ale organizaŃiei (Cavusgil,
Zou şi Naidu, 1993; Das, 1994). Odată ce experienŃa internaŃională este dobândită,
problemele complexe de adaptare a marketingului la diferitele pieŃe vor fi mai facil
de implementat; de pildă, managerii vor înŃelege mai bine condiŃiile specifice ale
pieŃei de export. Dacă managerii sunt lipsiŃi de experienŃă, atunci ei vor încerca să
caute un echilibru între oferta firmei şi piaŃa străină pentru a evita adaptarea
strategiei de marketing (Douglas şi Craig, 1989).
I3: ForŃele interne ale firmei sunt pozitiv asociate cu adaptarea mixului
de marketing.
Angajarea firmei în activitatea de export pe pieŃele internaŃionale ar trebui
să aibă un impact direct asupra performanŃei deoarece implică angajarea de resurse
suplimentare, ceea ce permite organizaŃiei să îşi atingă obiectivele de marketing
propuse. În general, cu cât firma este mai implicată în acŃiuni de export, cu atât
performanŃa sa va fi mai mare întrucât activitatea de export reclamă planificare şi
alocarea unor resurse financiare şi umane superioare (Diamantopoulos şi Inglis,
1988; Shoham, 1999). În concluzie, angajarea firmei în activitatea de export este
pozitiv asociată cu satisfacŃia obŃinută prin îmbunătăŃirea performanŃei în anul
curent.
Similar, dacă experienŃa managementului pe pieŃele internaŃionale se va
intensifica, atunci va spori şi capacitatea firmei de a-şi îndeplini obiectivele de
export propuse. Zou şi Stan (1998) au sugerat că performanŃa exportului este
influenŃată de experienŃa internaŃională a managerilor care pot identifica mai uşor
oportunităŃile de export şi evita greşelile costisitoare. ExperienŃa în domeniul
exportului conduce la o mai bună înŃelegere a mecanismului pieŃei şi a reŃelei de
contacte personale, ceea ce contribuie la îmbunătăŃirea deciziilor de marketing şi,
prin aceasta, la intensificarea performanŃei.
109
I4: ForŃele interne ale firmei sunt pozitiv corelate cu satisfacŃia obŃinută
prin îmbunătăŃirea performanŃei în anul curent.
Adaptarea strategiei de marketing pe pieŃele străine este influenŃată de o
varietate de forŃe externe firmei, precum influenŃa guvernului local, imaginea Ńării
exportatoare, factorii de cost şi tehnologici, dar şi diferenŃele faŃă de piaŃa străină în
termeni de cultură, infrastructură şi reglementări guvernamentale. Pe lângă aceste
posibilităŃi, mă voi concentra asupra a două aspecte cu o relevanŃă specifică:
dezvoltarea pieŃei de export şi competiŃia pe piaŃa de export prin prisma impactului
pe care îl au asupra strategiei de marketing şi performanŃei.
Dezvoltarea pieŃei de export se referă la standardul general de trai de pe
piaŃa de export, evidenŃiat prin gradul de dezvoltare economică şi nivelul
educaŃional de pe acea piaŃă. Dacă nivelul de dezvoltare de pe piaŃa de export
creşte, firma va trebui să îşi adapteze strategiile de marketing la aceste pieŃe. În
plus, consumatorii mai educaŃi şi mai sofisticaŃi necesită strategii de marketing mai
specializate care să corespundă mai bine comportamentelor lor de consum. Deci,
creşterea nivelului de dezvoltare de pe pieŃele de export va impune adaptarea
strategiilor de marketing la specificul pieŃelor respective.
CompetiŃia pe piaŃa de export reprezintă măsura în care afacerile încearcă
să se devanseze în scopul obŃinerii de beneficii economice. Nivelul competiŃiei pe
piaŃa de export este pozitiv asociat cu adaptarea serviciului şi a promovării
(Cavusgil şi Zou, 1994; Cavusgil, Zou şi Naidu, 1993). Intensificarea competiŃiei
pe piaŃa de export determină firma să îşi adapteze strategiile pentru a-şi diferenŃia
oferta. În concluzie, se poate emite ipoteza că:
I5: ForŃele externe ale firmei sunt pozitiv asociate cu adaptarea mixului
de marketing.
Sriram şi Manu (1995) au semnalat că firmele ale căror exporturi sunt
orientate spre Ńările emergente sunt mai performante decât cele care exportă în
Ńările dezvoltate datorită competiŃiei reduse din Ńările mai puŃin dezvoltate. Pe de
altă parte, Austin (1990) a subliniat existenŃa unei relaŃii negative între exportul
orientat către statele mai puŃin dezvoltate şi o activitate de export încununată de
succes datorită instabilităŃii economice asociate cu aceste Ńări.
4. Concluzii
Marketingul este un instrument care mijloceşte relaŃia dintre client şi
organizaŃie prin oferirea serviciilor şi a produselor pe care clienŃii le percep a fi
competitive.Marketingul implică conştiinŃa prezentului şi viziune asupra viitorului
organizaŃiei. Elaborarea strategiilor de marketing înseamnă şi evidenŃierea ideilor
bune, transformarea lor în produse sau servicii şi apoi ajustarea permanentă a
acestora la nevoile pieŃei. EvidenŃierea ideilor bune înseamnă recunoaşterea, mai
repede decât concurenŃa, a tehnologiilor şi pieŃelor atractive. ClienŃii îşi
fundamentează alegerea nu pe specificaŃii cantitative, ci pe parametrii calitativi:
service, fiabilitate, reputaŃie etc. Ei concep o imagine, un tablou mental complex
despre o companie sau produsele sale, iar aceasta se poate, mai simplu, identifica
110
calitativ. Marketingul este, în mare măsură, o bătalie a percepŃiilor şi nu a

produselor.
Bibliografie
Aulakh S. P., Kotabe M., Teegen H., 2000, ”Export strategies and
performance of firms from emerging economies: evidence from Brazil, Chile, and
Mexico”, The Academy of Management Journal, Vol. 43, No. 3;
Cavusgil S. T., Zou S., 1994, “Marketing strategy-performance
relationship: an investigation of the empirical link in export market ventures”,
Journal of Marketing, 58 (1), pp.1-21;
Erramilli M. K., Rao C. P., 1993, “Service firms’ international entry-mode
choice: a modified transaction-cost analysis approach”, J Mark (57), pp. 19-38;
Lado Nora, Martínez-Ros Ester, Valenzuela Ana, 2001, ”Explaining
export regional involvement through marketing strategy: the case of Spanish
companies exporting to Latin America”, Working Paper 01-26, Business
Economics Series 09, Madrid, pp. 7;
Lages Filipe Luis, Jap D. Sandy, 2002, “A contingency approach to
marketing mix adaptation and performance in international marketing
relationships”, NOVA EGIDE, Portugal, pp. 4;
Leonidou L.C., Katsikeas C.S., Samiee S., 2002, “Marketing strategy
determinants of export performance: A meta-analysis”, Journal of Business
Research, Vol. 55, No. 1, pp. 51-67;
Porter M.E., 1986, “Competition in global industries”, Boston: Harvard
Business School Press, pp.92;
Samiee Saeed, Roth Kendall, 1992, “The influence of global marketing
standardization on performance”, Journal of Marketing, 56 (April), pp.1-17;
Shoham A., 1996, “Marketing-mix standardization: determinants of export
performance”, Journal of Global Marketing, 10 (2), pp. 53-73.
RELAłIA DINTRE EXPANSIUNEA INTERNAłIONALĂ

ŞI PERFORMANłĂ ÎN FIRMELE DE SERVICII
Corina Grigorovici
Universitatea Creştină “Dimitrie Cantemir”
Facultatea de RelaŃii Economice InternaŃionale
Splaiul Unirii nr. 176, sector 4, Bucureşti, corinagrigorovici@yahoo.com
Abstract
111
The expansion abroad of the companies determines significant benefits in the

performance area, the arguments that sustain this affirmation are multiple: the ability to
absorb scale economies, opportunities in terms of differential costs dependent on the
location, the capacity to accelerate the development and introduction of the new products
on the market. But, continuing to expand outside the borders may be accompanied by a
diminution of profit raise and negative marginal benefits after a certain optimum level of
abroad activity. After the optimum moment, the costs associated to the control and
coordination of the overseas branches, and the administrative obstacles met in the
management of the different markets under cultural aspect, with a variety of unique needs
of the clients’ may slip forward the potential benefits of the multinational expansion.
Keywords: services, internationalization, performance
Introducere
În primele stadii ale internaŃionalizării, beneficiile sunt superioare
costurilor datorită avantajelor asociate cu familiaritatea pieŃei, dezvoltarea
abilităŃilor şi competenŃelor pe care firma le posedă, şi utilizarea mai eficientă a
resurselor sale manageriale şi administrative. OrganizaŃiile care intenŃionează să îşi
stabilească o prezenŃă pe pieŃele din străinătate tind să îşi limiteze opŃiunile la acele
locaŃii aflate, din punct de vedere geografic şi cultural, în proximitatea imediată a
Ńării de origine (Davidson, 1983; Papadopoulos şi Denis, 1988). Familiaritatea cu
pieŃele Ńintă din afara graniŃelor Ńării de origine este un important vector al alegerii
locaŃiei. Papadopoulos şi Denis (1988) observau că „într-un număr mare de cazuri,
opŃiunile locaŃionale iniŃiale se întemeiau pe criterii, precum distanŃa fizică,
culturală şi geografică”. Pornind de la principiul familiarităŃii pieŃei, putem
presupune că alegerea unor structuri familiare permite organizaŃiilor să îşi limiteze
costurile, care în cazul aventurării pe un teritoriu mai puŃin cunoscut pot fi mai
ridicate. Familiaritatea pieŃei presupune mecanisme administrative relativ similare,
nevoi similare ale consumatorilor şi sisteme de distribuŃie comparabile (Davidson,
1983). În plus, firmele îşi pot dezvolta competenŃele din Ńara lor de origine mai
facil în aceste locaŃii (Davidson, 1983; Eramilli, 1991; Papadopoulos şi Denis,
1988), ceea ce presupune o profitabilitate superioară. Cunoaşterea pieŃei facilitează
transferul tehnologiei şi al abilităŃilor manageriale, diminuând incertitudinile
asociate, de obicei, cu pieŃele nefamiliare. Deci, putem afirma că organizaŃiile îşi
valorifică decizia pătrunderii iniŃiale pe pieŃele străine deoarece ele îşi pot pune
resursele şi abilităŃile pe care deja le posedă în slujba dobândirii economiilor de
scară şi/sau de scop, fără o creştere uriaşă a costurilor.
În stadiile superioare ale extinderii în străinătate, ca urmare a tranziŃiei
firmei către nivele ridicate de angajare internaŃională, sunt necesare fluxuri
complexe de produse, capital, personal, cunoştinŃe şi informaŃii între unităŃile
stabilite în străinătate. Potrivit lui Gerinder şi alŃii (2000), diferenŃele regionale, şi
costurile mari de coordonare a operaŃiunilor dispersate geografic pot reduce
beneficiile asociate competenŃelor crescânde. PerformanŃa marginală devine
112
negativă după ce se depăşeşte punctul optim, moment din care costurile

incrementale devansează beneficiile incrementale (Gomes and Ramaswamy, 1999).
Diversitatea culturală ca urmare a operării în locaŃii variate generează
numeroase probleme de comunicare, coordonare, control şi motivare. S-a sugerat
că distanŃa fizică/culturală mare între firma mamă şi locaŃiile sale din străinătate
influenŃează negativ costurile de administrare cross-border. Costurile asociate
dispersiei geografice pot creşte uneori foarte repede, erodând astfel ratele de profit.
Putem afirma că gradul mare de dispersare a operaŃiunilor în afara graniŃelor este
însoŃit de constrângeri manageriale semnificative care se manifestă prin creşteri ale
costurilor asociate cu o nevoie mai vastă de control, comunicare şi coordonare,
depăşind adesea beneficiile performanŃei.
Sintetizând, în timp ce beneficiile marginale pot devansa costurile
marginale pentru un nivel moderat al prezenŃei în străinătate, după un punct optim
beneficiile marginale pătrund pe un teritoriu negativ. Astfel, o firmă care îşi începe
activitatea în străinătate cu un număr redus de filiale poate fi capabilă să
managerieze fluxurile de resurse şi informaŃii în cadrul reŃelei relativ mai facil,
bucurându-se de beneficiile internaŃionalizării. Continuarea expansiunii în
străinătate amplifică complexitatea schimburilor de resurse şi informaŃii între
unităŃile dispersate la nivel mondial, ceea ce poate genera costuri a căror rată de
creştere o depăşeşte pe cea a beneficiilor. Deci relaŃia dintre performanŃă şi
internaŃionalizare este una nonliniară, performanŃa crescând până la un nivel optim,
declinul său manifestându-se în cazul unor grade ridicate de internaŃionalizare.
Stadiile internaŃionalizării serviciilor şi performanŃa

În pofida motivaŃiilor firmelor de servicii de a se extinde în străinătate care
se dovedesc a fi similare cu cele ale întreprinderilor producătoare (costurile reduse
ale muncii, acces la pieŃe, la resurse, etc.), caracteristicile unice ale activităŃilor
terŃiare determină un model diferit de performanŃă. Contrar firmelor din sectorul
manufacturier, companiile de servicii se pot confrunta în primele stadii ale
procesului de internaŃionalizare cu un declin al performanŃei din următoarele
considerente (Capar and Kotabe, 2003).
În primul rând, unele Ńări menŃin, încă, un control strict asupra gradului de
implicare a entităŃilor străine în industriile de servicii, împiedicând multinaŃionalele
din sfera serviciilor să opereze eficient. Constrângerile sesizate în industriile de
servicii includ, frecvent, restricŃii de proprietate, politici interne preferenŃiale,
tratament discriminatoriu în ce priveşte taxele, şi reguli de angajare dezechilibrate
(Knight, 1999).
În al doilea rând, serviciile prestate de firmele multinaŃionale
consumatorilor locali necesită o adaptare mai amplă decât produsele manufacturate
prin prisma diferenŃelor culturale şi lingvistice ale clienŃilor, cât şi a naturii
intangibile a majorităŃii serviciilor. Rugman (1981) a subliniat că cu cât firmele
derulează activităŃi variate la nivel internaŃional, cu atât ele pot avea costuri relativ
mai ridicate decât cele caracterizate printr-o diversitate diminuată. Aceasta se poate
113
datora faptului că firmele trebuie să îşi diferenŃieze produsele şi sistemele de

management în funcŃie de specificul mediului local. AserŃiunea se dovedeşte a fi
veridică, mai ales, pentru serviciile care necesită un contact intensiv cu clientul,
standardizare extensivă, şi adaptare culturală (Knight, 1999). De asemenea, firmele
caracterizate printr-o mai mare diversitate internaŃională sunt mai complexe şi,
astfel, mai costisitor de manageriat (Hitt şi alŃii, 1997). Standardizarea şi adaptarea
culturală a multor servicii presupun costuri ridicate (Knight, 1999), ceea ce se
dovedeşte a fi inevitabil dacă firma intenŃionează să se bucure de succes pe piaŃa
locală. Necesitatea unei mai mari adaptări a serviciilor introduce câteva noi
elemente care au implicaŃii pentru două forŃe antagonice – dorinŃa exercitării unui
control mai mare şi dificultatea monitorizării calităŃii serviciilor. InteracŃiunea
dintre producător şi consumator, şi implicarea acestuia din urmă în co-producŃia
serviciului generează nevoia unui control mai mare, în timp ce intangibilitatea
serviciului creează dificultăŃi în monitorizarea calităŃii.
În al treilea rând, multe servicii presupun simultaneitatea producŃiei şi a
consumului prin prisma inseparabilităŃii lor care forŃează cumpărătorul să
interacŃioneze în procesul de producŃie. În timp ce bunurile sunt, în general, mai
întâi produse, apoi vândute şi în cele din urmă consumate, serviciile sunt mai întâi
vândute şi abia apoi produse şi consumate simultan.
Aceste considerente ne determină să afirmăm că implicarea firmelor de
servicii în stadiul iniŃial al extinderii în străinătate presupune investiŃii
considerabile comparativ cu firmele din sectorul manufacturier a căror expansiune
în afara graniŃelor debutează, de obicei, prin export. InvestiŃiile efectuate de
companiile din sfera serviciilor amplifică costurile, diminuându-le, astfel,
performanŃa. De fapt, este posibil ca, datorită investiŃiilor iniŃiale necesare şi
costurilor manageriale suplimentare, firmele de servicii să se confrunte, cel mai
probabil, cu dezeconomii de scară (Capar and Kotabe, 2003). În studiul lor referitor
la internaŃionalizarea companiilor de asigurări, Katrishen şi Scordis (1998) au
relevat faptul că aceste firme chiar sufereau de dezeconomii de scară. Riscul
apariŃiei dezeconomiilor de scară ridică o serie de întrebări privind necesitatea
extinderii în străinătate a firmelor de servicii. Ghoshal (1987) sugera că, întrucât
firmele îşi intensifică ulterior întreaga activitate pe pieŃele străine, ele pot beneficia,
în acest context, de economii de scop şi economii de scară pe termen lung.
Economiile de scop determină economii de cost prin repartizarea costurilor de
producŃie pe pieŃele dispersate geografic şi prin prisma procesului de învăŃare în
context mondial. Prin intermediul cunoaşterii cu care firma interacŃionează la nivel
global, ea poate învăŃa modalităŃi de diminuare a costurilor sale.
În dezvoltarea strategiilor competitive ale firmelor de servicii, anumiŃi
cercetători (Anderson şi Narus, 1995) au subliniat necesitatea delimitării serviciilor
principale de cele suplimentare. Serviciile principale reprezintă output-urile unei
firme în căutarea cărora se află consumatorii, în timp ce serviciile suplimentare
sunt indispensabile creării serviciilor principale sau sunt disponibile doar pentru
îmbunătăŃirea calităŃii acestora din urmă. ProducŃia şi consumul anumitor servicii
114
nu au loc întotdeauna în aceeaşi locaŃie. De exemplu, o firmă de consultanŃă poate

recurge la video sau teleconferinŃă pentru îndeplinirea anumitor nevoi ale
consumatorilor săi internaŃionali de-a lungul timpului. Cu alte cuvinte, lanŃul
valorii poate fi gradual configurat de o manieră în care nu toate părŃile sale trebuie
duplicate în fiecare context local (Lovelock şi Yip, 1996), ceea ce permite firmelor
de servicii să utilizeze avantajele economiilor de scop de-a lungul timpului ca
urmare a reducerii nevoii pentru investiŃii suplimentare.
Mai mult, Lovelock şi Yip (1996) au subliniat că anumite firme de servicii
pot dobândi economii de scară prin furnizarea de produse standardizate
consumatorilor globali şi prin centralizarea activităŃilor în amonte ale lanŃului
valorii. În plus, anumite activităŃi ale lanŃului valorii pot fi nu doar centralizate, cât
şi derulate în locaŃii care asigură cele mai mici costuri. De exemplu, costul muncii
este mai redus în Ńările mai puŃin dezvoltate. Astfel, un lanŃ hotelier internaŃional
poate vinde o cameră din Ńara sa de origine pentru o locaŃie caracterizată prin
costuri de operare mai reduse, pretinzând un preŃ similar.
PerformanŃa
Stadiul 1 Stadiul 2 Stadiul 3

Pantă negativă Pantă pozitivă Pantă negativă
Provocările pieŃei Creşterea/exploatarea resurselor DistanŃa culturală
internaŃionale Internalizarea costurilor de Coordonarea
Costuri iniŃiale de tranzacŃie costurilor unor pieŃe
informare Economii de scară şi scop foarte dispersate
Insuficente economii Extinderea ciclului de viaŃă al Expansiunea pe pieŃe
de scară produsului periferice
Acces la resurse mai ieftine
Stadiul iniŃial de Stadiul intermediar de Stadiul superior de

internaŃionalizare internaŃionalizare internaŃionalizare
Gradul de internaŃionalizare
Figura nr. 1. Stadiile expansiunii internaŃionale a firmelor de servicii

115
Sursa: Contractor J. Farok, Kundu K. Sumit, Hsu Chin-Chun, A Three-Stage

Theory of International Expansion: The Link between Multinationality and
Performance in the Service Sector, Journal of International Business Studies, Vol.
34, No. 1. (Jan., 2003), p. 5-18.
Într-o proporŃie considerabilă, expansiunea internaŃională a firmelor de

servicii se află într-o relaŃie pozitivă cu performanŃa acestora. Studiile empirice au
relevat atât o relaŃie în formă de U între performanŃă şi internaŃionalizare care
sugerează un efect iniŃial negativ al expansiunii internaŃionale asupra performanŃei,
înainte de manifestarea beneficiilor extinderii în afara graniŃelor, cât şi o relaŃie în
formă de U inversată care ilustrează că expansiunea internaŃională, dincolo de
nivelul optim, acŃionează în detrimentul performanŃei. În consecinŃă, putem vorbi
despre trei stadii ale expansiunii internaŃionale a firmelor de servicii care pot fi
sintetizate astfel:
Stadiul 1. Pantă negativă: costurile şi barierele iniŃiale ale expansiunii

internaŃionale
Stabilirea legitimităŃii firmei pe scena internaŃională presupune o serie de
costuri iniŃiale. Johanson şi Vahlne (1977) au admis existenŃa costurilor de însuşire
a informaŃiilor specifice pieŃelor străine necesare procesului de cunoaştere datorită
nefamiliarităŃii cu mediile, pieŃele şi culturile străine. ExistenŃa unei poveri
administrative în primul stadiu al internaŃionalizării determină o pantă negativă a
relaŃiei dintre performanŃă şi internaŃionalizare.
Stadiul 2. Pantă pozitivă: manifestarea beneficiilor expansiunii internaŃionale
În stadiul intermediar de internaŃionalizare, dispersia geografică a
activităŃilor firmei intensifică eficienŃa care îmbunătăŃeşte indicatorii de
performanŃă, precum cifra de afaceri sau venitul naŃional (Contractor et al., 2003).
Costurile fixe, povara prea mare a operaŃiunilor desfăşurate în cadrul firmei mamă,
cheltuielile de cercetare-dezvoltare pot fi dispersate considerabil între mai multe
Ńări. Beneficiile expansiunii internaŃionale ulterioare sunt, astfel, mai mari decât
costurile cu care firma se confruntă în stadiul doi de internaŃionalizare.
Firmele aflate în căutarea de resurse devin mai capabile să acceseze input-
urile în condiŃii de costuri reduse, inclusiv munca, şi să capteze noi cunoştinŃe. În
mod similar, firmele care urmăresc să exploateze noi pieŃe beneficiază de
oportunităŃile oferite de acestea. Alte beneficii în stadiul doi vizează abilitatea
anumitor firme de a înfrunta provocările pieŃei globale şi de a extinde ciclul de
viaŃă al produsului.
Deci, în stadiul doi, internaŃionalizarea este pozitiv asociată cu
performanŃa.
Stadiul 3. Pantă negativă: expansiunea internaŃională dincolo de pragul optim
Beneficiile expansiunii internaŃionale nu se manifestă pe termen nedefinit.
RelaŃia în formă de U inversată dintre performanŃă şi internaŃionalizare, evidenŃiată
116
în figura nr. 1, sugerează că anumite companii dintr-un sector se extind

considerabil în străinătate dincolo de nivelul optim dezirabil. Pentru aceste firme,
costurile incrementale asociate expansiunii ulterioare în Ńările periferice sunt
superioare beneficiilor, acŃionând, deci, în detrimentul performanŃei globale. Panta
performanŃă-internaŃionalizare devine din nou negativă, aşa cum reiese din figura
nr. 1. ExplicaŃiile sunt multiple. În primul rând, dincolo de un anumit punct, după
ce s-a extins pe pieŃele cele mai profitabile, firma se orientează către Ńările
periferice sau minore cu un profit potenŃial mai redus. În al doilea rând, dincolo de
numărul optim de naŃiuni, creşterea costurilor de administrare şi coordonare poate
depăşi beneficiile unei expansiuni ulterioare, datorită complexităŃii operaŃiunilor
globale. AserŃiunea este veridică deoarece mediile culturale diferite cu care firma
interacŃionează amplifică costurile de tranzacŃie şi administrare. Grant (1987)
sugera că „limitarea capacităŃii managerilor de a face faŃă cu succes unei mai mari
complexităŃi ” poate inhiba obŃinerea unei valori pozitive nete a expansiunii
internaŃionale. Siddharthan şi Lall (1982) sugerau, de asemenea, că, în timp ce
firmele pot dobândi economii de scară ca rezultat al investiŃiilor străine directe,
internaŃionalizarea excesivă poate conduce la constrângeri manageriale majore
datorate barierelor legale, şi distanŃei fizice, culturale şi lingvistice. Hitt şi alŃii
(1990) au descris acest aspect în termeni de pierdere a controlului strategic în
anumite companii excesiv internaŃionalizate datorită costurilor mari de informare.
Sintetizând, prin prisma abordării „beneficii incrementale = costuri incrementale”,
dincolo de un anumit nivel de internaŃionalizare, „coordonarea multiplelor
tranzacŃii între unităŃile dispersate geografic poate fi mai costisitoare decât
beneficiile ce derivă din repartizarea resurselor şi exploatarea oportunităŃilor de
piaŃă” (Hitt şi alŃii, 1997). Deci, stadiul trei de internaŃionalizare reflectă o relaŃie
negativă între performanŃă şi gradul de extindere a firmei în străinătate.
Concluzii
Sintetizând, putem afirma că relaŃia dintre diversificarea internaŃională şi
performanŃă în sfera serviciilor este una curbiliniară, performanŃa urmând un traseu
descendent până la un anumit punct, după care se va amplifica pe măsură ce gradul
de internaŃionalizare va fi mai ridicat.
References
Anderson, J.C., Narus, .A, 1995, „Capturing the value of supplementary
services”, Harvard Business Review 73: 75-83;
Capar N., Kotabe M., 2003, „The Relationship between International
Diversification and Performance in Service Firms”, Journal of International
Business Studies, Vol. 34, No. 4. (Jul.,), p. 345-355;
Choshal, S., 1987, „Global strategy: an organizing framework”, Strategic
Management Journal 8(5): 425-440,;
Contractor J.F., Hsu Chin-Chun, Kundu K. S., 2003, „A three-stage theory
of international expansion: the link between multinationality and performance in
117
the service sector”, Journal of International Business Studies, Vol. 34, No. 1.
(Jan.,), p. 5-18;
Davidson, W.H., 1983, „Market similarity and market selection:
implications for international marketing strategy”, Journal of Business Research 1
l(4): 439-456;
Erramilli, M.K., 1991, „The experience factor in foreign market entry
behavior of service firms”, Journal of International Business Studies 22(3): 479-
501,;
Geringer, M.J., 2000, Olsen, D.M., „Product and international
diversification among Japanese multinational firms”, Strategic Management
Journal 21(1): 51 -80;
Gomes L., Ramaswamy K., 1999, „An Empirical Examination of the Form
of the Relationship between Multinationality and Performance”, Journal of
International Business Studies, Vol. 30, No. 1. (1st Qtr.), p. 173-187;
Grant, R.M., 1987, „Multinationality and performance among British
manufacturing companies”, Journal of International Business Studies 18(3): 79-89;
Hitt, M.A., Hoskisson, R.E., Kim, H., 199 „International diversification:
effects on innovation and firm performance in product-diversified firms”, Academy
of Management Journal 40(4): 767-798;
Katrishen, F.A. and Scordis, N.A., 1998, „Economies of scale in services:
a study of multinational insurers”, Journal of International Business Studies 29(2):
305-324;
Knight, G., 1999, „International services marketing: review of research,
1980-1998”, Journal of Services Marketing 13(415): 347-361;
Lovelock, C.H., Yip, C.S., 1996, „Developing global strategies for service
business”, California Management Review 38(2): 64-86;
Papadopoulos, N., Denis, J.E., 1988, „Inventory, taxonomy and assessment
of methods for international market selection”, International Marketing Review
S(3): 38-51;
Rugman, A.M., 1981, Inside the Multinationals: The Economics of
International Markets, Croom Helm: London.
118
THE RESEARCH, DEVELOPMENT AND INNOVATION

FOR CONSOLIDATION OF THE COMPETITIVENESS
AND FOR THE ECONOMICAL GROWTH – THE ROLE
OF UNIVERSITY IN REGIONAL INNOVATION
DEVELOPMENT
Carmen Năstase*, Mihai Popescu**, Alexandru Nedelea***, Carmen Boghean****

"Ştefan cel Mare" University of Suceava, Faculty of Economics and Public Administration
13 UniversităŃii Street, 720229, Suceava, Romania
* phone 0740043099, ** phone 0745323285, *** 0740019277, **** phone 0741252694
carmenn@seap.usv.romihaip@seap.usv.ro alexandrun@seap.usv.ro carmenb@seap.usv.ro
Abstract
The European Union gives a main role to the research, development and innovation
domain (RDI) for consolidation of the competitiveness and for the economical growth; this
domain will be called synthetically Research and Development (R&D).Changes occurred in
technology and society demands introduce changes in traditional higher education, quality
being seen as a knowledge generation in academia nowadays.
The advent of a knowledge-based society requires improved means of
communicating and using knowledge and opportunities for lifelong learning. These
developments will be within a socio-economic and demographic context which itself is
being called into question. The social sciences, by their nature, enable us to include the
way in which the societies are organised and governed and how they evolve and change.
119
They also provide us the opportunity of identifying the factors which contribute to the
social, economic, political and cultural change. Social research can supply solutions, for
example, to the questions concerning the changing living conditions, current economic
trends and migratory flows, changes in work, and in the roles of men and women,
population trends, the need to have new forms of governance, etc. It therefore plays a
fundamental role in the formulation and implementation of policies at all levels, including
the European level.
Keywords: development, research, EU integration process, innovation, projects,
strategic development, University.
Introduction
The European Union gives a main role to the research, development and
innovation domain (RDI) for consolidation of the competitiveness and for the
economical growth; this domain will be called synthetically Research and
Development (R&D). The important investments in research, development and
innovation are essential for prosperity and economical growth at the level of those
27 member states of the EU; gradually, some strategies of the member states have
emerged with projects/ programs promoted by the Council and by the European
Commission. Especially beginning with 1983, after some evaluation that presented
a disastrously situation in EU, comparing with USA and Japan, in research and
development domain, and can be discussed a Community’s policy of the EU, that,
essentially have included 7 Framework Programs (Popescu, 2007).
Starting with Lisbon Strategy, the European Union launched for the period
2007 – 2013 a set of initiatives that regards the research and innovation, the global
competitiveness of the universities and research institutes, entrepreneurial abilities
development and knowledge transfer in products and services.
Research, development and innovation in the new EU

The European Union, with 27 member states, with an internal market of
almost 500 millions of inhabitants/citizens, does not promote a certain public
policy to create a knowledge (based) society; this “power pole/pole of power” is
deeply involved in the global competition that define the nowadays world,
especially through the economical/commercial relations with the USA, Japan,
China, India and other representative “actors” from the global area. Through
measure, strategies and programs initiated in various sectors, as R&D activity,
education, innovation, new technologies promotion, telecommunications etc, the
EU member states and the Community’s institutions as a whole make important
steps to the knowledge based society. „In a global economy, says Peter Drucker,
where the main actors can appear over the night, a single economic power cannot
exist.”(Drucker, 2004). It is hard to anticipate today what position will have the EU
after two or three decades of global competition, but through well created
policies/strategies in various domains, the EU can make steps for tomorrow
society, meaning the knowledge based society; in essence, the R&D policy,
120
educational policy, innovation policy and new technologies etc is created as vectors
for the knowledge based society, as suggested in the following graphic (Popescu,
2007):
R&D policy of the

EU
Educational policy of Public policy de

the EU facto to create the
knowledge based
society
EU policy in other
domains: innovation,
new technologies aso
The industrial revolution from the end of the XVIIth century have based on
the steam power, the work force and monetary capital; this revolution set the basis
of important changes in the history of the humanity, generating new “revolutions”
and a “spasmodically” economy, as Toffler said (Toffler, 1996). Nowadays it is
more and more mentioned the knowledge revolution or informational revolution, as
passing way from the material resources based economy to a knowledge based
economy; in the centre of this informational revolutions located the Internet and the
computer networks, with all the socio-economical implications induced by this
technical component; the last mentioned economy type have imposed under the
collocation knowledge economy, that is situated in the centre of the knowledge
society. „ The real impact of the informational revolution, says Drucker, is
beginning to reveal its presence”; not the information or the computer is at the
basis of this revolution, but the Internet and electronic commerce, that has become
the main way of distribution of the goods, working places and managers; this
phenomenon deeply modifies the economies, markets, industrial structures, goods
distribution, consumers behaviour, values categories and labor market (Drucker,
2004).
Synthetically, taking into account the “waves” of the progress, mentioned
by Toffler, we can consider that, after 1776, in the global area have succeeded
three main revolutions ( industrial revolution, informational revolution, and
knowledge revolution); in the middle of each “wave” of revolution is situated the
national states, companies, various institutions, the family and the individual.
In the knowledge economy, for a success company/enterprise – to maintain
an prosper in businesses – it is determined to reconsider the role accorded to the
knowledge and to applied management; it will also operate with material/tangible
actives, with a certain infrastructure, but the market value of the company is given
by its intangible actives, by the knowledge assimilated, by the intellectual capacity
of its employers, by the capacity to gain knowledge, to create and sell the
121
knowledge. The property and the traditional capitalism, says Toffler are becoming
“something new and bizarre”; together with the physic aspects that define the
property and gives value to it, the intangible aspects attached to the property are
becoming more and more important(Toffler, 2006).
Between the characteristics that define the knowledge based
society/economy, that through their specific determine various strategies elaborated
by the EU institutions, we mention the followings (Nicolescu, 2003).
The market value of a company/enterprise is mostly given by its intangible
actives and secondly by its material component, meaning that the value of a
company is given by the knowledge, ideas and information detained by its
employees; the employees become the main active of the company, because only
them can obtain and process the knowledge.
The geographical distance between markets, companies, subsidiaries,
branches, and also between the tendered and consumers, have “pressed/reduced” in
relative terms and became less relevant in business strategies, factory positioning,
subsidiaries positioning etc; the main motivation is given by the Internet and the
computer networks, because, sys Drucker, e-business represents for the
Informational Revolution what the railway meant for the Industrial Revolution
(Drucker, 2004).
In the main branches especially, the annual number of
innovations/inventions are growing, and the creation and spreading period of an
innovation is permanently reducing; wherever the object of activity or the
dimension of a company is, the R&D component of the companies should remain a
permanent preoccupation in order to support the effort of the governments and
other organizations as EU.
The employees are becoming step by step the main valuable assets of an
organization or country (Buckingham, 2005); the analysts estimates that the so
called knowledge worker, associated to the knowledge economy, needs four types
of abilities, such as (Cooper, 2005: 200):
- Exploitation of her/his own basis of knowledge assimilated through education
and experience;
- Combination and processing of the information/knowledge, IT inclusively, in
order to produce new, more complex knowledge;
- Assimilation of new knowledge and dissemination with other employees;
- Long life learning, from own experience and with the help of the data basis
offered by the computer networks.
In a study made in 2001, the European Commission was concluding that
the standard of living in EU is behind to the USA one, mainly because of a inferior
performance regarding the innovation and ICT use;(Toffler, 2006) this departure
is risking to increase without some adequate strategies/politics on the part of EU
member states and institutions for the next decades.
The EU position comparing with USA and Japan relative to Internet and
computers networks promotion result from the annual expenses for ICT,
122
hardware, software and due equipments (as a percentage from GDP: EU 25 – 3%;
USA – 4%, Japan– 3,4%); the invocated idea is presenting graphically in the
following figure(Figure 1):
3.40%
Japan
4.00% USA
EU(25)
3.50%
0.00% 1.00%2.00% 3.00% 4.00%5.00% 6.00% 7.00% 8.00%
Figure 1 The EU position comparing with USA and Japan

Source: http://epp.eurostat.ec.europa.eu
Assuming that, other domains/sectors are introduced in the analysis, such

as telecommunications, the new technologies promotion, the aerospace industry,
nanotechnologies, biotechnologies etc, we will remark that the achievements in EU
are relatively modest in each domain comparative with USA or Japan; for example,
the EU position regarding to the inventions and patens number registered annually
is unfavorable; the situation is similar as regards nanotechnologies, biotechnologies
etc.
Research, development and innovation in Romania
Romania is the largest country in Eastern Europe, and is poised to enter the
European Union. Accession to the EU was accompanied by significant transfers to
support regional and rural development objectives, and there is a tremendous
opportunity to realize the expectations of large segments of the population:
improved rural livelihoods, economic and social revitalization of laggings regions,
and increasing competitiveness with comparable regions of Europe
The importance of small and medium- sized enterprises (SMEs) in
contributing to job creation and output growth is now widely accepted in both
developed and developing countries.
Countries’ existing enterprise development strategies may no longer be
effective in light of the changes in the environment. Any government that is
concerned about promoting SMEs should therefore carefully examine the impact of
its existing policies and programmes for enterprise development and redesign its
SME strategies to focus on addressing the issues related to the “missing middle”.
The available evidence suggests that SMEs have played a major role in the
growth and development of all the leading economies in Romania. Among the
123
factors that have contributed to the success of such SMEs is a high incidence of
cooperative inter- firm relationships, which have rendered individual firms less
susceptible to risks, fostered mutual exchanges of information and know-how
between firms and created a rich pool of collective knowledge. A key factor has
also been the provision by Governments and Structural Founds to SMEs of
technological extension services (such as quality assurance, research support and
information on sources of technology).
During programming period 2007-2013, Romania and special North East
of country will benefit significantly from structural and rural development funds,
and will receive about 17 billion Euro in Structural Funds(includes 11.143 for
convergence) and approximately 8 billion Euro in agriculture and rural
development founds. There resources offer the financial means to address critical
and strategic local needs, but also pose significant challenges in terms of
absorption capacity, effectiveness and efficiency of expenditures. Strategic
thinking, selectivity and synergies between operational programs, especially
territorial aspects of regional and rural development are important to maximize the
impact and absorption of EU founds.
The role of university in regional innovation development

In Romania the most important objective of the universities is the
education of the young generation and its through specialization in various fields of
activity. The goals of the university in this direction are: boost the cross-border
economic development process by increasing the amount of entrepreneurs who are
establishing start ups cross-border; to upgrade human resources by enhancing the
number of start-up entrepreneurs cross-border with viable business plans and by
training local trainers.
The Suceava region presentations

Suceava County is situated in the Northern – Eastern part of Romania, at
the Ukrainian border. Suceava County means 8553 km2, with slightly more than
700000 inhabitants living in the 16 towns of the county (43%) and in the
surrounding rural areas (57%). Alone, Suceava town concentrates 120000
inhabitants. The number of employed persons is 250900, with a decreasing
unemployment rate in the latest three years and situated today at 4.4%. Half of the
population is employed in the primary sector – agriculture and forestry, other 18%
in the industry and 13% in services.
The main industries in Suceava County are the wood-based industries, the
food stuffs industry, and the machinery producers. Most of industries are located
around Suceava town, in an industrial park area. The tourism is not the main
contributor to the local economy, Suceava region has an important tourism
potential due to the forested landscape, rural area traditions and mostly the
centuries old, well known monasteries. Suceava county is recovering now for a
124
more than a decade economic recession. In 2000, the Region North-Est from which
Suceava is part was one of the poorest in the country.
Market openness, physical and professional infrastructure, are not major
impediments to entrepreneurship, although the cost of professional advice may be
rather high for start-ups, industrial land is quite scarce and traffic jams are a serious
problem in the major urban areas. A long-term impediment is the social and
cultural norms surrounding entrepreneurship. Becoming an entrepreneur is still not
considered as an obvious career.
The role of University Stefan cel Mare in Suceava regions development

The University Stefan cel Mare is one of the most important institutions in
the higher educational field in the north – east of Romania. The university is
offering a modern educational-curriculum, following the example of modern
universities of Europe, but, in the same time, keeping her own traditions.
The University Stefan cel Mare is a public institution educating in total
12000 students in nine faculties, with a number of 315 staff, teachers and
researchers (2007). The main contributions of University in local context are to be
located in: research activities; educating skilled labor force for local industries,
namely forest industry, food industry, machineries and equipment; improving
education and continuous education for practitioners, managers, namely in tourism-
related issues, forest investment construction; partnership with different institutions
and firms.
University Stefan cel Mare of Suceava has led or participated in over 80
projects that means a major role in delivering European Structural Funds
Programmes USV, Faculty of Economics and Public Administration initiated many
projects financed by EU or by Ministry of Research and Education: Developing
and implementation of the entrepreneurial behaviour of the students and graduate
students from Bucovina area in market economy development context. (CNCSIS
720, implementation period 2004-2006), Optimal strategies of adherence (and
expansion) of the multinational companies to the efficiency of the technological
transfer through the ISD chain, European Curriculum for Methodological Forming
in Environmental Education (Leonardo Da Vinci, implementation period 2006 -
2007), INNO-FOREST: Integrating innovation and entrepreneurship in higher
forestry education, Leonardo vocational training according to EU standards for
young graduates in the field of adult education - ro/2005/pl95165/mtd, 2005-2006,
Developing of skills and competences for trainers in the field of formal and
informal entrepreneurship training programmes for local community, CII-SK-
0044-01-0506 - Applied Economics and Management, CENTROS – Counselling
Centre for the unemployed.
The VISEC (Virtual Incubation of Student Entrepreneurs Cross
Border) project will help to enable the border region between Romania and
Ukraine to consider promoting entrepreneurship projects outside of formal school
activity, as an educational leisure and as a learning activity for young people.
125
The VISEC project is a precursor for the establishment of business

incubators in the region. With the VISEC project crucial insights will be gained in
the need, willingness and possibilities for the establishment of business incubators
in the cross-border region in the coming years.
The goals of the VISEC project are: boost the cross-border economic
development process by increasing the amount of entrepreneurs who are
establishing start-ups cross-border; to upgrade human resources by enhancing the
number of start-up entrepreneurs cross-border with viable business plans and by
training local trainers.
The final beneficiaries are the partners involved who strengthen their
capability to enhance entrepreneurship and enterprise development to contribute to
cross border regional economic development.
The primary target group of the VISEC project is young people from
universities and schools of higher education who are finishing or just finished their
studies. The secondary target group of the VISEC project is established SMEs who
are looking for strong growth opportunities cross-border.
The TESCA (Tourism Entrepreneurship in Suceava and Chernivtsy
Area) project is a Human resources development project and will contribute to a
steady upgrade of entrepreneurial skills and sustainable business cross border
enterprise cooperation from the tourism field. Common Interests of the partners
are: to develop an endogenous capacity to train, develop and coach local
entrepreneurs; to proof that common activities can have direct economic and social
benefits through tourism development; to demonstrate the capacities of the
involved institutions to obtain similar results in other regions; to adopt an
entrepreneurship development method which is both efficient and effective; to
increase number of local/international high-tech companies in tourism field.
University Stefan cel Mare of Suceava are also involved with the North-
East Regional Development Agency, in the project RIS DISCOVER NE. The
project objective is to develop the first Regional Innovation Strategy in North -East
Region Romania that will contribute to the valorisation of its economic potential,
based on an innovation support system. Those projects are a precursor for the
establishment of business incubators in the region.
Conclusions
The European Union gives a main role to the research, development and
innovation domain (RDI) for consolidation of the competitiveness and for the
economical growth; this domain will be called synthetically Research and
Development (R&D).Changes occurred in technology and society demands introduce
changes in traditional higher education, quality being seen as a knowledge generation
in academia nowadays.
The advent of a knowledge-based society requires improved means of
communicating and using knowledge and opportunities for lifelong learning. These
developments will be within a socio-economic and demographic context which
126
itself is being called into question. The social sciences, by their nature, enable us to
include the way in which the societies are organised and governed and how they
evolve and change. They also provide us the opportunity of identifying the factors
which contribute to the social, economic, political and cultural change. Social
research can supply solutions, for example, to the questions concerning the
changing living conditions, current economic trends and migratory flows, changes
in work, and in the roles of men and women, population trends, the need to have
new forms of governance, etc. It therefore plays a fundamental role in the
formulation and implementation of policies at all levels, including the European
level.
References
Drucker P., 2004, Managing in the Next Society, St. Martin Press; Editura
ASAB;
Nedelea, Al., 2005, Regionalization, Regional Development and
Cooperation in Eastern Europe, Economy and Transition, Albanian Center of
Economic Research, no. 3, Tirana;
Popescu G., 2007, Economie europeană, Editura Economică, Bucureşti,
pag. 179 and next;
Porfiroiu M., Popescu I., 2003; Politici europene, Editura Economică,
Bucureşti, pag. 21;
Sternberg, R., 2000, Innovation networks and regional development –
Evidence from the European Regional Innovation Survey (ERIS). Theoretical
concepts, methodological approach, empirical basis and introduction to he theme
issue. European Planning Studies 8, pp. 389-408;
*** Communication from the Commission, Mobilising the brainpower of
Europe: enabling universities to make their full contribution to the Lisbon Strategy,
http://europa.eu.int/eur-
lex/lex/LexUriServ/site/en/com/2005/com2005_0152en01.pdf, Brussels,
20.4.2005,
127
ANALIZA CHELTUIELILOR DESTINATE

ÎNVĂłĂMÂNTULUI
Nica Emanuela Alisa

Universitatea “Petre Andrei” din Iasi, Facultatea de Economie
Iasi, B-dul Dacia nr 35, bl DC4, ap 13, tel. 0743016279
alice_nica@yahoo.com
Abstract
The assessment resources are still far away from the demands imposed by a
performing competitive system. The participation in international research programs
or/and in thematic networks is low, which leads to a low usage of staff and research data.
Keywords: education, expenditure, GDP, finaces
Alături de nevoile indivizilor cu caracter individual care sunt satisfăcute pe

seama bunurilor private procurate prin mecanismul pieŃei, există o serie de nevoi
sociale a căror satisfacere reclamă organizarea de către autorităŃile publice centrale
şi locale a unor acŃiuni prin intermediul instituŃiilor publice. Aceste nevoi sociale
vizează învăŃământul, cultura, sănătatea, protecŃia socială ş.a.
Cheltuielile pentru acŃiuni social-culturale se referă la: învăŃământ, cultură,
religie, acŃiuni sportive şi de tineret, sănătate, securitate socială (asigurări sociale,
asistenŃă socială, ajutor de şomaj, alte categorii de indemnizaŃii şi ajutoare). În
România, structura cheltuielilor publice pentru acŃiuni social culturale, prezintă
următoarele destinaŃii:
(a) învăŃământul;
(b) sănătatea;
(c) cultura, religia şi acŃiuni privind activităŃile sportive şi de tineret;
(d) asistenŃa socială, alocaŃii, pensii, ajutoare şi indemnizaŃii;
(e) alte cheltuieli social-culturale;
(f) asigurări sociale de stat;
(g) ajutorul de şomaj.
Structura cheltuielilor publice pentru acŃiuni social-culturale diferă în
funcŃie de gradul de dezvoltare a Ńării: în Ńările dezvoltate, ponderea cea mai mare o
deŃin cheltuielile cu securitatea socială. Ponderi importante mai deŃin şi cheltuielile
cu învăŃământul şi/sau sănatatea.
Cheltuielile destinate acŃiunilor social-culturale sunt acoperite din surse
publice/private, interne/externe, după caz. Aceste surse sunt: fonduri bugetare,
cotizaŃii/contribuŃii, fondurile proprii, venituri realizate, procente din veniturile
populaŃiei, fondurile organizaŃiilor fără scop lucrativ, resurse financiare externe.
128
În actuala etapă de dezvoltare economico-socială, dezvoltarea

învăŃământului apare ca o cerinŃă a progresului de ansamblu a societăŃii. UNESCO
a întocmit în anul 2000 Raportul mondial asupra educaŃiei. Conform acestuia, în
perioada 1980-1997, cheltuielile publice pentru educaŃie pe plan mondial au
crescut cu 144%, de la 567,6 mld. U.S.D. la 1386,8 mld. U.S.D. łările lumii au
folosit pentru educaŃie o medie de 4,8% din totalul P.I.B., Ńările dezvoltate alocând
între 4,9% şi 5,1%, iar cele în curs de dezvoltare au acordat între 3,8% şi 3,9%.
Sintetizând Raportul mondial asupra educaŃiei.
Creşterea cheltuielilor publice pentru învăŃământ se datorează acŃiunii
simultane a unei multitudini de factori: demografici, economici, sociali şi politici.
Cheltuielile cu învăŃământul se fac pe două direcŃii: calitativ şi cantitativ. Din punct
de vedere calitativ, cheltuieli se efectuează pe linia îmbunătăŃirii manualelor
(şcolare, universitare), creşterii profesionalităŃii cadrelor didactice, perfecŃionării
metodelor şi instrumentelor auxiliare de lucru. Din punct de vedere cantitativ,
cheltuieli cu învăŃământul se efectuează pentru cât mai mulŃi indivizi, datorită
exploziei demografice, dar şi datorită conştientizării nevoii de instruire.Această
creştere a populaŃiei a atras după sine un necesar sporit de cadre didactice,
conducând la o reducere a gradului de analfabetizare (sub 1% în Israel, Singapore,
Spania, Italia). Datorită progresului mondial al economiei şi tehnicii, forŃa de
muncă necesară procesului economic a trebuit să fie din ce în ce mai performantă.
Cheltuielile publice cu învăŃământul au crescut în ultimii ani şi datorită politicilor
şcolare adoptate, legislaŃiei în vigoare, nivelul învăŃământului obligatoriu, facilităŃi,
ajutoare, sponsorizări aduse şcolilor din partea diferiŃilor participanŃi la viaŃa
economică.
Pe termen lung, învăŃământul contribuie la dezvoltarea economică a unei
Ńări, stimulează progresul şi ridică standardul de viaŃă al populaŃiei. Ar fi însă şi
câteva condiŃii: învăŃământul trebuie să fie bine dimensionat, organizat raŃional,
adaptat şi adaptabil la nevoile prezente şi viitoare ale societăŃii, condus cu
profesionalism şi competenŃă.
ÎnvăŃământul, privit ca activitate de educare şi formare profesională, se
concretizează în două forme, strâns legate între ele: mai întâi ca un proces de
transmitere-recepŃie a informaŃiilor şi apoi ca un proces îndelungat de stocare şi
verificare treptată a acestora. Altfel spus, pe termen scurt, învăŃământul apare ca o
activitate consumatoare de Venit NaŃional, iar pe termen lung, ca un proces
investiŃional în resurse umane.
Costurile învăŃământului diferă de la o Ńară la alta în funcŃie de gradul de
cuprindere a populaŃiei şcolare în învăŃământ, de mărimea şi structura reŃelei
şcolare, de durata studiilor, de natura economică a cheltuielilor pe care le
antrenează etc.
Rentabilitatea investiŃiilor educaŃionale diferă de la o Ńară la alta, de la o
formă de învăŃământ la alta (primar, gimnazial, liceal, postliceal, universitar,
postuniversitar). Studiile în domeniu au demonstrat că rentabilitatea investiŃiilor în
învăŃământ (în capital uman) este mai ridicată decât rentabilitatea investiŃiilor în
129
economie (în capital real). Creşterea eficientei investiŃiilor în învăŃământ poate fi

sporită pe diferite căi: prin creşterea gradului de cuprindere a populaŃiei şcolare în
învăŃământ, prin îmbunătăŃirea structurii organizatorice a învăŃământului, prin
adaptarea planurilor de învăŃământ şi a programelor analitice la cerinŃele fiecărei
etape istorice determinate, prin ridicarea calificării profesionale a cadrelor
didactice, prin crearea infrastructurii necesare modernizării procesului de
învăŃământ.
Dacă îmbunătăŃirile aduse învăŃământului de toate gradele vor fi însoŃite de
măsuri adecvate pe linia ameliorării tuturor celorlalte acŃiuni social-culturale, se va
obŃine un efect de antrenare deloc neglijabil asupra creşterii economice. Efectul
agregat al investiŃiilor în resurse umane se va traduce printr-o creştere a P.I.B.-ului
care va constitui o bază solidă pentru alocarea unor sume mai mari din acest produs
nevoilor social-culturale.
Se pare însă că investiŃiile în capital uman au devenit un concept prea
îngust faŃă de aspiraŃiile omenirii. De aceea, Programul NaŃiunilor Unite pentru
Dezvoltare (P.N.U.D.) pledează, în rapoartele sale elaborate anual după 1990,
pentru un nou concept de dezvoltare, şi anume Dezvoltarea Umană Durabilă
(D.U.D.). Pentru a permite comparările între state, s-a introdus Indicele Dezvoltării
Umane (I.D.U.), care cuprinde trei elemente:
i. speranta de viaŃă la naştere - se doreşte ca viaŃa să fie lungă şi sănătoasă;
ii. nivelul de educaŃie - se doreşte acumularea de cât mai multe cunoştinŃe;
iii. standardul de viaŃă - P.I.B.-ul capabil să asigure o viaŃă decentă fiecărui
individ;
Pe linia învăŃământului, România a înregistrat valori apropiate standardelor
internationale la unii indicatori, dar şi rămâneri în urmă la alŃii. Astfel, în 1992, în
România, rata alfabetizării adulŃilor a fost de 96,9% faŃă de 95,8%, cât a
reprezentat media înregistrată pe ansamblul Ńărilor cu I.D.U. ridicat.
EvoluŃia populaŃiei şcolare evidenŃiază, în România, următoarele aspecte
negative:
a) în perioada postrevoluŃionară, ca urmare a unei evoluŃii demografice
negative şi a diminuării gradului de participare în învăŃământ, populaŃia şcolară s-a
redus cu aprox. 1 milion de indivizi (-17,6 %), iar ponderea acesteia în totalul
populaŃei a scăzut de la 24% în 1989/1990 la 20,2% în 1994/1995;
b) s-au redus efectivele şcolare în învăŃământul liceal (-43,7%), gimnazial (-
23,5%), preşcolar (-14,4%), profesional (-5,4%), primar (-2%);
c) creşterile de efective şcolare înregistrate la învăŃământul postliceal de
specialitate şi tehnic de maiştri nu au compensat decât 4,6% din pierderile suferite
de licee şi gimnazii;
d) cu toate că numărul studenŃilor cuprinşi în învăŃământul superior de stat a
crescut apreciabil, cu 55,1%, la care se adaugă cei 114500 de studenŃi care în
1994/1995 erau înscrişi la instituŃii particulare, proporŃia studenŃilor ce revin la
100.000 de locuitori în România (1626 studenŃi pe ansamblu în 1993/1994), ne
situează cu mult în urma altor Ńări, chiar şi în curs de dezvoltare.
130
În ceea ce priveşte durata învăŃământului obligatoriu, în România este de 8

ani (s-a redus faŃă de 10 ani), în timp ce în Germania şi Belgia aceasta este de 12
ani, în Marea Britanie, Olanda, Moldova ş.a., 11 ani, în S.U.A., Canada, FranŃa,
Spania ş.a., 10 ani, 9 ani în Austria, Cehia, Danemarca, Suedia, Grecia, China ş.a.,
iar de 8 ani mai au Italia, Polonia, Brazilia, Bulgaria, Ucraina, India etc. (Anuar
statistic, U.N.E.S.C.O. '95).
Cheltuielile cu învăŃământul sunt de mai multe forme: cheltuieli curente de
întreŃinere şi funcŃionare (cheltuieli cu personalul, cu burse şi alte ajutoare acordate
elevilor/studenŃilor, cheltuieli cu materiale şi aparatură didactică – cca. 80-90% din
totalul cheltuielilor cu învăŃământul) şi cheltuieli de capital (cheltuieli cu
construcŃii, dotări, modernizări – cca. 10-20% din totalul cheltuielilor cu
învăŃământul).
În continuare sunt prezentate date statistice despre cheltuielile publice cu
învăŃământul în cateva de Ńări dezvoltate sau în curs de dezvoltare ca procent din
P.I.B. şi ca sume în U.S.D., precum şi o ierarhizare a Ńărilor în funcŃie de aceşti
indicatori.
Tabel 1.
Ierarhizarea Ńărilor în funcŃie de ponderea cheltuielilor publice pentru învăŃământ a
Ńărilor dezvoltate
łări dezvoltate % Ch. publice Loc Ch. publice Loc

ptr. înv. în ierarhic pt. înv. în ierarhic
P.I.B. U.S.D./loc.
Norvegia 8,3 1 2792 1
Danemarca 8,3 2 2741 2
Suedia 8,0 3 2089 4
Canada 7,3 4 1395 9
FranŃa 5,9 5 1558 6
ElvaŃia 5,5 6 2409 3
Austria 5,5 7 1594 5
M. Britanie 5,5 8 1043 12
Portugalia 5,4 9 527 15
S.U.A. 5,3 10 1461 8
Olanda 5,3 11 1356 11
Spania 5,0 12 714 14
Italia 4,9 13 930 13
Germania 4,7 14 1390 10
Japonia 3,8 15 1558 7
Gecia 3,7 16 404 16
131
% Ch. publice ptr. înv. în P.I.B.
Norvegia
Danemarca
3,7 8,3
3,8 Suedia
4,7
8,3 Canada
4,9 FranŃa
ElvaŃia
5 Austria
8
M. Britanie
5,3 Portugalia
S.U.A.
7,3
Olanda
5,3
Spania
5,4 5,9 Italia

Germania
5,5 5,5
5,5 Japonia
Gecia
p
Fig 1. Ierarhizarea Ńărilor în funcŃie de ponderea cheltuielilor publice pentru
învăŃământ a Ńărilor dezvoltate Se observă că Norvegia (8,3 %) alocă cei mai mulŃi
bani pentu educaŃie iar cei mai puŃini îi alocă Spania (5,0%).
Tabel 2
Ierarhizarea Ńărilor în funcŃie de ponderea cheltuielilor publice
pentru învăŃământ a Ńărilor în curs de dezvoltare şi în tranziŃie
łări în curs de % Ch. publice Loc Ch. publice Loc
dezvoltare şi în ptr. ierarhic pt. înv. în ierarhic
tranziŃie înv. în P.I.B. U.S.D./loc.
Ucraina 7,7 1 - -
Tunisia 6,8 2 137 4
Cehia 6,1 3 279 1
Ungaria 6,0 4 - -
Slovenia 5,8 5 - -
Maroc 5,6 6 68 7
Egipt 5,6 7 57 8
Mexic 5,3 8 168 2
CroaŃia 5,3 9 - -
Polonia 4,6 10 141 3
Slovacia 4,4 11 - -
Bulgaria 4,2 12 - -
Rusia 4,1 13 - -
Columbia 3,5 14 79 6
Turcia 3,4 15 95 5
România 3,4 16 53 9
132
Norvegia
Gecia 3000
Danemarca
2500
Japonia Suedia
2000
1500
Germania Canada
1000
500
Italia 0 FranŃa
Ch. publice pt. înv. în
U.S.D./loc.
Spania ElvaŃia
Olanda Austria
S.U.A. M. Britanie
Portugalia
Fig 2. Ierarhizarea Ńărilor în funcŃie de ponderea cheltuielilor publice pentru

învăŃământ a Ńărilor în curs de dezvoltare şi în tranziŃie
Surse: Gouvernement Finance Statistics Yearbook, 2001, I.M.F. Washington şi

Statistiques Financieres Internationales, Annuaire, 2002, F.M.I.
Dintre Ńările în curs de dezvoltare Ucraina (7,7 %) din PIB îi aloca

învăŃământului, iar România este Ńara care alocă un procent de aproximativ (3,4%
).( Surse: Gouvernement Finance Statistics Yearbook, 2001, I.M.F. Washington şi
Statistiques Financieres Internationales, Annuaire, 2002, F.M.I.)
Bibliografie
Bodnar M., 1994, „DirecŃii ale reformei sistemului de învăŃământ superior
din România”, Editura UniversităŃii Bucureşti;
Bodnar M., 2003, “Împrumuturile pentru studii - sursă de finantare a
învăŃământului superior”, "FinanŃe publice şi contabilitate" nr. 2, Bucureşti;
Dinca G., Korka M., 2002, “FinanŃarea învăŃământului superior: tendinŃe
actuale”, Editura RAO RO, Bucureşti,;
Văcărel I., 2002, “Bugetul pe programe multianual – concepŃii,
reglementări, rezultate, perspective”, Editura Expert, Bucureşti;
Văcărel, I., 2003, “FinanŃe publice”, ediŃia a IV-a, Editura Didactică şi
pedagogică, Bucureşti;
*** Programul PHARE “Universitas 2000” – “FinanŃarea învăŃământului
superior 1998”
http://dlenote.ed.gov
www.ed.gov/directloan/
133
STATE EUROPENE CARE AU ADOPTAT COTA UNICĂ

DE IMPOZITARE ÎN ANUL 2007
Sorin Blaj
Universitatea Europeană "Drăgan", Facultatea de ŞtiinŃe Economice,
350500 Lugoj Str. Ion Huniade, Nr. 2 tel. 0256.359.198, fax. 0256.359.200
ued@deu.ro, sorinblajlugoj@yahoo.com
Abstract
The states that introduced in 2007 the unitary imposing system for physical
persons, namely Macedonia, Kazakhstan and Montenegro are presented.
Keywords: imposing system, unitary system
1. Introducere
Sistemul de impunere a veniturilor persoanelor fizice prin cotă unică de
impozitare a avut şi are numeroşi susŃinători şi contestatari. Un lucru este cert,
acest sistem de impunere are succes în continuare în rândul statelor Europei, chiar
dacă mulŃi specialişti prevedeau o reducere a aplicării lui, cei mai vehemenŃi fiind
specialiştii Fondului Monetar InternaŃional care au realizat şi un studiu în acest
sens (M. Keen, Y. Kim, R. Varsano, 2006), din care reieşea că statele care au
adoptat cota unică vor abandona acest sistem de impunere în curând.
Cu toate aceste previziuni sumbre privind interesul pentru cota unică de
impozitare, la doar trei luni după publicarea studiului, anul 2007 a adus dimpotrivă,
o creştere a numărului acestor state, nu mai puŃin de trei adoptând acest sistem de
impunere: Macedonia, Kazahstan şi Muntenegru.
2. Macedonia introduce cota unică de impozitare

O reformă majoră a sistemului macedonean de impozitare a fost lansată în
anul 2007. Conform promisiunilor electorale, guvernul a introdus un impozit unic
de 12% pe venitul persoanelor fizice şi profitul companiilor de la 1 ianuarie 2007.
În 2006 s-au practicat cote progresive de impozitare a venitului persoanelor fizice
cuprinse între 15%, 18% şi 24%.
Impozitul pe profit este de 15%, impozitul pe proprietate este de 3%, iar
TVA este de 15%.
AutorităŃile declară că intenŃionează să meargă şi mai departe, reducând
impozitul unic la 10% în 2008.
ExperŃii şi instituŃiile financiare declară că noul sistem de impozitare are
toate şansele să producă un impact pozitiv asupra economiei, în special în ceea ce
priveşte creşterea investiŃiilor străine. Colectarea impozitelor va deveni mai
eficientă, iar evaziunea fiscală mai dificilă.
134
Tabelul nr. 1.
Baremul lunar de impunere a veniturilor persoanelor fizice în Macedonia, în anul
2006
1 Eur = 61 MkD
TRANŞE DE VENIT (MKD) COTE DE IMPOZITARE (%)
Până la 30.000 (500 EUR) 15
30.000 – 60.000 (500 – 1.000 EUR) 18
Peste 60.000 (1.000 EUR) 24
Sursa: Pricewatterhouse Coopers, Doing Business and Investing in Macedonia
2006/2007, 2006; http://www.pwc.com
Tabelul nr. 2.
Baremul anual de impunere a veniturilor persoanelor fizice în Macedonia, în anul
2006
TRANŞE DE VENIT (MKD)
COTE DE IMPOZITARE (%)
Până la 360.000 (6.000 EUR) 15
360.000 – 720.000 (6.000 – 12.000
18
EUR)
Peste 720.000 (12.000 EUR) 24
Sursa: PricewatterhouseCoopers, Doing Business and Investing in Macedonia
2006/2007, 2006: http://www.pwc.com
Reforme fiscale similare adoptate de alte Ńări, şi în special de statele

baltice, au produs rezultate favorabile. Economia gri este astfel redusă întrucât
firmele constată că beneficiile evitării impozitului sunt mici în comparaŃie cu
riscurile.
Cu toate acestea, guvernul va fi presat să impună disciplina fiscală, dată
fiind scăderea potenŃială a veniturilor la buget.
ReprezentanŃii FMI au vizitat recent Macedonia pentru a discuta despre
bugetul pe 2007 şi, potrivit Ministrului FinanŃelor Trajko Slavevski, au fost de
acord în general cu modificarea politicii fiscale. Aceştia au fost însă îngrijoraŃi de
deficitul bugetar. Guvernul anticipează un deficit substanŃial, în timp ce Fondul ar
dori ca acesta să fie limitat. FMI şi-a exprimat speranŃa că aceste diferenŃe vor fi
rezolvate în curând, permiŃând încheierea celei de-a doua evaluări a acordului
standby dintre Macedonia şi Fond în ianuarie.
Mark Griffiths, şeful misiunii FMI, a afirmat că echipa sa este mulŃumită
de realizările Macedoniei în politica macroeconomică. łara a avut o rată scăzută a
inflaŃiei, o monedă stabilă şi o creştere de 2% până la 4,6% pe zece ani, a afirmat
el. Reformele structurale au fost implementate, chiar dacă guvernul a fost schimbat
în urma alegerilor. Griffiths a felicitat guvernul pentru obiectivul creşterii
135
economice durabile şi reducerii şomajului, concomitent cu menŃinerea inflaŃiei sub

control. Macedonia speră să dubleze standardul de trai în următorii zece ani, a
menŃionat el.
Pentru 2007, guvernatorul Băncii NaŃionale Petar Gosev preconizează o
inflaŃie de 3%, rate de schimb valutar stabile şi o creştere a rezervei de valută de
până la 1,7 miliarde USD.
3. Kazahstanul a adoptat cota unică de impozitare

Al doilea stat care a adoptat cota unică de impozitare în anul 2007 a fost
Kazahstanul. Astfel, după Macedonia, alt stat a renunŃat în 2007 la sistemul de
impunere progresiv, în favoarea sistemului de impunere proporŃional prin cotă
unică de impozitare.
În anul 2006, Kazahstanul practica un sistem de impunere progresiv cu
cinci cote de impozitare:
Tabelul nr. 3.
Baremul anual de impunere a veniturilor persoanelor fizice în Kazahstan, în anul
2006
1 Eur = 160 KZT
TRANŞE DE VENIT (KZT) COTE DE IMPOZITARE (%)
Până la 185.400 (1.160 EUR) 5
185.401 – 494.400 (1.161 – 3.090 EUR) 8
494.401 – 2.472.000 (3.091 – 15.450 EUR) 13
2.472.001–7.416.000 (15.451 – 46.350 EUR) 15
Peste 7.416.000 (46.350 EUR) 20
Sursa: PricewatterhouseCoopers, CEE-CIS Tax Notes 2006/1, 2006,
http://www.pwc.com
De la 1 ianuarie 2007, Kazahstanul a înlocuit acest sistem cu o cotă unică

de 10%, una dintre cel mai reduse din Europa şi din lume.
4. Cota unică se extinde şi în Muntenegru

Introducerea cotei unice de impozitare în Muntenegru a fost iniŃiată în
martie 2004, de Montenegro Business Alliance (AlianŃa pentru Afaceri din
Muntenegru), o Cameră de ComerŃ privată.
În decembrie 2006, Parlamentul din Muntenegru a aprobat adoptarea cotei
unice de 15% pentru impozitarea veniturilor persoanelor fizice. Acest sistem de
impunere a intrat efectiv în vigoare la 1 iulie 2007 şi a înlocuit, vechiul sistem de
impunere progresiv, cu patru cote de impozitare.
Noua lege a stabilit nivelul cotei unice de impozitare la 15%, pentru 2007 şi 2008,
acest nivel urmând să fie redus la 12%, în 2009 şi la 9%, în 2010. Pentru ca
136
reforma fiscală să fie şi mai spectaculoasă, Muntenegru a redus nivelul cotei de

impozit pe profit la 9%, înlocuind sistemul de impunere progresiv, cu două cote de
impozitare.
Tabelul nr. 4.
Baremul lunar de impunere a veniturilor persoanelor fizice în Muntenegru,
în perioada 1 ianuarie 2006 – 30 iunie 2007
TRANŞE DE VENIT (EUR) COTE DE IMPOZITARE (%)
0 – 65 0
66 – 218 16
219 – 381 20
Peste 381 24
Sursa: PricewatterhouseCoopers, CEE-CIS Tax Notes 2006/1, 2006,
http://www.pwc.com
Tabelul nr. 5.
Baremul anual de impunere a veniturilor persoanelor fizice în Muntenegru,
în perioada 1 ianuarie 2006 – 30 iunie 2007
0 – 785 0
786 – 2.615 16
2.616 – 4.577 20
Peste 4.577 24
Sursa: PricewatterhouseCoopers, CEE-CIS Tax Notes 2006/1, 2006:
http://www.pwc.com
Tabelul nr. 6.
Baremul lunar de impunere a profitului în Muntenegru, în perioada 1 ianuarie 2006
– 30 iunie 2007
Până la 100.000 15
Peste 100.000 20
Sursa: The WorldWide-Tax.Com, februarie 2006, Serbia and Montenegro Income
Taxes and Tax Laws, http://www.worldwide-tax.com
În 2010, Muntenegru va unifica nivelul cotei unice de impozitare pentru

impunerea veniturilor persoanelor fizice şi juridice, la 9%. Acest nivel va fi unul
dintre cele mai reduse din Europa, doar Bosnia - Herzegovina având un nivel mai
137
redus, de 5%. Alte state cu un nivel redus de 10% sunt Districtul Brcko,
Transnistria, Kyrgystan, Macedonia, Kazahstan şi Albania.
5. Concluzii
Previziunile specialiştilor Fondului Monetar InternaŃional, Michael Keen,
Yitae Kim şi Ricardo Varsano, prezentate în studiul citat şi anume că statele care
au adoptat cota unică vor abandona acest sistem de impunere în curând, s-au
dovedit nesustenabile în realitate. Chiar se poate spune că nu numai că previziunile
nu s-au adeverit, dar chiar numărul statelor care au adoptat cota unică s-a mărit în
2007 cu încă trei: Macedonia, Kazahstan şi Muntenegru.
Un alt aspect important al cotei unice de impozitare, care a făcut obiectul
unor multiple controverse, a fost nivelul cotei unice. Dacă la momentul introducerii
cotei unice de impozitare în România, una dintre acuzele cele mai vehemente nu
priveau sistemul de impunere în sine, ci nivelul cotei, acesta fiind considerat la
16% unul foarte redus, comparativ cu celelalte state membre ale Uniunii Europene.
Dar toate cele trei state analizate care au adoptat cota unică, au stabilit un nivel mai
redus decât al României, Macedonia 12%, Kazahstan 10%, iar Muntenegru 15%.
Mai mult, Macedonia şi Muntenegru au prevăzut reducerea nivelului la 10% în
Macedonia, din 2008, şi la 9% în Muntenegru, succesiv, 12% în 2009 şi 9% în
2010.
Sistemul de impunere prin cotă unică de impozitare nu numai că nu a
devenit neatractiv pentru statele Europei, dar anul 2008 va aduce cu siguranŃă noi
membri în clubul cotei unice.
Bibliografie
M. Keen, Y. Kim, R. Varsano, 2006, The "Flat Tax(es)": Principles and
Evidence, IMF Working Paper No. 06/218,
www.law.ucla.edu/docs/keen_the_flat_taxes.pdf;
Z. Nikolovski, 2007, Macedonia Introduces Flat-tax Rate, Southeast
European Times, http://www.setimes.com;
Pricewatterhouse Coopers, 2006, Doing Business and Investing in
Macedonia 2006/2007: http://www.pwc.com;
*** PricewatterhouseCoopers, 2006, CEE-CIS Tax Notes 2006/1,
http://www.pwc.com;
*** The WorldWide-Tax.Com, 2006, Serbia and Montenegro Income
Taxes and Tax Laws:
http://www.worldwide-tax.com/serbia_montenegro/montenegro_tax.asp.
138
STATE EUROPENE CARE AU ADOPTAT COTA UNICĂ

DE IMPOZITARE ÎN ANUL 2008
Sorin Blaj
Universitatea Europeană "Drăgan" Lugoj, Facultatea de ŞtiinŃe Economice
Str. Ion Huniade Nr. 2, 350500 Lugoj, România, Tel. 0256. 359.198, Fax. 0256.359.200
ued@deu.ro sorinblajlugoj@yahoo.com
Abstract
The situation of states that introduced in 2008 the unique cote of revenue for
physical persons, namely Albania, Bulgaria and the Czech Republic is presented.
Keywords: system of revenues, unique cote
1. Introducere
Anul 2008 a reprezentat pentru cota unică de impozitare un an de referinŃă,
deoarece alte trei state au intrat în clubul cotei unice, Albania, Bulgaria şi Cehia,
iar ultimele două sunt membre ale Uniunii Europene. În acest moment (anul 2008),
numărul statelor membre ale Uniunii Europene care practică sistemul de impunere
prin cotă unică de impozitare a ajuns la 7: Estonia, Lituania, Letonia, Slovacia,
România, Bulgaria şi Cehia. Mai mult, din 2009 se pregăteşte al optulea stat:
Polonia. Prezentarea lor este în ordinea anunŃării adoptării cotei unice, deoarece
toate trei au introdus acest sistem de impunere în practica fiscală la 01 ianuarie
2008.
2. Guvernul Albaniei a introdus cota unică la 1 ianuarie 2008

În dorinŃa de a promova creşterea economică şi de a îmbunătăŃi climatul de afaceri,
administraŃia primului ministru albanez Sali Berisha intenŃionează o
restructurare majoră a sistemului fiscal. Cea mai importantă modificare este
introducerea cotei unice.
"De la 1 ianuarie 2008, Albania va avea implementat sistemul de impozitare
prin cotă unică de 10%, unul din cele mai scăzute din Europa", a declarat
Berisha la sfârşitul lunii martie 2007 la o reuniune a comunităŃii oamenilor de
afaceri. Sistemul de impunere practicat în 2007 (şi 2006), unul progresiv, cuprindea
următorul nivelul cotelor de impozitare din tabelul 1.
139
Tab. 1.
Baremul lunar de impunere a veniturilor persoanelor fizice în Albania, în perioada
2006 – 2007
TRANŞE DE VENIT (LEK) COTE DE IMPOZITARE (%)
0 – 14.000 1
14.001 – 40.000 5
40.001 – 90.000 10
90.001 – 200.000 15
Peste 200.000 20
http://www.pwc.com/ro/eng/ins-sol/publ/CEE-CISTaxNotes61.pdf
PricewatterhouseCoopers, CEE-CIS Tax Notes 2007/1, 2007:
http://www.pwc.com/pl/eng/ins-sol/publ/2007/CEE_CIS.pdf
Notă: 1 EUR = 125 LEK
În ultimii ani, aceasta este cea de-a doua măsură de reformă fiscală
adoptată de Albania, după ce la 1 ianuarie 2006 s-a redus numărul de cote de
impozitare de la 6 la 5, modificându-se şi nivelul cotelor marginale, cea minimă de
la 0% la 1%, iar cea maximă de la 30% la 20%, renunŃându-se la cota intermediară
de 25%. În anul 2005 cotele de impozitare practicate erau cele din tab. 2.
Tab. 2.
Baremul lunar de impunere a veniturilor persoanelor fizice în Albania, în anul 2005
TRANŞE DE VENIT (LEK) COTE DE IMPOZITARE (%)

0 – 14.000 0
14.001 – 40.000 5
40.001 – 90.000 10
90.001 – 200.000 15
200.001 – 500.000 25
Peste 500.000 30
http://www.pwc.com/cz/eng/ins-sol/publ/TaxNotes/2005/1.pdf
Notă: 1 EUR = 125 LEK
Impozitul pe profit, de 20%, a fost redus la jumătate. ContribuŃiile la

asigurările sociale percepute firmelor au fost reduse de asemenea la 10%. Guvernul
şi ceilalŃi susŃinători ai reformei au declarat că aceste măsuri vor extinde baza
impozabilă şi vor simplifica administrarea fiscală, făcând din Albania un loc mai
bun pentru investiŃii.
140
Potrivit ministrului FinanŃelor, Ridvan Bode, schimbările se vor traduce

printr-un sistem fiscal mai simplu. "Cota unică va contribui la eliminarea
potenŃialului arbitraj dintre impozitul pe profit, impozitul pe dividende şi impozitul
pe venit", declară el. "Taxa pe valoarea adăugată şi alte taxe vor fi de asemenea
reduse treptat pentru a-i atrage pe investitori", a adăugat ministrul.
Criticii declară că schimbările vor aduce beneficii mai ales companiilor şi
celor înstăriŃi, vor avea un impact mic asupra majorităŃii albanezilor şi îi vor
pedepsi pe cei săraci. Prin desfiinŃarea sistemului de impozitare progresivă, afirmă
aceştia, impozitele percepute persoanelor cu venituri mici vor creşte, în timp ce un
număr mic de persoane cu venituri mari se vor bucura de un cadou neaşteptat.
În trecut, Fondul Monetar InternaŃional (FMI) a fost prudent în legătură cu
planurile de reducere a impozitelor în Albania. De data aceasta, însă, instituŃia pare
mai receptivă -- cu condiŃia ca restructurarea să fie combinată cu o colectare mai
eficientă a veniturilor.
"Vom negocia cu guvernul albanez în privinŃa reducerii impozitelor, în
funcŃie de colectarea impozitelor", a declarat presei reprezentantul FMI Ann
Margaret Westin.
Guvernul condus de Partidul Democrat a instituit deja diferite reduceri ale
impozitelor în ultimii doi ani. Cele mai importante din acestea sunt reducerea
contribuŃiilor firmelor la asigurările sociale, de la 29% la 20%, şi scăderea
impozitelor pentru microîntreprinderi.
Cota unică de impozitare începe să se impună în Uniunea Europeană. Cel
puŃin zece dintre cele 25 de state membre ale Uniunii Europene au introdus sau
intenŃionează să introducă un astfel de regim fiscal, informează cotidianul britanic
The Independent.
Comisarul european pentru taxe si impozite, Laszlo Kovacs a descris cota
unică de impozitare, acelaşi prag de impozitare pentru persoane fizice şi companii,
drept absolut "legitimă" şi a declarat că multe state din Europa Occidentală ar putea
fi tentate să introducă această măsură. Deja adoptată în Slovacia şi în toate cele trei
state baltice, Ńări care au aderat la Uniunea Europeană în 2004, cota unică de
impozitare este unul dintre motivele pentru care aceste Ńări înregistrează o creştere
economică susŃinută, care creează mii de noi locuri de muncă, susŃin economiştii.
Acestor patru state li s-a adăugat la 1 ianuarie 2005 România, la rândul ei membră
a Uniunii Europene din 2007. În plus, Laszlo Kovacs a subliniat că această idee nu
este o chestiune specifică noilor state membre, fiind dezbătută şi de politicieni din
Grecia, Germania, Olanda şi Spania. În 1994, Estonia a fost prima Ńară care a
adoptat cota unică de impozitare, urmată imediat de Letonia şi Lituania. În
Slovacia, adoptarea cotei unice de impozitare s-a corelat cu o creştere a investiŃiilor
străine directe. Astfel, poziŃia Slovaciei de magnet pentru companiile auto, precum
Volkswagen şi Peugeot, se bazează pe mâna de lucru ieftină şi calificată, pe poziŃia
geografică, cât şi pe cota unică de impozitare, subliniază analiştii citaŃi de The
Independent. Dar nu numai statele foste comuniste şi-au exprimat intenŃia de a
adopta cota unică de impozitare, există astfel de studii, analize şi declaraŃii ale
141
specialiştilor în fiscalitate sau ale politicienilor, chiar din state dezvoltate din
Europa, membre sau nemembre ale Uniunii Europene.
3. BULGARIA A TRECUT DIN 2008 LA COTA UNICĂ DE IMPOZITARE

Bulgaria a introdus cota unică de impozitare de 10% începând cu 1
ianuarie 2008, cu 6% sub cea românească, sperând să devină astfel un paradis
fiscal în inima Europei, alăturându-se grupului de state din Europa de Est care au
adoptat acest sistem de impunere a veniturilor persoanelor fizice. Astfel, a renunŃat
la sistemul de impunere progresiv practicat în 2006 şi 2007, cu patru cote de
impozitare.
Tab. 3.
Baremul lunar de impunere a veniturilor persoanelor fizice în Bulgaria, în anul
2006
TRANŞE DE VENIT (BGL) COTE DE IMPOZITARE (%)
0 – 2.160 0
2.161 – 3.000 20
3.001 – 7.200 22
Peste 7.200 24
Tab. 4.
Baremul lunar de impunere a veniturilor persoanelor fizice în Bulgaria, în anul
2007
TRANŞE DE VENIT (BGL) COTE DE IMPOZITARE (%)
0 – 2.400 0
2.401 – 3.000 20
3.001 – 7.200 22
Peste 7.200 24
În cadrul consiliului de miniştri organizat duminică, 29 iulie 2007, la Evksinograd,

ministrul bulgar de finanŃe, Plamen Oresharski, a anunŃat adoptarea sistemului unic
de impunere începând din 2008, alături de structura bugetului pentru anul viitor,
scrie Novinite. Ministrul bulgar al FinanŃelor a convins reprezentanŃii alianŃei de
guvernare că bugetul pentru anul 2008 se poate baza, în ciuda schimbărilor, pe
venituri care reprezintă 42,5% din Produsul Intern Brut (PIB) al Ńării, adică 12,5
miliarde de euro. Cele trei partide din coaliŃia guvernamentală au decis în
142
compensaŃie creşterea accizelor aplicate băuturilor alcoolice, Ńigărilor şi

combustibililor începând cu anul 2008.
"Prin intermediul unei cote unice de impozitare de 10% oferim un mesaj
clar investitorilor străini. Această decizie va contribui în mod clar la stimularea
investiŃiilor, urmând să genereze slujbe şi creşterea salariilor", spunea ministrul de
finanŃe, iar Petar Dimitrov, ministrul Economiei: "Introducem cota unică în
încercarea de a determina companiile să-şi scoată afacerile din sectorul gri al
economiei şi să creştem astfel competitivitatea".
Cota unică de impozitare "taxează" pe fiecare dintre contribuabili în mod
egal. Statul stabileşte un prag, deasupra căruia toŃi participanŃii la sistemul de
impozitare plătesc un impozit fix din veniturile obŃinute. Des folosită în statele
industrializate ale secolului al XIX-lea, cota unică de impozitare a renăscut în
1994, când Estonia a demarat procesul de reintroducere a sistemului unic de
impozitare în Europa, introducând un impozit de 26% pe toate veniturile şi pe
profit şi renunŃând la deducerile de orice fel. Succesul acestui sistem atât pe
atragerea de investiŃii, cât şi pe partea de venituri bugetare a condus la adoptarea
lui, în prima fază, de celelalte două Ńări baltice, Lituania şi Letonia. Însă marele
“boom” al sistemului s-a înregistrat în 2001, atunci când Rusia a introdus o cotă
unica de numai 13% pe venituri. În urma acestei decizii, cu care preşedintele
Vladimir Putin a şocat Europa şi a strâns laudele economiştilor, veniturile bugetare
ale Rusiei s-au dublat în nici trei ani.
Deşi cota unică de impozitare nu este considerată un panaceu al tuturor
relelor economice, un număr tot mai mare de state europene, printre care şi noile
membre ale Uniunii Europene, au introdus sau sunt în curs de introducere a
sistemului unic de impozitare. Majoritatea acestor state se confruntă cu deficite
bugetare considerabile, multe dintre acestea fiind nevoite să se alinieze
standardelor impuse de Zona euro.
Printre beneficiile aduse de cota unică de impozitare se numără scăderea
birocraŃiei şi a inechităŃii sistemului fiscal, controlarea evaziunii fiscale şi a altor
înşelăciuni, încurajarea economiilor şi a investiŃiilor, prevestind chiar "un mini-
boom economic".
O concluzie la care au ajuns economiştii este că eficienŃa şi succesul
sistemului de impozitare unică sunt strict dependente de nivelul actual al cotei de
impozitare: cu cât este mai coborâtă, cu atât va deveni mai eficientă. ExperŃii atrag
de asemenea atenŃia asupra faptului că competitivitatea unei economii este
determinată de un număr mare de factori, în afara sistemului unic de impunere,
care să sprijine creşterea investiŃiilor. Dacă un nivel coborât al impozitelor permite
banilor să circule şi să fie investiŃi, iar cota unică de impozitare încurajează
populaŃia să îşi plătească impozitele, taxele mici pot genera şi încasări mai mari la
buget. În plus, liderii celor mai puternice economii la nivel european, precum fostul
cancelar german Gerhard Schröder şi primul-ministru suedez Goran Persson au
declarat că economiile estice "de tranziŃie" îşi pot permite să reducă taxele pentru
că orice deficit de venit este mai mult decât compensat prin subvenŃiile consistente
143
acordate de Uniunea Europeană. Acest argument a fost adesea combătut de statele

în tranziŃie.
"Uniunea Europeană a cerut nou veniŃilor din Europa Centrală şi de Est în
cadrul procesului de aderare să elimine taxele şi impozitele discriminatorii, în
special cele aplicate investitorilor străini. Pentru a-şi menŃine economiile atractive,
mulŃi dintre membrii Uniunii au răspuns prin a reduce taxele pentru investitorii
interni şi străini. Din moment ce aceste reduceri nu sunt discriminatorii, Uniunea
Europeană nu poate interveni pentru a le modifica.
Atunci de ce sunt unii membri vechi ai Uniunii atât de supăraŃi pe
impozitele est-europene? Poate unele guverne vor să distragă atenŃia de la
necesitatea presantă de a-şi curăŃa propriile sisteme de impunere", spune Katinka
Barysch de la Centrul European pentru Reformă. Această nouă tendinŃă dată de
Europa de Est şi exploatată de aceasta a condus la discuŃii aprinse în vestul
Europei. Cota unică a devenit centrul dezbaterilor privind politica fiscală în
Germania, Marea Britanie, Grecia, CroaŃia, Polonia, Ungaria şi Cehia.
4. Cehia a adoptat cota unică de 15%, din 2008

Premierul Republicii Cehia, Mirek Topolanek, a anunŃat că guvernul său
va propune o cotă unică de impozitare de 15 la sută, din 1 ianuarie 2008, a informat
cotidianul Hospodarske Noviny citat de Dow Jones. "Această cotă este acum o
certitudine", a declarat premierul, adăugând că mai rămân de stabilit de către
guvern deciziile finale asupra articolelor care vor putea fi încadrate la reduceri de
taxe sau la deduceri, în viitoarea nouă schemă, informează Rompres, citată de
ziarul financiar electronic www.SMARTfinancial.ro.
Prezentarea noii scheme de impozitare a veniturilor va fi expusă
publicului, în forma sa finală, în 3 aprilie. În aceeaşi zi, guvernul va prezenta
propunerile sale de reforma în privinŃa sistemului de protecŃie socială. Pe de altă
parte, pentru a atrage investiŃiile străine, unele din Ńările Europei de Est au redus
drastic impozitele pe capitalul străin investit. În Cehia, acest impozit a fost redus de
la 24 la sută la şapte la sută, după aderarea la Uniunea Europeană.
Modelul Slovaciei, care a înregistrat o creştere economică sănătoasă în
ultimii trei ani, a determinat Cehia să treacă la reforme radicale. PublicaŃia
poloneză Gazeta Wyborcza, citată de Rador, anunŃă că cehii vor să introducă cota
unică de impozitare şi renunŃă la serviciul medical gratuit, în încercarea de a
recupera avansul pierdut în faŃa vecinilor din regiune. Slovacia a reuşit să atragă
investitori precum Kia, Saint Gobain, SAMSUNG Electronics, Arcelor sau
Austrian Airlines. De la introducerea cotei unice, economia Slovaciei a cunoscut
un reviriment puternic, PIB-ul crescând în 2006 cu 8,3% faŃă de 2005, potrivit
Eurostat. Şi investiŃiile străine directe au crescut substanŃial, de la 705 milioane de
dolari în 2005, la 1,9 miliarde dolari în 2006, potrivit AgenŃiei Slovace pentru
InvestiŃii şi ComerŃ.
Primul pas a fost făcut. Reformele guvernului de centru-dreapta al
premierului Mirek Topolanek au trecut prin Camera DeputaŃilor gratie unui singur
144
vot al unui deputat independent. Legea mai trebuie confirmată de Senat şi de

preşedintele Vaclav Klaus, dar repartizarea voturilor arată că nu vor fi probleme.
ConsecinŃele reformei vor fi simŃite de cehi în anul 2008. În Camera DeputaŃilor,
socialiştii şi comuniştii nu au vrut să audă de cota unică de impozitare şi de
reforma sănătăŃii. A protestat şi AsociaŃia Cehă a PacienŃilor, care a spus că plata
pentru tratament este contrară ConstituŃiei. MarŃi, 21 august 2007, pentru cota
unică de impozitare şi introducerea plăŃii în sistemul medical au votat partidele din
coaliŃie - Partidul Civic Democrat (ODS), DemocraŃii Creştini şi Verzii.
În 2006 – 2007, cehii plăteau un impozit progresiv, în funcŃie de nivelul veniturilor,
între 12% şi 32%:
Tab. 5.
Baremul lunar de impunere a veniturilor persoanelor fizice în Cehia,
în perioada 2006 – 2007
TRANŞE DE VENIT (CZK) COTE DE IMPOZITARE (%)
0 – 121.200 12
121.201 – 218.400 19
218.401 – 331.200 25
Peste 331.200 32
Din anul 2008 vor plăti o cotă unică de 15%, iar un an mai târziu, de la 1
ianuarie 2009, cota va fi redusă la 12,5%.
"Să nu uităm că, deşi se introduce cota unică de impozitare, reforma
trebuie să sporească veniturile la buget. Se modifică nu numai tariful, dar şi modul
de calculare a impozitelor, acestea vor fi calculate pe totalul cheltuielilor muncii
suportate de patroni, inclusiv pe contribuŃiile la asigurările de sănătate şi pensii. În
anul 2008 vom plăti efectiv un impozit de 23%, apoi 19,4%", explică Lubos Palata,
editor la Lidové Noviny.
După cum a calculat ziarul "Hospodarske Niviny", două treimi din familii
nu vor beneficia de reducerea impozitelor, ba chiar vor plăti mai mult.
Economiştii laudă foarte mult reducerea impozitului pentru firme. Acesta
va scădea treptat de la 24% cât este obligatoriu acum la 19% în anul 2010. Vor
creşte însă încărcăturile indirecte, de exemplu cota redusă de TVA va creşte de la
5% la 9%. În Europa Centrală şi de Est, cota unică de impozitare a fost adoptată
înaintea Cehiei în nu mai puŃin de 19 state sau regiuni, printre care: statele baltice,
Slovacia, România, Ucraina, Rusia etc.
145
5. Concluzii
Curentul introducerii cotei unice de impozitare a continuat şi în 2008 şi probabil va
continua şi în anii următori, deja Polonia anunŃând intenŃia de a adopta acest sistem
de impunere din 2009. Clubul cotei unice a ajuns la numărul douăzeci în Europa.
Nivelul cotei unice este în continuă scădere, toate statele care au adoptat-o
în ultimii doi ani preferând un nivel mai scăzut decât cel practicat în România, de
16%. În 2008, două dintre state au adoptat o cotă unică de 10%, Albania şi
Bulgaria, iar a treia de 15%, Cehia.
În lumina acestor evoluŃii şi a adevăratei competiŃii fiscale înregistrate în
zona României, nu este exclus ca nivelul de 16% să nu fie suficient pentru a fi
competitivi pe piaŃa fiscală şi în viitor, poate chiar din 2009, acest nivel să fie
redus, chiar până la 10%.
Bibliografie
Jonilda Koci, 06 Aprilie 2007, Guvernul Albaniei va implementa impozitul
unic, Southeast European Times:
http://www.setimes.com/cocoon/setimes/xhtml/ro/features/setimes/features/2007/0
4/06/feature-02
http://www.pwc.com/cz/eng/ins-sol/publ/TaxNotes/2005/1.pdf
146
EUROPEAN UNION INTEGRATION AND

REGIONAL DEVELOPMENT
Alexandru Nedelea*, Carmen Năstase**

“Stefan cel Mare” University Suceava, Str. UniversităŃii nr.13, 720229 Suceava
*Phone: +40230216147 **Phone: +40230216147
alexandrun@seap.usv.ro, carmenn@seap.usv.ro
Abstract
The integration of the Central and East European countries into the European
Union creates a radically and qualitatively new geopolitical situation on the European
continent that, in its turn, requires some thorough going and structural changes from the
EU part as to development of international relations in their new form in the countries of
the European Union and non-member states. In order to apply the regional development
strategy, eight development regions were set up, spreading throughout the whole territory
of Romania. With the process of EU integration at hand, cross-border cooperation has
become a top priority in East-Central Europe.
Key words: European Union integration, regional development, regional policy
I. Introduction
Regional development policy is an ensemble of measures planned and
promoted by the local and central public administration authorities, having as
partners different actors (private, public, volunteers) in order to ensure a dynamic
and lasting economic growth, through the effective use of the local and regional
potential, in order to improve living conditions.With the process of EU integration
at hand, cross-border cooperation has become a top priority in East-Central Europe.
In fact, there is no viable alternative to integrated regional development.
The main areas regarded by the regional policies are: development of
enterprises, the labor market, attracting investments, development of the SMEs
sector, improvement of infrastructure, the quality of the environment, rural
development, health, education, culture.
The overview of the situation in Romania related to regional development
revealed several aspects, which can lead to the conclusion that in the field of
regional policy, there have been a lot of progress achieved during the last years,
but there are still many things to be done in order to comply with the legal and
institutional requests of the European Union cohesion policy.
II. The Process of European Union Integration

In economic, trade and monetary terms, the European Union has become a
major world power. It has considerable influence within international organisations
147
such as the World Trade Organisation (WTO), the specialist branches of the United
Nations (UN) and at world summits on the environment and development.
The EU as a unit has much more economic, social, technological,
commercial and political “clout” than the individual efforts of its Member States,
even when taken together. There is added value in acting as one and speaking with
a single voice as the European Union.
One of the basic objectives of the European Union is to promote economic
and social progress which is balanced and sustainable, in particular through the
creation of an area without internal frontiers, through the strengthening of
economic and social cohesion and through the establishment of economic and
monetary union, including a single currency.
To achieve this objective, it is necessary to promote throughout the
Community a harmonious and balanced development of economic activities,
leading to a sustainable and non-inflationary growth which respects the
environment. The Member States are to regard their economic policies as a matter
of common concern and to conduct their economic policies with a view to the
objectives of the Community. Therefore, Member States coordinate their economic
policies within the Council.
The internal market has allowed larger businesses to benefit from
enormous economies of scale. Meanwhile, new export markets have been opened
up to small and medium-sized businesses which previously would have been
prevented from exporting by the cost and hassle.
The EU external trade is based on a common EU policy. In other words,
where trade, including WTO matters, are concerned, the EU acts as one single
actor, where the European Commission negotiates trade agreements and represents
the European interests on behalf of the Union’s Member States.
The integration of the Central and East European countries (CEE) into the
European Union creates a radically and qualitatively new geopolitical situation on
the European continent that, in its turn, requires some thoroughgoing and structural
changes from the EU part as to development of international relations in their new
form in the countries of the European Union and non-member states.
III. Regional Development in European Union and Romania

Regional development is a new concept that aims at stimulating and
diversifying economic activities, stimulating investments in the private sector,
contributing to decreasing unemployment and, last but not least, a concept that
would lead to an improvement in the living standards.
In order to apply the regional development strategy, eight development
regions were set up, spreading throughout the whole territory of Romania. Each
development region comprises several counties. Development regions are not
territorial-administrative entities, do not have legal personality, being the result of
an agreement between the county and the local boards.
148
Rural development has a very distinct place within regional policies, and
deals with the following aspects: removal/reduction of poverty in the rural areas;
balancing of economic opportunities and social conditions between the urban and
rural areas; stimulating local initiatives; safeguarding of the spiritual and cultural
patrimony.
The development region, constituted as a freewill association of neighbor
counties represents the implementation and assessment framework of the regional
development policy. The development region is not a territorial–administrative
entity and does not have legal personality.
The main objectives of the regional development policies are as follows:
• to reduce the existing regional disparities, especially by stimulating the well-
balanced development and the revitalization of the disadvantaged areas (lagging
behind in development) and by preventing the emergence of new imbalances;
• to prepare the institutional framework in order to comply with the integration
criteria into the EU structures and to ensure access to the financial assistance
instruments (the Structural Funds and the Cohesion Fund of the EU);
• to correlate the governmental sector development policies and activities at the
level of regions by stimulating the inter-regional, internal and international,
cross-border cooperation which contributes to the economic development and is
in accordance with the legal provisions and with the international agreements to
which Romania is a party;
The principles that the elaboration and the application of the development policies
are based on are:
• Decentralization of the decision making process, from the central/governmental
level to the level of regional communities;
• Partnership among all those involved in the area of regional development;
• Planning – utilization process of resources (through programs and projects) in
view of attaining the established objectives;
• Co-financing – the financial contribution of the different actors involved in the
accomplishment of the regional development programs and projects.
The overview of the situation in Romania related to regional development
revealed several aspects, which can lead to the conclusion that in the field of
regional policy, there have been a lot of progress achieved during the last years,
but there are still many things to be done in order to comply with the legal and
institutional requests of the European Union cohesion policy.
Firstly, it can be said, that in Romania there in place a functional system
for implementing regional policy, both at central and regional level. The system
has been developed since 1997-1998 and is based on a special legal act, on the
existence of central and regional bodies with attributions and responsabilities set up
by normative acts and on corps of central and regional experts. However, although
functional, the system is not fully prepared to take over and efficiently implement
149
structural instruments. The analyses have revealed a number of weaknesses and

gaps, which need to be corrected or filled in:
• The legal framework must be completed, in order to provide more precise
attribution and resposabilities of the regional policy institutions:
• More correlation is necessary between various laws regulating administrative
aspects, financing and procedures about using the public funds in order to get a
coherent cohesion policy framework;
• The regional bodies are not yet strong enough in order to face all the attributions
provided by law now, but especially in the future; they seem to need more
support and expertise from central bodies;
• The resources of the present system have not been fully used and no complete
evaluation of it has done by now; in spite of that, there have been several changes
and attempt of changing the system during the last 3 years.
The analyses achieved, as well as the numerous meetings with responsible
persons at central and regional level showed a weak development of the conceptual
base related to regional policy and social and economic cohesion. In fact, there in
no national concept for how cohesion should be approached and achieved in
Romania and what the role of regional policy would be. No debate at academic or
political level is carried on this matter now although various options seem to be
taken in the implementation stage.
In order to set up a consistent regional policy and to achieve social and
economic cohesion, one major request is to get very detailed and scientifically
assessments about the social and economic disparities of the territory. The research
proved that:
• There has been no profound analysis of regional disparities in Romania and yet is
a growing official opinion that disparities are low and insignificant (at least
compared to those existent within EU countries);
• There is no sufficient attention given to the extremely high disparities between
rural and urban areas and within urban areas, proved by numerous studies, which
can be a specific feature for Romania among the other EU and CEE countries;
• No sufficient attention is paid to rural poverty, although this has been also proved
by numerous studies and is currently praised as being of national importance;
• There is not a significant group of aggregated indicators used by an official body
at central and/ or regional level, to assess regional and intraregional disparities,
for the moment.
In fact, the research has brought into evidence, according to most of the
opinions expressed by the participants at the meetings and interviews that there is
almost no communication, among the administrative and political bodies and the
professional associations, experts, academic environment and media in order to
better understand the present situation and to find the best solution for the future.
There is also very little information about the progresses and the policies
undertaken by other candidate countries.
150
Thirdly, during the elaboration of the report, it appeared clearly that a

major issue related to cohesion and an effective regional policy is the role of the
regional structures. The debates within the interest group and not only went around
the issues of regionalisation, de-concentration, and descentralisation and as the
status of regions nd regional bodies. Although the matter of the administrative
regions and their institutions was not entirely the subject of the present report, it is
obviously of high relevance for the topic of the report. For such reasons, examples
are given about France, Portugal and Greece and their deconcentration processes.
Fourthly, the researches focused on programing process, provided besides
obvious achievements, certain weaknesses. A number of practical aspects have
been also identified during the research as important weaknesses related to the
implementation process of regional policy. Among the most important are:
• Reduced training activities of staff of both central and regional institutions as
well as of the elected people;
• Lack of any correlation and integration of spatial and regional planning
instruments;
• Low correlation and integration of specially assisted zones (de-favoured areas,
economic free trade zones, industrial parks etc.) with the regional development
policy and its specific instruments;
• Reduced communication among national bodies and among national and
local/regional institutions involved; reduced information and awareness at the
level of the media and public about regional policy and its instruments.
With the process of EU integration at hand, cross-border cooperation has
become a top priority in East-Central Europe. In fact, there is no viable alternative
to integrated regional development. From the perspective of advancing European
integration process, the existence of the appropriate legislative framework,
economic and social policies aimed at ensuring the three movement of persons,
labor, material and spiritual goods across the borders is of an utmost importance.
Another important argument for the elaboration and implementation of
integrated regional cross border development policies is concerning the necessity to
overcome the existing gap between the economic levels and life standards in its
constitutive micro-regions. The integration of less developed territorial-economical
units in the economic activities system of the larger regions can provide them
important incentives and stimula for catching up. In the same time, integrated
regional economic, social, labor market and migration policies would allow for the
implementation of special development strategies designed for the needs of the less
developed areas. In this way all territorial micro-units belonging to the region can
be supported to find and fulfill the economic functions best suited to them, in
accordance with the principle of subsidiarity.
In the Ukrainian border region – and to less extent also in the areas
belonging to Romania - the collapse of industrial enterprises and the resulting huge
unemployment forced many people to search for sources of income in Hungary.
151
Today has become a political urgency to identify the resources and

possibilities of regional cross border cooperation in the field of labor migration. In
order to prepare the ground for this, there is a need for specifically designed
institutional system, regulations and programs. This requires the joint effort of
local, regional and national governments. While the most important work has to be
done by the political and civil elite of the concerned region, the strong involvement
of the central governments in the process is also necessary, the more so as the
political and administrative systems, at least of Romania and Ukraine, still have
strong centralist features.
A document issued by the European Union on July 1, 2003 suggests a
mechanism for harmonization of the projects INTERREG, PHARE-CBC, TACIS-
CBC, CARDS, MEDA aimed at stirring up cross-border co-operation offering the
budget for financing of the programmes (new neighbourliness programmes) in the
amount of 955 million Euro, out of which 95 million Euro allocated for TACIS
(the programme that directly applies to Ukraine as well) for the period 2004-2006
years.
Regional policy puts into practice the solidarity between the peoples of
Europe mentioned in the preamble to the Treaty on European Union. It helps to
achieve one of the fundamental objectives laid down in the Treaty: the
strengthening of the EU’s economic and social cohesion by reducing
developmental disparities betwee its regions. It has a significant impact on the
competitiveness of the regions and on the living conditions of their inhabitants,
mainly by co-fi nancing multi-annual development programmes.
These programmes are supported by four Structural Funds: the European
Regional Development Fund (ERDF) for infrastructures and investments,
generating jobs and SMEs; the European Social Fund (ESF) for training, social
integration and employment; the European Agricultural Guidance and Guarantee
Fund (EAGGF, Guidance Section) for rural development and aid to farms; and the
Financial Instrument for Fisheries Guidance (FIFG) for the adaptation of the fi
sheries sector. The Cohesion Fund supports environmental and transport projects in
the least prosperous Member States.
IV. Conclusions
While the share of services in the economy is growing, industry makes an
essential contribution to Europe’sprosperity. Industry is, moreover, increasingly
enmeshed with services and contributes to their development. European industry is
clearly making encouraging achievements and its progress in the environmental
field and in some technological sectors is widely acknowledged. Nevertheless, it is
now facing major challenges, some of which come from within (increasingly rapid
technological development, skills gaps), while others are external (society’s
expectations regarding consumer, environmental and health protection) and yet
others international (the emergence of new global competitors).
152
Beyond policies aimed at enhancing innovation and entrepreneurship,

which are two major drivers of competitiveness, many other EU policies also have
an impact on the business environment and enterprise performance. All horizontal
policies — i.e. regional policy, competition, trade, taxation, etc. — should make
the best possible contribution to competitiveness in addition to pursuing their own,
specific objectives.
Bibliography
Costariol M., 2003, The Development of the SME Sector in Romania, CNA
Veneto&Euro-In-Library, Venice;
Frateschi C., 2003, The SME Factor in the Romanian Transition, in The
Small and Medium-Sized Enterprises in the Transition Process. The Case of
Romania, CNA Veneto&Euro-In-Library, Venice;
Goldenberg Vaida V., 2004, Funding of Capital Investments in Romania,
Open Society Institute, Budapest;
Lecat J., 2002, Public Utilities Liberalization and Romanian Accession to
the EU, Pre-accession Impact Studies, Institutul European din România;
Nedelea Al., 2005, Regionalization, Regional Development and
Cooperation in Eastern Europe, Economy and Transition, Albanian Center of
Economic Research, no. 3, Tirana;
Szilagyi G., Harmonization of Regional Economic and Social Policies
within the Romanian-Hungarian-Ukrainian Border Area, www.policy.hu
Stucki E., 2002, Le developpement équilibré du monde rurale en Europe,
Sauvegarde de la nature, nr. 58;
www.europa.eu
153
SISTEMUL DE CONTROL FINANCIAR ÎN ROMÂNIA
Emil Mare, Opriceanu Nicolae

Structură de apărare ordine publică şi siguranŃă naŃională
Cluj-Napoca
Abstract
Intending the harmonization of the internal legislation with the communitary one,
the Romanian Government has elaborated the Development of the Internal Public
Financial Control Strategy in Romania, which illustrates the actual state of the internal
financial public control system and designs the main direction for the future development of
this system. This process is very important for the alignment of the internal system of
financial public control to the internationally accepted standards and to the good practice
from the European Union. An essential role reverts to protecting the financial interests of
the European Union and the anti-fraud combat, which are placed on the care of the Public
Finances Ministry, the Court of Accounts and the internal structures specialized in
combating fraud.
Keywords: financial control, public audit, the European Union, anti-fraud combat,
efficiency, organization
Sistemul de control financiar, conform legislaŃiei române, este alcătuit din

următoarele elemente:
- controlul financiar public intern;
- controlul extern al CurŃii de Conturi;
- controlul resurselor proprii ale UE;
- controlul pentru protejarea intereselor financiare ale UE, prevenirea şi
combaterea fraudei.
Controlul financiar public intern
În vederea armonizării legislaŃiei interne cu cea comunitară în materie,
Guvernul, Ministerul FinanŃelor Publice, prin Unitatea Centrală pentru
Armonizarea Auditului Public Intern (UCAAPI), a elaborat Strategia Dezvoltării
Controlului Financiar Public Intern în România care a fost adoptată de către
Guvernul României în anul 2005. Strategia realizează o radiografie a stadiului
actual al sistemului de control financiar public intern şi proiectează principalele
direcŃii de acŃiune pentru dezvoltarea în perspectivă a acestui sistem.
Potrivit Strategiei Dezvoltării Controlului Financiar Public Intern în
România, anexa nr.1 „DefiniŃii şi concepte”, conceptul de control financiar public
intern (CFPI) desemnează „ansamblul controlului financiar executat, intern, de
către o organizaŃie guvernamentală sau de către organizaŃiile sale delegate, în
scopul asigurării că managementul financiar şi controlul instituŃiilor ce folosesc
fonduri publice (inclusiv fonduri externe) sunt în concordanŃă cu legislaŃia,
154
prevederile bugetar şi principiile unui management financiar sănătos”.

Controlul financiar public intern cuprinde toate măsurile de control ale
tuturor veniturilor statului, cheltuielilor, bunurilor, drepturilor şi obligaŃiilor
acestuia.
Controlul financiar public intern reprezintă scopul larg al controlului
intern.
Controlul intern reprezintă întregul sistem de controale financiare şi
nonfinanciare, structurile organizatorice, metodologiile, procedurile, inclusiv
auditul intern, stabilit de management potrivit scopurilor sale, menit să-l ajute în
administrarea entităŃii pe care o conduce în mod economic, eficient şi eficace,
asigurând respectarea strategiilor manageriale, protejarea activelor şi a resurselor,
acurateŃea şi completitudinea înregistrărilor contabile, precum şi elaborarea la
termenele stabilite şi în mod demn de încredere a datelor financiare şi manageriale.
Controlul financiar public intern cuprinde:
- auditul intern;
- controlul financiar preventiv;
- controlul financiar public intern asupra fondurilor europene;
- controlul bugetelor locale;
- controlul fiscal.
În mediul controlului financiar din România identificăm două tipuri de
audit intern:
- auditul public intern constituit la nivelul entităŃilor publice;
- auditul intern al entităŃilor private.
Auditul public intern este definit, potrivit cadrului normativ existent, ca
fiind o activitate funcŃional-independentă şi obiectivă, care dă asigurări şi
consiliere conducerii pentru buna administrare a veniturilor şi cheltuielilor publice,
perfecŃionând activităŃile entităŃii publice şi ajutând entitatea publică să îşi
îndeplinească obiectivele printr-o abordare sistematică şi metodică prin care
evaluează şi îmbunătăŃeşte eficienŃa şi eficacitatea sistemului de conducere bazat
pe gestiunea riscului, a controlului şi a proceselor de administrare.
Legea nr. 672/2002 privind auditul public intern reglementează trei
categorii de organisme ce au ca atribuŃii coordonarea şi supravegherea activităŃii de
audit public intern:
- Comitetul pentru Audit Public Intern (CAPI);
- Unitatea Centrală pentru Armonizarea Auditului Public Intern (UCAAPI);
- compartimente de audit public intern constituite la nivelul entităŃilor
publice.
Potrivit art.12 din Legea nr. 672/2002, aceste trei structuri sunt
responsabile pentru conducerea şi realizarea următoarelor trei tipuri de audit:
auditul de sistem prin care se realizează evaluarea sistemelor de conducere
şi control intern, cu scopul de a stabili dacă funcŃionarea acestora este economică,
eficace şi eficientă;
auditul performanŃei prin care se realizează evaluarea criteriilor stabilite
155
pentru implementarea obiectivelor şi sarcinilor entităŃii publice în scopul stabilirii

dacă sunt corecte din perspectiva evaluării rezultatelor;
auditul de regularitate ce presupune examinarea acŃiunilor cu incidenŃe
asupra fondurilor publice pentru a vedea dacă respectă ansamblul principiului,
regulilor procedurale şi metodologice care le sunt aplicate.
Auditul intern al entităŃilor private este organizat şi se desfăşoară potrivit
normelor metodologice stabilite la nivelul entităŃilor private care au constituit astfel
de structuri, pe baza respectării stricte a standardelor internaŃionale de audit intern şi
a normelor de bună practică în domeniu.
Potrivit cadrului normativ existent, controlul financiar preventiv
reprezintă o activitate independentă, organizată în cadrul entităŃilor publice,
constând în verificarea sistematică a proiectelor de operaŃiuni care presupun decizii
financiare şi/sau patrimoniale. Verificarea priveşte legalitatea, regularitatea şi
încadrarea în limitele angajamentelor bugetare stabilite a operaŃiunilor supuse
controlului.
Sunt supuse controlului financiar preventiv următoarele tipuri de
operaŃiuni:
- angajamente legale şi credite bugetare sau credite de angajament, după caz;
- deschiderea şi repartizarea de credite bugetare;
- modificarea repartizării pe trimestre şi pe subdiviziuni ale clasificaŃiei
bugetare, a creditelor aprobate, inclusiv prin virări de credite;
- ordonanŃarea cheltuielilor;
- efectuarea de încasări în numerar;
- constituirea veniturilor publice, în privinŃa autorizării şi a stabilirii
titlurilor de încasare;
- reducerea, eşalonarea sau anularea titlurilor de încasare;
- constituirea resurselor proprii ale bugetului UE, reprezentând contribuŃia
României la acest organism;
- recuperarea sumelor avansate şi care ulterior au devenit necuvenite;
- vânzarea, gajarea, concesionarea sau închirierea de bunuri din domeniul
privat al statului sau al unităŃilor administrativ-teritoriale;
- concesionarea sau închirierea de bunuri din domeniul public al statului sau
al unităŃilor administrativ-teritoriale;
- alte tipuri de operaŃiuni, stabilite prin ordin al ministrului finanŃelor
publice.
Controlul financiar preventiv se exercită prin viză, respectiv prin refuz de
viză.
Ministerul FinanŃelor Publice asigură coordonarea activităŃii de control
financiar preventiv prin:
- elaborarea şi perfecŃionarea continuă a cadrului normativ;
- elaborarea normelor metodologice privind cadrul general al atribuŃiilor şi
exercitării controlului financiar preventiv;
- avizarea normelor metodologice specifice privind organizarea şi
156
exercitarea controlului financiar preventiv propriu, elaborate de ordonatorii

principali de credite ai bugetului de stat, ai bugetului asigurărilor sociale de stat, ai
bugetelor fondurilor speciale, precum şi pentru operaŃiunile Fondului NaŃional şi
ale agenŃiilor de implementare care derulează fonduri comunitare;
- elaborarea raportului naŃional anual privind controlul financiar preventiv;
- coordonarea sistemului de pregătire profesională a persoanelor care
efectuează controlul financiar preventiv.
- controlul financiar preventiv se organizează şi se exercită sub două forme:
- controlul financiar preventiv propriu;
- controlul financiar preventiv delegat.
Controlul financiar preventiv propriu (CFPP) este organizat în toate
entităŃile publice, de regulă, în cadrul compartimentelor financiar-contabile.
OperaŃiunile supuse controlului sunt cele cuprinse în cadrul specific
întocmit pe baza cadrului general stabilit prin norme emise de către Ministerul
FinanŃelor Publice, prin completarea prevederilor cadrului general cu operaŃiunile
specifice entităŃii publice stabilite prin decizia conducătorului acesteia.
Persoana care exercită CFPP nu trebuie să fie implicată în efectuarea
operaŃiunilor pe care le controlează.
Acordarea vizei sau refuzul vizei nu se pot impune sub nicio formă
persoanei care exercită CFPP, rezultatele exercitării acestui control depinzând
exclusiv de judecăŃile profesionale ale controlorului.
Persoanele împuternicite, pe baza deciziei conducătorului entităŃii publice,
să exercite CFPP beneficiază de un spor salarial de 25% dar şi răspund, în raport de
culpa lor, pentru operaŃiunile vizate.
În cazul refuzului de viză, conducătorul entităŃii publice poate să dispună
efectuare operaŃiunii căreia i s-a refuzat viza, pe propria răspundere, situaŃie în care
persoana împuternicită cu exercitarea CFPP are obligaŃia de a informa Curtea de
Conturi, Ministerul FinanŃelor Publice, organul ierarhic superior al entităŃii publice
respective precum şi structura de audit public intern constituită la nivelul entităŃii
publice respective.
Evaluarea activităŃii de CFPP se realizează de către structura de audit
intern a entităŃii publice respective.
Numirea/destituirea persoanelor care desfăşoară activităŃi de CFPP se
realizează de către conducătorul entităŃii publice, cu acordul entităŃii publice
superioare. În cazul numirii/destituirii persoanelor împuternicite cu exercitarea
CFPP la nivelul ordonatorilor principali de credite este necesar acordul Ministerului
FinanŃelor Publice.
Controlul financiar preventiv delegat (CFPD) se exercită de către
Ministerul FinanŃelor Publice prin Corpul Controlorilor DelegaŃi (CCD).
CCD funcŃionează ca un compartiment distinct plasat în subordinea
ministrului finanŃelor publice. Are o organizare la nivel central şi teritorial fiind
condus de un controlor financiar şef şi de doi adjuncŃi numiŃi, prin hotărâre a
Guvernului, pentru o perioadă de 6 ani.
157
CCD este independentă de structura managerială a entităŃii publice la care

exercită viza.
Controlul financiar preventiv delegat se exercită:
- la instituŃiile publice importante (ordonatorii principali de credite),
Trezoreria Statului şi pentru operaŃiunile privind datoria publică, precum şi la
Fondul NaŃional de Preaderare şi la AgenŃiile de Implementare;
- în cazul unor operaŃiuni cu riscuri asociate ridicate, la alte instituŃii
publice sau persoane juridice de drept privat care gestionează fonduri publice şi/sau
administrează patrimoniul public.
OperaŃiunile supuse controlului financiar preventiv delegat sunt cele
cuprinse în cadrul general stabilit prin norme ale Ministerului FinanŃelor Publice,
completate cu operaŃiunile cu risc ridicat.
Refuzul de viză al controlorului delegat nu are caracter de blocare a
operaŃiunii financiare care se poate executa în baza deciziei pe propria răspundere a
ordonatorului de credite, cu informarea Ministerului FinanŃelor Publice şi a CurŃii
de Conturi.
Evaluarea activităŃii de CFPD se realizează anual pe baza rapoartelor
anuale întocmite la nivelul Corpului Controlorilor DelegaŃi, rapoartelor structurilor
de audit intern ale Ministerului FinanŃelor Publice şi ale rapoartelor CurŃii de
Conturi.
În prezent, urmare a finalizării procesului de integrare a controlului
financiar preventiv în sfera răspunderii manageriale, controlul financiar preventiv
delegat este desfiinŃat în cea mai mare măsură, rămânând totuşi să fie exercitat
asupra proiectelor de operaŃiuni financiare privind angajamentele şi ordonanŃările
de plată din fonduri naŃionale sau comunitare ce depăşesc un anumit plafon valoric,
stabilit pe baza analizei riscului.
Controlul financiar public intern asupra fondurilor comunitare se
realizează prin implementarea, la nivelul entităŃilor publice care derulează fonduri
comunitare (Fondul NaŃional de Preaderare, Oficiul de PlăŃi şi Contractare
PHARE, precum şi agenŃiile de management şi implementare organizate la nivelul
ministerelor şi companiilor naŃionale), a următoarelor forme:
- controlul financiar preventiv propriu, exercitata asupra tuturor proiectelor
de operaŃiuni financiare privind angajamentele şi ordonanŃările de credite;
- controlul financiar preventiv delegat, exercitata asupra proiectelor de
operaŃiuni financiare privind angajamentele şi ordonanŃările de plată peste un
anumit plafon valoric, stabilite pe baza analizei riscului;
- controlul intern de bază;
- auditul public intern.
ModalităŃile de realizare a controlului financiar public intern asupra
bugetelor locale sunt stabilite prin OUG nr. 45/2003 privind finanŃele publice
locale.
Controlul financiar preventiv propriu şi auditul public intern se exercită
asupra tuturor operaŃiunilor care afectează fondurile publice şi/sau patrimoniul
158
public şi privat. Formarea şi utilizarea fondurilor publice locale şi contul de

execuŃie a bugetelor locale sunt supuse controlului CurŃii de Conturi, potrivit legii.
Angajarea şi efectuarea cheltuielilor din bugetul comunităŃilor locale sunt
în responsabilitatea ordonatorului de credite (primarul).
Stabilirea şi înregistrarea debitelor, colectarea, urmărirea şi controlul
sincerităŃii declaraŃiilor obligaŃiilor fiscale de natura impozitelor şi taxelor locale
sunt efectuate de structuri specializate ale comunităŃilor locale.
Veniturile sunt încasate şi centralizate prin sistemul Trezoreriei publice,
pe fiecare contribuabil şi pe fiecare sursă de venit, evidenŃiind modul în care au
fost respectate obligaŃiile fiscale (nivel, termen etc.).
PlăŃile sunt efectuate prin Trezoreria publică, prin intermediul căreia se
controlează disponibilităŃile de credit şi regularitatea acestuia, pe baza
documentelor justificative (facturi, situaŃii de lucrări, state de salarii etc.).
În privinŃa controlului fiscal, OG nr. 75/2001 privind organizarea şi
funcŃionarea cazierului fiscal şi OG nr. 190/2001 de modificare a OG nr. 75/2001
au creat cadrul legal pentru organizarea cazierului fiscal al contribuabililor. Acest
cazier realizează evidenŃa persoanelor fizice şi juridice, precum şi a asociaŃilor,
acŃionarilor şi reprezentanŃilor legali ai persoanelor juridice care au săvârşit fapte
sancŃionate de legile financiare, vamale, precum şi cele care privesc disciplina
financiară. Cazierul fiscal, în format electronic, se organizează de către Ministerul
FinanŃelor Publice la nivel central şi la nivelul direcŃiilor generale ale finanŃelor
publice judeŃene şi a municipiului Bucureşti.
Controlul fiscal se realizează prin intermediul organismelor specializate
din cadrul Ministerului FinanŃelor Publice (AgenŃia NaŃională de Administrare
Fiscală-ANAF, Garda Financiară). Acesta vizează îndeplinirea obligaŃiilor
financiare faŃă de bugetele publice de către toŃi agenŃii economici, sinceritatea
declaraŃiilor contribuabililor şi exactitatea şi realitatea înregistrărilor financiar-
contabile.
Controlul financiar public extern al curŃii de conturi
Curtea de Conturi exercită controlul asupra modului de formare,
administrare şi întrebuinŃare a resurselor financiare ale statului şi ale sectorului
public, fiind autoritatea publică a statului care efectuează auditul extern în sectorul
public.
Curtea de Conturi funcŃionează pe lângă Parlamentul României şi îşi
desfăşoară activitatea în mod independent, în conformitate cu dispoziŃiile
ConstituŃiei şi a Legii sale de organizare şi funcŃionare nr. 94/1992 cu modificări şi
completări ulterioare. Este o instituŃie independentă profesional, consilierii de
conturi fiind numiŃi de Parlament pentru un mandat de 9 ani, revocarea acestora
fiind tot o competenŃă parlamentară.
Membrii CurŃii de Conturi sunt independenŃi în exercitarea mandatului lor
şi inamovibili pe toată durata acestuia.
Curtea de Conturi prezintă un raport anual Parlamentului asupra conturilor
de gestiune ale bugetului public, precum şi rezultatele evaluării sistemelor de
159
management financiar şi control intern.

Litigiile rezultate din activitatea de control se soluŃionează în instanŃele
judecătoreşti specializate.
Controlul resurselor proprii ale UE
Controlul resurselor proprii ale UE este realizat prin Autoritatea
NaŃională a Vămilor şi Ministerul FinanŃelor Publice.
Autoritatea NaŃională a Vămilor realizează controlul mărfurilor,
vehiculelor şi persoanelor în punctele vamale la graniŃă şi din teritoriu, în vederea
calculării şi încasării sumelor datorate cu titlul de drepturi vamale şi a altor venituri
publice conexe (accize, TVA). De asemenea, această instituŃie organizează şi
implementează activităŃile de prevenire şi combatere a fraudei şi a contrabandei
vamale.
Autoritatea NaŃională a Vămilor asigură aplicarea legislaŃiei în domeniul
vamal în mod transparent şi nediscriminatoriu, tuturor persoanelor fizice şi juridice,
indiferent de statutul lor juridic şi de forma de organizare şi funcŃionare a acestuia.
Sistemul de control este structurat pe următoarele trei niveluri:
- controlul intern exercitat la nivelul direcŃiilor teritoriale ale administraŃiilor
vamale (12 unităŃi);
- auditul intern al activităŃilor unităŃilor subordonate autorităŃii vamale;
- controlul exercitat de brigada de supraveghere vamală.
Ministerul FinanŃelor Publice, prin intermediul administraŃiilor financiare
teritoriale, stabileşte, colectează şi încasează TVA. Controlul acestor activităŃi este
realizat de către DirecŃia Generală de Îndrumare şi Control Fiscal din cadrul
Ministerului FinanŃelor Publice, iar la nivel local, de către direcŃiile de control
fiscal judeŃene şi ale municipiului Bucureşti.
Protejarea intereselor financiare ale UE şi lupta antifraudă
Protejarea intereselor financiare ale UE şi lupta antifraudă sunt plasate
în sarcina Ministerului FinanŃelor Publice, CurŃii de Conturi şi a structurilor interne
specializate în combaterea fraudei.
Controlul fondurilor comunitare se realizează de către Ministerul
FinanŃelor Publice şi de către fiecare entitate de implementare sau instituŃie publică
ierarhic superioară sau coordonatoare prin structurile de control financiar preventiv
şi audit public intern. În cadrul CurŃii de Conturi există un departament specializat
în managementul fondurilor europene.
Stingerea creanŃelor bugetare rezultate din nereguli şi/sau fraudă se poate
realiza prin plata voluntară a persoanei în cauză, prin deducerea din declaraŃiile de
cheltuieli ce vor urma sau, în caz de neplată, prin executare silită.
Prin HG nr. 521/2002 Corpul de Control al Primului Ministru a fost
desemnat drept punct unic de contact al Oficiului European de Luptă Anti-Fraudă
(OLAF) al Uniunii Europene în România. În îndeplinirea atribuŃiilor care îi revin în
calitate de punct unic de contact, Corpul de Control al Primului Ministru
acŃionează pe bază de autonomie funcŃională, independent de alte instituŃii publice.
Corpul de Control primeşte sesizările OLAF referitoare la posibile ilegalităŃi în
160
utilizarea fondurilor comunitare, efectuează verificările necesare şi pune la

dispoziŃia OLAF o Notă de control. La solicitarea OLAF, reprezentanŃii acestuia
pot participa direct la verificările efectuate de Corpul de Control care au ca obiect
verificarea sesizărilor OLAF.
TendinŃe în evoluŃia sistemului de control financiar din România
În conformitate cu cerinŃele şi practica existentă la nivelul UE, în
domeniul controlului financiar din Ńara noastră se manifestă următoarele tendinŃe
menite să înlăture unele puncte slabe ale acestuia:
- definirea clară a formelor de control intern astfel încât să se elimine
confuziile între funcŃiile controlului intern şi cele ale auditului intern;
- responsabilizarea conducătorilor entităŃilor publice în privinŃa necesităŃii
creării şi menŃinerii unor sisteme de management financiar şi control eficiente şi
eficace;
- armonizarea sistemelor de management financiar şi control la nivelul
entităŃilor publice centrale;
- definitivarea standardelor generale de management financiar şi control
intern;
- dezvoltarea metodologiei generale de realizare a auditului de sistem şi al
performanŃei;
- concentrarea resurselor de audit în structuri funcŃionale necesare exercitării
în mod corespunzător a acestei activităŃi;
- operaŃionalizarea totală a sistemului informatic al controlului financiar
public intern.
łara noastră trebuie să implementeze o serie de recomandări ale Comisiei
Europene în ceea ce priveşte alinierea sistemului intern de control financiar public
la standardele de control intern şi audit intern acceptate pe plan internaŃional şi la
buna practică din UE.
Recomandările cu impact major asupra alinierii sistemului de control
financiar al României la normele europene impun:
- dezvoltarea coerentă şi armonizată a sistemelor de management financiar şi
control bazate pe principiile şi funcŃiile răspunderii manageriale;
- focalizarea activităŃii Comitetului pentru Audit Public Intern pe dezbaterea
şi emiterea unei opinii profesionale competente asupra principalelor componente
de strategie în dezvoltarea auditului public intern în România (planificarea
strategică şi anuală, independenŃa auditorului intern, pregătirea profesională,
asigurarea calităŃii activităŃii de audit intern);
- flexibilizarea cadrului metodologic general de desfăşurare a misiunilor de
audit public intern în scopul creşterii independenŃei funcŃionale şi a punerii în
valoare a judecăŃii profesionale a auditorilor interni;
- concentrarea resurselor de audit intern prin reducerea actualei dispersii
teritoriale, configurată în multe unităŃi mici, accentul trebuind să cadă pe crearea de
capacităŃi de audit funcŃionale şi mai puŃin pe constituire a noi unităŃi de audit
intern;
161
- identificarea nevoilor de formare şi de stabilire a criteriilor de calificare a

auditorilor interni, în care UCAAPI trebuie să aibă un rol major;
- dezvoltarea cooperării între UCAAPI şi Curtea de Conturi a României în
vederea creşterii gradului de complementaritate între auditul extern şi cel intern;
- organizarea compartimentelor de management financiar şi control la
nivelul instituŃiilor centrale care să realizeze exclusiv funcŃiile de armonizare,
monitorizare şi îndrumare metodologică, urmând ca funcŃiile executive să fie
îndeplinite la nivel descentralizat prin asigurarea şi urmărirea elaborării, pentru
fiecare compartiment din structura organizatorică a entităŃii publice, a normelor
metodologice specifice privind managementul financiar şi controlul, a procedurilor
şi ghidurilor;
- integrarea treptată a controlului financiar public în sfera răspunderii
manageriale, pe măsură ce controlul managerial va asigura eliminarea riscurilor în
administrarea fondurilor publice prin întărirea independenŃei funcŃionale, ridicarea
gradului de pregătire profesională a controlorilor, precum şi prin îndrumarea
realizată de către Corpul Controlorilor DelegaŃi;
- controlul financiar delegat îşi va muta treptat atenŃia, în principal, spre
îndrumarea şi monitorizarea activităŃilor de control şi management financiar la
entităŃile publice importante (autorităŃi publice centrale, instituŃii autonome etc. ),
inclusiv asupra operaŃiunilor financiare cu grad ridicat de risc, precum şi
supravegherea procesului bugetar;
- perfecŃionarea sistemului de prevenire a iregularităŃilor şi lupta împotriva
fraudei prin consolidarea Corpului Central pentru Lupta Împotriva Fraudei, care
este punctul naŃional pentru Oficiul European de Lupta Antifraudă (OLAF)
Bibliografie
Boulescu, M., GhiŃă, M., Mareş, V., 2003, Controlul fiscal şi auditul
financiar fiscal, Editura C.E.C.C.A.R., Bucureşti;
GhiŃă, M., Sprânceană, M., 2004, Auditul intern al instituŃiilor publice,
Editura Tribuna Economică, Bucureşti;
Oprean, I., 2002, Control şi Audit financiar-contabil, Editura Intercredo,
Deva;
*** Legea nr. 672/2002 privind auditul public intern, Monitorul Oficial nr.
953/2002;
*** OMFP nr. 946-2005 pentru aprobarea Codului controlului intern,
cuprinzând standardele de management/control intern la entităŃile publice şi
pentru dezvoltarea sistemelor de control managerial, Monitorul Oficial nr.
675/2005, modificat şi completat prin OMFP nr. 1389/2006, Monitorul Oficial nr.
771/2006.
162
LEADERSHIP ŞI RESPONSABILITATE SOCIALĂ

LEADERSHIP AND SOCIAL RESPONSABILITY
Camelia Surugiu
Institutul NaŃional de Cercetare Dezvoltare în Turism, Bucureşti, Str. Apolodor nr. 17,
Sector 5, Bucureşti, cameliasurugiu@gmail.com
Abstract
In the present economic, social, political context, the corporations have to prove
that they have a responsible conduct from ethical point of view in their relations with
clients, suppliers, employees and to the whole society. This responsible conduct is
necessary to be included in the management policy of the corporation, representing the
challenge of the new millennium. The integration and implementation of a social
responsibility concept in the corporation strategy depends on the support and development
of a responsible conduct of the leader. The sense of responsibility bases on values and it is
underlined and measured through day by day behaviour of the leaders. Daily actions can
affect seriously the organization image as a responsible company from social point of view.
Key words: leadership, social responsibility, society, sustainability
Introducere
În zilele noastre a devenit necesar ca firmele din întreaga lume să fie
responsabile social. O corporaŃie este responsabilă social atunci când îşi integrează
în mod voluntar preocupările sociale şi de mediu în activităŃile comerciale şi de
afaceri, precum şi în relaŃiile sale cu toŃi stakeholderii implicaŃi. Nu mai este
suficient ca o companie să fie competitivă, să obŃină creştere pe piaŃă şi rezultate
financiare pozitive, ci ea trebuie să demonstreze că desfăşoară activităŃi care
respectă principiile eticii, sunt performante social şi interesate de protecŃia
mediului.
Companiile de succes au început să integreze mecanismele de
responsabilitate socială (contabilitate, dezvoltare durabilă şi guvernare corporatistă)
în strategia de bază a afacerii.
Cu toate acestea există încă numeroase companii care nu şi-au însuşit
principiile responsabilităŃii sociale, şi nu au valorificat această provocare pentru a o
transforma într-o oportunitate de afaceri. Chiar şi companiile care se declară a fi
responsabile social pot să nu aibă o strategie în această direcŃie şi nici o anumită
„amprentă socială” pe care să o lase în urmă prin activitatea pe care o desfăşoară.
Responsabilitatea socială în companii este strâns legată de practicile de
leadership. Este nevoie de lideri conştienŃi de propriile capacităŃi şi de consecinŃele
propriului comportament, precum şi de activităŃile şi procesele care pot fi
dezvoltate şi de practicile organizaŃionale necesare pentru a avea un comportament
responsabil în societate.
163
Responsabilitatea socială corporativă – de la teorie la practică

În societatea modernă în care trăim, conceptul de responsabilitate socială a
prins tot mai mult contur şi a devenit o sintagmă des folosită în lumea afacerilor, de
politicieni, oameni de ştiinŃă etc. Acesta s-a extins tot mai mult şi a fost însuşit de
companii, născându-se conceptul de responsabilitate socială a corporaŃiilor (în
literatura de specialitate abreviată CSR, după forma din limba engleză Corporate
Social Responisibility).
Responsabilitate socială corporativă este un concept care se referă la
datoria pe care o au organizaŃiile, şi în special cele multinaŃionale, faŃă de toate
părŃile implicate în desfăşurarea activităŃilor generate de profilul lor economic,
respectiv clienŃi, angajaŃi, parteneri, dar şi faŃă de comunităŃile locale şi mediu.
Conceptul încurajează corporaŃiile să ia în considerare interesele societăŃii şi se
extinde dincolo de reglementările legislative. Astfel, succesul în afaceri se
realizează prin respectarea legii, a codului de etică, dezvoltare economică,
acordarea unei atenŃii deosebite mediului înconjurător, luarea în considere a
nevoilor şi intereselor tuturor partenerilor. OrganizaŃiile se implică în mod voluntar
şi continuu în îmbunătăŃirea calităŃii vieŃii angajaŃilor şi familiilor acestora, a
comunităŃilor locale şi a societăŃii în general. Deşi este un instrument voluntar, el
trebuie implementat în mod corespunzător pentru a câştiga încrederea factorilor
interesaŃi.
Conceptul CSR a apărut după cel de-al doilea Război Mondial, odată cu
creşterea economică şi intensificarea rolului jucat de marile companii în societate.
Companiile internaŃionale sunt cele care au instaurat cele mai numeroase şi
durabile activităŃi de responsabilitate socială corporativă. În schimb, în firmele
mici, CSR este asimilat activităŃilor de Public Relation. Acestea din urmă nu sunt
suficient de familiarizate cu conceptul de CSR şi nici nu fac publicitate acŃiunilor
pe care le întreprind în această direcŃie.
Comisia Europeană nu a impus o legislaŃie obligatorie privind CSR,
oferind organizaŃiilor din cadrul UE libertatea de a se administra din acest punct de
vedere. Însă, în ultimul timp, tendinŃa este ca programele de CSR să devină
obligatorii, iar aria lor de acoperire să depăşească aria socialului.
Î n România, acest concept a început să prindă şi să se dezvolte încetul cu
încetul, iar în ultima perioadă numărul campaniilor de responsabilitate socială
corporativă a crescut, în special în contextul aderării Ńării noastre la UE. Astfel,
apariŃia pe piaŃă românească a unor companii multinaŃionale cu tradiŃie în CSR, dar
şi dezvoltarea economică a Ńării noastre au dus la apariŃia conceptului de
responsabilitate socială corporatistă, devenit tot mai familiar pentru organizaŃiile
care doresc să-şi creeze o anumită imagine şi reputaŃie corporatistă.
Pe lângă companiile multinaŃionale care au dezvoltat proiecte de CSR, în
Ńara noastră mai există fundaŃii corporatiste, programe de voluntariat corporatist,
iniŃiative de marketing relaŃionate cu diferite cauze, programe de donaŃii etc.
Din păcate însă, în România nu există încă un feedback cu privire la
impactul CSR asupra consumatorilor, comunităŃilor şi societăŃii în general.
164
Noutatea problematicii face ca nici în plan academic acest concept să nu fi prins

rădăcini prea adânci, pe această temă organizându-se doar diverse manifestări,
conferinŃe, seminarii.
Leadershipul şi implementarea conceptului de responsabilitate socială

La nivel mondial un leadership responsabil presupune ca organizaŃiile să
acorde o atenŃie sporită impactului operaŃiunilor întreprinse în plan economic,
social şi de mediu. Din nefericire însă, nu s-a înŃeles în mod clar modul în care
liderii şi organizaŃiile administrează şi implementează principiile de dezvoltare
durabilă şi cele privind responsabilitatea socială corporatistă.
Leadershipul CSR reprezintă o adevărată provocare pentru multe dintre
organizaŃiile care doresc să implementeze practicile CSR în agenda corporaŃiei. De
aceea, este nevoie de un leadership adevărat pentru a face CSR să funcŃioneze în
orice afacere. Liderii sunt necesari pentru (Nelson J., 2004):
- a stabili direcŃia şi tonul programului CSR;
- a integra CSR în strategia corporaŃiei;
- a alinia programul la restul afacerii;
- a obŃine un angajament total din partea oamenilor de afaceri prin puterea -
exemplului;
- a măsura şi demonstra valoarea CSR.
Liderii afacerilor trebuie să fie doritori să apere în mod public valorile
personale, cât şi scopul şi valorile organizaŃiei. Ei au nevoie de instrumente pentru
a administra atât riscurile sociale şi de mediu, cât şi pe cele de piaŃă şi financiare.
Liderii trebuie să aibă abilităŃile şi cunoştinŃele necesare pentru a coopera, cât şi
pentru a concura, deseori cu parteneri netradiŃionali, şi de a se concentra pe
probleme mai puŃin obişnuite. Aceste provocări ale leadershipului au implicaŃii
importante asupra responsabilităŃii sociale corporative.
Leadership, responsabilitate socială şi societate

Tot mai adesea, calitatea produsului şi responsabilitatea socială de care dă
dovadă o corporaŃie devin la fel de importante în aprecierile pe care le fac indivizii
cu privire la imaginea unei firme. Uneori aceştia devin chiar mai importanŃi decât
indicatorii economico-financiari (de ex. profitabilitatea afacerii).
Societatea solicită ca afacerile şi industria să se comporte responsabil şi să
contribuie la dezvoltarea unei societăŃi durabile. Indivizii vor ca firmele să aibă un
rol activ, să adopte şi să implementeze coduri de etică în afaceri, să evite practicile
de corupŃie şi să participe la protejarea mediului înconjurător. La rândul lor,
angajaŃii doresc să se simtă mândri de compania în care muncesc şi să perceapă că
sunt utili societăŃii în care trăiesc. Mai mult decât atât, indivizii vor prefera să
achiziŃioneze bunuri şi servicii de la firmele responsabile social care se implică în
viaŃa comunităŃilor din care fac parte.
165
Respectând opinia şi dorinŃele societăŃii, anumite companii au preluat

această provocare, au început să transforme filozofia corporaŃiei şi şi-au dezvoltat
propriile strategii de afaceri, Ńinând cont de principiile durabilităŃii.
Liderii organizaŃiilor au o sarcină dificilă în a convinge publicul larg şi a
crea o imagine pozitivă în rândul acestuia. Liderii afacerilor trebuie să fie sinceri
vis a vis de conceptul de responsabilitate socială a corporaŃiei. Ei trebuie să îl pună
în fruntea agendei lor de lucru ca mai apoi aceasta să devină o modalitate de a
acŃiona în afaceri. Educarea şi implicarea liderilor de la toate nivelurile unei afaceri
nu va schimba opinia publicului peste noapte, dar va fi un început.
Studiile şi cercetările realizate în ultimii ani au relevat faptul că managerii
din diferite companii din întreaga lume se implică în iniŃiative de responsabilitate
socială, având la bază motivaŃii dintre cele mai diverse, care pot varia de la dorinŃa
de a face un lucru bun până la aceea de a consolida rolul companiei într-o
comunitate sau nevoia de a găsi rezolvarea la anumite probleme, cu scopul de a
obŃine beneficii directe sau indirecte.
Pentru ca modelul de responsabilitate socială implementat să fie
convingător, o afacere are nevoie de cinci valori cheie (Rudi Plettinx, 2006),
respectiv:
- Onestitate: transparenŃă şi integritate în toate relaŃiile de afaceri;
-Corectitudine: în atitudinea cu personalul, furnizorii şi partenerii în mod
particular trebuie respectată balanŃa între viaŃă-muncă şi învăŃare continuă şi
dezvoltare;
- Compasiune: împărtăşirea succesului cu cei mai puŃin norocoşi din societate prin
implicarea comunităŃii;
- Respect: încurajarea diversităŃii şi respectarea indivizilor şi a contribuŃiei lor,
respectiv a sexului, rasei, disabilităŃilor, religiei, vederilor politice, vârstei sau
orientării sexuale;
- Responsabilitate: recunoaşterea şi implementarea principiilor de dezvoltare
durabilă şi identificarea de soluŃii pentru a limita impactul asupra mediului.
Implicarea unei companii în susŃinerea cauzelor bune are la bază, în majoritatea
cazurilor, decizii de natură strategică. Dintre acestea cel mai des întâlnite sunt:
îmbunătăŃirea reputaŃiei companiei, creşterea notorietăŃii acesteia, consolidarea
imaginii unei mărci.
Valorile şi obiectivele conceptului de responsabilitate socială care
guvernează fiecare companie nu ar trebui să revină în exclusivitate leadershipului.
Liderii fiecărei companii, şefii de departamente şi angajaŃii ar trebui să se
reunească periodic pentru a-şi prezenta atitudinea şi pentru a-şi exprima propriile
viziuni şi pentru a ajuta în atingerea obiectivelor CSR.
Concluzii
Conceptul de responsabilitate socială a corporaŃiilor presupune ca firmele
să treacă dincolo de îndeplinirea în totalitate a prevederilor legale, dar şi să
investească suplimentar în capitalul uman, mediul înconjurător şi relaŃiile cu toŃi
166
partenerii şi factorii implicaŃi. Acest concept are la bază voluntariatul, iar de

implementarea sa corectă depinde succesul campaniilor de CSR şi încrederea
stakeholderilor în companie.
Prin urmare, responsabilitatea socială corporativă (CSR) nu este doar o
provocare pentru o firmă, existând avantaje economice importante ce pot fi obŃine
printr-o atitudine de întreprinzător responsabil, respectiv: reducerea riscurilor de
management, a costurilor de capital, retenŃia personalului, îmbunătăŃirea imaginii
firme, a reputaŃiei acesteia, creşterea notorietăŃii, consolidarea imaginii unei mărci
etc.
CSR are legătură cu ce pot face firmele, nu cu ce trebuie să facă ele. Este
vorba despre oportunităŃi, nu despre obligaŃii sau noi reguli. Pe scurt, este vorba
despre modurile în care se poate adăuga valoare firmei, acordând o mai mare
atenŃie unor aspecte sociale şi de mediu ale activităŃilor companiei.
Pentru ca implementarea conceptului de responsabilitate socială a
corporaŃiei să aibă succes trebuie ca să fie implicaŃi liderii organizaŃiei, şefii de
departamente. La rândul lor, aceştia trebuie educaŃi şi formaŃi pentru a putea
înŃelege necesitatea responsabilităŃii sociale aplicate la nivel de companie. Mai
mult decât atât, este necesar ca ei să creadă în acest concept, să fie sinceri faŃă de
societate şi să nu uite principiile şi beneficiile responsabilităŃii sociale corporative
(CSR).
Pentru ca societatea şi companiile să promoveze un leadership responsabil
în cadrul firmei şi să dezvolte instrumentele adecvate în vederea obŃinerii unei
performanŃe durabile în cadrul sectorului privat este necesară găsirea unor metode
de stimulare, respectiv a unor incentive potrivite (Francisco Szekely, 2005).
Deşi implementat mai târziu în Ńara noastră, CSR a devenit tot mai
răspândit mai ales în companiile multinaŃionale cu filiale în România, având efecte
benefice asupra societăŃii. Societatea de astăzi practic nu mai concepe ca firmele să
nu fie responsabile faŃă de oameni şi mediu. Misiunea, viziunea şi valorile
conceptului CSR trebuie să fie în concordanŃă cu atitudinea fiecărui angajat pentru
că este rezultatul îmbinării tuturor ideilor (leadership şi angajaŃi). Prin acest
demers, compania oferă posibilitatea angajaŃilor să participe şi să-şi exprime
părerile şi obiectivele.
Activ implicate în CSR rămân şi organizaŃiile nonguvernamentale
(FundaŃia ARC, FundaŃia pentru o Societate Deschisă etc.) care contribuie la
conştientizarea tuturor companiilor cu privire la integrarea CSR în strategia
organizaŃiilor şi oportunităŃile pe care aceasta le creează.
Conceptul de CSR rămâne unul insuficient studiat în România. Companiile
multinaŃionale l-au preluat, ca mai apoi să îl pună în aplicare la noi în Ńară. De
aceea este necesar în primul rând să fie studiat impactul măsurilor CSR luate de
organizaŃii asupra societăŃii în general şi a opiniei publice în particular.
167
Bibliografie
Friedman M., 2003, The Social Responsibility of Business is to Increase its
Profits, în Velasquez "Business ethics: concepts and cases" Prenitence Hall, 2nd
Edition;
Nelson, J., 2004, Public Role of Private Enterprise, School of Government,
Harvard University;
Nelson J., 2004, „Leadership, Accountability and Partnership: Critical
Trends and Issues in Corporate Social Responsability”, Report of CSR Initiative
Launch Event. Corporate Social Responsability Initiative, Report No. 1
Cambridge, MA: John F. Kennedey School of Government, Harvard University;
Plettinx R., 2006, „Corporate Social Responsability: Leadership’s”,
NORDICUM scandinavian business magazine 3, p. 11;
Szekely F., Knirsch M., 2005, Responsible Leadership and Corporate
Social Responsability, European Management Journal, Vol. 23, p. 628-647;
Younkins E. W., 2001, Two Perspectives on Corporate Social
Responsibility în „Le Quebecois Libre”, Montréal, No 84;
*** Responsabilitatea socială a întreprinderilor şi securitatea şi sănătatea în
muncă, AgenŃia Europeană pentru Securitate şi Sănătate în Muncă, FACTS
54/2004, Belgia;
http://www.markmedia.ro/article_show.php?g_id=473
http://ec.europa.eu/enterprise/csr/campaign/index_ro.htm
http://www.edumark.ase.ro/RePEc/doc/Responsabilitate.doc
http://www.responsabilitatesociala.ro
168
RECUNOAŞTEREA ŞI EVALUAREA IMOBILIZĂRILOR

NECORPORALE GENERATE ÎN INTERIORUL
ÎNTREPRINDERII. O ABORDARE INTERNAłIONALĂ
ŞI NAłIOANALĂ
Petru Horga*, Veronica Grosu**

*Facultatea de ŞtiinŃe Economice, Univeristatea de Vest Vasile Goldiş Arad
**Universitatea Stefan cel Mare Suceava
Abstract
In a post-industrial economy, the intangible assets have an essential contribution
for the company’s performance. This fact has brought evolutions in the accounting field,
too. This article is showing the accounting treatments, regarding the intangible assets,
which are being generated in the company through a double broach: a national broach,
according to the accounting settlements, applicable in Romania, and an international
broach, according to the International Financial Reporting Standards (IFRS).
Keywords: intangible assets, research expenditures, development expenditures,
website, it programs
Introducere
Într-o economie post-industrială, bazată pe cunoaştere, valoarea unei
afaceri nu este dată numai de capacităŃile fizice de producŃie, ci şi de alte
componente intangibile cum sunt: mărcile comerciale, know-how, patentele,
desenele tehnice, etc. Multe companii pot să fie foarte valoroase datorită
controlului deŃinut asupra acestor active intangibile şi nu datorită unor active
corporale. Este mai cu seamă cazul companiilor din domenii în care contează foarte
mult marca sub care se comercializează bunul şi nu neapărat bunul comercializat.
Acest adevăr al economiei cunoaşterii a determinat evoluŃii şi în plan
contabil privind contabilizarea activelor necorporale. Activele necorporale sunt
clasificate ca active imobilizate (cu durată lungă de viaŃă). Contabilizarea
imobilizărilor necorporale, respectiv recunoaşterea şi evaluarea acestora, nu este
nici pe departe uniformizată, ci îmbracă forme diferite în funcŃie de Cadrul contabil
la care se raportează entitatea care prezintă situaŃii financiare anuale. Ne propunem
să prezentăm contabilizarea activelor necorporale generate în interiorul
întreprinderii prin prisma ReferenŃialului internaŃional (IFRS) şi a Reglementărilor
naŃionale.
169
DefiniŃia imobilizărilor necorporale

Abordarea internaŃională
O imobilizare necorporală este un activ imobilizat nemonetar identificabil,
lipsit de substanŃă fizică (IniŃial, IAS 38 definea o imobilizare necorporală ca pe o imobilizare
identificabilă nemonetară fără substanŃă fizică deŃinută pentru a fi utilizată în producŃia sau
furnizarea de bunuri sau servicii, pentru închiriere sau în scopuri administrative. Versiunea
precedentă a IAS 38 prevedea ca imobilizarea necorporală să fie deŃinută pentru pentru producŃia sau
furnizarea de bunuri şi servicii, pentru închiriere sau în scopuri administrative. Această cerinŃă a fost
eliminată din definiŃia imobilizării necorporale.). DefiniŃia imobilizărilor necorporale are la
bază două elemente esenŃiale: caracterul identificabil şi elementele definitorii ale
unui activ (controlul resursei, capacitatea de a genera beneficii economice viitoare
şi evaluarea credibilă a costului activului).
Caracterul identificabil
O imobilizare necorporală trebuie să fie identificabilă pentru a putea fi
separată de fondul comercial. Standardul InternaŃional de Contabilitate 38
stabileşte condiŃiile în care o imobilizare necorporală este identificabilă:
• activul este separabil, adică el poate fi individualizat şi despărŃit de entitate şi
vândut, transferat, brevetat, închiriat sau schimbat, fie individual, fie împreună
cu un contract, un activ sau o datorie aferentă;
• decurge din drepturi contractuale sau din alte drepturi garantate de lege.
Controlul resursei
O resursă este controlată de entitate, dacă aceasta are capacitatea de a obŃine
beneficii economice viitoare de pe urma resursei, şi de asemenea dacă are
„puterea” de a restricŃiona accesul altor entităŃi la aceste beneficii.
Capacitatea entităŃii de a controla beneficiile economice viitoare ale unui activ
corporal imobilizat nu trebuie privită ca o capacitate conferită de un drept legal,
cum ar fi dreptul de proprietate spre exemplu. Totuşi, în majoritatea cazurilor
drepturile legale sunt cele care conferă controlul asupra resursei. Există, însă şi alte
modalităŃi prin care o entitate poate controla beneficiile economice obŃinute de pe
urma unei resurse (Într-o contabilitate cu influenŃe patrimoniale (puternic influenŃată de normele
juridice) cum întâlnim mai cu seamă în Ńările de drept scris, recunoaşterea activelor în bilanŃ este
puternic influenŃată de proprietatea asupra acestora. Standardele InternaŃionale de Raportare
Financiară exclud din definiŃia şi recunoaşterea activelor apartenenŃa proprietăŃii. În felul acesta
prevalează substanŃa economică a operaŃiunii în faŃa formei juridice.
Standardul oferă exemple prin care o entitate nu poate controla beneficiile economice ale unei
imobilizări necorporale prin alte modalităŃi decât existenŃa drepturilor legale asupra imobilizării. ).
Capacitatea resursei de a obŃine beneficii economice viitoare

O entitate obŃine beneficii economice de pe urma unei imobilizări
corporale fie prin obŃinerea de venituri, fie prin reducerea costurilor rezultate din
utilizarea imobilizării necorporale.
170
Abordarea naŃională
Normele contabile naŃionale definesc imobilizările necorporale ca active
identificabile, nemonetare, fără suport material şi deŃinute pentru utilizarea în
procesul de producŃie sau furnizare de bunuri sau servicii, pentru a fi închiriate
terŃilor sau pentru scopuri administrative.
După cum se poate observa şi în definiŃia imobilizărilor necorporale dată
de reglementările naŃionale este introdus caracterul identificabil al activului, fără a
face însă precizări suplimentare referitoare la caracteristicile de identificare.
FaŃă de definiŃia dată de referenŃialul internaŃional IAS 38, norma naŃională
include în definiŃia imobilizărilor necorporale şi scopul pentru care sunt deŃinute de
entitate (Trebuie precizat că versiunea precedentă a IAS 38 includea în definiŃia imobilizărilor
necorporale cerinŃa ca acestea să fie deŃinute de entitate pentru producŃia sau furnizarea de bunuri sau
servicii, pentru închiriere sau în scopuri administrative.).
Recunoaşterea şi evaluarea activelor necorporale generate intern

O întrebare delicată care se pune în cazul unei imobilizări necorporale
generate intern este dacă ea întruneşte toate criteriile necesare contabilizării şi,
anume dacă are capacitatea de a genera beneficii economice viitoare şi dacă costul
acesteia poate fi evaluat în mod credibil. Standardul InternaŃional de Contabilitate
38 – Imobilizări necorporale clarifică aceste aspecte, împărŃind procesul de
obŃinere a unei imobilizări necorporale din producŃia internă în două faze:
a. o fază de cercetare;
b. o fază de dezvoltare
ActivităŃile entităŃii pentru fiecare din faze sunt prezentate în mod sintetic
mai jos:
FAZA DE CERCETARE FAZA DE DEZVOLTARE

- activităŃile care vizează - proiectarea, construcŃia
obŃinerea de cunoştinŃe şi testarea prototipurilor
noi; şi modelelor înainte de
- căutarea de alternative producŃie şi înainte de
pentru materiale, utilizare;
instrumente, produse, - proiectarea
procese, sisteme sau instrumentelor,
servicii; şabloanelor, tiparelor şi
- identificarea, evaluarea ştampilelor care implică
şi selecŃia finală a utilizarea noilor
aplicaŃiilor, tehnologii;
descoperirilor făcute prin - proiectarea, construcŃia
cercetare; şi funcŃionarea unei
- formularea, elaborarea, fabrici-pilot care nu se
evaluarea şi selecŃia află pe o scară fezabilă
171
finală a alternativelor din punct de vedere

posibile pentru economic pentru
materiale, instrumente, producŃia comercială;
produse, procese, - proiectarea, construcŃia
sisteme sau servicii noi şi testarea alternativelor
sau îmbunătăŃite. alese pentru materialele,
instrumentele,
produsele, procesele,
sistemele sau serviciile
noi sau îmbunătăŃite.
Dacă distincŃia nu este posibilă, toate activităŃile şi costurile asociate

acestora vor fi clasificate ca activităŃi a fazei de cercetare.
Faza de cercetare
În faza de cercetare nici o imobilizare necorporală nu va fi contabilizată.
Cheltuielile cu activităŃile desfăşurate în faza de cercetare vor fi contabilizate drept
cost al perioadei curente.
Faza de dezvoltare
ActivităŃile desfăşurate în faza de dezvoltare generează o imobilizare
necorporală, numai, şi numai dacă entitatea poate dovedi că sunt îndeplinite
simultan următoarele şase criterii (IAS 38 – Imobilizări necorporale, paragraful 57):
- fezabilitatea tehnică pentru finalizarea imobilizării necorporale astfel încât
aceasta să fie disponibilă pentru utilizare sau vânzare;
- intenŃia entităŃii de a finaliza imobilizarea necorporală şi de a o utiliza sau o
vinde;
- capacitatea entităŃii de a utiliza sau vinde imobilizarea corporală;
- modul în care imobilizarea necorporală va avea capacitatea de a genera beneficii
economice viitoare probabile;
- disponibilitatea unor resurse tehnice, financiare şi de altă natură adecvate pentru
a completa dezvoltarea şi pentru utilizarea sau vânzarea imobilizării
necorporale;
- capacitatea entităŃii de a evalua credibil cheltuielile atribuite imobilizării
necorporale pe perioada dezvoltării sale.
Evaluarea iniŃială a costului imobilizării necorporale generate intern

Costul de producŃie al unei imobilizări necorporale generate intern
însumează toate cheltuielile direct atribuibile de la data la care imobilizarea
necorporală a îndeplinit prima oară criteriile de recunoaştere (A se vedea criteriile de
recunoaştere a imobilizărilor necorporale şi prevederile tratate la paragraful „Faza de cercetare”.).
Cheltuielile atribuibile unui element necorporal care au fost recunoscute iniŃial
drept costuri, nu vor putea fi capitalizate la o dată ulterioară.
172
Costurile direct atribuibile pot cuprinde:

• costurile materialelor şi serviciilor utilizate sau consumate în generarea
imobilizării necorporale;
• taxele de înregistrare ale unui drept legal;
• costurile beneficiilor angajaŃilor;
• amortizarea brevetelor şi licenŃelor care sunt utilizate pentru producŃia
imobilizării necorporale.
Elementele de cheltuieli care nu pot fi încorporate în costul unei imobilizări

generate intern sunt:
• cheltuielile de administrare şi cele cu regia generală (totuşi, o cheltuială de acest
tip, poate fi inclusă în costul imobilizării necorporale, dacă ea este atribuibilă
direct pregătirii imobilizării pentru utilizare);
• pierderile iniŃiale din exploatare efectuate înainte ca imobilizarea să atingă
performanŃa planificată;
• cheltuielile cu pregătirea profesională a personalului;
• alte costuri indirecte (care nu pot fi atribuite direct imobilizării necorporale).
Exemplu de evaluare iniŃială a costului unei imobilizări generate intern

Societatea „ X „ specializată în producŃia de utilaje agricole prezintă în
anul N următoarea structură a cheltuielilor de cercetare şi dezvoltare aferente
creării unui nou utilaj folosit la recoltatul cartofului:
Cheltuieli Alte Cheltuieli Cheltuieli Total

privind cheltuieli de de
dobândirea de cercetare dezvoltare dezvoltare
de noi
cunoştinŃe
Sume 30.000 10.000 7.000 15.000 62.000
(EURO)
Perioada Ianuarie - Mai - Septembrie Octombrie
analizată Aprilie August
Sunt Neaplicabil Neaplicabil NU DA 15.000
îndeplinite
condiŃiile de
imobilizare a
cheltuielilor?
Standardul interzice imobilizarea cheltuielilor de cercetare. Acestea vor fi

recunoscute în contul de rezultate drept cheltuieli ale perioadei (ianuarie – august).
În luna septembrie societatea realizează cheltuieli de natura cheltuielilor de
dezvoltare, dar nu sunt îndeplinite încă criteriile de recunoaştere (cele şase criterii
173
enunŃate mai sus). Cheltuielile vor fi recunoscute în contul de rezultate şi nu vor

putea fi imobilizate ulterior (Standardul (paragraful 71) interzice ca o cheltuială aferentă unei
imobilizări necorporale care a fost anterior recunoscută drept cost, să fie activată ulterior ca parte a
costului unei imobilizări necorporale.).
Cheltuielile care vor fi recunoscute ca imobilizare necorporală sunt
cheltuielile de dezvoltare din luna octombrie în sumă de 15.000 EURO. Acestea
sunt realizate la o dată ulterioară realizării condiŃiilor de imobilizare a cheltuielilor.
Active necorporale generate intern care nu pot fi recunoscute

Alte elemente necorporale cum sunt mărcile, titlurile de publicare, listele
de clienŃi, chiar dacă sunt generate intern nu pot fi recunoscute drept imobilizări
necorporale datorită regulilor de prudenŃă. În primul rând evaluarea acestora este
dificilă şi totodată nu este una credibilă. În al doilea rând, chiar dacă acestea sunt
efortul unor costuri de dezvoltare, ele nu pot fi diferenŃiate de costul dezvoltării
afacerii ca întreg.
În cadrul imobilizărilor necorporale generate intern sunt incluse:
- active de natura cheltuielilor de dezvoltare;
- programele informatice create de entitate;
- imobilizările necorporale în curs de execuŃie generate intern.
Imobilizările necorporale de natura cheltuielilor de dezvoltare sunt
ocazionate de aplicarea rezultatelor cercetării în scopul realizării de produse sau
servicii noi, sau îmbunătăŃite substanŃial înainte de stabilirea producŃiei de serie sau
utilizării. În categoria cheltuielilor de dezvoltare sunt incluse activităŃi ca (Exemple
oferite de Reglementările naŃionale – OMFP 1752/2005):
- proiectarea uneltelor şi matriŃelor care implică o tehnologie nouă;
- proiectarea, construcŃia sau operarea unei uzine pilot;
- proiectarea, construcŃia şi testarea producŃiei intermediare;
- proiectarea, construcŃia şi testarea unei alternative alese pentru aparatele,
produsele, procesele, sistemele noi sau îmbunătăŃite.
Programele informatice create de entitate, precum şi imobilizările
necorporale în curs de execuŃie vor fi recunoascute la costul de producŃie.
Costul de producŃie cuprinde costul materiilor prime şi materialelor consumabile şi

cheltuielile de producŃie direct atribuibile bunului produs. Reglementările naŃionale
permit includerea în costul de producŃie a unei proporŃii rezonabile de cheltuieli
care nu sunt direct atribuibile, dacă acestea sunt legate de perioada de producŃie.
Nu sunt incluse în costul de producŃie, ci sunt tratate drept cheltuieli ale perioadei:
- pierderile tehnologice peste limitele normale de producŃie;
- cheltuielile generale de administraŃie;
- cheltuielile de depozitare (cu excepŃia cazului în care depozitarea reprezintă o
fază a producŃiei);
174
- cheltuielile de desfacere.
Mai jos este prezentat schematic structura costului de producŃie.
COSTUL DE PRODUCłIE
CHELTUIELI DIRECT ATRIBUIBILE CHELTUIELI CARE NU
SUNT DIRECT
ATRIBUIBILE
CHELTUIELI CHELTUIELI
DIRECTE DE INDIRECTE DE
PRODUCłIE PRODUCłIE
- cotă rezonabilă de
- materii prime şi - cota cheltuielilor cheltuieli care nu sunt
materiale directe indirecte de producŃie direct atribuibile, dar
- energia consumata care sunt legate de
in scopuri de perioada de producŃie
producŃie
- manopera directă
- alte cheltuieli
directe de producŃie
Remarcă:
Recunoaşterea ca activ a unui program informatic generat intern, ( spre
exemplu un program de gestiune a stocurilor) poate isca unele controverse. În
primul rând, trebuie demonstrat că el este capabil să genereze beneficii economice
viitoare pentru întreprindere. Prin faptul că el substituie un alt soft similar şi astfel
din entitate nu au ieşit resurse pentru procurarea acestuia, condiŃia ar putea fi
îndeplinită. Pe de altă parte însă, în lipsa oricăror drepturi legale de control asupra
programului prin care să împiedice accesul altor entităŃi la utilizarea acestuia,
criteriul de recunoaştere nu va fi îndeplinit. În al doilea rând, valoarea costurilor
capitalizate şi durata de viaŃă ar putea fi dificil de estimat, caz în care valoarea
acestor costuri ar trebuie recunoscute drept cheltuieli în contul de rezultate.
Active necorporale generate intern care nu pot fi recunoscute

Concesiunile, brevetele, licenŃele, mărcile comerciale, drepturile şi activele
similare generate intern în societate nu vor fi recunoscute ca active necorporale.
Cheltuielile angajate pentru generarea acestora în interiorul entităŃii sunt dificil de
separat faŃă de cheltuielile totale efectuate pentru dezvoltarea întregii afaceri. Pe de
altă parte, estimarea valorii acestora nu ar fi una credibilă.
175
Caz particular privind imobilizările necorporale generate intern. Costurile de

dezvoltare şi funcŃionare a WEBSITE-URILOR
Explozia Internetului şi a comerŃului electronic au determinat ca cea mai
mare parte a afacerilor să aibă propriul website. O societate poate angaja cheltuieli
interne pentru dezvoltarea şi exploatarea propriului website. Website-ul poate fi
proiectat pentru accesul intern (caz în care poate fi utilizat pentru prezentarea
politicilor companiei şi stocarea datelor refritoare la clienŃi) sau pentru accesul
extern (când sunt create şi utilizate în scopuri de promovare şi reclamă a produselor
şi serviciilor companiei).
Datorită costurilor substanŃiale suportate de multe companii pentru crearea
şi exploatarea website-urilor, a devenit necesară elaborarea unei norme contabile
(SIC 32) privind tratamentul contabil al acestor operaŃiuni. În acest sens a fost
publicat în luna martie 2002 SIC 32 – Imobilizări necorporale-Costuri asociate
creării de website-uri.
Potrivit SIC 32 costurile asociate pentru elaborarea şi întreŃinerea website-
urilor reprezintă o imobilizare necorporală generată intern care intră sub
guvernarea Standardului InternaŃional de Contabilitate 38 – Imobilizări
necorporale. Potrivit acestuia, pentru a putea fi capitalizate costurile trebuie să fie
legate de cheltuielile „fazei de dezvoltare” aşa cum au fost descrise anterior.
Trebuie astfel îndeplinite strict condiŃiile de calificare a fazei de dezvoltare şi
anume capacitatea de a genera beneficii economice viitoare (Beneficiile economice
viitoare legate de utilizarea unui website pot fi evaluate atunci când website-ul poate fi rentabil.).
Astfel, dacă o întreprindere va elabora un website în principal numai pentru
reclamă şi pentru promovarea produselor sale şi nu va putea proba că acest site va
genera beneficii economice viitoare din utilizarea sa, atunci aceste costuri vor fi
recunoscute drept cheltuieli în contul de rezultate în perioada în care ele au fost
efectuate. Pe de altă parte dacă site-ul va fi utilizat şi pentru preluarea comenzilor
pentru livrare, probabilitatea de a genera beneficii economice viitoare este evidentă
şi costurile vor fi imobilizate în acord cu IAS 38.
SIC 32 – Imobilizări necorporale-Costuri asociate creării de website-uri
oferă o descriere a fazelor dezvoltării unui website. Acestea sunt:
• Planificarea. Această fază include iniŃierea studiilor de fezabilitate, definirea
obiectivelor şi specifiicaŃiilor, evaluarea alternativelor şi selectarea preferinŃelor;
PLANIFICAREA TRATAMENTUL CONTABIL

• IniŃierea studiilor de
fezabilitate
(cheltuielile cu
salariile specialiştilor Costurile din faza de planificare nu
care întocmesc sunt recunoscute ca imobilizare
necorporală. Ele sunt specifice
176
studiile de fezabilitate, celor din „faza de cercetare” şi sunt

etc.) recunoscute potrivit IAS 38, drept
• Definirea cheltuieli ale perioadei în care au
specificaŃiilor de hard avut loc.
(configuraŃia PC şi a
altor componente
hard) şi soft (software-
ul folosit, etc.)
• Evaluarea
alternativelor de
produse şi furnizori
• Selectarea
preferinŃelor
• Dezvoltarea aplicaŃiei şi infrastructurii. Această etapă cuprinde operaŃiuni legate

de obŃinerea numelui domeniului, achiziŃionarea componentelor hard şi a
softului de operare, instalarea aplicaŃiilor dezvoltate şi testarea de fiabilitate.
DEZVOLTAREA APLICAłIEI ŞI A TRATAMENTUL CONTABIL

INFRASTRUCTURII
• AchiziŃionarea Pentru această operaŃiune se vor
componentelor hard aplica cerinŃele IAS 16 –
Imobilizări corporale.
Componentele hard vor fi
recunoscute ca imobilizări
corporale şi vor fi evaluate în
conformitate cu prevederile IAS
16.
• Elaborarea softului de • Dacă cheltuiala

exploatare (softul nu poate fi direct
privind sistemul de atribuită pregătirii
operare, softul privind website-ului
crearea şi gestionarea pentru exploatare
site-ului) atunci va fi
• Elaborarea codului recunoscută drept
pentru aplicaŃii cost a perioadei.
(salariile specialiştilor, • Dacă cheltuiala
etc). poate fi direct
• Instalarea aplicaŃiilor atribuită pregătirii
elaborate de serverul website-ului
web (costuri privind pentru exploatare
177
salariile personalului în maniera

specializat, diverse intenŃionată de
materiale consumabile: conducere şi
CD-uri, flash pen-uri, website-ului
etc) îndeplineşte
• Testarea de fiabilitate criteriile de
recunoaştere
conform IAS 38,
atunci costurile
respective vor fi
capitalizate
(recunoscute ca o
imobilizare
necorporală.
• Dezvoltarea proiectării grafice. În această etapă este inclusă munca de proiectare

a modului de prezentare a paginilor web.
PROIECTAREA GRAFICĂ A TRATAMENTUL CONTABIL

PAGINILOR WEB
• Proiectarea grafică a În această etapă costurile aferente
modului de prezentare vor fi recunoscute ca imobilizare
a paginilor web necorporală. Totuşi, dacă
• Alegerea formatului cheltuielile respective nu pot fi
paginii direct atribuite pregătirii website-
• Alegerea culorilor, etc. ului pentru exploatare în maniera
intenŃionată de conducere şi nu
sunt îndeplinite condiŃiile cerute de
IAS 38, atunci ele vor fi
recunoscute în contul de rezultate
drept cheltuieli ale perioadei.
• Dezvoltarea conŃinutului website-ului. Sunt incluse crearea, achiziŃionarea,

pregătirea şi salvarea informaŃiilor.
DEZVOLTAREA CONłINUTULUI TRATAMENTUL CONTABIL

WEBSITE-ULUI
• Crearea,
achiziŃionarea Ńi
pregătirea infomaŃiilor 1.Dacă conŃinutul site-ului
(etichete de este elaborat cu scopul
identificare, link-uri, de reclamă şi promovare
178
etc.) a produselor şi
• Salvarea informaŃiilor serviciilor, atunci
fie sub formă text, fie cheltuielile asociate
sub formă grafică, pe acestor activităŃi vor fi
website, înainte de clasificate drept costuri
finalizarea elaborării ale perioadei.
website-ului;
• ConŃinutul Dacă cheltuielile generate în
informaŃiei: această etapă sunt direct atribuibile
• produsele sau pregătirii website-ului pentru
serviciile oferite de exploatare în maniera intenŃionată
entitate de conducere şi website-ul
• date despre societate întruneşte condiŃiile de
• secŃiunile pe care le recunoaştere conform IAS 38
accesează abonaŃii (capacitatea de a genera beneficii
• datele de contact şi economice viitoare şi de a putea fi
corepondenŃă evaluat în mod fiabil), atunci vor fi
recunoscute ca imobilizări
necorporale.
După finalizarea etapei de dezvoltare a website-ului începe faza de

exploatare. În această fază, entitatea menŃine şi dezvoltă aplicaŃiile, infrastructura,
grafica şi conŃinutul website-ului. Cheltuielile apărute în faza de exploatare trebuie
recunoscute drept cost a perioadei în care au avut loc, cu excepŃia cazului în care
sunt întrunite criteriile de recunoaştere prevăzute în Standard. ActivităŃile specifce
acestei faze sunt redate mai jos (A se vedea Anexa la SIC 32):
FAZA DE EXPLOATARE A TRATAMENTUL CONTABIL

WEBSITE-ULUI
• Actualizarea graficelor Costurile acestor activităŃi, dacă
şi revizuirea întrunesc condiŃiile de
conŃinutului recunoaştere potrivit IAS 38, vor
• Înregistrarea website- majora valoarea contabilă a
ului prin motoarele de website-ului.
căutare
• Adăugarea de noi Dacă nu întrunesc condiŃiile
funcŃii, caracteristici şi pentru a fi imobilizate vor fi
conŃinut (link-uri către recunoscute drept cheltuieli ale
alte site-uri, etc.) perioadei în care au apărut.
• Securizarea
informaŃiilor
• Analizarea utilizării
179
site-ului (contor
privind numărul de
vizitatori)
• Revizuirea siguranŃei
modului de acces
Alte tipuri de costuri cum sunt cele generale de administraŃie, cu instruirea

angajaŃilor privind utilizarea website-ului vor fi recunoscute drept cheltuieli ale
perioadei îndifernet dacă sunt efectuate în faza de dezvoltarea sau în faza de
exploatare.
Recunoaşterea ulterioară a website-urilor

Se vor aplica regulile potrivit Standardului InternaŃional de Contabilitate
38 – Imobilizări necorporale. Datorită caracteristicilor tehnice şi de funcŃionale a
unui website, anumite aspecte trebuiesc nuanŃate. Cheltuielile ulterioare legate de
îmbunătăŃirea sau întreŃinerea propriului website au mai mult rolul de a menŃine
beneficiile economice viitoare generate de website, decât de a spori aceste
beneficii. Datorită acestui aspect cheltuielile ulterioare vor fi foarte rar imobilizate.
Un alt aspect ce trebuie nuanŃat este cel legat de durata de viaŃă. Datorită
progresului galopant din domeniu, website-urile riscă foarte repede să fie depăşite
din punct de vedere tehnologic. Astfel, esntităŃile trebuie să estimeze durata de
viaŃă pe o bază prudentă.
Pentru evaluarea ulterioară momentului recunaoaşterii iniŃiale, este dificil
pentru entitate să aplice modelul reevaluării. Pentru a aplica modelul reevaluării,
valoarea justă trebuie estimată prin raportarea la o piaŃă activă, ori pentru website-
uri este puŃin probabil să existe o piaŃă activă. FaŃă de aceste considerente este
recomandabil aplicarea modelului bazat pe cost.
Reglementările naŃionale nu oferă reguli sau recomandări privind
tratamentul contabil al creării şi dezvoltării website-urilor. În lipsa unor
reglementări legale, pot exista două variante privind tratamentul contabil al creării
şi dezvoltării website-urilor.
Prima variantă presupune clasificarea costurilor după natura lor, respectiv
în „cheltuieli de cercetare” şi „cheltuieli de dezvoltare” (Cheltuielile de dezvoltare vor fi
clasificate corespunzător numai dacă sunt îndeplinite condiŃiile prevăzute în Reglementările naŃionale
). Cheltuielile de cercetare vor fi recunoscute drept cheltuieli ale perioadei, iar
cheltuielile de dezvoltare vor fi imobilizate.
A doua variantă presupune recunoaşterea la costul de producŃie, aplicând
tratamentul contabil similar programelor informatice create în întreprindere.
180
Concluzii
Într-o economie a cunoaşterii, activele necorporale ocupă un loc însemnat
în activele unei companii şi contribuie substanŃial la realizarea performanŃelor
economice. Companiile sunt tentate să recunoască în bilanŃ aceste active
necorporale, chiar dacă nu sunt întrunite toate criteriile de recunoaştere prevăzute
de cadrul de raportare. În acest fel ar putea intra în conflict realitatea economică
(generarea de beneficii economice) cu regulile de prudenŃă.
Dacă pentru activele necorporale achiziŃionate nu sunt probleme deosebite
de recunoaştere, pentru activele necorporale generate intern, companiile trebuie să
aplice cu prudenŃă criteriile de recunoaştere.
łinând seama de ritmul accelerat de dezvoltare şi inovaŃie a companiilor şi,
mai cu seamă de rolul important pe care îl joacă activele necorporale în acest
proces, considerăm că este necesar ca şi în plan contabil să se producă evoluŃii în
acest sens.
Bibliografie
Azzali St., 2002, Il bilancio consolidato secondo i principi contabili
internazionali. Problemi applicativi, soluzioni operative e potenzialita informative,
Editura Economia e Management , Milano;
Danton O., Didelot L., 2005, Maîtriser les IFRS, Ed. Group Revue
Fiduciaire;
Epstein B. J., Mirza A. A., 2005, Wiley IFRS 2005, Ed. BMT Publishing
House,
Esnault B., Hoarau Chr., 2005, Comptabilite financiere, Editura
Quadrige/Puf, Paris;
Feleagă N., Malciu L., 2004, Recunoaştere, evaluare şi estimare în
contabilitatea românească, Editura CECCAR;
Henie van Greuning, 2007, Standardele InternaŃionale de raportare
financiară – Ghid practic, Ed. Irecson, Bucureşti;
Mateş D., Matiş D., CotleŃ D. şi col., 2006, Contabilitatea financiară a
entităŃilor economice, Ed. Mirton Timişoara;
Ristea M., 2004, Contabilitatea financiară a întreprinderii, Editura
Universitară;
Santesso E., Sostero U., 2001, Principi contabili per il bilancio d’esercizio,
Editura Il Sole 24 ORE, Milano;
PriceWaterHouseCoopers, 2006, Regroupements d’entreprises, Editions
Francis Lefebvre;
*** Ordinul Ministerului FinanŃelor Publice nr. 1752 /2005, Monitorul
Oficial al României nr.1.080.bis;
*** Standarde InternaŃionale de Raportare Financiară (IFRSs) 2007.
181
COMPARATIVE SURVEY ON THE RECORDS OF FIXED

ASSETS OF COMPANIES AND PUBLIC INSTITUTIONS
Nicolae Ecobici
"Constantin Brâncuşi" University of Târgu Jiu, Faculty of Economic Sciences
Targu Jiu, 24, Victoriei Street, Gorj, Romania, Phone 0726212780
nicu.ecobici@utgjiu.ro
Abstract
This paper deals by way of comparison with the theoretical and practical methods
to record the output and input of tangible fixed assets (non-current assets) in and from the
patrimony of companies, on the one side and of public institutions, on the other side,
intending to point out the differences and similarities, in compliance with the national
norms and international standards of accounting (IAS and IPSAS, as the case may be).
Keywords: fixed assets, long-term assets, non-current assets, tangible fixed assets,
IAS, IPSAS
Introduction
Although they mean the same thing, both in the speciality literature and
within the national norms, two concepts can be distinguished: non-current assets
and fixed assets. The first concept (non-current assets) is used in order to point out
within the companies (financial accounting) the goods and values meant to serve
for a longer period, without being consumed after their first use, but in time (a
period longer than a year), as a consequence of repeated use, concept also
encountered under the name of long-term assets. The second concept (fixed assets)
has the same meaning as the long-term assets, but is used only for public
institutions (accounting of public institutions).
The starting point for the different use of the two notions is the year 2003,
due to the Romanian standards developer (Ministry of Public Finance), in the same
with the elaboration of OMFP no. 1487/2003 for the approval of the
Methodological Norms on the revaluation and depreciation of the fixed assets in
the patrimony of public institutions and persons without patrimonial interest/
Before this regulation the term of fixed assets was used in the economical and
financial analysis, and the term of long-term assets was encountered in the case of
companies and public institutions as well.
Whatever the term used, we can notice that the situation stays the same.
We can also see the resemblance between the accounts used in the account chart
for companies (2nd class, "Non-current assets" and in the account chart for public
institutions (2nd class "Fixed assets"), resemblance which can only gladden any
economist. The reason I said that is that this situation is valid only starting with
2006, according to OMFP 1917/Dec. 2005. Before this date, public institutions
were using an account chart approved in 1984 which was completely different from
182
the one used by companies, and even if the names of accounts were still similar,
their symbols were completely different. Yet, starting with 2006, the construction
of the new account chart was based on the account chart of companies (about 80%
of accounts have the same symbol and name) and as for the accounts reflecting
non-current assets/fixed assets only a few exceptions are determined, as in the case
of the other accounts classes, specific to public institutions:
for the category of intangible assets/intangible fixed assets (group 20):
o the accounts 201 "Set-up costs" and 207 "Goodwill" are used only by
companies, and the account 206 "Records of cultural and sport events"
only by public institutions;
for the category of non-current assets/tangible assets (group 21):
o the account 215 "Other state assets" is used only by public institutions;
for the category of non-current assets in progress and advance for non-
current assets/fixed assets (group 23):
o there is no exception (the same accounts are used).
The fixed assets/non-current assets represent a category that includes in
addition to the intangible fixed assets, tangible fixed assets, fixed assets in progress
(unfinished) and financial fixed assets. For objective reasons, related to the
extension of the work and relevance, we shall study here only the non-current
assets/tangible fixed assets.
Methods of research
As for the evaluation of non-current or fixed assets, we can say there is a
convergence, as both are based in international reference frames, namely IAS 16
"Property, Plant and Equipment" - for companies and IPSAS 17 "Property, Plant
and Equipment" - for public institutions, which were successfully implemented in
the national norms as well (the only exception is the determination of the
redeemable value which, according to national norms, does not take into account
the residual value, considering it insignificant). There is also convergence in the
definition. Therefore, according to these reference frames, a tangible fixed asset/a
non-current asset represents an object or a complex of objects that are meant to be
used on a continuous basis and independently for a period longer than a year, so
that the activities of the entity may be carried out (in its own production of goods
or service delivery, to be rented to third parties or for administrative use), being
generators of benefits and whose costs can be evaluated credibly.
The category of tangible fixed assets (group 21 in both account charts)
further includes (compared to the chart of non-current assets) one elements, "Other
state assets" (account 215 Other state assets), pointing out the mineral resources
situated on and under the ground of the country and on the continental plate of the
Black Sea (exclusive public property of the Romanian state).
Comparing the modalities of input and output of non-current
assets/tangible fixed assets in and from the patrimony of companies and public
institutions, we can see they are similar, with a few exceptions, namely:
183
for the inputs:

o purchase from third parties;
o performance by oneself (although this method is rarely encountered in
practice in the case of public institutions);
o modernization of the existing non-current assets/tangible fixed assets;
o increase of value of non-current assets/fixed assets through investments
made by the concessionaire, occupier or tenant;
o reception on a free basis;
o pluses found upon inventory performance;
o increase of value after revaluation;
o reception on a financial leasing basis;
o the contribution of shareholders to the share capital – only for
companies;
o the transfer without payment between unsubordinated public institutions
of the fixed assets (which are no longer necessary for the rendering
institution ) – only for public institutions.
for outputs:
o release from operation (discarding);
o sale or cession to third parties;
o donation;
o output of non-current assets/tangible fixed assets due to exceptional
causes (natural disasters);
o shortages found upon inventory performance;
o participation in kind with non-current assets/tangible fixed assets to the
share capital of another company;
o cession of non-current assets on a financial leasing basis;
o withdrawal of contribution - in non-current assets - by associates and
(or) shareholders – specific to companies;
o transfers without payment of fixed assets that are no longer necessary –
specific to public institutions.
Results and discussions

The international reference frame applicable to companies present one IAS
for each category of assets, namely IAS 38 "Intangible assets" and IAS 16
"Property, plant and equipment", while the international accounting standards for
the public sector make recommendations only on tangible fixed assets by two
IPSASs, namely: IPSAS 17 "Property, plant and equipment" and IPSAS 16
"Investment Property".
IPSAS 16 defines the investment property of public institutions as that
property (land, building or part of a building) mainly held for rent and/or capital
appreciation, as for example buildings rented on the basis of an operational leasing
agreement, and the lands held by a hospital for capital appreciation, to be sold at
the right time.
184
Compared to companies, we can see that public institutions can only resort
to the option of linear depreciation. Similarly, public institutions in Romania are
the only entities that can transfer to each other without payment fixed assets which
are no longer useful for the rendering institution, but are useful for the receiving
institution. The transfer must be approved by the main credits authorising officer of
the institution that required the transfer of that good, and by the authorising officer
of the institution which administers it.
All tangible fixed assets/non-current assets are not subject to depreciation,
such as lands, for instance. In the case of public institutions, due to the legal
peculiarity of these entities' patrimony (public and private patrimony), there are
several categories of non-depreciable goods, because all the goods such as fixed
assets belonging to the public patrimony of the state and/or the administrative-
territorial units are non-depreciable (including the goods underlined in the account
215 "Other state assets" which are in the exclusive public property of the Romanian
state) and companies hold only private patrimony.
Therefore, we shall separate the comparison of records of the input and
output of tangible fixed assets/non-current assets in the accounting of companies
and public institutions according to the patrimony nature and according to the
financing method of public institutions (entirely from budgetary credits, entirely
from own revenues or mixed). Another aspect this survey takes into account is
represented by the value-added tax, since only public institutions that develop
activities entirely financed from own revenues are subject to this indirect tax
(VAT).
Conclusions
Comparing the accounting of common operations of input and output of
tangible fixed assets/non-current assets, several situations can be distinguished:
1. the company A is not VAT payer and the public institution B is entirely financed
from budgetary credits:
1.1. for goods that belong to the private patrimony and are subject to
depreciation:
the accounting items are similar in the accounting of both entities, the
only exceptions being related to:
• the account by whose means settlement is made, namely instead of the
account 512 "Cash at bank" used in the company accounting, the public
institution shall use the account 770 "Budget financing";
• The public institution shall use the account 779 "Income from goods
and services received free of charge" to reflect the fixed assets entered
free of charge or found in plus upon the inventory performance, while
the company shall use the corresponding accounts in the 13th group
"Investment subsidies". In the same time, the company shall also record
each month, beside the depreciation, the transfer to revenues of the
investment subsidy (crediting the account 7584 "Amortization of
185
investment subsidies", by debit of the corresponding account in group

13);
• instead of the account 6583 "Net value of assets disposed of and other
capital transactions" used by the company upon the output of non-
current assets (the value remained non-depreciated), the public
institution shall use the account 691 "Extraordinary expenses from
transactions with fixed assets"). In the case of selling, the public
institution shall use the account 791 "Revenues from turning into
account of certain state assets" (the selling price that subsequently will
be transferred to the budget from which the institution is funded) and
the company, the account 7583 "Proceeds from disposal of assets and
other capital transactions";
• in the case of output by donation, the institution shall use the account
658 "Other operating expenses" (for the value remained non-
depreciated) and the company, the account 6582 "Gifts and subsidies
granted";
• in the case of natural disasters, the public institution shall use the
account 690 "Expenses with losses due to natural disasters", while the
company shall use the account 671 "Expenses related to natural
disasters and other extraordinary events".
1.2. for goods belonging to the public patrimony (specific to public
institutions):
in this situation, the public institution shall reflect all the inputs,
regardless of the methods (taking into account that public domain
goods are inalienable, unseizable and cannot be acquired by
prescription, by debiting the accounts of tangible fixed assets and
crediting the accounts 101 "The fund of goods which constitute the
public domain of the state" or 103 "The fund of goods which constitute
the public domain of the administrative-territorial units", as the
institution is subordinated (republican or local). The outputs of tangible
fixed assets from the public patrimony shall be reflected in inverse
accounting items.
1.3. for goods that belong to the private patrimony but are not depreciable:
the company will draw up the same accounting articles as in the
case 1.1., without subsequently reflecting the depreciation of non-current
assets (lands);
instead, the public institution shall make the same accounting
records as in the case 1.2., using the account 102 "The fund of goods
which constitute the private domain of the state" instead of the account
101 "The fund of goods which constitute the public domain of the state"
and 104 "The fund of goods that constitute the private domain of the
administrative-territorial units" instead of the account 103 "The fund of
goods which constitute the public domain of the administrative-
186
territorial units". In addition, only for the inputs for third suppliers, the
following accounting equation shall be made (with the total payment
amount from the invoice):
*
6821 "Expenses with = 404 "Suppliers of fixed assets"
tangible fixed assets
that are not
depreciable"
*
2.the company A is VAT payer and the public institution B is entirely financed
from own revenues and is registered as a VAT payer entity:
the same operations presented in 1.1.-1.3. are made, – 1.3. also using
for both entities the VAT accounts, namely 4426 "Input VAT" and
4427 "Output VAT", as the case may be (taxable input/output). In
addition, instead of the account 770 "Budget financing", the institution
shall use the account 560 "Disposal of public institutions financed
entirely from own revenues".
3.in other variants, namely company A is VAT payer and the public institution B
is entirely financed from budgetary credits, or the company is not VAT payer
and the institution is VAT payer (obviously, financed from own revenues) etc.,
for each entity the specifications of the previous paragraphs shall be used.
The general conclusion can be synthesized as follows: the reflection of
goods input and output operations such as tangible fixed assets/non-current assets
in the accounting of public institutions and companies is not identical and there are
not only accounts with various symbols and names that apparently are close (671 /
690, 6583 / 691 etc.) but also specific situations (such as the transactions related to
goods that constitute the public domain) and different accounting approaches (for
pluses upon inventory performance or inputs on a free basis, for instance
institutions may record to revenues the entire value ever since the input in the
private patrimony, while companies are forced by the national norms to use an
intermediate account of investment subsidies - group 13 - which shall be
transferred to the revenues spread out - upon the record of the depreciation to
expenses). The greatest resemblance is found in the case in which the public
institution is financed from own revenues (including VAT payer).
References:
Dascălu, C. (coordinator), Nişulescu, I., Caraiani, C., Ştefănescu, A.,
Pitulice, C., 2006, „ConvergenŃa contabilităŃii publice din România la Standardele
InternaŃionale de Contabilitate pentru Sectorul Public” [Convergence of Public
Accounting in Romania to the International Public Sector Accounting Standards],
CECCAR Printing House, Bucharest;
Dascălu, C., Nişulescu, I., Ştefănescu, A., 2005, „Noua contabilitate
publică” [The New Public Accounting], InfoMega Printing House, Bucharest;
187
Staicu, C., Mihai, M., Drăgan, C., Brabete, V., 2007, „Contabilitate
financiară conformă cu Directiva a IV-a a CEE” [Financial Accounting in
Compliance with the 4th Directive of EEC], vol. 1, Universitaria Craiova Printing
House, Craiova;
*** International Federation of Accountants (IFAC), 2005, „Standarde
internaŃionale de contabilitate pentru sectorul public” [International Public Sector
Accounting Standards], CECCAR Printing House, Bucharest;
*** Ministry of Public Finance, 2007, Law no. 571/2003 on the Fiscal
Code, updated, in force for the year 2008;
*** Ministry of Public Finance, 2005, Order of the Ministry of Public
Finance no. 1.917/2005 for the approval of the Methodological Norms on the
organization and management of public institutions' accounting and instructions for
its implementation, published in the Official Gazette no. 1.186 bis/29.12.2005;
*** Ministry of Public Finance, 2003, OMFP no. 1487/2003 for the
approval of the Methodological Norms on the revaluation and depreciation of the
fixed assets in the patrimony of public institutions and persons without patrimonial
interest;
*** Ministry of Public Finance, 2002, Law no. 500/2002 on public
finance, published in the Official Gazette no. 597/13.08.2002;
*** International Financial Reporting Standards (IFRSs) including
International Accounting Standards (IASs) and their Interpretations on 1 January
2007, CECCAR Printing House, Bucharest, 2006.
188
IPSAS VERSUS NATIONAL NORMS ON PUBLIC

INSTITUTIONS' OWN CAPITALS
Nicolae Ecobici
"Constantin Brâncuşi" University of Târgu Jiu, Faculty of Economic Sciences
Targu Jiu, 24, Victoriei Street, Gorj, Romania, Phone 0726212780
nicu.ecobici@utgjiu.ro
Abstract
In this paper I have compared international standards on accounting for the public
sector and those required by national norms on public institutions' own capitals, pointing
out both convergences and divergences. Last, but not the least, I have compared IPSAS 1
(applied by public institutions) with IAS 1 (applied by commercial companies).
Keywords: IPSAS, national norms, own capitals, accrual accounting, cash
accounting, reference frame, residual interest, financial standing
Introduction
The reform of the Romanian accounting system circumscribes to the
reform as a whole of the national economy. Therefore, as from 2003, the Ministry
of Public Finance of Romania (currently the Ministry of Economy and Finance)
started to introduce (first on an experimental basis) a system based on accrual
accounting for public institutions, namely, a system based on accounting policies
and principles generally accepted by the 4th Directive concerning annual accounts,
by the 7th Directive on consolidated accounts and also by the European System of
Accounts (ESA 95).
As the experiment turned out to be successful, as from 1 January 2006, all
the public institutions in Romania must base their accounting on accruals according
to OMFP 1917/11.12.2005. In other words, the reform of accounting for public
institutions in Romania represented the passage from cash accounting to the one
based on accruals, the accrual accounting, and to the implementation of IPSASs.
On international level, the International Accounting Standards were drawn
up for the Public Sector (The International Public Sector Accounting Standards -
IPSAS) by the Public Sector Committee (PSC), organic structure founded in 1995
within the International Federation of Accountants (IFAC). IPSAS promotes the
accounting standard on "accrual" basis in most of the public administrations in
Europe together with the European Commission, relying on transparency and
accuracy.
Therefore this survey intends to underline the similarities but especially the
differences between these two reference frames: national norms versus
international norms (IPSAS) as concerns the concept of own capitals, constitutive
elements etc.
189
Public institutions' capitals are defined by the national norms in force as a

category of the financial standing, replacing the liabilities. Concretely, the national
norms in force define the capitals of public institutions as a residual interest of the
state or administrative-territorial units, as holders of a public institution's assets,
after deduction of all debts.
Within the meaning of IPSAS 1 "Presentation of Financial Statements",
there are no differences in defining own capitals, we may even say that there is
identity between the two reference frames. Moreover, the international reference
frame defines the own capitals and net assets based on the deductive method of
determination from financial statements, as follows:
Own capitals (net assets) = Total assets – Total debts
Methods of research
In accordance with the title of this paper, in order to compare national
norms that are applicable to public institutions and to the IPSASs in the area of
own capitals, the following must be compared:
the national reference frame, that is OMFP 1917/2005 as further amended
and supplemented, on the one side;
and
the international reference frame, that is IPSAS 1 "Presentation of Financial
Statements", IPSAS 3 "Net Surplus or Deficit for the Period, Fundamental
Errors and Changes in Accounting Policies", IPSAS 17 "Property, Plant and
Equipment", on the other side.
As I said in the introduction, there is a convergence to identity in defining
the concept of own capital, between the national reference frame and IPSAS 1
"Presentation of Financial Statements". In addition to the national reference frame,
IPSAS points out that there may be both a positive and a negative value of own
capitals (net assets), resulting from the residual assessment performed in the
balance sheet (main component of financial statements which express the financial
standing of public institutions).
As for the composition of own capitals, the national norms include:
funds (including those with special destination);
patrimonial earnings;
retained earnings;
revaluation reserve.
IPSAS 1 recommends the following composition of own capitals:
subscribed capital represented by the assembly of contributions from owners
(usually the state), corrected with the distributions made to them (for instance,
the payments to the state);
accumulated surpluses or deficits determined by comparing the income with the
expenses acknowledged during the period;
reserves presented according to the nature and purpose of the setting up;
190
minority interests represented by a part of the net deficit or surplus and own
capitals (net assets) that may be assigned to direct or indirect participations that
are not held, through controlled entities, by the controlling entity.
The main difference between the two reference frames is given by the fact
that IPSAS 1 "Presentation of Financial Statements" takes into account all the
categories of entities in the public sector, both those without share capital (as a
consequence of the peculiarity of setting up and operation of public institutions
based on public funds) and those including "government business organizations"
partly private, with private funds subscribed and paid-up on a share basis. The
latter represent the social share, with financial interest in own capitals, without
being found within the meaning of national norms.
According to national norms, the first constitutive element of own capitals
is represented by funds. They represent private sources of public institutions
acknowledged in the case of fixed assets for which the depreciation is not
calculated (goods in the public patrimony of the state and administrative-territorial
units, records of cultural and sport events, lands etc.) and also for public resources
with special destination (circulating funds, reserve funds, risk funds, hospital
development fund etc.) based on regulations specific to public institutions
(administrative-territorial units, hospitals etc.). Considering the delimitation of
public institutions' patrimony, the funds include: the fund of goods that compose
the public and/or private domain of the state and/or administrative-territorial units.
The goods that compose the public domain (goods of public use or interest,
presented in the annex enclosed to Law no. 213/1998 on the public property and its
legal status) are held and used by the state and the administrative-territorial unit,
being at their disposal, inalienable, unseizable and cannot be acquired by
prescription. Both the input and output of all goods in the public patrimony and
only in the case of those which are not depreciable, that compose the private
domain of the state and administrative-territorial units are reflected in the
accounting of public institutions in Romania, in correlation with the accounts
reflecting funds (100 "The fund of fixed intangible assets", 101 "The fund of goods
which constitute the public domain of the state", 102 "The fund of goods which
constitute the private domain of the state", 103 "The fund of goods which
constitute the public domain of the administrative-territorial units" and the account
104 "The fund of goods that constitute the private domain of the administrative-
territorial units" - all of them are accounts with liabilities accounting function).
According to the national norms, the patrimonial earnings represent the
second element of own capitals, being determined as a difference between income
and funding, on the one side and expenses, on the other side. Therefore, earnings
can be positive (surplus) or negative (deficit). The patrimonial earnings include
both the surplus/deficit from current activities and from extraordinary activities. As
for the public institutions in Romania, at the beginning of each budgetary year,
there is recorded the transfer of the surplus or deficit that belong to the previous
year, reflected by means of the account 121 "Patrimonial earnings" (which after
191
this operation will have a zero balance), on the retained earnings, reflected by
means of the account 117 "Retained earnings".
IPSAS 3 "Net Surplus or Deficit for the Period, Fundamental Errors and
Changes in Accounting Policies" recommends a separate presentation in the
financial statements of the income and expense elements related to the current
(operational) activity, that are relevant for explaining the institution's performances
in that period from the point of view of their size, nature and incidence. For
instance, the separate presentation of the following situations is recommended:
restructuring of an institution's activity and cancellation (accounting correction)
of any provisions for the restructuring costs;
settlement of disputes;
disposal of tangible fixed assets;
interrupted activities;
privatisation or other cessions of long-term investments;
reduction of inventories value to the level of the net realizable value and also
the reversal of these deteriorations;
reduction of the value of tangible fixed assets to the level of the recoverable
value and also the reversal of these deteriorations;
other cancellations of provisions.
In the same time, IPSAS 3 recommends a separate presentation of each
extraordinary element (elements which are unusual, rare and significant, and which
are not under the institution's influence and control). The examples of such
extraordinary elements that cannot be included in the budget since they cannot be
anticipated consist of:
costs associated to a natural disaster or to disasters caused by men, such as
provision of shelters for people who lose their houses after an earthquake, flood
etc.;
short-term costs associated to the supply of services for refugees when the need
of such services was not foreseen in the budget at the beginning of the period
(if these services are provided for a longer period, they can no longer be
classified as extraordinary elements).
Comparing the two reference frames (national norms and IPSAS 3 ("Net
Surplus or Deficit for the Period, Fundamental Errors and Changes in Accounting
Policies") we can see that both of them share the same definition, namely the
patrimonial earnings represent a residual value resulting from the deduction of
expenses from the income.
As for the third element of own capitals, the retained earnings (account
117 "Retained Earnings"), in accordance with the national norms, it appears
distinctly in the balance sheet, defined as those earnings (positive or negative)
whose modification was delayed for the following years. In this respect, there is a
divergence between the two reference frames. Thus, IPSAS 1 "Presentation of
Financial Statements" recommends to record in the balance sheet only the
accumulated surplus or deficit, determined by summing to the current result the
192
earnings made in the previous years.

The last element of own capitals, within the meaning of national norms,
the revaluation reserves (account 105 "Revaluation Reserves") represents the
differences found upon the periodical revaluation of fixed assets between the just
value (revaluated value) and the historic cost (or the value before revaluation). The
just value must be determined by authorized evaluators or by technical
commissions. In the respect of revaluation reserves, the two reference frames
(national norms and IPSAS 17 "Property, Plant and Equipment" are convergent till
identity, although in the accounting of public institutions in Romania, the concept
of fixed assets is used and not the one of property, plant and equipment (the notion
of property, plant and equipment is specific to companies and to other economic
entities in Romania).
The reference frames, IPSAS 17 and the national norms prescribe the
following treatments regarding the revaluation reserves.
a. when the revaluation result is positive:
the difference is treated as an income compensating the expense with the
decrease previously acknowledged for the same fixed asset on the previous
revaluation;
the difference is treated as an increase of the revaluation reserve when
there was no previous decrease, acknowledged as an expense related to that asset
previously revaluated;
b. when the revaluation result is negative:
the difference is treated as an expense with the entire amount of the
decrease if the revaluation reserve related to the revaluated asset is zero;
the difference is treated as a decrease of the revaluation reserve with the
minimum value between the value of that reserve and the value of the decrease;
the unpaid difference of the existing reserves is registered as an expense.

As concerns the results, national norms use in addition to the international
reference frame the concept of result of the budgetary execution. It is obtained by
comparing net cash payments with the effective expenses, made on financing
sources.
The two concepts are used by the national public accounting within the
second stage of the budgetary financing (1. financing opening and 2. the proper
financing) which means the consumption of budgetary credits, open or allocated.
The net cash payments (underlined by the account 770 "Budget
Financing") represent a specific concept materialized in the monetary flows
performed on the account of public funds resulting from certain events or
transactions with influence on the institution's assets and liabilities, namely:
payments made to suppliers, wages due to personnel, social and fiscal contributions
to the state budget, to the social insurance budget etc.
The effective expenses (underlined by the 6th class accounts in the account
193
chart, but especially by those of groups 60 "Expenses related to inventories", 61

"Third party services expenses", 62 "Other third party services expenses", 63
"Other taxes, duties and similar expenses", 64 "Personnel expenses", 65 Other
operating expenses" and 66 "Financial charges" represent the money equivalent of
resource consumptions, reflecting the degree of use of the public funds made
available to the institution through the consolidated budget, namely: inventory
consumption, labour force consumption expressed by the wage rights due to the
personnel, consumption of unstorable goods etc. According to IPSAS, expenses are
reductions of the economic benefits registered during the accounting period as
outputs or decreases of the assets value or increases of debts, which are
materialized in own capital reductions, other than those resulted from allocation to
shareholders.
The result of the budgetary execution at the level of public institutions in
Romania does not represent an element of own capitals, its nature being purely
financial-budgetary since it gives the possibility to appreciate the effective degree
of use of the public funds.
In the same time, the national norms have included in the set of financial
statements of public institutions "The account of budgetary execution" which
contains all the operations related to the income received and the payments made.
They must comply with the same structure in which they were approved in the
budget. As for the income, the budgetary execution account includes: budgetary
provisions, income found, income received and income to be received. As for
expenses, there are necessary some information concerning: budgetary credits,
budget and legal commitments, payments made, payment commitments and
effective expenses.
Staying in the same sphere of results, the patrimony surplus appears when
net cash payments are bigger than the effective expenses, in which case the public
funds are immobilized in purchased goods that are not used. The patrimonial
deficit appears in the inverse case, namely when the effective expenses overcome
the net cash payments, therefore resources existing from the previous years were
consumed, or obligations which were not met were created.
Coming back to the concept of capitals, compared to the accounting of
companies, we can notice the absence of the concept of permanent capitals
(long-term debts) in the case of public institutions. The motivation is represented
by the impossibility of public institutions to borrow from credit institutions in
compliance with the legal regulations in force (Law no. 500/2002 on public
finance). On the other side, long-term borrowings are contracted or guaranteed by
state and administrative-territorial units in order to ensure the financial resources of
the entire hierarchically subordinated system, taking the form of a public debt,
governmental or local, internal or external. Therefore, although from the point of
view of the call date, long-term debts represent sources with permanent nature, still
they cannot be appreciated as permanent capitals due to this peculiarity.
194
Conclusions
Analyzing the IPSASs (applicable to public institutions) and the IASs
(applicable to commercial companies) one can draw the conclusion that there are
similarities and even coincidence of names. In the same time, the IPSASs were
drawn up having the IASs as a starting point, undergoing amendments (addendums
or eliminations) of the concepts improper to public institutions. The main
differences between the two categories of accounting standards are related to terms
definitions, inclusion of additional comments from the IAS in order to make clear
the applicability of standards in the public sector.
Analyzing how the patrimonial operations of self-funded public institutions
are reflected compared to those of commercial companies, one can certainly state
that there are major similarities between them, namely, public accounting is very
close to the accounting of commercial companies (public institutions also use the
account 560 "Disposal of public institutions financed entirely from own revenues"
for the record of transactions from own revenues).
As for the public institutions' own capital, we can notice both convergences
(to identity) and divergences between the international reference frame IPSAS and
the native reference frame.
We appreciate favourably the attempt of the Romanian standards developer
to elaborate norms that are tangent (even convergent) with the international norms.
For instance, leaving aside the absence of public institutions that include
"government business organizations" partly private, with private funds subscribed
and paid-up on a share basis - peculiarity of the national economy - the
convergence of national norms with IPSAS 1 "Presentation of Financial
Statements" ensures the comparability of financial statements of public institutions
with those in the previous periods and with the financial statements of other public
institutions. Therefore the financial statements of public institutions in Romania
provide convergent information (IPSAS 1 "Presentation of Financial Statements"
and IAS 1 "Presentation of Financial Statements") about the financial standing
(balance sheet), performance (the patrimonial earnings account), cash flow (cash
flow statement), modifications of own capitals (statement of modifications of net
assets/own capitals) etc., useful for a wide area of users in making decisions.
The main differences between IPSAS 1 and IAS 1 are determined by:
additional comments compared to the IAS in order to make clear the applicability
of standards to the accounting of institutions in the public sector, various sets of
definitions of technical terms in IPSAS compared to IAS, the terminology used in
certain cases by IPSAS is different from the one of IAS.
In conclusion, we think it is about time for the accounting profession in
Romania to be prepared to apply a financial reporting system that is convergent
and world-wide acknowledged (IPSAS)
References:
Dascălu, C. (coordinator), Nişulescu, I., Caraiani, C., Ştefănescu, A.,
195
Pitulice, C., 2006, „ConvergenŃa contabilităŃii publice din România la Standardele

InternaŃionale de Contabilitate pentru Sectorul Public” [Convergence of Public
Accounting in Romania to the International Public Sector Accounting Standards],
CECCAR Printing House, Bucharest, pages 154-181;
Dascălu, C., Nişulescu, I., Ştefănescu, A., 2005, „Noua contabilitate
publică” [The New Public Accounting], InfoMega Printing House, Bucharest;
Ionescu, L., 2005, „The Reform of the Public Budget and the Accounting
Sector in Romania”, Economic Printing House, pages 112-135;
*** Ministry of Public Finance, 2002, Law no. 500/2002 on public
finance, published in the Official Gazette no. 597/13.08.2002;
*** Ministry of Public Finance, 2005, Order of the Ministry of Public
Finance no. 1.917/2005 for the approval of the Methodological Norms on the
organization and management of public institutions' accounting and instructions for
its implementation, published in the Official Gazette no. 1.186 bis/29.12.2005;
*** International Financial Reporting Standards (IFRSs) including
International Accounting Standards (IASs) and their Interpretations on 1 January
2007, CECCAR Printing House, Bucharest, 2006.
*** International Federation of Accountants (IFAC), 2005, „Standarde
internaŃionale de contabilitate pentru sectorul public” [International Public Sector
Accounting Standards], CECCAR Printing House, Bucharest.
196
THE SERVICES AND THE ECONOMIC DEVELOPMENT

OF ROMANIA
Cecilia Irina RăbonŃu, Marcel Laurentiu Romanescu

Universitatea Constantin Brâncuşi din Tg-Jiu, Facultatea de ŞtiinŃe Economice
Str.Victoriei, nr.24, Tg-Jiu, Gorj, Tel. 0743423320
e-mail: cecilia@utgjiu.ro
Abstract
The economic development implies an assembly of quantitative, structural and
qualitative changes, both in economy and in scientific research and manufacturing
technologies etc. Such indicators can open the way to understanding the proportion
claimed by the services within the economic growth, which reflects the extent in which the
economic growth can rely on factors intensively connected to the level of professional
training, to new conquests of technique and science. We can notice in the same time the
efficiency degree of the activities included in the tertiary sector, which is revealed by the
low level of material expenses but also by the results obtained by using a significant
amount of living labour, intelligence and creativity.
Keywords: economic development, services, decreased index, rate of profit,
increasing involvement of services
The economic development implies an assembly of quantitative, structural

and qualitative changes, both in economy and in scientific research and
manufacturing technologies etc.
The local economic development is a wide concept and it represents the
process of conjunction and combination of efforts of all sectors’ representatives –
governmental, business environment and civil society – in order to create some
favourable conditions for the economic growth and creation of new jobs. These
efforts need to be eventually oriented towards a single purpose – rise in population
well-being.
The local economic development can also be defined as “a process in
which local government and/or community groups manage their existing resources
in a partnership arrangement with the private sector or other structures, in order to
create new jobs and to develop the economic activity in a well-defined economic
space” (Blakely, 2002).
Currently, this service economy specific to the developed countries is
increasingly spoken of, economy which does not become a form opposed to the
industrial economy, but rather a higher development form which makes the passing
from “hardware to software, from material goods to performance, from products to
systems that provide solutions and packages of goods and services, from economic
197
success evaluated through the level of production, to economic success measured

in degrees of customer satisfaction” (GhibuŃiu, 2000).
The new organization forms, the new management styles and the new
mentalities arisen are due to the new service economy, shaped as a consequence of
dematerialization of activities, which points out the horizontal flows against the
vertical functions, that favours self-organizations compared to order-command,
rather opting for fluctuant matrixes and less for formal structures. Researches have
proved that central planning economies did not manage to resist without adapting
to this new form of economy (Kostescki, 1994).
By means of an increasing involvement of services in absolutely all the
activities existing in an economy, significant boom can be perceived in the general
progress, fact proven by the economies of the economically developed countries. In
these countries, in which the performances of systems are emphasized, thus
influencing the quality of processes and products, it is pointed out the particular
importance paid to education and research services, fields in which millions of
persons operate and which receive quite significant budgets come from both the
public and private domain. A decisive example is that in the USA, the number of
people employed in education is higher than the one in agriculture. The education
and research services are included among the most important functions of services
in the production of material and spiritual wealth (Giarini&Roulet, 1988).
The involvement of research and education services in the preparation of
production is a small part of their contribution to the economic growth, because
hereto are added the services necessary for the supply with raw materials and
materials, the ones useful in the proper production process, maintenance and
storing services, distribution services, services related to the use of goods,
maintenance, rebuilding or increasing the value of usage and also, the recycling
and waste management services etc.
Since each stage of production receives on the average 20% of the
production costs, the rest of 80% is claimed by the functions of services, which
proves once again their critical role in the economic growth. Currently, services
rejoice in a particular care, being presented as an economic force of the society, a
factor which brings about an economic growth, an extremely important and in
"vogue" production factor.
However it should be specified that all services do not contribute in the
same extent to the tertiary sector development and implicitly to the economic
growth, but they are extremely heterogeneous and characterized by certain features
which make it possible to classify them in two large categories, such as:
- intensive services in labour for whose performance, average and less qualified
manual labour prevails;
- intensive services in intelligence for whose performance, highly qualified labour
force is required, in reduced number.
Since in the last two-three decades, services got a well-determined role and
place, being more elaborate and differently delivered compared to the previous
198
periods, as the more modern and dynamic services are decisive for the entire
economic activity, regardless of the domain concerned. We refer here to financial
and banking services, maintenance, research and development, consultancy,
advertising, insurance services but also to the so-called primary services, which
have an increasing weight in all the categories of countries.
The weight of services in the gross internal product and also the weight of
the employed population in the tertiary sector are just two extremely expressive
indicators in proving the importance of this sector in all the economies of the
countries confronting with the new trend called “service economy”, that is the
“situation in which resources are used according to services, where those related to
storing, transmission and processing of information represent an increasing part of
the whole” (Giarini&Roulet, 1988).
Such indicators can open the way to understanding the proportion claimed
by the services within the economic growth, which reflects the extent in which the
economic growth can rely on factors intensively connected to the level of
professional training, to new conquests of technique and science. We can notice in
the same time the efficiency degree of the activities included in the tertiary sector,
which is revealed by the low level of material expenses but also by the results
obtained by using a significant amount of living labour, intelligence and creativity.
If services hold more than 2/3 of the internal gross product, the weight
without precedent of services in the economies of developed countries placed in
inferiority many industry fields. Besides the economic function of services, mainly
given by their weight in the internal gross product and therefore in the economic
progress development, we should not omit the social and the environmental
protection functions, which amplify the major role of these activities in the
economy. Therefore, what dominates the present economic life is the qualitative-
structural phenomenon which transposes in the accentuated development of the
tertiary sector and specifically of modern services. Services have known
proportions without precedent, and many industry branches are confronting with an
increasing competitive scramble.
It is well-known that the sector of services is the most important sector of
the world economy, in continuous positive dynamics. In this sector is concentrated
the greatest part of production and labour force in most of the developed countries.
For instance, two thirds from the total aggregated production proceeding from the
OECD countries correspond to service activities. In the case of active labour force
attracted by the tertiary sector in these countries, we may say it represents 70% and
as for the EU Member States, 15 of them are in the same situation.
The evolution of the tertiary sector relies on several aspects, which are:
• major changes as concerns the sector structure of the economies of Eastern
European countries,
• with significant increase of the internal gross product,
• positive evolution of jobs number,
• intensification of international trade.
199
If we refer to the evolution of this sector in Romania, we can say that

significant progress was made. However, there are certain discrepancies compared
to the EU countries. If 17 years ago the tertiary sectors used to contribute to the
gross added value with only 30%, their contribution increased to more than 55% in
2006.
For a more detailed picture of the differences between Romania and the
European Union, we present table 1.
Table No.1
Structure of gross added value in Romania and in the EU in

2006
Sector Romania European Union
Agriculture 9.6 1,9
Industry 27,2 20,6
Construction 7,2 6,0
Services 56,0 71,5
Source: National Institute of Statistics. www.insse.ro
If we refer to the rate of profit in the Romanian economy, we create

another certain fact which supports our demarche undertaken in order to analyze
the role of services in the economic growth of Romania.
The analysis by type of activities shows a profit rate structure which is
compatible with an economy under development, which confers sustainability to
the economic growth process. Although the greatest rate of profit is found in other
services (hotels, education, national assistance activities, insurance activities,
vehicle rent etc.), that is 18.9%, both transports (6.7%) and constructions (8.6%)
and industry (5.8%) remain important sectors which contribute to stable economic
growth, to the creation of new jobs, growth of a competitive economy and to
middle class development. It should be mentioned that as from 2004, none of the
national economy branches has been recording negative rates of profit.
200
Table No 2
Rate of profit – by branches
-%-
2003 2004 2005 2006 Sem I 2007
Agriculture -2,5 3,2 3,9 4,1 2,5
Industry -0,1 4,3 3,7 5,8 7,3
Construction 2,8 6,7 7,2 8,6 6,4
Trade 3,9 4,5 4,4 4,9 4,4
Transport 6,3 5,1 5,5 6,7 3,4
Other services 13,6 15,9 17,6 18,9
Source: National Commission on Prognosis
According to the statistic data presented by the Directorate for Economic

and Financial Affairs within the European Commission, we can say that the trust
index in the Romanian economic sector increased in March to 104.6 points, from
103.1 points as it registered in February, being in the same time on the same level
as the one in January 2008. However, the index decreased in 2008 compared to the
previous years, when the average of the trust index in the Romanian economy was
situated around the value of 106 points. This favourable evolution of the trust index
can be ascribed to the evolution of services, which can be seen in the table 3.
201
Table No. 3
The trust index in the Romanian economy
2007
Apr Mai Jun July Aug Sept Oct Nov
4 5 3 3 3 4 3 2
25 27 18 20 23 23 23 25
Industry -14 -15 -15 -10 -11 -11 -13 -15
Services 18 15 20 19 19 22 20 22
Consumer -4 -3 -4 -2 -6 -3 2 2
Retail Trade 106.4106.9 102.9 106.5 107.0 108.2 106.3 105.9
2008
Dec Jan Feb March
Construction 1 2 3 1
ESI 24 28 25 26
Consumer -13 -20 -20 -16
Retail Trade 21 21 23 22
Construction 4 3 2 2
ESI 106.4 104.6 103.1 104.6
Source:
ec.europa.eu/economy_finance/indicators/business_consumer_surveys/2008/bcs_2
008_03_en.pdf
The highest trust index in the economic environment in Romania was

registered in June 1996, of 124.8 points, and the lowest in July 1992, of 66.1
points, according to the survey of the European Commission.
In March, the trust index in industry decreased with two points compared
to the previous month and with one point compared to January. In 2007, the
average in the trust index in the Romanian economy was of 3 points. The trust
index in the sector of services increased with one point compared to February, to
26 points, but it decreased with two points, compared to the first month of the year.
In March, the trust indicator in economy increased with 1.7 points in the
EU and it decreased with 0.6 points in the Euro area, to 102 and 99.6 points.
Continuing the decline started in the middle of 2007, the trust in economy gained
on, sort of, in the EU, on the account of solid growth of the index in the sector of
services in Great Britain.
The trust index in the economic sector in Euro area reached in March 2008
the lowest level since November 2005, according the EC survey.
The increase of the trust index is mainly due to the increase of the index in
the sector of services, while in construction, retail trade and manufacturing
industry, the index remained relatively stable. As for the Member States, almost
202
half of them registered a decline of the trust index, while the rest have consolidated
their trust in economy.
Given the strong intervention of services in all the activity fields, one
cannot speak only of a simple quantitative change in the consumption structures,
but above this aspect, we can notice the change itself of the nature of the greatest
part of activity and a general qualitative leap in the economic and social life.
Dematerialization of activities is an inevitable phenomenon and the contribution of
services to the economic growth and development are certain aspects, otherwise
proven by increasing weights of services in the macroeconomic indicators.
Bibliography
Blakely E. J., 2002, Planning of local economic development: theory and
practice, New York: Sage, p.56;
GhibuŃiu A., 2000, Services and Development, Bucharest;
Kostecki M., 1994, Foreign Direct Investments and Services Economies of
Eastern Europe, OCDE, Centre for Cooperation with the Economies in Transition,
CET/DAFFE (94), 7 Oct. , p. 2;
Giarini O., Roulet J., 1988, L’Europe face a la nouvelle economie de
service, L’Institut Universitaire D’Eddes Eurupeennes, Geneve, cap.4;
http://ec.europa.eu/economy_finance/indicators/business_consumer_surve
ys/2008/bcs_2008_03_en.pdf
203
STRATEGIES TO OVERCOME THE CULTURAL

BARRIERS IN THE INTERNATIONAL NEGOTIATIONS
Dragoş Gabriel Mecu

ARTIFEX University, Bucharest, 47 Economu Cezarescu Str., sect. 6, Romania,
gheorghe.mecu@gmail.com
Abstract
Today, because of the development of international business environment,
businessmen from different countries and cultural areas meet and negotiate, trying to make
business. In order to achieve a successful negotiation, the cultural differences are an
important factor that is to be considered. Knowing more about the cultural specificity of
your negotiation partner may help you achieve success.
Key words: negotiation, business, culture, personality, American, Japanese,
proposal
1. Introduction
An important component of the management strategy is the specific of
communication in the world inter-cultural environment and aims at surmounting
the obstacles associated with those situations. Sheila Puffer indicates seven
managerial strategies of this kind (Puffer, 1996).
Let’s observe the attitude of an American, who, coming to Paris, decided
to respect an old advice, dating from the times of St. Augustine: “When in Rome,
act as a Roman”:
Mr. Smith arrived at the Paris office of his business partner, for the first
time. The phone conversations between them were conducted in French, and Smith,
who is a connoisseur of French has been expecting the use of this language in the
following conversation. The lawyer introduced himself in French, Dupont, and
Smith followed him in his office. After about ten minutes, Dupont, changing the
subject, asked Smith about its previous experience in international negotiations.
One of the words used by Dupont took Smith by surprise, and he hesitated to
answer. One second later, Dupont, in an impeccable English, asked him: Would
you like to speak in English?
Let’s think about an American-Japanese negotiation. Regarding the
negotiation as a process of exchanging proposals and counter-proposals, the
Americans would affirm their ideas in the starting phases, expecting to make or to
receive concessions later. Their Japanese parts would rarely answer with a counter-
proposal.
Even if the Americans would offer concessions, hoping for a similar
answer, the negotiation reaches a dead end, the Japanese asking questions and
expecting answers.
204
At the end of the meeting, the Americans would feel frustrated because
they already have offered concessions, and the Japanese have not started the
negotiations. The Japanese perform first thorough information, which, if is
consistent and complete, would lead to the optimal solution.
2. Material and methods

The interaction between two exponents of different cultures can appear at
various levels, from the viewpoint of those involved: both partners might know
well each other’s culture, or know nothing about it; one of the negotiators might
have no knowledge about the culture of the other, while its partner is familiarized
with its culture, as figure 1 describes.
Strategies could be developed to reduce the handicap of a constructive
communication, through adaptation at the real situation.
When a negotiator knows very little or nothing about the culture of its
counterpart, he can ask assistance from experts, translators, lawyers or finance
experts who are familiar or understand the culture of both negotiators.
These experts can act as agents, replacing the negotiator at the negotiating
table or can just offer information and make recommendations related to the way
the negotiator should act.
Example:
IBM was preparing proposals for a personal computer factory that were to
be submitted to the National Committee for Foreign Investments of Mexico. The
company hired Mexican lawyers, consulted with local experts such as the
Commerce Chamber and US Embassy and had meetings with high officials from
the Mexican Government. These consultants have offered important info
concerning the culture and social and political rules and the development of
foreign investments in Mexico; thus facilitating access to influential persons on
which the decisions inside the committee depended.
205
Figure 1
Appeal to a consultant implies other results. In order to obtain info

regarding the defining elements of the culture of the other part, as well as the social
and political situation of that country, local experts can advise, as the commerce
chambers and the personnel of the embassies.
This stage is less detectable, some impossible to detect by the other part.
However, it is an incomplete strategy, because it does not provide a scenario for the
negotiation. The negotiator must select from the recommendations and formulate
complementary strategy based on them.
Employing an intermediary is a wide-encountered practice, in many cultures and
might be an effective strategy in inter-cultural negotiation.
This strategy assumes that both parts make use of a third part, accepted by
them, in order to facilitate their interaction. Generally, this strategy implies
contacting an intermediary before the start of the negotiations and its future
participation at the negotiations.
The role of intermediary might be played as well by the one who facilitates
the connection between the negotiators, the one who puts them in contact
(“shokaisha” in Japanese, “introducer” in English). Another case is the translator,
who becomes a de facto intermediary during the negotiation. For this strategy to
provide good results, the intermediary must have a good knowledge of the cultures
for the both parts involved.
206
Example:
An American producer negotiated the selling of trucks to a Saudi Arabian
buyer, through an Arabian intermediary. The intermediary made the acquaintance
of the American producer during its studies in the USA and find out about the
needs of the Saudi firm when returning into his country. This was his first business.
Each of its personal aircraft had two wardrobes: one made of three-piece
costumes, shirts, ties and other with white cotton capes and turbans, the traditional
Arab costume. (Puffer, 1996).
Inside the same strategy, the negotiator faces a certain insecurity about the
negotiation process. Thus occurs the question if the intermediary is correct,
impartial or uses its knowledge in order to influence the negotiations as to harm
one of the parties. It is very important that the negotiator to be not only a highly
educated person, but to know to maintain the trust and respect between the parts.
Determining the other part to accept our own negotiation model

We can apply this strategy when our knowledge about the culture of the
partner is reduced, but he knows very well our culture. This strategy has
advantages and disadvantages, depending on the mode it is viewed by the partner.
The partner may accuse us of arrogance and ignorance of cultural differences.
In order to make this strategy work properly, the partner must be
convinced that it is not based on any lack of respect for its culture, but on the
mutual advantages that can be obtained through its use.
Example:
A Polish firm negotiates with an American company a major investment project,
which implies a complex negotiation, in which the Americans are have greater
experience and better trained experts. The Polish negotiators, well English
speakers, accept the American negotiation model, being convinced of its
supremacy.
Adapting to the partner’s negotiation style

The negotiators often modify their usual behavior, following steps that
characterizes the negotiation pattern of their partner.
Example:
The American businessmen tried to adapt at the Japanese negotiation
style. They have tried to know and study the Japanese culture by reading books
about Japan (such as “Shogun” by James Clavell and “The Japanese” by Edwin
Reischauer), viewing classical Japanese movies and gong at Japanese restaurants.
Based on the accumulated information about the Japanese culture, the American
businessmen modified their behavior during negotiations, paying much more
attention to protocol matters, offering information about the American companies
and business environment to the Japanese partners, and trying to establish a
relationship based on trust before discussing business matters etc.
207
It is necessary that those applying this strategy to decide which aspects of

their casual negotiation behavior are to be modified and what aspects are to remain
unchanged.
Another problem may appear when both parts decide on their own
initiative to follow this strategy, case in which the communication is not facilitated
and difficulties may arise.
Adjusting the mode of negotiation for both parts

This is a strategy through which the parts agree about an approach of the
negotiations which includes elements of the both negotiation styles. It is actually a
strategy through which the process of negotiation is negotiated. This strategy may
have various forms.
Example:
At a meeting between a director from the French Ministry of Industry and
Tourism and an American guest, each of them expressed the desire to use the
language of the other. So they agreed to use their own language, hoping to
mutually understand each other.
Sometimes, the parts may renounce their negotiation style in order to
follow the model of a third culture, they both know well.
Example:
At a business meeting between a Romanian and a Czech, the partners may
agree to speak English, which they both knew well.
Even if this strategy proved to be advantageous in international
negotiations, some cultural groups consider it unacceptable.
Adopting the negotiation model of the opposite part

This strategy implies that the negotiator uses the negotiation model specific
to the culture of the other part. A small number of negotiators can adopt this
strategy, because it necessitates a good training, especially when the two cultures
differ very much. Generally it implies bilingual, bi-cultural persons, who have
spent a long time outside their native country.
Example:
Coca Cola started negotiations with a Chinese foreign trade company, in
order to produce and sell acid beverages in the People’s Republic of China.
CocaCola sent a chemical engineer, Chinese-born American (who was working in
the company) at Cambridge, for a year, to study the Chinese language and culture.
After becoming very well prepared in the area of Chinese culture, and even if he
lacked the economic studies, this chemist proved himself the most active negotiator
of the company in the relationship with China.
This strategy is easy to detect by the other part, especially when the two
cultures are very different. It assumes a certain degree of effort from the one who
uses it, but when it is correctly implemented, this strategy may ease very much the
interaction for the opposite partner.
208
The improvisation strategy

The improvisation assumes the creation of a negotiation scenario when the
negotiation runs; having in view the qualities and personalities of those with who
we negotiate, as well as the environment inside which the negotiation takes place.
The negotiators must pay a high attention to the one with whom they negotiate as
well as an individual, not only form the angle of view of its culture. The problem is
that not all the negotiators can improvise. The improvisation assumes the
prerequisite knowledge of the cultural models involved ant the spontaneous action
during the negotiation.
Example:
Northern Telecom, a Canadian telecommunications company, had in its
management staff both American and Canadian citizens, and headquarters both in
Mississauga, Ontario and McLean, Virginia. The company maintained a “dual
identity”. The employees were interacting either based on the Canadian cultural
model, either based on the American one. The company displayed its Canadian
identity when in interaction with the representatives of the Canadian government,
reticent about the American companies, and the American identity in other
environments.
The improvisation strategy proves to be effective only when the
participants at negotiations know each others’ cultural models. This way, the
negotiators may treat themselves reciprocally as individuals, not only as members
of a cultural community, because they not make any effort to know and understand
the culture of the partner. Therefore, they can focus entirely on the partner.
The improvisation strategy is often used at high level, more likely in critical
moments. This is how the stereotypical treatment of a member of a cultural group
is avoided, thus facilitating empathy. This strategy is most effective when the parts
are originating from cultural environment which emphasize on the affective factors
and informal relationships more than the conventional relations. There is, however,
the danger of “personalizing” excessively the negotiation, because of the emotional
involvement, that can lead to some problems. This situation is described in
literature as “personal diplomacy”.
The improvisation strategy is not adequate for any cultural group and it is
difficult to be applied for a team of negotiators. Also, it presents a certain degree of
insecurity, greater than other strategies. Its highest asset is the flexibility.
Another form of this strategy is the use of a third culture, a secondary
culture of the negotiators, determined by certain conditions, by a defining
framework. For example, the diplomatic personnel of the United Nations, who
usually speak fluently more languages and have traveled worldwide, are tending to
interact much easier between them than with their compatriots.
These strategies, used for surpassing the cultural barriers in negotiations,
can be used separately or in combinations. They depend mostly on the degree of
knowledge and understanding of the culture of the opposing par. So, only a
negotiator who knows well the culture of its counterpart can use any of the seven
209
strategies. The choice of a strategy is influenced by the cultural factors, not all the
cultural groups respond in the same favorable manner to a strategy.
Some negotiators can feel themselves offended or uneasy by the strategic
attempt of the other part. Based on this reason, it is mandatory to be vary when
choosing a negotiation strategy and to implement it only after the cultural factors
were analyzed.
A skilled negotiator will try to find as much as possible about the other
part. First, he will define its own cultural group and then he will identify the group
to which the other negotiator belongs, seeking to discover the similarities and
differences between them, in this attempt, the stereotypical treatment must be
avoided.
The non experienced negotiators may include more cultures in the same
cultural group, such as “the Asian culture”, “the Asiatic way of negotiation” or “the
African culture and negotiation pattern”. These attempts are very simplified. The
Japanese culture is very different from the Korean culture. Also, Africa presents a
high diversity of cultural groups and negotiation styles.
In order to know and understand another culture, years of study are
necessary, as well as the knowledge of the language.
The transactions must be negotiated in a short amount of time. During this
interval, the negotiators can at most find some of the main effects the cultural
factors have on negotiations. Important information about the culture of a group
may be disclosed by history. If the time allows, the negotiators may use reports
regarding the economical, political and social situation of the country. Discussions
with other persons that concluded business in that country are also very helpful.
They can provide valuable information about the way the culture of the other part
can affect the negotiation process, communication between parts and the structure
of the transaction.
Even if we detect some cultural features in the negotiation mode of the
other part, it is not wise to mention them. Some might be offended if they are not
treated individually, but as members of ethnical and cultural group.
If the first rule in international negotiations is “Know the culture of the
other part”, the second rule is “Do not rely exclusively on these”. I.e., not all the
Japanese avoid offering direct negative answers. The negotiator that enters a
cultural environment bust be vary that cultural stereotypes not influence its
relationships with local businessmen.
Personality
Nobody is a cultural robot. Aside from cultural factors, personality is
influenced by other factors as well: education, experience, familial network,
friends, colleagues etc. these factors can diminish or accentuate the influence of the
cultural ones.
Example:
210
A Japanese businessman that has studied in West and has many years of
international business can respond with a decisive “NO” to a proposal came from
an American, even if at home it does never proceeds this way, because he knows
how to communicate with the Americans using a language they know also.
Organization
The behavior of a negotiator can be also affected by the organization he
belongs to. The understanding of the structure and dynamics of the organization we
face is of utmost importance for an effective negotiation.
Example:
An Indonesian negotiator, who usually has a passive attitude during the
negotiations, can be extremely aggressive if his chiefs made him understand that a
promotion might depend on the successful outcome of that business.
Conclusions
The following advices are given to those making business with persons
belonging to other cultures:
-to be prepared. A mentor or books and other materials are always welcomed;
-to be not hurried, to be patient;
-to establish a relationship based on confidence and trust with their partners;
-to know the importance of the language;
-to hire translators if necessary;
-to respect the culture of the partner;
-to respect the rules of the host, and to remember that they are the foreigners, as
guests;
-to understand the components of the culture.
The international intercultural negotiation is mostly influenced by cultural
factors, but aside from them other kind of factors may appear (personality,
structure of the organization, context). Therefore, in order to perform an effective
negotiation, a stereotypical approach must be avoided, and the strategies used to
overcome the cultural barrier are to be completed with other strategies who take in
consideration the other factors.
The present status of the world economics, the political changes, the
globalization tendency of the preferences manifested by customers, the
development of communications, the joint preoccupation for environment
protection are just the initial steps towards the building of a global civilization. The
world becomes more and more interdependent and a country will not be able to
develop itself in an isolated manner. So, the relationships between countries and
political organizations have become indispensable.
Each negotiation has his own style, determined by the culture, educations,
personality, experience, family background and environment, social relationships,
the organization he belongs to.
211
The culture is one of the most important factors that influence the behavior
of the negotiators. It includes systems of values, norms, attitudes, habits that affect
the persons in the way they perform negotiations. Some common characteristics of
the negotiators belonging to the same culture can be distinguished, so we can talk
about styles of negotiation. These styles are not to be considered universally true,
but like tendencies manifested by the negotiators belonging to the same culture. In
the way of approach of a negotiator, other factors are to be considered: personality,
experience etc.
It is important for a negotiator to prepare when traveling to another
country, to achieve some knowledge about the culture of his future partners, but
he’s not allowed to forget that nobody is a cultural robot.
References
Puffer, S.M. (1996), Management Across Cultures: Insights from Fiction
and Practice, Blackwell Publishers
212
MANIFESTARI COMPORTAMENTALE ALE FIRMEI IN

CONDITIILE SCHIMBARII ORGANIZATIONALE
Tănăsoiu Georgiana Lavinia, Enea ConstanŃa

Strada Victoriei, Nr. 26, Tg-Jiu, Jud. Gorj, România
cridisor@yahoo.com enea@yahoo.com
Abstract
Specialists have been constantly concerned with the analysis of the company
behaviour. The aim is to explain the way in which companies function, on the one hand
within an external environment undergoing continuous change and, on the other hand,
taking into consideration the fact that there is a higher risk that competing companies take
over the financial control, that the role played by managers and technology structure gets
more important, that the personnel gets more and more involved in financial results and in
taking decisions of a high importance.
Keywords: company behaviour, internal pressure, external pressure,
technological change, structural change, changes related to people
În literatura de specialitate conŃinutul noŃiunii de comportament al firmei

îi sunt atribuite accepŃiuni diferite fără a se cristaliza o definire cu caracter general
al acestuia.
În explicarea comportamentului firmei, o multitudine de autori pun
accentul asupra:
rolului revenit cadrului organizatoric.
Astfel, M. Weber explică diferenŃele de comportament prin tipurile de
organizare adoptate, P. R. Lawrence şi J. W. Lorsch consideră diferenŃele de
comportament ca fiind rezultatul mai multor factori, printre care natura obiectivelor
urmărite de fiecare divizie, compartimentul funcŃional etc., P. F. Druker apreciază
că principala problemă a abordării unei noi afaceri o reprezintă obŃinerea unui
profit suficient care să permită acoperirea riscurilor activităŃii economice şi evitarea
unor pierderi şi nu maximizarea profitului.
În acest context principalul obiectiv al tuturor companiilor ar trebui să fie
crearea unei clientele.
evidenŃierii conŃinutului noŃiunii de raŃionalitate economică. Dacă în
teoria economică clasică şi neoclasică firmele sunt interpretate ca o categorie
omogenă, având aceeaşi funcŃie economică, manifestând în anumite condiŃii
comportamente identice, pasive şi neacŃionând în nici un sens asupra mediului,
oferindu – se o viziune statică asupra comportamentului firmei (Vasile et all. 1994)
atunci concepŃia modernă insistă asupra rolului activ al firmei şi se caracterizează
213
prin comportamente strategice ale acesteia faŃă de mediu, ca de exemplu, inovarea,

diferenŃierea produselor, desfăşurarea unei intense activităŃi de reclamă comercială.
Teoria modernă a comportamentului poate fi caracterizată prin unele
momente care o diferenŃiază de teoria clasică (Tabelul 1)
Tab. 1
Compararea teoriei moderne a comportamentului firmei cu cea clasică şi
neoclasică
Criterii Teoria clasică şi Teoria

neoclasică modernă
Rolul firmei faŃă Pasiv Activ
de mediu
Atitudinea faŃă de Viitorul este perfect Mediul este caracterizat de
viitor cunoscut, cert incertitudine
Originea Neglijabil Un element fundamental
principalelor
decizii
Rolul preŃului Adaptarea producŃiei Rol hotărâtor în elaborarea
firmei la cererea solvabilă strategiei, administrarea
preŃului
Comportamentul companiei în funcŃie de atitudinea faŃă de schimbare

poate fi caracterizat drept:
dinamic inovator, activ;
Se manifestă atunci când compania caută să dirijeze activ evoluŃia
mediului, tinde spre o poziŃie de „lider”, este dispusă să-şi asume o serie de riscuri,
şi permanent promovează inovarea.
anticipativ;
Firma neavând suficientă putere de control asupra mediului caută să
anticipeze schimbările acestuia, să prevadă pericolele sau avantajele care ar putea
avea impact asupra activităŃii ei şi să aplice măsuri corective înainte ca schimbările
să se producă în realitate;
static – adaptiv, pasiv
Firma pe măsura modificării mediului exterior acŃionează în sensul
adaptării activităŃii sale la schimbările intervenite.
Comportamentul firmei este strâns legat şi de acceptarea unui anumit nivel
al riscului antreprenorial. În acest sens, pentru un comportament dinamic, inovator
este caracteristic un nivel înalt al riscului, iar pentru cel static-adaptiv – un nivel
redus al acestuia. Firmele care acŃionează proactiv au mai multe şanse de reuşită
decât cele care acŃionează reactiv la schimbări. Datorită abilităŃii de a previziona
214
unele schimbări iminente ale mediului, ele vor fi pregătite în faŃa acestora să
acŃioneze oportun, evitând posibilele riscuri/ameninŃări.
În Ńările dezvoltate comportamentul companiilor capătă un pronunŃat
caracter strategic, vizând modificarea condiŃiilor mediului exterior (Figura 1).
Procesul schimbării nu poate fi oprit, există presiuni în favoarea şi împotriva
schimbării. Schimbarea organizaŃională reprezintă transformarea de natură tehnică,
economică sau managerială care are loc în cadrul organizaŃiei (Negoescu et all,
1999). Întrebările de bază rămân:
- Cum pot companiile face faŃă provocărilor unui mediu înconjurător aflat
într-o continuă schimbare imposibilă de prevăzut?
- Cum pot firmele să îşi asigure supravieŃuirea sau atingerea scopurilor
acŃionând pro sau contra?
Schimbarea Probabilitatea apariŃiei schimbării

mare ANTICIPAREA ŞI MONITORIZARE
asupra firmei
REACłIE PLANURI DE ADAPTARE

Impactul
mic MONITORIZARE REVIZUIRE PERIODICĂ

STRATEGICĂ
ANTICIPARE
Fig. 1 Tipuri de răspuns ale firmei la schimbările de mediu
O întreprindere pregătită va observa permanent schimbările în sistemele

înconjurătoare şi va analiza consecinŃele. Cele mai importante se dovedesc a fi
următoarele sisteme:
1. Sistemul economic, care include globalizarea companiilor
multinaŃionale,
desfiinŃarea cartelelor, întărirea poziŃiei cumpărătorului, creşterea accelerată a
comerŃului internaŃional;
2. Sistemul tehnologic, care ia în considerare răspândirea rapidă a noilor
tehnologii care creează oportunităŃi pentru inovaŃii de proces sau de produs,
necesitatea marilor investiŃii în cercetare şi dezvoltare;
3. Sistemul politic şi legal, ce se referă la desfiinŃarea bipolarităŃii politice,
ca de exemplu, pierderea relativă a puterii de către statele naŃionale prin aderarea
lor la organizaŃii supranaŃionale ca Uniunea Europeană, criza bugetelor publice,
liberalizarea legilor comerŃului, noile acorduri privind comerŃul şi tarifele.
4. Sistemul socio-cultural, care include schimbări în structurile
demografice, în sistemul de valori ale oamenilor, contractele sociale între diferite
grupări de interes social, dorinŃa de a fi mobil şi de a învăŃa.
5. Sistemul fizic şi ecologic, adică topografia, clima, catastrofele naturale,
poluarea şi restricŃiile impuse astfel companiilor, un nou management ecologic.
215
Fig. 2 Presiunea externă
Aceste sisteme sunt interdependente, de aceea presiunea (Figura 2, Figura

3) care se exercită asupra întreprinderilor se multiplică.
Fig. 3 Presiunea internă
În cazul capacităŃii de reacŃie a firmei la schimbările mediului său se poate

determina o viteză de reacŃie relativă în raport cu concurenŃa şi o viteză absolută
de reacŃie (fără legătură cu reacŃia concurenŃilor). Putem stabili viteza de reacŃie
relativă a firmei (VRRi) după următoarea relaŃie:
VRRi=VRi/VRc
unde:
VRi este viteza absolută de reacŃie a firmei „i”;
VRc este media vitezelor de reacŃie a concurenŃilor din sector.
În realitate, aceste valori sunt destul de dificil de determinat cu exactitate,
iar calculul vitezei medii pe sector depinde de cantitatea de informaŃii deŃinută,
toate vitezele sunt exprimate în zile, fiind considerate durate de reacŃie.
216
În situaŃia în care valoarea VRRi este subunitară, aceasta semnifică faptul

că firma a avut o viteză relativă de reacŃie superioară mediei pe sector. O valoare
supraunitară ilustrează faptul că firmele concurente reacŃionează în medie mai
rapid decât firma analizată.
Revenind la viteza de reacŃie relativă a firmei la stimulii din mediul său,
aceasta nu poate fi apreciată corect fără a Ńine seama şi de ritmul de schimbare
propriu mediului respectiv (RSM). În fapt, poziŃia firmei nu este aceeaşi atunci
când evoluează într-un mediu turbulent, care revendică exigenŃe multiple, faŃă de
situaŃia unui mediu stabil.
În primul caz, acele firme care nu posedă o viteză de reacŃie relativă
subunitară riscă să fie rapid depăşite şi aruncate în afara jocului concurenŃial. În cea
de a doua situaŃie, necesitatea de adaptare a firmei este mult mai redusă, chiar nulă,
ceea ce permite firmelor având viteze slabe de reacŃie să se menŃină în sector pur şi
simplu pentru că mediul nu le impune să evolueze, fiind el însuşi stabil.
Acestă analiză axată pe două coordonate (VRR şi RSM) conduce analiza
mediului către sintetizarea a patru posibilităŃi (Figura 4).
SituaŃia strategică a firmei în funcŃie de viteza sa relativă de reacŃie (VRR) şi

de ritmul de schimbare al mediului său extern (RSM)
Ritm de Viteza relativă de reacŃie (VRR)
schimbare al
mediului ridicată slabă
alert SITUAłIE STRATEGICĂ RISC STRATEGIC

FAVORABILĂ RIDICAT
lent SITUAłIE STRATEGICĂ RISC STRATEGIC

DEOSEBIT DE REDUS
FAVORABILĂ
Fig. 4 SituaŃia strategică a firmei
Cazul în care VRR slabă/RSM alert este cea mai defavorabilă firmei, care
se luptă cu arme mult prea slabe contra unui mediu reactiv sau turbulent şi
presupune eforturi de adaptare peste propriile posibilităŃi.
SituaŃia VRR slabă/RSM lent corespunde unui mediu „călduŃ”, neexigent
care neafectând lipsa de reactivitate a firmelor nu prezintă un risc strategic real
pentru ele din acest punct de vedere. Singura problemă ar putea apărea dacă
reactivitatea (mai) puternică a unora dintre concurenŃi ar putea amenda schimbările
de mediu, situaŃia evoluând către un ritm superior de dinamică a mediului.
SituaŃia VRR ridicată/RSM lent semnifică faptul că firma este creditată cu
o reactivitate superioară concurenŃilor săi într-un mediu quasi-stabil. Aceasta este
situaŃia ideală, iar firma deŃine o poziŃie de forŃă care-i permite să reacŃioneze rapid
217
la schimbările rare ale variabilelor mediului şi să anticipeze aceste evoluŃii sau

chiar să aibă un rol în producerea acestora.
Toate firmele parcurg etape previzibile de dezvoltare, aşa cum indică
modelul lui Greiner (Figura 5.). Odată ce firma se maturizează şi dimensiunile ei
sporesc, ea traversează cinci etape de dezvoltare care reprezintă cicluri de evoluŃie
şi revoluŃie.
Modelul Greiner pune în evidenŃă transformările pe care trebuie să le
sufere structura, tehnologia şi comportamentul unei companii dacă aceasta vizează
trecerea în următoarea etapă de dezvoltare. Studiul său reflectă faptul că
majoritatea firmelor nu învaŃă să se adapteze sau, cel puŃin, nu la timp. În cel mai
avantajos caz, ele par prinse într-o „buclă temporală”, fiind incapabile să
depăşească o anumite dimensiune sau etapă de dezvoltare.
Greiner face o analiză a fiecărei etape de dezvoltare şi propune o schemă
utilă pentru traversarea cu succes a crizelor. Acesta susŃine că nu există situaŃii
ideale, tot ceea ce ştim este că următoarea criză va fi diferită de precedenta. Ceea
ce a dat rezultate în trecut nu va mai fi aplicabil în viitor.
Firma trebuie să evolueze de la stadiul de ,,spectator″ care eventual
reacŃionează, la cel de ,,actor″ al schimbărilor.
Organizarea unei firme într-o optică anticipativă se caracterizează prin:
nivel de dezvoltare a structurilor sale compatibil cu mărimea sa luând în
considerare o strategie de creştere într-un anume orizont de timp;
Compania trebuie să îşi adapteze structurile sale la mărimea anticipată şi
nu taliei sale actuale pentru a evita supra sau suborganizarea.
realizarea unei structuri specializate în monitorizarea strategică a
mediului său ambiant în vederea sporirii capacităŃii sale în domeniile de vocaŃie.
supleŃe organizaŃională care îi permite devansarea concurenŃei în privinŃa
produselor noi;
flexibilitate, deschidere spre nou, firma este capabilă să favorizeze
realizarea în interiorul său a unui climat de creativitate şi profesionalism.
Pentru a realiza schimbarea este necesar stabilirea obiectului schimbării.
Acesta are loc în funcŃie de eficienŃa dorită pentru derularea proceselor din cadrul
firmei.
218
Fig. 5 Cele cinci etape ale dezvoltării organizaŃiei (Clarke, 2002)
EficienŃa organizaŃională este dependentă de resursa umană, de cea

structurală şi de cea tehnologică (Figura 6).
Obiectul schimbării se poate converti în forme diverse, de exemplu poate fi
constituit prin modificarea atitudinii managementului şi salariaŃilor în vederea
transformării companiei într-una responsabilă social, de siguranŃa muncii, etc.
Schimbarea este analizată din perspectiva celor trei opŃiuni principale la
nivelul cărora au loc transformări în organizaŃie, şi anume schimbări tehnologice,
structurale şi cu privire la comportamentul angajaŃilor.
219
Fig. 6 Resursele care condiŃionează eficienŃa organizaŃională
Schimbarea tehnologică revendică modificarea nivelului tehnologic al

sistemului managerial, fiind o dimensiune preponderent tehnică pentru analiza
căreia sunt necesare cunoştinŃe temeinice de specialitate. Schimbarea tehnologică
înseamnă schimbarea modului în care compania creează şi comercializează
produsele sau serviciile sale.
Schimbarea structurală se axează pe sporirea eficienŃei prin modificarea
mijloacelor de control care influenŃează semnificativ activitatea personalului în
scopul îndeplinirii sarcinilor asumate. Modificările structurale se pot axa pe
clasificarea şi definirea posturilor de muncă, reproiectarea structurii organizatorice,
Ńintind o mai bună comunicare, dar şi descentralizarea structurilor organizatorice
existente.
Schimbarea structurală presupune schimbarea unuia sau mai multor
aspecte ale structurilor organizatorice ale companiei. Schimbările structurale pot
viza schimbarea organigramei firmei şi elementelor structurale. Managerii firmei
pot schimba structura prin înlocuire, concediere sau angajare de personal sau pot
schimba infrastructura companiei prin modificarea politicii, procedurilor şi
regulilor sale (de exemplu, sistemul de evaluare a performanŃelor firmei). În orice
caz, schimbările structurale sunt cele care tind să declanşeze rezistenŃă.
Schimbările legate de oameni sunt interpretate prin intermediul factorilor
care definesc rezistenŃa acestora la schimbare. Manageriatului firmei îi revine
220
sarcina de a determina modul în care poate fi redusă rezistenŃa salariaŃilor la

schimbare.
Evaluarea schimbării apare ca o necesitate pentru a evidenŃia gradul în care
au fost implementate măsurile impuse de schimbare, dar şi noile direcŃii de
dezvoltare a firmei. Scopul evaluării presupune creşterea eficienŃei firmei, prin
gestionarea cât mai exactă a transformărilor organizaŃionale.
Actualmente, este dominantă opinia, conform căreia o firmă poate depăşi
problemele apărute dacă strategia sa este una eficace/corectă, dar nu va putea evita
efectele negative ale alegerii unei strategii eronate, chiar dacă activităŃile sale
operaŃionale sunt corect îndeplinite (Ogrean, 2000).
Presiunea mediului şi impactul uneori nefavorabil, alteori avantajos al
modificării parametrilor săi sunt realităŃi cărora firma trebuie să le facă faŃă nu din
postura de victimă, ci din aceea de unitate sau promotor al schimbării. Capacitatea
de adaptare, reacŃiile rapide şi mai ales atitudinea anticipativă au încetat de a mai fi
atuuri devenind necesităŃi în trendul mediului actual.
Bibliografie
Clarke L., 2002, Managementul schimbării, Editura Teora, Bucureşti;
Negoescu Gh. et all, 1999, Management: conflicte, schimbare, personal,
salarii, Editura Algoritm, GalaŃi;
Ogrean C., Promovările schimbării – determinante ale abordării
strategice a managementului Firmei, Economie şi finanŃe, nr.2, Chişinău-Sibiu, p.
84-85, 2000;
Vasile D. et all, 1994, Management industrial, Editura Economică;
Bucureşti;
http://www.cnaa.acad.md/files/theses/2007/6610/ludmila_negruta_thesis.p
df
221
PERFORMANłA SOCIALĂ SI EVALUAREA ACESTEIA

LA NIVEL DE FIRMĂ
Tănăsoiu Georgiana Lavinia, Enea ConstanŃa

Strada Victoriei, Nr. 26, Loc. Tg-Jiu, Jud. Gorj, România
cridisor@yahoo.com, enea@yahoo.com
Abstract
The most used methods in optimizing performances within social responsibility
are: the social audit, the ethic code, the ethic committees. When a company publicly
promotes a social program, it uses an emotional mechanism addressed to the entire
community, not only to the consumer. The company is no longer in possession of the money
it has invested. Moreover, the company, as well as its social program, must function
transparently, in compliance with the rules of the market economy and with rules regarding
the management of public funds.
Keywords: Performance, economic performance, social performance, assessment,
social audit
În procesul evaluării competitivităŃii companiilor deseori este utilizat

termenul „performanŃă”, acesta întruchipând un spectru larg de caracteristici (Fig.
1). Prin performanŃă, ca o dimensiune managerială, se subînŃelege o stare de
competitivitate, atinsă printr-un nivel de eficacitate şi productivitate care-i asigură
prezenŃa durabilă pe piaŃă, sub influenŃa multitudinii de factori.
Fig. 1 Ilustrarea grafică a conceptului de performanŃă a firmei

(Andronic, 2000)
222
În esenŃa sa performanŃa este axată pe următoarele repere:

� reperele economice – exprimate sub formă de rentabilitate şi competitivitate;
� reperele juridice – care Ńin de conformitatea legală şi solvabilitatea;
� reperele organizaŃionale – în sensul de competenŃă, coerenŃă, eficienŃă;
� reperele sociale – reprezentate de sinergia, implicarea, satisfacŃia personalului,
dezvoltarea potenŃialului, calitatea vieŃii sau a muncii (Fig. 2).
Fig. 2. PerformanŃa economică şi socială (http://www.cairn.info)
Unii specialişti consideră că ideea performanŃei rămâne imprecisă în ceea

ce priveşte răspunsul la funcŃiile politice, ea are o noŃiune multidimensională care
implică trei tipuri de semnificaŃii: de succes, de rezultate măsurabile şi de proces
organizaŃional care permite să se ajungă la rezultatele dorite (Bourguignon,
1996).
O altă abordare o întâlnim la O. Messonnet, care subînŃelege prin termenul
performanŃă „o multitudine de termeni cu sensuri învecinate: de exemplu,
rentabilitatea, eficacitatea sau competitivitatea”.
Un alt punct de vedere îl găsim la T.L. Le Moigne, care susŃine ideea că o
firmă este performantă nu numai prin raportarea la mediul său, ci şi prin mişcările
şi complexitatea generate de strategie şi uneori chiar de către acŃiunea unor
principii neprevăzute.
PerformanŃa este aprecierea calitativă a unei firme care se măsoară prin
indicatori economico-financiari de lichiditate, solvabilitate, de activitate
(productivitatea muncii, eficienŃa utilizării activelor, etc.), de profitabilitate (rata
profitului, rentabilitatea absolută şi relativă).
În viziunea autorilor: M. Niculescu, G. Lavalette performanŃa
reprezintă ,,o stare de competitivitate a întreprinderii atinsă printr-un nivel
de eficacitate şi productivitate care-i asigură prezenŃa durabilă pe piaŃă”.
223
Cele mai utilizate metode în perfecŃionarea performanŃelor în

responsabilitatea socială sunt: auditul social, codul etic, comitetele etice,
denunŃarea firmelor iresponsabile.
Tab. 1.
PerformanŃele globale ale firmei
Dimensiune socială Dimensiune
economică şi
financiară
PerformanŃele Evaluarea łinta sărăciei. Cine sunt Calitatea
globale ale performan- clienŃii? portofoliului
firmei Ńelor Adaptarea serviciilor şi Eficacitate şi
produselor la clientela productivitate
vizată. Gestiune financiară
Ameliorarea capitalului Profitabilitate
social şi politicile Calitate si
clienŃilor. diversitate a
Participarea la luarea serviciilor
deciziilor. financiare oferite
Luarea poziŃiei
beneficiarilor pentru a Utilitatea
evita îndepărtarea auditului
misiunii performanŃelor
Responsabilitatea financiare
socială relaŃia cu clienŃii
şi socială
Utilitatea auditului
performanŃelor sociale
Evaluarea impactului PoziŃia indivizilor în Schimbarea în
(rezultatele) familiile lor şi în venituri şi cheltuieli
comunitate Schimbarea în
ConstrucŃia capitalului active şi în condiŃii
social de viaŃă
Ameliorarea sănătăŃii Securitatea
EducaŃia copiilor alimentară
Utilitatea măsurilor de CreaŃia angajaŃilor
impact social la nivelul
comunităŃii
Utilitatea
măsurilor de
impact economic
şi financiar
224
Codul etic este documentul oficial al companiei prin care aceasta îşi
declară valorile şi principiile în problemele sociale. Scopul acestuia este de a
comunica angajaŃilor, într-un limbaj simplu care sunt standardele organizaŃiei.
Codurile etice reprezintă declaraŃiile formale ale unor grupuri de
specialişti sau ale unor firme care reglementează relaŃiile dintre proprii membri şi
celelalte categorii de indivizi cu care se realizează un contact, de obicei, o afacere.
Doar 14% din firme au un comitet şi un cod etic.
Comitetul de etică reprezintă un grup executiv care-şi asumă
responsabilitatea controlului respectării eticii în firmă prin inventarierea
problemelor şi anchetarea abaterilor de la etică.
Auditul social este un criteriu managerial utilizat pentru evaluarea
contribuŃiilor sociale ale firmei. Auditul social este realizat pentru a se stabili
nivelul implicării firmei în problemele sociale interne sau externe (Fig. 3 Auditul
social).
Comisia europeană a recunoscut oficial auditul social în Cartea verde
(2001) şi la definit ca: ,,o evaluare sistematică a impactului social al întreprinderii
în raport cu anumite norme şi aşteptări″ (http://www.lux-ias.lu/PDF/EGG.pdf).
Fig. 3 Auditul social (www.locallivelihoods.com)
225
AlŃi autori definesc auditul social ca ,,un proces metodic independent şi

documentat care permite obŃinerea de dovezi de audit şi evaluarea naturii
obiectivelor pentru a determina în ce măsură criteriile de audit
sunt îndeplinite″.
În prezent există puŃine companii care aplică strategii de responsabilitate
socială, iar dintre acestea un număr tot mai redus întreprind evaluări ale impactului
social şi de mediu al activităŃii firmei, ale programelor lor de investiŃii sociale.
Fig. 1.4. Ciclul auditului social
În cazul în care, firmele realizează evaluări ale programelor lor sociale apar
probleme controversate, legate de credibilitatea şi nivelul de transparenŃă al
acestor evaluări: cine trebuie să evalueze social şi etic o firmă, după ce criterii, cât
anume din rezultatele acestor evaluări trebuie făcute publice?
Evaluarea poate fi proprie sau externă. Evaluările externe se împart în
evaluări realizate de competitori şi evaluări întocmite de institute independente.
În mediile occidentale de afaceri, evaluarea etică, auditul social sunt
afaceri în sine, deosebit de profitabile, există o piaŃă a auditului social aşa cum
există o piaŃă a auditului financiar. Aceştia se concurează, folosesc propriile
metodologii şi standarde de evaluare. Totuşi rămân dificil de stabilit ce criterii de
evaluare sunt relevante.
Câteva standarde de CSR care oferă metodologii clare pentru evaluările şi
raportările sociale, care funcŃionează cu oarecare succes în mediul de afaceri
occidental sunt: International Organization for Standardization (ISO), Global
Reporting Initiative (GRI) şi AccountAbility (AA).
Evaluarea impactului social şi de mediu al activităŃii firmelor, evaluarea
programelor lor sociale sunt în avantajul tuturor grupurilor cointeresate, de la
acŃionari sau proprietari, până la angajaŃi ori consumatori sau comunităŃi.
Pe de o parte investitorii trebuie să urmărească impactul social al investiŃiei
lor, dacă a investit bine sau nu, dacă a pierdut sau câştigat, angajaŃii trebuie să ştie
în ce măsură apartenenŃa lor la o organizaŃie are ca rezultat final o schimbare
pentru o comunitate sau pentru o iniŃiativă pe care ei o sprijină, pe de altă parte
226
evaluarea este utilă angajaŃilor, clienŃilor companiei şi chiar statului, care trebuie să
cunoască şi încurajeze iniŃiativele din zona de mediu sau de sprijinire a unor
comunităŃi defavorizate.
Pentru a conferi credibilitate firmelor trebuie publicate criteriile de
evaluare şi rezultatele. Evaluarea impactului social şi de mediu al activităŃii
firmelor, evaluarea programelor lor sociale nu trebuie să aparŃină exclusiv firmelor,
ci să Ńină de agenda publică.
În momentul în care o companie promovează public un program social,
firma apelează la un mecanism emoŃional adresat întregii comunităŃi, nu numai
consumatorului, banii investiŃi nu îi mai aparŃin, iar compania şi programul ei
social trebuie să funcŃioneze transparent, potrivit regulilor economiei de piaŃă, după
regulile de administrare ale fondurilor publice.
Firmele trebuie să îşi creeze şi instrumente prin care să ofere
grupurilor afectate (de la acŃionari şi angajaŃi până la consumatori şi
comunităŃi locale) informaŃii privitoare la impactul social şi de mediu al
acŃiunilor lor.
Patru tipuri de mandate pot fi astăzi date unui evaluator (Fig. 5. Evaluarea,
auditul şi certificarea: tipuri de actori) în domeniul social:
- validarea unor documente reglementate sau voluntare emise de firme pe tema
responsabilităŃii sociale;
- evaluarea sistemului de informare a responsabilităŃii sociale a firmei;
- audiul de conformitate a unei reglementări sau norme ,,sociale″ determinate în
vederea sau nu a certificării;
- auditul de conformitate şi/sau eficacitate organizat după un referenŃial adaptat
problematicii specifice a întreprinderii în vederea rezolvării problemei sau
ameliorării.
227
Fig. 5 Evaluarea, auditul şi certificarea: tipuri de actori
Auditul social este rareori utilizat în afaceri şi datorită faptului că prezintă

unele dezavantaje, cel mai important constă în faptul că acŃionarii nemulŃumiŃi de
dividende obŃinute acuză managementul de cheltuieli nerentabile, alte categorii
sunt nemulŃumite de priorităŃile sociale alese, alŃii sunt deziluzionaŃi de nivelul de
implicare etc.
Biblografie:
Andronic B.C., 2000, PerformaŃa firmei, Editura Polirom, Iaşi;
Bourguignon A., 1996, Definir la performance: une simple gestion de
vocabulair, Economica, Paris;
http://www.cairn.info
http://www.lux-ias.lu/PDF/EGG.pdf
228
CONSIDERAłII PRIVIND CRIZA SISTEMULUI

MONETAR INTERNAłIONAL ŞI CREAREA
SISTEMULUI MONETAR EUROPEAN
Universitatea Europeană "Drăgan", Facultatea de ŞtiinŃe Economice
Str. Huniade, Nr. 2, 350500, Lugoj, România, Tel. 0256.359.198, Fax. 0256.359.200
ued@deu.ro
Abstract
The oil shock and the International Monetary System’s crises from Bretton Woods,
led between 1971 – 1973 to high rates of inflation and turbulances of the national currency
exchange and interrupted the implementation of the Werner Plan (Pierre Werner, the Prime
Minister of Luxemburg). The aim of this plan was to make a detailed report concerning the
creation of a complete monetary union between European economies. This report proved the
necessity of monetary cooperation, but also specifically suggested the possibility to create a
unique European currency for 1980. Even if the Werner Plan wasn’t ever implemented, one
can notice the resemblance to the Monetary Union’s project of our days, many of his
stipulations and experiences being taken over 20 years later by the Delores Report.
Key words: International Monetary System, European Monetary System, European
Monetary Union
Sub presiunea evenimentelor, într-un interval de timp scurt, Ńările europene

au creat momente esenŃiale ale Uniunii Monetare Europene.
• 1972 - cursuri valutare fixe realizate prin aşa numitul şarpe monetar prin
care se stabilea ca monedele europene să oscileze una faŃă de altă doar cu ±2,25%.
• 1973 - crearea Fondului European de Cooperare Monetară
(F.E.C.O.M). Pentru a impune marjele de fluctuaŃie, băncile centrale trebuiau să
vândă sau să cumpere valută în schimbul monedei naŃionale, influenŃând cursurile
de schimb ale acesteia din urmă. Ele s-au obligat să utilizeze corespunzător taxa de
rescont, astfel încât mişcările de capital să corespundă stabilităŃii cursului monedei
naŃionale. De asemenea, băncile centrale puteau să se sprijine reciproc prin credite
pe termen scurt acordate în propria monedă naŃională, necesară băncii centrale
partenere în finanŃarea operaŃiunilor de intervenŃie pe piaŃa valutară. Compensarea
tuturor creanŃelor şi datoriilor reciproce a fost preluată de Fondul European de
Cooperare Monetară.
• unitate monetară comună numită E.C.U. (European Currency Unit),
raportată iniŃial la aur şi mai apoi la un coş de monede europene. Denumirea de
European Currency Unit (E.C.U.) a fost dată de anglo-saxoni, francezii denumind-o
simplu ecu, după vechile piese monetare ce au circulat în FranŃa.
229
• bazele unei bănci centrale comunitare.

În această perioadă, Ńările europene lărgesc marjele de fluctuaŃii de la ±1%
la ±2,25%, ceea ce însemna că două Ńări europene puteau avea o marjă maximală de
±9%. Considerând acest interval excesiv şi dorind să se protejeze împotriva
variaŃiilor dolarului, Danemarca, Anglia, Irlanda şi Norvegia reduc la jumătate
marja maximală dintre ele, marja dintre ele şi dolar rămânând aceeaşi (2,25%).
Datorită acestor constrângeri, sistemul a fost denumit şarpe monetar (bandă
de fluctuaŃie limitată între Ńările europene) în „tunel” (Brociner A., 1999) (marjă de
fluctuaŃie în raport cu dolarul), el eşuând deoarece mai multe state participante au
abandonat marjele de fluctuaŃie restrânse faŃă de dolar.
Deşi, experienŃa şarpelui monetar a fost importantă pentru că a permis
afirmarea ideii de solidaritate monetară europeană, contribuind astfel la menŃinerea
unei relative coeziuni a Ńărilor europene într-o lume complet debusolată de
dezorganizarea Sistemului Monetar InternaŃional de la Bretton Woods, însă în
domeniul stabilităŃii nu este marcat de succes, deoarece politica SUA nu era
compatibilă cu menŃinerea parităŃilor fixe, iar dolarul a continuat să se deprecieze.
Imediat după aplicarea sistemului, Marea Britanie şi Irlanda părăsesc şarpele, în
iunie 1972, urmate de Italia în februarie 1973.
Datorită unei perioade de instabilitate monetară, caracterizate prin ample
mişcări speculative ale capitalurilor, în 1978 la Copenhaga, şefii de stat europeni au
luat decizia de a crea din nou o zonă de stabilitate monetară.
Unul din momentele decisive ale integrării monetare este reprezentat de
crearea Sistemului Monetar European ca formă de integrare monetară incompletă.
ÎnfiinŃarea Sistemului Monetar European a fost negociată de către Comisia
Europeană în cursul anului 1978 la Bremen. Astfel, în 13 martie 1979, la Paris, s-a
stabilit crearea şi funcŃionarea efectivă a Sistemului Monetar European. EsenŃa şi
obiectivele SME, clar anunŃate de Consiliul European cu diverse ocazii în perioada
negocierii acestui aranjament, erau:
• crearea unei zone de stabilitate monetară în Europa în primul rând printr-o
cooperare monetară mai strânsă;
• asigurarea unei baze solide pentru coordonarea politicilor cursului de schimb faŃă
de Ńările neparticipante la sistem.
Principiile acestuia fiind:
• Cursuri de schimb fixe dar ajustabile la perioade de timp relativ lungi; aceste
cursuri se stabilesc prin definirea unui curs pivot al fiecărei monede
participante faŃă de etalonul comun E.C.U.
• Repartizarea echilibrată a sarcinilor de intervenŃie şi ajustare care revin diverselor
Ńări participante.
• Solidaritatea Ńărilor membre prin crearea unei rezerve valutare comune şi credite
reciproc acordate în caz de dificultăŃi în ceea ce priveşte balanŃa de plaŃi sau
finanŃarea intervenŃiilor.
Sistemul Monetar European s-a născut în atmosfera de scepticism creată de
şocul petrolier şi de experienŃa nereuşită a şarpelui monetar ale cărui mecanisme nu
230
au rezistat crizei internaŃionale. În primii ani de viaŃă SME a funcŃionat ca un sistem

de cursuri fixe, dar ajustabile, realinierile monetare accentuând responsabilitatea
comună a Ńărilor participante şi oferind totodată posibilitatea realizării echilibrului
monetar şi economic.
În cursul anilor ’80 SME s-a transformat, trecând de la un sistem de cursuri
fixe dar ajustabile, la un sistem de cursuri fixe de natură rigidă. După realinierea din
martie 1983, SME a intrat într-o perioadă mai stabilă. Dacă în primii ani ai
funcŃionării SME exista o realiniere în medie la opt luni, între 1983 şi 1986
realinierile se efectuează în medie la 12 luni, între 1987 şi 1992 nemaiexistând
realinieri.Această evoluŃie a SME arată că stabilitatea ratei de schimb era o
prioritate pentru Ńările membre, acestea făcând eforturi importante în direcŃia
susŃinerii convergenŃei nominale şi a coordonării politicilor şi monetare. Ca rezultat,
chiar în condiŃiile vulnerabilităŃii dolarului american, stabilitatea cursurilor de
schimb în cadrul SME a putut fi asigurată.
Totuşi în acea perioadă se aprecia că SME reprezenta de fapt o zonă a
mărcii. La mijlocul anilor ‘80, Ńările cu inflaŃie mai mare decât Germania nu au mai
utilizat devalorizările pentru a recupera competitivitatea. Deoarece monedele
acestor Ńări aveau o rată de schimb fixă faŃă de marca germană, autorităŃile au decis
ca în continuare să Ńină sub control preŃurile pentru a nu-şi pierde competitivitatea.
FranŃa şi Italia sunt Ńări care au adoptat această strategie. Ele au preferat convergenŃă
spre o rată germană a inflaŃiei şi au renunŃat la autonomie în ceea ce priveşte politica
monetară. În acest moment s-a considerat că SME a devenit o zonă a mărcii.
În principiu, Ńările care doresc să păstreze independenŃa în materie de
politică monetară pot realiza acest lucru prin controlul schimburilor. O Ńară cu o rată
a inflaŃiei mai mare decât a Germaniei poate amâna o devalorizare fiind protejată
împotriva speculaŃiilor prin controlul schimburilor.
În situaŃia absenŃei controlului mişcărilor de capital, speculatorii pot forŃa
mâna băncilor centrale, deoarece rezervele valutare ale acestora sunt mici în
comparaŃie cu sumele disponibile pe pieŃele valutare. Ca exemplu, în momentul
crizei speculative din 1992 (www.biblioteca.ase.ro/downres.php?tc=1245, pag. 57),
Regatul Unit, cu rată a inflaŃiei mai mare decât cea a Germaniei, şi-a epuizat
jumătate din rezerve în câteva ore înainte de a părăsi sistemul.
După cele relatate, putem spune că o Ńară nu poate avea simultan o politică
monetară autonomă, o rată de schimb fixă şi libertatea circulaŃiei capitalurilor.
Această regulă este denumită „triunghiul incompatibilităŃilor” sau „trinitatea
imposibilă” şi a fost demonstrată de Mundell şi Fleming. Modelul care poartă
numele celor doi arată că este imposibil să se menŃină în acelaşi timp libertatea
mişcărilor de capital, stabilitatea cursului de schimb şi independenŃa monetară.
231
Triunghiul incompatibilităŃilor
Triunghiul de Triunghiul german –

bază hegemonia asigură
Autonomia compatibilitatea
Libertatea de Stabilitatea Libertatea de Stabilitate

circulaŃie a cursurilor de circulaŃie a curs de
capitalurilor schimb capitalurilor schimb
Triunghiul francez –
(pănă în 1990) SME şi Alegerea britanică (până
controlul în 1990) -circulaŃia liberă
Libertatea de Stabilitatea Libertatea de Stabilitate

circulaŃie a
capitalurilor
cursurilor
de schimb
a
circulaŃie
curs de
schimb
capitalu
Libertatea de Stabilitate
circulaŃie a curs de
capitalurilor schimb
Triunghiul anilor ’90 – pierderea controlului politicii monetare

Autonomia politicii monetare
Sursa: Grigore Silaşi - Integrare monetară între teorie şi politică, pag. 77, Ed. Orizonturi
Universitare Timişoara, 1998
În condiŃiile în care monedele Ńărilor membre SME erau legate de marcă, iar
circulaŃia capitalurilor liberalizată, acestea nu puteau avea o politică monetară
diferită de cea a Germaniei. Germania, însă putea duce o politică monetară
independentă deoarece stabilitatea ratei de schimb în cadrul SME era asigurată de
232
celelalte Ńări europene care depunea eforturi susŃinute în acest sens.

Însă perioada care a consacrat stabilitatea în cadrul SME este situată între anii 1987
şi 1992. După realinierea din 1987, menŃionată anterior, autorităŃile monetare nu au
mai procedat la nici o realiniere a părŃilor centrale. Datorită convergenŃei ridicate a
ratelor inflaŃiei, realinierile puteau fi mici şi neuniforme. Nici o persoană oficială
implicată în probleme monetare nu credea că în 1987 sistemul poate fi menŃinut fără
nici o realiniere timp de peste cinci ani.
Totuşi care au fost factorii care au asigurat stabilitatea monetară în Europa
în această perioadă? În primul rând nivelul ridicat al convergenŃei macroeconomice.
În al doilea rând concentrarea eforturilor în direcŃia coordonării mai strânse a
politicilor monetare şi utilizarea unor instrumente diverse pentru susŃinerea
cursurilor de schimb. În al treilea rând voinŃa politică de a consolida Sistemul
Monetar European (ca obiectiv al Actului Unic Vest European) şi dorinŃa realizării
Uniunii Economice şi Monetare (raportul Delors şi Tratatul de la Maastricht).
SME şi-a dovedit însă limitele şi riscurile, arătând că o formă de integrare
incompletă care a asigurat un anumit grad de stabilitate monetară, poate provoca o
criză majoră.
Anumite tensiuni manifestate chiar după anul 1987, au devenit evidente
atunci când Portugalia a anunŃat în aprilie 1992, intenŃia de a intra în sistem.
Vulnerabilitatea SME s-a accentuat şi mai mult ca urmare a măsurilor adoptate de
Norvegia, Finlanda şi Suedia de a-şi lega monedele de ECU pe măsură ce depuneau
cererile de aderare la Comunitate, aceste Ńări fiind percepute de operatorii financiari
ca având probleme de competitivitate în noile condiŃii economice. La începutul
anilor 1990, recesiunea economică face să crească rata şomajului în Europa, iar
îndoielile asupra Tratatului de la Maastricht completează acest context nefavorabil
SME.
Danemarca este prima Ńară care lansează procedura de ratificare, dar la
referendumul din 2 iunie 1992 Tratatul este respins. FranŃa aprobă Tratatul fără prea
multă hotărâre, iar Camera Comunelor din Marea Britanie amână procesul de
ratificare cu 13 luni. Chiar şi în Germania au existat unele dificultătŃi, deoarece mai
multe cercuri de interese credeau că UM va submina stabilitatea monetară şi
considerau că Tratatul încalcă unele prevederi constituŃionale. Cu toate acestea,
Curtea ConstituŃioanlă şi-a dat avizul asupra Tratatului de la Maastricht în
octombrie 1993.
Pe fondul unor asemenea dificultăŃi în urma Consiliului Ministerial din 31
iulie - 1 august 1993, s-a luat decizia lărgirii marjelor de variaŃie la +/- 15%, ratele
centrale rămânând neschimbate. Lărgirea marjelor de variaŃie presupunea că regulile
de bază ale SME deveneau irelevante, operarea în cadrul acestor marje indicând
faptul că SME se îndepărta de obiectivele sale, şi se îndrepta spre un sistem de
cursuri flotante.
Dacă analizăm astăzi perioada de criză din anii 1992-1993, observăm că
decizia de lărgire a marjelor de variaŃie de la 1 august 1993 a avut un rol decisiv
pentru salvarea SME. În perioada 1994 - 1996, SME cunoaşte o perioadă tensionată
233
din motivul că unele monede din teritoriu cunosc variaŃie a cursurilor mai mult sau
mai puŃin satisfăcătoare (Tabel 1), situaŃie explicată nu în ultimul rând şi de politica
dusă de Bundesbank (http://www.bundesbank.de/).
EvoluŃia SME
13.03.1979 Lansarea SME;
24.09.1979 Revalorizarea DEM cu 2% Devalorizarea DKK cu 3%;
30.11.1979 Devalorizarea DKK cu 5%;
23.03.1981 Devalorizarea ITL cu 6%;
05.10.1981 Revalorizarea DEM cu 5,5% Revalorizarea NLG cu 5,5%
Devalorizarea FRF cu 3% Devalorizarea ITL cu 3%;
22.02.1982 Revalorizarea BEF, LUF, DKK, DEM, FRF, IEP, şi NLG
cu 2% Devalorizarea Lirei italiene cu 6%;
07.04.1986 Revalorizarea DEM şi NLG cu 3% Revalorizarea BEF,
LUF şi DKK cu 6% Devalorizarea FRF cu 3%;
04.08.1986 Devalorizarea IEP cu 8%;
12.01.1987 Revalorizarea DEM şi NLG cu 3% Revalorizarea BEF şi
LUF cu 2%;
19.06.1989 Spania intră în SME (ESP în Mecanismul Cursului de
Schimb);
21.09.1989 Modificarea coşului ECU – ESP şi PTE intră în coşul
ECU;
08.01.1990 Devalorizare tehnic„ a ITL cu 4%. Limitele de fluctuaŃie
se îngustează de la +/- 6% la +/- 2,25%;
08.10.1990 Regatul Unit intră în SME, marje de fluctuaŃie +/-6%
06.04.1992 Portugalia intră în SME – PTE în Mecanismul Ratei de Schimb (MRS
– ERM);
14.09.1992 ITL se devalorizeaz„ cu 3,5%;
17.09.1992 Lira sterlină iese din SME Lira italiană iese din SME ESP
se devalorizează cu 5%;
23.11.1992 ESP şi PTE se devalorizează cu 6%;
01.02.1993 IEP se devalorizează cu 10%;
14.05.1993 ESP se devalorizează cu 8% PTE se devalorizează cu
6,5%;
02.08.1993 Lărgirea marjelor de fluctuaŃie la +/- 15%;
09.01.1995 Austria intră în SME (ATS în MRS);
06.03.1995 ESP se devalorizează cu 7% PTE se devalorizeaz„ cu
3,5%
12.10.1996 Finlanda intră în SME (FIM în MRS);
24.11.1996 ITL revine în SME;
03.1998Grecia intră în SME (GRD în MRS);
Surse: ABN AMRO, EMU and the Euro – 1997, Economics Department, IMF
Occasional, Paper nr.66/1989, Miron (2001), European Commission (1998)
234
La 14 octombrie 1996 intră şi Finlanda în SME, iar la 5 noiembrie Italia

revine în SME pentru a satisface unul din criteriile de convergenŃă prevăzut în
Tratatul de la Maastricht, în vederea accesului la etapa finală a UEM. De asemenea,
Grecia, care nu a participat la SME niciodată, intră în sistem în martie 1998, tot din
dorinŃa de a respecta perioada de 2 ani premergătoare accesului la etapa finală
Uniunea Economică şi Monetară.
Privind retrospectiv lucrurile se poate spune că, în pofida unor turbulenŃe,
Sistemul Monetar European a constituit o experienŃă în linii mari reuşită, îndeosebi
în ceea ce priveşte asigurarea stabilităŃii cursurilor valutare şi diminuarea ratei
inflaŃiei.
Totuşi, cu toate meritele sale indiscutabile, fapt este ca Sistemul Monetar
European nu a dus la apariŃia unei identităŃi monetare europene, în principal din
cauza rolului monetar limitat conferit E.C.U-lui. De asemenea, Sistemul Monetar
European nu a dus la o coordonare a politicilor monetare şi valutare naŃionale care
să fie considerate satisfăcătoare de către toate statele. Considerentele de acest gen au
jucat fără îndoiala un rol hotărâtor în relansarea ideii de unificare europeană.
Tratatul de la Maastricht, semnat pe 7 februarie 1992, denumit oficial
Tratatul asupra Uniunii Europene reprezintă o revizuire majoră a Tratatului CEE.
Cea mai importantă noutate a Tratatului este legată de obiectivul realizării UEM,
fără a minimaliza celelalte modificări substanŃiale cum ar fi introducerea denumirii
de Uniunii Europeană, sau introducerea unor principii ca subsidiaritatea, codecizia,
sau cel legat de păstrarea şi dezvoltarea aquis-ului comunitar, precum şi conceptul
de cetăŃenie europeană.
Tratatul de la Maastricht, conturează o strategie de realizare a UEM axată
pe două aspecte. În primul rând stabileşte etapele pe care trebuie să le urmeze statele
membre pentru a participa la Uniunea Monetară, iar în al doilea rând precizează
condiŃiile (criteriile) pe care trebuie să le îndeplinească participanŃii. Continuând
linia lansată de Raportul Delors, Tratatul prevede tot trei etape de realizare a uniunii
monetare dar spre deosebire de acesta, fixează un calendar riguros pentru realizarea
UEM, şi stabileşte două date de referinŃă pentru introducerea monedei unice: 1
ianuarie 1997 cel mai devreme şi 1 ianuarie 1999 cel mai târziu. Astfel strategia de
la Maastricht este bazată pe gradualism şi condiŃionalitate (prin convergenŃă), şi
trebuie analizată atent, mai ales în contextul în care va fi aplicată şi celorlalŃi
membri ai UE care nu participă la zona euro.
Criteriile de convergenŃă de la Maastricht - CondiŃiile de participare la
etapa finală a UEM sunt stipulate în articolul 121 (ex. 109j) şi detaliate în Protocolul
privind criteriile de convergenŃă. O importanŃă aparte o prezintă articolul 104 (ex.
104c) cu privire la deficitele excesive, precum şi Protocolul privind procedura în
cazul deficitelor excesive.
Tratatul prevede că numai Ńările care dovedesc atingerea unei convergenŃe
durabile pot participa la etapa finală a Uniunii Economice şi Monetare, şi defineşte
convergenŃa prin următoarele criterii:
1. Stabilitatea preŃurilor: inflaŃia din statele membre să nu depăşească cu mai mult
235
de 1,5 puncte procentuale de ratelor inflaŃiei din trei Ńări cu inflaŃia cea mai mică.
Metodologia în acest caz se bazează pe rata medie anuală a inflaŃiei ca indicator de
calcul;
2. ConvergenŃa ratelor dobânzii: caracterul durabil al convergenŃei atinse de
Statul Membru este demonstrat prin faptul că rata dobânzii pe termen lung nu
depăşeşte cu mai mult de două puncte procentuale media ratelor dobânzii ale
aceloraşi trei Ńări de la criteriul anterior. Indicatorul utilizat pentru fiecare Ńară este
rata dobânzii la titlurile pe zece ani, conform tranzacŃiilor de pe o piaŃă lichidă şi
funcŃională;
3. Stabilitatea ratei de schimb: respectarea marjelor normale de fluctuaŃie
prevăzute prin mecanismul de schimb al SME pentru o perioadă de cel puŃin doi ani
înaintea examinării, fără devalorizarea monedei în raport cu cea a altui stat membru,
care constituie +\- 15%;
4. PoziŃie fiscală sănătoasă: poziŃia fiscală sănătoasă rezultă dintr-o situaŃie
bugetară care nu este caracterizată de un deficit public excesiv în sensul articolului
104 (ex 104c). Practic statul în cauză nu trebuie să facă obiectul unei decizii a
Consiliului cu privire la existenŃa deficitului excesiv; În protocol sunt prezentate
limitele: deficitul bugetar să nu depăşească 3% din PIB-ul fiecărei Ńări iar datoria
publică a Ńării respective să nu fie mai mare de 60% din PIB-ul acesteia;
Pe lângă aceste criterii statele care doresc să participe la UM trebuie să mai
îndeplinească şi cerinŃa legislativă, în sensul că legislaŃia naŃională să fie
compatibilă cu articolele 108 (ex. 107 – independenŃa BCE şi a băncilor centrale
naŃionale) şi 109 (ex. 108) din Tratat. În plus rapoartele de convergenŃă vor analiza
şi alŃi indicatori cum ar fi: gradul de integrare al pieŃelor financiare, evoluŃiile
balanŃei de plăŃi sau evoluŃia costurilor salariale.
Tratatul de la Maastricht a intrat în vigoare, după ratificarea sa, la 1
noiembrie 1993. Marea Britanie a semnat Tratatul în 1992 dar a negociat dreptul de
a opta pentru participarea la UM, putând să rămână în continuare membră a UE. De
asemenea, Danemarca a obŃinut dreptul de a participa la UM numai după rezultatul
pozitiv al unui referendum.
Bibliografie
Brociner A., 1999, Europa Monetară, Institutul European;
Baldwin R., Wyplosz Ch., 2004, The Economics of European Integration,
McGraw-Hill Education, UK;
Costică I., 2002, Uniunea Monetară, Editura ASE Bucureşti;
Silaşi G., 1998, Integrarea monetară europeană între teorie şi politică,
Editura Orizonturi Universitare, Timisoara;
Trandafir N., Cechin – Crista P., Rada D., Blaj S., 2005 – Elemente
Ecomonice de specialitate, Editura Mirton, Timisoara;
*** European Central Bank, 2004, The Monetary Policy of the ECB;
*** ABN AMRO, EMU and the Euro, 1997,
*** Economics Department, IMF Occasional Paper nr.66/1989;
236
Pagina Băncii Central Europene: http://www.ecb.eu/

Pagina Uniunii Europene: http://www.uniuneaeuropeana.ro/
Pagina Bibliotecii digitale ASE Bucureşti: www.biblioteca.ase.ro
http://www.bundesbank.de
237
ORGANIZAREA ŞI FUNCłIONAREA PIEłEI

DE CAPITAL ÎN ROMÂNIA
Constantin Cucoşel
Universitatea de Vest „Vasile Goldiş” Arad, Filiala Baia Mare
Str. Culturii nr. 5, judeŃul Maramureş, telefon 0722896131,
costin.contab@xnet.ro
Abstract
The forming and development of the capital market in Romania, as well as the
apparition of organized forms for it, are both essential elements in the process of
restructuration of the national economy. The processes involved in the creation and
development of a capital market in our country are related to the privatization process
applied to state-owned companies of various activity fields: industry, agriculture, trading,
transportation services, public alimentation, etc. At the same time, the apparition of new,
privately owned companies, with or without foreign participation, has contributed to
accelerating the process for creating a genuine capital market in our country.
Keywords: capital market, the privatization process, industry, trading
Introducere
În scopul mobilizării economiilor băneşti şi disponibilităŃilor financiare
prin intermediul investiŃiilor în instrumente financiare, în condiŃii de protecŃie a
investitorilor, este necesară crearea de pieŃe reglementate.
Constituirea pieŃei de capital şi a bursei de valori în Ńara noastră a fost
reglementată de Legea nr. 52/1994 privind valorile mobiliare şi bursele de valori.
Administrarea, punerea în aplicare, precum şi supravegherea şi respectarea
prevederilor acestei legi s-a realizat de către Comisia NaŃională a Valorilor
Mobiliare (CNVM), autoritate administrativă autonomă, cu personalitate juridică,
subordonată Parlamentului.
Prin intermediul Programului de Privatizare în Masă (PPM) s-a realizat
privatizarea a peste 5000 de societăŃi comerciale cu capital de stat, prin distribuirea
unei părŃi a capitalului acestora, în mod gratuit, către populaŃie prin intermediul
certificatelor de acŃionar. Acest proces a continuat prin vânzarea capitalului social
rămas în proprietatea statului prin diferite metode precum: vânzarea de acŃiuni prin
licitaŃie publică, oferta publică, prin intermediul formelor organizate ale pieŃei de
capital (bursa de valori şi piaŃa extrabursieră).
ÎnfiinŃarea şi funcŃionarea pieŃelor de instrumente financiare, cu instituŃiile
şi operaŃiunile specifice acestora, precum şi a organismelor de plasament colectiv,
în scopul mobilizării disponibilităŃilor financiare prin intermediul investiŃiilor în
instrumente financiare, sunt reglementate, în prezent, de Legea nr. 297/2004
privind piaŃa de capital, care transpune directivele Uniunii Europene în domeniu.
238
1. Organizarea şi funcŃionarea Bursei de Valori Bucureşti

Activitatea bursieră în Ńara noastră datează din anul 1839, prin intemeierea
burselor de comerŃ, caracterizată ca modestă din punct de vedere al tranzacŃiilor.
Promulgarea legilor de funcŃionare a bursei în anul 1840 şi mai apoi în 1881 a
dinamizat aceste pieŃe de valori. La 1 decembrie 1882 a avut loc deschiderea
oficială a Bursei de Valori Bucureşti (BVB). De-a lungul existenŃei sale, activitatea
bursei a fost afectată de evenimentele social-politice ale vremii, bursa fiind închisă
pe perioada primului război mondial. După o funcŃionare de mai bine de un secol,
în anul 1941, Bursa de Efecte, AcŃiuni şi Schimb din Bucureşti s-a închis, ea fiind
redeschisă în anul 1995 pe baza Deciziei nr.20/21.04.1995 a Comisiei NaŃionale de
Valori Mobiliare, fiind investită cu personalitate juridică.
Activitatea Bursei de Valori Bucureşti se desfăşoară în conformitate cu
prevederile legale în domeniu în scopul realizării unei pieŃe organizate, pentru
negocierea valorilor mobiliare admise la cotă şi pentru a asigura publicului, prin
activitatea intermediarilor autorizaŃi, sisteme, mecanisme şi proceduri adecvate
pentru efectuarea continuă, ordonată şi echitabilă a tranzacŃiilor cu valori
mobiliare.
Bursa de Valori Bucureşti se autofinanŃează din comisioane percepute
conform reglementărilor bursiere, constituite la dispoziŃia sa şi utilizează fonduri
băneşti în condiŃiile legii. Bursa de Valori Bucureşti deŃine cu titlu de proprietate
bunurile din patrimoniul său şi este abilitată să primească donaŃii legale şi
subvenŃii. În exercitarea dreptului de proprietate, Bursa de Valori Bucureşti posedă,
foloseşte şi dispune în mod autonom de bunurile pe care le are în patrimoniu în
direcŃia realizării scopului pentru care s-a înfiinŃat.
Toate tranzacŃiile cu valori mobiliare înscrise la cota Bursei se efectuează
în cadrul Bursei. Bursa nu recunoaşte şi nu operează tranzacŃii cu valori mobiliare
înscrise la cotă, dacă nu au fost efectuate în cadrul organizat al Bursei.
Exercitarea dreptului de negociere şi încheiere a tranzacŃiilor în cadrul
Bursei de Valori din Bucureşti aparŃine exclusiv SocietăŃilor de Servicii de
InvestiŃii Financiare membre ale AsociaŃiei Bursei, organul de decizie al Bursei de
Valori Bucureşti. Cu excepŃia cazului în care autorizaŃiile de negociere în Bursă
cuprind limitări sau excluderi de la efectuarea unor operaŃiuni bursiere, membrii
pot negocia şi încheia orice categorie de tranzacŃii permise şi efectuate în cadrul
Bursei.
Se permite accesul membrilor la sistemul de tranzacŃionare al Bursei numai
dacă aceştia demonstrează că dispun de personal calificat şi autorizat care să
desfăşoare activitatea de relaŃii cu clienŃii, de tranzacŃionare şi de evidenŃă tehnico-
operativă, şi contabilă, precum şi de mecanisme de supraveghere adecvate, care să
asigure desfăşurarea normală, corectă şi controlată a activităŃii membrilor. Accesul
membrilor la tranzacŃionare este condiŃionat de îndeplinirea prealabilă a tuturor
obligaŃiilor faŃă de Bursă. TranzacŃionarea în cadrul Bursei este efectuată de
membri, exclusiv prin intermediul agenŃilor pentru valori mobiliare autorizaŃi ca
239
agenŃi de bursă în urma frecventării cursurilor organizate sau recunoscute de Bursa

de Valori Bucureşti şi promovarea testelor şi a examenelor profesionale.
2. Organizarea şi funcŃionarea pieŃei RASDAQ

Pe piaŃa extrabursieră din România, numită RASDAQ (Romanian
Association of Securities Dealers Automated Quotations), sunt tranzacŃionate
valorile mobiliare neincluse la Cota Bursei de Valori şi aprobate de Comisia
NaŃională a Valorilor Mobiliare şi de AsociaŃia Natională a SocietăŃilor de Servicii
de InvestiŃii Financiare (ANSSIF). Prima zi de tranzacŃionare pe piaŃa Rasdaq a
fost 1 noiembrie 1996.
Denumită şi piaŃa OTC (over-the-counter), respectiv piaŃă „la ghişeu”,
această piaŃă permite realizarea de tranzacŃii cu valori mobiliare în orice loc (sediul
unui participant pe piaŃă), unde se întâlneşte cererea cu oferta pentru titlurile
respective. Practic, piaŃa RASDAQ nu constituie o piaŃă, în adevăratul sens al
cuvântului, ci este o piaŃă reprezentată de o reŃea de telecomunicaŃii, ceea ce
permite încheierea tranzacŃiilor prin intermediul telefonului.
Scopul înfiinŃării pieŃei RASDAQ l-a constituit asigurarea condiŃiilor
pentru tranzacŃionarea acŃiunilor rezultate din procesul de privatizare în masă
(5.774 societăŃi comerciale listate). Desigur, datorită condiŃiilor specifice pieŃei
româneşti, numai un număr redus al acestora (de ordinul sutelor) se tranzacŃionează
regulat şi au o piaŃă ordonată a valorilor mobiliare. Au existat şi listări pe Rasdaq a
unor societăŃi private înfiinŃate după 1989: Fondul Oamenilor de Afaceri, Brau
Union, Gepa, Asigurarea Populară Română, Eurom Bank, etc.
PiaŃa extrabursieră este organizată în patru componente:
- Sistemul de tranzacŃionare RASDAQ este cea mai importantă
componentă a pieŃei extrabursiere. Constituită ca o structură tehnică afiliată
Asociatiei NaŃionale a SocietăŃilor de Servicii de InvestiŃii Financiare (fostă
ANSVM) şi înmatriculată ca societate cu răspundere limitată, activitatea sa constă
în operarea şi menŃinerea sistemului electronic de tranzacŃionare.
- AsociaŃia NaŃională a SocietăŃilor Servicii de InvestiŃii Financiare
ANSSIF reprezintă interesele comunităŃii societăŃilor de servicii de investiŃii
financiare si canalizează eforturile îndreptate spre dezvoltarea pieŃei extrabursiere
în sprijinul tranzacŃionării pe piaŃa secundară a acŃiunilor rezultate din Programul
de Privatizare în Masă.
AsociaŃia NaŃională a SocietăŃilor Servicii de InvestiŃii Financiare (fostă
AsociaŃia NaŃională a SocietăŃilor de Valorilor Mobiliare ANSVM) a luat fiinŃă în
martie 1995, ca asociaŃie profesională, neguvernamentală, independentă, non-
profit. AtribuŃiile sale constau în adoptarea unor regulamente şi proceduri
referitoare la membrii şi mecanismele de tranzacŃionare, ca şi întreprinderea de
acŃiuni disciplinare pentru membrii care încalcă regulamentele.
- Registrele independente ale acŃionarilor păstrează în siguranŃă toate
datele asupra acŃionarilor rezultaŃi din Programul de Privatizare în Masă (PPM),
permiŃând ca acŃiunile să fie tranzacŃionate pe RASDAQ, iar aceste tranzacŃii să fie
240
decontate la SNCDD. Primul registru independent a fost Registrul Român al

AcŃionarilor - RRA, înfiinŃarea RRA fiind urmată de apariŃia altor registre
independente ale acŃionarilor. Registrele independente monitorizează valorile
mobiliare pentru a împiedica emisiunile peste sau sub un anumit nivel,
înregistrează transferul valorilor mobiliare în fişierul central al deŃinătorilor de
valori mobiliare.
- Societatea NaŃională de Compensare, Decontare şi Depozitare pentru
valori mobiliare (SNCDD) menŃine o evidenŃă a tuturor tranzacŃiilor executate
între utilizatorii săi direcŃi pe piaŃa OTC, conform datelor transmise de sistemul de
tranzacŃionare RASDAQ, desfăşurând o activitate de utilitate publică pentru
facilitarea compensării tranzacŃiilor şi coordonând livrarea valorilor mobiliare şi a
numerarului către utilizatorii direcŃi. SNCDD a fost înfiinŃată la data de 15 august
1996, ca societate pe acŃiuni, cuprinzând 111 participanŃi pe piaŃa valorilor
mobiliare. SNCDD este subordonată CNVM şi BNR, fiind autorizată de BNR ca şi
casă de compensaŃii interbancare. Scopul pentru care a fost creată SNCDD este
acela de a asigura servicii de decontare necesare definitivării procesului de vânzare
– cumpărare a acŃiunilor.
ParticipanŃii pe piaŃa RASDAQ sunt reprezentaŃi de intermediarii de valori
mobiliare, respectiv SocietăŃile de Servicii de InvestiŃii Financiare (SSIF), care pot
apărea într-una din următoarele ipostaze:
- brokeri, situaŃie în care SSIF-urile acŃionează numai pe contul clienŃilor.
Ordinele clienŃilor sunt introduse în sistemul de tranzacŃionare, iar după efectuarea
tranzacŃiilor se îndeplinesc operaŃiile de compensare şi decontare.
- dealeri, caz în care SSIF-urile acŃionează pe cont propriu. În această
calitate, se vând şi se cumpără titluri pentru portofoliul propriu, în scopul obŃinerii
unei diferenŃe favorabile din evoluŃia preŃului titlurilor.
- formatori de piaŃă (market-maker), situaŃie în care SSIF-urile
acŃionează în nume propriu şi formează piaŃa pentru valorile mobiliare. În acest
scop, sunt afişate în orice moment, preŃurile de vânzare şi cumpărare, care
reprezintă, astfel, cotaŃii ferme.
3. PiaŃa valorilor mobiliare derivate Bursa Monetar Financiară şi de Mărfuri

Sibiu
Bursa Monetar Financiară şi de Mărfuri Sibiu SA a fost înfiinŃată în data
de 14 decembrie 1994, sub denumirea de Bursa de Mărfuri Sibiu SA. În februarie
1997, cele 4.000 acŃiuni emise de bursă au fost compactate în pachete alcătuind
cărŃi de membru în forma dematerializată, fiecare carte reprezentând 50 de acŃiuni.
Din iulie 1997 şi până în prezent, numărul membrilor bursei a crescut, cele 90 cărŃi
de membru (memberships) fiind deŃinute de 75 de acŃionari, din care 27 desfăşoară
activitate de brokeraj. La data de 11 Iulie 1997 BMFMS a implementat pentru
prima dată în România contractele futures. În prealabil, s-au pregătit regulamente,
proceduri, tehnici, formulare, mecanismul de compensaŃie, şi tot în această
perioadă s-a format prima serie de brokeri din România pentru contractele futures
241
fiind astfel prima bursă futures şi de opŃiuni din România. Introducerea primelor
contracte futures a constituit o etapă de maximă importanŃă în transformarea unei
burse de mărfuri într-un centru naŃional în care participanŃii la piaŃa bursieră au
posibilitatea de a-şi acoperi riscurile sau de a specula modificarea preŃurilor
folosind titluri financiare derivate.
În acelaşi an, 1997, a fost schimbat integral obiectul de activitate al bursei,
noile activităŃi fiind ulterior menŃionate şi în OrdonanŃa Guvernului nr.69/1997
privind Bursele de Mărfuri. Capitalul social al BMFMS reprezenta 1,6 miliarde lei
în anul 1997, iar în prezent acesta se cifrează la peste 8,5 miliarde lei.
În prezent, la BMFMS pot fi tranzacŃionate contracte futures şi optiuni pe
contractele futures ale acŃiunilor celor mai importante societăŃi cotate la bursă, pe
contractul leu/dolar, leu/euro, euro/dolar, pe rata dobânzii BUBOR 1 precum şi pe
grâul de panificaŃie, având scadenŃe la 3 şi 6 luni.
4. Supravegherea pieŃei de capital din România

Organismul de supraveghere a pieŃei de capital, Comisia NaŃională a
Valorilor Mobiliare, este autoritatea competentă care aplică prevederile legii nr.
297/2004 privind piaŃa de capital, prin exercitarea prerogativelor stabilite de
OrdonanŃa de urgenŃă a Guvernului nr.25/2002 privind aprobarea Statutului
Comisiei NaŃionale a Valorilor Mobiliare, aprobată cu modificări şi completări prin
Legea nr.514/2002.
Comisia NaŃională a Valorilor Mobiliare (CNVM) a fost înfiinŃată prin
Legea 52/1994 privind valorile mobiliare şi bursele de valori, în octombrie 1994,
ca autoritate administrativă aflată în subordonarea Parlamentului. Scopul creării
CNVM a fost acela de a administra, de a pune în aplicare şi de a supraveghea
respectarea prevederilor Legii 52/1994.
Principalele atribuŃii ale CNVM sunt următoarele:
- asigurarea funcŃionării normale şi corecte a pieŃei de valori mobiliare;
- asigurarea protecŃiei investitorilor printr-un comportament onest al
specialiştilor în valori mobiliare;
- asigură investitorii că societăŃile ale căror titluri sunt tranzacŃionale
furnizează toate informaŃiile necesare pentru adoptarea unor decizii în
cunoştinŃă de cauză;
- stabileşte cadrul şi limitele în care se poate desfăşura activitatea de
intermediere.
Pentru îndeplinirea obiectivelor pentru care a fost creată, CNVM
desfăşoară următoarele activităŃi:
- adoptă reglementări şi autorizează intermedierea produselor pieŃei;
- supraveghează operaŃiunile desfăşurate pe piaŃa de capital;
- adoptă reguli ce trebuie respectate de către cei implicaŃi în cumpărarea şi
vânzarea valorilor mobiliare;
- adoptă măsuri de sancŃionare în cazul în care au loc încălcări ale legii şi ale
regulamentelor.
242
Cu începere de la data de 1 aprilie 1999, cheltuielile curente şi de capital

ale CNVM se finanŃează integral din veniturile extrabugetare. Aceste venituri
provin din următoarele surse:
- o cotă de cel mult 0,08% din valoarea tranzacŃiilor derulate pe orice piaŃă
reglementată, suportate de către cumpărător, cu excepŃia pieŃelor reglementate de
instrumente financiare derivate;
- o cotă de cel mult 0,1% din valoarea activului net al organismelor de
plasament colectiv în valori mobiliare;
- o cotă de cel mult 0,5% din valoarea ofertelor publice de vânzare;
- o cotă de cel mult 2% din valoarea ofertelor publice de cumpărare-
preluare;
- alte tarife sau comisioane percepute la diverse activităŃi şi reglementate în
prealabil.
5. SocietăŃile de servicii de investiŃii financiare – principalii intermediari pe

piaŃa românească
În conformitate cu prevederile legii nr.297/2004 privind piaŃa de capital
(publicată în Monitorul Oficial nr. 571/29.06.2004), intermediarii care prestează
servicii de investiŃii financiare în România pot fi:
a) societăŃile de servicii de investiŃii financiare şi intermediarii în baza
autorizaŃiei acordate de C.N.V.M.;
b) instituŃiile de credit, autorizate de Banca NaŃională a României;
c) echivalentul instituŃiilor de credit şi al societăŃilor de servicii de
investiŃii financiare, autorizate de către autorităŃile competente din statele membre.
Principala activitate pe care o desfăşoară societăŃile de servicii de investiŃii
financiare (SSIF) este aceea de intermediere a tranzacŃiilor cu valori mobiliare
efecuate de investitori, mai ales pe pieŃele secundare de capital. De fapt aceste
societăŃi prestează servicii pentru clienŃi persoane fizice sau juridice, astfel:
a) pentru clienŃii care doresc să-şi plaseze sumele disponibile în valori
mobiliare SSIF-urile desfăşoară următoarele activităŃi:
- intermedierea vânzărilor şi/sau cumpărărilor de valori mobiliare de pe o piaŃă
secundară
- intermedierea cumpărărilor de valori mobiliare nou emise de pe piaŃa primară
- plasarea valorilor mobiliare aparŃinând clienŃilor în conturi separate, dar pe
numele societăŃii de servicii de investiŃii financiare
- asistarea clienŃilor în gestionarea portofoliilor de valori mobiliare
- gestionarea efectivă a portofoliilor de valori mobiliare pentru clienŃii care solicită
acest lucru
- acordarea clienŃilor a posibilităŃii de a achiziŃiona valori mobiliare pe credit şi de
a împrumuta valori mobiliare în vederea vânzării
- asistarea clienŃilor în vânzarea sau cumpărarea de pachete de acŃiuni prin
plasament privat sau public
- distribuirea de titluri de participare aparŃinând fondurilor mutuale
243
- întocmirea şi remiterea periodică a extraselor de cont către clienŃi cu următoarele

informaŃii: situaŃia valorilor mobiliare deŃinute, situaŃia portofoliului, situaŃia
cheltuielilor pe care clientul trebuie să le acopere etc.
b) pentru clienŃii persoane juridice care doresc plasarea pe piaŃă a titlurilor
nou emise în scopul majorării capitalului social sau a obŃinerii de credite pe
termen mediu sau lung prin emisiunea de obligaŃiuni, SSIF-urile desfăşoară
următoarele activităŃi:
- consultanŃă în întocmirea prospectului de emisiune, stabilirea momentului
lansării emisiunii, alegerea tipului de valori mobiliare ce urmează a fi puse în
circulaŃie
- intermedierea propriu-zisă a emisiunii.
SocietăŃile de servicii de investiŃii financiare îşi realizează activitatea prin
persoane fizice, angajaŃi sau reprezentanŃi, acŃionând ca agenŃi de investiŃii
financiare autorizaŃi de C.N.V.M.
łinând cont de specificul activităŃii desfăşurate societăŃile din acest
domeniu prezintă din punct de vedere organizatoric următoarea structură:
- Departament relaŃii cu clienŃii – acest departament realizează legătura
directă cu clienŃii, prin intermediul agenŃilor de servicii de investiŃii financiare
autorizaŃi. Agentul de servicii de investiŃii financiare este cel care încheie
contractul cu clientul, negociază comisionul, dă spre completare şi semnare cererea
de deschidere de cont şi preia ordinele de vânzare-cumpărare, şi eventualele sume
de bani dacă clientul a optat pentru depunerea acestora în numerar. Agentul alocă
clientului un număr de cont provizoriu care devine definitiv după ce acesta este luat
în evidenŃă de către Departamentul de tranzacŃionare – Conturi noi.
- Departamentul de tranzacŃionare – ordinele de vânzare-cumpărare
preluate de la clienŃi sunt transmise spre executare la Bursa de Valori Bucureşti sau
Rasdaq de către traderii autorizaŃi să tranzacŃioneze pe pieŃele respective. După
încheierea tranzacŃiilor se primesc raportele de execuŃie pe piaŃă, se calculează
comisionul şi se fac modificările în conturile clienŃilor (în momentul T+3) odată cu
transferal valorilor mobiliare şi/sau a sumelor aferente tranzacŃiilor. Agentul de
servicii de investiŃii financiare va remite clientului raportul de confirmare a
tranzacŃiilor.
- Departamentul de contabilitate – are două subdiviziuni: contabilitatea
relaŃiilor cu clienŃii care se ocupă cu încasări şi plăŃi în numerar, transferul de
valori mobiliare generate de tranzacŃiile încheiate şi operate în conturile clienŃilor,
preluarea comisioanelor de pe ordinele de tranzacŃionare şi verificarea rapoartelor
de compensare-decontare cu raportele de confirmare a tranzacŃiilor, şi
contabilitatea generală a firmei care are ca obiective:contabilizarea operaŃiunilor
privind tranzacŃionarea în portofoliul propriu, evidenŃa operaŃiunilor realizate
pentru clienŃi şi în numele acestora, calcularea drepturilor de personal, plata
acestora cât şi a datoriilor generate de activitatea desfăşurată, expedierea sumelor
rezultate din tranzacŃiile efectuate către clienŃi, fie prin mandate poştal, fie prin
244
virament în cont, întocmirea balanŃelor de verificare lunare şi a situaŃiilor

financiare anuale, întocmirea situaŃiilor şi raportărilor cerute de CNVM.
Contabilitatea societăŃilor de servicii de investiŃii financiare este organizată
în conformitate cu Ordinul Ministerului FinanŃelor Publice nr.1472/17.12.2002 şi
Ordinul preşedintelui Comisiei NaŃioanle a Valorilor Mobiliare nr.106/10.12.2002
privind aprobarea Reglementărilor contabile armonizate cu Directiva a IV-a a
ComunităŃilor Economice Europene şi cu Standardele InternaŃionale de
Contabilitate aplicabile instituŃiilor reglementate şi supravegheate de CNVM.
Bibliografie
Anghelache, G., 2000, Bursa şi piaŃa extrabursieră, Editura Economică,
Bucureşti
Alexandru, C., 2004, PiaŃa de capital – Curs, Universitatea Ecologică
Bucureşti, Facultatea de Management, FinanŃe, Bănci, Bucureşti
Cucoşel C., 2002, FinanŃele întreprinderii – Note de curs, Editura
Risoprint, Cluj- Napoca
Mărăcine, V., 2002, Gestiunea portofoliilor de active financiare, Studii de
caz, Editura Matrix Rom, Bucureşti
Nistor, I., ş.a., 2003, FinanŃele întreprinderii – Studii de caz, Editura
Viitorul românesc, Bucureşti
Popa, I., 1995, Bursa, vol.I şi II, Editura Adevărul, Bucureşti
Prisăcariu, M., 1999, TranzacŃii la bursele de valori şi gestiunea
portofoliului, Editura Corson, Iaşi
Stancu, I., 1996, Teoria pieŃelor financiare. FinanŃele întreprinderii.
Analiza şi gestiunea financiară, Editura Economică, Bucureşti
Vâşcu, T., 2000, PieŃe de capital, Editura Academiei Române de
Management, Bucureşti
Voicu, E., ş.a, 2004, Ghid de investiŃii personale, Editura Meronia,
Bucureşti
Legea nr. 297/2004 privind piaŃa de capital
www.bvb.ro
www.cnvmr.ro
www.intercapital.ro
www.kmarket.ro
www.rasd.ro
245
SOLUłIONAREA CONTESTAłIILOR FORMULATE

ÎMPOTRIVA ACTELOR ADMINISTRATIVE FISCALE
Constantin Cucoşel
Universitatea de Vest „Vasile Goldiş” Arad, Filiala Baia Mare
Str. Culturii nr. 5, judeŃul Maramureş, telefon 0722896131,
costin.contab@xnet.ro
Abstract
Starting with the 1stof January 2004, the Code of Fiscal Procedure came into force
by the governmental order nr. 92/2003. The Code adjusts the rights and obligations of the
parts deriving from the financial juridical reports concerning tax management owed to the
state and local budget as stipulated in the Fiscal Code. The Code reglementations are
applicable to customs rights management as well as to the management of the debts
resulted from contributions, fines and other sums that represent incomes for the general
agreed budget, according to the law. Chapter IX contains the regulations related to the
solving of the contestation formulated against fiscal administrative actions, as with
beginning of applying these order reglementations, the government order nr.13/2001
concerning the solving of the contestations against the measures disposed by control or
imposing actions settled by the organs of the Public Finances Ministry.
Keywords: fraud, offence, delinquency, tax regime, customs regime, operational
control, unforeseen control
Introducere
Începând cu data de 1 ianuarie 2004 a intrat în vigoare Codul de procedură
fiscală care a fost aprobat prin OrdonanŃa Guvernului nr. 92/2003. Codul
reglementează drepturile şi obligaŃiile părŃilor din raporturile juridice fiscale
privind administrarea impozitelor şi taxelor datorate bugetului de stat şi bugetelor
locale, prevăzute de Codul fiscal. Prevederile codului se aplică şi pentru
administrarea drepturilor vamale, precum şi pentru administrarea creanŃelor
provenind din contribuŃii, amenzi şi alte sume ce constituie venituri ale bugetului
general consolidat, potrivit legii.
În Titlul IX sunt cuprinse prevederile referitoare la soluŃionarea
contestaŃiilor formulate împotriva actelor administrative fiscale, de la data aplicării
acestor prevederi fiind abrogată OrdonanŃa de urgenŃă a Guvernului nr. 13/2001
privind soluŃionarea contestaŃiilor împotriva măsurilor dispuse prin actele de
control sau de impunere întocmite de organele Ministerului FinanŃelor Publice.
Procedura întocmirii şi depunerii contestaŃiei

Împotriva titlului de creanŃă fiscală şi împotriva altor acte administrative
fiscale se poate formula contestaŃie, potrivit legii.
Este îndreptăŃit la contestaŃie numai cel ce consideră că a fost lezat în
drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia. Cel ce
246
consideră că a fost lezat în drepturile sale prin lipsa unui act administrativ, fiind
astfel îndreptăŃit să depună contestaŃie, trebuie să demonstreze interesul legitim.
Prin lipsa actului administrativ fiscal se înŃelege că petentul a depus la organul
fiscal o cerere pentru emiterea unui act administrativ fiscal, la care nu s-a răspuns
în termenul legal.
Baza de impunere şi impozitul sau taxa stabilite prin decizie de impunere
se contestă numai împreună. În cazul deciziilor referitoare la baza de impunere,
contestaŃia se poate depune de orice persoană care participă la realizarea venitului.
Bazele de impunere constatate separat, într-o decizie referitoare la baza de
impunere, pot fi atacate numai prin contestarea acestei decizii.
Pot fi contestate şi deciziile de impunere prin care nu s-au stabilit impozite
sau taxe.
Se pot contesta numai bazele de impunere constatate separat printr-o decizie
referitoare la baza de impunere, nu şi deciziile de impunere emise ulterior în
temeiul acesteia.
Actul administrativ fiscal poate fi revocat de organul emitent până la
introducerea contestaŃiei.
ContestaŃia se formulează în scris şi cuprinde:
a) datele de identificare ale contestatorului;
b) obiectul contestaŃiei;
c) motivele de fapt şi de drept;
d) dovezile pe care se întemeiază;
e) semnătura contestatorului sau a împuternicitului acestuia, precum şi
ştampila în cazul persoanelor juridice. Dovada calităŃii de împuternicit al
contestatorului, persoană fizică sau juridică, se face potrivit legii.
ContestaŃia se depune la organul fiscal al cărui act administrativ este atacat
şi nu este supusă taxelor de timbru.
ContestaŃia nu poate avea ca obiect decât sumele şi măsurile stabilite şi
înscrise de organul fiscal în titlul de creanŃă sau în actul administrativ fiscal atacat,
cu excepŃia situaŃiei în care se contestă lipsa actului administrativ fiscal. În
contestaŃiile care au ca obiect sume, se va specifica cuantumul sumei
totale contestate, individualizată pe feluri de impozite, taxe, datorie vamală,
contribuŃii, precum şi accesorii ale acestora.
În situaŃia în care se constată nerespectarea acestei obligaŃii, organele de
soluŃionare competente vor pune în vedere contestatorului, printr-o adresă, să
precizeze în termen de 5 zile de la comunicarea acesteia, cuantumul sumei
contestate, individualizată.
În situaŃia în care contestaŃia este formulată printr-un împuternicit al
contestatorului, organele de soluŃionare competente vor verifica depunerea în
original a delegaŃiei avocaŃiale, respectiv a procurii, care trebuie să poarte
semnătura şi amprenta ştampilei persoanei juridice contestatoare. În caz
contrar, contestatorului i se va pune în vedere să îndeplinească această cerinŃă,
indicându-se şi un termen rezonabil pentru aceasta.
247
Aceeaşi procedură se va urma şi în situaŃia în care contestaŃia formulată de

o persoană juridică nu poartă semnătura şi amprenta ştampilei acesteia. Confirmarea
de primire a înştiinŃării de către contestator se va anexa la dosarul cauzei.
ContestaŃia se depune în termen de 30 de zile de la data comunicării
actului administrativ fiscal, sub sancŃiunea decăderii.
În cazul în care competenŃa de soluŃionare nu aparŃine organului emitent al
actului administrativ fiscal atacat, contestaŃia va fi înaintată de către acesta, în
termen de 5 zile de la înregistrare, organului de soluŃionare competent.
În cazul în care contestaŃia este depusă la un organ fiscal necompetent,
aceasta va fi înaintată, în termen de 5 zile de la data primirii, organului fiscal
emitent al actului administrativ atacat.
Dacă actul administrativ fiscal nu conŃine elementele prevăzute în Codul de
procedură fiscală, contestaŃia poate fi depusă, în termen de 3 luni de la data
comunicării actului administrativ fiscal, organului de soluŃionare competent.
La primirea contestaŃiei, organul emitent al actului administrativ fiscal
va întocmi dosarul contestaŃiei care va conŃine: contestaŃia şi actul atacat în
original, raportul privind rezultatele inspecŃiei fiscale, copii ale documentelor care
au legătură cu cauza supusă soluŃionării, documentele depuse de contestator,
precum şi, dacă este cazul, decizia de instituire a măsurilor asigurătorii, şi-l va
înainta organului de soluŃionare competent în termenul legal.
Organul emitent al actului administrativ fiscal atacat va întocmi un
referat ce se va înainta organului de soluŃionare competent împreună cu dosarul
contestaŃiei care va cuprinde: dovada comunicării actului atacat, precizări privind
îndeplinirea condiŃiilor de procedură, precum şi menŃiuni privind instituirea
măsurilor asigurătorii.
Referatul va cuprinde şi propuneri de soluŃionare a contestaŃiei, cu
excepŃia cazului în care actul administrativ fiscal este emis pe baza raportului de
inspecŃie fiscală.
Organele care au încheiat actul administrativ fiscal atacat vor păstra, în
copie, dosarul contestaŃiei la care vor anexa şi soluŃiile emise.
Când contestatorul îşi majorează pretenŃiile, dispoziŃiile procedurale
privind termenul de depunere a contestaŃiei se aplică corespunzător pentru
diferenŃa contestată suplimentar.
ContestaŃia poate fi retrasă de contestator până la soluŃionarea acesteia.
Organul de soluŃionare competent va comunica contestatorului decizia prin care se
ia act de renunŃarea la contestaŃie. Prin retragerea contestaŃiei nu se pierde dreptul
de a se înainta o nouă contestaŃie în interiorul termenului general de depunere a
acesteia.
Retragerea contestaŃiei se face pe baza unei cereri scrise din care să rezulte
fără echivoc această solicitare. Cererea de retragere trebuie să fie semnată de
contestator sau împuternicit, iar în cazul persoanelor juridice, cererea trebuie să
poarte ştampila persoanei juridice. Dovada calităŃii de împuternicit se face potrivit
248
legii. Persoanele fizice anexează la cererea de retragere, copia actului de

identitate.
Organul de soluŃionare competent va comunica decizia prin care ia act de
renunŃarea la contestaŃie după expirarea termenului general de depunere a
contestaŃiei.
CompetenŃa de soluŃionare a contestaŃiei

ContestaŃiile formulate împotriva deciziilor de impunere, a actelor
administrative fiscale asimilate deciziilor de impunere, precum şi a titlurilor de
creanŃă privind datoria vamală se soluŃionează după cum urmează:
• ContestaŃiile care au ca obiect impozite, taxe, contribuŃii, datorie vamală,
precum şi accesorii ale acestora, al căror cuantum este sub 500.000 lei (RON) (5
miliarde lei – ROL), se soluŃionează de către organele competente constituite la
nivelul direcŃiilor generale unde contestatorii sunt înregistraŃi ca plătitori de
impozite şi taxe, respectiv serviciile/birourile de soluŃionare a contestaŃiilor din
cadrul direcŃiilor generale ale finanŃelor publice judeŃene, respectiv a municipiului
Bucureşti.
• ContestaŃiile formulate de marii contribuabili, care au ca obiect impozite,
taxe, contribuŃii, datorie vamală, precum şi accesorii ale acestora, al căror cuantum
este sub 500.000 lei (RON) - (5 miliarde lei – ROL), se soluŃionează de către
organele competente constituite în cadrul direcŃiilor generale de administrare a
marilor contribuabili.
• ContestaŃiile care au ca obiect impozite, taxe, contribuŃii, datorie vamală,
accesoriile acestora, al căror cuantum este de 500.000 lei (RON), - (5 miliarde
lei – ROL) sau mai mare, precum şi cele formulate împotriva actelor emise de
organe centrale, se soluŃionează de către organe competente de soluŃionare
constituite la nivel central, respectiv DirecŃia generală de soluŃionare a
contestaŃiilor din cadrul AgenŃiei NaŃionale de Administrare Fiscală.
• ContestaŃiile formulate împotriva altor acte administrative fiscale se
soluŃionează de către organele fiscale emitente.
Cuantumul sumelor susmenŃionate se actualizează prin hotărâre a Guvernului.
• Atunci când prin decizia de impunere nu s-a stabilit impozit sau taxă şi/sau
accesorii ale acestora, contestaŃia se soluŃionează de către direcŃiile generale unde
contestatorii sunt înregistraŃi ca plătitori de impozite şi taxe, indiferent dacă măsura
contestată este cuantificabilă sau nu.
În soluŃionarea contestaŃiei, organul competent se pronunŃă prin decizie,
aceasta fiind definitivă în sistemul căilor administrative de atac.
Decizia de soluŃionare a contestaŃiei se emite în formă scrisă şi va
cuprinde: preambulul, considerentele şi dispozitivul.
Preambulul cuprinde: denumirea organului investit cu soluŃionarea,
numele sau denumirea contestatorului, domiciliul fiscal al acestuia, numărul de
înregistrare a contestaŃiei la organul de soluŃionare competent, obiectul cauzei,
249
precum şi sinteza susŃinerilor părŃilor atunci când organul competent de soluŃionare

a contestaŃiei nu este organul emitent al actului atacat.
Considerentele cuprind motivele de fapt şi de drept care au format
convingerea organului de soluŃionare competent în emiterea deciziei.
Dispozitivul cuprinde soluŃia pronunŃată, calea de atac, termenul în care
aceasta poate fi exercitată şi instanŃa competentă.
Decizia se semnează de către directorul general al DirecŃiei generale de
soluŃionare a contestaŃiilor din cadrul AgenŃiei NaŃionale de Administrare Fiscală,
directorii executivi ai direcŃiilor generale ale finanŃelor publice judeŃene, respectiv
a municipiului Bucureşti şi DirecŃiei generale de administrare a marilor
contribuabili, directorul organului fiscal emitent al actului fiscal atacat sau de
înlocuitorii acestora, după caz.
Decizia privind soluŃionarea contestaŃiei se întocmeşte astfel:
• câte un exemplar se comunică contestatorului, persoanelor atrase,
organului care a întocmit actul atacat, după caz, altor instituŃii publice;
• un exemplar rămâne la dosarul contestaŃiei;
• un exemplar se păstrează la dosarul deciziilor.
Organele care soluŃionează contestaŃiile vor Ńine evidenŃa acestora într-un
registru, din care să rezulte identitatea contestatorului, obiectul cauzei, modul de
soluŃionare şi de comunicare a soluŃiei.
Organul de soluŃionare competent poate introduce, din oficiu sau la
cerere, în soluŃionarea contestaŃiei, după caz, alte persoane ale căror interese
juridice de natură fiscală sunt afectate în urma emiterii deciziei de soluŃionare a
contestaŃiei. Înainte de introducerea altor persoane, contestatorul va fi ascultat.
Persoanele care participă la realizarea venitului, şi nu au înaintat
contestaŃie, vor fi introduse din oficiu.
Persoanei introduse în procedura de contestaŃie i se comunică toate cererile
şi declaraŃiile celorlalte părŃi. Această persoană are drepturile şi obligaŃiile părŃilor
rezultate din raportul de drept fiscal ce formează obiectul contestaŃiei şi are
dreptul să înainteze propriile sale cereri.
Organele competente de soluŃionare, pot introduce în procedura de
contestare şi organul care a efectuat inspecŃia fiscală. La solicitarea organului
competent de soluŃionare, organele care au efectuat inspecŃia fiscală vor întocmi
note de constatare pentru lămurirea aspectelor care fac obiectul contestaŃiei.
Prin acestea nu se vor putea stabili debite noi, iar împotriva lor nu va
putea fi exercitată calea administrativă de atac, notele de constatare
urmând a fi conexate la dosarul contestaŃiei aflat în curs de soluŃionare.
În soluŃionarea contestaŃiei organul competent va verifica motivele de fapt
şi de drept care au stat la baza emiterii actului administrativ fiscal. Analiza
contestaŃiei se face în raport de susŃinerile părŃilor, de dispoziŃiile legale invocate
de acestea şi de documentele existente la dosarul cauzei. SoluŃionarea contestaŃiei
se face în limitele sesizării.
250
Organul de soluŃionare competent pentru lămurirea cauzei poate solicita

punctul de vedere al direcŃiilor de specialitate din minister sau al altor instituŃii şi
autorităŃi.
Prin soluŃionarea contestaŃiei nu se poate crea o situaŃie mai grea
contestatorului în propria cale de atac.
Contestatorul, intervenienŃii sau împuterniciŃii acestora pot să depună
probe noi în susŃinerea cauzei. În această situaŃie, organului fiscal emitent al
actului administrativ fiscal atacat, sau organului care a efectuat activitatea de
control, după caz, i se va oferi posibilitatea să se pronunŃe asupra acestora.
Organul de soluŃionare competent se va pronunŃa mai întâi asupra
excepŃiilor de procedură şi asupra celor de fond, iar când se constată că acestea
sunt întemeiate, nu se va mai proceda la analiza pe fond a cauzei.
În situaŃiile în care organele competente au de soluŃionat două sau mai
multe contestaŃii, formulate de aceeaşi persoană fizică sau juridică împotriva unor
titluri de creanŃă fiscală sau alte acte administrative fiscale încheiate de aceleaşi
organe fiscale sau alte organe fiscale vizând aceeaşi categorie de obligaŃii
fiscale sau tipuri diferite, dar care sub aspectul cuantumului se influenŃează
reciproc, se va proceda la conexarea dosarelor, dacă prin aceasta se asigură o mai
bună administrare şi valorificare a probelor în rezolvarea cauzei.
În cazul în care contestatorul îşi restrânge sau îşi majorează pretenŃiile
formulate iniŃial, organul de soluŃionare investit îşi va declina competenŃa în
favoarea organului de soluŃionare competent.
În cazul în care contestaŃiile sunt astfel formulate încât au şi alt caracter pe
lângă cel de cale administrativă de atac, pentru aceste aspecte cererea se va înainta
organelor competente de către organul investit cu soluŃionarea căii administrative
de atac, după soluŃionarea acesteia.
În condiŃiile în care contestatorul nu a prezentat organelor de inspecŃie
fiscală care au efectuat activitatea de verificare documente şi informaŃii pe care
ulterior finalizării inspecŃiei fiscale le consideră relevante în susŃinerea cauzei,
acestea vor putea fi administrate în procedura de soluŃionarea contestaŃiilor.
Organele de soluŃionare, vor aprecia admisibilitatea probelor noi, în
funcŃie de circumstanŃele edificatoare ale fiecărui caz.
Organul de soluŃionare competent poate suspenda, prin decizie motivată,
soluŃionarea cauzei atunci când:
a) organul care a efectuat activitatea de control a sesizat organele în drept
cu privire la existenŃa indiciilor săvârşirii unei infracŃiuni a cărei constatare ar avea
o înrâurire hotărâtoare asupra soluŃiei ce urmează să fie dată în procedura
administrativă;
b) când soluŃionarea cauzei depinde, în totul sau în parte, de existenŃa
sau inexistenŃa unui drept care face obiectul unei alte judecăŃi.
Organul de soluŃionare competent poate suspenda procedura, la cerere,
dacă sunt motive întemeiate.
251
Procedura administrativă este reluată la încetarea motivului care a

determinat suspendarea.
Sesizarea penală întocmită va fi înaintată, în copie, organului emitent al
actului administrativ fiscal atacat, care o va anexa la dosarul contestaŃiei.
Procedura administrativă se reia la încetarea motivului care a determinat
la cererea contestatorului sau la sesizarea organului care a efectuat inspecŃia
fiscală, prin depunerea unui document emis de organele în drept.
Decizia de suspendare a soluŃionării cauzei va fi comunicată şi organului
care a efectuat inspecŃia fiscală.
Introducerea contestaŃiei pe calea administrativă de atac nu suspendă
executarea actului administrativ fiscal.
Organul de soluŃionare a contestaŃiei poate suspenda executarea actului
administrativ atacat până la soluŃionarea contestaŃiei, la cererea temeinic justificată
a contestatorului. Dacă se suspendă executarea unei decizii referitoare la baza de
impunere, atunci se va suspenda şi executarea deciziei de impunere ulterioare.
Organele de soluŃionare pot dispune instituirea măsurilor asigurătorii
de către organul fiscal competent. Motive de acordare a suspendării executării
actului administrativ fiscal contestat, pot fi: existenŃa unei îndoieli puternice
asupra legalităŃii actului atacat, iminenŃa producerii unei vătămări ireparabile a
contestatorului, etc.
Contestatorul poate depune orice înscrisuri pe care le consideră relevante
în susŃinerea cererii de suspendare a executării actului administrativ fiscal atacat.
Organul de soluŃionare poate dispune, prin decizie motivată,
instituirea măsurilor asigurătorii, atunci când acestea se impun potrivit legii.
Organul de executare va comunica organului de soluŃionare ducerea la îndeplinire a
acestora.
Contestatorul va fi înştiinŃat de modul de rezolvare a cererii de suspendare
a executării actului administrativ fiscal, pe baza unei adrese. Atunci când nu se
dă curs cererii contestatorului, adresa va cuprinde şi motivele ce au format
convingerea organului de soluŃionare.
SoluŃii asupra contestaŃiei

Prin decizie, contestaŃia poate fi admisă, în totalitate sau în parte, ori
respinsă.
• În cazul admiterii contestaŃiei se decide, după caz, anularea totală sau
parŃială a actului atacat.
Prin decizie se poate desfiinŃa total sau parŃial actul administrativ atacat, situaŃie în
care urmează să se încheie un nou act administrativ fiscal care va avea în vedere
strict considerentele deciziei de soluŃionare, sau se poate suspenda soluŃionarea
cauzei.
• ContestaŃia poate fi respinsă ca:
252
a) neîntemeiată, în situaŃia în care argumentele de fapt şi de drept

prezentate în susŃinerea contestaŃiei nu sunt de natură să modifice cele dispuse
prin actul atacat;
b) nemotivată, în situaŃia în care contestatorul nu prezintă argumente de
fapt şi de drept în susŃinerea contestaŃiei sau argumentele aduse nu sunt incidente
cauzei supuse soluŃionării;
c) fiind fără obiect, în situaŃia în care sumele şi măsurile contestate nu au
făcut obiectul actului atacat;
d) inadmisibilă, în situaŃia contestării deciziilor de impunere emise în
temeiul deciziei referitoare la baza de impunere.
Prin decizie se poate lua act de renunŃarea la contestaŃie, în situaŃia în care
contestatorul solicită retragerea contestaŃiei.
Actul administrativ fiscal atacat poate fi anulat în situaŃia în care este
încheiat de organe fiscale necompetente. Verificarea efectuată ca urmare a
desfiinŃării actului administrativ contestat se va realiza şi va viza strict aceeaşi
perioadă şi acelaşi obiect al contestaŃiei pentru care s-a emis decizia. Noul act
administrativ fiscal va putea fi contestat potrivit legii. Prin noul act administrativ
fiscal nu se pot stabili în sarcina contestatorului sume mai mari decât cele din
actul desfiinŃat, acesta putând fi contestat potrivit legii.
Daca organul de soluŃionare competent constată neîndeplinirea unei
condiŃii procedurale, contestaŃia va fi respinsă fără a se proceda la analiza pe fond
a cauzei.
ContestaŃia nu poate fi respinsă dacă poartă o denumire greşită.
ContestaŃia poate fi respinsă ca:
a) nedepusă în termen, în situaŃia în care aceasta a fost depusă peste
termenul prevăzut de lege;
b) fiind depusă de o persoană lipsită de calitatea de a contesta, în situaŃia în
care aceasta este formulată de o persoană fizică sau juridică lipsită de calitate
procesuală;
c) fiind depusă de o persoană lipsită de capacitate de exerciŃiu, potrivit legii;
d) lipsită de interes, în situaŃia în care contestatorul nu demonstrează că

a fost lezat în drepturile sale.
Decizia privind soluŃionarea contestaŃiei se comunică contestatorului,
persoanelor introduse, precum şi organului fiscal emitent al actului administrativ
atacat. Deciziile emise în soluŃionarea contestaŃiilor pot fi atacate la instanŃa
judecătorească de contencios administrativ competentă.
Exemple privind modul de rezolvarea a contestaŃiilor

1. Societatea Comercială „ARTERIO IMPEX” S.R.L. din Baia Mare
deŃine certificatul de investitor în zonă defavorizată pentru anumite activităŃi, însă
la determinarea profitului impozabil şi calcularea impozitului pe profit scutit la
253
plată nu a Ńinut cont de ponderea veniturilor din aceste activităŃi în total venituri,
aşa cum prevăd Normele Metodologice pentru aplicarea O.G. nr. 24/1998 privind
regimul zonelor defavorizate, republicată, cu modificările ulterioare, aprobate prin
H.G. nr. 728/2001.
Urmare controlului efectuat în anul 2004 şi aplicării prevederilor legale
menŃionate, organele de control au stabilit obligaŃii fiscale în sumă totală de
1.048.020.291 lei reprezentând impozit pe profit suplimentar în sumă de
859.052.261 lei, dobânzi calculate în sumă de 147.418.340 lei şi penalităŃi de
întârziere în sumă de 41.549.690 lei şi au aplicat o amendă contravenŃională în
sumă de 2.000.000 lei.
Agentul economic a contestat actul de control întocmit, în urma
reverificării efectuate au fost stabilite obligaŃii fiscale în sumă totală de
734.140.238 lei reprezentând impozit pe profit suplimentar în sumă de 584.894.430
lei, majorări de întârziere în sumă de 117.629.905 lei şi penalităŃi de întârziere în
sumă de 31.615.903 lei. Reverificarea a fost efectuată de organe de control din
cadrul aceleaşi instituŃii, respectiv DirecŃia Controlului Fiscal Maramureş,
diferenŃele între cele două acte de control fiind semnificative (313.880.053 lei),
ceea ce demonstrează instabilitatea şi interpretarea actelor normative în mod diferit
de către organul de control.
2. Societatea Comercială „BRAMAR” S.R.L. din Baia Mare s-a
înfiinŃat în luna iulie 2002 şi a desfăşurat activităŃi comerciale de achiziŃionare piei
crude bovine. Deoarece la data de 31.12.2002 cifra de afaceri realizată a fost de 7
mld lei, societatea s-a considerat plătitoare de impozit pe profit, potrivit
prevederilor art. 1 alin. (2) din O.G. nr. 24/2001 privind impunerea
microîntreprinderilor, în care se precizează că „Persoanele juridice înfiinŃate în
cursul unui an beneficiază de prevederile prezentei ordonanŃe dacă îndeplinesc
condiŃiile prevăzute la alin. (1) la sfârşitul anului respectiv”, una dintre condiŃii
referindu-se la veniturile realizate, respectiv acestea să reprezinte echivalentul în
lei de până la 100.000 euro inclusiv.
Urmare controlului efectuat în anul 2003, organele de control au invocat
adresa Ministerului FinanŃelor Publice – DirecŃia Generală de Politică şi LegislaŃie
Fiscală nr. 262808/12.04.2002 în care se precizează că „Persoanele juridice
înfiinŃate în cursul unui an fiscal sunt plătitoare de impozit pe venit de la data
înfiinŃării”, şi ca atare au calculat pentru anul 2002 impozit pe venit datorat de
microîntreprinderi în sumă de 104.303.476 lei, dobânzi de întârziere în sumă de
14.435.208 lei, penalităŃi de întârziere în sumă de 3.821.562 lei şi penalităŃi
contravenŃionale în sumă de 52.151.738 lei.
Considerând că a interpretat corect prevederile legale susmenŃionate,
societatea a contestat constatările organului de control şi măsurile dispuse, prin
decizia emisă de DirecŃia Generală a FinanŃelor Publice a judeŃului Maramureş –
Biroul soluŃionarea contestaŃiilor fiind admisă contestaŃia formulată şi ca atare
desfiinŃat actul de control.
254
Bibliografie
Alămîie, D., Hangan, E.D., 2006, „Controlul financiar. Standarde actuale.
Perspective”, Editura CD PRESS Bucureşti
Bostan, I., 2000, „Control financiar”, Editura Polirom Iaşi
Boulescu, M., colectiv, 2003, „Controlul fiscal şi auditul financiar-fiscal”,
Editura CECCAR Bucureşti
Cucoşel, C., 2001, „Fiscalitatea în România. Teorie şi practică”, Editura
UniversităŃii de Nord Baia Mare
Florea, I., Macovei, I.C., Florea, R., 2007, „Controlul economic, financiar
şi gestionar”, Editura CECCAR Bucureşti
Popeangă, P., 1999, „Controlul financiar contabil”, Editor Tribuna
Economică Bucureşti
Şaguna, D.D., 2001, „Tratat de drept financiar şi fiscal”, Editura ALL
BECK Bucureşti
łurlea, E., 1998, „Control financiar”, Editura Scripta Bucureşti
ColecŃia revistei „Controlul economico-financiar”, perioada 2001-2007
Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial nr.
927/23 decembrie 2003, cu modificările ulterioare
OrdonanŃa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală,
publicată în Monitorul Oficial nr. 941/29 decembrie 2003, cu modificările şi
completările ulterioare
Ordinul M.F.P. nr. 137/2004 pentru aprobarea Codului etic al
funcŃionarului public din administraŃia fiscală, care îşi desfăşoară activitatea în
domeniul asistenŃei contribuabililor, publicat în Monitorul Oficial nr. 66/27
ianuarie 2004
Ordinul M.F.P. nr. 1753/2003 pentru aprobarea Codului etic al
inspectorului de control fiscal, publicat în Monitorul Oficial nr. 929/23 decembrie
2003
255
CARACTERISTICI ALE MANAGERULUI –

LEADER SUB INCIDENłA GLOBALIZĂRII
Anamaria Tohătan,
Universitate de Vest “Vasile Goldiş ” Arad,
Filiala Baia Mare
Abstract
The transition to the economic system of a unified Europe implies higher
exigencies with the issue of piloting enterprises competently and proficiently. The running
of a profitable business with a long aim in the future is the purpose of each enterprise. This
purpose cannot be fulfilled without the complete commitment of the person running the
enterprise. The Manager represents the ‘dynamo’ that renders the business prosperous.
The difference between a good and a bad manager can represent the difference between
success and failure of an enterprise. The manager-leaders must change their conceptions,
mentalities, attitudes and behaviours received in a completely different organizational
culture in order to be able to generate the change.
Keywords: Leadership, influence, coalition.
ConsideraŃii generale privind manageriatul românesc

Romania traversează o perioadă de profunde transformări în plan
economico – social, a cărei reuşită se leagă în mod hotărâtor de calitatea
managementului.
Apusul ordinii socialist – centralizate, cristalizarea economiei de piaŃă,
precum şi aderarea economiei româneşti la sistemul economic al Europei Unificate
tranzitează şi calitatea managementului resurselor umane.
Valoarea unei Ńări, a unei economii este determinată de caracteristicile
resurselor umane:
• nivelul de calificare şi pregătire;
• capacitatea de muncă;
• performanŃa individuală;
• nivelul şomajului;
• abilitatea managerială.
Pentru a realiza această tranziŃie este nevoie de a promova şi perpetua un
management nou, creativ, inovativ, performant.
Localizând în România, pentru perioada de trecere la sistemul economic al
Europei Unificate, acesteia îi este proprie revoluŃia managerială.
Este necesar să se aibă în vedere că ne aflăm într-o perioadă de tranziŃie, că
anumite elemente ale economiei de piaŃă nu au fost realizate, că societatea şi
economia au fost dominate, o mare perioadă de timp, de fenomene de
256
supracentralizare care şi-au pus amprenta atât în modul de a conduce, de a acŃiona,

cât şi pe mentalitatea factorilor de decizie.
Economia de piaŃă, o modalitate evoluată de cooperare
In vederea conturării unei viziuni sintetice asupra sistemului economiei de
piaŃă, să încercăm să desprindem trăsăturile sale esenŃiale, caracterstice .
Economia de piaŃă este un sistem economic caracterizat prin :
• este o economie de profit. Profitul este mobilul pentru care
întreprinzătorul îşi asumă riscul concurenŃial.
• este o economie concurenŃială
• este o economie de întreprindere, unitatea economică fiind spaŃiul
economico-fundamental de decizie şi de acŃiune
• economia naŃională este alcatuită în proporŃie covârşitoare din
agenŃi economici, în principal întreprindei sau firme
• mangementul şi funcŃionarea agenŃilor economici se relizează
folosind preponderent pârghii economice: preŃ, salar, credit, dobânda, investiŃie,
profit
• în ansamblul dirijării şi funcŃionării economiei naŃionale, piaŃa are
rolul decisiv
• suportul economic îl constitue proprietatea privată.
Sistemul economic al Europei Unifica

În opinia lui Pierre Maillet şi Phillipe Rollet “integrarea economică este o
formulă originală de organizare a relaŃiilor externe al căror principal obiectiv este
îmbunătăŃirea eficienŃei şi dinamismului economiilor Ńărilor membre”.[1991]
Jan Tinbergen defineşte integrarea ca fiind “crearea celei mai de dorite
structuri economice mondiale, prin suprimarea obstacolelor artificiale din calea
funcŃionării optime şi prin introducerea deliberată a tuturor elementelor necesare
coordonării şi unificării” (Diaconescu M., 2002).
Mecanismul integrării economice cuprinde:
- crearea unui spaŃiu economic comun;
- circulaŃia liberă a factorilor de producŃie atunci când există o piaŃă
comună;
- consumarea resurselor cu eficienŃă economică şi socială maximă;
- realizarea unor politici comune în domeniile economic, monetar,
financiar şi social;
- realizarea unei politici externe şi de apărare comună.
În ceea ce priveşte avantajele integrării economice acestea sunt multiple şi
se pot datora:
- unei eficienŃe mai ridicate a producŃiei prin adâncirea specializării
pe principiile avantajelor comparative;
- unui nivel al producŃiei mai mare datorat unei bune exploatări a
economiilor de scară obŃinute prin creşterea dimensiunii pieŃei;
257
- unei poziŃii de piaŃă îmbunătăŃite pe plan internaŃional şi care

conduce la raporturi de schimb mai bune;
- schimbărilor ce afectează cantitatea şi calitatea factorilor de
producŃie ca urmare a progresului tehnologic şi creşterii afluxurilor de capital;
- schimbărilor în eficienŃa economică datorate unei competiŃii mai
accentuate în interiorul zonei integrate.
Rollet Ph. Şi Huart F. consideră că Ńările integrate sunt antrenate “într-un
cerc virtuos de îmbunătăŃire a competitivităŃii, creşterii economice şi
productivităŃii”.[1995]
Deschiderea frontierelor şi punerea în practică a integrării economice
întăreşte în mod inevitabil procesul concurenŃial, obligând întreprinderile la un
efort sporit de adaptare şi de modernizare, eventual de reorganizare şi de
restructurare, atfel încât să crească competitivitatea lor.
Pentru întreaga economie, aderarea la UE reprezintă acceptarea unor
dimensiuni noi ale conceptelor de performanŃă şi de competitivitate.
Managerul leader în formare

În sens larg, managerul este persoana care exercită funcŃiile
managementului, în virtutea obiectivelor, sarcinilor, competenŃelor şi
responsabilităŃilor specifice funcŃiei pe care o ocupă (Stanciu Ş., 2001).
K. Davis precizeaza sugestiv: „Leadershipul este o parte a
managementului, este abilitatea de a convinge pe alŃii sa caute în mod entuziast
atingerea unor obiective definite. Este factorul uman care asigură coerenŃa unui
grup şi îl motivează pentru atingerea unor scopuri. ActivităŃi de management ca:
planificarea, organizarea şi luarea deciziilor sunt „coconi” inactivi până ce leaderul
declanşează puterea motivaŃiei în oameni şi îi ghidează spre anumite scopuri.”
Leadershipul poate fi definit ca abilitatea unei persoane de a exercita un tip
de influenŃă prin intermediul comunicării asupra altor persoane, orientându-le spre
îndeplinirea anumitor obiective.
Exercitarea influenŃei asupra altor persoane reprezintă esenŃa
leadershipului. Leadershipul formal, care se referă la managerii dintr-o organizaŃie,
reprezintă dreptul formal sau legitim al acestora de a influenŃa alte persoane in
virtutea poziŃiei lor ierarhice în cadrul organizaŃiei. Leadershipul informal nu
reprezintă un drept oficial de a-i influenŃa pe alŃii, ci rezidă in calităŃile intrinseci
ale unei persoane de a exercita o influenŃă in cadrul unui grup informal.
InfluenŃa asupra altora se poate exercita pe o gamă largă de cai, care se
extind de la cea amiabilă la cea coercitiva.
Astfel, D.Kipnis, S.Schmidt, C.S.Smith si I.Wilkinson consideră că pot fi
identificate urmatoarele tipuri de strategii de influenŃare a oamenilor:
a. ratiunea - folosirea situaŃiilor, evenimentelor, proceselor, a datelor
şi informaŃiilor ce le reflectă pentru dezvoltarea argumentelor logice;
b. prietenia - căutarea sprijinului, folosirea măgulirii, crearea
bunăvoinŃei.
258
c. coalizarea- mobilizarea altora în cadrul organizaŃiei;

d. caderea la invoiala- negocierea pe baza folosirii recompenselor;
e. agresivitatea- folosirea abordării directe şi in forŃă;
f. autoritatea superioară - cîştigarea sprijinului autorităŃilor
superioare ale ierarhiei pentru sporirea „greutăŃii” cererilor;
g. sancŃionarea.
Studiul efectuat de autorii citaŃi asupra unui număr reprezentativ de
manageri a evidenŃiat faptul că cele mai uilizate strategii sunt cele bazate pe raŃiune
şi agresivitate, iar cel mai puŃin folosite se referă la utilizarea autorităŃii superioare
şi la sancŃionare. Totodată, studiul a relevat preocuparea constantă a managerilor
de a exercita o influenŃă cît mai puternică asupra subordonaŃilor lor, conştiinŃa
faptului că ei nu se pot limitata la strategia tradiŃionala de exercitare a puterii în
cadrul organizaŃiei exclusiv pe baza poziŃiei ierarhice deŃinute.
Teoreticienii şi practicienii în management sunt de acord că în afaceri totul
depinde de abilitatea liderului de a-şi exprima viziunea, entuziasmul şi sensul
intenŃiei sale, echipei pe care o conduce. Un leadership de calitate este esenŃial
pentru ca o organizaŃie să fie eficientă. Se poate spune că un lider poate deveni un
manager bun, în timp ce un manager bun nu poate deveni un lider bun.
In lucrarea “Leadership a New Model”, F. Fiedler arată că liderul are rolul
de a întreŃine o atmosferă care să permită grupului realizarea muncii într-un climat
de creativitate, din vocaŃie. Munca din vocaŃie presupune originalitate, ieşirea din
tiparele comode, identitatea cu tine însuŃi, mai degrabă decât imitarea păsărească a
standardelor de peste mări şi Ńări. “Un om de vocaŃie e original pentru că normele
sale de muncă nu vin din imitaŃia altora, ci din desfăŃurarea firii sale proprii”, scria
creatorul primului nostru sistem de gândire C. Rădulescu – Motru .
Liderul este preocupat să-i pună pe oameni să facă ceea ce doreşte el, prin
câştigarea încrederii şi cooperării fără să subestimeze aportul unui angajat. El
trebuie să creeze un moral sănătos pentru echipa sa, moral ce va creşte pe măsură
ce oamenii se înŃeleg bine şi realizările sunt bune.
In general se spune că “liderii sunt născuŃi, nu se pot pregăti”. Liderii
eficienŃi pornesc cu talentele lor pe care le modelează şi le întregesc, învăŃând din
succes şi din insucces, din experienŃa lor şi a altora.
Expertul britanic în leadership, John Adair, atribuie următoarele calităŃi
unui şef de succes: fermitate, capacitate de a mobiliza energii, integrare, entuziasm,
imaginaŃie, dorinŃa de a munci, abilitatea de a fi analitic, capacitatea de a-i înŃelege
pe ceilalŃi, abilitatea de a sesiza oportunităŃile, abilitatea de a trece peste situaŃii
neplăcute, de a se adapta la orice schimbare, dorinŃa de a –şi asuma riscul. Ceea ce
pare cu adevărat dificil este de a găsi o definire general valabilă pentru aceste
calităŃi .
O altă problemă este aceea că aceste calităŃi trebuie utilizate în diferite
circumstanŃe şi exploatate judicios (Prodan 1999).
Un adevărat leader se caracterizează prin următoarele comportamente
manageriale:
259
- dovedeşte o înŃelegere superioară a sensului evoluŃiei mediului

extern organizaŃiei şi a implicaŃiilor transformărilor asupra acesteia;
- are o viziune de perspectivă asupra organizaŃiei sale, conformă cu
evoluŃia mediului extern;
- este capabil să transforme această viziune într-o strategie coerentă;
- are capacitatea de a comunica această strategie până la nivelele
inferioare ale organizaŃiei;
- ştie să facă organizaŃia să se identifice cu obiectivele strategice,
realizând un veritabil parteneriat social;
- are curajul de a-şi asuma pericolele inovării, asumânduşi riscurile;
- se bucură de o credibilitate de necontestat în faŃa colaboratorilor,
salariaŃilor, partenerilor de afaceri (MereuŃă C., 1995).
Manageriatul românesc aflat sub incidenŃa globalizării trebuie să facă faŃă
unor profunde transformări, care vor produce efecte multiple şi complexe.
Efectele acestor schimbări asupra comportamentelor manageriale se
prezintă sub numeroase aspecte cum ar fi:
1. viziunea de viitor:
- elaborarea strategiei pe termen mediu şi lung constitue o sarcină
principală a managementului;
- schimbarea este văzută ca o oportunitate de câştig, iar riscul ca un
factor inevitabil de succes;
- piaŃa stă în centrul organizaŃiei, clientul fiind autoritatea supremă
într-o tranzacŃie;
2. politici manageriale:
- capacitatea de adaptare la piaŃă este o caracteristică
esenŃială;
- sunt preferate structurile organizatorice de tip reŃea mult
mai dinamice, adaptându-se la cerinŃele strategice;
- politica dezvoltării tehnice şi de calitate este impusă de
condiŃiile adaptării la piaŃă şi diferenŃierii prin concurenŃă;
- politica financiară este bazată pe creşterea cifrei de afaceri
şi a profitului, precum şi prin asigurarea lichidităŃilor;
- politica resurselor umane urmăreşte sporirea instruirii
salariaŃilor, o completă identificare între obiectivele întreprinderii şi cele
individuale ale acestora şi promovarea sentimentului de apartenenŃă al
organizaŃie;
3. tehnici manageriale:
- managementul este văzut ca antreprenor şi leader;
- comunicările dintre conducere şi salariaŃi sunt sistematice,
bazate pe dezbateri şi consens;
- procesul este urmărit în timp real prin indicatori de stare.
multicriteriali.
Depăşirea acestui impas este însă susŃinut de câteva atuuri, şi anume:
260
- perioada de tranziŃie la economia de piaŃă a constituit o bună

şcoală pentu managerii români;
- viteza de învăŃare a specificului economiei de piaŃă a uni grup
important de manageri performanŃi este impresionantă, dovadă a inteligenŃei şi
capacităŃii de adaptare a acestora;
- noile condiŃii vor face o selecŃie severă a managerilor ce nu se vor
putea adapta exigenŃelor globalizării.
În viitorul apropiat se va afirma o nouă generaŃie de manageri, cu un nou
stil de conducere.
Concluzii
TranziŃia la sistemul economic al Europei Unificate impune înalte exigenŃe
faŃă de problema pilotării întreprinderilor într-un mod performant şi competent.
Derularea unei afaceri profitabile şi cu “bătaie lungă în viitor” este scopul
oricărei firme.
Acest scop nu poate fi atins decât cu implicarea totală a persoanei aflată la
conducerea firmei. Managerul reprezintă “dinamul” care face ca afacerea să
prospere. Deosebirea dintre un manager bun şi un manager prost poate reprezenta
deosebirea dintre reuşita sau eşecul firmei.
Managerii – leader trebuie să-şi schimbe concepŃiile, mentalităŃile,
atitudinile şi comportamentele educate într-o cultură organizaŃională complet
diferită, pentru a putea genera schimbarea.
Bibliografie
Buchman D.A, Huczynscki A., 1985, Organizational behaviour, Pentince
Hall International Ltd;
Ceauşu I., 1997, Tratat de management, Editura AsociaŃia de Terotehnică
şi Terotehnologie, Bucureşti;
Diaconescu M., 2002, Economie europeană, Editura Uranus, Bucureşti;
Lefter V., Manolescu A., 1998, Managemetul resurselor umane, Editura
Lupan R., 2002, Elemente de comportament organizaŃional, Editura
Concordia, Arad;
Mathis L.R., Nica P., Rusu C., 1998, Managementul resurselor umane,
MereuŃă C. şi colab., 1995, TranziŃia managementului societăŃilor
comerciale româneşti, Editura Tehnică, Bucureşti;
Nica P.C. şi colab., 1996, Managementul firmei, Editura Sanvialy, Iaşi;
Nicolescu O., Verboncu, I., 1998, Management, Editura Economică,
Bucureşti;
Prodan A., 1999, Managementul de succes. MotivaŃie şi comportament,
Editura Polirom, Iaşi;
261
Stanciu Şt., 2001, Managementul resurselor umane, Editura SNSPA,

Bucureşti;
Zlate M., 2004, Tratatul de psihologie organizaŃional-managerială,
Editura Polirom, Iaşi;
Zlate M., 2004, Leadership şi management, Editura Polirom, Iaşi;
www.referat.ro
262
TEHNOLOGIA INFORMAłIEI ŞI A COMUNICĂRII,

INSTRUMENT DE BAZĂ PENTRU TRANSFORMAREA
SOCIETĂłII INFORMAłIONALE ÎN SOCIETATE A
CUNOAŞTERII
Georgeta Turcu
Universitatea de Vest „Vasile Goldiş” Arad, Filiala Baia Mare, România
Bd. Culturii nr.6
accessbm@rdslink.ro
Abstract
IT&C – a base instrument for transforming Information Society in Knowledge
Society
The migration from Informational society to Knowledge society will produce
changes in all fields but especially in education and research. The invention of the
electronic computer, almost 6 decades ago, and the rapid development of IT&C has led to
major changes regarding information storage, fast searching and its transmission to any
destination and distance. Both universities and students can use in the formation process
computers, internet access, educational software, e-books, online platforms – all at an
accessible price – to achieve acquirement and testing of knowledge. Meanwhile the
students get more and more used with this new way of studying, a way that they will use
during their whole life for the continuous learning – an essential field of Knowledge
society.
Keywords: society of knowledge, life-long education research-development-
innovation
Caracteristicele perioadei actuale

Asistăm în ultimii ani, la transformarea societăŃii industriale
(informaŃionale), într-un nou tip de societate, care se caracterizează prin
globalizarea fluxurilor de schimburi, prin integrare regională, prin creşterea
interesului statelor pentru dezvoltare durabilă şi în plus prin edificarea unei
societăŃi a cunoaşterii. (Sabau)
Se vorbeşte tot mai mult şi în medii diverse, despre societatea cunoaşterii,
ca fiind cea în care deja se transformă, în Ńările dezvoltate, societatea
informaŃională, în care trăim noi la ora actuală. Şi înainte, societatea umană s-a
bazat pe cunoaştere, dar mai ales pentru a găsi şi prelucra resursele epuizabile, pe
când în societatea cunoaşterii accentul se pune pe principala resursă inepuizabilă,
care este inteligenŃa umană, care va găsi modalităŃi de dezvoltare pe baza resurselor
inepuizabile.
263
Cei care abordează această temă, încearcă să surprindă caracteristicile

esenŃiale ale societăŃii cunoaşterii:
- este o formă de organizare în care predomină cunoştinŃele ştiinŃifice (M. Dinu,
2006);
- pilonii principali sunt educaŃia şi cercetarea-dezvoltarea-inovarea, astfel motorul
economiei cunoaşterii va fi reprezentat de universităŃi (I. Gh. Roşca, 2006);
Trecerea de la Societatea InformaŃională la Societatea Cunoaşterii, va
produce schimbări în toate domeniile de activitate, în primul rând în mentalitatea
oamenilor, şi în mod deosebit în domeniile educaŃiei şi cercetării.
Pentru a putea asigura educaŃia permanentă, universităŃile trebuie să se
adapteze cerinŃelor societăŃii cunoaşterii : să ofere cursuri la cerere, pentru studenŃi
de orice vârstă, să furnizeze informaŃii la cerere, să presteze activităŃi pe tot
parcursul anului calendaristic, să fie finanŃate de piaŃă, să privească tehnologia nu
ca pe o cheltuială ci ca pe o investiŃie, să privească cursantul ca pe un client care i-a
solicitat servicii ce trebuie să fie de cea mai înaltă calitate, să ofere şi cursuri online
(universităŃile pot sa fie nu numai din cărămizi şi mortar ci şi din biŃi şi baiŃi) (G. L.
Sabău, 2001).
ApariŃia în urma cu aproape şase decenii a calculatorului electronic şi
dezvoltarea rapidă a tehnologiei informaŃiei şi a comunicării, au dus la schimbări
majore în ceea ce priveşte stocarea informaŃiei, regăsirea ei rapidă şi transmiterea
ei la orice distanŃă.
Atât instituŃiile de învăŃământ superior cât şi studenŃii pot să utilizeze în procesul
de instruire: tehnică de calcul, conexiuni la Internet, software educaŃional, cărŃi
electronice, platforme de lucru online, toate la preŃuri accesibile, în vederea
dobândirii, fixării şi testării cunoştinŃelor.
Academicianul M. Drăgănescu a definit vectorii societăŃii cunoaşterii ca
instrumente care transformă societatea informaŃională într-o societate a cunoaşterii.
Principalii vectorii tehnologici ai societăŃii cunoaşterii sunt : Internetul, tehnologia
cărŃii electronice, nanoelectronica.
Conceptele: date, informaŃii, cunoştinŃe, par a fi înrudite, există asemănări,
dar şi deosebiri. Din mulŃimea datelor care sunt puse la dispoziŃia unui individ prin
diverse mijloace, se transformă în informaŃie numai acelea pe care le poate înŃelege
(pe baza unor informaŃii dobândite anterior) şi cu adevărat valoroase sunt numai
acelea care sunt transformate în cunoştinŃe (pe baza experienŃei personale şi a
cunoştinŃelor dobândite anterior). Atunci când individul a înŃeles informaŃia şi
poate să o folosească, aceasta s-a transformat în cunoaştere.
Am făcut aceste precizări, pentru a sublinia ideea că învăŃarea, pentru a fi
eficientă, nu se poate limita numai la simpla transmitere a unor date de la profesor
spre student, ci trebuie sa-l ajute să le înŃeleagă şi să le transforme în cunoştinŃe.
ÎnvăŃarea, în societatea cunoaşterii se caracterizează prin continuare şi
după încheierea unei forme de învăŃământ, deci studenŃii, la absolvirea facultăŃii
trebuie să fie capabili să înveŃe singuri, să ştie să se documenteze şi să-şi identifice
cele mai potrivite cursuri de care au nevoie.
264
În ultimii ani se vorbeşte tot mai mult despre resurse educaŃionale deschise
(open educational resources), idee care se reflectă în practică prin existenŃa unor
noduri Internet, care pun la dispoziŃia celor interesaŃi informaŃii de interes ştiinŃific
şi academic, de calitate, garantate ştiinŃific, actualizate, (open access). Un exemplu
în acest sens este
MIT Open Courseware, accesibil la adresa:
http://ocw.mit.edu/OcwWeb/web/home/home/index.htm
care reprezintă contribuŃia Massachusetts Institute of Technology la creşterea
valorii materialelor educaŃionale cu acces liber pe Internet. În anul 2002 au postat
50 de cursuri si au ajuns în anul 2007 să numere un total de 1800, cu intenŃia ca în
următorii ani să fie postate toate cursurile.
Utilizăm curent în procesul de învăŃământ platforma de lucru online a
universităŃii, dar şi multe alte resurse oferite de Internet. Astfel studenŃii se
obişnuiesc cu acest nou mod de a se instrui, pe care îl vor folosi în procesul de
învăŃare continuă pe parcursul întregii vieŃi, care este o activitate esenŃială în
societatea cunoaşterii.
Platforma, este utilizată atât pentru învăŃământul la distanŃă cât şi pentru
cel de zi. Platforma este centralizată, la resursele ei au acces utilizatorii din toate
filialele. La o observare mai atentă, se constată că spaŃiul pus la dispoziŃia noastră
este foarte mare, dar încă nu foarte populat cu materiale de transmitere a
cunoştinŃelor (care deocamdată sunt tot cele clasice), ci mai mult cu teste de
verificare.
Acest mod de lucru, pe platforma online, este nou atât asupra studenŃilor
cât şi pentru cadrele didactice. Rolul profesorului se schimbă, un participant la un
curs nu percepe profesorul ca „sursă de cunoştinŃe”, ci ca modelator de
personalităŃi, care lucrează într-o manieră particulară cu fiecare student, care
moderează discuŃiile şi activităŃile într-o manieră care ajută studenŃii să colaboreze
pentru a atinge în mod colectiv obiectivele generale ale cursului.
StudenŃii, după ce au parcurs prima parte a cursului de iniŃiere în
informatică şi a ghidului de utilizare al platformei, au asimilat-o ca un mod obişnuit
de pregătire, căutând chiar informaŃii în plus în paginile de curs ale cadrelor
didactice din alte filiale. Majoritatea preferă forma de verificare online, deoarece
află imediat rezultatul testării, precum şi motivarea notării.
Cadrele didactice care s-au implicat de la început, nemijlocit în selectarea
şi postarea materialelor pe platforma online, continuă să o utilizeze curent, îi
descoperă calităŃile, găsesc modalităŃi de transmitere a cunoştinŃelor şi apreciere a
progreselor înregistrate de studenŃi în procesul de învăŃare.
Consider că testele au rol de fixare a cunoştinŃelor pe tot parcursul
semestrului, iar testul final de la examenul online trebuie sa reflecte gradul în care
studentul a reuşit să-şi însuşească cunoştinŃele predate, deci întrebările din testul
final nu ar trebui sa fie secrete, ci să fie suma întrebărilor puse în testele de după
fiecare lecŃie sau capitol. În acest mod se creează o bază cu un număr mare de
întrebări (aproximativ 200), din care în final se selectează aleator de exemplu 20,
265
odinea întrebărilor şi răspunsurilor poate fi aleatoare, astfel testele finale pentru

fiecare student sunt diferite, dar de acelaşi grad de dificultate şi întrebările se
selectează din toate capitolele, proporŃional cu mărimea sau importanŃa acestora.
Factorii care asigura succesul instruirii asistate de calculator sunt diverşi:
- dotarea cu tehnică de calcul şi comunicare, atât a laboratoarelor universităŃii cât
si a studenŃilor;
- software-ul utilizat;
- formarea formatorilor;
- gradul în care se poate focaliza atenŃia pe fiecare participant (invers proporŃional
cu mărimea clasei);
- bagajul de cunoştinŃe în domeniul utilizării tehnicii de calcul, cu care studenŃii
vin din liceu (care ar trebui sa fie corespunzător, Ńinând cont că în planul de
învăŃământ, studiul informaticii începe în clasa a VI-a);
- nivelul cunoştinŃelor de bază cu care studenŃii vin din liceu sau din anii anteriori;
- timpul dedicat studiului (sub îndrumarea cadrului didactic şi individual);
- dorinŃa de a învăŃa;
În concluzie, folosirea metodelor de învăŃare asistată de calculator, pot să
reducă efortul de asimilare (dar nu să-l elimine), asigură înŃelegerea noŃiunilor din
curs şi transformarea lor în cunoştinŃe.
Tehnologia informaŃiei şi a comunicării este un instrument de lucru în
asigurarea unui învăŃământ formativ, care îl înlocuieşte pe cel informativ.
Bibliografie
Blut M., 2006, Instrumente pentru e-learning, Ghidul informatic al
profesorului modern, Editura POLIROM;
Dinu M., 2008, “Ce este societatea cunoaşterii ?”, Revista Economie
teoretică şi aplicată, Nr. 2, pp. 46-50;
Drăgănescu M., 2001, “Societatea informaŃională şi a cunoaşterii. Vectorii
societăŃii cunoaşterii“, Proiectul INFOSOC, Expert Publishing House;
Istrate O., Utilizarea noilor tehnologii ale informaŃiei şi comunicării în
educaŃie, arhiva.ise.ro/resurse/ise_02_tic_util.pdf;
Roşca I. Gh., 2006, “Despre pilonii societăŃii cunoaşterii în România“,
Revista Economie teoretică şi aplicată, Nr. 6, pp. 9-12;
Sabău G. L., 2001, “Premise ale procesului tranziŃiei de la societatea
industrială la societatea cunoaşterii“, Proiectul INFOSOC, Expert Publishing
House;
Zamfir G., 1999, “Instruire asistată prin Internet în învăŃământul superior
economic“, Revista Informatica Economică, nr. 9, pag. 25-33.
266
SEMNIFICAłIA MULTIPLICATORULUI KEYNESIAN ŞI

A ALTOR MULTIPLICATORI AI COMERłULUI
EXTERIOR PENTRU EVALUAREA EFECTULUI DE
ANTRENARE AL TURISMULUI
Irina-Ştefana Cibotariu
Universitatea Ştefan cel Mare, Facultatea de ŞtiinŃe Economice şi AdministraŃie Publică,
Str. UniversităŃii nr. 9, Suceava, irinac@seap.usv.ro
Abstract
The tourism can be an important integration factor for the countries within world
trade and international circuit of values by the training powerful character of consumption
which is generated by it, and the applicability of training effect over tourist’s activity refers
to correlation that exists between this activity and the structure of request and consumption
(as parts of tourist’s market).
Keywords: trade, tourism, training effects, multiplying principle;
Studiul comerŃului exterior (şi implicit a turismului ca element ale

acestuia) ca factor al creşterii economice şi propagarea fenomenelor de expansiune
sau recesiune de la o Ńară la alta face apel la “ optica cererii “ şi la conceptele
keynesiste. Acestea au un rol deosebit în analiza unor aspecte legate de diviziunea
internaŃională a muncii şi schimburilor internaŃionale precum şi în corelaŃia
existentă între comerŃul exterior şi creşterea economică.
J.M. Keynes în lucrarea sa intitulată “Teoria generală a folosirii mâinii de
lucru, a dobânzii şi a banilor”, apărută în anul 1936 a deschis noi orizonturi în
analiza studierii fenomenelor din punct de vedere macroeconomic şi internaŃional.
Din gama conceptelor şi instrumentelor elaborate de J.M. Keynes, cele mai utile
macroeconomiei internaŃionale s-au dovedit a fi cele reunite în mecanismul
multiplicatorului, care permite descrierea şi evaluarea internsităŃii efectelor de
antrenare sau de dezantrenare propagate prin intermediul canalelor comerŃului
exterior (Pralea, 2006).
Fenomenul multiplicării veniturilor poartă denumirea de multiplicator, iar
J.M. Keynes are meritul de a fi dezvăluit semnificaŃia acestui mecanism pentru
descrierea procesului de creştere, integrându-l în analiza economică a celui mai
interesant aspect al efectului de antrenare, propagat pe canalul fluxurilor monetare
(Pralea, 2006).
Multiplicatorul investiŃiilor descris şi utilizat de Keynes a devenit punctul
de plecare pentru investigarea unor aspecte ale efectului de antrenare din diverse
domenii de activitate, mai ales în analiza incidenŃei fluctuaŃiilor de export asupra
creşterii economice, precum şi a propagării fluctuaŃiilor în economia mondială. Mai
267
târziu alŃi economişti de marcă au extins teoria keynesistă a multiplicatorului la

condiŃiile unei economii participante la schimburile internaŃionale, elaborând un
“multiplicator al comerŃului exterior”.
Acest multiplicator al comerŃului exterior are o semnificaŃie deosebită şi în
analiza propagării fluctuaŃiilor de pe plan internaŃional. Astfel, fenomenele de
creştere sau de recesiune se propagă de la o Ńară la alta prin canalul schimburilor
comerciale externe. Amorsarea creşterii venitului naŃional într-o Ńară, pe baza unor
programe susŃinute de investiŃii interne, se poate repercuta favorabil asupra Ńărilor
partenere printr-o cerere ridicată de import, antrenându-le pe calea creşterii
economice. Procesul de ascensiune poate continua şi se poate extinde la economia
mondială, sau, din contră depresiunea ar putea cuprinde toate Ńările participante la
schimburile internaŃionale.
Abordarea relaŃiilor comerciale externe prin prisma multiplicatorului
keynesist poate explica majoritatea proceselor şi fenomenelor din economia
mondială, însă o semnificativă contribuŃie în analiza în termeni reali a efectelor de
antrenare a adus-o economistul francez Fr. Perroux, prin aşa-numitul “multiplicator
al sectorului dominant”.
Aplicabilitatea efectului de antrenare asupra activităŃii turistice se referă la
corelaŃia care există între această activitate şi structura cererii şi consumului( ca
părŃi ale pieŃei turistice).
Turismul poate fi un important factor de integrare a Ńărilor în comerŃul
mondial şi în circuitul internaŃional de valori prin caracterul puternic antrenant al
consumului pe care îl generează. Oferta de turism este formată şi din bunuri şi
servicii specific turistice, dar cea mai mare parte a acesteia se constituie din
produse care servesc concomitent şi altor consumuri: transport şi comunicaŃii,
restaurant, alimente, îmbrăcăminte, loisir general, servicii financiare şi de asigurări,
de sănătate etc. Toate aceste consumuri generează venituri directe prin cheltuielile
efectuate în hoteluri, restaurante, venituri indirecte generate de tranzacŃiile
succesive între firme prin consumul turistic şi venituri induse, prin creşterea
consumului celor care câştigă din turism. Încasările directe se află astfel la originea
unui lanŃ de tranzacŃii care exercită un rol stimulativ, antrenant, pentru o serie
extrem de diversă de producŃii (Pascariu 2006).
Aceste fluxuri antrenante reprezintă principiul multiplicator, particularizat
pentru turism de Francois Vellas prin patru tipuri de multiplicări:
-multiplicarea vânzărilor, reprezentând surplusul cifrei de afaceri în tranzacŃiile
directe, indirecte şi induse, provocat de o cheltuială turistică suplimentară;
-multiplicarea producŃiei, reprezentând creşterea producŃiei, inclusiv sporul
înregistrat la nivelul capitalului; hoteluri, restaurante, parcuri etc;
-multiplicarea încasărilor, constând în veniturile generate de sporul cheltuielilor
turistice;
-multiplicarea locurilor de muncă, reprezentând sporul cererii de muncă datorat
activităŃilor turistice (Vellas 1989).
268
Procesul de multiplicare depinde de categoriile de cheltuială turistică şi de

particularităŃile economiei locale, în special, prin prisma structurii economice şi a
comportamentului agenŃilor economici.
Structura economiei de implantare este factorul determinant ai nivelului
multiplicării prin gama activităŃilor interne care satisfac consumul turistic şi prin
capacitatea de adaptare a ofertei. Multiplicarea unui spor iniŃial de venit va fi
determinată în economia receptoare de structura ofertei interne prin posibilităŃile
acesteia de a răspunde cererii şi prin elasticitatea producŃiei în fiecare din ramurile
antrenate. în Ńările în curs de dezvoltare, oferta este cel mai adesea inadaptată la
cerinŃele turiştilor străini şi este relativ rigidă, insuficienŃa resurselor, caracterul
static al funcŃiei de producŃie pe termen scurt şi mediu, limitele în dotarea tehnică
riscă să genereze, prin creşterea cererii, inflaŃie şi dependenŃă faŃă de importuri. Cu
cât capacitatea de adaptare a producŃiei naŃionale este mai mică, cu atât efectul
multiplicării se reduce prin pierderile datorate importurilor şi inflaŃiei. Completarea
ofertei în turism cu importuri apasă asupra balanŃei comerciale, creşte dependenŃa
faŃă de fluxurile externe şi limitează efectul antrenant asupra producŃiei interne şi a
gradului de ocupare (Pascariu 2006).
Un instrument de analiză frecvent utilizat este multiplicatorul comerŃului
exterior. Concluzia, ce rezultă - în plan teoretic, este că efectele induse în economie
de dezvoltarea turismului internaŃional vor fi cu atât mai importante cu cât: partea
alocată consumului de bunuri şi servicii din producŃia locală este mai mare. Pe plan
intern există resurse disponibile a fi atrase sau structura ofertei este diversificată şi
uşor adaptabilă structural preferinŃelor şi fluctuaŃiilor cererii; partea folosită pentru
importurile de completare este mai mică; fluxul turistic de export este mai mare şi
constant în timp.
Analiza prin prisma efectului de antrenare conduce la alte câteva concluzii
necesare dimensionării procesului de multiplicare. Acesta va fi cu atât mai amplu,
cu cât investiŃia antrenantă este mai mare, producŃiile interne antrenate sunt mai
diverse, iar productivităŃile acestora ridicate. Fiecare dintre aceste producŃii
presupune însă consum de factori şi ieşiri de produse, finite. Dacă resursele interne
nu pot răspunde cererii, fie cantitativ, fie structural şi calitativ, are loc o creştere a
importurilor, deci nu este aşadar suficient să calculăm producŃiile realizate prin
procesul de antrenare. În fiecare etapă a multiplicării se vor lua în considerare
necesarul de import şi coeficienŃii de export. Rezultatul ponderării va da aportul net
de venit obŃinut pe baza investiŃiei directe.
De asemenea, se impune completarea analizei cu evaluarea înclinaŃiei
marginale spre consum ca factor esenŃial (Pascariu 2006) în propagarea
multiplicării sporului de venit. Dacă cea mai mare parte a venitului iniŃial se
transformă în cerere de bunuri de consum şi de investiŃii, rezultă un efect stimulator
asupra producŃiei; în funcŃie de elasticitatea ofertei, fenomenul de propagare în
economie a reacŃiei de multiplicare este mai mult sau mai puŃin amplu, mai mult
sau mai puŃin rapid. ÎnclinaŃia marginală spre consum influenŃează, de asemenea, şi
viteza tranzacŃiilor induse. Cu cât tendinŃa de a consuma este mai mare, cu atât
269
veniturile se transformă mai rapid în cheltuieli şi din nou în venituri. Viteza de

circulaŃie creşte, creşte masa monetară şi volumul posibil al tranzacŃiilor.
Dependentă de factori precum nivelul veniturilor, preferinŃe, gusturi, raportul între
venitul prezent şi cel previzionat etc., înclinaŃia marginală spre consum este, însă,
dificil de cunoscut şi poate varia chiar pe o perioadă scurtă de timp. S-a constatat
că este variabilă mai ales pentru segmentele de venituri mari şi medii care dau şi
majoritatea fluxurilor turistice, fapt pentru care calculul său analitic pentru fiecare
perioadă de venit este o condiŃie esenŃială a relevanŃei multiplicatorului turistic.
În concluzie, utilizarea mecanismului multiplicatorului în economia turismului
internaŃional pentru evaluarea impactului turismului asupra creşterii în economia
receptoare este extrem de dificilă datorită imposibilităŃii practice de a dispune de
datele statistice necesare analizei, iar pe de altă parte de limitele induse
multiplicatorului: ofertă elastică în toate sectoarele de producŃie şi înclinaŃie
marginală spre consum constantă.
Principalele domenii de activitate antrenate prin dezvoltarea turismului
sunt construcŃiile, industria artizanală, transporturile şi agricultura.
Dezvoltarea funcŃiei turistice a unei economii (naŃionale, regionale sau
locale) antrenează cel mai puternic - şi se pare cel mai brutal, provocând un
puternic dezechilibru - sectorul construcŃiilor. În medie, se apreciază că unui pat de
hotel îi corespund 2,7 locuri de muncă/an. Cea mai importantă problemă decurge
însă din faptul că după o perioadă iniŃială extrem de dinamică, necesară realizării
infrastructurii de transport, a construcŃiilor pentru cazare, agrement, administraŃie
etc., urmează o etapă de încetinire a activităŃii generând grave dezechilibre pe piaŃa
muncii. Ca efecte conjuncturale, pot fi menŃionate şi tensiunile inflaŃioniste,
creşterea artificială a salariilor, deplasări ale forŃei de muncă dintr-un sector în altul
şi dintr-o regiune în alta, cu toate problemele sociale pe care le ridică această
imigraŃie.
Sectorul artizanal şi comercial cunoaşte, după cel al construcŃiilor, efecte
de antrenare aproape spectaculoase. În zonele cu puternic potenŃial antropic sau
natural activitatea turistică este corelată cu „elemente de însoŃire”, adaptate
tendinŃelor în evoluŃia preferinŃelor consumului turistic. Astfel, valorile locale
devin o sursă importantă de creştere a veniturilor.
Transportul reprezintă un alt sector puternic antrenat prin consumul
turistic. În totalul cheltuielilor pentru vacanŃă, transportul poate atinge 40% din
preŃul voiajului forfetar, la care se adaugă cheltuielile pentru deplasările efectuate
la destinaŃie de aproximativ 10% din cheltuielile totale locale.
Dezvoltarea turismului produce inevitabil efecte de antrenare şi asupra
agriculturii. Turismul poate avea şi un rol stimulator asupra revitalizării
agriculturii familiale şi stabilizarea vieŃii rurale într-o serie de regiuni aflate în
declin demografic şi economic, asupra restructurării producŃiei agricole şi
adoptarea de sisteme moderne de producŃie, aduce venituri suplimentare
posesorilor de pământ prin vânzarea sau închirierea acestora pentru utilizări
270
turistice şi oferă o soluŃie cerinŃelor de ocupare în timpi parŃiali a forŃei de muncă

din mediul rural.
În concluzie, activitatea turistică este o soluŃie de dinamizare a economiei ,
cu importante efecte de antrenare asupra diverselor ramuri de activitate, mai ales
pentru Ńările dezvoltate din punct de vedere economic. Dezvoltarea activităŃii
turistice (Ionescu 2000) a determinat nu numai numeroase efecte pe plan economic,
ca urmare a antrenării unui important volum de investiŃii pentru crearea bazei
materiale specifice şi a dezvoltării unui important sector de servicii
complementare, ci şi în plan psiho-social datorită soluŃiilor pe care aceasta le oferă
pentru petrecerea superioară a timpului liber, dezvoltarea personalităŃii şi
creativităŃii potenŃialilor turişti, etc.
Date fiind interacŃiunile care au loc la nivelul economiei naŃionale între
turism şi celelalte ramuri care participă direct sau indirect la realizarea produsului
turistic, analiştii în domeniu au evidenŃiat faptul că la măsurarea impactului
economic total al unui volum determinat de cheltuieli turistice contribuie trei
elemente (Snak et all 2003):
-impactul direct care măsoară efectele primei runde de circuit monetar provenit de
la turist, respectiv al cheltuielilor efectuate de turişti pentru bunurile şi serviciile
achiziŃionate;
-impactul indirect care măsoară efectele derivate ale rundelor adiŃionale cauzate de
recircularea unităŃii monetare iniŃiale a turistului. Acestea sunt rezultatul
tranzacŃiilor succesive, provocate de cheltuielile turistice directe care au loc între
agenŃii economici prestatori de servicii turistice;
-impactul indus sau stimulat care măsoară efectele derivate cauzate de cheltuielile
efectuate de angajaŃii firmelor turistice care folosesc o parte din salariile lor pentru
cumpărarea bunurilor de consum din alte sectoare;
În această situaŃie, impactul economic total este egal cu suma efectelor ce
decurg din impactul direct, indirect şi indus al cheltuielilor turistului. Altfel spus,
efectele directe, indirecte şi induse ale turismului asupra altor sectoare ale
economiei sunt tratate de specialişti în strânsă corelaŃie, fiind prezentate sub
denumirea de efect multiplicator al turismului.
Cheltuielile turistice creează un venit care, la rândul său, produce un lanŃ
de cheltuieli -venituri - cheltuieli şi aşa mai departe, până când scurgerile opresc
acest circuit. Acest proces evidenŃiază că impactul venitului iniŃial derivat din
cheltuielile turistului este, de obicei mai mare decât venitul iniŃial pentru că
generează cheltuieli ulterioare legate de acesta (Fridgen 1996).
Economistul Y. Tinard apreciază că „multiplicatorul măsoară schimbările
produse în nivelul veniturilor, rezultatelor, ocupării forŃei de muncă şi balanŃei de
plăŃi - provocate de modificarea cheltuielilor turistice”. După opinia multor
specialişti, multiplicatorul turistic al cheltuielilor sau veniturilor se prezintă sub
următoarele tipuri:
-Multiplicatorul rezultatelor, care cuantifică output-urile suplimentare obŃinute pe
seama unei unităŃi suplimentare de cheltuieli turistice;
271
-Multiplicatorul tranzacŃiilor, care măsoară cifra de afaceri suplimentară realizată

de o unitate suplimentară de cheltuieli;
-Multiplicatorul veniturilor, care exprimă veniturile interne adiŃionale, generate de
o unitate suplimentară de cheltuieli turistice;
-Multiplicatorul ocupării forŃei de muncă, ce evidenŃiază creşterea numărului de
locuri de muncă, în echivalent cu timp total, determinată de o unitate suplimentară
de cheltuieli turistice;
-Multiplicatorul venitului guvernamental, care măsoară venitul (încasările),
suplimentar net creat de o unitate suplimentară de cheltuieli turistice;
-Multiplicatorul importurilor, care exprimă valoarea bunurilor şi serviciilor
importate, cauzate de o unitate suplimentară de cheltuieli turistice.
Multiplicatorul turistic nu trebuie înŃeles ca un indicator care evidenŃiază
automat sporul veniturilor, ci mai curând ca o reflectare a sumelor care ies din
circuitul economic prin importurile realizate pentru necesităŃile turismului, prin
economiile realizate din veniturile obŃinute în urma activităŃilor turistice etc. În
măsură egală trebuie amintită şi influeŃa pe care o poate exercita un efect
multiplicator ridicat asupra dezvoltării economice, mai ales atunci când se are în
vedere turismul internaŃional. Astfel, trebuie să se pornească de la premisa că
creşterea avuŃieri pe linia comerŃului internaŃional se realizează atât din soldul activ
al încasărilor rezultate din exportul de mărfuri, cât şi din încasările în valută
provenite de la turiştii străini (Neagu 2000).
Determinarea statistico - matematică a multiplicatorului turistic a cunoscut, în timp,
variaŃii şi modificări conform viziunilor diverşilor specialişti care au studiat
evoluŃia fenomenului turistic ( a se vedea tabelul 1).
272
Tabel 1
Tipuri de modele ale multiplicatorului turistic
Nr. Tipul RelaŃia de calcul

crt. modelului
E 1 + i2
=
E rx 2 1 − E rc
Er
1. Modelul Er = angajare locală
teoretic de E rc= angajare locală care deserveşte cererea de
bază consum
Erx2= modificarea directă a angajării determinată de
modificarea cheltuielilor turistice;
i2= parametru statistic care face legătura între
schimbările în investiŃie şi schimbările în activitatea
turistică; ia valori în intervalul [0,1]
1 1 1
K= = = unde
1 − IMC 1 − ∆ C ∆ E
∆V ∆V
IMC = înclinaŃia marginală spre consum
2. ∆C
= indicator ce indică relaŃia funcŃională stabilită
Multiplicator ∆V
ul veniturilor între un nivel dat al veniturilor şi unul al cheltuielilor
keynesian pentru consum la acel nivel al veniturilor
∆E
= coeficientul de elasticitate a consumului în
∆V
funcŃie de venituri
1
A∗ unde
1 − BC
A = proporŃia cheltuielilor turistice suplimentare
3. Modelul ad-
rămase în economie după eliminarea scurgerilor din
hoc
exterior (asemănătoare modelului keynesian)
B = înclinaŃia populaŃiei locale spre consum în
economia locală
C = proporŃia cheltuielilor populaŃiei locale care
revin ca venituri în economia locală
273

N n N n 1
k = ∑∑ Q i K ij A i + ∑∑ Q i K ijVi n
j=1 i =1  j=1 i=1 1 − L∑ X i Vi Zi
 i =1
i = tipurile de consum
j = tipurile de bază de cazare
4. Modelul lui X = fracŃiunile dintr-o unitate monetară cheltuită
Brian H. pentru orice tip de consum
Archer V = valoarea regională adăugată de forŃă de muncă A
L = înclinaŃia spre consum
Z = proporŃia de venituri cheltuită într-o regiune
A = forŃa de muncă angajată direct prin cheltuirea de
către turist a unei unităŃi monetare
C = alte angajări (minus cele legate de turism)
Q = proporŃia în care turiştii folosesc fiecare tip de
bază de cazare
K = cheltuiala efectuată de turist pentru fiecare tip de
consum
N n
1
k = ∑∑ Q i K ijVi n
unde
j=1 i =1
1 − c∑ X i Zi Vi
i =1
Modelul i = tipurile de echipamente
5. creat de B.H. j = categoria de turişti
Archer şi Qi = proporŃia în totalul cheltuielilor turistice a
Owen cheltuielilor tipului j de turişti
Kij = proporŃia cheltuielilor tipului j de turist, în
categoria i de activitate
Vi = venitul direct şi indirect generat de unitatea de
cheltuială pentru tipul i de activitate
Xi = proporŃia totalului cheltuielilor de consum al
rezidenŃilor din zonă în tipul i de activitate
Zi = proporŃia din Xi alocată pentru studiul zonei
C = înclinaŃia marginală spre consum
Modelul lui 1
6. Harry G. R= unde
1 − ∆a
Clement
R = randamentul
∆a = coeficientul de elasticitate a consumului turistic
274
Modelul teoretic de bază măsoară efectele fenomenului turistic pe termen

lung, astfel incluzând şi activitatea investiŃională. Acesta este reprezentat de o
relaŃie apărută între sectoarele de export şi cele locale ale economiei şi stabilită
astfel încât schimbările survenite în nivelul cheltuielilor turistice să determine
schimbări previzibile în nivelul de activitate al sectoarelor locale. Venitul creat în
economie de o unitate suplimentară de cheltuială turistică este cuantificat prin
multiplicatorul Keynesian, care evidenŃiază dependenŃa mărimii efectului
multiplicator de nivelul dezvoltării unei Ńări sau zone. Asemănător ca principiu cu
modelul keynesian, modelul ad-hoc are o formă mai simplă care utilizează algebra
matriceală.
Modelul lui Brian H. Archer este derivat tot din cel keynesian, dar din
cel tipic pe termen scurt. Acesta suferă modificări în timp, astfel încât, la începutul
anului 1970, împreună cu Owen elaborează un nou multiplicator mai complex care
va estima efectul cheltuielilor turistice asupra veniturilor, veniturilor sectorului
public, angajării şi importurilor. Modelele fiind uşor de realizat, au fost intens
utilizate în SUA, Regatul Unit, Insulele Pacificului de Sud, Caraibe şi alte zone
turistice dezvoltate.
Multiplicatorul turistic elaborat de Harry Clement îşi găseşte şi el
utilitatea fiind o metodă statistico-matematică bazată pe determinarea
coeficientului de elasticitate absolută, exprimat prin coeficientul de regresie al
consumului turistic. Acesta este cheltuit pe o cheltuială globală făcută de turist, în
situaŃia în care turistul cumpără odată toate serviciile incluse într-un aranjament
turistic, ignorând că cererea turistică se desfăşoară fluctuant în timp, pe o perioadă
mai lungă sau mai scurtă.
În situaŃia în care cheltuielile turistului sunt fracŃionate şi descompuse într-
o serie de plăŃi eşalonate în timp, efectele multiplicatorului nu sunt imediate, ci se
manifestă progresiv pe un termen mai îndelungat şi dispar prin amortizare. În acest
fel, venitul supus multiplicării creşte de-a lungul perioadelor în cursul cărora
cheltuielile turistice fracŃionate se realizează pentru a descreşte, apoi, încep din
momentul în care aceste cheltuieli încetează.
Dacă facem o analiză a efectului multiplicator pe structura serviciilor ce
alcătuiesc un aranjament turistic, cel mai mare efect multiplicator îl au cheltuielile
pentru serviciile de cazare, care se transformă cel mai eficient şi rapid în venituri.
Determinarea efectului multiplicator în turism, constituie un instrument de stabilire
a cascadei cheltuielilor turistice şi a influenŃei pe care acestea le au asupra
economiei. Cert este însă că valoarea efectului multiplicator este condiŃionată de
gradul de dezvoltare economică al regiunii, acesta fiind în descreştere pe măsură ce
economia este caracterizată printr-un număr tot mai mic de subramuri productive,
fiind necesară apelarea la resurse externe pentru satisfacerea cerinŃelor turiştilor.
Bibliografie:
Fridgen, J. D., 1996, Dimension of Tourism, Educational Institute,
American Hotel & Motel Industry;
275
Ionescu, I., 2000, Turismul, fenomen social-economic şi cultural, Editura

Oscar Print, Bucureşti;
Neagu, V., 2000, Managementul turistic şi al serviciilor turistice, Editura
Sylvi, Bucureşti;
Pascariu, C., G., 2006, EvoluŃii şi tendinŃe în turismul internaŃional –
fluxuri, pieŃe, politici, Editura Sedcom Libris, Iaşi;
Pralea, S., (coord.), 2006, Teoria comerŃului internaŃional, Editura Univ.
„Al. I. Cuza”, Iaşi;
Snak, O., Baron, P., Neacşu, 2003, N., Economia turismului, Editura
Expert, Bucureşti;
Vellas, Fr., 1989, Economie et politique du tourisme international,
Economica Paris.
276
CONTROLUL ŞI GESTIUNEA RISCURILOR

ECONOMICE ÎN ACTIVITATEA DE AUDIT PUBLIC
INTERN
Radu Pop
Universitatea de Vest Vasile Goldiş Arad , Filiala Satu Mare, România,
Str. Mihai Viteazu , nr. 26 , telefon 0361401014 , fax 0261716230
Abstract
The management of public funds in a judiciary manner is a basic principle of a
good economy. Obviously in this activity there are several risks which have to be carefully
managed through several stages .The importance of risk management in Romania is rising
if we consider the fact that in this year the decentralization of the financial control is
ended, also the internal control and public audit according to the conditions mentioned in
the community acquis. In the European vision control is thought of as a management
function not as a simple operation of verification. A good risk management in the audit
activity leads to a good economical management and an efficient management of resources.
The main risk categories refer to the risk of management decision, risks concerning the
contract, risks concerning the investments, risks concerning the financial decision. In
conclusion we may state the fact that and efficient state is based on a good knowledge and
management of risks in the activity of internal audit.
Keywords: risk, administration, control, audit, funds.
Gestionarea banilor publici reprezintă un element fundamental în

desfăşurarea normală a fiecărei economii. Riscurile care pot să apară în cadrul
acestei activităŃi pot fi depistate în urma auditului public intern. Aprecierea
nivelului acestor riscuri precum şi managementul lor eficient contribuie la
realizarea unei activităŃi economice şi eficace.
În orice entitate, procesul gestionării riscurilor presupune parcurgerea
următoarelor etape:
• identificarea activităŃilor şi a operaŃiunilor;
• identificarea riscurilor asociate acestora;
• stabilirea factorilor sau criteriilor de risc;
• evaluarea riscurilor;
• ierarhizarea riscurilor sau stabilirea priorităŃilor;
• stabilirea unui proprietar, adică a persoanei însărcinate cu gestionarea riscului;
• definirea unui plan de acŃiune şi urmărire a aplicării acestuia;
• raportarea sistematică a implementării măsurilor de control intern adoptate şi
aplicate pentru gestionarea legală şi eficientă a riscului.
Parcurgerea etapelor amintite nu se poate realiza în absenŃa existenŃei unei
politici de management al riscurilor care, printre priorităŃi, trebuie să cuprindă:
277
• existenŃa unei politici formalizate, care include identificarea riscurilor,

determinarea celor majore, stabilirea proprietarilor de riscuri, o analiză la o
anumită perioadă, evaluarea celorlalte riscuri;
• sisteme de identificare şi măsurare a riscurilor;
• strategii adaptate de gestiune şi control asupra riscurilor;
• sistem de auditare a riscurilor;
• sistem de raportare a riscurilor;
• tablou de bord realizat în coordonare cu obiectivele organizaŃiei.
Fundamentul pe care se sprijină întregul demers de optimizare a gestiunii
operaŃiunilor desfăşurate într-o entitate, oricare ar fi aceasta, este reprezentat de
controlul intern.
Pe fondul complexităŃii crescânde a sarcinilor şi misiunilor structurilor
militare, cât şi al extinderii domeniului normativ (legi, instrucŃiuni, regulamente,
constrângeri profesionale, bugetare şi sociale), realităŃi ce impun promovarea pe
scară largă a principiului managerial al delegării de autoritate precum şi găsirea
unor forme, metode, proceduri şi reguli a căror respectare să protejeze entităŃile
militare de apariŃia şi manifestarea unor riscuri majore, controlul intern tinde să se
instaleze, din ce în ce mai mult, în centrul responsabilităŃilor, preocupărilor şi
activităŃilor managerilor.
OG. nr. 119/1999, privind auditul intern şi controlul financiar preventiv,
modificată şi completată prin Legea nr. 84/2003, statuează cerinŃele generale şi
specifice ale controlului intern precum şi obligaŃiile ordonatorului de credite pe
linia realizării acestora. Potrivit art. 4(1) din actul normativ amintit „Conducătorul
instituŃiei publice trebuie să asigure elaborarea, aprobarea, aplicarea şi
perfecŃionarea structurilor organizatorice, reglementărilor metodologice,
procedurilor şi criteriilor de evaluare, pentru a satisface cerinŃele generale şi
specifice de control intern”.
Programul de guvernare pe perioada 2005-2008 prevede descentralizarea
controlului financiar sub cele două forme, controlul intern şi audit public intern, în
conformitate cu prevederile acquis-ului comunitar în materie, cât şi legiferarea
completă a controlului intern (cea mai puŃin instituŃionalizată formă de control
financiar din România) prin „… adoptarea Codului controlului intern care să
cuprindă ansamblul normelor de reglementare a controlului intern la nivelul
instituŃiilor şi autorităŃilor publice”.
Un progres semnificativ în realizarea unei abordări moderne, europene a
controlului intern, a fost înregistrat prin apariŃia OMFP nr. 946/2005, Ordin al
ministrului finanŃelor publice pentru aprobarea Codului controlului intern,
cuprinzând standardele de management/control intern la entităŃile publice şi
pentru dezvoltarea sistemelor de control managerial. ApariŃia acestui act normativ
a acoperit golul determinat de inexistenŃa, până la această dată, a unei idei clare
privind accepŃiunea conceptului de control intern, cât şi de inexistenŃa unor
278
standarde de control intern în deplină concordanŃă cu principiile generale de bună

practică ce compun acquis-ul comunitar în domeniul controlului intern.
Potrivit OMFP nr. 946/2005, „... controlului i se asociază o accepŃiune
mult mai largă, acesta fiind privit ca o funcŃie managerială, şi nu ca o operaŃiune
de verificare. Prin funcŃia de control, managementul constată abaterile
rezultatelor de la obiective, analizează cauzele care le-au determinat şi dispune
măsurile corective sau preventive ce se impun”.
Prin urmare, controlul intern vizează toate palierele de conducere şi toate
posturile de muncă, acestea fiind considerate verigi de exercitare a controlului
intern.
În mod concret, top-managementul stabileşte pentru fiecare domeniu,
element al structurii organizatorice, activitate sau program, formele de control
intern care nu necesită costuri suplimentare, menite să limiteze sau să elimine
riscurile asociate operaŃiunilor şi activităŃilor sub următoarele forme:
• controlul ierarhic exercitat pe fiecare nivel al structurii organizatorice asupra
nivelelor subordonate;
• controlul mutual, exercitat de fiecare post de lucru asupra modului de efectuare a
prelucrărilor în cadrul postului de lucru anterior, pentru a adăuga propriile
prelucrări şi a pregăti controlul pe care îl va efectua postul de lucru următor;
• controlul partenerial, care se realizează prin delegarea unor competenŃe între
diferitele paliere de responsabilităŃi;
• autocontrolul activităŃilor efectuate urmăreşte modul de respectare, de către
fiecare angajat, a procedurilor de lucru instituite;
• alte forme de control, dar care presupun costuri suplimentare: controlul de
calitate, controlul patrimonial şi altele.
După părerea noastră, elementul fundamental al concepŃiei privind
organizarea şi exercitarea controlului intern îl reprezintă existenŃa unui subsistem
de identificare, analiză şi evaluare a riscului în cadrul sistemului de control intern.
Cu alte cuvinte, trebuie să ştim unde se găsesc riscurile în cadrul structurii ca să la
putem gestiona corect prin elaborarea unui set de activităŃi de control adecvate
probabilităŃii de apariŃie şi impactului negativ al manifestării acestora.
Comisia Europeană, în urma exerciŃiului peer-review din septembrie 2002.,
a recomandat completarea activităŃilor de control intern cu un control ulterior, prin
care să se asigure că vor fi reverificate aproximativ 15% din operaŃiunile cu grad
ridicat de risc, efectuate în cadrul entităŃii publice.
În concepŃia noastră, arhitectura unui sistem de control intern eficace şi
eficient ar trebui să conŃină cel puŃin următoarele elemente tratate în succesiune
logică şi în strânsă corelaŃie:
• obiectivele operaŃionale ale controlului intern care, în opinia noastră, ar trebui să
fie: protejarea patrimoniului, asigurarea calităŃii informaŃiilor, respectarea şi
aplicarea întocmai a cadrului legal în vigoare şi optimizarea gestiunii resurselor
entităŃii militare. Împărtăşim opinia exprimată în literatura de specialitate,
279
potrivit căreia conceptul de patrimoniu ar trebui privit într-un înŃeles mai larg, ca
incluzând, alături de activele aflate în administrare, încă cel puŃin 4 elemente la
fel de esenŃiale: oamenii, imaginea organizaŃiei, tehnologia şi informaŃiile. Nu
este un secret că, în condiŃiile actualei dotări a entităŃilor militare, oamenii
constituie elementul cel mai preŃios al „zestrei” sau „averii” acestora dar şi cel
mai expus riscurilor de orice fel. De asemenea, imaginea unei organizaŃii
militare, consolidată ani la rând prin rezultate de excepŃie, poate fi distrusă într-o
clipă de producerea unui incident favorizat de exercitarea unui slab control intern
asupra operaŃiunilor şi activităŃilor acesteia. Calitatea informaŃiilor este dată de
gradul în care controlul intern structurează circuitul informaŃional astfel încât
acestea să fie: fiabile, controlabile, exhaustive, pertinente şi disponibile.
Optimizarea gestiunii resurselor reprezintă ceea ce IIA defineşte ca fiind
„utilizarea economicoasă şi eficace a resurselor”;
• domeniile de activităŃi specifice unităŃii ce corespund funcŃiunilor entităŃii
(financiar-contabil, personal şi instrucŃie, logistică, IT, mobilizare şi rechiziŃii,
recrutare-încorporare, medical, psihologic, asistenŃă juridică, documente
clasificate);
• obiectivele operaŃionale stabilite pentru fiecare domeniu (trebuie să fie
cuantificabile şi măsurabile);
• activităŃile specifice fiecărui domeniu de activitate;
• riscurile asociate fiecărei activităŃi;
• evaluarea riscului asociat fiecărei activităŃi, pe 3 paliere (mic, mediu şi mare)
prin luarea în considerare atât a probabilităŃii de apariŃie cât şi a impactului
negativ al acestuia. Pentru realizarea evaluării riscului se pot utiliza diferite
metode dintre care cele consacrate în literatura de specialitate sunt: metoda
probabilităŃilor (permite măsurarea riscului major în raport cu ansamblul
riscurilor), metoda factorilor de risc (se pleacă de la o clasificare pe categorii de
riscuri) şi metoda matricelor de apreciere care utilizează 3 criterii de apreciere şi
ponderile riscului privind impactul financiar, probabilitatea de apariŃie şi nivelul
controlului intern. Finalitatea evaluării riscului se concretizează în redactarea
unei „hărŃi a riscului” în care sunt marcate locurile unde există riscuri precum şi
nivelul acestora;
• activităŃile de control intern stabilite în funcŃie de rezultatele evaluării riscurilor
asociate acestora, care trebuie să faciliteze realizarea obiectivelor unităŃii, să
permită gestiunea legală şi eficientă a riscurilor existente şi a celor noi, să
favorizeze relaŃionarea elementelor sistemului de control intern şi să promoveze
valorile sistemului militar şi ale statului de drept;
• formele, metodele, procedeele şi dispozitivele de control intern utilizate. Astfel,
după opinia noastră, alături de formele de control intern deja amintite mai pot fi
utilizate şi următoarele: controlul general, parŃial, prin sondaj, tematic, complex.
Ca metode de control apreciem că prezintă importanŃă controlul documentar,
280
faptic sau mixt, iar ca procedee: verificarea reciprocă, încrucişată, pe probleme,

cronologică;
• persoana responsabilă de efectuarea fiecărei activităŃi de control intern;
• periodicitatea efectuării activităŃilor de control intern;
• controlul ulterior care trebuie să precizeze activităŃile de control a cel puŃin 15%
din operaŃiunile cu riscuri asociate de nivel mare;
• circuitul informaŃional trebuie definit şi precizat astfel încât rezultatele
activităŃilor de control intern să fie comunicate anumitor niveluri ierarhice, în
funcŃie de nivelul de semnificaŃie al acestora (care trebuie definit), în termene
rezonabile şi în mod oportun astfel încât să se promoveze schimbarea şi
adaptarea rapidă la noi realităŃi;
• monitorizarea performanŃei se concretizează în formularea unor proceduri care,
prin intermediul unor standarde şi indicatori de performanŃă, să ofere informaŃii
pertinente asupra stării reale a structurii, a eficienŃei şi eficacităŃii controlului
intern.
• Cum poate fi conceput un dispozitiv al controlului intern? Din punctul nostru de
vedere, pe două paliere:
- cristalizarea şi detalierea unei concepŃii privind un set de reguli, activităŃi şi
responsabilităŃi care să permită controlului intern să se aplice şi să prospere.
Astfel se poate realiza un bun control asupra entităŃii;
- în concepŃia astfel definită organizarea activităŃilor de control intern
exercitate de către fiecare element al structurii organizatorice şi de către
fiecare angajat astfel încât să-şi îndeplinească, în mod optim, obiectivele şi
atribuŃiile. În acest mod se poate obŃine un control intern consolidat asupra
fiecărei activităŃi.
• Apreciem că persistenŃa confuziei în privinŃa organizării şi exercitării controlului
intern au fost determinate, în principal, de următoarele cauze:
- neimplementarea prevederilor art. 3 şi 4 din OGR nr. 119/1999, cu
modificările şi completările ulterioare, ce statuează obiectivele generale ale
controlului intern, precum şi necesitatea îndeplinirii cerinŃei de reflectare „...
în documente scrise a organizării controlului intern”;
- apariŃia relativ recentă (iulie 2005) a standardelor de control intern la nivel
naŃional;
- persistenŃa unei confuzii între două concepte esenŃial diferite atât din punctul
de vedere al conŃinutului cât şi al ariei de cuprindere: control intern şi control
ierarhic intern;
- crearea impresiei că organizarea sistemului de control intern ar fi benevolă,
fapt ce a slăbit eficienŃa sistemului de control intern.
Impactul negativ al neconceperii şi neimplementării unei concepŃii de
organizare şi exercitare a controlului intern, la nivelul şi în funcŃie de specificul
fiecărei organizaŃii militare, se concretizează în:
281
• crearea condiŃiilor propice apariŃiei şi manifestării riscului scăderii eficienŃei şi

eficacităŃii activităŃilor de control intern în absenŃa unei concepŃii integrate de
executare a acestora;
• neprecizarea clară a dispozitivelor de control intern create şi a modului de
funcŃionare a acestora;
• persistenŃa unor probleme de la un control la altul;
• privarea sistemului de conducere de beneficiul unor informaŃii foarte utile în ceea
ce priveşte fundamentarea eficientă a deciziilor privind atât utilizarea
patrimoniului, cât şi protejarea acestuia împotriva pierderilor datorate erorii şi
risipei.
Considerăm că este o necesitate stringentă elaborarea şi materializarea, în
ordinul de zi pe unitate, a concepŃiei privind organizarea şi exercitarea controlului
intern astfel încât aceasta să contribuie la realizarea unor dispozitive şi a unor
activităŃi de control intern care să determine prevenirea fenomenelor de păgubire a
patrimoniului unităŃii şi creşterea performanŃelor sistemelor de conducere şi control
intern.
Elaborarea şi implementarea unei concepŃii eficiente de organizare şi
exercitare a controlului intern ar avea ca impact pozitiv descoperirea precoce a
eventualelor disfuncŃii şi luarea timpurie a măsurilor de corecŃie ce se impun,
evitându-se astfel agravarea unor stări de lucruri negative.
Apreciem că pentru a putea contribui la prevenirea apariŃiei fenomenelor
nedorite, persoanele care execută activităŃi de control intern trebuie să stabilească
sediul cauzelor care au determinat apariŃia unor disfuncŃii. Unele neajunsuri îşi au
sediul în afara entităŃii sau a compartimentului controlat, caz în care controlul se
adresează altor niveluri organizatorice pentru solicitarea ajutorului necesar în
redresarea situaŃiei. Majoritatea documentelor şi actelor de control nu analizează şi
cauzele care au determinat apariŃia disfuncŃiilor constatate. Cât de eficace este un
sistem de control intern care porneşte de la efecte, cauzele care au determinat
apariŃia şi manifestarea acestora rămânând să acŃioneze imperturbabil? Este
întrebarea esenŃială pe care trebuie să şi-o pună fiecare manager înainte de a
configura o arhitectură a controlului intern legală, pertinentă, adaptată nevoilor
structurii organizaŃionale pe care o conduce şi cu un nivel ridicat de eficienŃă în
identificarea riscurilor potenŃiale a probabilităŃii apariŃiei acestora dar şi de
gestionare inteligentă a lor în scopul reducerii impactului asupra entităŃii, în limite
rezonabile.
Lipsa controlului intern sau organizarea formală/defectuoasă a acestuia
conduce în majoritatea cazurilor la apariŃia condiŃiilor propice pentru manifestarea
fraudei, profitându-se de slăbiciunile sistemului. Apreciem, însă, că odată sesizate
elementele certe de fraudare a patrimoniului public, este mult mai periculoasă şi
nocivă intenŃia de acoperire a fenomenului sau de „cosmetizare” a acestuia, în
tentativa de a li se da o conotaŃie mult mai puŃin gravă decât cea pe care o au în
realitate. Astfel, persoane îndrituite şi obligate, imperativ de norme juridice fără
echivoc, să organizeze şi să execute controlul intern, caută să salveze „imaginea”
282
entităŃii în cauză şi să-şi mascheze propria inactivitate, generând prin această

atitudine condiŃii propice de manifestare în continuare a fenomenului de fraudare a
patrimoniului, care provoacă adevărate hemoragii bugetare. Acest gen de inacŃiune
constituie, în opinia noastră, un factor favorizant al fraudei şi o stare de
complicitate tacită cu autorul/autorii acesteia, tandem care generează efecte
devastatoare asupra patrimoniului.
Fără a avea pretenŃia de a epuiza problematica, demersul de faŃă se
constituie într-o încercare de a oferi câteva repere pentru organizarea modernă şi
eficientă a controlului intern la nivelul organizaŃiilor militare.
Principalele categorii de riscuri asociate operaŃiunilor incluse în

universul de audit
Riscul şi decizia managerială
Literatura de specialitate descrie mai multe modele de management
strategic al riscurilor. Dintre acestea ne-am oprit asupra următoarelor trei:
• modelul tehnocratic – constă în folosirea celor mai bune tehnici previzionate cu
scopul de a anticipa evoluŃiile viitoare şi de a elabora planuri în consecinŃă;
• modelul politic – rezidă în aceea că managerii creează sau controlează viitorul
firmelor prin dominarea sau eliminarea surselor de incertitudine;
• modelul structural – constă în imunizarea firmei împotriva incertitudinilor, prin
dotarea acesteia cu o structură flexibilă şi uşor adaptabilă evoluŃiilor
imprevizibile din mediul său.
IntervenŃiile de natură politică se pot concretiza în:
• presiuni (lobby) exercitate pentru a influenŃa Guvernul şi Parlamentul în
adoptarea unor legi sau reglementări comerciale;
• obŃinerea de fonduri guvernamentale pentru diferite proiecte ale firmei;
• adoptarea de programe de responsabilitate socială;
• medierea unor negocieri cu diferite grupuri de presiune şi de interese de pe scena
politică;
• folosirea deciziei politice în scopul luării unor măsuri protecŃioniste care să
avantajeze firma.
Riscul contractual
a) Riscul negocierii – datorită faptului că ofertantul şi destinatarul ofertei
de a contracta se pot afla în locuri diferite, apare riscul ca între momentul în care ei
îşi exprimă acordul de voinŃă de a încheia înŃelegerea să treacă un anumit interval
de timp. Se pune astfel problema de a cunoaşte care este momentul realizării
acordului de voinŃă şi de a preciza în mod indubitabil care este data încheierii
contractului, deoarece curgerea obligaŃiilor contractuale începe din momentul
încheierii contractului.
Elementul esenŃial al contractului comercial este preŃul, deoarece el arată
întinderea obligaŃiei pentru cumpărător. PreŃul poate fi nu numai determinat (atunci
283
când în contract s-a prevăzut în mod indubitabil obligaŃia de plată), ci poate fi şi

determinabil, fără ca în acest fel să se pericliteze valabilitatea contractului.
b) Riscul executării contractului – obiectul contractului de vânzare-
cumpărare prezintă unele aspecte generatoare de riscuri în situaŃia în care
nerealizarea lucrului vândut s-a datorat unei împrejurări fortuite. În acest caz, riscul
contractului este suportat de către vânzător, în calitate de debitor în obligaŃia
imposibil de executat şi, ca urmare, el nu poate cere plata preŃului..
c) Riscul transferului proprietăŃii – există dese situaŃii în care vânzătorul
vinde bunuri care nu sunt în proprietatea sa. Este cazul tranzacŃiilor bursiere de
tipul vânzărilor scurte.
Odată cu transmiterea dreptului de proprietate asupra lucrului contractat, se
transferă de la vânzător la cumpărător şi riscurile aferente.
Riscul în activitatea investiŃională

„Luarea deciziei de a investi, pentru dezvoltarea obiectivelor existente sau
realizarea unora noi, trebuie să ia în considerare incertitudinea şi riscul implicate
de proiect”.
Incertitudinea este generată de evoluŃia pieŃei şi a preŃurilor, în corelare cu
deciziile privind sortimentele şi cantităŃile a confirmat ipoteza că nu se pot de
produse/servicii oferite pentru un anumit mediu economic.
Managementul riscului în activitatea investiŃională presupune mai multe
proceduri, din care ne vom opri la următoarele:
a) Analiza de senzitivitate a proiectelor, în care se evaluează diferite
modificări posibile ale factorilor exogeni, precum şi impactul lor asupra
indicatorilor de eficienŃă economică şi financiară (costuri, venituri etc.);
b) Calculul speranŃei matematice a indicatorilor de eficienŃă, care
evidenŃiază avantajele economice şi costurile probabile asociate unui proiect de
investiŃii prin selectarea variantei de investiŃii căreia îi corespunde speranŃa
matematică maximă.
c) Măsurarea riscului proiectului de investiŃii, utilizează distribuŃiile de
probabilitate subiective referitoare la profiturile nete anuale, obŃinute prin aplicarea
proiectului de investiŃii.
d) Metoda arborelui de decizie, aplicată unor procese investiŃionale
secvenŃiale se bazează pe informaŃii privind mărimea indicatorilor economici în
viitor şi pe probabilităŃile ca evenimentele să ducă la realizarea diferitelor
consecinŃe.
Riscul în decizia financiară

Din perspectivă financiară, abordarea problematicii riscului „...nu se poate
realiza decât în cuplul celor două axe de analiză: rentabilitate – risc”.
Analiza riscului financiar pe baza metodei pragului de rentabilitate
presupune luarea în considerare a cheltuielilor financiare (dobânzile aferente
284
capitalurilor împrumutate), care sunt considerate cheltuieli fixe la un anumit nivel

al cifrei de afaceri.
Efectul de levier financiar exprimă incidenŃa îndatorării asupra poziŃiei
cifrei de afaceri în raport cu pragul de rentabilitate al firmei. InfluenŃa îndatorării
asupra rentabilităŃii financiare este determinată de diferenŃa dintre rentabilitatea
economică şi rata dobânzii şi de gradul de îndatorare (levierul).
În concluzie, putem afirma că adoptarea deciziilor financiare este însoŃită
invariabil de asumarea unor riscuri. Neluarea în considerare/necunoaşterea
aspectelor legate de managementul riscului poate genera dificultăŃi majore
entităŃilor, putând conduce la prejudicii majore cauzate acestora.
Expunerea la risc a instituŃiilor publice

Elementele componente ale expunerii la risc
Entitatea expusă riscului reprezintă subiectul căruia îi este prejudiciată
starea iniŃială (valoarea şi/sau potenŃialele câştiguri produse de aceasta sunt
compromise parŃial sau total), fiind constituită din om (individ, grup, colectivitate,
societate etc.), proprietate (construcŃii, terenuri, instalaŃii, echipamente, produse,
bunuri mobile, procese de producŃie etc.) sau mediu (sol, subsol, vegetaŃie, climă,
apă, aer, temperatură etc.).
Factorii de risc, în raport cu originea lor, pot fi naturali (incendii, inundaŃii,
cutremure, tornade etc.), umani (omul şi faptele lui nocive societăŃii) şi economici
(recesiune, inflaŃie, progres, globalizare etc.).
Impactul financiar al pierderii este determinat de amploarea
consecinŃelor suportate de entitate când se manifestă factorii de risc. Pierderile
materiale sunt mai uşor de evalua, pe când cele umane (răniri, îmbolnăviri, pierderi
de vieŃi omeneşti) sunt mult mai dificil de calculat.
Definirea pragului de risc acceptabil

ToleranŃă înseamnă acceptare. Ea se referă la disponibilitatea de a trăi un
risc pentru obŃinerea de anumite beneficii şi cu încrederea că riscul este controlat
adecvat. A tolera un risc nu înseamnă că îl vom privi ca fiind neglijabil sau ca pe
un lucru pe care îl putem ignora, ci ca pe ceva ce trebuie avut în vedere şi redus
dacă şi când putem.
Atunci când consecinŃele manifestării riscului sunt de natură economică,
stabilirea nivelului de acceptabilitate îşi găseşte rezolvarea în teoria optimului
economic şi a optimizării deciziilor. Problema stabilirii nivelului de acceptabilitate
a riscului devine extrem de complexă, dobândind dimensiuni etice şi morale
deosebite atunci când consecinŃele sunt de natură socială.
În literatura de specialitate este prezentat, în mod frecvent, domeniul de
acceptabilitate a riscului, sub forma de reprezentare ilustrată în fig. 1.
285
Gravitate
Risc
neacceptabil
acceptabil
Risc
Risc
neglijabil Probabilitate
Fig. 1 Domeniul de acceptabilitate a riscului

Sursa: Şerbu, T., 2002, Managementul riscului. Elemente de teorie şi calcul, Academia
de PoliŃie „Al. I. Cuza”, Bucureşti, p.12.
În spaŃiul din planul probabilitate-gravitate distingem trei zone (risc

neglijabil, acceptabil şi neacceptabil) de către două curbe continue. Teoretic, aceste
curbe ar trebui să corespundă unor relaŃii de formă:
P x G = constant, în care: P – probabilitatea, iar G – gravitatea.
Concluzii
• noŃiunea de risc implică o pierdere posibilă pentru o anumită entitate, care poate
fi omul (individ, grup, societate), proprietatea (active fixe şi circulante) şi
mediul;
• managementul riscului reprezintă un proces complex de abordare a riscurilor care
utilizează resurse materiale, financiare şi umane pentru atingerea obiectivelor,
care vizează reducerea expunerii la pierderi;
• principiul esenŃial care stă la baza managementului riscului constă în a încerca
reducerea acestuia la un nivel acceptabil sau a transfera ceea ce nu se poate
elimina sau controla suficient;
• managementul trebuie să creeze un mediu de control favorabil gestionării legale
şi eficiente a riscurilor din organizaŃia pe care o conduce, prin conceperea şi
aplicarea unei strategii eficace de organizare şi exercitare a controlului intern,
adaptată specificului entităŃii;
• pe fondul complexităŃii crescânde a organizaŃiilor şi al extinderii domeniului
normativ, auditul intern ajută managerii la găsirea unor forme, metode şi
proceduri care să le protejeze de apariŃia şi manifestarea unor riscuri majore,
286
indicând punctele slabe ale entităŃii şi recomandând soluŃii pertinente şi adecvate

eliminării acestora.
Gestionarea riscului în activitatea de audit public intern prezintă o
importanŃă deosebită. Efectele negative ale riscurilor pot fi diminuate sau eliminate
printr-o cunoaştere temeinică a acestora şi luarea măsurilor adecvate. O gestionare
eficientă a riscurilor asigură o utilizare judicioasă a fondurilor publice. Considerăm
că activitatea de audit trebuie să demareze cu depistarea riscurilor.
Bibliografie
Gheorghe I., 2002, Riscul deciziei financiare în întreprinderile mici şi
mijlocii, Editura Genicod Ltd., Bucureşti, p. 48;
Mare E., OanŃă F., 2007, Control financiar, audit şi expertiză contabilă,
Editura Academiei ForŃelor Terestre, Sibiu, p.127;
Renard J., 2002, Theorie et pratique de l’audit interne (Teoria şi practica
auditului intern), Editions d’Organisation, Paris, France, p. 126;
Românu I., Vasilescu I. (coordonatori), 1997, Managementul investiŃiilor,
Editura Mărgăritar, Bucureşti, p. 422;
Şerbu T., 2002, Managementul riscului. Elemente de teorie şi calcul,
Academia de PoliŃie „Al. I. Cuza”, Bucureşti, p. 12;
Stancu, I., 1994, Gestiunea financiară a agenŃilor economici, Editura
Economică, Bucureşti, p. 502;
*** M. Of. nr. 1265/2004, p. 27:
*** OMFP nr. 946/2005, pentru aprobarea Codului controlului intern,
cuprinzând standardele de management/control intern la entităŃile publice şi pentru
dezvoltarea sistemelor de control managerial, M. Of. Nr. 675/2005, p. 12.
287
CONSILIEREA ÎN CADRUL FUNCłIEI DE AUDIT

PUBLIC INTERN
Radu Pop
Universitatea de Vest Vasile Goldiş Arad , Filiala Satu Mare, România,
Str. Mihai Viteazu , nr. 26 , tel. 0361401014 , fax 0261716230 .
Abstract
When we talk about the ones who are in charge of the public money we have to
emphasise the importance of the consulting activity in the internal public audit. The
purpose of this consultancy is to improve the risk and economical process control
management. The present paper mentions the services offered by the internal public audit.
As main consulting activity ways we mention: the consultancy, facilitating the
comprehension, informal consultancy, the consultancy for exceptional situation. We gave a
special attention to the main criterions of the planning of consulting activities. Moreover, a
part of the paper deals with the administrating the consulting missions. The conclusions
reveal the necessity to implement the consulting mission from the internal public audit in
all the public institutions.
Keywords: consultancy, audit, mission, objectives, typology, administration.
Traiectoria serviciului de consiliere în cadrul funcŃiei de audit public intern

Conceptele de asigurare şi de consiliere
Asigurarea reprezintă „o examinare obiectivă a probelor în scopul oferirii
unei evaluări independente asupra managementului riscului şi asupra proceselor
de control şi conducere”.
Consilierea reprezintă „acele activităŃi legate de natura şi scopul
organizaŃiei menite să adauge valoare şi să îmbunătăŃească conducerea acesteia,
managementul riscului şi controlul proceselor fără ca auditorul intern să-şi asume
responsabilităŃi manageriale”.
Asigurarea şi consilierea reprezintă componentele fundamentale ale auditului
intern, în prezent existând serioase preocupări şi dezbateri de idei menite să
definească traiectoria acestora în interiorul funcŃiei de audit intern.
În activitatea practică există o paletă diversificată de servicii de asigurare
furnizate de către auditul public intern, care acoperă toate activităŃile, operaŃiunile,
fenomenele, procesele ce se desfăşoară în cadrul unei entităŃi publice. Dintre
acestea amintim:
• planificarea şi programarea veniturilor şi cheltuielilor bugetare;
• alocarea creditelor bugetare şi analiza implicaŃiilor bugetului asupra îndeplinirii
obiectivelor;
• angajarea, lichidarea, ordonanŃarea şi plata cheltuielilor;
288
• achiziŃiile publice de bunuri, servicii şi lucrări;

• realitatea, legalitatea şi regularitatea operaŃiunilor ce modifică structura
elementelor patrimoniale;
• organizarea şi efectuarea inventarierilor periodice şi regularizarea diferenŃelor
constatate;
• aprovizionarea, recepŃia, expediŃia, transportul, depozitarea, conservarea,
manipularea şi eliberarea bunurilor;
• organizarea şi conducerea contabilităŃii;
• funcŃionarea sistemului contabil;
• organizarea şi exercitarea controlului intern;
• organizarea şi exercitarea controlului financiar preventiv propriu;
• aplicarea normelor specifice de proiectare, realizare, implementare şi funcŃionare
a sistemelor informatice;
• adoptarea şi aplicarea măsurilor de securitate adecvate;
• utilizarea programelor informatice;
• tipul de organizare şi relaŃii ierarhice şi de cooperare;
• atitudinea managementului, economicitatea, eficacitatea şi eficienŃa deciziilor
manageriale.
La începutul mileniului al treilea, SUA au fost zguduite de câteva
scandaluri financiare de proporŃii, respectiv fraudele fiscale ale firmelor WORLD
COM şi ENRON, ale căror audit intern şi consultanŃă managerială fuseseră
efectuate, în ultimii 10 ani, de firma de audit şi consultanŃă ARTHUR
ANDERSEN. Aceste scandaluri au condus la dispariŃia de pe piaŃă a firmelor
menŃionate şi la elaborarea Amendamentului Sarbanes & Oxley în Congresul SUA,
care printre altele prevede:
• separarea activităŃii de consultanŃă de cea de audit deoarece nu se poate oferi
consultanŃă şi apoi auditare de către aceiaşi firmă de audit;
• controlul intern este responsabilitatea managerului, care trebuie să se ocupe de
organizarea lui şi de actualizarea sistematică a acestuia, pe baza analizei
riscurilor;
• managerul, eventual, poate să apeleze la auditul intern pentru a-l sprijini în
organizarea sistemului de control intern;
• auditorul intern realizează numai evaluarea controlului intern pe baza analizei
riscurilor asociate.
În tabelul următor este prezentată o paralelă, în funcŃie de câteva atribute,
între serviciul de asigurare şi cel de consultanŃă furnizate de către auditul public
intern.
289
Nr.
Atribute ActivităŃi de asigurare ActivităŃi de consiliere
crt.
Autoritate şi Termenii angajamentului
1 Carta auditului intern
responsabilitate sau obiectivele misiunii
De regulă, se stabileşte Este limitat la un anumit
Scopul şi vizează ansamblul program/funcŃie/proces
2
misiunii entităŃii şi este inclus în sau la o activitate
Carta auditului intern complexă de schimbare
Managementul entităŃii
Şeful structurii de audit
consiliate stabileşte
intern cu informarea şi
Fixarea obiectivele cu contribuŃia
3 consultarea
obiectivelor şefului structurii de audit
managementului
intern sau numai acesta
entităŃii auditate
din urmă
Presupune elaborarea
unor recomandări şi
Trebuie să fie
soluŃii utile care să
independentă ca să
determine creşterea
garanteze obŃinerea unei
Activitatea performanŃelor în
asigurări rezonabile şi
4 auditorilor gestionarea unui
imparŃială asupra
interni program/proces sau a
funcŃionalităŃii
schimbării prin
sistemelor de conducere
perfecŃionarea sistemelor
şi control intern
de conducere şi control
intern
Rezultatele se comunică
managementului de vârf,
iar dacă se identifică
riscuri majore, un mediu
de control intern
necorespunzător sau
indicii de fraudă, acestea
Rezultatele se comunică se comunică atât
managementului de vârf Comitetului de audit
5 Comunicarea
şi Comitetului de audit intern, cât şi structurilor
intern ierarhice superioare
competente pentru
dispunerea măsurilor de
corecŃie necesar şi
implementarea
recomandărilor şi
soluŃiilor propuse de către
auditorii interni
290
Analiza comparată a serviciilor de asigurare şi consiliere pune în evidenŃă

cel puŃin următoarele concluzii:
• misiunile de consiliere au o arie de cuprindere mult mai limitată decât misiunile
de asigurare;
• şeful structurii de audit intern definitivează obiectivele misiunilor pe baza
consultării managementului entităŃilor auditate beneficiare ale serviciilor de
asigurare, respectiv de consiliere;
• în exercitarea ambelor servicii trebuie să se asigure independenŃa şi obiectivitatea
auditorilor interni;
• iregularităŃile identificate sunt comunicate atât Comitetului de audit intern, cât şi
structurilor ierarhice competente pentru realizarea corecŃiilor necesare.
Tipologia activităŃilor de consiliere

ActivităŃile de consiliere desfăşurate de către auditorii din cadrul
structurilor de audit intern îmbracă următoarele forme:
• consultanŃa – având ca scop identificarea obstacolelor care împiedică
desfăşurarea normală a proceselor, stabilirea cauzelor, determinarea
consecinŃelor, prezentând totodată soluŃii pentru eliminarea acestora;
• facilitarea înŃelegerii – destinată obŃinerii de informaŃii suplimentare pentru
cunoaşterea în profunzime a funcŃionării unui sistem, standard sau prevedere
normativă, necesare personalului care are ca responsabilitate implementarea
acestora;
• formarea şi perfecŃionarea profesională – destinată furnizării cunoştinŃelor
teoretice şi practice referitoare la managementul financiar, gestiunea riscurilor şi
controlul intern din organizarea de cursuri şi seminarii.
Cadrul normativ în materie defineşte următoarele tipuri de misiuni de

consiliere:
• misiuni de consiliere formalizate – sunt cuprinse într-o secŃiune distinctă a
planului anual de audit intern şi sunt efectuate prin abordări sistematice şi
metodice conform unor proceduri prestabilite, având un caracter formalizat;
• misiunile de consiliere cu caracter informal – sunt realizate prin participarea în
carul diferitelor comitete permanente sau proiecte de durată nedeterminată, la
reuniuni punctuale sau schimburi curente de informaŃii;
• misiuni de consiliere privind formarea şi perfecŃionarea profesională – pot fi sau
nu cuprinse, în mod distinct, în planul anual de audit intern. Această activitate se
concretizează prin organizarea de cursuri, seminarii sau ateliere de lucru, iar
documentaŃia suport constă în materialele de curs elaborate;
• misiunile de consiliere pentru situaŃii excepŃionale – se referă la participarea în
cadrul unor echipe constituite în vederea reluării activităŃilor ca urmare a unei
situaŃii de forŃă majoră sau alte evenimente excepŃionale.
291
Analiza formelor şi tipurilor de misiuni de consiliere pune în evidenŃă

existenŃa unei corespondenŃe între acestea, realitate reflectată sintetic în tabelul de
mai jos:
Nr. Tipuri de consiliere

Forme de consiliere
crt. Formalizate Neformalizate
1 ConsultanŃa x -
2 Facilitarea înŃelegerii - x
Formarea şi perfecŃionarea
3 - x
profesională
În funcŃie de caracteristicile acestora, literatura de specialitate prezintă o

clasificare a activităŃilor de consiliere, conform tabelului de mai jos:
Nr.
Tip consiliere Caracteristici
crt.
Activitate programată pentru care obiectivele misiunii,
1 Oficial sarcinile auditorilor şi rezultatele urmărite sunt stabilite
în documente scrise
ActivităŃile de consiliere se efectuează în cadrul
misiunilor de asigurare sau prin participarea în cadrul
2 Neoficial diferitelor comitete permanente, proiecte pe durată
nedeterminată, reuniuni punctuale, schimburi curente
de informaŃii
Misiunea de consiliere se realizează pe procese majore
3 Special
sau pe proiecte unicat
Misiunea de consiliere este neprogramată şi se
4 Urgent desfăşoară ca urmare a apariŃiei şi manifestării unei
situaŃii de criză sau a unui eveniment/risc neaşteptat
Se poate stabili şi o corelaŃie între formele de consiliere şi tipurile de

consiliere clasificate în funcŃie de caracteristicile acestora, realitate prezentată
sintetic în tabelul de mai jos:
Nr Forme de Tipuri
crt consiliere Formali- Nefor- Oficial Ne- Special Urgent
zat malizat oficial
Consul-
1 x - x - x x
tanŃa
Facilitarea
2 - x - x x x
înŃelegerii
292
Formarea
şi
perfecŃio-
3 - x - x x x
narea
profesio-
nală
Modul în care activităŃile, operaŃiunile, fenomenele şi procesele auditabile

repartizate pe domenii auditabile fac obiectul serviciului de asigurare sau ale celui
de consiliere prestate de către auditul public intern este prezentat în tabelul
următor:
293
Servicii oferite de auditul public

ActivităŃi/
Nr. Domeniul intern Tipul misiunii de
operaŃiuni Procese auditabile
crt. auditabil Consiliere Consiliere asigurare
auditabile Asigurare
formalizată informală
Planificarea, Planificarea şi
programarea programarea
Audit de
1 şi bugetarea veniturilor şi - x - -
regularitate
activităŃilor şi cheltuielilor
resurselor bugetare
Alocarea creditelor Audit de
- x - -
bugetare regularitate
Angajarea,
Audit de sistem al
lichidarea,
- x - x performanŃei şi
ordonanŃarea şi
regularitate
plata cheltuielilor
ExistenŃa, Concesio- Face obiectul unei
integritatea, narea, închirierea, misiuni de audit de
2 - x x -
păstrarea, gajarea, vânzarea sistem şi al
utilizarea şi bunurilor performanŃei
siguranŃa
patrimoniului
Organizarea şi - x - - Audit de regularitate
efectuarea
inventarierilor 294

ActivităŃi/
periodice
Valorificarea
Audit de sistem şi al
- bunurilor x x -
performanŃei
materiale
Organizarea şi
Audit de regularitate
conducerea - x - x
Sistemul şi sistem
3 contabilităŃii
contabil
FuncŃionarea Audit de regularitate
- x - x
sistemului contabil şi sistem
Organizarea,
exercitarea şi Audit de sistem şi al
x x -
monitorizarea performanŃei
controlului intern
Sistemul de Organizarea,
4 -
control exercitarea şi
monitorizarea Audit de regularitate
x - x
controlului şi sistem
financiar
preventiv propriu
295

ActivităŃi/
Aplicarea
normelor
specifice de
proiectare, Audit de sistem şi al
- - x -
realizare, performanŃei
Sistemul implementare şi
5
informatic funcŃionare a
sistemelor IT
Utilizarea
Audit de sistem şi al
- programelor x x -
performanŃei
informatice
Adoptarea şi
aplicarea măsurilor
- x - - Audit de regularitate
de securitate
adecvate
PerformanŃe-
6
le manage- Tipul de organizare - x - - Audit de sistem
şi relaŃiile ierarhice
296

ActivităŃi/
şi de cooperare
Atitudinea
managemen-tului,
mentului de economicita-tea,
Audit al
sistem - eficacita-tea şi x x -
performanŃei
eficienŃa
deciziilor
manageriale
Managemen- Pregătirea
Audit de regularitate
7 tul profesională a - x - x
şi sistem
personalului personalului
Implementa-
rea
schimbărilor Facilitarea
8 apărute în înŃelegerii unui act - x - x Audit de regularitate
cadrul normativ
normativ şi
procedural
297
Din analiza corelaŃiilor între domenii, activităŃi, operaŃiuni, procese auditabile,

serviciile oferite de către auditul public intern şi tipurile de audit intern
corespunzătoare acestor servicii, apreciem că rezultă cel puŃin următoarele realităŃi:
• există o oarecare dificultate în încadrarea activităŃilor, operaŃiunilor, proceselor
auditabile în sfera serviciilor de asigurare sau de consiliere;
• procesele economico-financiare (achiziŃii publice, concesionarea, gajarea,
închirierea, vânzarea, valorificarea bunurilor) cu impact financiar major asupra
patrimoniului aflat în administrarea entităŃilor publice, apreciem că trebuie să
constituie obiectul unor misiuni de consiliere desfăşurate de către auditul public
intern tocmai datorită necesităŃii prevenirii apariŃiei şi manifestării riscului
producerii unor fraude ca urmare a existenŃei unor puncte slabe în organizarea şi
funcŃionarea sistemelor de conducere şi control intern;
• există procese fundamentale, cu riscuri asociate de nivel mare, care pot fi
cuprinse atât în sfera misiunilor de asigurare, cât şi în cea a misiunilor de
consiliere formalizate (achiziŃii publice, procesele manageriale, sistemul de
control intern, proiectarea şi implementarea unor sisteme) sau neformalizate
(angajarea, lichidarea, ordonanŃarea şi plata cheltuielilor, organizarea şi
funcŃionarea sistemului contabil şi a celui de control financiar preventiv propriu,
pregătirea profesională, facilitarea înŃelegerii prevederilor unor acte normative);
• Pentru a fi eficace şi eficiente, misiunile de consiliere formalizate trebuie să
îndeplinească, în mod cumulativ, cel puŃin următoarele condiŃii:
• să nu fie efectuate de către auditori care ulterior vor efectua misiuni de asigurare
în domeniul pentru care a realizat consilierea;
• să vizeze procesele fundamentale ale entităŃii publice consiliate;
• să se adreseze celui mai înalt nivel de conducere al entităŃii publice;
• să se desfăşoare prin abordări sistematice şi metodice, conform procedurilor
prestabilite şi consacrate de către O.M.F.P. nr. 1707/2005 şi particularizate la
specificul instituŃiilor şi entităŃilor publice prin norme proprii de aplicare;
• să se considere finalizate numai după implementarea integrală a recomandărilor
şi soluŃiilor formulate de către echipa de audit intern cu ocazia consilierii;â
• informaŃiile despre riscurile majore să fie transmise comitetului de audit şi
eşaloanelor ierarhice competente să intervină în gestionarea eficientă şi legală a
acestora.
În opinia noastră, există o corelaŃie clară între serviciile de asigurare,
respectiv de consiliere, oferite de către auditul public intern şi tipurile de audit
public intern realizate, astfel:
• furnizarea serviciilor de asigurare şi de consiliere informală se poate realiza, cel
mai bine, atât în cadrul misiunilor de audit de sistem şi regularitate, cât şi prin
planificarea, organizarea şi desfăşurarea unor misiuni de consiliere
neformalizate;
• procesele economico-financiare şi cele manageriale fundamentale, cu riscuri
asociate de nivel mare şi cu un impact major asupra eficienŃei utilizării
298
patrimoniului aflat în administrarea entităŃilor publice trebuie să constituie şi

obiectul unor misiuni formalizate de consiliere, chiar dacă unele dintre acestea
pot fi şi sunt verificate şi analizate în cadrul misiunilor de asigurare de tipul
auditului de sistem şi al performanŃei;
• asigurarea şi consilierea nu se exclud reciproc;
• asigurarea nu poate fi obŃinută în urma derulării misiunilor formalizate sau
neformalizate de consiliere;
• cu ocazia misiunilor de asigurare, auditorii interni pot oferi consiliere informală
managementului entităŃii auditate;
• managementul entităŃii auditate este singurul responsabil pentru adoptarea
deciziilor privind modul de implementare a recomandărilor formulate cu ocazia
desfăşurării misiunilor de asigurare şi a celor de consiliere.
Criteriile principale de planificare a activităŃilor/angajamentelor de

consiliere
Pe baza experienŃei practice dobândite în efectuarea misiunilor de
consiliere, apreciem că planificarea unor astfel de misiuni reprezintă o activitate
extrem de responsabilă şi laborioasă ce trebuie să conducă la îndeplinirea
următoarelor criterii principale:
• să adauge valoare organizaŃiei prin identificarea potenŃialelor economii,
oportunităŃi, rezerve de creştere a performanŃei;
• să se concentreze pe procesele fundamentale ale organizaŃiei, cu impact major
asupra performanŃelor sistemelor de conducere şi control intern;
• să angreneze auditori cu pregătirea profesională corespunzătoare complexităŃii
misiunii de consiliere;
• să contribuie la realizarea asigurării generale a managementului asupra
performanŃelor sistemelor de conducere şi control intern;
• să conducă la o mai bună înŃelegere a organizaŃiei de către auditul public intern;
• să se finalizeze prin identificarea riscurilor majore şi a soluŃiilor de gestionare
eficientă şi legală a acestora;
• asigurarea necesarului de fond de timp şi resurse materiale şi financiare necesare
desfăşurării în bune condiŃiuni a misiunilor de consiliere;
• să se adreseze nivelului ierarhic cel mai înalt din cadrul entităŃii publice
respective;
• raportarea, de către structura de audit public intern, a acelor rezultate ale misiunii
de consiliere care se concretizează în identificarea unor riscuri majore,
Comitetului pentru Audit Public Intern şi managementului superior;
• să permită aplicarea prevederilor Standardelor de Practică Profesională ale
Auditului Intern, Codului deontologic al auditorului intern şi a Cartei auditului
intern pentru misiuni de consiliere;
• să reducă posibilitatea producerii unor fraude prin creşterea gradului de
transparenŃă a operaŃiunilor foarte sensibile;
299
• misiunile de consiliere să nu fie efectuate de către auditori care, anterior, au

participat la efectuarea unor misiuni de asigurare în entitatea publică respectivă;
• misiunile de asigurare să nu fie efectuate de către auditori care, anterior, au
participat la efectuarea unor misiuni de asigurare în entitatea publică respectivă.
Domeniile principale în care auditul intern poate realiza activităŃi de
consiliere sunt:
• sistemul managerial;
• sistemul de control intern;
• sistemul informatic;
• managementul personalului;
• managementul riscului;
• implementarea conceptului guvernanŃei corporatiste în sectorul public;
• elaborarea unor standarde şi criterii de performanŃă;
• implementarea elementelor de performanŃă;
• managementul schimbării.
Considerăm că este esenŃial ca auditul public intern să planifice şi să
desfăşoare misiuni de consiliere care se adresează managementului superior (chiar
celui mai înalt nivel ierarhic), cel puŃin din următoarele motive:
• managementul superior valorifică astfel oportunitatea de a primi informaŃii,
recomandări şi soluŃii valoroase de creştere a performanŃelor în derularea unor
procese sau în exercitarea unor funcŃiuni cu un impact economico-financiar şi
social major;
• în acelaşi timp, auditul public intern poate fructifica oportunitatea extrem de
importantă a întăririi relaŃiei acestuia cu managementul superior, prin creşterea
încrederii şi conştientizarea managementului că structura de audit intern a
devenit indispensabilă;
• misiunile de consiliere desfăşurate de către auditul public intern constituie un
prim pas extrem de important către auditul performanŃei.
Nu trebuie deloc ignorat faptul că procesul de consiliere presupune şi

gestionarea eficace şi eficientă a unor importante riscuri ce pot avea un impact
negativ puternic, sau chiar dezastruos, asupra imaginii structurii de audit public
intern. Din punctul nostru de vedere, cele mai importante riscuri sunt:
• reducerea independenŃei şi obiectivităŃii auditorilor interni prin participarea
acestora, atât la misiunile de consiliere, cât şi la cele de asigurare pe aceleaşi
domenii auditabile şi în cadrul aceloraşi entităŃi publice;
• cuprinderea, în misiunile de consiliere, a unor auditori interni care nu au
pregătirea profesională impusă de complexitatea procesului sau domeniului în
care se execută consilierea;
• atragerea auditului public intern, de către managementul superior, în derularea
unor procese complexe şi foarte sensibile cum ar fi: comisii de licitaŃie, echipe
300
mixte pentru diferite proiecte, comisii de control, comisii de examinare sau

concurs etc.;
• implicarea auditului public intern în procesul managerial de la nivelul top-
managementului entităŃii publice consiliate;
• efectuarea unor misiuni de consiliere pe procese sau domenii în care
performanŃele sunt ridicate, concomitent cu evitarea deliberată a acelora unde
performanŃa este scăzută;
• soluŃiile şi recomandările elaborate de către auditul public intern nu sunt adresate
nivelurilor manageriale ierarhice competente pentru implementarea lor;
• consilierea este planificată şi desfăşurată ca o activitate didactică teoretică, aridă,
neinteresantă şi inutilă pentru structura consiliată;
• consilierea nu răspunde aşteptărilor top-managementului entităŃilor publice
consiliate;
• consilierea nu este creatoare de valoare adăugată entităŃilor consiliate (creşterea
eficienŃei, realizarea de economii, fructificarea unor oportunităŃi, reducerea unor
ameninŃări, actualizarea geografiei riscului, prevenirea fenomenelor de păgubire
a patrimoniului etc.).
Gestionarea misiunilor de consiliere

Structurile de audit public intern pot să-şi planifice una-două misiuni de
consiliere formalizate pe an, pe care să le cuprindă în planul anual de audit public
intern, cu condiŃia să nu afecteze independenŃa şi/sau obiectivitatea auditorilor
interni.
În situaŃia în care, după aprobarea planului anual de audit public intern,
şeful structurii de audit intern primeşte solicitări suplimentare de efectuare a unor
misiuni de consiliere, acesta analizează aceste solicitări şi stabileşte maniera în care
poate răspunde la ele, optând pentru una din următoarele alternative:
• soluŃionarea solicitării prin ataşarea unui obiectiv suplimentar misiunilor de
consiliere deja planificate şi cuprinse în planul anual de audit public intern;
• soluŃionarea solicitării prin planificarea şi executarea unei misiuni informale de
consiliere, cu caracter special sau de urgenŃă;
• solicitarea aprobării ierarhice pentru introducerea unei noi misiuni formalizate de
consiliere în planul anual de audit public intern;
• refuzul planificării şi efectuării unei misiuni de consiliere (formală sau
informală) pe motivul neasigurării independenŃei şi obiectivităŃii auditorilor
interni.
Pe baza experienŃei practice acumulate, putem prezenta următoarele
scenarii probabile de gestionare a solicitărilor de realizare a unor misiuni de
consiliere, scenarii reflectate în mod sintetic în tabelul de mai jos:
301
Tipul
Nr. Denumirea misiunii
misiunii de Comentarii
crt. de consiliere
consiliere
Înainte de a accepta
solicitarea şeful structurii de
audit intern trebuie să
analizeze dacă dispune de un
auditor intern calificat şi cu
experienŃă necesară
participării la analiza
managementului schimbării.
Părerile auditorului sunt
interesante pentru
managementul entităŃii
publice datorită specializării
acestuia în managementul
Conducătorul entităŃii
riscului şi al controlului
publice solicită şeful
intern. Auditorul intern
structurii de audit
trebuie să acorde o atenŃie
intern pentru
specială modului în care a
1 asigurarea unui Informal
fost conceput procesul de
auditor intern care să
schimbare, corespondenŃei
participe la analiza
între noile structuri
managementului
organizatorice şi obiectivele
schimbării
entităŃii, precum şi
impactului pe care
schimbarea îl are asupra
mediului de control intern,
transparenŃei operaŃiunilor şi
a gestionării riscurilor
asociate procesului de
schimbare. Decizia de
implementare a
recomandărilor auditorului
aparŃine în exclusivitate
managementului entităŃii
publice.
Şeful structurii de Este vorba despre un proiect
audit intern este cu implicaŃii financiare şi
solicitat să asigure un sociale semnificative care
2 Special
auditor care să lucreze solicită abilităŃi şi cunoştinŃe
într-o echipă de excepŃie ale auditorului
constituită în vederea intern, precum şi înclinaŃia
302
Tipul
crt. de consiliere
consiliere
elaborării unor acestuia spre activitate de
propuneri de cercetare. O astfel de misiune
îmbunătăŃire a poate pune probleme de
cadrului normativ şi independenŃă şi obiectivitate
procedural ce dacă în viitor acelaşi auditor
reglementează un intern va primi sarcina să
anumit proces analizeze şi să verifice, în
(achiziŃii publice, cadrul unei misiuni de
vânzări, concesionări, asigurare, tocmai derularea
gajări, valorificări) procesului la reglementarea
căruia a participat.
În aceste situaŃii, cele mai
dificile probleme ce trebuie
rezolvate Ńin, pe de o parte,
de asigurarea independenŃei
şi obiectivităŃii auditorului
intern, iar pe de altă parte, de
corespondenŃa pregătirii
profesionale a acestuia cu
domeniul şi operaŃiunile
supuse consilierii. Auditorul
intern va avea grijă să se
Şeful structurii de refere la fapte fără a stabili
audit intern este vinovăŃia personală. Sarcina
solicitat să asigure sesizării organelor de
3 consiliere pe obiective UrgenŃă cercetare penală revine
ce includ indicii de managementului entităŃii
producere a unor consiliate. Auditorul intern
iregularităŃi sau fraude creează valoare prin
cunoştinŃele sale de
specialitate, prin cele privind
sistemele de control şi
managementul riscului.
Auditorul propune şi soluŃiile
de îmbunătăŃire a mediului
de control, precum şi a
dispozitivelor de control
intern a căror
nefuncŃionalitate a favorizat
producerea unei iregularităŃi
303
Tipul
crt. de consiliere
consiliere
sau fraude. În funcŃie de
complexitatea misiunii, şeful
structurii de audit intern
poate decide elaborarea unor
documente (raport de
consiliere, note de informare
privind documentele
elaborate pe timpul misiunii,
note de prezentare etc.) în
conformitate cu procedurile
aferente misiunilor de
consiliere formalizate, dar
adaptate ca formă şi conŃinut
naturii misiunii şi
necesităŃilor entităŃii publice
supuse consilierii. Datorită
specificului acestor misiuni
rezultat din perioada, în
general limitată de realizare
şi din modalităŃile practice de
desfăşurare a acestora, se
impune adaptarea
procedurilor şi a eventualelor
documente necesar a fi
elaborate la condiŃiile
concrete existente.
Şeful structurii de audit
intern analizează dacă
Se solicită şefului solicitarea poate fi onorată
structurii de audit prin completarea cu obiective
intern desfăşurarea suplimentare a unei misiuni
unei misiuni de formalizate de consiliere deja
consiliere ce vizează planificată, dacă dispune de
4 Formal
derularea unui proces, auditori interni cu calificarea
misiune care nu a fost profesională cerută de
planificată în planul complexitatea procesului
anual de audit public vizat de consiliere şi dacă se
intern. poate asigura şi respecta
independenŃa şi obiectivitatea
acestora. În caz contrar, şeful
304
Tipul
crt. de consiliere
consiliere
structurii de audit intern
poate solicita ierarhic
aprobarea pentru
introducerea în planul anual
de audit a încă unei misiuni
de consiliere formalizată sau
poate refuza efectuarea
misiunii.
Metodologia desfăşurării misiunilor de consiliere formalizate

Desfăşurarea misiunilor de consiliere formalizate se realizează prin
parcurgerea etapelor (pregătirea misiunii de consiliere, intervenŃia la faŃa locului şi
comunicarea rezultatelor misiunii de consiliere), respectarea procedurilor aferente
şi elaborarea unor documente specifice activităŃii, conform schemei de mai jos:
305
Etape/ Proceduri /Documente

A01 – Ordinul de serviciu
P01 – IniŃierea A02 – DeclaraŃia de
misiunii de imparŃialitate şi păstrare a
consiliere independenŃei
B01 – Notificarea privind
declanşarea misiunii de
consiliere
P02 – Colectarea
şi prelucrarea C01 – Notă privind
A. verificarea preliminară P11
informaŃiilor
Pregătirea C02 – Lista centralizatoare a
misiunii de obiectelor auditabile S
consiliere P03 – Elaborarea C013– Tematica în detaliu
programului u
misiunii de A03 – Programul misiunii de
consiliere consiliere p
P04 – ŞedinŃa de B02 – Minuta şedinŃei de e

deschidere deschidere
r
P05 – Colectarea A04 – Teste v

dovezilor
B. i
IntervenŃia
la faŃa P06 – Analiza A05 – Formulare de
problemelor identificate analiză a activităŃii z
locului
şi formularea soluŃiilor supuse consilierii
a
P07 – Revizuirea C03 – Nota
documentelor de lucru centralizatoare a r
documentelor de lucru
P08 – ŞedinŃa de e
închidere B03 – Minuta şedinŃei de
închidere a
P09 – Elaborarea
C. Raportul raportului de A06 – Raportul de
de consiliere consiliere consiliere
P10 – Comunicarea
raportului de consiliere
306
Activitatea de consiliere în cadrul activităŃii de audit public intern

presupune implicarea auditorului în activitatea instituŃiei publice auditate. Acesta
presupune extinderea aportului auditorului în domeniul pregătirii profesionale a
salariaŃilor implicaŃi prin consilierea acestora în sensul prevenirii unor posibile
erori. Stăpânirea temeinică a cunoştinŃelor necesare în misiunea de audit public
intern permite realizarea unei consilieri eficiente. De aceea selectarea auditorilor
publici interni trebuie să se facă pe baza unor criterii clare referitoare la acest
domeniu atât de important.
Bbliografie
GhiŃă M., Sprânceană M., Auditul intern în sistemul public, Editura
Tribuna Economică, Bucureşti, 2006, pag. 48;
Mare E., OanŃă F., 2007, Control financiar, audit şi expertiză
contabilă,Editura Academiei ForŃelor Terestre, Sibiu, p.150;
Pop R., 2006, Documente şi situaŃii financiar contabile, Editura Casa
CărŃii de ŞtiinŃă, Cluj Napoca, p. 27;
*** Glosarul din Standardele InternaŃionale de Practică Profesională a
Auditului Intern, Apendix 1.3, pag. 38.
307
STATE EUROPENE CARE AU REDUS SAU VOR

REDUCE NIVELUL COTEI UNICE DE IMPOZITARE
Sorin Blaj
Universitatea Europeană "Drăgan", Facultatea de ŞtiinŃe Economice,
350500 Lugoj Str. Ion Huniade, Nr. 2 tel. 0256.359.198, fax. 0256.359.200
ued@deu.ro, sorinblajlugoj@yahoo.com
Abstract
European states using a unitary imposing system are presented and the way in
which they achieved or intend to reduce the tax level.
Keywords: imposing system, unitary system
1. Introducere
Cota unică de impozitare a constituit în ultimii ani şi cu siguranŃă va
rămâne şi în continuare un subiect important de discuŃie, atât în mediile
universitare şi financiare, cât şi în cele politice ale majorităŃii statelor Europei.
Odată cu creşterea numărului statelor care au adoptat sistemul de impunere
a veniturilor persoanelor fizice prin cotă unică de impozitare, asistăm la un alt
fenomen interesant care preocupă guvernele statelor europene, iar cele mai
îngrijorate par a fi cele ale statelor dezvoltate, membre ale Uniunii Europene,
subiectul cotei unice fiind dezbătut în Irlanda, Marea Britanie, Germania, Finlanda,
Danemarca, Olanda etc. Dacă existau voci care atrăgeau atenŃia că România este
statul membru al Uniunii Europene cu cel mai scăzut nivel al cotei unice, de doar
16%, comparativ cu Estonia (21%), Lituania (24%), Letonia (25%) şi Slovacia
(19%), de la 1 ianuarie 2008, odată cu adoptarea cotei unice de către Cehia, cu o
cotă de 15% şi mai ales Bulgaria, cu o cotă de 10%, ne dăm seama că nu numai că
nivelul de 16% nu este unul scăzut, dar în curând acest nivel va deveni unul chiar
ridicat, adică necompetitiv, în cadrul competiŃiei fiscale declanşate de statele care
au aderat la Uniunea Europeană în ultimii patru ani (12 state, printre care şi
România), state care au adus un suflu nou în fiscalitatea Europei, unul de relaxare
fiscală.
Statul care a introdus prima dată cota unică de impozitare în statele
Europei de Est şi Centrale, Estonia, a fost şi primul stat care a dat un semnal care
va revoluŃiona sistemul de impunere a veniturilor persoanelor fizice, chiar în rândul
statelor membre ale Uniunii Europene care au adoptat deja cota unică.
308
2. Estonia doreşte să reducă nivelul cotei unice de impozitare, de la 22% la

18%, 15% sau chiar 12%
Estonia a fost primul stat din Europa de Est care a adoptat sistemul de
impunere a veniturilor persoanelor fizice prin cotă unică de impozitare după 1989,
la 1 ianuarie 1994, cu un nivel de 26%. După 11 ani de practicare a acesteia la
acelaşi nivel, la 1 ianuarie 2005, Estonia a fost şi primul stat care a redus nivelul
cotei unice cu două procente, la 24%.
Tabelul nr. 1
EvoluŃia nivelului cotei unice de impozitare în Estonia în perioada
1994 – 2011
Nivelul Nivelul
Anul
cotei unice de impozitare (%) relaxării fiscale (%)
1994 26 –
2005 24 2
2006 23 1
2007 22 1
2008 21 1
2009 20 1
2010 19 1
2011 18 1
Relaxare fiscală totală 8
Sursa: Guvernul Republicii Estonia, Programul de guvernare în perioada 2007 –
2011: http://www.valitsus.ee
La 4 martie 2007, au avut loc alegeri în Estonia, câştigate de Partidul

Reformist Estonian. Noul Guvern al Estoniei, prin Primul Ministru Andrus Ansip a
anunŃat că doreşte să reducă nivelul cotei unice de la 22%, cât era în anul 2007, la
nu mai puŃin de 12%, asta în condiŃiile în care deja nivelul cotei a fost redus cu 5%
în ultimii patru ani, începând cu 2005, aşa cum se observă în Tabelul nr. 1., de la
nivelul de 26% introdus în 1994. IniŃial se anunŃase, de către patru partide din
Parlament, că se doreşte ca nivelul cotei unice să fie redus la 18%, iar acum acest
nivel este posibil să fie redus la 12%.
Primul punct pe lista de măsuri economice a noului Guvern este reducerea
nivelului cotei unice de impozitare la 12%. Până în acest moment (aprilie 2008),
nivelul cotei unice a fost redus cu încă un procent, conform relaxării fiscale
prevăzute anterior, la 21%, urmând ca acesta să devină 20%, de la 1 ianuarie 2009.
Dacă măsurile economice ale noului guvern nu vor conduce la acea
relaxare fiscală anunŃată deja, de 12%, în anul 2011 nivelul cotei unice va ajunge la
18%, foarte aproape de nivelul practicat în România, de 16%.
309
3. Lituania a intrat în jocul reducerilor cotei unice

Lituania este al treilea stat baltic care a adoptat cota unică de impozitare
(1995), la un an după ce Estonia şi Letonia au făcut acelaşi pas.
În 1995, nivelul cotei unice a fost stabilit la 33%, cel mai ridicat dintre cele
trei state baltice, acest nivel fiind menŃinut până în anul 2007, când, pe fondul
creşterii numărului statelor care au adoptat acest sistem de impunere şi a reducerii
nivelurilor cotelor unice de impozitare practicate de statele membre ale Uniunii
Europene (Estonia – 21%, Letonia – 25%, Slovacia – 19%, România – 16%, Cehia
– 15%, Bulgaria – 10%), Lituania a decis reducerea cu nu mai puŃin de 6% a cotei
unice, aceasta fiind redusă la 27%. Lucrurile nu se opresc însă aici, iar în anul
2008, cota unică şi-a continuat reducerea ajungând la 24%.
Tabelul nr. 2
EvoluŃia nivelului cotei unice de impozitare în Lituania în perioada
1995 – 2008
Nivelul Nivelul
Anul
1994 33 –
2007 27 6
2008 24 3
Sursa: The WorldWide-Tax.Com, martie 2006, Lithuania Income Taxes and Tax
Laws: http://www.worldwide-tax.com/lithuania
Nu este exclus ca acest trend să continue şi în anii următori, deoarece

avalanşa reducerilor va continua. Estonia a decis deja ca până în anul 2011 să
reducă nivelul cotei unice la 18%, de la 22% cât este în prezent (21% în 2008, 20%
în 2009, 19% în 2010 şi 18% în 2011), Cehia a introdus cota unică în 2008, la un
nivel de 15%, pentru ca în anul imediat următor, 2009, să reducă nivelul la 12,5%).
O altă cauză care va determina continuarea reducerii nivelului cotei va fi
creşterea numărului statelor care vor trece la sistemul de impunere a veniturilor
persoanelor fizice prin cotă unică de impozitare şi mă refer aici doar la statele
membre ale Uniunii Europene: Cehia (15%) şi Bulgaria (10%) au decis deja
introducerea cotei unice la 1 ianuarie 2008, iar Polonia este ultimul stat care a
anunŃat posibilitatea adoptării cotei unice din 2009, la un nivel de 15%.
4. Transnistria a redus nivelul cotei unice de la 15% la 10%

În anul 2002, Transnistria a realizat o reformă fiscală radicală şi a adoptat
cota unică de 15%, pentru ca la 1 august 2006 să reducă nivelul acesteia cu o
treime, la doar 10%, unul dintre cele mai scăzute la acel moment din Europa şi din
lume. Doar Bosnia-Herzegovina (5%), Republica Srpska (10%), Districtul Brcko
(10%), Kyrgystanul (10%) şi Paraguayul (10%) practicând un nivel al cotei unice
mai redus sau egal.
310
Tabelul nr. 3
EvoluŃia nivelului cotei unice de impozitare în Transnistria în perioada 2002 –
2008
Nivelul Nivelul
Anul
2002 15 –
2006 10 5
Sursa: Taxation: Flat Tax in Pridnestrovie: http://www.pridnestrovie.net
5. Macedonia va reduce nivelul cotei unice la 10%, la fel ca şi statele

învecinate, Albania şi Bulgaria
După ce a introdus cota unică de impozitare de 12% la 1 ianuarie 2007,
renunŃând astfel la impunerea progresivă a veniturilor persoanelor fizice,
Macedonia mai face un pas în cadrul competiŃiei fiscale existente între statele
centrale şi est-europene şi nu numai. Astfel, începând cu 1 ianuarie 2008,
Macedonia reduce nivelul cotei unice la 10%.
Tabelul nr. 4
EvoluŃia nivelului cotei unice de impozitare în Macedonia în perioada
2007 – 2008
Nivelul Nivelul
Anul
2007 12 –
2008 10 2
Sursa: Zoran Nikolovski, 2007, Macedonia Introduces Flat-tax Rate, Southeast
European Times, http://www.setimes.com
Această reducere este generată pe de o parte de succesul acestui tip de

impunere înregistrat în 2007, iar pe de altă parte de faptul că din cele patru state
vecine, două, Albania şi Bulgaria,au de la 1 ianuarie 2008 cota unică de 10%, în
timp ce Serbia va menŃine cota unică la 14%, iar Grecia încă tatonează
oportunitatea trecerii la acest sistem de impunere.
6. Muntenegru va avea una dintre cele mai reduse cote unice de impozitare
din lume, 9%
Muntenegru a modificat legislaŃia fiscală introducând anul trecut, la 1 iulie
2007, cota unică de impozitare. Noua lege stabileşte nivelul cotei unice de
impozitare la 15%, pentru 2007 şi 2008, acest nivel urmând să fie redus la 12%, în
2009 şi la 9%, în 2010.
311
Tabelul nr. 5
EvoluŃia nivelului cotei unice de impozitare în Macedonia în perioada
2007 – 2010
Nivelul Nivelul
Anul
2007 15 –
2009 12 3
2010 9 3
Sursa: D. J. Mitchell, 2007, Montenegro Joins the Flat Tax Club,
http://www.cato-at-liberty.org
În contextul competiŃiei fiscale existente între statele central şi est-

europene nu este exclus ca reducerea la 9% să se producă chiar din 2009.
7. Cehia reduce nivelul cotei unice, încă înainte de a o adopta

Cehia este un caz mai special. Nici nu introduse-se cota unică, acest
moment urmând să se producă la 1 ianuarie 2008, şi deja din 2007 a anunŃat
reducerea nivelului cotei unice la 1 ianuarie 2009. Astfel, de la începutul lui 2008
Cehia a adoptat cota unică de 15%, urmând ca în anul imediat următor să o reducă
la 12,5%. Se poate spune că Cehia este încă o dovadă că impunerea veniturilor
persoanelor fizice prin cotă unică de impozitare reprezintă un succes al acesteia.
Tabelul nr. 6
EvoluŃia nivelului cotei unice de impozitare în Cehia în perioada
2008 – 2009
Nivelul Nivelul
Anul
2008 15 –
2009 12,5 2,5
Relaxare fiscală totală 2,5
Sursa: The WorldWide-Tax.Com, 2008, Czech Republic Income Taxes and Tax
Laws, http://www.worldwide-tax.com/czech
Odată cu adoptarea cotei unice de către Cehia şi Bulgaria, de la 1 ianuarie

2008, numărul statelor membre ale Uniunii Europene care au adoptat acest sistem
de impunere a crescut la 7, iar de la 1 ianuarie 2009, dacă şi intenŃia Poloniei se va
concretiza, numărul lor va fi 8. În anul 2007, numărul statelor membre ale Uniunii
Europene care au adoptat cota unică de impozitare era de 5 (Estonia, Letonia,
Lituania, România şi Slovacia).
Este clar că acest curent are tendinŃa de extindere şi nu este departe
momentul când acest sistem de impunere va fi adoptat şi de un stat dezvoltat din
312
cadrul Uniunii Europene, statul cu sistemul de impunere cel mai apropiat de cel
prin cotă unică fiind Irlanda.
8. Concluzii
Dacă existau opinii potrivit cărora România este statul membru al Uniunii
Europene cu cel mai scăzut nivel al cotei unice, de doar 16%, comparativ cu
Estonia (21%), Lituania (24%), Letonia (25%) şi Slovacia (19%), de la 1 ianuarie
2008, odată cu adoptarea cotei unice de către Cehia, cu o cotă de 15% şi mai ales
Bulgaria, cu o cotă de 10%, nu numai că nivelul de 16%, existent în România nu
este unul scăzut, dar în curând acest nivel va deveni unul chiar ridicat, adică
necompetitiv, în cadrul competiŃiei fiscale declanşate de statele care au aderat la
Uniunea Europeană în ultimii patru ani, state care au adus un suflu nou în
fiscalitatea Europei, unul de relaxare fiscală. Această relaxare fiscală se identifică
mult mai uşor dacă analizăm evoluŃia cotei unice în statele care au redus sau vor
reduce nivelul acesteia în următorii ani:
Tabelul nr. 7
EvoluŃia cotei unice de impozitare în statele care au redus nivelul acesteia
Nr. Nivel cotei unice la Nivelul cotei unice
Statul
crt. introducere (%) după reducere (%)
1. Estonia 26 18
2. Lituania 33 24
3. Transnistria 15 10
4. Macedonia 12 10
5. Muntenegru 15 9
6. Cehia 15 12,5
Cota unică medie 19,33 13,92
După cum se observă, dacă media cotei unice era de 19,33% la momentul
introducerii acesteia în cele şase state, după reducere aceasta ajunge sub 14%, mai
precis 13,92%. Toate cele şase state care au procedat la reducerea cotei unice, pot
fi considerate state concurente României în competiŃia fiscală. łinând cont de acest
aspect, România , cu o cotă de 16%, se situează sub această medie.
Fără nici o îndoială, acest trend va continua şi în anii următori şi va
cuprinde tot mai multe state. Dacă Ńinem cont că unul dintre statele concurente
importante ale României, Bulgaria, a adoptat în acest an sistemul de impunere prin
cotă unică de impozitare, cu o cotă de 10%, nu este exclus ca în anii următori,
poate chiar din 2009, România să reducă şi ea nivelul cotei unice, chiar la 10%.
Mai ales dacă Ńinem cont că nivelul contribuŃiilor sociale obligatorii este unul
ridicat, comparativ cu celelalte state europene în tranziŃie.
313
Bibliografie
Mitchell D. J., 2007, Montenegro Joins the Flat Tax Club:
http://www.cato-at-liberty.org;
Nikolovski Z., 2007, Macedonia introduce flat-tax rate, Southeast
European Times, http://www.setimes.com;
*** Guvernul Republicii Estonia, Programul de guvernare în perioada
2007 – 2011: http://www.valitsus.ee;
*** The WorldWide-Tax.Com, , Lithuania Income Taxes and Tax Laws:
http://www.worldwide-tax.com/lithuania;
*** The WorldWide-Tax.Com, 2008, Czech Republic Income Taxes and
Tax Laws: http://www.worldwide-tax.com/czech;
*** Taxation: Flat tax in Pridnestrovie: http://www.pridnestrovie.net;
314
ASIGURAREA RESURSELOR NECESARE ŞI

UTILIZAREA EFECTIVĂ A FONDURILOR
COMUNITARE
Văduva Cecilia
Universitatea „Constantin Brâncuşi” Facultatae de ŞtiinŃe Economice, Tg-Jiu, Gorj
vaduvacecilia@yahoo.com
Abstract
The absorption of communitarian funds is an object of the post – adhesion
strategy, taking into account the contribution marked, that these funds will have, at the
discrepancy recovery in comparison with the development level from states member US.
The access to these financial resources through the European politics of cohesion
represents one of the main advantages of economy. To become net beneficiary of the
communitarian funds, Romania must ensure them a higher absorption degree. Funds that
Romania will receive from UE are potential, meanwhile the contribution at the
communitarian budget is present and represents and obligation assumed as a member
state. Complementary with communitarian funds, the budget sources of the state and the
ones that will be attracted from the private area will be employed on priority development
directions.
Key words: strategy, resources,economy
AbsorbŃia fondurilor comunitare constituie un obiectiv în sine al strategiei

post aderare Ńinând cont de contribuŃia pe care aceste fonduri o vor avea la
recuperarea decalajelor faŃă de nivelul de dezvoltare din statele membre UE,
accesul la aceste resurse financiare pin politica europeană de coeziune reprezintă
unul dintre principalele beneficii economice.
Pentru a deveni beneficiar net al fondurilor comunitare, România trebuie să
asigure un grad de absorbŃie cât mai ridicat al acestora. Fondurile pe care România
le va primi de la UE sunt potenŃiale, pe când contribuŃia la bugetul comunitar este
certă şi reprezintă o obligaŃie asumată ca stat membru.
Complementar, cu fondurile comunitare, România trebuie să asigure un
grad de absorbŃie cât mai ridicat al acestora. Fondurile pe care România le va primi
de la UE sunt potenŃiale, pe când contribuŃia la bugetul comunitar este certă şi
reprezintă o obligaŃie asumată ca stat membru (Voinescu et all, 2002).
Complementar, cu fondurile comunitare, resursele bugetare ale statului şi
cele care vor fi atrase din mediul privat vor fi angajate pe direcŃiile prioritate de
dezvoltare (Anghelescu, 2004).
Premisele pentru utilizare optimă a resurselor financiare sunt:
315
- informarea reală a tuturor categoriilor de potenŃial, solicitant şi beneficiar

ai proiectelor finanŃate din fondurile europene. Campaniile de informare trebuie să
ofere informaŃii detaliate despre posibilităŃile create, modul de aplicare şi să ajungă
la destinatari prin mijloace de comunicare adaptate;
- asigurarea cu prioritate a capacităŃii administrative a tuturor instituŃiilor
implicate în gestionarea şi implementare fondurilor comunitare, pentru ca acestea
să-şi poate desfăşura activitatea la standarde înalte eficient şi transparent. Un
accent deosebit trebuie pus pe formarea unui număr suficient de specialişti în
gestiunea fondurilor comunitare, care să acopere întreg specul administraŃiei
publice româneşti atât geografic şi tematic
- sprijinirea promotorilor de proiecte pentru stabilirea unui portofoliu de
proiecte mature care să poată fi finanŃate imediat după aprobarea programelor
operaŃionale, reînnoirea permanentă a acestei rezerve de proiecte constituie o
garanŃie a creşterii gradului de absorbŃie a fondurilor comunitare.
Utilizarea instrumentelor financiare comunitare presupune asumarea şi
respectarea următoarelor principii:
a. eficienŃă – utilizarea fondurilor în funcŃie de direcŃiile strategice de
dezvoltare stabilite în documentele de programare pentru perioada 2007-2013. În
marja acestor documente neoficiale cu Comisia Europeană, guvernul României are
posibilitatea să aleagă prioritar acele proiecte de finanŃare care se adresează
domeniilor vizate de modelul de dezvoltare socio-economice.
b. subsidiaritatea – gestionarea fondurilor la un nivel cât mai apropiat de
nevoile locale şi regionale în funcŃie de specificul zonei şi priorităŃile locale:
intervenŃia statului doar acolo unde gestiunea optimă a fondurilor capacitatea
administraŃiei publice locale. În plus este foarte importantă atragerea resurselor
financiare complementare, fondurilor complementare prin dezvoltarea
parteneriatelor public-private în domeniile prioritare de dezvoltare, în funcŃie de
specificul local.
c. parteneriatul – gestionarea şi implementarea fondurilor comunitare
trebuie realizate cu implicarea tuturor segmentelor societăŃii de la autorităŃile
publice naŃionale, regionale şi locale, la partenerii economici şi sociali, societate
civilă etc.
d. AdiŃionalitatea contribuŃiile din instrumentele structurale nu înlocuiesc
cheltuielile publice structurale sau echivalente ale unui stat membru.
România va sprijini dezvoltarea infrastructurii rurale şi diversificarea
serviciilor oferite către populaŃia din mediul rural (Voinescu F. et all, 2002).
Pentru dezvoltarea de proiecte care îşi propun valorificarea resurselor
locale vor fin iniŃiate măsuri pentru creşterea capacităŃii administrative locale de
atragere a resurselor financiare inclusiv prin parteneriate public-privat.
Având în vedere calamităŃile naturale autorităŃile locale vor fi sprijinite
pentru elaborarea şi aplicarea de politici şi propuneri de prevenire a riscurilor
naturale.
316
Din perspectiva convergenŃei, cadrul macro-economic are rolul de a susŃine

durabilitatea creşterii economice inclusiv prin finanŃarea dezvoltării
infrastructurilor fizice şi a capitalului uman (GoponeaŃă B., 2004)
Asigurarea cadrului macroeconomic stabilit pentru perioada 2007-2013
reprezintă un obiect fundamental caracterizat prin intensificarea procesului de
corelare a politicilor existente şi implementarea noilor politici, continuare
consolidării finale, a procesului dezinflaŃionist şi a nivelului deficitului bugetar
conform cerinŃelor uniunii.
În afara măsurilor specifice privind educaŃia şi formarea profesională va fi
consolidat cadrul legislativ care reglementează conceptul de economie socială, se
va dezvolta o reŃea integrală de serviciu sociale pentru creşterea nivelului
prestaŃiilor sociale destinate grupurilor dezavantajoase vor fi promovate şi trimise
iniŃiativele destinate dezvoltării zonale cele mai afectate de sărăcie.
Planurile sectoriale de acŃiune au o linie directoare fundamentatei
reprezentată de necesitatea reducerii intervenŃiei directe a statului în economie şi
susŃinerea competitivităŃii urmărind recuperarea decalajelor faŃă de media
comunitară.
Dezvoltarea economiei la nivelul local, regional, naŃional nu mai poate fi
concepută fără a se Ńine seama de exigenŃele dezvoltării durabile. (Preda D., 2002)
Creşterea economică reprezintă unul dintre cele mai importante obiective
de politică economică pe care le poate propune un guvern indiferent de nivelul de
dezvoltare al Ńării. Creşterea economică exprimă sintetic dimensiunea, cantitativă,
calitativă şi structurală a activităŃilor economice desfăşurate într-o Ńară şi se
răsfrânge a supra poziŃionării economiei analizate în tabloul globalizat al
economiei mondiale reprezentând singura bază solidă pentru schimbările pozitive
în standardele de viaŃă ale cetăŃenilor.
Deşi preocupările legate de aspectele dezvoltării economiei rămâne o
condiŃie pentru politicile de dezvoltare umană, aspiraŃiile oamenilor sunt la fel de
importante în procesul formării politicilor dezvoltării umane care constituie un
proces cât şi un scop în sine ( Lipsey R. et all, 2002).
La orientarea spre structurile economice performante privite prin prisma
relaŃiei cu mediul o contribuŃie hotărâtoare trebuie să aibă mecanismul preŃurilor.
Stabilirea preŃului energiei primare, a materiilor mărime extrase din natură
şi acoperirea cheltuielilor necesare menŃinerii nealterate a calităŃii mediului.
Schimbările obŃinute prin politici microeconomice nu produc rezultate
pozitive semnificative dacă nu li se asigură un mediu maroeconomic stabil şi
favorizabil pentru a reduce dezechilibrul intern şi extern asociat transformărilor
structurale. Stabilirea macroeconomică este doar o premisă a creşterii economice
care nu poate fi susŃinută fără schimbări la nivelul macroeconomic. Stabilizarea
macroeconomică a dobândit un statut de problemă globală şi este urmărită prin
intermediul unor parametrii macroeconomici, ce se consideră informaŃii de
referinŃă asupra stării unei economii naŃionale (DuŃă A., 2002).
317
În sens global, schimbarea comportamentului agenŃilor economici în cadrul

noilor structuri şi mecanisme trebuie să conducă la o alocare mai bună a resurselor
între diferitelor sectoare şi întreprinderi şa accelerarea procesului de reconversie
industrială şi reluarea creşterii economice pe o bază avansată.
În domeniul conversiei industriei, problema cea mai dezvoltată o reprezintă
retehnologizarea ramurilor. Au fost identificat unele dezechilibre economice şi s-a
făcut optimul pentru baza modernă şi care trebuie să se sprijine retehnologizare şi
măsuri cu caracter general de înfăptuire a conversiilor.
În cadrul când se urmăreşte stabilirea unui sistem clar se competenŃe pe
plan administrativ-instituŃional când se are în vedere dezagrerarea programelor
economice naŃionale în programe la nivel regional, un criteriu foarte important este
cel al vecinătăŃii care presupune ce regiunile sistemului naŃional să acopere
întreaga suprafaŃă a Ńării fără a existe suprapuneri (Băilşteanu Gh., 2002).
Introducerea nivelului intermediar permite armonizarea statisticilor
regionale ale Ńărilor membre efectuarea de analize, pe un plan regional în cadrul
Uniunii europene şi elaborarea politicilor regionale comunitare.
Componentele spaŃiului industrial deşi sunt legate prin relaŃii de
interdependenŃă funcŃională nu necesită o apropriere teritorială.
Pentru a măsura importanŃa unui spaŃiu industrial, toate cuantificările
recurg la un spaŃiu de măsură frecvent exprimat în valori relative.
Localizarea oricărei unităŃi industriale este influenŃată de factori care
trebuie să se combine în scopul obŃinerii rentabilităŃii maxime. Pentru ca raportul
dintre dezvoltarea economică şi organizarea spaŃiului geografic să fie un raport
constructive trebuie că se afecteze o diminuare corectă a procesului de dezvoltare
economică şi că se depisteze eventualele crize care pot apărea în spaŃiul geografic
ca urmare a procesului de dezvoltare economică (Puşcaşu V., 2002).
SpaŃiul urban este un spaŃiu economie care, prezintă cele mai mari densităŃi
de investiŃii şi echipamente pe unitatea de suprafaŃă reunind majoritatea
capitalurilor disponibile. Concentrarea un volum considerabil de activităŃi
transformatoare de materii prime în bunuri materiale generând intrări materii
prime, energie, informaŃii , forŃă de muncă şi ieşiri (produse finite, forŃă de muncă
şi informaŃii) fiind cu atât mi variate şi complexe cu cât scopul este mai important.
Argumentul intrinsec este acela că prosperitatea economică şi conservarea
mediului se susŃin reciproc. Satisfacerea uneia din cele două cerinŃe atrage după
sine satisfacerea cele de-a doua ( GofoneaŃă B., 2004).
Gradul de valorificare cât mai ridicat înseamnă conservarea resurselor
naturale, amplificarea activităŃilor economice, integrarea în fluxurile mondiale de
produse şi tehnologii, un alt grad de valorificare a resurselor umane.
Modificarea perspectivei reprezintă o nouă atitudine faŃă de relaŃia
complexă om-activităŃi social-economice-mediu natural. Lărgirea analizei
influenŃelor reciproce şi a lanŃurilor cauzale.
318
O structură care reflectă legătura dintre înzestrarea cu resurse naturale şi

orientarea activităŃii economice este proporŃia dintre principalele ramuri ale
industriei.
În România prin practicarea unor preŃuri la energie şi materii prime sub
preŃul pieŃei mondiale nivelul costurilor efective înregistrate în industrie sunt
deformate exprimând un avantaj comparativ în fabricaŃia produselor energie-
industrie şi material intensive.
Crearea distorsiunilor în preŃuri relative ale factorilor de producŃie şi în
eficienŃa comparativă a activităŃilor şi produselor favorizează menŃinerea unor
activităŃi cu argumente bazate pe eficienŃa economică aparentă.
Creşterea eforturilor acestor ramuri în ultimii 3 ani pe seama orientării spre
produsele cu cel mai redus grad de prelucrare reflectă atracŃia partenerilor externi
de a importa energie şi materii prime ieftine.
Bibliografie
Anghelescu C. coord., 2004, OpŃiuni strategice de dezvoltare a economiei
româneşti, Editura ASE, Bucureşti;
Băilşteanu Gh., 2002, DiplomaŃie, risc şi eficienŃă în afaceri, Editura
Mirton, Timişoara;
DuŃă A., 2002, Macroeconomie, Editura Mitron, Timişoara;
GoponeaŃă B., 2004, Economia riscului şi incertitudinii, Editura
Lipsey R., Crystal K. A., 2002, Economie pozitivă, Editura Economică,
Bucureşti;
Preda D., 2002, Ocuparea forŃei de muncă şi dezvoltarea durabilă, Editura
Puşcaşu V., 2002, Dezvoltarea regională, Editura Economică, Bucureşti;
Voinescu F., Furtună F., Voinescu E. M., Ştefănescu C., „Analiza
factorială a fenomenelor sociale economice în profil regional”, Editura Aramis,
Bucureşti, 2002.
319
FORME DE PREVENIRE A RISCURILOR ŞI

DIMINUARE A EFECTELOR
Văduva Maria
Universitatea „Constantin Brăncuşi” Facultatea de ŞtiinŃe Economice
Tg-Jiu, Gorj, România
vaduvamaria09@zahoo.com
Abstract
Preventing risks and diminishing effects obtains new dimensions due to diverse
modalities of apparition of risks. Control techniques for losses have as a central objective
the reduction of exposure and economical impact on long term through actions on the
frequency of apparition or through the action on their consequences. The first of the
actions determines the reduction of the number of events determined by actions on the
generating causes. The influence on aleatory factors will be diminished and as an effect,
resources exposed to the level through measurements that have a generic name –
preventing risk. The ideal solution is the reduction of the apparition frequency at zero,
meaning the complete elimination of the risk for the project. It is the situation according to
which, during the examination of a project, its manager must reach the conclusion that
expected advantages are self exceeded due to the apparition of some uncontrollable events
or to the disequilibrium that can not be reestablished.
Key words: risks, effects, economical impact
Prevenirea riscurilor şi diminuarea efectelor capătă noi doimensiuni

datorită modalităŃilor variate de apariŃie a riscului. Aici capată importanŃa
tehnicilor de control al pierderii şi tehnicilor de finanŃare a riscului.
Tehnicile de control al pierderilor au ca obiect reducerea expunerilor şi a
impactului economiei pe termen lung prin acŃiunea asupra frecvenŃei de apariŃie
sau prin acŃiunea asupra frecvenŃei de apariŃie sau prin acŃiunea asupra
consecinŃelor. Prima din acŃiuni determină reducerea numărului de evenimente
determinate de acŃiunea asupra cauzelor generatoare. Se diminuează astfel
influienŃa factorilor aleatori şi ca efect resursele expuse riscului prin măsuri care
poartă numele generic – prevenirea riscului. SoluŃia ideală este reducerea
frecvenŃei de apariŃie la zero ceea ce înseamnă eliminarea completă a riscului
pentru proiect.
Evitarea riscului presupune eliminarea lui totală sau parŃială. De cele mai
multe ori riscul nu poate fi eliminat în totalitate şi se poate apela la soluŃia
transferului contractual al riscului. Activitatea riscantă este transferată fizic unei
alte părŃi. Această entitate este însărcinată cu operaŃiunea riscantă. (Niculescu O.,
2003).
320
De câte ori se foloseşte un transfer pentru controlul pierderii, se pot crea

noi riscuri. Transferul este o măsură eficientă pentru tratarea riscului. Odecizie de
acest fel, trebuie bine argumentată şi trebuie să Ńină cont de expertiză sub –
contractorului şi de criteriul reducerii costurilor.
SituaŃia cea mai frecventă este aceea în care frecvenŃa de apariŃie a riscului
se situează în intervale 0,...,1. În aceste condiŃii sunt avute în vedere măsurile care
duc la reducerea frecvenŃei sau probabilităŃii unui eveniment riscant fără a se crea
posibilitatea eliminării complete. Este o probabilitate reziduală care nu poate fi
ignorată.
Există două tipuri de măsuri de reducere a pierderii: active şi pasive.
DiferenŃa dintre ele se referă la raportul dintre momentul activării măsurilor faŃă de
momentul evenimentului riscant. (Grigorescu A., 2007).
Orice eveniment riscant va genera dereglări în nivelul normal de activitate
chiar dacă va fi limitat. Din cauza multiplelor entităŃi rezultate din împărŃirea
bunului iniŃial, costurilor investiŃiei, iniŃiale pot creşte. Este o investiŃie
suplimentară cu nici un alt beneficiu decât reducerea incertitudinii.
Spre deosebire de situaŃia de risc când se cunoaşte probabilitatea de
apariŃie a fenomenului, în starea de incertitudine, aceasta nu se cunoaşte existând
numai informaŃii vagi despre stările viitoare. În aceste situaŃii de decizie, alegerea
proiectului optim se poate face după mai multe criterii şi prin folosirea metodei
gradelor de apartenenŃă la soluŃia optimă. (A. Popa, 2002).
Riscul nu depinde numai de factorii generali ci şi de structura costurilor,
comportamentul lor faŃă de volumul de activitate. Structura cheltuielilor exercită o
influienŃă marcantă asupra rentabilităŃii ceea ce justifică formularea modelului de
analiză al „punctului mort”. Această grupare trebuie abordată prin prima timpului
deoarece pe termen lung toate cheltuielile sunt considerate variabile şi numai pe
termen scurt unele sunt variabile şi altele fixe.
Punctul mort sau punctul critic reprezintă nivelul de activitate care
absoarbe în totaslitate cheltuielile de exploatare ale unei perioade doar rezultatul
este nul evidenŃiind nivelul de activitate la care trebuie să se situeze întreprinderea
pentru a nu lucra în pierdere. (Băileşteanu Gh., 2008).
Măsurile de reducere active au ca scop atenuarea consecinŃelor unui
eveniment posibil vătămător făcând parte din tehnicile clasice de reducere a
poierderii.
Măsurile de control al riscului vor fi elaborate în acelaşi timp cu
indentificarea şi analiza expunerilor fiind implementate ca urmare a analizei
cost/profit prezentată de componenta financiară.
Misiunea de bază a finanŃării riscului rămâne aceeaşi, de a asigura înainte
de producerea oricăror pagube, sursele excepŃionale de fonduri care vor oferi
fluxurile financiare necesare pentru a compensa pierderile, de mare actualitate sunt
strategiile financiare agresive când valoarea de piaŃă a unei organizaŃii este de 20
până la 100 de ori, mai mare decât valoarea sa contabilă. Obiectivele fundamentale
ale finanŃării riscului rămân întotdeauna aceleaşi – stabilizarea rezultatelor, costul
321
riscului raportat la timp şi spaŃiu, reducerea volatilităŃii profitului care este

depunctată pe pieŃele financiare.
Pe lângă multitudinea şi complexitatea noilor instrumente de finanŃare a
riscului apar două dileme: cum este privită volatilitatea rezultatului din punctul de
vedere al transferului răspunderii şi care este costul instrumentelor utilizate.
Aceste dileme se refră la poziŃia managementului prevăzut în buget la începutul
proiectului înaintea producerii vreunui prejudiciu sau la finalul anului fiscal când
se contabilizează toate aceste prejudicii. (Grigorescu A., 2007 ).
Valoarea oricărui bun sau activităŃii poate fi âmpărŃită în două
componente: cea fundamentală, valoarea prezentă a fluxurilor financiare estimate a
fi generate de bun de-a lungul vieŃii sale economice şi valoarea riscului.
N u există transfer total al riscurilor, există o alternativă iar echipa de proiect
trebuie să caute un ansamblu de instrumente în măsură să ofere un nivel confortabil
de risc, privit ca un nivel confortabil de risc, privit ca un punct în care factorul de
risc se echilibrează cu costul marginal al transferului. Indiferent de mecanismele de
finanŃare a riscului trebuie analizate cinci elemente: planificarea, surse de
finanŃare, surse de finanŃare, consecinŃele din punct de vedere financiar – contabil ,
implicaŃiile fiscale şi responsabilitatea privind garantarea rezultatului.
Atitudinea managerială faŃă de riscuri trebuie să aibă în vedere
conştientizarea că investiŃiile sunt legate de risc, în România până în 1989 nu a
existat abilitatea de a lucra prin asumarea unor riscuri.
Managerii şi publicul românescu o dată educaŃi şi obişnuiŃi cu experienŃă
riscului trebuie să- şi bazeze deciziile pe ideea de adaptabilitate şi de mobilitate de
trecere dintr-o afacere în alta prin asumarea unor pierderi inerente. (Popa A. 2003).
Vizualizarea acŃiunii riscurilor poate contribui la îmbunătăŃirea, atitudinii
manageriale faŃă de risc, pentru că riscul acŃionează asupra activităŃii investiŃionale
după anumite legi. La începutul unei activităŃi riscul este mai mic apoi riscul creşte
pe măsură ce sunt plasaŃi banii pentru un proiect de investiŃii, fiind maxim în
momentul în care investiŃia este terminată şi trebuie începută fructificarea atunci
când managerii şi resursele sunt în totalitate captivi ai proiectului de investiŃie.
O altă cale este aceea a utilizării fondurilor de rezervă care sunt constituite
prin contribuŃii anuale. Planificarea rezervelor este de fapt un mecanism pur
contabil, contribuŃia anuală fiind considerată cost curent din reŃineri contabile dar
nu este deductibilă fiscală. La momentul producerii pagubei suma este recuperată
din rezervă, iar costul pierderii este compensat câtă vreme rezerva este suficient de
consistentă la momentul producerii pagubei.
Amaisiunea de bază a managementului riscului este aceea de a semnala o
serie de incertitudini şi de a reduce cât mai mult pierderile datorate acestora.
Utilizarea unor metode bazate pe teoria probabilităŃilor şi analizelor de trend sunt
partea fundamentală a instrumentelor folosite. (Grigorescu A., 2007).
Stabilirea previziunilor pe baza datelor din trecut folosind probabilitatea şi
analiza de trend se fundamentează pe ipoteza că viitorul va înregistra evoluŃii
asemănătoare tendinŃelor din trecut.
322
Potrivit acestei ipoteze, se pot constitui previziuni bazate pe faptul că

mediul economic şi social este stabil şi viitorul este o reproducere strictă a
trecutului iar evoluŃia acestuia este stabilă şi schemele de evoluŃie ale trecutului vor
continua şi în viitor.
Aceste continuări ale tendinŃelor se bazează pe ipoteza că evoluŃia urmează
pe ipoteza că evoluŃia urmează anumite relaŃii matematice între dimensiunile sale
variabile independente sau dependente în care esenŃială este alegerea parametrilor
evoluŃiei pe care trebuie să o previzionăm.
Una dintre deciziile majore în domeniul financiar al unui proiet este
alegerea investiŃiei care va optimiza folosirea resurselor, capătă importanŃă
valoarea prezentă şi alegerea investiŃiei, bazându-se, pe ipoteza că fondurile pot fi
investite pentru a se obŃine profit sau dobânzi.
Estimarea riscurilor probabile şi a efectelor acestora asupra proiectului,
demonstrează profesionalismul managementului de proiect care confirmă astfel că
este conştient că nu acŃionează în condiŃii ideale stabile şi imperturbabile.
Stabilirea formelor de prevenire a riscurilor şi diminuarea efectelor
apariŃiei acestora, conform abilităŃile de adaptare la situaŃiile concrete ale echipei
proiectului şi în special al managerului acestuia.
SituaŃiile de certitudine, risc şi incertitudine au beneficiat de o amplă şi
riguroasă determinare.
Riscurile se integrează în procesul decizional privind, activitatea de
investiŃii printr-o multitudine de metode: metoda ratelor de actualizare ajustate
prin risc, metoda echivalentelor certe, analiza simulării.
Dimensiunile riscului în investiŃii sunt stabilite pe baza a două elemente
din teoria probabilităŃilor, valoarea sperată exprimată ca o probabilitate matematică
mărimea riscului calculată cu diverse metode şi pusă în evidenŃă cu o serie de
indicatori de la incertitudine spe certitudine, probabilităŃile cresc de la 0 la 1, iar
acestor probabilităŃi li se asociază diverse estimări economico-financiare.
Bibliografie
Băileşteanu Gh., 2008 „Diagnostic, risc şi eficienŃă”, Ed. Mirton
Timişoara;
Grigorescu A., 2007, Managementul proiectelor, Ed. Uranus, Bucureşti;
Popa A., 2003, „InvestiŃiile pe coordonatele economiei de piaŃă”, Ed.
Universitaria, Craiova;
Niculescu O., 2003, Sisteme,metode şi tehnici manageriale ale
organizaŃiei, Ed. Economică, Bucureşti .
323
EFICACITATEA MANAGERIALĂ
Emil Ciobanu
Str. Huniade, Nr. 2, 350500, Lugoj, Timiş, România, Tel. 0256.359.198, Fax. 0256.359.200
ued@deu.ro
Abstract
A competitive manager should know what to do, how to do and how to become
more efficient. In order to do this, the manager needs certain aptitudes and must know the
requirements of a certain activity. Competitive manager needs to master fundamental
managerial skills in order to be truly competitive, to manage time and tasks wisely and to
cope with stress, as these skills are important instruments which help him become a more
efficient manager.
Keywords: competitive manager, efficiency, efficacy, aptitudes, performance
Un conducător, dacă reuşeşte să creeze condiŃii ca membrii echipei sale să

se simtă motivaŃi să realizeze obiectivele colective, este considerat eficace. Dacă
şedinŃa pe care a condus-o un manager îşi atinge scopurile pentru care a fost
convocată, el este considerat un conducător eficace. Un manager de vânzări este
considerat eficace dacă departamentul pe care îl conduce îşi realizează obiectivul:
de a obŃine sporirea veniturilor din vânzări. Deci, un manager este considerat
eficace dacă îşi îndeplineşte sarcinile, dacă reuşeşte să facă ceea ce trebuie să facă.
Există mai multe moduri de a fi eficace. Unii oameni reuşesc să conducă
şedinŃele mai bine decât alŃii. Unii directori de vânzări par să aibă un contact mai
strâns cu piaŃa decât alŃii. Aceste calităŃi sunt preŃioase şi trebuie cultivate, dar nu
sunt altceva decât mijloacele necesare atingerii unui Ńel final. Ceea ce contează, în
primul rând, este să faci ceea ce trebuie - adică să atingi obiectivele impuse poziŃiei
manageriale. Doar după aceea, se poate gândi cât de bine au fost îndeplinite
obiectivele.
Managerii care vor să-şi îmbunătăŃească performanŃa trebuie să-şi
analizeze atât eficacitatea, cât şi eficienŃa. Eficacitatea înseamnă a realiza ceea ce
trebuie. EficienŃa înseamnă a realiza respectiva lucrare aşa cum trebuie, adică
utilizând minimum de resurse. Eficacitatea este mai importantă decât eficienŃa,
deoarece fiecare trebuie, mai întâi, să realizeze sarcina pe care o are. Doar apoi se
pune problema dacă a îndeplinit-o cu eficienŃă (Stewart, R., 1985).
Un manager eficace reuşeşte să conducă şi să organizeze alŃi oameni,
comunică, transmite, planifică, face faŃă unor schimbări etc. Cu toate acestea
eficacitatea unui manager este supusă mai multor influenŃe, care izbutesc să-i
afecteze performanŃa în muncă. De exemplu: competenŃa personalului pe care îl
conduce, propriile sale calităŃi sau atitudinea colegilor ori şefului, regulile adoptate
324
de organizaŃie, indiferent dacă sunt sau nu scrise, limitează şi ele posibilităŃile de

acŃiune.
În acelaşi timp, sunt influenŃe şi din afara organizaŃiei. De exemplu, familia
şi prietenii pot avea pretenŃii destul de mari de la un manager, în special cu timpul
pe care li-l acordă. Timpul de care are nevoie pentru activitatea de manager este în
detrimentul celui acordat celorlalŃi. Munca şi felul în care se efectuează activitatea
managerială mai pot fi influenŃate şi de alŃi factori externi, cum ar fi modificările în
legislaŃie, politica guvernului sau schimbările economice.
Ca urmare, dacă un manager doreşte să fie eficace, este necesar să
controlate toate aceste influenŃe. Şeful, colegii, subordonaŃii, familia, organizaŃia şi
orice altă influenŃă pe care o suportă un manager îl pot ajuta sau îl pot împiedica.
Toate elementele acestea stau între manager şi satisfacerea cerinŃelor muncii lui -
de aceea, el trebuie să înveŃe să le stăpânească.
1. Activitatea managerială
Un manager eficace îşi îndreptată atenŃia spre activitatea pe care o
desfăşoară şi se gândeşte permanent cum crească eficacitatea organizaŃiei pe care o
conduce. În primul rând, el îşi formează o imagine foarte clară asupra muncii pe
care o desfăşoară.
Activitatea managerială poate fi analizată pe mai direcŃii, fiecare dintre ele
oferind o anumită perspectivă. Este posibil ca un angajat să fi fost numit în postul
de manager ca urmare a experienŃei şi cunoştinŃelor tehnice pe care le-a demonstrat
în specialitatea pe care o are. Aşadar, este posibil să se afle în postura şi de
specialist şi de manager. Ca urmare, managerul este nevoit să stabilească un
echilibru între cele două aspecte ale muncii sale.
Una din metodele prin care managerul poate căpăta o imagine clară asupra
a ceea ce face constă în a compara experienŃa proprie cu a managerilor din alte
organizaŃii. Unele dintre aceste acŃiuni, desfăşurate de alŃi manageri, ar putea fi:
ştiu ce au de făcut şi află ceea ce nu ştiu; stabileşte direcŃia către atingerea
obiectivelor; strânge informaŃiile necesare; Ńine legătura cu echipa; asigură execuŃia
planului.
Există o paletă destul de largă cu tipurile de activităŃi îndeplinite, în mod
normal, de către manageri. În funcŃie de munca prestată de manager, unele dintre
activităŃi pot fi mai importante decât altele. Dintre aceste activităŃi trebuie
identificate acelea care duc la îmbunătăŃirea aptitudinilor şi cunoştinŃelor pe care le
are managerul, precum şi cele în care este deja suficient de competent.
Prezentăm, în continuare unele dintre direcŃiile în care managerii, în
general, desfăşoară activităŃi, astfel:
• În activitatea sa de conducător, managerul face previziuni, analizează,
gândeşte creativ şi logic, calculează şi estimează riscurile, adoptă decizii
corecte, stabileşte sarcinile, fixează priorităŃile, întocmeşte planurile,
programează activităŃile, stabileşte sistemele de control, fixează/aprobă
bugetul, urmăreşte progresul realizat, exercită control, determină necesarul de
325
informaŃii, stabileşte/foloseşte sistemul de informaŃii necesare în activitatea

managerială, îşi administrează timpul, îşi controlează stresul, se adaptează la
schimbări, îşi dezvoltă aptitudinile şi cunoştinŃele.
• În privinŃa echipei, managerul formează şi menŃine echipa, selectează
personalul, stabileşte standardele de performanŃă, defineşte conŃinutul
posturilor, îmbunătăŃeşte atmosfera de lucru, identifică necesităŃile echipei,
asigură desfăşurarea activităŃilor de instruire şi dezvoltare a personalului,
monitorizează şi evaluează performanŃele, rezolvă posibilele conflicte dintre
obiective, adoptă cel mai potrivit stil managerial, realizează o comunicare
eficace, negociază /convinge/influenŃează, face expuneri publice, conduce şi
participă la întruniri, redactează rapoarte şi corespondenŃă, conduce interviuri,
oferă sfaturi, evaluează şi dezvoltă personalul.
• Privind organizaŃia, managerul determină oportunităŃile, stabileşte Ńelurile şi
identifică problemele organizaŃionale, crează condiŃiile necesare introducerii
unor schimbări, implementează/administrează şi coordonează schimbări,
gândeşte noi structuri pentru organizaŃie/echipă, stabileşte liniile de
subordonare, dezvoltă sistemele de comunicare interne.
• În ceea ce priveşte „lumea înconjurătoare”, managerul ia în considerare
factorii mediului extern, care afectează organizaŃia (economici, tehnologici,
sociali, politici etc.)
Subliniem faptul că, este foarte greu să dezvolŃi aptitudinile pentru toate
aceste activităŃi, dar foarte important este să fie dezvoltate în cât mai multe dintre
direcŃiile prezentate. De asemenea, este foarte important a se înŃelege că a fi
manager nu înseamnă să faci totul sau a face totul de unul singur. Administrarea
corectă a timpului propriu şi delegarea efectivă a atribuŃiilor reprezintă cele două
căi prin care performanŃa managerială poate fi îmbunătăŃită. Majoritatea
managrilor, în gestionarea timpului, se confruntă cu următoarele dificultăŃi, legate
de: eliminarea tărăgănelilor; realizarea unei delegări eficace; redactarea
documentelor; Ńinerea unor întruniri eficiente; stabilirea priorităŃilor.
Enumerarea şi gruparea activităŃilor unui manager încearcă să clarifice şi să
explice întrucâtva complexitatea activităŃii acestuia. Prezentăm, în câteva
cuvinte, modul de abordare a activităŃii manageriale în lucrările a trei importanŃi
autori – Henri Fayol, Henry Mintzberg şi Rosemarie Stewart.
Printre primii specialişti care s-au ocupat de definirea managementului a
fost Henri Fayol, care a descoperit cinci elemente esenŃiale ale managementului:
prevederea şi planificarea, organizarea, conducerea, coordonarea, controlul (Pugh,
D.S., Hickson, D.J., 1989). Conform lui Fayol, managerul este un lider, adică o
persoană care conduce prin exemplu personal. Managerul îşi inspiră subordonaŃii şi
le trezeşte entuziasmul pentru Ńelurile organizaŃiei. Acest lucru, se poate obŃine
numai printr-o bună cunoaştere a afacerilor organizaŃiei şi a personalului, printr-un
contact permanent cu subordonaŃii, dar păstrând, în acelaşi timp, o viziune de
326
ansamblu a ceea ce se întâmplă. În concluzie, managerul de tip Fayol este o

combinaŃie izbitoare de forŃă intelectuală şi impact emoŃional.
Fayol, încă de la începutul secolului XX, îndemna pe manageri să menŃină
un contact permanent cu subordonaŃii. Pentru managerii de nivel superior, ideile
lu.i Fayol se exprimă cu şi mai mare intensitate.
Henry Mintzberg, a clasificat în alt mod numeroasele activităŃi ale unui
manager şi le-a dat o altă explicaŃie. Mintzberg identifică zece roluri diferite ale
managerului, în care încadrează diferitele activităŃi ale acestuia. Cele zece roluri
sunt grupate în trei mari categorii, în ideea că indiferent de conŃinutul concret al
muncii unui manager, acŃiunile sale se încadrează într-una dintre următoarele
categorii: elaborează decizii (antreprenor/iniŃiator, factor de soluŃionare a
perturbărilor, factor de alocare a resurselor, negociator); prelucrează informaŃii
(monitor, difuzor; purtător de cuvânt); se angajează în contacte interpersonale
(figură reprezentativă, lider, legătură). Se observă că o astfel de clasificare este
mult mai cuprinzătoare decât ce se foloseşte, în general, în caracterizarea activităŃii
manageriale.
Suntem familiarizaŃi deja cu ideea, susŃinută de unii autori, conform căreia
managerii au, mai presus de orice, rolul de a elabora deciziile – toate celelalte
roluri ale lor subordonându-se acestuia. AlŃi autori consideră că managerul este,
înainte de toate, persoana care prelucrează informaŃia. Mai sunt apoi cei care susŃin
că, pentru un manager, omenii reprezintă cea mai importantă resursă şi, deci, cel
mai important rol al acestuia este să-i dezvolte şi să-i conducă – pe ei şi pe echipele
lor – să le faciliteze activitatea şi să clădească reŃele de contacte interumane. Ne
putem da seama că susŃinerea doar a unuia sau a altuia dintre aceste roluri se face
în detrimentul celorlalte două. Rolul dominant, însă, depinde de activitatea
specifică a managerului şi poate varia de la un moment la altul.
Munca unui manager de tip Mintzberg „se caracterizează printr-un ritm
susŃinut, întreruperi, etape scurte, varietate şi fragmentare a activităŃii, ca şi prin
preferinŃa sa pentru contactele verbale” (Pugh, D.S. şi Hickson, D.J., 1989).
Managerul de tip Mintzberg este mai afectat de agitaŃia cotidiană decât cel de tip
Fayol. El are mereu scurte schimbări de opinii cu oamenii, în ateliere şi în birouri,
practicând un management în mişcare. Se pare că nu-i prea mai rămâne timp pentru
a se gândi, în linişte, la o anumită problemă, fără a fi întrerupt.
Unul dintre factorii cu un impact semnificativ asupra eficacităŃii
manageriale este tipul de activitate pe care o desfăşoară un manager. Deşi,
managerii, cu activităŃi foarte diferite au cam aceleaşi preocupări, cerinŃele şi
constrângerile specifice oricărei munci pot stimula sau îngrădi felul în care se
dezvoltă ca manageri. Rosemary Stewart a sugerat că un post poate fi analizat dacă
este privit prin prisma a trei elemente: cerinŃe; constrângeri; opŃiuni (Stewart, R.,
1982).
CerinŃele reprezintă tot ce trebuie să facă deŃinătorul unui post. Ele pot fi
cerinŃe referitoare la performanŃă, care impun atingerea unui standard minim
precizat, sau cerinŃe referitoare la conduită, care pretind deŃinătorului postului să
327
efectueze anumite activităŃi, cum ar fi participarea le anumite întruniri sau

întocmirea bugetului.
Constrângerile, sunt factori care limitează acŃiunile deŃinătorului unui post
şi pot proveni atât din interiorul, cât şi din exteriorul organizaŃiei.
Deşi diferite ca număr şi natură, orice activitate managerială asigură unele
opŃiuni, atât în privinŃa a ceea ce se face – sau nu se face – cât şi asupra mijloacelor
adoptate. Orice manager are tendinŃa de a accentua anumite aspecte ale muncii sale
şi de a le neglija pe celelalte. OpŃiunile sale se pot manifesta atât conştient cât şi
inconştient şi se referă, în general, la lucrarea concretă care trebuie efectuată,
modul în care trebuie procedat, momentul în care trebuie să o realizeze, iniŃiativele
noi pe care le poate promova.
2. Aptitudinile şi performanŃa managerială

Prezentăm, în continuare, câteva aptitudini necesare care pot să determine
performanŃa unui manager recent promovat, pentru a îndepărta obişnuinŃa firească
de a îndeplini vechile roluri, cum îşi gestionează timpul la dispoziŃie, cum deleagă
responsabilitatea şi pentru a rezista la stres.
Un manager, recent promovat, are nevoie de sprijin şi de sfaturi. Dintre
cele mai importante sfaturi, în opinia noastră, ar putea fi, următoarele: managerul
este liderul subordonaŃilor săi; să încerce să-i cunoască şi să afle care sunt
necesităŃile şi posibilităŃile lor; să dezvolte contactele cu colegii şi cu alŃi manageri,
din afara organizaŃiei; să recunoască importanŃa determinantă a informaŃiei în
procesul managerial; să decidă ce informaŃii sunt necesare şi să se asigure că le va
primi la timp; se ofere colegilor şi subordonaŃilor toate informaŃiile de care au
nevoie; pentru elaborarea unor decizii corecte în aspectele de care răspunde ca
manager, este important să fie foarte bine informat. Aceste sfaturi, de acest tip, pot
ajuta pe un proaspăt manager să înŃeleagă statutul special al activităŃii sale.
Este de înŃeles ca un manager proaspăt promovat să gândească, pentru un
timp, tot în termenii vechilor sale atribuŃii. Dacă, însă, rămâne ancorat în vechea sa
muncă, el poate ajunge să o neglijeze pe cea nouă, cea de manager.
Ca manager, priveşte întotdeauna spre viitor şi face previziuni asupra
creării de elemente noi. Planificarea şi organizarea sunt părŃi esenŃiale a muncii de
manager pentru atingerea obiectivelor corespunzătoare şi stabilite. Un manager îşi
cunoaşte bine domeniul şi are o „imagine de ansamblu” asupra organizaŃiei.
Managerul îşi cunoaşte bine angajaŃii, ştie ce necesităŃi de instruire şi calificare au,
le cunoaşte scopurile personale şi competenŃele şi să pretindă ca fiecare dintre ei să
presteze activitatea corespunzătoare acestor competenŃe.
Un manager performant stabileşte, în acord cu angajaŃii, obiectivele care
trebuie atinse şi face propuneri pentru pregătirea acestora, în mod organizat.
Managerul performant întreŃine relaŃii corecte cu colegii săi şi înŃelege
interdependenŃa dintre departamente. Managerul este o persoană de legătură, un
coordonator. În sfârşit, managerul controlează, îşi pune la punct instrumentele
necesare prin care să se asigure că lucrările care se realizează în cadrul
328
departamentului sunt exact ceea ce trebuie să se realizeze. Managerul performant

nu joacă rolul unui simplu actor, el trebuie să coordoneze, să fie regizorul
activităŃii organizaŃiei.
A fi manager înseamnă o muncă de sine stătătoare, şi foarte pretenŃioasă.
Un manager performant elaborează planuri, organizează, conduce subordonaŃii,
exercită control, comunică eficient şi se adaptează rapid schimbărilor. De aceea,
orice manager este bine să-şi formeze o viziune clară asupra felului în care trebuie
să-şi organizeze timpul şi munca proprie.
John Adair consideră că, pentru majoritatea managerilor, există cinci
probleme care pot să ducă la irosirea timpului (Adair J., 1987): tărăgănarea, lipsa
de eficacitate a delegării, dificultăŃi în redactarea documentelor, Ńinerea unor
şedinŃe inutile, incapacitatea de a fixa priorităŃile.
Stabilirea ordinii de priorităŃi, pe o bază fie zilnică, fie săptămânală, poate
ajuta la rezolvarea, în primul rând, a sarcinilor urgente şi la evitarea irosirii
timpului cu cele curente, sau mai puŃin importante. După ce reuşeşte să stabilească
priorităŃile să economisească timpul, să delege unele activităŃi, să rezolve
documentele şi să sporească eficacitatea şedinŃelor, se poate spune că managerul a
început să devină performant.
Managerul riscă tot timpul să fie absorbit de problemele cu care se
confruntă imediat, în detrimentul lucrurilor mai importante. Sunt activităŃi care
trebuie neapărat făcute astăzi, altele ar trebui făcute, iar altele ar putea fi făcute, dar
numai după ce au fost încheiate toate celelalte. Aşadar, managerul trebuie să facă o
distincŃie între activităŃile presante şi cele importante.
Un manager poate spune cât de bine a îndeplinit sarcinile numai dacă ştie
precis ce anume trebuia să facă şi dacă poate să-şi dea seama de ce anume a
realizat.
2.1. PerformanŃele şi timpul
Un manager îşi dă seama că soluŃia propusă de el, în condiŃii presante, nu
este cea mai bună şi că poate oferi altele şi mai bune. Ar putea fi, totuşi, destul de
bună, dar, pentru a o îmbunătăŃi, este nevoie de mai mult timp. Dacă managerul i-ar
acorda mai mult timp, ar avea de suferit celelalte activităŃi, a căror neglijare nu este
pe deplin justificată. Binecunoscuta regulă 80/20 – „realizăm 80% din obiective, în
aproximativ 20% din timpul necesar; pe când celelalte 20% din obiective consumă
restul de 80% din timp”. Dacă se scapă pe jos 100 de monede, recuperarea primelor
80 este mult mai uşoară decât culegerea celorlalte. Căutarea celorlalte monede
merită să fie continuată, doar dacă nu se ia în calcul valoarea timpului la dispoziŃie.
Când se elaborează o anumită lucrare, este bine să se gândească şi la
rezultatul satisfăcător care ar putea să rezulte. Cu alte cuvinte, „care ar fi cea mai
bună soluŃie care poate fi dată, până la termenul, foarte scurt, acordat”? ImplicaŃiile
acestei idei ar putea fi ca după o săptămână, sau o lună, să se poată spune:
„propunerea făcută n-a fost bună şi se cunoaşte şi cauza; nu au fost la dispoziŃie
toate informaŃiile”. Aşa este, dar dacă se ia în considerare prima soluŃie, ceea ce
329
contează este raportul dintre calitatea şi oportunitatea ei şi informaŃia disponibilă în

acel moment.
Managementul nu înseamnă neapărat atingerea perfecŃiunii; de multe ori,
timpul necesar obŃinerii unui lucru perfect poate fi folosit cu mai multă eficienŃă în
alte scopuri. Uneori, „foarte binele poate fi duşmanul binelui”.
2.2. Delegarea de autoritate
O cale evidentă, pentru un manager, de a-şi elibera timpul şi a reduce
presiunile asupra lui este delegarea (delegarea de competenŃă). Dacă, un manager,
revede lista sarcinilor care le are de îndeplinit săptămâna viitoare, şi dacă şi dacă îşi
pune întrebarea „este oare necesar să fac chiar eu aceste lucruri?”, poate constata
că unele din aceste sarcini pot fi delegate unor subordonaŃi. În acest fel, managerul,
îşi asigură timp mai mult pentru îndeplinirea altor sarcini şi chiar pentru gândire.
OrganizaŃia are mai mult de câştigat dacă un manager se ocupă doar de sarcinile
care îi aparŃin în exclusivitate, decât dacă iroseşte timpul cu cele care pot fi
îndeplinite de unul dintre subordonaŃi (sau care nici măcar nu sunt absolut
necesare).
A delega înseamnă a acorda cuiva autoritatea de a îndeplini o anumită
sarcină, sau de a lua o anumită decizie în locul managerului. Înainte de a recurge la
acest lucru, managerul, trebuie să încerce să răspundă la anumite întrebări, de tipul:
dacă poate lăsa oamenii să se descurce singuri cu această problemă, sau va trebui
să-i verifice; dacă ar putea să controleze lucrurile fără să intervină prea mult; dacă
ar decide în această problemă, de unul singur, fără a fi catalogat ca dictatorial; dacă
decizia luată de cei delegaŃi va fi corectă; dacă-i investşte cu prea multe
responsabilităŃi pe subordonaŃi, ce-i mai rămâne de făcut.
În mod normal, nu se pune întrebarea dacă se delegă sau nu anumite
probleme subordonaŃilor, ci măsura în care managerul poate face acest lucru.
Atunci când recurge la delegare managerul trebuie să ia în considerare patru factori
importanŃi: calitatea rezultatului - rezultatul să fie la fel de bun ca şi cel pe care l-ar
obŃine personal; calităŃile persoanei - angajaŃii au o oarecare experienŃă, sunt, în
general, ingenioşi şi competenŃi şi vor fi capabili să se descurce singuri; relaŃia cu
managerul - cum li se pare oamenilor prezenŃa managerului, stresantă sau
confortabilă, este considerat ca fiind un bun antrenor sau un bun jucător, fiindcă nu
înseamnă acelaşi lucru; timpul - cât timp este la dispoziŃie.
Delegarea eficace constituie o latură a planificării de ansamblu a muncii
managerului şi a echipei sau grupului său de lucru. Un manager eficient trebuie să
creeze condiŃii care să-i permită delegarea unor sarcini, spre binele lui şi al
organizaŃiei, dar şi pentru dezvoltarea subordonaŃilor. De aceea, managerul
performant trebuie să urmărească: îmbunătăŃirea nivelului calităŃii oamenilor cu
care lucrează; definirea sarcinilor, astfel încât să poată fi delegate; utilizarea
eficientă timpului rămas la dispoziŃie, pe baza unei mai bune planificări;
îmbunătăŃirea relaŃiilor cu subordonaŃii – ca antrenor, profesor sau consultant.
Aceasta este implicarea pe termen lung la care trebuie să recurgă un manager
330
înŃelept, care poate să rămână suficient în poziŃia pe care o ocupă, pentru a începe
să culeagă unele dintre roadele colaborării cu echipa sa.
Nu trebuie însă uitat că responsabilitatea nu se poate delega – aceasta este
şi va rămâne o obligaŃie numai a managerului.
Prezentăm, în continuare, patru factori importanŃi ce trebuie luaŃi în
considerare, în situaŃia delegării de autoritate:
• Calitatea rezultatului - cât este de important este ca rezultatul să fie la fel de
bun ca şi cel care l-ar putea obŃine managerul? Dacă acesta poate fi mulŃumit
cu un rezultat satisfăcător sau cu un eventual eşec, dacă ar fi critic şi cât de
mult contează greşelile? Care ar fi părerea celorlalŃi?
• CalităŃile persoanei - dacă angajaŃii au o oarecare experienŃă, este necesară mai
puŃină supraveghere directă? Dacă oamenii sunt, în general, ingenioşi şi
competenŃi, vor fi capabili să se descurce singuri?
• RelaŃia cu managerul - cum li se pare oamenilor prezenŃa managerului -
stresantă sau confortabilă? Managerul se consideră un bun antrenor sau un bun
jucător având în vedere că nu înseamnă acelaşi lucru?
• Timpul - cât timp are la dispoziŃie, atât managerul, cât şi angajaŃii? Ei au
nevoie de ceva mai mult timp, dar vor solicita managerului mai mult timp?
Dacă pot să înveŃe acum, vor economisi mai târziu din timpul altora? Un
manager performant petrece un timp cu angajaŃii, ajutându-i să înŃeleagă ce au
de făcut – apoi îi lasă să se descurce singuri.
Aceasta este implicarea pe termen lung la care trebuie să recurgă un
manager înŃelept, care poate să rămână suficient în poziŃia pe care o ocupă pentru a
începe să culeagă unele dintre roadele colaborării cu echipa sa. Trebuie, însă, să
avem în vedere faptul că managerul rămâne răspunzător pentru sarcinile pe care le
deleagă şi ca urmare este necesar să se păstreze un anumit control asupra acestora.
Există trei factori care pot afecta reuşita unei delegări: definirea clară a
sarcinii, definirea limitelor de responsabilitate în rezolvarea sarcinii, alegerea celei
mai adecvate metode de control.
Nu i se poate pretinde celui care i s-a delegat o lucrare să o ducă la bun
sfârşit, dacă managerul nu-şi va rezerva destul timp ca să-i explice, în amănunt, ce
anume trebuie să facă. Trebuie, totodată, să se verifice dacă persoana respectivă a
înŃeles exact explicaŃiile asupra felului în care trebuie procedat; ce trebuie făcut;
cum trebuie făcut; când trebuie făcut.
În privinŃa sarcinilor pe care le delegă în mod curent, după părea noastră,
un manager performant nu deleagă niciodată sarcini ce privesc decizia la nivelul
organizaŃiei, aspectele legate de încadrarea cu personal, promovarea şi demiterea
acestuia, precum şi deciziile privind folosirea resurselor financiare la dispoziŃie.
Este recomandabil să se folosească, ori de câte ori este nevoie, chestionarul
prezentat de Rowentree, dacă se doreşte, în suficientă măsură, să se recurgă la
delegare, astfel:
331
CHESTIONAR (Rowntree, D., 1988)

• RecurgeŃi în suficientă măsură la delegare?
• Vă simŃiŃi copleşit de îndatoririle pe care le aveŃi?
• AveŃi cumva impresia că sunteŃi nevoit să lucraŃi mai multe ore decât
majoritatea colegilor dvs.?
• Vă luaŃi, de obicei, de lucru acasă?
• Dacă absentaŃi de la locul de muncă, echipa dvs. îşi pierde din avânt?
• AveŃi senzaŃia că oamenii vin la dvs. tot timpul ca să vă întrebe ce trebuie să
facă?
• AveŃi impresia că trebuie să verificaŃi în detaliu tot ce lucrează fiecare
subordonat?
2.3. Stresul şi eficacitatea managerială

Managerul de tip Mintzberg, aşa cum s-a prezentat, este un individ în
permanenŃă activ, care lucrează acum la ceva şi imediat după aceea, la altceva. El
este supus întreruperilor, schimbărilor, evoluŃiei, dar şi expus pericolului atunci
când lucrurile încep să meargă rău. Ca factor de soluŃionare a perturbărilor,
managerul ripostează şocurilor de moment, cum sunt, de exemplu, o întrerupere în
aprovizionare, scăderea bruscă a cererii, insolvabilitatea unui debitor sau o dispută
neaşteptată referitoare la condiŃiile de muncă. Orice astfel de soluŃionare poate fi
interesantă şi înviorătoare. Sunt însă uşor de găsit situaŃii care debutează ca
incitante dar devin curând sâcâitoare.
La început, necesitatea de a da un răspuns adecvat unui eveniment nou
poate fi recepŃionată ca o problemă interesantă şi provocatoare. În continuare, se
activează energia personală, iar intensitatea activităŃii creşte. Managerul sesizează
că poate realiza ceea ce-i părea nerealizabil. În asemenea situaŃii, solicitările
exercitate asupra resurselor personale şi asupra aptitudinilor managerului, în
general, par acceptabile şi chiar necesare. Dacă, însă, presiunea persistă şi nu apare
nici o slăbire, disputele şi conflictele care au loc în organizaŃie sunt interminabile şi
par imposibil de calmat, telefonul începe să sune de la prima oră şi pare să nu se
mai oprească şi de fiecare dată, managerului i se aduc la cunoştinŃă evenimente noi,
care-i solicită o atenŃie imediată, pe măsură ce le răspunde, rezerva personală de
energie se consumă. Până la urmă, nu este uşor de imaginat că, amploarea şi durata
cerinŃelor exercitate ajung să-l aducă pe manager într-un punct în care energia şi
resursele sale sunt consumate până la limită. Solicitarea se transformă, încetul cu
încetul, în stres, care duce treptat la epuizare. Este important să se recunoască
faptul că trecerea de la mobilizare la epuizare poate afecta pe oricine. De aceea, ar
fi bine, atât pentru manager, cât şi pentru cei care îl evaluează, să evite ajungerea în
stadiul al treilea, al epuizării. O astfel de posibilitate există şi ca urmare
monitorizarea celui mai mic semn care să indice că lucrurile au scăpat de sub
control este foarte importantă. Un astfel de semn ar putea fi o schimbare de
comportament - iritabilitatea, consumul exagerat de alcool sau Ńigări ori
332
deprimarea. Posibilitatea de a intervenii în astfel de situaŃii depinde, desigur, de

încrederea mai mare sau mai mică pe care o are managerul în relaŃiile din
organizaŃie. Dacă un manager are bune aptitudini interpersonale, se poate sprijini
pe colegi şi subordonaŃi, care, la rândul lor, îl vor sprijini şi ei.
Câteva sugestii privind felul în care, atât un manager cât şi ceilalŃi se pot
apăra de stres, le prezentăm în continuare. Unul dintre semnele epuizării este
sentimentul că s-a pierdut controlul. Nu se poate cere cuiva să-şi reia controlul,
dacă la pierdut deja. Autocontrolul se exercită şi manifestă tot timpul. Impunerea
unui program zilnic ordonat este foarte importantă. La sfârşitul programului, un
manager performant îşi rezervă câte o jumătate de oră pentru a revedea ceea ce s-a
întâmplat în cursul zilei respective şi pentru a se pregăti pentru ceea ce urmează.
Un manager performant se gândeşte la oamenii şi la organizaŃiile care îi solicită din
timpul, energia şi aptitudinile sale şi cum poate compensa aceste solicitări. În final,
dar nu în ultimul rând, un manager eficient meditează serios la a spune nu unei
sarcini. Dacă există această posibilitate, un manager este gata să o ia în seamă.
Dacă realmente nu sunt variante de ales şi sarcinile vin una după alta, într-o
cadenŃă istovitoare, un manager performant nu uită ce se riscă. El este gata să
intervină, chiar şi atunci când membrii echipei sau colegii se confruntă cu această
situaŃie. Evitarea cu orice preŃ a intrării în ultima fază, cea a epuizării, este
permanent necesară.
Un manager se îngrijeşte de propria sa bunăstare, dar şi de a celor pe care îi
conduce. Felul în care managerul este apreciat de personal depinde de cât de bine
acesta poate să controleze fenomenul stresului în compartimentul pe care îl
conduce. Dacă se descurcă bine în acest domeniu, subordonaŃii pot trece cu vederea
multe din cusururile pe care le are un manager, iar dacă rămâne alături de ei în
momente grele, înseamnă că a reuşit să creeze o echipă solidă.
Bibliografie
Adair, J., 1987, How to Manage Your Time, Talbot-Adair/Mc Graw-Hill;
Pugh, D.S., Hickson, D.J., 1989, Breviarul “Managementul
organizaŃiilor” (ed.4); Rowntree, D., 1988, The Manager’Book of Checklist,
Corgi;
Stewart, R., 1982, Choices for the Manager, McGrow/Hill;
Stewart, R., 1985, The Reality of Management, Pan.
333
MANAGEMENTUL PERFORMANT
Emil Ciobanu
Str. Huniade, Nr. 2, 350500 Lugoj, Timiş, România, Tel. 0256.359.198, Fax. 0256.359.200
ued@deu.ro
Abstract
Competitive management represents all the actions performed by the manager
and by members of the organization with the purpose of concentrating efforts in the process
of efficient coordination of human, informational, financial and physical resources,
towards ensuring social and material progress, satisfying the needs deriving from the
attainment of major set objectives, in order to achieve and increase company
competitiveness. Managers of the future must be willing to change, to be dynamic and
active, to notice, to anticipate and to cope with the continuous transformations. They will
be responsible for team management and the management of their personal training and
development. In the same time, they will need to possess skills for human resources
management, for using information and information technologies. Managers will have to
look for quality and will have to be prepared to work in an increasingly international
environment.
Keywords: management, competitive, coordination, progress, competitiveness,
performance.
Henri Fayol, Henry Mintzberg şi Rosemarie Stewart. au creat modelele

utile pentru descrierea funcŃiunilor şi a rolurilor managerului şi au rezistat testului
timpului. Studiile mai recente, care încearcă, în continuare, să determine ce fac
managerii şi ce trebuie să facă, pentru a-şi spori eficacitatea, pornesc de la aceste
modele.
Managementul trebuie privit în contextul contradicŃiilor, presiunilor şi
schimbărilor zilelor de azi. Managerii nu conduc în vid, ci interacŃionează cu
oamenii de la diferite niveluri, din interiorul şi din exteriorul organizaŃiei. Ei
trebuie să simtă pulsul evenimentelor din afara departamentului lor, din afara
propriei organizaŃii, chiar din exteriorul Ńării. În acelaşi timp, managerii sunt
afectaŃi de lipsa de siguranŃă asupra posturilor şi de schimbările pe care le suferă
rolurile lor.
1. Managementul la începutul secolului XXI

Specialiştii din Marea Britanie au publicat, în 1987, două rapoarte: primul,
privind oferta de instruire managerială din Marea Britanie, în comparaŃie cu cele
din Europa, SUA şi Japonia (Handy, C., Gow, I., Moloney, M. şi Randlesome, C.
334
1987) şi al doilea, care examinează natura, dimensiunile şi tiparul adoptat de

dezvoltarea managerială din Marea Britanie (Constable, J. şi Cormick, R., 1987).
Concluziile celor două rapoarte au marcat gândirea asupra dezvoltării
actuale a managementului. În sinteză, aceste concluzii se refereau la următoarele
aspecte: un management eficace constituie factorul cheie pentru dezvoltarea
economică şi ca urmare, cei care elaborează strategii trebuie să adopte măsuri care
să ducă la sporirea calităŃii managementului; în general, managerii din Marea
Britanie beneficiază de mai puŃină instruire formală în domeniul managementului
decât colegii lor din alte părŃi ale Europei, din SUA şi din Japonia; dezvoltarea în
domeniul managerial trebuie privită ca un proces îndelungat, desfăşurat pe întreaga
durată a carierei, implicând o instruire atât în cadrul organizaŃiei, cât şi în afara ei;
dezvoltarea în domeniul managementului trebuie să constituie o componentă
integrantă a planului strategic al organizaŃiei; printre metodele de instruire şi
dezvoltare în domeniul managerial trebuie incluse şi formele de practică la locul de
muncă, ca parte a sistemului educaŃional (ca în Germania şi FranŃa), stabilirea unei
tradiŃii de ucenicie sau de studiu al elementelor de management ca prim stagiu al
managerului (ca în Japonia), o formă de şcolarizare publică de cinci zile de
instruire pe an, în afara organizaŃiei; o cooperare mai strânsă între instituŃiile care
oferă instruire în domeniul afacerilor şi companii (ca în SUA); recrutarea şi
angajarea celor mai buni candidaŃi pentru fiecare post şi repartizarea unor
responsabilităŃi încă de la început, împreună cu sprijinul şi instruirea necesare, ca şi
cu o retribuŃie bună, care să recompenseze o performanŃă de calitate (ca în SUA);
asigurarea unor forme de calificare în domeniul managementului, flexibile,
structurate modular şi corelate atât cu necesităŃile organizaŃiilor, cât şi cu cele a
angajaŃilor.
În aceeaşi perioadă cu publicarea acestor rapoarte a fost creat, în Marea
Britanie, National Council for Vocation Qualification – NCVQ (Consiliul naŃional
de atestare profesională). Acest organism avea menirea de a crea „un sistem
coerent de asigurare a atestării profesionale şi a standardelor ocupaŃionale …
pentru a satisface necesităŃile de personal într-un cadru uşor de realizat şi de
înŃeles, capabil să asigure o forŃă de muncă mai flexibilă, mai adaptabilă, mai
motivată şi mai productivă”. Din această iniŃiativă au apărut la sfârşitul anilor ‘80
şi începutul anilor 90, de fapt, atestatele profesionale în domeniul managementului.
În 1994, Institutul de Management din Marea Britanie a publicat alte două rapoarte,
care combinate au format Management Development to the Millenium
(„Dezvoltarea managementului la sfârşitul mileniului 2”). A fost organizat un
sondaj cu manageri practicanŃi, având ca temă aspectele care afectează cel mai
mult mediul în care vor opera organizaŃiile în viitor. În urma sondajului au rezultat
următoarele concluzii: persistenŃa unui nivel ridicat de şomaj structural şi a
problemelor sociale actuale; standarde de învăŃământ neadecvate necesităŃilor;
presiunile financiare ale unei populaŃii pe cale de îmbătrânire, exercitate asupra
statului şi asupra celor care lucrează; presiunile concurenŃiale crescânde din partea
economiilor bazate pe salarii mai mici; ritmul rapid al schimbărilor tehnologice,
335
care vor afecta toate aspectele vieŃii organizaŃionale; saturarea pieŃelor tradiŃionale;
presiunile concurenŃiale crescânde din partea economiilor dezvoltate; integrarea
europeană, care va avea ca efect schimbări în legislaŃia economică; dificultatea
realizării unor prognoze exacte asupra viitorului mediu de lucru; schimbări în scara
de valori a societăŃii, care vor influenŃa relaŃia dintre viaŃa de familie şi cea de
lucru; sporirea nivelului de informare şi discernământ al consumatorilor; impactul
problemelor legate de protecŃia mediului asupra comportamentului organizaŃional
s.a. (Management Delelopment to the Millenium, 1994).
Cei mai mulŃi dintre manageri care au răspuns la acest chestionar consideră
că primele trei probleme sunt cele ce vor avea cel mai mare impact în domeniul
afacerilor. 31% dintre manageri cred că practica managerială va fi „foarte diferită”
la începutul acestui mileniu, 50% cred că va fi „destul de diferită”, iar 12% au
impresia că va fi „uşor diferită” şi doar 7% cred că va fi „aproape la fel ca acum”.
O altă secŃiune a chestionarului prezintă managerilor o listă cu 12 tendinŃe
din domeniul organizaŃional, care au fost considerate cele mai importante
schimbări ce vor apărea la sfârşitul secolului XX şi începutul secolului XXI. Unul
dintre managerii de nivel superior intervievaŃi a spus: „nu este suficient să le spui
oamenilor ce să facă, trebuie să-i convingi”. Un altul sugerează că în organizaŃiile
de la începutul mileniului „managerii vor trebuii mai degrabă să convingă oamenii,
decât să-i organizeze”.
În continuare, prezentăm şi analizăm, pe scurt, aceste tendinŃe în care,
alături de aspectele contextului managerial, prezentate mai sus se poate constata, cu
uşurinŃă, cât de mult acestea se manifestă şi în viaŃa socio-economică actuală a
României.
- Marea majoritate a managerilor consideră că stilurile manageriale ale
viitorului se vor baza mai puŃin pe structurile tradiŃionale de comandă şi control şi
mai mult pe aspectele participative, de colaborare şi cooperare. În multe cazuri, în
special în organizaŃiile cu sub 100 de angajaŃi, s-a constatat deja o schimbare în
această direcŃie.
- Va scădea numărul nivelelor manageriale. Această tendinŃă - numită şi
destratificare (delayering), adică aplatizarea structurii organizaŃionale – se referă la
micşorarea numărului de niveluri manageriale, prin eliminarea anumitor eşaloane
intermediare.
- Va creşte ponderea delegării responsabilităŃii în rândul forŃei de muncă.
Această tendinŃă se axează pe conceptul foarte actual al împuternicirii
(enpowerment); termen folosit aici în sensul investirii subordonatului atât cu
responsabilitatea de a realiza o sarcină, cât şi cu autoritatea şi puterea de care are
nevoie pentru aceasta. Este deci vorba de o propagare a puterii şi a libertăŃii de
decizie dinspre nivelurile superioare către cele inferioare. Acest fenomen implică o
deplasare de la un control direct, specific organizaŃiilor birocratice, spre „ o mai
mare libertate acordată oamenilor” sau, după afirmaŃiile unui manager, „mai mult
spaŃiu de manevră şi mai puŃine instrucŃiuni detaliate, necesare în cadrul
336
controlului”. Aceasta nu înseamnă, totuşi, renunŃarea la ideea de răspundere

(accountability).
- O parte din ce în ce mai mare a activităŃilor se vor desfăşura în cadrul
unor echipe multidisciplinare. MulŃi manageri consideră că accentul pe activitatea
în echipă va creşte atât pe plan intern, cât şi extern. Pe plan intern, acest lucru se va
manifesta prin apariŃia unor echipe multifuncŃionale, care lucrează împreună la
anumite proiecte, prin dezvoltarea unor relaŃii ne-ierarhice şi ambigue, din punct de
vedere al autorităŃii şi chiar în apariŃia unor echipe „virtuale”, care nu sunt neapărat
îngrădite de considerente de spaŃiu şi timp. În plan extern, este vorba de
dezvoltarea alianŃelor strategice cu furnizorii, clienŃii şi chiar cu firmele
concurente.
- Managerii vor fi supuşi mai degrabă unui proces continuu de învăŃare,
decât unor cursuri de instruire periodică. În această privinŃă, există un punct de
vedere conform căruia abordarea tradiŃională a învăŃământului managerial se va
perima. Dezvoltarea în domeniul managementului nu se va mai face doar printr-o
unică activitate de instruire, urmată de individ în jurul vârstei de 20-30 de ani, cum
sunt, de exemplu, licenŃa în domeniul afacerilor sau programul de instruire pentru
manageri. De asemenea, nu se va mărgini la studierea unor cursuri în afara
companiei. În locul acestor forme, instruirea managerială se prefigurează ca un
proces continuu, necesar satisfacerii cerinŃelor în continuă evoluŃie a organizaŃiei,
precum şi probabilităŃii ca managerii să-şi schimbe conŃinutul activităŃii pe care o
desfăşoară în interiorul ei.
- Managerii vor putea avea în subordine persoane foarte dispersate, datorită
recursului la tehnologia informaŃională. Conceptul de muncă la distanŃă
(teleworking), care include şi ideea unei forŃe de muncă în stare să-şi administreze
singură timpul şi să-şi stabilească singură locul de activitate, este folosit curent de
multe organizaŃii. Există deja o tendinŃă clară spre lucrul la domiciliu, dar
schimbarea principală pare să fie crearea unor reŃele de angajaŃi sau de
subcontractanŃi care pot fi dispersaŃi oriunde în lume şi care sunt legaŃi de
organizaŃia centrală prin intermediul tehnologiei informaŃionale. În Europa,
ponderea organizaŃilor care operează prin teleworking este totuşi relativ mică, ceea
ce sugerează că trecerea pe scară largă la utilizarea unei forŃe de muncă aflată la
distanŃă sau dispersată, susŃinută prin tehnologia informaŃională, trebuie să mai
aştepte încă ceva timp.
- Managementul se va ocupa, în primul rând, de resursele umane. Această
tendinŃă recunoaşte implicit că, oamenii reprezintă cea mai importantă resursă şi au
cea mai mare contribuŃie la crearea de valoare adăugată şi de varietate. Pentru
manageri, acest lucru înseamnă a utiliza aptitudinile şi calificarea oamenilor care
lucrează pentru ei şi a-i conduce într-un mod flexibil, astfel încât aceştia să-şi poată
dezvolta noi aptitudini şi deprinderi, spre binele lor şi al organizaŃiei.
- Va fi o mai mare nevoie de manageri cu profil general, decât de manageri
cu pregătire pur tehnică sau de specialitate. Odată cu trecerea la structuri
manageriale mai plate, cu mai puŃine niveluri şi cu creşterea numărului de persoane
337
ale căror activităŃi traversează frontierele dintre sectoarele funcŃionale ale

organizaŃiei, va apărea necesitatea ca managerii să cunoască din ce în ce mai bine
diferitele operaŃiuni pe care le desfăşoară organizaŃia. Acest lucru înseamnă a avea
o imagine din elicopter, adică o imagine pe care şi-o poate forma cel care se ridică
deasupra preocupărilor propriului său comportament şi observă cum se încadrează
activitatea acestuia in ansamblul organizaŃiei. Acest lucru se întâmplă deja în multe
organizaŃii mici, în care există mai puŃine posturi de conducere. Ca urmare,
managerii trebuie să aibă multiple aptitudini şi să îndeplinească mai multe roluri.
- Se va recurge din ce în ce mai mult la contractarea lucrărilor în exterior,
organizaŃiile menŃinându-şi relativ puŃini angajaŃi cu normă întreagă. Contractarea
lucrărilor în exterior poate avea două semnificaŃii diferite. În primul rând, sporirea
ponderii cu care sunt obŃinute din exterior anumite servicii sau funcŃiuni. În al
doilea rând, poate însemna şi producerea unor schimbări structurale în organizaŃie,
care au ca urmare păstrarea unui număr redus de muncitori permanenŃi sau cu
program întreg, restul forŃei de muncă fiind angajată cu program redus sau/şi cu
contracte pe termene fixe. Cel din urmă caz are implicaŃii mai serioase pentru
manageri, deoarece ei sunt cei care trebuie să coordoneze relaŃiile dintre angajaŃii
permanenŃi din „miezul” organizaŃiei şi cei „din afară” sau de la „periferie”.
- OrganizaŃiile vor lua în considerare din ce în ce mai mult impactul
activităŃii lor asupra diferitelor grupuri – comunităŃi locale, acŃionari etc. Unele
organizaŃii mai mari au susŃinut deja anumite programe de sporire a
responsabilităŃii colective, care reflectă necesitatea de a acorda o mai mare atenŃie
felului în care este afectat mediul de acŃiunile lor. Aceste programe includ iniŃiative
de servicii sociale sau comunitare. În cadrul lor, salariaŃii acestor firme îşi pun o
parte din timp şi experienŃa lor în slujba comunităŃilor locale sau susŃin diferite
iniŃiative, cum sunt, de exemplu, programele de urmărire a nivelului de poluare din
spaŃiile din jurul unor fabrici.
- OrganizaŃiile vor deveni mai puŃin diversificate. OrganizaŃiile secolului
21 se vor concentra, probabil, asupra operaŃiunilor care constituie principala sursă
de valoare adăugată şi se vor specializa în domeniile în care au deja experienŃă.
TendinŃele ce pot pune cele mai mari dificultăŃi calităŃii de manager, alese de
majoritatea celor chestionaŃi au fost următoarele: contractarea în exterior a
lucrărilor; împuternicirea; reducerea numărului de niveluri manageriale.
- Managerii vor trebui să recurgă la împuternicirea celorlalŃi, abilitându-i
să-şi perfecŃioneze aptitudinile şi să ajute la formarea unui mediu în care să se
poată dezvolta şi prospera, sporind astfel nivelul de performanŃă. Dezvoltarea
managerială proprie va fi mai degrabă responsabilitatea managerilor înşişi, care vor
trebui să-şi aprecieze singuri necesităŃile de perfecŃionare, în cadrul a ceea ce va
deveni un proces continuu, şi nu prin reprize periodice de instruire. MulŃi manageri
au definit dezvoltarea managerială continuă drept instruire pentru a fi permanent
angajabili şi nu doar pentru ocuparea unui post anumit.
O problemă importantă pentru manageri este menŃinerea nivelului
motivării – ceea ce înseamnă atât încercarea de a motiva o forŃă de muncă ale căror
338
locuri de muncă nu mai pot fi garantate în viitor, cât şi menŃinerea propriei

motivări, în condiŃiile în care ascensiunile ierarhice pe care evoluau carierele
tradiŃionale sunt pe cale de dispariŃie.
2. CompetenŃele managerului performant

Abordarea ocupaŃională, pe baza ideii de competenŃă, a dezvoltării
personalului în domeniul managementului este încă privită cu mari rezerve. În
acelaşi timp, în toate statele membre ale UE se luptă pentru recunoaşterea atestării
profesionale.
În esenŃă, abordarea bazată pe competenŃă îşi propune să definească
deprinderile exercitării cu eficacitate a unei funcŃiuni – în cazul de faŃă, în
management – într-o situaŃie concretă de muncă. Această abordare este diferită de
cea adoptată tradiŃional în colegii, universităŃi şi şcoli de afaceri, unde se pune
accentul pe însuşirea temeinică a unui set de cunoştinŃe şi a teoriilor care stau la
baza lor. În esenŃă, ea seamănă, totuşi, cu o instruire la locul de muncă, dar este
foarte specializată şi deschisă evaluării. În plus, necesită suportul unor cunoştinŃe
de bază.
Pentru a ajunge la concluziile referitoare la competenŃa managerială pentru
nivelurile inferioare şi medii, se recurge la o metodă denumită „analiza
funcŃională”, care presupune chestionarea unui număr mare de manageri în privinŃa
activităŃii lor de zi cu zi, analizarea răspunsurilor şi identificarea funcŃiunilor
comune. IniŃial, au fost identificate patru roluri esenŃiale pe care trebuie să le
îndeplinească cei mai mulŃi dintre manageri: managementul operaŃiunilor;
managementul financiar; managementul resurselor umane; managementul
informaŃiilor.
Fiecare dintre aceste roluri esenŃiale au fost subdivizate în unităŃi specifice
şi elemente de competenŃă, absolut necesare pentru a fi îndeplinite cu eficacitate.
De exemplu, un manager de nivel inferior care are de îndeplinit rolul esenŃial al
managementului resurselor umane, trebuie să fie competent pentru: a putea
contribui la recrutarea şi selecŃia personalului; a dezvolta echipa, indivizii şi pe sine
însuşi, pentru a asigura îmbunătăŃirea performanŃei; a planifica, a repartiza şi a
evalua activitatea desfăşurată de echipă, indivizi şi de el însuşi; a crea, a menŃine şi
consolida relaŃiile de lucru eficace.
Fiecare dintre competenŃele de mai sus se împarte în elemente care
contribuie la realizarea unei secŃiuni anumite a rolului managerului. De exemplu,
pentru a contribui la recrutarea şi selecŃia personalului, un manager de la eşalonul
inferior trebuie: să definească necesarul de personal în viitor; să contribuie la
evaluarea şi selecŃia candidaŃilor pornind de la cerinŃele echipei şi ale organizaŃiei.
Evaluarea performanŃei se bazează pe un portofoliu de date, care cuprinde
rapoarte, probe de lucru, documente manageriale etc. Trebuie să reŃinem că,
rolurile esenŃiale şi competenŃele reprezintă, în activitatea de zi cu zi, conduita de
muncă a managerilor.
339
Pe lângă dezvoltarea competenŃelor de care au nevoie managerii, pentru a

avea eficienŃă în muncă, au fost identificate şi un număr de competenŃe personale –
aspecte ale comportamentului personal, care trebuie utilizate în îndeplinirea
sarcinilor pe baza aportului altora. Există patru seturi de competenŃe personale:
a. Planificarea în scopul optimizării rezultatelor, prin: preocuparea pentru
perfecŃiune, stabilirea şi ordonarea obiectivelor după priorităŃi; monitorizarea
executării activităŃilor planificate; reacŃii faŃă de abaterile înregistrate;
b. Managementul celorlalŃi în vederea optimizării rezultatelor, prin: preocupare
pentru necesităŃile celorlalŃi; stabilirea relaŃiilor cu ceilalŃi; obŃinerea angajării şi
dedicării celorlalŃi; asigurarea unei imagini pozitive despre sine.
c. Managementul propriei activităŃi, în vederea optimizării rezultatelor, prin:
încredere în sine şi simŃ de orientare; controlul stărilor emoŃionale şi al stresului;
coordonarea instruirii şi dezvoltării personale.
d. Recursul intelectual în vederea optimizării rezultatelor, prin: colectarea şi
organizarea informaŃiei; identificarea şi aplicarea conceptelor; adoptarea deciziilor.
CompetenŃele identificate sunt, în mod necesar, generice, indiferent dacă
managerul activează în domeniul public sau privat, în industrie, finanŃe sau servicii.
Multe organizaŃii au folosit această abordare bazată pe competenŃă în scopul
selecŃiei şi promovării, în concordanŃă cu activităŃile şi necesităŃile lor.
Sunt şi critici la adresa acestei abordări, preocupată, în special, de metodele de
evaluare a competenŃei. Este dificil să se facă o evaluare obiectivă a competenŃei
unui manager, de vreme ce rolurile sale fac apel la o multitudine de aptitudini şi
deprinderi corelate, fiecare dintre ele operând în contextul specific al postului
respectiv.
Mai sunt şi unele probleme referitoare la metoda de identificare a
competenŃelor. Analiza funcŃională reprezintă o metodă de cercetare valabilă, dar
ea poate dezvălui doar ce fac managerii la un moment dat. Ea nu ne poate face să
anticipăm competenŃele de care vor avea nevoie managerii în viitor. Managerii de
la începutul mileniului trei vor avea nevoie de un întreg set de competenŃe noi,
dintre care, pe unele nici nu le ştiu încă. Au existat rezerve considerabile referitoare
la cât de bine poate să facă faŃă această abordare unei epoci de schimbări şi
turbulenŃe. Cu toate acestea, metoda ne oferă cel mai actual cadru pentru analiza
activităŃii manageriale.
Cercetătorii au identificat şi au ordonat, după priorităŃi, aptitudinile care
vor fi necesare managerilor la început de mileniu 2, astfel: gândirea strategică
(adică pe termen lung, de largă perspectivă, anticipativă); răspunsul la schimbare şi
managementul acesteia; orientarea către conceptele de calitate totală şi satisfacerea
exigenŃelor clientului; management financiar (de exemplu, cunoaşterea rolului şi
impactului principalilor indicatori financiari); facilitarea contribuŃiei celorlalŃi;
înŃelegerea rolului informaŃiei şi a tehnologiei informaŃionale; comunicarea verbală
(de exemplu, coerenŃă, convingere); simŃ organizaŃional (de exemplu, înŃelegerea
relaŃiilor inter-funcŃionale); asumarea riscului în elaborarea deciziilor.
340
Managerii viitorului trebuie să aibă o orientare către schimbare, să fie

dinamici şi activi, să facă faŃă transformărilor continue, să le sesizeze şi să le
prevadă. Managerii vor trebui să fie devotaŃi organizaŃiei, să-i înŃeleagă
funcŃionarea şi să aibă resurse mari de energie pentru a putea face faŃă sarcinilor de
muncă în permanenŃă creştere. Ei vor avea responsabilitatea managementului
echipelor şi a propriei instruiri şi dezvoltări. De asemenea, vor avea nevoie de
aptitudini pentru managementul financiar, pentru utilizarea informaŃiei şi a
tehnologiei informaŃionale. Ei vor trebui să aibă o orientare spre calitate şi să fie
pregătiŃi să lucreze într-un mediu din ce în ce mai internaŃional.
În final, după opinia noastră, managementul performant, reprezintă
ansamblul acŃiunilor întreprinse de manager şi membrii organizaŃiei, cu scopul
direcŃionării eforturilor în procesul de coordonare eficientă a resurselor umane,
informaŃionale, financiare şi fizice, spre asigurarea progresului social şi material,
satisfacerea intereselor ce decurg din realizarea obiectivelor majore stabilite, pentru
obŃinerea şi creşterea competitivităŃii, iar managerii, chiar şi cei performanŃi, au
nevoie de o pregătire, dezvoltare şi instruire continuă, dacă vor să corespundă
cerinŃelor actuale şi celor ce vor veni.
Bibliografie
Billsberry, J. (1996) Breviarul Management competitiv: perspectice şi
exemplificări, Sage.
Constable, J. şi Cormick, R. (1987) The Making of British Managers,
BIM/CBI
Handy, C., Gow, I., Moloney, M. şi Randlesome, C. (1987) The Making of
Managers, NEDC/MSC/BIM
* * * Management Development to the Millenium, (1994) (The Cannon
and Taylor Working Party Reports), Institute of Management.
341
CONSIDERAłII PRIVIND ROLUL COMUNICĂRII DE

MARKETING DESTINATĂ PUBLICULUI INTERN
Gabriela David,
Universitatea de Vest „Vasile Goldiş” Arad
Abstract
The present work deals with the role of marketing communication between
organization and employees as a factor determining market success. During years,
attention of companies was mainly directed successively on material, financial and human
resources ending now in recognizing the importance of informational resources that
comprises marketing communication as well. This can be an advantage of the company in
competition in its permanent concern to surviving and development.
Keywords: marketing communications, internal public, organizational
competitiveness
1. Introducere
Componentă integrantă a vieŃii cotidiene, comunicarea a devenit în prezent
un factor major pentru succesul oricărei organizaŃii. Buna funcŃionare a acesteia
facilitează administrarea şi controlul proceselor, al operaŃiilor din care se compun
diferitele procese şi are un impact puternic asupra comportamentului angajaŃilor, a
eficienŃei şi oportunităŃii în interacŃiunile cu clienŃii. Personalul reprezintă o Ńintă
comunicaŃională predilectă pentru că, pe de o parte condiŃionează desfăşurarea
activităŃii în bune condiŃii, iar pe de altă parte contribuie la transmiterea unor
mesaje în exterior, în calitate de vector de imagine. ComunicaŃiile de marketing
destinate publicului intern, raŃional organizate şi funcŃionale, joacă un rol important
pe linia instruirii şi a motivării personalului, contribuind în acest fel la realizarea
calităŃii prestaŃiilor şi la o mai bună satisfacere a nevoilor şi exigenŃelor clienŃilor.
Specialiştii în marketing depun eforturi susŃinute în direcŃia creării unei reŃele
interne a comunicaŃiilor de marketing, determinaŃi de faptul că activitatea de
marketing trece de la orientarea către maximizarea profitului pe fiecare tranzacŃie
în parte către cea de maximizare a raporturilor reciproc avantajoase cu toate
grupurile cu care intră în contact.
2. ConŃinutul comunicării de marketing destinată publicului intern

Comunicarea de marketing destinată publicului intern este un proces (de
regulă) intenŃionat de transfer de informaŃie şi înŃelesuri între indivizi, grupuri,
niveluri sau subcomponente organizaŃionale şi organizaŃie în întregul ei.
Comunicarea ideală este aceea în care tot ce se emite poate să fie receptat. Acest
lucru este imposibil, dar nu înseamnă nici că în orice situaŃie de comunicare se
înregistrează numai pierderi, ci pot apărea şi plusuri, determinate de câmpul de
342
referinŃă al primitorului şi de contextul recepŃionării. De exemplu, la receptor pot

apare sensuri noi, neexistente în intenŃia sursei, îmbogăŃind mesajul cu sensuri noi.
In comunicarea de marketing destinată publicului intern, important este ca
receptorul să atribuie valoare de adevăr (pozitiv sau negativ) actului săvârşit de
emiŃător. Dacă ceea ce vrea emităŃorul, în cazul nostru organizaŃia, să fie sugerat
prin mesaj nu are aceeaşi valoare de adevăr şi la emiŃător, atunci se pot naşte
conflicte ce pot produce chiar întreruperea comunicării. Limbajul alcătuit din
cuvinte are o imensă putere asupra receptorului, a celui care ascultă. Pentru a-şi
atinge scopul, comunicarea de marketing destinată publicului intern, trebuie să
utilizeze puterea cuvintelor de a transmite experienŃa şi emoŃia umană, generată de
următoarele premise:
- fiecare cuvânt este un simbol, sau mai bine zis o sinteză a unei descrieri, care
pentru a fi înŃeles trebuie să se bucure de o semnificaŃie împărtăşită de cel care
ascultă;
- fiecare cuvânt este un instrument folosit pentru a face distincŃii, pentru a semnala
o diferenŃă: cu cât mai bogat este vocabularul cu atât mai bogată este experienŃa ce
poate fi transmisă şi viceversa;
- fiecare cuvânt aduce cu sine, în afară de sensul propriu, o cantitate de "informaŃie
paralelă" despre cel care îl foloseşte: vârsta, profesia, nivelul cultural, ideile
politice, etc.;
- fiecare cuvânt conŃine o judecată, o opinie despre obiectul descris;
- fiecare cuvânt pentru a fi înŃeles trebuie să fie asociat unei imagini mentale şi, ca
o consecinŃă, această imagine ne vine în minte de fiecare dată când auzim sau
folosim cuvântul respectiv;
- dacă un cuvânt se referă la o stare emoŃională, pentru a fi înŃeles el trebuie să fie
asociat cu starea respectivă, dar această relaŃie poate fi parcursă şi în sens invers.
Numai în acest fel, managementul ca ştiinŃă prin care se asigură
conducerea tuturor proceselor şi unităŃilor cu toate funcŃiile acestora, având în prim
plan omul, participarea motivată a acestuia şi care presupune rezolvarea
problemelor sub raport previzional, organizatoric, de conducere, de luare a
deciziilor şi de control cu concretizarea acestora în creşterea eficienŃei, poate să-şi
atingă scopul. Managerul este o persoană care îşi asumă răspunderea atingerii
obiectivelor prin folosirea resurselor organizaŃiei în vederea obŃinerii celor mai
bune rezultate cu putinŃă. Îndeplinirea cu succes a sarcinilor manageriale implică
nu numai o serie de cunoştinŃe ci şi abilităŃi de comunicare, văzută ca un proces
prin care o sursă de informaŃii A influenŃează receptorul de informaŃii B într-o
manieră capabilă să provoace la acesta apariŃia unor acte sau sentimente ce permit
o regularizare a activităŃilor lui B sau a grupului de care aparŃin A şi B.
3. Nevoia de comunicare de marketing in organizaŃie

Comunicarea de marketing destinată publicului intern contribuie la:
• operaŃionalizarea funcŃiilor managementului. Procesele de stabilire a
obiectivelor, de realizare a concordanŃei cu structura organizatorică, de armonizare
343
a acŃiunilor cu obiectivele iniŃiale şi de eliminare a defecŃiunilor, de antrenare a

personalului se bazează pe primirea şi transmiterea de mesaje nu pot fi concepute
fără o comunicare adecvată;
• crearea şi menŃinerea relaŃiilor dintre angajaŃi;
• îmbunătăŃirea performanŃelor individuale şi generale ale organizaŃiei prin
feed-back-ul realizat;
• identificarea şi cunoaşterea nevoilor angajaŃilor;
• utilizarea corectă a diferitelor categorii de stimulente pentru orientarea
comportamentului angajaŃilor spre performanŃă şi satisfacŃii;
• instaurarea relaŃiilor corecte şi eficiente, de înŃelegere şi acceptare reciprocă
între şefi şi subordonaŃi, colegi, persoane din interiorul şi exteriorul organizaŃiei.
Managementul se referă în primul rând la conducerea oamenilor şi nu la
gestiunea lucrurilor, de aceea orice bun manager trebuie să aibă şi calităŃi de lider
şi să ştie să îmbine conducerea formală cu cea informală. Aşa cum se ştie bazele
acŃiunii manageriale sunt autoritatea şi puterea. Autoritatea poate fi definită că fiind
dreptul de a lua decizii şi de a cere subordonaŃilor ducerea lor la îndeplinire. Ea
poate fi:
• directă – decizie asupra tuturor activităŃilor specificate în misiunea
organizaŃiei;
• auxiliară – consiliere şi sprijin pentru activităŃile esenŃiale;
• funcŃională – se manifestă asupra unor obiective şi sarcini specializate;
Puterea este posibilitatea concretă a managerului de a influenŃa şi de a
controla comportamentul altora. Problema reală a comunicării de marketing
destinată publicului intern nu este dacă managerii se angajează sau nu în acest
proces ci dacă ei comunică bine sau măcar satisfăcător, dacă nu exercită o forŃă
negativă asupra receptorului folosindu-se sau chiar abuzând de puterea cu care au
fost investiŃi, astfel încât comunicarea lor să se realizeze într-un singur sens chiar şi
în cazurile care ar presupune colaborare, dialog sau discuŃii.
Dan Cândea, citându-l, pe H. Cohen arată că puterea în contextul
comunicării din organizaŃie reprezintă „abilitatea de a induce îndeplinirea unor
lucruri, de a exercita control asupra oamenilor, evenimentelor, situaŃiilor, propriei
persoane” şi subliniază că aceasta trebuie să fie un mijloc de transport spre o
destinaŃie, nu un scop în sine, să fie o forŃă neutră care să împingă lucrurile în
direcŃia dorită de management.
Putem concluziona, spunând că în activitatea sa managerială, managerul
participă intens la diferite situaŃii de comunicare în postura de emiŃător şi este
foarte importantă atitudinea pe care acesta o are faŃă de receptor; el nu trebuie să
abuzeze de poziŃia sa şi să se adreseze cu dispreŃ şi aroganŃă celor din jur, cu
autoritate, da, dar şi cu respect.
Aşa cum am văzut comunicarea poate facilita sau perturba realizarea
sarcinilor într-o organizaŃie, care dau naştere unor interacŃiuni complexe şi
determină apariŃia unor structuri informale de comunicare. Pentru a înŃelege mai
344
bine modul în care trebuie gestionată comunicarea de marketing destinată

publicului intern trebuie să cunoaştem tipurile de comunicare dintr-o organizaŃie:
• comunicarea ascendentă, prin care se transmit mesaje ce conŃin: informaŃii,
sugestii, probleme de rezolvat, revendicări, etc.;
• comunicarea descendentă, prin care se transmit mesaje referitoare la
implementarea unor strategii: scopuri, obiective, norme, sarcini de muncă, decizii,
practici, proceduri, responsabilităŃi, performanŃe înregistrate, neajunsuri înregistrate
etc.;
• comunicarea orizontală, prin care se transmit mesaje ce urmăresc:
coordonarea activităŃilor, soluŃionarea problemelor departamentale, realizarea
interdependenŃei, îndeplinirea sarcinilor primite.
Atunci când un fapt, un lucru, o persoană sau un proces reduce sau
întrerupe procesul de transmitere a unui mesaj, ne aflăm în prezenŃa barierelor de
comunicare. Gabriela Bodea, în lucrarea „Comunicarea: expresie şi deontologie”
enumeră câteva dintre cele mai importante categorii de bariere comunicaŃionale:
- bariere lingvistice – este cazul informaŃiilor transmise într-o limbă străină pentru
receptor;
- bariere semantice – cuvinte ale căror sensuri nu sunt înŃelese de către receptor,
omisiuni (datorate unor explicaŃii insuficiente), asemănări între termeni;
- bariere educaŃionale – sensuri şi semnificaŃii care depăşesc capacitatea de
înŃelegere a receptorului;
- bariere psihologice – sentimente de neîncredere sau antipatie manifestate faŃă de
emiŃător, rutina în muncă, stările de oboseală, rezistenŃa scăzută la schimbare,
blocajul de moment;
- bariere de atribuire – tendinŃa de a trage concluzii din cazuri disparate, falsa
percepŃie, abstractizarea;
- bariere de tip „scuză socială” – iau naştere în general în urma unor eşecuri;
- bariere tehnice – dificultăŃi în sonorizare, în fidelitatea şi rapiditatea trimiterii
unui mesaj, sunete neaşteptate care perturbează recepŃia, erori privind destinaŃia
unor date;
- bariere profesionale – pregătire necorespunzătoare sau insuficientă în domeniul
de activitate;
- bariere de management – dorinŃa de putere, birocraŃia, lipsa de obiectivitate în
evaluare, controlul insuficient, coordonare deficitară, confuzie în luarea deciziilor,
relaŃii tensionate între conducere şi angajaŃi;
- bariere de mediu – atmosfera tensionată la locul de muncă, probleme de adaptare
la condiŃiile din marile oraşe.
Cele mai multe dintre aceste bariere pot fi îndepărtate dacă există intenŃie
şi un management performant.
4. RelaŃia comunicare - performanŃă

Studiul numărul interacŃiunilor dintre membrii unui grup, prin prisma
comunicării în scopul realizării sarcinilor pe care grupul le are de realizat constituie
345
o premisă a performanŃei unei organizaŃii. EvidenŃierea relaŃiilor existente în cadrul

grupului (respingere – atracŃie) constituie informaŃii valoroase pentru
managementul unei firme şi fundamentul redesign-ului grupului în funcŃie de
preferinŃele subiecŃilor pentru o mai bună îndeplinire a sarcinilor.
AngajaŃi în comunicare, membrii unui grup mic (de regulă format din 10-
12 persoane), se află în relaŃii de comunicare directă, ceea ce înlesneşte
cunoaşterea reciprocă, apariŃia relaŃiilor afective, a normelor şi proceselor de grup.
La baza formării şi existenŃei grupului stă atât sarcina comună cât şi atracŃia
interpersonală deci un factor socio-afectiv. Pe baza relaŃiilor mijlocite de
activitatea comună se suprapun configuraŃiile afective între persoane, care îşi au
importanŃa lor (pozitivă sau negativă) în viaŃa colectivă, în bunul mers al lucrurilor.
În practică între aspectul socio-afectiv al vieŃii de grup şi relaŃiile funcŃionale se
creează un circuit complex în care cauza şi efectul îşi schimbă necontenit locurile.
În general, orice comunicare are un conŃinut obiectiv şi unul subiectiv, astfel că cel
din urmă îl determină pe primul.
Grupurile diferă între ele printr-o serie de trăsături:
- mărimea grupului - numărul de membri care compun un grup;
- compoziŃia grupului - totalitatea elementelor ce formează un colectiv şi modul
lor de repartiŃie în funcŃie de anumite trăsături, exprimat printr-un anumit grad de
omogenitate;
- sarcina - respectiv activitatea grupului este factorul care generează relaŃii ca
urmare a schimburilor reciproce de informaŃii şi activităŃi;
- procesele de interacŃiune - iau forma comunicării, a relaŃiilor ierarhice, a celor
preferenŃiale, şi dau naştere unui ansamblu de procese şi fenomene psihosociale
conduse de anumite legităŃi ce se numeşte dinamica de grup;
- structura grupului - reŃeaua de raporturi între membri, diferenŃierea acestora în
funcŃie de status-rol;
- conştiinŃa colectivă - formată din ansamblul de norme, valori, tipare de
comportament tradiŃii, obiceiuri, clişee care operează în cadrul grupului;
- gradul de coeziune - este rezultatul global a relaŃiilor interne şi a succesului
comun, efectul cunoaşterii reciproce, a însuşirii Ńelurilor, a normelor grupului de
câtre membrii care îl compun;
- eficienŃa grupului - viabilitatea grupului, performanŃa în cadrul sarcinii, gradul de
satisface al membrilor.
Productivitatea în cadrul grupului depinde de o serie de factori:
- înŃelegerea sarcinii de efectuat
- organizarea grupului
- compoziŃia grupului
- volumul grupului
- însuşiri personale
- mod de conducere
- relaŃii de comunicare
- climat psihosocial
346
In interacŃiunea dintre grup şi sarcina de efectuat ne interesează tipul de

sarcină şi volumul grupului.
Există sarcini care nu permit o diviziune simplă a muncii; în acest caz
superioritatea grupului nu constă într-o sumă de performanŃe individuale ci în
performanŃa colectivă, iar important este aici efortul conjugat. In sarcinile care
permit o anumită diviziune a muncii apare o anumită interdependenŃă între
participanŃi în ceea ce priveşte ritmul, controlul şi integrarea contribuŃiei
membrilor.
Volumul grupului prezintă deasemenea semnificaŃie pentru productivitatea
colectivă. În principiu cu cât numărul de participanŃi este mai mare cu atât
alternativele sunt mai multe şi informaŃiile mai diverse. Pe de altă parte acordul
devine tot mai dificil iar participarea tot mai redusă. Astfel pe măsură ce grupul
creşte ca mărime, scade gradul de consens. Buna funcŃionare a grupului şi
înaintarea spre îneplinirea sarcinii presupune dorinŃa de colaborare cu alŃii şi
evitarea dorinŃelor personale de a excela şi a egocentrismului, element concretizat
în compoziŃia grupului şi însuŃirile personale. Modul de conducere trebuie sa
acŃioneze ca un catalizator al energiilor, ca un mecanism de reglare a contribuŃiilor.
Ar fi ideal ca liderul sa nu polarizeze întreaga atenŃie şi să aibă credibilitate
maximă, conducerea să fie împărŃită şi să nu i se acorde liderului întreaga
comunicare. Liderul trebuie sa aibă diplomaŃia pentru a nu determina participanŃii
să trăiască teama de a nu face impresie proastă. RelaŃiile de comunicare pot juca
un rol facilitator sau perturbator. Sarcinile sunt cele care dau naştere unor
interacŃiuni complexe; apar astfel şi structuri informale de comunicare. Acestea
întregesc comunicarea, care conduce la rezolvarea sarcinilor pe care grupul le-a
primit.
Îndeplinirea cu succes a sarcinilor şi obŃinerea performanŃei este legată şi
de gestionarea conflictelor din grup. Conflictul intepersonal este procesul prin care
o persoană sau un departament frustează pe altul de la obŃinerea scopului propus.
Este foarte importantă sesizarea unui astfel de conflict încă din faza sa
incipientă pentru ca el să fie oprit, iar pentru aceasta un bun specialist are anumite
indicii pe care el le poate folosi cu mult tact. În primul rând comportamentul unei
persoane aflată într-un astfel de conflict este antagonic, ea are o atitudine
negativistă, considerând partea opusă nerezonabilă. Semnele care atrag atenŃia
asupra unui conflict de comunicare aflat în faza incipientă pot fi: ameninŃări,
porecle care se atribuie între membrii unei organizaŃii, sabotajul de orice fel,
agresiunea (verbală şi/ sau fizică). Este foarte important ca un bun manager să-şi
cunoască grupul pentru a putea face o diferenŃiere clară între agresivitatea în limbaj
dintre două persoane care se simpatizează şi două persoane care nu pot să lucreze
împreună.
Principalele cauze, în opinia noastră, sunt:
• identificarea şi disocierea de grup. Nu toate grupurile din interiorul unei
organizaŃii sunt compacte, ele pot fi formate după principii care nu întotdeauna
sunt obiective. BineînŃeles că grupurile în care relaŃiile nu sunt bine închegate va
347
exista mereu câte un “profitor” care se va identifica cu grupul în cazul în care se

va înregistra un succes, iar în cazul în care grupul eşuează într-un proiect
persoana în cauză se va disocia găsindu-şi mereu o scuză. De aici se poate isca
foarte uşor un conflict pentru că nimănui nu-i place sa fie certat pentru greşelile
altuia si nici să-i fie furate laudele bine meritate;
• interdependenŃa. Când o persoană, un grup sau un departament are o putere
decizională asupra unei altei parŃi similare poate apărea un conflict interpersonal
deoarece fiecare parte are puterea de a decide asupra celeilalte;
• diferenŃele de putere, statut şi cultură. Atunci când puterea decizională este
unidirecŃională în sensul că numai una din părŃi are putere asupra celeilalte,
conflictul poate apărea dacă partea cu puterea este injustă şi nu ia decizii corecte.
Deci putem spune că A are o putere diferită faŃa de B, iar acesta din urmă va fi
mereu nemulŃumită de acest lucru. Statutul social poate fi considerat ca o
problemă numai atunci când este invers proporŃional cu puterea unei persoane.
Dacă acelaşi deŃinător al puterii, A, este pe scara socială mai jos decât B şi cu
toate acesta la nivelul organizaŃional al companiei are o putere mai mare, atunci
se pot naşte conflicte. În ultimul rând trebuie amintit că există nenumărate culturi
interne companiilor, fiecare organizaŃie dezvoltând o anumită politică, şi de
obicei este bine ca aceste culturi să nu se intersecteze;
• ambiguitatea. O organizaŃie economică trebuie să aibă, pentru o bună
funcŃionare, o structură internă clară. Atât timp cât acest lucru nu este îndeplinit,
managerului companiei îi este foarte greu să aprecieze sau să critice persoana
responsabilă de un succes sau de un eşec. Această incorectitudine in decizii poate
fi un factor important al declanşării unui conflict şi este important deci ca fiecare
companie să aibă o organigramă cât mai clară şi explicita pentru a putea înlătura
acest factor de risc in declanşarea conflictelor;
• resursele insuficiente. Lipsa resurselor logistice, materiale dintr-o întreprindere
este de cele mai multe ori un factor declanşator de conflicte, sau poate de
asemenea fi un puternic accelerator al unui astfel de conflict. Să presupunem ca
într-o companie la biroul de marketing se aduce un calculator nou şi performant,
este clar că toŃi angajaŃii respectivului departament care ştiu să opereze cu un PC
vor dori accesul la acel calculator, iar cei care nu au astfel de cunoştinŃe vor dori
să înveŃe. BineînŃeles că un conflict apare atunci când se decide cine are şi cine
nu are acces la respectivul calculator.
La început un conflict e doar un conflict, el evoluează spre a fi constructiv
sau distructiv, trecând succesiv prin mai multe etape:
Orice conflict interpersonal debutează printr-o diferenŃă de opinii între
două sau mai multe părŃi într-o anumită problemă. Odată cu trecerea timpului
această diferenŃă de opinii se accentuează şi se ajunge ca părŃile implicate in acest
conflict să fie mai interesate de victoria într-un astfel de conflict decât să se
concentreze asupra rezolvării situaŃiei conflictuale.
Odată cu dezvoltarea conflictului, părŃile încep să-şi ascundă reciproc
informaŃii importante şi să lanseze false informaŃii, zvonuri unii despre alŃii. Odată
348
cu această etapă încep să se formeze grupuri de opinie în jurul uneia sau alteia
dintre părŃi, constatându-se astfel o coeziune interioară a grupului şi o antipatie, ură
faŃă de grupul advers. BineînŃeles că pot exista şi angajaŃi care pot să nu ia partea
niciunuia dintre grupuri şi atunci aceştia sunt consideraŃi outsideri şi treptat ei sunt
excluşi, paradoxal, de către ambele grupuri, cu toate că nu susŃin pe nimeni.
În ultima fază a conflictului cei mai agresivi dintre membrii grupului sunt
promovaŃi printr-o convenŃie tacită în funcŃia de lider de opinie şi de grup, opinia
lor fiind identificată cu cea a grupului. Se ajunge la formularea unor stereotipuri
negative referitoare la adversari, iar în paralel se desfăşoară o intensă campanie de
promovare a autoimaginii ca fiind în totalitate pozitivă.
Se ajunge astfel ca întreaga organizaŃie să fie cuprinsă de respectivul
conflict, care astfel împiedică desfăşurarea activităŃilor in mod normal, iar cele
două grupuri nu mai iau contact decât in situaŃii de strictă necesitate şi in cadru
formal. Conflictul în aceasta fază ameninŃă însăşi existenŃa companiei, iar
rezolvarea situaŃiei se poate face numai prin măsuri drastice (cum ar fi concedierea
persoanelor cele mai recalcitrante), dar succesul operaŃiunii nu este garantat, pentru
că problema care a pornit războiul a fost trecută pe un plan secundar şi au apărut
altele mult mai noi.
Concluzii
În perioada actuală caracterizată prin complexitate şi un dinamism fără
precedent, în condiŃiile în care oferta depăşeşte cererea în cele mai multe domenii,
organizaŃia trebuie să-şi reconsidere rolul comunicării de marketing şi să adopte o
atitudine corespunzătoare faŃă de publicul intern. Aceasta nu înseamnă nicidecum
că dacă o va face şi mai ales dacă o va face bine, lucrul acesta va rezolva orice
problemă pe care o întâmpină. Comunicarea nu poate anula, de exemplu, efectele
negative ale unei politici de marketing defectuoase în domeniul produsului, dar cu
certitudine va frâna procesul de atingere a performanŃei de piaŃă în condiŃiile în
care este necorespunzătoare. Încă de pe vremea Greciei Antice s-a constatat că
individul care ştia să comunice mai bine, avea şanse mai mari să ocupe o poziŃie
mai bună în societate şi lucrul acesta a rămas valabil până astăzi. De ce ar fi altfel
în cazul organizaŃiilor? Practica ne arată că o organizaŃie care comunică bine şi
aceasta presupune că asemeni cazului individului, trebuie mai întâi să înveŃe să
comunice cu sine, în cazul nostru cu publicul intern, va câştiga mai degrabă
încrederea şi fidelitatea clientelei.
Bibliografie
Bodea, G., 2007, Comunicarea: expresie şi deontologie, Editura Casa
CărŃii de ŞtiinŃă, Cluj-Napoca;
Cândea, D., Cândea, R.M., 1996, Comunicarea managerială-concepte,
deprinderi, strategii, Editura Expert, Bucureşti;
Cetină I., 2001, Marketingul competitiv în domeniul serviciilor, Editura
Teora, Bucureşti,
349
Popescu, I. C., Comunicarea în marketing, 2003, Editura Uranus,

Bucureşti;
Van Cuilenburg J.J., Scholten O., Noomen G.W., 1998, ŞtiinŃa
comunicării, versiune în limba română şi studiu introductiv de Tudor Olteanu,
Humanitas, Bucureşti.
350
CONTROLUL FINANCIAR EXERCITAT DE

CĂTRE MINISTERUL ECONOMIEI ŞI FINANłELOR
Dan Maier
DirecŃia Generală a FinanŃelor Publice a JudeŃului Satu Mare
Abstract
During a long period of time I observed that there are many persons, sometimes
directly concerned, which are not well informed on the activity of financial-fiscal control
performed by the Economics and Finances Department. In many cases was considered that
the taxes should be paid at the local authorities instead of the central authorities. It’s true
that they were also inverse situations. That’s why I considered it is not unimportant
presenting in a short form the mechanism, the structures and the form of the financial-fiscal
control of the state, represented by the Economics and Finances Department in his local
structures. This step was partially justified by the frequent changes of the structure and
implicitly of the prerogatives of the authorities which perform the financial fiscal control of
the state.
Key words: financial-fiscal control, state financial control, financial-fiscal
control, financial-fiscal control report
Controlul financiar al statului

Activitatea de control financiar al statului, pe segmentul care-i revine
Ministerului Economiei şi FinanŃelor, se exercită prin DirecŃia de control financiar
din Agentia Nationala de Administrare Fiscala şi structurile subordonate aparŃinând
de direcŃiile generale ale finanŃelor publice judeŃene, a municipiului Bucureşti şi
DirecŃiei generale de administrare a marilor contribuabili din cadrul AgenŃiei
NaŃionale de Administrare Fiscală.
În funcŃie de structura acŃionariatului sau a capitalului social, un
contribuabil poate fi supus controlului fiscal, inspecŃiei fiscale sau a ambelor forme
de control.
La agenŃii economici la care statul, direct sau printr-o instituŃie ori
autoritate publică, are calitatea de acŃionar, de regulă, controlul financiar precede
inspecŃia fiscală.
Cu ocazia controlului financiar se urmăresc următoarele obiective :
- modul de respectare a disciplinei economico-financiare şi de realizare a
prevederilor din bugetul de venituri şi cheltuieli;
- modul de administrare şi gestionare a mijloacelor materiale şi a fondurilor
financiare de către regiile autonome, societăŃile naŃionale, companiile naŃionale
351
şi societăŃile comerciale la care statul, direct sau printr-o instituŃie ori autoritate
publică, are calitatea de acŃionar;
- modul de utilizare a ajutorului de stat (subvenŃii, alocaŃii, credite cu garanŃia
statului, fonduri, facilităŃi etc.), potrivit destinaŃiilor legale;
- exactitatea şi realitatea înregistrărilor în evidenŃele contabile, stabilirea corectă
şi îndeplinirea integrală a obligaŃiilor financiare şi fiscale faŃă de stat;
- calitatea managementului.
În cadrul acŃiunii de control financiar, organele abilitate în
acest sens pot întocmi următoarele acte de control :
- proces-verbal de control financiar;
- proces-verbal intermediar;
- proces-verbal de constatare şi sancŃionare a contravenŃiilor;
- nota de constatare;
- nota unilaterală;
- nota de prezentare;
- raport de inspecŃie fiscală.
Procesul-verbal de control financiar este un act bilateral care
se semnează de către organul de control financiar şi de reprezentantul legal al
unităŃii verificate.
Abaterile constatate se consemnează în procesul-verbal de control financiar
în mod obligatoriu, cu precizarea actelor normative încălcate şi cu determinarea
influenŃelor financiare, bugetare şi gestionare nefavorabile.
Pentru fiecare abatere înscrisă în procesul-verbal de control financiar se
vor nominaliza persoanele care nu au respectat prevederile legale, precum şi
funcŃiile acestora. De asemenea, pentru fiecare faptă constatată prin procesul-
verbal de control financiar se vor înscrie măsurile luate operativ în timpul
controlului cu menŃionarea documentelor pe baza cărora s-au materializat, sau
măsurile dispuse în sarcina agentului economic, cu indicarea termenului de
raportare a îndeplinirii acestora.
În situaŃia în care se constată fapte care ar putea întruni elementele
constitutive ale unei infracŃiuni, în condiŃiile prevăzute de legea penală, organul de
control întocmeşte un proces-verbal de control financiar separat, care se înaintează
organelor abilitate de lege pentru efectuarea cercetărilor şi, după caz, urmărirea
penală.
După finalizarea controlului financiar se va întocmi documentul
“DispoziŃie obligatorie “ care se transmite agentului economic controlat şi care
cuprinde măsurile stabilite în sarcina acestuia, precum şi termenele până la care
acesta este obligat să comunice organului de control financiar modul de ducere la
îndeplinire.
Procesul-verbal intermediar este un act bilateral, şi se întocmeşte la
subunităŃile agentului economic. Are structura procesului-verbal de control
financiar şi nu poate fi atacat pe cale administrativă sau judecătorească şi se
352
anexează la procesul-verbal de control financiar care se întocmeşte la agentul

economic.
Procesul-verbal de constatare şi sancŃionare a contravenŃiilor se încheie
pentru acele fapte ale căror constatare şi sancŃionare sunt de competenŃa organelor
de control financiar, cu respectarea legislaŃiei privind regimul juridic al
contravenŃiilor.
Nota de constatare se întocmeşte atunci când în cursul controlului financiar
apar constatări a căror reconstituire nu este întotdeauna posibilă.
Nota de constatare se semnează de ambele părŃi implicate în acŃiunea de
control şi constituie anexă la procesul verbal de control financiar.
Nota unilaterală se întocmeşte în cazurile în care, cu ocazia controlului, nu
s-au constatat abateri şi aceasta va cuprinde informaŃii legate de documentele care
au fost verificate şi constatările făcute.
Aşa după cum rezultă din cele de mai sus constatările de natură financiară,
bugetară şi gestionară se consemnează în procesul-verbal de control financiar. În
situaŃia în care, cu ocazia controlului financiar, se constată diferenŃe de impozite şi
taxe, atunci se încheie raportul de inspecŃie fiscală care stă la baza întocmirii
deciziei de impunere, care este obligatorie pentru contribuabil.
Concluzia care se desprinde din cele prezentate anterior este că în urma
unui control financiar nu se întocmeşte, obligatoriu, raport de inspecŃie fiscală.
Numai în situaŃia în care apar diferenŃe de impozite şi taxe, organul de control
fiscal va proceda la întocmirea raportului de inspecŃie fiscală şi implicit a deciziei
de impunere.
Procesul-verbal încheiat de organul fiscal la solicitarea organelor de
cercetare sau urmărire penală nu întruneşte condiŃiile unui act administrativ fiscal.
Un astfel de act de control este un mijloc de probă în cauza penală, contestabil în
cadrul procesului penal.
De asemenea, actul de control încheiat într-un asemenea context, nu este
titlu de creanŃă pentru că impozitele şi taxele se stabilesc, în general, prin declaraŃie
fiscală întocmită şi depusă de către contribuabil sau prin decizie de impunere emisă
de organul fiscal pe baza unui raport de inspecŃie fiscală.
Plata efectuată, fără existenŃa unei decizii de impunere, ca urmare a
calculului determinat prin procesul-verbal de control financiar, este o plată
efectuată în absenŃa unui titlu executoriu şi care, la cererea plătitorului, se restituie
în conformitate cu prevederile art.117 al.1 lit. “a“ din OrdonanŃa Guvernului
nr.92/2003, privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările
ulterioare.
InspecŃia fiscală
InspecŃia fiscală are ca obiect verificarea legalităŃii şi conformităŃii
declaraŃiilor fiscale, corectitudinii şi exactităŃii îndeplinirii obligaŃiilor de către
contribuabili, respectării prevederilor legislaŃiei fiscale şi contabile, verificarea sau
353
stabilirea, după caz, a bazelor de impunere, stabilirea diferenŃelor obligaŃiilor de

plată şi a accesoriilor aferente acestora.
Activitatea de inspecŃie fiscală se exercită prin DirecŃia generală de
inspecŃie fiscală din Agentia Nationala de Administrare Ficala şi structurile
subordonate aparŃinând de direcŃiile generale ale finanŃelor publice judeŃene, a
municipiului Bucureşti şi DirecŃiei generale de administrare a marilor contribuabili
din cadrul AgenŃiei NaŃionale de Administrare Fiscală.
InspecŃia fiscală are următoarele atribuŃii :
a) constatarea şi investigarea fiscală a tuturor actelor şi faptelor rezultând din
activitatea contribuabilului supus inspecŃiei sau altor persoane privind
legalitatea şi conformitatea declaraŃiilor fiscale, corectitudinea şi exactitatea
îndeplinirii obligaŃiilor fiscale, în vederea descoperirii de elemente noi relevante
pentru aplicarea legii fiscale;
b) analiza şi evaluarea informaŃiilor fiscale, în vederea confruntării declaraŃiilor
fiscale cu informaŃiile proprii sau din alte surse;
c) sancŃionarea potrivit legii a faptelor constatate şi dispunerea de măsuri pentru
prevenirea şi combaterea abaterilor de la prevederile legislaŃiei fiscale.
Pentru ducerea la îndeplinire a atribuŃiilor, organul de
inspecŃie fiscală va proceda la :
a) examinarea documentelor aflate în dosarul fiscal al contribuabilului;
b) verificarea concordanŃei dintre datele din declaraŃiile fiscale cu cele din evidenŃa
contabilă a contribuabilului;
c) discutarea constatărilor şi solicitarea de explicaŃii scrise de la reprezentanŃii
legali ai contribuabililor sau imputerniciŃii acestora, după caz;
d) solicitarea de informaŃii de la terŃi;
e) stabilirea corectă a bazei de impunere, a diferenŃelor datorate în plus sau în
minus, după caz, faŃă de creanŃa fiscală declarată şi/sau stabilită, după caz, la
momentul începerii inspecŃiei fiscale;
f) stabilirea de diferenŃe de obligaŃii fiscale de plată, precum şi a obligaŃiilor
fiscale accesorii aferente acestora;
g) verificarea locurilor unde se realizează activităŃi generatoare de venituri
impozabile;
h) dispunerea măsurilor asigurătorii în condiŃiile legii;
i) efectuarea de investigaŃii fiscale;
j) aplicarea de sancŃiuni potrivit prevederilor legale;
k) aplicarea de sigilii asupra bunurilor, întocmind în acest sens proces-verbal.
InspecŃia fiscală se exercită asupra tuturor persoanelor, indiferent de forma
lor de organizare şi care au obligaŃii de stabilire, reŃinere şi plată a impozitelor,
taxelor şi a altor sume datorate bugetului general consolidat.
Din punct de vedere al formei deosebim inspecŃia fiscală generală şi
inspecŃia fiscală parŃială.
Pentru realizarea atribuŃiilor, inspecŃia fiscală poate recurge la control
inopinat, fără anunŃarea prealabilă a contribuabilului şi control încrucişat, care
354
poate să aibă şi el caracter inopinat. La încheierea controlului inopinat sau

încrucişat se încheie proces-verbal.
Spre deosebire de controlul financiar, inspectia fiscala are alocate mai
multe resurse umane si de timp si acopera un numar mai mare de contribuabili, de
toate categoriile, desi, asa cum s-a vazut mai sus, la anumiti contribuabili se pot
regasi atat controlul financiar cat si inspectia fiscala.
InspecŃia fiscală se desfăşoară în interiorul termenului de prescripŃie a
dreptului de a stabili obligaŃii fiscale. La contribuabilii mari, perioada supusă
inspecŃiei fiscale începe de la sfârşitul perioadei controlate anterior, iar la celelalte
categorii de contribuabili, inspecŃia fiscală se efectuează asupra creanŃelor născute
în ultimii 3 ani fiscali pentru care există obligaŃia depunerii declaraŃiilor fiscale.
Înaintea începerii inspecŃiei fiscale, organul fiscal are obligaŃia să
înştiinŃeze contribuabilul în legătură cu acŃiunea care urmează să se desfăşoare prin
transmiterea unui aviz de inspecŃie fiscală şi care se comunică contribuabilului în
scris, cu 30 de zile pentru marii contribuabili şi cu 15 zile pentru ceilalŃi
contribuabili.
InspecŃia fiscală nu poate să aibă o durată mai mare de 6 luni în cazul
marilor contribuabili şi de 3 luni în cazul celorlalŃi contribuabili.
Atat controlul financiar cat si inspectia fiscala sunt forme de exercitare a
controlui in general. Aceste doua forme de control se remarca printr-o raspandire
foarte larga si care se regasesc printre atributiile cele mai importante ale
Ministerului Economiei si Finantelor si ale Agentiei Nationale de Administrare
Fiscala.Prin aceste forme de control se asigura cea mai mare parte a diferentele de
impozite si taxe constate de catre institutiile abilitate, diferente care constituie o
parte din sumele care alimenteaza bugetul general cunsolidat al tarii.
Bibliografie
Bragaru, M., 2008, Revista FinanŃe Publice şi Contabilitate nr.3-martie;
Florea, I., Macovei, I.C., Florea, R., 2007, Controlul economic,financiar si
gestionar, Editura CECAR, Bucuresti;
*** Hotararea Guvernului nr. 386/2007 privind organizarea si
functionarea Ministerului Economiei si Finantelor, cu modificarile si completarile
ulterioare.
*** Hotararea Guvernului nr. 495/2007 privind organizarea si functionarea
Agentiei Nationale de Administrare Fiscala, cu modificarile si completarile
ulterioare.
*** Ordinul Ministrului Finantelor Publice nr. 753/2006 privind
organizarea activitatii de administrare a marilor contribuabili.
*** Ordinul Presedintelui Agentiei Nationale de Administrare Fiscala nr.
977/2007 privind aprobarea Regulamentului de Organizare si Functionare a
Directiilor Generale ale Finantelor Publice Judetene.
355
MANAGEMENTUL BUGETAR
Gheorghe Pribeanu
Unversitatea de Vest “Vasile Goldiş” din Arad
B-dul RevoluŃiei nr. 94 - 96, Arad, România
Abstract
Budgetary Management
An economic analysis is correct and complete if it shows evidence of the general
context of the business environment in which the institution/society/enterprise is operating:
fiscal regulations, the evolution of demand in certain fields, inflation, exchange rates.
Based on economic analysis reports economico-financial indicators are calculated which
are a synthetic expression of the institution/society/enterprise performance: profitability,
liquidity, solvability indicators etc.
With economico-financial indicators the financial diagnosis of an
institution/society/enterprise can be given which is “the state of financial health” of the
business on the basis of which strategies for the future can be made.
Any institution/society/enterprise can control its future financial performances
with the help of budget management. Budgets are the financial expression of the objectives
and general development strategies of the firm for a year. An integral system of budgets is
created, which at an enterprise level is represented by 4 central budgets: Income and
expenses budget, Investment budget, Cash budget and the financial budget. The budgets of
institution/society/enterprise are created after the general direction of the firms
development is settled with the help of clear objectives and policies. For their conception
all the factors of the economic and politic environment which can be anticipated and can
influence in any way the future performance of the firm.
For the optimization of the economic performance of the business it is necessary to
implement a system of financial management as a set of internal reports adapted to the
needs of the management team.
Key words : budget, financial management, managerial reports, public finances,
financing
În vederea dezvoltării controlabile a afacerii şi maximizării profitului şi

având în vedere faptul că, scopul principal al unei afaceri îl constituie profitul,
antreprenorii şi managerii acordă o atenŃie deosebită managementului financiar al
afacerii. Cu ajutorul analizelor economice şi a diagnosticului financiar se identifică
"zonele" în care instituŃia/societatea/întreprinderea câştigă sau pierde bani. În
vederea optimizării performanŃelor viitoare, se stabilesc obiective financiare şi se
elaborează bugete.
Managementul financiar presupune analiza, planificarea şi controlul
performanŃelor financiare ale unei instituŃii/societăŃi/întreprinderi. Aşadar, orice
instituŃie/societate/întreprindere are o "imagine financiară" care, în final, se
356
regăseşte sub formă de indicatori financiari, cum ar fi: cifra de afaceri,

profitabilitate, lichiditate, grad de îndatorare. "Imaginea financiară" a
instituŃiei/societăŃii/întreprinderii este reflectată diferit ca formă, structură şi
conŃinut, în funcŃie de mediul de referinŃă ales pentru raportare şi analiză.
Pentru raportări financiare solicitate de utilizatori externi ai instituŃiilor
statului, acŃionari, instituŃii bancare, se utilizează diverse forme standardizate ale
situaŃiilor financiare, reglementate la nivel naŃional sau internaŃional. Acest lucru
este necesar pentru a se crea un cadru comun de analiză şi evaluare a rezultatelor
financiare ale instituŃiilor/societăŃilor/ întreprinderilor care îşi desfăşoară activitatea
în diverse domenii de activitate şi în diverse zone de pe glob.
InformaŃiile prezentate în situaŃiile financiare standardizate (situaŃia
patrimoniului, situaŃia veniturilor şi cheltuielilor) sunt publice şi reflectă
performanŃele înregistrate de firme pe o perioadă de timp reglementată. În ceea ce
priveşte raportările financiare solicitate de utilizatorii interni ai
instituŃiei/societăŃii/întreprinderii (manageri şi specialişti), acestea sunt adaptate şi
personalizate la nevoile curente de management al afacerii. SituaŃiile financiare
trebuie "traduse" într-un format si limbaj accesibil tuturor utilizatorilor, finanŃişti şi
non-finanŃişti, şi trebuie să scoată în evidenŃă informaŃii relevante pentru analiza,
planificarea şi controlul afacerii (spre exemplu: situaŃia vînzărilor pe puncte de
desfacere, pe categorii de produse şi servicii, pe tipuri de clienŃi).
Raportările manageriale au caracter confidenŃial, iar termenele de raportare
sunt stabilite de echipa managerială (zilnic, săptămânal, lunar, trimestrial, anual).
Rolul specialiştilor în management financiar este de a dezvolta acest sistem
de raportări financiare necesare managementului general al afacerii.
Rolul managementului financiar este acela de a crea un sistem de raportări
manageriale care să asigure dezvoltarea eficientă a afacerii. Acest sistem cuprinde
doua mari componente: analize economice şi diagnosticul financiar al
instituŃiei/societăŃii/întreprinderii, planificarea financiară şi bugetele
instituŃiei/societăŃii/întreprinderii.
Cu ajutorul rapoartelor de analize economice se examinează procesele din
punct de vedere economic, prin prisma relaŃiei dintre rezultatele obŃinute si
resursele consumate într-o perioadă anterioară predeterminată. Pe baza acestor
analize permanente pot fi identificate "punctele tari şi punctele slabe" din
activitatea firmei.
De exemplu, pentru analiza vanzărilor instituŃiei/societăŃii/ întreprinderii se
pot elabora rapoarte periodice privind evoluŃia şi structura vânzărilor pe categorii
de produse şi servicii, pe canale de distribuŃie, pe puncte de desfacere, pe categorii
de clienŃi etc. Suplimentar, pentru analiza eficienŃei vânzărilor vor fi evaluate
politicile manageriale care au determinat aceste performanŃe şi anume: preŃurile şi
tarifele practicate, discount-urile acordate, termenele de încasare stabilite.
Pentru analiza costurilor se vor elabora rapoarte periodice care au ca
obiective analiza evoluŃiei şi structurii costurilor după diverse cerinŃe manageriale:
în funcŃie de interdependenŃă faŃă de volumul vânzărilor (costuri fixe şi variabile),
357
în funcŃie de natura cheltuielilor (costuri materiale, financiare, cu personalul), în

funcŃie de modalitatea de generare şi alocare a costurilor (costuri directe şi
indirecte).
Dar nu trebuie să uităm că o analiză economică este completă şi corectă
dacă prezintă şi contextul general al mediului de afaceri în care
instituŃia/societatea/întreprinderea îşi desfaşoară activitatea: reglementările fiscale,
evoluŃia cererii pe diverse domenii de activitate, rata inflaŃiei, ratele de schimb
valutar.
Pe baza rapoartelor de analize economice se calculează indicatorii
economico-financiari, care reprezintă o expresie sintetică a performanŃelor
instituŃiei/societăŃii/întreprinderii: indicatori de profitabilitate, de lichiditate, de
solvabilitate, de gestiune etc.
Cu ajutorul indicatorilor economico-financiari se poate elabora
diagnosticul financiar al instituŃiei/societăŃii/întreprinderii care reprezintă "starea de
sănătate financiară" a afacerii şi pe baza căreia se pot elabora strategii de
dezvoltare pentru viitor.
Orice instituŃie/societate/întreprindere poate să-şi controleze performanŃele
financiare viitoare cu ajutorul managementului prin bugete.
Bugetele reprezintă expresia financiară a obiectivelor şi strategiilor
generale de dezvoltare a firmei pentru un an. Se elaborează un sistem integrat de
bugete care, la nivel de firmă, se regăsesc sub forma a patru bugete centralizatoare:
bugetul de venituri şi cheltuieli, bugetul de investiŃii, bugetul de numerar şi bilanŃul
financiar.
Bugetul de venituri şi cheltuieli va fi fundamentat Ńinându-se cont de
profitul planificat şi stabilit ca obiectiv anual; în felul acesta se va determina un
nivel minim al vânzărilor şi un nivel maxim admis pentru cheltuieli care trebuie să
susŃină totalitatea activităŃilor instituŃiei/societăŃii/întreprinderii.
Bugetul de investiŃii va conŃine informaŃii legate de tipul şi destinaŃia
investiŃiilor, necesarul de finanŃare, sursele şi costul surselor de finanŃare.
Bugetul de numerar va evidenŃia proiecŃia încasărilor şi plăŃilor generate de
activitatea de exploatare, de investiŃii şi de finanŃare. Cu ajutorul acestui tip de
buget se pot anticipa riscurile de lipsă a lichidităŃilor şi se poate interveni din timp
pentru reglementarea acestei situaŃii.
BilanŃul financiar va scoate în evidenŃa situaŃia previzionată a
patrimoniului instituŃiei/societăŃii/întreprinderii.
Rapoartele de control bugetar se vor întocmi lunar şi pe baza acestora se vor
identifica abaterile dintre estimări şi realizări şi se vor analiza cauzele acestor
abateri în scopul remedierii deficienŃelor înregistrate.
Bugetele instituŃiei/societăŃii/întreprinderii se elaborează după ce a fost
stabilită direcŃia generală de dezvoltare anuală a firmei, pe baza unor obiective şi
politici clare de acŃiune. La elaborarea lor se vor lua în considerare toŃi factorii
mediului economic şi politic care pot fi anticipaŃi si care pot influenŃa, într-un fel
sau altul, performanŃele viitoare ale firmei.
358
În concluzie, pentru optimizarea performanŃelor economice ale afacerii

este necesar să se implementeze un sistem de management financiar al afacerii,
reprezentat printr-un ansamblu de raportări interne adaptate la cerinŃele echipei
manageriale. Premisele de bază pentru dezvoltarea cu succes a acestui sistem sunt
de natură managerială (precizarea tipurilor de rapoarte), de natură tehnică
(programe informatice) şi de natură relaŃională (comunicare interdepartamentală).
Pregatirea profesională a analiştilor financiari implicaŃi în dezvoltarea
acestui sistem de raportări manageriale trebuie să fie susŃinută în mod constant de
către conducerea instituŃiei/societăŃii/întreprinderii, pentru ca aceşti specialişti
trebuie să înŃeleagă, să interpreteze şi să anticipeze corect şi complet toate
implicaŃiile financiare ale acŃiunilor intreprinse în instituŃie/societate/întreprindere.
Conceptul de finanŃe publice: cuvântul finanŃe a căpătat un sens foarte larg
incluzând bugetul statului, creditul, operaŃiile bancare şi de bursă, etc.
FinanŃele sunt: fonduri băneşti la dispoziŃia statului; mijloace de intervenŃie
a statului în economie; metode de gestionare a banului public; act juridic.
Conceptul de finanŃe ale întreprinderii: activul economic reflectat într-un
bilanŃ este aparatul de producŃie adică ansamblul mijloacelor prin a căror punere în
operă se realizează obiectivul întreprinderii, pasivul financiar reprezintă ansamblul
fondurilor care asigură finanŃarea acestuia. Activul economic cuprinde: clădiri,
maşini, materiale pentru investiŃii, stocuri de materii prime, semifabricate,
producŃie neterminată, produse finite, etc., iar pasivul financiar este format din
fonduri proprii şi datorii din care se finanŃează elementele de activ.
Statul, pentru a-şi exercita funcŃiile, are nevoie de resurse sau fonduri
financiare a căror mobilizare, repartizare şi utilizare dau naştere unor raporturi
exprimate în formă bănească şi care reprezintă esenŃa finanŃelor publice.
Fenomenul financiar se naşte din relaŃiile pe care întreprinderea le deŃine cu toŃi
agenŃii economici şi financiari, cu statul si alte organisme. AgenŃii economici si
financiari ce se întâlnesc pe diferite pieŃe şi între care apar variate raporturi,
constituie contextul social în care funcŃionează şi evoluează întreprinderea. Aceşti
agenŃi pot fi grupaŃi în următoarele grupe:
• furnizori, pe care întreprinderea îi întâlneşte pe piaŃa de materii prime şi servicii;
• clienŃii, pe care întreprinderea îi întâlneşte pe piaŃa de produse şi servicii;
• salariaŃii, pe care întreprinderea îi găseşte pe piaŃa muncii;
• acŃionarii sau asociaŃii, pe care întreprinderea îi găseşte pe piaŃa financiară.
Totalitatea raporturilor generate de formarea, repartizarea şi utilizarea
fondurilor băneşti necesare realizării variatelor activităŃi economice, sociale,
culturale, la nivel de întreprindere, reprezintă esenŃa finanŃelor acesteia. FinanŃele
întreprinderii se prezintă ca o ramură a ştiinŃei financiare, care analizează
mecanismele si metodele de procurare si gestionare a resurselor financiare, precum
şi destinaŃia acestor resurse, în vederea satisfacerii diferitelor nevoi şi obŃinerea
unor profituri cât mai mari.
Intr-o întreprindere se pot crea mai multe fonduri ca: fondul pentru
investiŃii, fondul de rulment, fondul de rezervă, fondul de cercetare ştiinŃifică,
359
fonduri pentru acŃiuni sociale, culturale şi sportive, fonduri pentru recalificare.

Principalele metode utilizate în colectarea fondurilor sunt: aportul asociaŃilor sau
acŃionarilor, autofiinanŃarea, creditarea si finanŃarea bugetară.
FuncŃia de repartiŃie - reflectă colectarea capitalelor iniŃiale circuitul şi
reprezentarea pe destinaŃii, utilizarea şi reconstituirea lor. Prin funcŃia de repartiŃie
se formează şi utilizează o gama variată de fonduri pentru satisfacerea nevoilor
proprii ale întreprinderii. în regiile autonome capitalul iniŃial provine de la bugetul
statului iar în societăŃile comerciale capitalul iniŃial este privat. FuncŃia de repartiŃie
se realizează printr-o diversitate de mecanisme şi tehnici de procurare şi gestionare
a fondurilor, dând naştere la diferite raporturi financiare interne şi externe.
FuncŃia de control - are două laturi, una constatativă şi una corectivă. Rolul
acestei funcŃii este de a intervenii cu acŃiuni corective prin care să contribuie la
optimizarea activităŃii. FuncŃia de control are o sfera largă de acŃiune cuprinzând
toate fazele şi laturile economice şi financiare ale circuitului economic. Controlul
trebuie să fie organizat în aşa fel încât să constituie un instrument de prevenire si
combatere a cauzelor care provoacă risipă. Controlul poate fi: preventiv,
concomitent şi post operativ.
Mecanismele financiare ale întreprinderii sunt metode, pârghii, instrumente
si proceduri de formare, colectare şi gestionare a capitalurilor.
CantităŃile de bunuri sau monedă transferate într-o anumită perioadă între
agenŃii economici se numeşte flux. Fluxurile pot fi: fluxuri reale sau fizice şi
fluxuri financiare. Cantitatea de bunuri sau de monedă existentă la un moment dat
reprezintă stocul. RelaŃiile dintre fluxuri şi stocuri stau la baza mecanismelor
financiare.
Fluxurile financiare pot fi: de contrapartidă care se caracterizează prin
înlocuirea imediată a unui activ fix cu monedă sau invers, fluxuri decalate care apar
în cazul în care fluxurile fizice nu le corespund imediat nişte fluxuri financiare,
fluxuri autohtone care se degajă din operaŃiuni financiare privind acordarea sau
primirea de împrumuturi când au loc transferuri de monedă de la o persoană la alta
si fluxuri multiple care se desfăşoară astfel: bunurile vândute de furnizor sunt
transferate la cumpărător, furnizorul vinde creanŃe unei terŃe persoane şi încasează
contravaloarea produselor şi cumpărătorul de mărfuri achită suma.
Ciclul financiar este ansamblul de operaŃiuni şi proceduri care intervin
între momentul transformării monedei în bunuri sau servicii până la cel în care se
recuperează.
Într-o întreprindere apar trei cicluri financiare:
• ciclul investiŃii-amortizare;
• ciclul de exploatare;
• ciclul operaŃiunilor financiare.
Capitalul este suma de monedă adusă de asociaŃi sau acŃionari, plus cea
generată de activitatea proprie şi imobilizată în deŃinerea capitalului economic,
putându-se dimensiona prin deducerea datoriilor din capitalul economic. Capitalul
financiar reprezintă fonduri proprii.
360
Capitalul financiar poate fi schimbat la preŃul pieŃei care este dat de bursă
la acŃiuni. Capitalul social reprezintă contribuŃia in numerar şi în natură a
asociaŃiilor sau acŃionarilor la societatea respectivă. Din ciclurile financiare se
degajă un surplus monetar.
Acest surplus rezultă din excedentul preŃului de vânzare asupra costurilor
putând fi folosit pentru autoînfiinŃare, achitarea impozitului către stat, distribuirea
de dividende sau participarea angajaŃilor la profit. încasările din vânzarea
produselor şi serviciilor depăşesc cheltuielile de producŃie.
Metoda finanŃării bugetare este utilizată în cazul întreprinderilor de stat şi
al unităŃilor/instituŃiilor publice. Aceasta metodă se utilizează la înfiinŃarea
întreprinderilor de stat, când sunt dotate de către stat cu active fixe şi circulante dar
si pe parcursul desfăşurării activităŃii. IntervenŃia statului în economie prin alocaŃii
sau subvenŃii trebuie să urmărească stimularea producŃiei în perioade de criză,
împiedicarea creşterii preŃurilor, menŃinerea puterii de cumpărare a monedei in
cazuri de inflaŃie.
Ca exemplu pentru folosirea veniturilor publice, mai jos redăm
managementul financiar-contabil de la nivelul instituŃiilor de învăŃământ superior.
InstituŃiile de învăŃământ superior de stat funcŃionează ca instituŃii finanŃate
din fondurile alocate de la bugetul de stat şi din alte surse, potrivit legii.Veniturile
acestor instituŃii se compun din sume alocate de la bugetul Ministerului EducaŃiei şi
Cercetării, pe bază de contract, pentru finanŃarea de bază şi finanŃarea
complementară, realizarea de obiective de investiŃii, fonduri pentru burse şi
protecŃia socială a studenŃilor, precum şi din venituri proprii, dobânzi, donaŃii,
sponsorizări şi taxe percepute în condiŃiile legii de la persoane fizice şi juridice,
române sau străine, şi din alte surse. Aceste venituri sunt utilizate de instituŃiile de
învăŃământ superior, în condiŃiile autonomiei universitare, în vederea realizării
obiectivelor care le revin în cadrul politicii statului din domeniul învăŃământului şi
cercetării ştiinŃifice universitare.
FinanŃarea de bază se asigură din bugetul de stat, în funcŃie de numărul de
studenŃi şi doctoranzi admişi la studii fără taxă, de numărul de cursanŃi, de nivelul
şi specificul instruirii teoretice şi practice şi de ceilalŃi indicatori specifici activităŃii
de învăŃământ, în special de cei referitori la calitatea prestaŃiei în învăŃământ.
FinanŃarea de bază se realizează de Ministerul EducaŃiei şi Cercetării, pentru a se
asigura desfăşurarea în condiŃii normale a procesului de învăŃământ, la nivel
universitar şi postuniversitar, conform standardelor naŃionale.
FinanŃarea complementară se asigură atât din sume de la bugetul de stat,
cât şi din surse externe, respectiv împrumuturi şi ajutoare externe. FinanŃarea
complementară se realizează de Ministerul EducaŃiei şi Cercetării prin:
a) subvenŃii pentru cazare şi masă;
b) fonduri alocate pe bază de priorităŃi şi norme specifice pentru dotări şi alte
cheltuieli de investiŃii şi reparaŃii capitale;
c) fonduri alocate pe baze competiŃionale pentru cercetarea ştiinŃifică
universitară.
361
FinanŃarea instituŃiilor de învăŃământ superior de stat se face pe bază de

contract încheiat între Ministerul EducaŃiei şi Cercetării şi instituŃia de învăŃământ
superior respectivă, după cum urmează:
a) contract instituŃional pentru finanŃarea de bază, pentru fondul de burse şi
protecŃie socială a studenŃilor, precum şi pentru finanŃarea de obiective de
investiŃii;
b) contract complementar pentru finanŃarea cercetării ştiinŃifice universitare, a
reparaŃiilor capitale, a dotărilor şi a altor cheltuieli de investiŃii, precum şi subvenŃii
pentru cazare şi masă. Sumele aferente cercetării ştiinŃifice universitare, cuprinse în
contractul complementar, se eşalonează, prin excepŃie de la alte reglementări, în
rate stabilite prin grafice, anexe la contractele de cercetare respective.
Criteriile prin care se stabileşte finanŃarea instituŃiilor de învăŃământ
superior de stat din bugetul de stat se aprobă de Ministerul EducaŃiei şi Cercetării,
luând în considerare propunerile Consiliului NaŃional de FinanŃare a
ÎnvăŃământului Superior şi, respectiv, ale Consiliului NaŃional al Cercetării
ŞtiinŃifice Universitare. În baza criteriilor aprobate Consiliul NaŃional de FinanŃare
a ÎnvăŃământului Superior şi Consiliul NaŃional al Cercetării ŞtiinŃifice
Universitare propun Ministerului EducaŃiei şi Cercetării alocarea de fonduri
corespunzătoare pentru finanŃarea instituŃiilor de învăŃământ superior de stat.
Consiliul NaŃional de FinanŃare a ÎnvăŃământului Superior şi Consiliul NaŃional al
Cercetării ŞtiinŃifice Universitare, ca organisme consultative de specialitate, au
personal propriu şi sunt finanŃate de la bugetul Ministerului EducaŃiei şi Cercetării.
Fondurile pentru burse şi protecŃia socială a studenŃilor se alocă în funcŃie
de numărul de studenŃi şi doctoranzi de la învăŃământul de zi, fără taxă de studii.
Bugetele de venituri şi cheltuieli ale instituŃiilor de învăŃământ superior de
stat se aprobă de Ministerul EducaŃiei şi Cercetării, după adoptarea bugetului de
stat, prin ordin al ministrului.
Soldurile rămase la sfârşitul anului din execuŃia bugetului prevăzut în
contractul instituŃional, precum şi soldurile aferente cercetării ştiinŃifice
universitare şi veniturile extrabugetare rămân la dispoziŃia instituŃiilor de
învăŃământ superior şi se cuprind în bugetul de venituri şi cheltuieli al instituŃiei,
fără vărsăminte la bugetul de stat şi fără afectarea alocaŃiilor de la bugetul de stat
pentru anul următor.
Indicatorii sintetici din execuŃia bugetară a instituŃiilor de învăŃământ
superior se publică în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a.
În conformitate cu Legea finanŃelor publice nr. 500/2002, cu modificările
şi completările ulterioare şi a Legii contabilităŃii nr. 82/1991, republicată, cu
modificările şi completările ulterioare, răspunderea pentru organizarea şi Ńinerea
contabilităŃii revine administratorului, ordonatorului de credite sau altei persoane,
care are obligaŃia gestionării patrimoniului. În aceste sens, persoanele prevăzute
mai sus trebuie să asigure condiŃiile necesare pentru:
- întocmirea documentelor justificative privind operaŃiile patrimoniale;
362
- organizarea şi efectuarea inventarierii patrimoniului, precum şi valorificarea

rezultatelor acestuia;
- respectarea regulilor de întocmire a bilanŃului contabil;
- publicarea acestuia în Monitorul Oficial al României şi depunerea lui la termen la
organele în drept;
- păstrarea documentelor justificative, a registrelor şi bilanŃurilor contabile;
- organizarea contabilităŃii de gestiune adaptată la specificul unităŃii;
- realizarea veniturilor;
- folosirea cu eficienŃă şi eficacitate a sumelor primite de la bugetul de stat;
- integritatea bunurilor încredinŃate unităŃii pe care o conduc;
- organizarea şi Ńinerea la zi a contabilităŃii şi prezentarea la termen a dărilor de
seamă contabile asupra execuŃiei bugetare. Ordonatorii terŃiari de credite nu-şi pot
delega dreptul de aprobare, folosire şi repartizare a creditelor bugetare
înlocuitorilor de drept.
AtribuŃiile contabilului şef precum şi a personalului din subordinea
acestuia, în domeniul contabilităŃii, se stabilesc de către ordonatorul de credite sau
altă persoană care are obligaŃia gestionării patrimoniului, potrivit legii.
Angajarea şi efectuarea de cheltuieli se aprobă de ordonatorul de credite şi
se efectuează numai cu viza prealabilă de control financiar preventiv, conform
prevederilor OrdonanŃei de Guvern nr. 119/1999 privind controlul intern şi
controlul financiar preventiv, republicată, cu modificările şi completările
ulterioare şi a actelor normative de aplicare a acesteia.
Respectarea strictă a subordonărilor, neimplicarea în luarea deciziilor decât
a şefului ierarhic, fără alte influenŃe, este un principiu de bază al managementului
financiar.
Numărul de posturi cu funcŃii de execuŃie se stabileşte în funcŃie de
numărul şi natura activităŃilor prestate de volumul de muncă al compartimentului.
Patrimoniul instituŃiei şi toate angajamentele de plată asumate de aceasta vor fi
cuprinse în bilanŃul contabil al unităŃii.
Prin grija contabilului şef se vor stabili proceduri interne privind
organizarea şi conducerea contabilităŃii. Pentru stabilirea procedurilor se vor urmări
următoarele:
- întocmirea şi aprobarea organigramei;
- elaborarea fişei posturilor pentru personalul din subordinea directă cât şi a
personalului din alte compartimente care întocmesc documente justificative;
- asigurarea cu personal de specialitate;
- selectarea personalului de specialitate;
- instruirea personalului: la angajare; cu ocazia schimbării locului de muncă; la
trasarea unor sarcini suplimentare noi de muncă; cu ocazia modificărilor
legislative;
- asigurarea legislaŃiei financiar-contabile şi fiscale
363
- stabilirea de proceduri privind: întocmirea, prelucrarea şi utilizarea documentelor

justificative şi contabile şi a formelor de înregistrare în contabilitate; stabilirea
circuitului documentelor justificative şi contabile;
- Ńinerea registrelor contabile obligatorii
- întocmirea declaraŃiilor cu caracter fiscal
- întocmirea bilanŃului contabil
În cazul participării la licitaŃii, reprezentantul sectorului financiar contabil
va proceda la calculul bonităŃii ofertantului. Acest calcul se face pe baza datelor din
ultimul bilanŃ contabil al ofertantului.
Din bilanŃul contabil sau din balanŃa de verificare întocmită pentru
semestrul I, înregistrate la DirecŃia generală a finanŃelor publice şi controlului
financiar de stat, indicatorii de bonitate rezultaŃi trebuie să îndeplinească
următoarele:
L g= lichiditate globală = Active circulante x 100/Datorii curente > 100%
în care
- active circulante = stocuri + alte active circulante
- datorii curente (în termen de până la un an) = furnizori şi conturi asimilate +
împrumuturi pe termen scurt + salarii + impozite şi taxe
Solvabilitatea patrimonială Sp = Capitaluri proprii * 100%/Total pasiv, mai puŃin
creditori şi conturile de regularizare şi asimilate unde Sp > 30%
Rata profitului brut Rpb = Retultatul brut (profit sau pierdere) al exerciŃiului
financiar/cifra de afaceri
Rp b > 0
Capacitatea financiară Cf = Vr* Fr + Cn + Db – Vt ce > Vp 3
în care:
Vt= viteza de rotaŃie anuală sau trimestrială a fondului de rulment, calculată pe
baza datelor din bilanŃul din anul precedent, sau situaŃia patrimoniului pe sem. I şi
reprezintă raportul dintre veniturile de exploatare şi fondul de rulment aferent
exerciŃiului financiar exprimat în cicluri pe an sau semestru.
În cazul vitezei de rotaŃie a fondului de rulment, semestrială, în formula de
calcul primul termen devine 2*Vt*Fr
Fr= fondul de rulment, calculat pe baza datelor din bilanŃul contabil din
anul precedent sau situaŃia patrimoniului pe sem I, definit ca diferenŃă între totalul
activelor circulante şi totalul obligaŃiilor exigibile sub un an, exprimate în milioane
lei;
Cn = credite neconsumate la data prezentării ofertei, cu confirmări de la
bănci;
Db = depozite constituite la data prezentării ofertei, cu confirmări de la
bănci;
Vtce = se determină ca rest de executat pe următoarele 12 luni faŃă de luna
corespunzătoare cele de-a 28-a zi anterioară termenului limită de depunere a
364
ofertei. Actualizarea valorii totale şi a valorii executate se face cu coeficienŃii

statistici menŃionaŃi de CNS pe intervalul cuprins între luna încheierii contractului,
rspectiv luna decontării, şi lunii corespunzătoare celei de-a 28-a zi anterioară
termenului limită de depunere a ofertei;
Vp3 = valoarea prezumată a contractului a se realiza pe o perioadă de 3 luni
Descrierea atribuŃiilor personalului din compartimentele financiar-contabile

Contabilul şef răspunde de:
- organizarea compartimentului financiar-contabil;
- conduce, coordonează, îndrumă şi controlează munca salariaŃilor din
compartimentul financiar-contabil;
- întocmeşte planul de muncă al compartimentului pe care îl conduce, întocmeşte
fişele postului personalului din subordine, fişa de evaluare a titularului postului şi
stabileşte performanŃelor profesionale individual;
- urmăreşte îndeplinirea planului de muncă;
- dă instrucŃiuni obligatorii pentru toŃi salariaŃii instituŃii în ceea ce priveşte
întocmirea corectă şi la timp a actelor justificative, prezentarea actelor contabile şi
a lucrărilor care angajează sume de bani, înregistrarea lor în mod cronologic şi
sistemic în evidenŃa contabilă;
- întocmirea bilanŃului contabil;
- întocmeşte circuitul documentelor contabile;
- organizarea şi exercitarea controlului financiar preventiv, care presupune
verificarea sistematică a proiectelor de operaŃiuni din punct de vedere al legalităŃii
şi regularităŃii operaŃiunilor şi încadrarea în limitele angajamentelor asumate;
- organizarea evidenŃei contabile sintetice şi analitice şi Ńinerea ei la zi;
- organizarea evidenŃei patrimoniului, stabilirea modului de organizare şi efectuare
a inventarierii anuale şi măsurile luate de comisia de inventariere;
- răspunde pentru respectarea normelor legale cu privire la încadrarea gestionarilor,
constituirea de garanŃii şi răspunderile acestora;
- stabilirea obligaŃiilor către bugetul statului şi vărsarea sumelor în cadrul
termenelor de prescriere;
- încasarea şi Ńinerea evidenŃei pe utilizatori a veniturilor de realizat, a activităŃilor
autofinanŃate, a programelor cofinanŃate de reformă a învăŃământului, a debitorilor
şi creditorilor, etc;
- încadrarea cheltuielilor în limitele stabilite prin bugetul de venituri şi cheltuieli,
prin contractul instituŃional, contractul complementar şi deciziile senatului privind
activităŃile autofinanŃate;
- verifică şi semnează documentele de încasări şi plăŃi efectuate prin bancă;
- analizează, împreună cu conducerea unităŃii execuŃia bugetară, luând măsurile
corespunzătoare de îmbunătăŃire a activităŃii economico-financiare;
- sesizează conducerea unităŃii de eventuale abateri ale compartimentelor de la
normele în vigoare în legătură cu întocmirea corectă şi la termenele de predare a
documentelor justificative;
365
- face parte din comisia de declasare şi casare a bunurilor, verifică cel puŃin o dată
pe lună casieria unităŃii (sau deleagă dreptul şefului compartimentului financiar);
- urmăreşte modul cum salariaŃii însărcinaŃi cu verificarea gestiunilor, cu excepŃia
revizorilor contabili îşi îndeplinesc această sarcină;
- asigură păstrarea în bune condiŃii a arhivei contabile-financiare până la predarea
ei la arhiva instituŃiei;
- studiază metodele de evidenŃă contabilă Ńi tehnic-operativă utilizate de unitate,
organizarea evidenŃei economico-financiară a activităŃii instituŃiei şi face propuneri
de perfecŃionare, raŃionalizare şi simplificare a lucrărilor respective, direcŃiei
generale a finanŃelor din cadrul ministerului educaŃiei;
- organizează cursuri de scurtă durată fără scoatere din producŃie, referate, discuŃii
sau alte forme de perfecŃionare a personnalului din subordine, asigurând în acest
scop materialele documentare, lucrări de specialitate şi publicaŃiile necesare;
- îndeplineşte orice sarcini prevăzute prin acte normative pentru conducătorii
compartimentului contabil-financiar;
- poate delega, în scris, altor salariaŃi din subordine o parte a atribuŃiilor pe care
efectiv nu le poate exercitaPersoanele delegate au toate obligaŃiile, drepturile şi
răspunderile contabilului şef cu privire la atribuŃiile ce au fost delegate.
Contabilul şef are în subordine:
- compartimentul (serviciu sau biroul) financiar;
- compartimentul (serviciul sau biroul) contabilitate
Şeful compartimentului financiar răspunde de:
- este înlocuitorul de drept al contabilului şef în problemele financiare, în acordarea
vizei de control financiar preventiv;
- propune organizarea compartimentului şi stabileşte atribuŃiile fiecărui angajat din
subordine. Pentru evitarea plăŃilor nelegale, duble sau cu mijloace de plată diferite,
foloseşte concomitent: chitanŃă pentru plăŃile în numerar, ordine de plată pentru
plăŃile prin virament.
- stabileşte, pe baza graficului cu circuitul documentelor, operaŃiunile supuse
controlului financiar preventiv, care va cuprinde şi responsabilităŃile şefilor
compartimentelor de specialitate împuternicite să semneze documentele respective.
Aceştia răspund de realitatea şi de exactitatea datelor şi de legalitatea operaŃiunilor
consemnate în documente, prezentarea lor la termenul legal prevăzut în grafic şi
specimene ale semnăturilor persoanelor împuternicite să semneze actele
justificative. În cazul aprovizionării cu mărfuri, materiale, obiecte de inventar şi
mijloace fixe este obligatorie:
- respectarea actelor normative în vigoare pentru achiziŃii, conform cărora pentru
un an bugetar este necesară întocmirea unui plan de aprovizionare/instituŃie care să
fie înaintat compartimentului financiar şi organizare de licitaŃii;
- încadrarea achiziŃionării produselor în limitele valorice stabilite în planul de
aprovizionare;
- întocmirea contractelor de achiziŃii (un exemplar la serviciu financiar);
366
- recepŃia mărfurilor pe formularul de NIR sau recepŃii de materiale sau obiecte de

inventar; factura, avizul de expediŃie şi recepŃia mărfurilor se depun, sub semnătură
şi dată în registru, la compartimentul financiar, pentru acordarea vizei de CFP de
către persoana împuternicită; după verificarea actelor însoŃitoare se aplică ştampila
de CFP şi se dispune sau respinge efectuarea plăŃii.
Documentele de plată se înaintează ordonatorului terŃiar de credite, după
care se efectuează plata. În vederea evitării plăŃilor duble este necesar să se Ńină un
registru la compartimentul financiar, în care să se inventarieze toate documentele
primite la compartimentul fimnanciar, în care să se inventarieze toate documentele
primite la viza de CFP de la compartimente sau bancă, registru care să conŃină într-
o coloană modalitatea de efectuare a plăŃii, sumele plătite, beneficiarul plăŃii cu
datele de identificare, iar în ultima coloană specificaŃia acordării sau neacordării
vizei de CFP.
În OrdonanŃa de Guvern nr. 119/1999 privind controlul intern şi controlul
financiar preventiv, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, sunt
specificate operaŃiunile supuse CFP şi modul de refuz de viză CFP şi înregistrarea
actelor în contabilitate.
În momentul primirii documentului la plată se va verifica în registru dacă
plata a mai fost efectuată, dacă s-a acordat avans furnizorului, după care se dispune
plata.
Ordinul de plată, semnat de conducătorul unităŃii şi contabilul şef se
înaintează trezoreriei judeŃului/Municipiului Bucureşti.
Compartimentul financiar la primirea extrasului de cont, va avea factura,
recepŃia, avizul de expediŃie a mărfurilor la ordinul de plată şi le va înainta
compartimentului contabilitate.
Serviciul financiar va urmări încadrara în limitele valorice ale textelor,
stabilite de Senat pentru diferite activităŃi şi cursuri verifică deconturile la
deplasarea personalului unităŃii şi întocmeşte ordinele de plată, pe baza statelor de
plată primite de la salarizare şi obligaŃiile de depus la bugetul de stat.
Activitatea de încasări şi plăŃi în numerar, organizată prin casieria unităŃii
este cuprinsă în cadrul compartimentului financiar (se va respecta Decretul nr.
209/1976 pentru aprobarea Regulamentului operaŃiilor de casa ale unităŃilor
socialiste, cu modificările şi completările ulterioare).
Compartimentul financiar va primi bugetul de venituri şi cheltuieli al
unităŃii cel târziu la la începutul anului financiar în derulare. Compartimentul
financiar urmăreşte realizarea lui şi informează conducerea universităŃii despre
modul de îndeplinire şi încadrarea în limitele de cheltuieli. Colaborează cu
compartimentul contabilitate în elaborarea şi redactarea bilanŃului contabil în
arhivarea lucrărilor financiar-contabile.
Fiecare angajament va trebui vizat şi de compartimentul audit intern.
367
Şeful compartimentului contabilitate răspunde de:

- va înregistra în note contabile, în mod cronologic, sistematic şi pe activităŃi,
angajamentele legale de plată. EvidenŃa se Ńine pe fişe sintetice şi analitice,
conform planului de conturi.
- la sfârşitul lunii se întocmesc balanŃe de verificare şi registrele jurnal, iar la
sfârşitul trimestrului se întocmeşte bilanŃul contabil; acesta se verifică şi se
certifică de auditul intern al unităŃii.
Tot în cadrul compartimentului contabilitate se Ńine evidenŃa:
1. patrimoniului unităŃii
Inventarierea mijloacelor fixe, obiectelor de inventar, materialelor, debitorilor,
creditorilor, clienŃilor şi furnizorilor se face obligatoriu cel puŃin odată pe an şi
cel mai târziu până la data de 31 decembrie a anului financiar. Sunt supuse
inventarierii anuale şi mijloacele fixe primite saiu date cu chirie, valorile
materiale primite sau date în custodie sau spre prelucrare altor unităŃi.
ExcepŃie de la această regulă fac următoarele valori care se inventariază şi la alte
perioade:
- lunar: mijloacele băneşti şi alte valori din casieria unităŃii;
- trimestrial: alimentele, animalele tinere şi la îngrăşat;
- de câte ori intervine o predare-primire de gestiune;
- la cererea organelor de control financiar de gestiune;
- în cazul modificării preŃurilor ca urmare a unui act normativ;
- cu prilejul comasării, dezmembrării sau desfiinŃării instituŃiei sau unei activităŃi;
- în cazul unor calamităŃi naturale.
2. valorilor materiale şi obiectelor de inventar; persoana desemnată din cadrul
serviciului contabilitate, verifică odată pe lună soldul fişelor din magazie cu
evidenŃa contabilă.
3. se arhivează documentele contabile, în conformitate cu dispoziŃiile legale şi le
predă la arhiva unităŃii.
4. se urmăresc lunar soldurile fişelor analitice cu fişele sintetice,
5. se dezbate cu angajaŃii compartimentului instrucŃiunile venite din partea
ministerului educaŃiei sau ministerului finanŃelor.
Cu ajutorul conturilor cuprinse în acte normative specifice se asigură
înregistrarea existenŃei mişcării şi transformării elementelor patrimoniale în
derularea proceselor de executare a bugetelor de venituri şi cheltuieli ale
instituŃiilor de învăŃământ superior obŃinându-se astfel sistematizarea informaŃiilor
în scopul raportării lor prin dările de seamă contabile.
InstrucŃiunile de aplicare a planului de conturi pentru instituŃiile de
învăŃământ superior stabilesc conŃinutul claselor de conturi, definind funcŃiunea
acestora din urmă şi exemplificând prin corespondenŃa între conturi modul de
înregistrare a principalelor operaŃii ce au loc în cadrul unităŃilor de învăŃământ
superior. Pe lângă conŃinutul fiecărui cont, definit în planul de conturi şi
instrucŃiunile de aplicare, instrucŃiunile mai cuprind indicaŃiile referitoare la
368
informaŃiile ce se pot obŃine cu ajutorul conturilor din clasa respectivă şi la modul

de utilizare pentru analiza şi controlul activităŃii unităŃilor de învăŃământ superior.
Prevederile planului de conturi şi ale instrucŃiunilor de aplicare nu
constituie temei legal pentru efectuarea unor operaŃiuni ci servesc numai la
înregistrarea în contabilitate a acestora, orice operaŃiune financiară supusă
înregistrării în contabilitate trebuie efectuată în concordanŃă strictă cu prevederile
actului normativ care reglementează operaŃiunea respectivă.
Gestionarea patrimoniului presupune atât activitatea de recepŃie a
mijloacelor fixe, a materialelor şi a obiectelor de inventar cât şi gestionarea
acestora.
RecepŃia mijloacelor fixe
Intrarea mijloacelor fixe se consemnează în următoarele documente:
- proces verbal de recepŃie;
- proces verbal de recepŃie preliminară;
- proces verbal de punere în funcŃiune;
- proces verbal de recepŃie finală;
- proces verbal de predare-primire a mijloacelor fixe transferate, în cazul
mijloacelor fixe transferate;
- bon de mişcare a mijloacelor fixe.
Sunt asimilate mijloacelor fixe investiŃiile efectuate pentru îmbunătăŃirea
parametrilor tehnici iniŃiali în scopul modernizării acestora şi care majorează
valoarea de intrare a mijloacelor fixe, conform H.G. nr. 909/1997 pentru
aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 15/1994 privind
amortizarea capitalului imobilizat în active corporale şi necorporale, modificată şi
completată prin OrdonanŃa Guvernului nr. 54/1997, cu modificările şi
completările ulterioare.
Pentru identificarea mijloacelor fixe responsabilul de inventar pe unitate
(persoană din cadrul serviciului contabilitate) va consemna primirea lor în registrul
numeror de inventar. Numerotarea lor se face în ordine cronologică a intrării lor, pe
categorii.
Numărul de inventar atribuit unui mijloc fix se imprimă pe fiecare obiect în
parte, de gestionar. Pentru mijloacele fixe complexe este necesar ca pe lângă
numărul de inventar respectiv să se folosească şi numere suplimentare pentru
numerotarea părŃilor componente.
EvidenŃa mijloacelor fixe la locurile de folosinŃă se Ńine pe responsabili de
inventar (gestionari). Responsabilul de inventar pe unitate conduce Registrul
numerolelor de inventar, iar fiecare responsabil de inventar păstrează un exemplar
din Lista de inventariere întocmită la finele anului precdent precum şi câte un
exemplar din documentele privind mişcările intervenite în cursul anului (procese
verbale, bonuri de mişcare, etc.).
Responsabilul de inventar pe locurile de folosinŃă păstrează un exemplar
din Lista de inventariere şi mişcarea mijloacelor fixe în cursul anului curent iar în
369
cazul în care are în gestiune multe mijloace fixe le poate da în subgestiune unui
salariat, pe compartimente funcŃionale.
Fişele şi registrele de evidenŃă analitică a mijloacelor fixe se păstrează
permanent, fără a deschide fişe sau resgistre noi la fiecare început de an.
RecepŃia materialelor şi a obiectelor de inventar de mică valoare sau
scurtă durată
Prin valori materiale se înŃeleg materialele de birou şi gospodăreşti,
alimentele şi furajele, combustibilul, carburanŃii, medicamentele, chimicalele,
materialele sanitare, materialele pentru investiŃii necentralizate şi reparaŃii, piesele
de schimb, echipamentul şi uniformele speciale ce se distribuie contra cost
salariaŃilor, recuzita consumabilă, benzile de magnetofon crude, ambalajele ce se
restituie, materiile prime şi auxiliare precum şi alte materiale la instituŃiile
bugetare.
Obiectele de inventar de mică valoare sau scurtă durată sunt acele obiecte
care îndeplinesc numai una din condiŃiile impuse pentru clasificarea unui mijloc
fix.
Valorile materiale trebuie predate la magazie; excepŃie: valorile materiale
de uz gospodăresc, procurate în cantităŃi mici, rechizitele de birou care se dau
direct în consum şi se înregistrează la cheltuieli.
Primirea valorilor materiale şi a obiectelor de inventar de către gestionari
se face pe baza documentelor justificative care le însoŃesc (factură, aviz de
expediŃie, scrisori de trăsură, note de transfer-restituire, procese verbale de casare,
etc.) după ce au fost verificate în mod amănunŃit pentru a se constata dacă
sortimentul, cantitatea, calitatea sau preŃul corespund cu datele din aceste
documente. Confirmarea primirii se face pe factura sau pe nota de recepŃie a
materialelor.
Dacă la primirea valorilor materiale se constată deteriorări sau lipsa unor
sortimente, nepotriviri cantitative sau calitative faŃă de datele indicate în
documentele de însoŃire, se întocmesc procese verbale de diferenŃe din care unul le
înaintează furnizorului.
Valorile materiale transferate între depozite sau gestionari, în cadrul
aceleaşi unităŃi se primesc pe baza Bonului de predare, transfer-rtestituire; tot pe
baza acestui document se primesc şi materialele restituite la magazie, ca ridicate în
plus sau nefolosite.
Valorile materiale rezultate din prelucrări în atelierele proprii sau din
producŃia proprie se primesc la locul de depozitare pe baza „Notei de predare”.
Valorile materiale rezultate din casarea mijloacelor fixe se primesc la locul
de depozitare pe baza „Procesului verbal de scoatere din funcŃiune a mijloacelor
fixe, declasarea unor bunuri materiale. Pentru evidenŃa contabilă a valorilor
materiale se deschid fişe analitice anual pe fiecare sortiment sau caracteristici
specifice.
Fişele de evidenŃă analitică a obiectelor de inventar se Ńine fără a deschide
noi la începutul anului următor.
370
Înregistrarea obiectelor de inventar se face prin rotunjirea valorii lor.

Obiectele de inventar nu li se atribuie numere de inventar. EvidenŃa lor se face pe
fiecare responsabil de inventar pe locurile de folosinŃă (gestionar).
Eliberarea valorilor materiale de la locurile de depozitare la locurile de
consum se face pe baza bonului de consum întocmit în 2 exemplare de cel care
consumă materialul (facultate, servicii administrative, ateliere, etc.)
EvidenŃa valorilor materiale intrate şi ieşite de la depozit se Ńine de
gestionari, cantitativ, pe feluri de materiale, sortimente, cantităŃi, preş, dimensiuni,
etc., cu ajutorul fişei de magazie care serveşte pentru Ńinerea evidenŃei cantitative a
materialelor la locul de depozitare şi care se primeşte la contabilitate sub
semnătură.
Documentele de intrare-ieşire a valorilor materiale şi obiecte de inventar,
după ce au fost înregistrate în fişele de magazie se preiau de contabilitate, la
termene ce nu pot depăşi o săptămână, cu care ocazie efectuează controlul
înregistrărilor din fişele de magazie se preiau de contabilitate la termene ce nu pot
depăşi o săptămână cu care ocazie efectuează controlul înregistrărilor din fişele de
magazie. Toate erorile trebuie identificate şi rectificate de contabilitate înainte de
includerea lunară a evidenŃei contabile pentru a asigura exactitatea operaŃiunilor.
Contabilul va verifica la finele fiecărei luni, înainte de transcrierea
stocurilor în registrul stocurilor, dacă stocul scriptic al fişelor de magazie concordă
cu soldul final al lunii precdente, plus rulajul intrărilor pe luna în curs, minus
rulajul ieşirilor pe aceeaşi lună, completând şi semnând coloanele fişei de magazie.
Pentru instituŃiile de învăŃământ superior se foloseşte metoda cantitativ-
valorică, potrivit căreia evidenŃa se Ńine cu ajutorul fişelor analitice, pe feluri de
materiale, pentru fiecare gestionar în parte. Intrările de materiale se înregistrează
zilnic, poziŃie cu poziŃie. Ieşirile de materiale se poate face zilnic sau la perioade ce
nu pot depăşi 30 de zile.
În cazul din urmă, se întocmeşte situaŃia centralizatoare de consum, fie de
gestionar sau contabil, funcŃie de decizia contabilului şef, pe baza bonurilor de
materiale, liste zilnice de alimente, etc. separat pe cheltuieli bugetare sau mijloace
extrabugetare.
Rechizitele de birou, imprimatele şi alte materiale consumabile, pe care
unitatea consideră că nu este cazul să le stocheze, pot fi incluse direct în cheltuieli,
cu excepŃia formularelor cu regim special care se gestionează potrivit normelor
elaborate în acest scop.
De asemenea, în activitatea financiar-contabilă se înscrie şi activitatea de
inventarierea patrimoniului, potrivit Legii contabilităŃii nr. 82/1991, republicată cu
modificările şi completările ulterioare, organizată conform Ordinului ministrului
finannŃelor publice nr. 1753/2004 pentru aprobarea Normelor privind organizarea
şi efectuarea inventarierii elementelor de activ şi de pasiv şi are ca scop principal
stabilirea situaŃiei reale a patrimoniului fiecărei instituŃii şi cuprinde toate
elementele patrimoniale, precum şi bunurile deŃinute cu orice titlu.
371
Înregistrările în contabilitate reprezintă sistemul de registre, formulare şi

documente contabile corelate între ele care servesc la înregistrarea cronologică şi
sistematică act cu act.
Principalele forme de înregistrare în contabilitate a operaŃiilor economice şi
financiare în cazul unităŃilor care conduc contabilitatea în partidă dublă sunt:
- Registru-jurnal se utilizează pentru înregistrarea cronologică a tuturor operaŃiilor
financiare şi economice consemnate în documentele justificative. Se centralizează
manual.
- BalanŃa de verificare este documentul contabil utilizat pentru verificarea
exactităŃii înregistrărilor contabile şi controlul concordanŃei dintre contabilitatea
sintetică şi cea analitică. Cuprinde fişele de cont sintetic cu rulajele lunare şi
soldurile la începutul şi sfârşitul perioadei exerciŃiului bugetar. ÎnsoŃeşte bilanŃul
contabil odată cu prezentarea lui ordonatorului principal de credite. Înregistrarea
operaŃiunilor în fişele de cont sintetic se face pe baza notelor de contabilitate
- Fişele de cont analitice se folosesc pentru informarea şi controlul operaŃiunilor
din fişele sintetice ale conturilor. Fac obiectul contabilităŃii analitice: mijloacele
fixe, decontările, veniturile şi cheltuielile, materialele, lucrările de investiŃii şi
reparaŃii.
- BilanŃul contabil este documentul contabil de sinteză prin care se prezintă activul
şi pasivul instituŃiei la încheierea exerciŃiunlui financiar şi se întocmeşte obligatoriu
trimestrial şi anual.
Contabilitatea mijloacelor băneşti
Pentru instituŃiile de învăŃământ superior evidenŃa existenŃei şi mişcării
disponibilităŃilor în conturi la bănci şi în casă şi a altor valori de trezorerie este
asigurată de contabilitatea trezoreriei. Încasarea veniturilor şi efectuare plăŃilor se
asigură prin următoarele conturi deschise la trezorerie:
- contul 50.46 – disponibil pentru finanŃarea de bază
- contul 50.47 – disponibil din alocaŃii bugetare cu destinaŃie specială
- contul 50.03 – disponibil pentru mijloace extrabugetare
- contul 50.48 – disponibil al instituŃiei de învăŃământ superior din surse
externe pentru finanŃarea proiectelor de reformă
Pentru întocmirea planului de conturi utilizat în instituŃiile de învăŃământ
superior sunt respectate actele normative: Legea nr. 15/1994 privind amortizarea
capitalului imobilizat în active corporale şi necorporale, republicată; H.G. nr.
909/1997 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr.
15/1994 privind amortizarea capitalului imobilizat în active corporale şi
necorporale, modificată şi completată prin OrdonanŃa Guvernului nr. 54/1997;
H.G. nr. 841/1995 privind procedurile de transmitere fără plată şi de valorificare
a bunurilor aparŃinând instituŃiilor publice; Ordinul ministrului finanŃelor publice
nr. 46/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice privind întocmirea şi
depunerea situaŃiilor financiare trimestriale ale instituŃiilor publice în anul 2007;
Ordinul ministrului finanŃelor publice nr. 40/2007 pentru aprobarea Normelor
metodologice privind închiderea conturilor contabile, întocmirea şi depunerea
372
situaŃiilor financiare ale instituŃiilor publice la 31 decembrie 2006; Legea nr.

571/2003 privind Codul fiscal, etc.
Mijloacele băneşti aflate în casieria instituŃiei, precum şi mişcarea acestora,
ca urmare a încasărilor şi plăŃilor efectuate în numarar, se Ńine distinct în lei şi în
devize (acestea se înregistrează în contabilitate la cursul zilei; la închiderea
exerciŃiului financiar, disponibilităŃile în devize se evaluează la cursul valutar de
schimb în vigoare la acea dată, iar diferenŃele de curs se înregistrează în
contabilitate ca venituri sau cheltuieli financiare, după caz.).
Încasările şi plăŃile în numarar se efectuează în conformitate cu prevederile
Decretului nr. 209/1976 pentru aprobarea Regulamentului operaŃiilor de casa ale
unităŃilor socialiste.
În conformitate cu prevederile OrdonanŃei de Guvern nr. 27/1999 privind
reglementarea rulării resurselor financiare ale universităŃilor prin bănci comerciale
disponibilităŃile în lei provenite din venituri proprii ale instituŃiilor de învăŃământ
superior de stat se păstrează în conturi distincte la băncile comerciale selectate pe
bază de licitaŃie. InstituŃiile de învăŃământ vor încheia convenŃii de cont cu băncile
comerciale, în care vor stabili condiŃiile de păstrare, dobânda acordată, precum şi
comisioanele aplicate pentru operaŃiunile de încasări şi plăŃi înregistrate în
conturile respective.
Conturile în bănci cuprind: valorile de încasat, disponibilităŃile în lei şi
valută, carnetele de cecuri cu limită de sumă, creditele bancare, dobânzile aferente
disponibilităŃilor şi creditelor bancare.
Contabilitatea terŃilor asigură evidenŃa datoriilor şi a creanŃelor instituŃiilor
de învăŃământ superior în relaŃiile acesteia cu furnizorii, clienŃii, salariaŃii,
asigurările sociale, bugetul statului, asociaŃii,diverşi debitori şi creditori şi alte
persoane fizice sau juridice.
Avansurile pentru realizarea de lucrări, servicii, etc. sunt acordate în
conformitate cu prevederile Hotărârii de Guvern nr. 264/2003 privind stabilirea
acŃiunilor şi categoriilor de cheltuieli, criteriilor, procedurilor şi limitelor pentru
efectuarea de plăŃi în avans din fonduri publice, republicată, cu modificările şi
Sistemul de prelucrare automată a datelor la nivelul fiecărei instituŃii
trebuie să asigure condiŃiile necesare efectuării controlului legal, să se regăsească şi
ca document scris la care să poată avea acces atât beneficiarii şi organele de control
şi trebuie să îndeplinească obligatoriu următoarele cerinŃe:
- să asigure concordanŃa strictă a rezultatului prelucrării informatice cu prevederile
actelor normative care le reglementează;
- să precizeze tipul de suport care asigură prelucrarea datelor în condiŃii de
siguranŃă;
- să precizează tipul de suport care asigură prelucrarea datelor în condiŃii de
siguranŃă;
- să precizează cu claritate sursa, conŃinutul şi apartenenŃa fiecărei date;
- să asigure reluarea automată în calcul a soldurilor conturilor obŃinute anterior;
373
- să precizeze procedurile şi suportul magnetic extern de arhivare a produselor-

program, a datelor introduse, a situaŃiilor financiare sau a altor documente, cu
posibilitatea de reintegrare în sistem a datelor arhivate;
- să nu permită inserări, modificări sau eliminări de date pentru o perioadă închisă;
- să asigure confidenŃialitatea şi protecŃia informaŃiilor;
- să nu permită deschiderea a două conturi cu acelaşi număr, modificarea
numărului de cont dacă au fost înregistrate date în acel cont, suprimarea unui cont
în cursul exerciŃiului bugetar, editarea a două sau mai multe documente de acelaşi
tip, cu acelaşi număr şi conŃinut diferit de informaŃii;
- să respecte reglementările în vigoare cu privire la securitatea datelor şi fiabilitatea
sistemului de prelucrare; etc.
ResponsabilităŃile ce revin personalului instituŃiei cu privire la utilizarea
tenicii de calcul se stabilesc prin regulamente interne.
Bibliografie
Chilărescu D., 2000, Ghidul managerului financiar din universităŃile de
stat, Editura Mirton, Timişoara;
Dragotă V., Ciobanu A., Obreja L., Dragotă M., 2007, Management
financiar. Analiza financiară şi gestiunea financiară operaŃională (Vol. I), Editura
Economica, Bucureşti;
Dragotă V., Ciobanu A., Obreja L., Dragotă M., 2007, Management
financiar. Politici financiare de întreprindere (Vol. II) Editura Economică,
Bucureşti;
Onofrei M., 2006, Management financiar, Editura CH Beck, Bucureşti;
Robinson S.,1997, Management financiar, Editura Teora, Bucureşti;
*** Legea finanŃelor publice nr. 500/2002, cu modificările şi completările
ulterioare şi a Legii contabilităŃii nr. 82/1991, republicată, cu modificările şi
completările ulterioare;
*** OrdonanŃei de Guvern nr. 119/1999 privind controlul intern şi
controlul financiar preventiv, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;
*** Decretul nr. 209/1976 pentru aprobarea Regulamentului operaŃiilor de
casa ale unităŃilor socialiste, cu modificările şi completările ulterioare;
*** H.G. nr. 909/1997 pentru aprobarea Normelor metodologice de
aplicare a Legii nr. 15/1994 privind amortizarea capitalului imobilizat în active
corporale şi necorporale, modificată şi completată prin OrdonanŃa Guvernului nr.
54/1997, cu modificările şi completările ulterioare;
*** Ordinului ministrului finannŃelor publice nr. 1753/2004 pentru
aprobarea Normelor privind organizarea şi efectuarea inventarierii elementelor de
activ şi de pasiv;
*** Legea nr. 15/1994 privind amortizarea capitalului imobilizat în active
corporale şi necorporale, republicată;
*** H.G. nr. 909/1997 pentru aprobarea Normelor metodologice de
aplicare a Legii nr. 15/1994 privind amortizarea capitalului imobilizat în active
374
corporale şi necorporale, modificată şi completată prin OrdonanŃa Guvernului nr.

54/1997;
*** H.G. nr. 841/1995 privind procedurile de transmitere fără plată şi de
valorificare a bunurilor aparŃinând instituŃiilor publice;
*** Ordinul ministrului finanŃelor publice nr. 46/2007 pentru aprobarea
Normelor metodologice privind întocmirea şi depunerea situaŃiilor financiare
trimestriale ale instituŃiilor publice în anul 2007;
*** Ordinul ministrului finanŃelor publice nr. 40/2007 pentru aprobarea
Normelor metodologice privind închiderea conturilor contabile, întocmirea şi
depunerea situaŃiilor financiare ale instituŃiilor publice la 31 decembrie 2006;
*** Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi
completările ulterioare;
*** Legea învăŃământului nr. 84/1995, republicată, cu modificările şi
375
ACTUALITĂłI ŞI PERSPECTIVE ALE UE LA ÎNCEPUT

DE NOU DECENIU
Iosif PăŃan
Universitatea de Vest „Vasile Goldiş” Arad, filiala Alba Iulia
Résume
Actualités et perspectives de l’ UE au début de la nouvelle décennie
L’agenda de l’UE, comme nombre et diversité de questions si abondantes, este lié
au rôle que lui ont conféré des facteurs à la fois intérieurs et extérieurs. Actuellement et au
début de la nouvelle décennie l’action de l’UE est centré sur trois questions de première
importance: changements climatiques, la politique européenne de l’énergie et la
mondialisation
Pendant les dernierès années, UE a soutenu des dizaines des projets afin
d’ameliorer notre comprehension du lien qui existe entre l’effet de serre et le
réchauffement planétaire. Sur la base de la Convention de Kyoto et suite à la Reunion de
Bali (2007), l’UE este engage dans l’effort sur la réduction des émissions de CO2 avec 8%
en 2008 – 2012 par rapport à 1990. En conséquence sur le plan d’incidence interne
beaucoup de questions communautaires sont actuellement et seront an début de la nouvelle
décennie liées aux stratégies européennes et nationales d’adaptation au changement
climatique ; normes de performance en matier d’émissions de CO2 en industrie, pour les
voitures particulières neuves, pour les activités aériennes ; les Etats membres comme les
premiers responsables pour fournir des informations au citoyens.
Le deuxième objectif, la politique énergétique, a en vue : la sécurité
d’approvisionnement et la promotion de l’efficacité énergétique, des économies d’énergie
et des énergies renouvelables. Les préoccupations les plus ardentes dans les années à venir
seront : la consolidation sur différents formes de la surette d’approvisionnement en énergie
avec les pays fournisseurs ; la coopération euro – méditerranéenne dans le domaine ;
financement de la recherche sur la production et l’utilisation de l’hydrogène et sur les
biocarburants de deuxième génération. L’efficacité énergétique par des normes
énergétique aux nouveaux bâtiments, la production combinée d’électricité et de chaleur,
économie d’énergie dans le secteur public, mesures fiscales, pourrait fournir la répons la
plus rapide aux problèmes de sécurité d’approvisionnement.
Finalement la mondialisation est la troisième question importante. L’UE, qui est
dotée de son propre modèle d’intégrations économique, sociale et politique, est en soi une
bonne illustration d’une mini – mondialisation. Pour répondre aux questions posées par la
mondialisation et pour y imprimer la direction souhaitée, les programmes et les
préoccupations de l’UE exigeront comme priorité : de stimuler la croissance économique
et l’emploi ; meilleure anticipation et une meilleure gestion du changement ; le
développement de compétences informatiques ; renforcer la capacité de concurrence pour
« l’entreprise européenne »; d’éviter les risques pur la dimension sociale de la
mondialisation.
376
Mots clefs: changement climatique, émissions de CO2, la Convention de

Kyoto, normes énergétique
În număr de aproximativ cinci sute de milioane, populaŃia Uniunii

Europene este a treia ca mărime din lume, după China şi India (Dima A.M., 2007).
Întinderea sa şi impactul său din punct de vedere comercial, economic şi financiar
fac din Uniunea Europeană o putere importantă pe plan mondial. Aceasta
realizează cea mai mare parte a comerŃului mondial şi generează o pătrime din
bunăstarea mondială.
Mărimea şi puterea economică generează responsabilităŃi. În situaŃia unei
entităŃi de această dimensiune şi greutate, problematica agendei sale interne şi
internaŃionale este complexă, iar o ierarhizare a importanŃei elementelor care o
compun nu este uşor de făcut. Din aceste considerente, temele selectate în
materialul de faŃă, fără nici o pretenŃie de ierarhizare, se situează totuşi printre
temele importante ale actualelor preocupări Comunitare şi respectiv a orientărilor
pentru începutul de nou deceniu.
În ultimul timp, mai ales din 2006, acŃiunea Uniunii Europene s-a axat cu
prioritate pe trei mize majore: schimbările climatice, dezvoltarea unei politici
europene a energiei şi globalizarea.
(1) În domeniul schimbărilor climatice Uniunea Europeană şi-a exprimat
clar voinŃa de a juca un rol fundamental. Ea răspunde astfel preocupării manifestate
de cetăŃeni cu privire la viitorul planetei. Există un consens în rândul guvernelor
din Europa, al cetăŃenilor şi al comunităŃii de afaceri, cu privire la faptul că
încălzirea globală, corelată în principal cu emisiile de dioxid de carbon generate de
utilizarea combustibililor fosili (cărbune, petrol, gaz natural), necesită o acŃiune
imediată din partea Uniunii Europene.
Uniunea Europeană, parte a ConvenŃiei cadru a NaŃiunilor Unite asupra
schimbărilor climatice şi a Protocolului de la Kyoto care i-a urmat, a preluat
iniŃiativa internaŃională prin organizarea reuniunii de la Bali din 2007, pentru a
încerca să limiteze efectele încălzirii planetare (în conformitate cu Protocolul de la
Kyoto), participanŃii la reuniune fiind de acord să se angajeze la negocieri formale
vizând măsurile de luat până în anul 2012 şi dincolo de această dată. Putem afirma
că Reuniunea de la Bali a creat condiŃiile ca în ultimul timp reuniunile informale pe
această temă să fie înlocuite cu negocieri formale, decizie care prevede şi o “foaie
de parcurs” conŃinând principalele elemente ale viitorului acord. De menŃionat că
SUA, care alături de China, se situează pe primele locuri în lume la emanaŃiile în
atmosferă de dioxid de carbon, este Parte la ConveŃia Cadru a NaŃiunilor Unite
asupra schimbărilor climatice dar nu şi la Protocolul de la Kyoto, participă la aceste
negocieri formale.
Angajată în acest efort, Uniunea Europeană, cu ocazia celei de a şasea
sesiuni a Comisiei pentru dezvoltare durabilă care a avut loc la New York în 2007
(Comisia Europeană, 2007, Raport general), a semnat Protocolul care prevede
377
angajarea în efortul de reducere a emisiilor de dioxid de carbon cu 8% până în

2012 (de la nivelul acestora din 1990). În continuare Comunitatea Europeană
intenŃionează să reducă emisiile de gaze cu efect de seră cu încă 20%, ceea ce va
conduce la o reducere de 30% dacă celelalte Ńări îi urmează exemplul.
Uniunea Europeană a creat primul „mecanism mondial de piaŃă”pentru a
reduce emisiile de carbon. Acesta a stabilit un plafon pentru cantitatea de emisii de
dioxid de carbon permise, provenind din activitatea industrială, acordând în acelaşi
timp societăŃilor dreptul de a cumpăra sau de a vinde drepturile de emisie
disponibile, dacă acestea au depăşit sau nu limitele plafonului lor. În acelaşi timp
Comunitatea Europeană cooperează cu alte Ńări precum China, pentru a pune la
punct modalităŃi de utilizare mai eficientă a energiei şi pentru a consuma
combustibili fosili într-un mod mai curat.
În continuarea demersurilor de diminuare a emanaŃiilor de dioxid de
carbon menŃionate mai sus, Comisia Europeană a adoptat propunerea de
reglementare vizând stabilirea de norme de performanŃă în materie de emisii pentru
autovehicule, stabilind norme armonizate în limita a 130 mg de CO2/Km, la care să
se ajungă în intervalul 2008 – 2012 (nivelul mediu de emisii a parcului de
autovehicule noi în Comunitate). Viitoarea reglementare pe care Comisia
Europeană (ca singura instituŃie europeanǎ cu drept de iniŃiere legislativǎ) o are în
vedere la începutul deceniului 2020 are drept scop de a incita sectorul automobile
sǎ facǎ investiŃii în noile tehnologii. Se are în vedere încurajarea activǎ a eco-
inovaŃiei şi luarea în considerare a evoluŃiei tehnologiilor de viitor, ceea ce
consolideazǎ competitivitatea industriei europene şi stimuleazǎ crearea de locuri de
muncǎ de calitate.
Propunerea de directivǎ vizând integrarea activitǎŃilor aeriene în sistemul
comunitar de schimb (vânzare/cumpǎrare) a cotelor de emisie de gaz cu efect de
serǎ este în dezbaterea la nivelul Consiliului UE şi se aşteaptă sǎ se obŃinǎ acordul
politic pentru o poziŃie comunǎ cu privire la: data intrǎrii în funcŃiune (se estimeazǎ
2012), metoda de atribuire a cotelor, excluderea de la cotǎ a zborurilor în regiuni
denumite ultraperiferice şi în cadrul obligaŃiilor de serviciu public ş.a.(Comisia
Europeană, 2008)
Începutul de nou deceniu se prefigureazǎ ca fiind susŃinut în acŃiunile
comunitare deja în curs cu privire la :
- atenuarea schimbǎrilor climatice prin limitarea sau reducerea emisiilor de un
numǎr sporit de Ńǎri, dupǎ modelul UE ;
- diversificarea eforturilor de adaptare la schimbǎrile climatice, atât la nivelul
autoritǎŃilor din Ńǎrile comunitare, cât şi la nivelul societǎŃii civile din aceste Ńǎri;
- mǎsurile la nivelul UE şi a statelor membre în favoarea dezvoltǎrii şi a
transferului tehnologiilor;
- creşterea finanŃǎrii şi a investiŃiilor consacrate atenuǎrii schimbǎrilor climatice şi
mǎsurilor de adaptare la aceste schimbǎri.
378
(2) EnunŃam la începutul acestui material, ca o altǎ mizǎ majorǎ a

preocupǎrilor Uniunii Europene, accent pus în ultimii ani pe dezvoltarea unei
politici europene a energiei.
Intr-o comunicare recentă prezentatǎ în paralel cu cea privind schimbǎrile
climatice, Comisia Europeanǎ a propus o abordare integratǎ respectiv definirea
unei politici europene în domeniul energiei, conjugatǎ cu stabilirea de obiective
ambiŃioase în materie de combatere a schimbǎrilor climatice. Aceastǎ abordare a
fost validatǎ, adoptând un pachet de propuneri legislative având ca obiect:
definitivarea pieŃei interne a electricitǎŃii şi a gazului natural şi respectiv susŃinerea
unui plan strategic european pentru tehnologiile energetice, în dorinŃa de a
contribui, prin intermediul cercetǎrii şi utilizând energiile regenerabile, la
conturarea unui viitor mai puŃin expus poluǎrii cu carbon.
Cu siguranŃă vor fi intensificate eforturile pentru punerea în practicǎ a
ansamblului mǎsurilor Planului global de acŃiune 2007 – 2009, aprobat cu un an în
urmǎ, pentru a progresa sau a face sǎ progreseze obiectivele politicii energetice
europene. In acest sens pot fi menŃionate preocupǎrile referitoare la o serie de
acŃiuni cum sunt :
• Intensificarea cooperǎrii euro-mediteraniene în domeniul energiei şi
încurajarea dezvoltǎrii durabile în acest sector în regiune. Se are în vedere
elaborarea de iniŃiative comune în domenii cheie ca extinderea infrastructurilor,
finanŃarea investiŃiilor, cercetarea şi dezvoltarea în domeniul energiei etc., planul
de acŃiune convenit la ultima ConferinŃǎ ministerialǎ euro-mediteranianǎ
conŃinând, între altele, o listǎ detaliatǎ cu proiecte de infrastructurǎ de interes
comun în regiunea mediteraneană.
• Preocuparea de impulsionare a cercetǎrii cu privire la producŃia şi
utilizarea de hidrocarburi, de biocarburanŃi de a doua generaŃie. In alegerea acestui
buchet energetic, care presupune efort şi bani, poate fi vǎzutǎ şi o laturǎ pozitivǎ şi
anume prioritatea datǎ sǎnǎtǎŃii şi bunǎstǎrii cetǎŃenilor. In plus, Comitetul
Economic şi Social european, care asigurǎ o reprezentare instituŃionalǎ a diferitelor
categorii a vieŃii economice şi sociale (funcŃionari, muncitori, agricultori,
transportatori, comercianŃi, conducǎtori de întreprinderi), este favorabil principiului
„ poluant – plǎtitor ” şi propune adoptarea unui sistem de certificate de emisii
inclusiv pentru transportul privat.
• „ Eficacitatea energeticǎ ”, privitǎ de unii experŃi comunitari şi chiar de
unele instituŃii ale UE ca putând furniza rǎspunsul cel mai important, cel mai rapid
şi mai puŃin costisitor, problemelor de securitate de aprovizionare energeticǎ, de
creştere de preŃuri şi de mediu. SusŃinǎtorii cei mai avizaŃi ai acestei variante pun
accentul pe cercetare şi afirmǎ cǎ Uniunea Europeanǎ ar putea economisi cel puŃin
20% din consumul sǎu energetic actual şi ca urmare un astfel de demers ar fi
rentabil. Pentru reuşitǎ, este indispensabil de a desfǎşura o acŃiune la nivel
comunitar, naŃional, regional, local şi internaŃional. Este posibil ? Cu ce efort ? Cu
ce rezultate şi în ce perioadǎ de timp ? Cu siguranŃǎ cǎ rǎspunsul la aceste întrebǎri
constituie deja teme de preocupare, care işi vor gǎsi locul pe agenda instituŃiilor
379
comunitare şi la încept de deceniu 2020 cu o dozǎ de preocupare şi profunzime

sporitǎ.
Şi alte probleme îşi vor găsi tot mai mult locul în preocupările Comunitare
în domeniul energiei cum ar fi : integrarea „eficacităŃii energetice” în politicile
comunitare de transport, de afaceri externe şi de agriculturǎ; promovarea
produselor care favorizeazǎ eficacitatea energeticǎ; o iniŃiativǎ europeanǎ pentru
coordonarea punerea în practicǎ a normelor energetica referitoare la noile
construcŃii; incitarea la investiŃii în mǎsuri de eficacitate energeticǎ, iar Ńǎrile
membre ca şi instituŃiile comunitare trebuie sǎ dea exemplu luând mǎsuri concrete,
vizibile de economisire a energiei în sectorul public. Dezbaterile în Parlamentul
European pe tema eficacitǎŃii energetice, în ultimul timp, au scos în evidenŃǎ cǎ o
serie de mǎsuri care vizeazǎ sub o formǎ sau alta eficienŃa energetică (directivele în
domeniul construcŃiilor, producŃia combinatǎ de electricitate şi cǎldurǎ, eco-
concepŃia, schimbarea drepturilor de emisie, eficacitatea energeticǎ în stadiul de
furnizor final) nu sunt aplicate, sau nu sunt aplicate decât parŃial.
Desigur, fǎrǎ a neglija celelalte preocupǎri de naturǎ sǎ asigure siguranŃa
energeticǎ a ComunitǎŃii,tot mai mulŃi experŃi comunitari apreciazǎ cǎ dacǎ
arsenalul legislativ comunitar cu tangenŃǎ directǎ sau indirectǎ asupra eficacitǎŃii
energetice ar fi aplicat, Uniunea Europeanǎ ar fi realizat deja jumǎtate din drumul
de parcurs, pentru a atinge obiectivul de a economisi 20% din consumul sǎu actual
pânǎ în anul 2020. Ca urmare o sarcină importantă revine şi Comisiei Europene
de a urmǎri mai riguros şi de a deschide procedurile interne împotriva statelor
membre care nu s-au conformat acestei legislaŃii.
Chiar dacǎ Uniunea Europeanǎ încearcǎ sǎ-şi reducǎ consumul de energie
şi sǎ promoveze sursele de energie regenerabilǎ, dependenŃa sa faŃǎ de furnizorii
mondiali de combustibili fosili este în creştere. Principala explicaŃie este cǎ
rezervele sale de petrol şi de gaze se diminueazǎ. Uniunea Europeanǎ este cel mai
mare importator mondial de energie şi al doilea consumator mondial (FolcuŃ,
Miron, 2008).
Uniunea Europeanǎ este deja dependentǎ faŃǎ de trei Ńǎri, Rusia, Norvegia
şi Algeria, pentru aproximativ jumǎtate din resursele sale de gaz, cel mai puŃin
poluant combustibil fosil şi, fǎrǎ o acŃiune radicalǎ în scurt timp, dependenŃa sa faŃǎ
de petrolul de import va creşte de la 50% în prezent la 70%. Mai mult, cererea
mondialǎ de petrol şi gaze va creşte, sub presiunea expansiunii economice a unor
Ńǎri ca China şi India.
Este, deci, în interesul Uniunii Europene sǎ-şi reducǎ dependenŃa faŃǎ de
un numǎr limitat de furnizori şi sa-şi intensifice relaŃiile cu aceia de care aceasta
depinde cel mai mult. Strategia Uniunii Europene trebuie să includă cooperarea
pentru investiŃii, transferul de tehnologie, accesul reciproc pe pieŃe şi
previzibilitatea/stabilitatea relaŃiilor comerciale cu Ńǎri precum Rusia, o sursǎ
majorǎ de combustibil fosil şi potenŃial de electricitate, şi cu producǎtorii de gaz
din Africa de Nord, din regiunea Golfului Persic şi din Asia Centralǎ.
380
Uniunea Europeanǎ şi alte Ńǎri din Europa de Sud-Est au creat o comunitate

energeticǎ unicǎ, în care regulile pieŃei energetice sunt aceleaşi pentru toŃi. UE va
beneficia de o mai mare securitate în ceea ce priveşte furnizarea de gaze şi energie
electricǎ, care tranziteazǎ aceste Ńǎri. PieŃele energetice ale celor şapte Ńǎri, care
compun aceastǎ comunitate energeticǎ, vor coopera mai eficient dacǎ vor aplica
regulile şi standardele UE.
Are Uniunea Europeanǎ o politicǎ energeticǎ ? Cu certitudine rǎspunsul
este afirmativ. Una din problemele cele mai importante ale acestei politici o
constituie în prezent asigurarea durabilǎ a resurselor energetice, în legǎturǎ cu care
rezultatele de pânǎ acum nu permit un rǎspuns afirmativ fǎrǎ echivoc. Din aceste
considerente, a contextului resurselor energetice şi a schimbǎrilor climatice la nivel
global, cǎutǎrile şi problematica dezvoltǎrii politicii europene a energiei – cu
punctul sǎu central – asigurarea resurselor, se va situa la loc de frunte, nu numai la
început de deceniu 2020, ci pe tot parcursul acestuia.
(3) In fine, cea de-a treia mizǎ crucialǎ care a suscitat şi suscitǎ o atenŃie
deosebitǎ din partea Uniunii Europene rǎmâne aceea a globalizǎrii. Aceasta este o
temǎ pe care Comisia Europeanǎ a supus-o spre deliberare şefilor de stat sau de
guvern cu ocazia reuniunii informale din octombrie 2007, prin intermediul unei
comunicǎri cu titlu revelator: „Interesul european: reuşita în era globalizǎrii”.
Aceastǎ preocupare este la ordinea zilei, cu atât mai mult cu cât UE urmǎreşte sǎ
imprime o anumitǎ direcŃie globalizǎrii, astfel încât aceasta sǎ rǎspundǎ intereselor
tuturor cetǎŃenilor, bazându-se pe valorile şi principiile sale comune. Cu toate
acestea abia anul trecut s-au luat primele decizii de mobilizare a Fondului european
de adaptare la globalizare, creat în 2006, cu scopul de a-i ajuta pe lucrǎtorii care şi-
au pierdut locul de muncǎ, ca urmare a delocalizǎrii întreprinderii lor, sǎ se poatǎ
reintegra pe piaŃa muncii.
Noile progrese pe care Strategia de la Lisabona, relansatǎ în 2005, le-a
consemnat pânǎ în prezent se datoreazǎ în mare parte şi contextului şi modului în
care s-a oferit unui rǎspuns la provocare globalizǎrii. Pentru a ne limita la câteva
exemple concrete, vom menŃiona în mod special legǎtura pe care Comisia
europeanǎ a stabilit-o între realizarea acestei strategii, cu obiectivul de a promova
creşterea şi locurile de muncǎ, şi diversele obiective, ca de exemplu: dezvoltarea
competenŃelor informatice pentru secolul XXI; aprofundarea şi lǎrgirea spaŃiului
european al cercetǎrii; punerea în aplicare a unei abordǎri integrate în materie de
„flexicuritate”. In sens general, la sfârşitul anului trecut, ca urmare a revizuirii, la
jumǎtatea parcursului a Strategiei de la Lisabona, Comisia Europeanǎ a prezentat
orientǎri şi a propus un program pentru un ciclu aferent perioadei 2008-2010.
Mai mult, trebuie subliniat faptul cǎ în concepŃia diferitelor instituŃii
europene, politica cu privire la întreprinderile mici şi mijlocii a devenit unul dintre
pilonii parteneriatului reînoit de la Lisabona. In raportul sǎu intermediar, Comisia
Europeanǎ a evidenŃiat rolul capital al IMM – urilor. AtenŃia astfel acordatǎ
întreprinderilor, şi în special celor mai mici întreprinderi, se regǎseşte într-o altǎ
abordare aflatǎ în centrul preocupǎrilor UE din ultimul timp: preocuparea pentru o
381
mai bunǎ legiferare, cu referire la reducerea cheltuielilor administrative care

greveazǎ întreprinderile. Comisia Europeanǎ este în curs sǎ-şi îmbunǎtǎŃeascǎ
programul de acŃiune întocmit în acest sens cu un an în urmǎ, cu obiectivul de a
reduce cu 25%, pânǎ în anul 2012, ponderea cheltuielilor de aceastǎ naturǎ, care
decurg din legislaŃia în vigoare în cadrul Uniunii Europene. De asemenea,
serviciile de resort ale Comisiei vor fi mai atent monitorizate în executarea
programului multianual de simplificare a acquis-ului comunitar, iar „Comitetul
privind evaluarea impactului”, organism independent instituit sub autoritatea
preşedintelui Comisiei, va fi chemat să urmărească cu atenŃie impactul privind
iniŃiativele Comisiei Executive care au ca obiectiv creşterea competitivitǎŃii
„întreprinderii europene” (din iulie 2007 pânǎ în prezent efectuându-se 137 de
astfel de evaluǎri).
Toate aceste iniŃiative Comunitare au în vedere tendinŃa de globalizare a
pieŃelor, faptul cǎ marile corporaŃii îşi extind sfera de acŃiune în afara graniŃelor
naŃionale, recurgând la managementul transnaŃional în domeniile inovaŃiei,
producŃiei şi desfacerii(BARI I. 2005. Globalizarea economiei. Ed. Economică,
Bucureşti. pp.79). O adevǎratǎ reŃea de „alianŃe strategice” cum ar fi furnizorii de
firme, societǎŃi mixte, acorduri de cesionare reciprocǎ de licenŃe, dezvoltarea în
comun de noi produse sau serviici ş.a. permit întreprinzǎtorilor sǎ-şi împartǎ
riscurile şi profiturile. O firmǎ comunitarǎ cu o bunǎ capacitate concurenŃialǎ va fi
avantajatǎ de ceea ce definim generic prin globalizarea pieŃelor.
Toate iniŃiativele care se vor manifesta cu siguranŃǎ prin multiplicarea de
propuneri concrete în beneficiul consolidǎrii capacitǎŃii concurenŃiale a
„întreprinderii europene”, se cer a fi însoŃite de iniŃiative şi mǎsuri similare la
nivelul Ńǎrilor membre. Multe întreprinderi din Ńǎrile care au aderat la UE în 2004,
şi respectiv în 2007 se confruntǎ cu constrângeri ale capacitǎŃii competitive
izvorâte din lacunele structurale ale mediului politic, economic şi instituŃional,
precum şi din neglijarea spiritului întreprinzǎtor şi novativ în afaceri.
Deschiderea pieŃelor este sinonimǎ creşterii economice şi ridicǎrii nivelului
de viaŃǎ, fiind însoŃitǎ de promisiunea unei serii de noi oportunitǎŃi. Insǎ aceasta nu
înseamnǎ cǎ o economie mai globalǎ este lipsitǎ de riscuri, şi în consecinŃǎ cere o
mai bunǎ anticipare şi gestiune.
Deşi globalizarea a generat noi posibilitǎŃi de creştere şi dezvoltare, par sǎ
fie tot mai numeroşi europenii care se tem de impactul sǎu negativ şi îşi pun
întrebarea dacǎ „modelul social european” cu standardele sale de protecŃie socialǎ
mai poate fi susŃinut şi nu va fi influenŃat negativ de impactul interacŃiunilor
economice din ce în ce mai puternice dintre Europa şi restul lumii ? Dacǎ
„cetǎŃeanul” rǎmâne în centrul politicii europene, aşa cum rezultǎ din ultimele
tratate semnate de Uniune ? Centrul de Studii Politice Europene, într-un recent
raport privind globalizarea, nu a gǎsit vreo dovadǎ convingǎtoare cǎ globalizarea ar
determina inevitabil uniformizarea la nivel inferior a politicilor sociale sau cǎ ar
determina capacitatea „societǎŃii europene” de a-şi îndeplini angajamentele privind
justiŃia şi egalitatea socialǎ. Raportul menŃionat şi-a fondat opiniile pe o analizǎ
382
fǎcutǎ luând comunitatea europeanǎ în ansamblul ei fǎrǎ detalieri pe structura, sau

elementele componente ale acestei „societǎŃi europene”.
Cu siguranŃǎ cǎ la nivelul fiecǎrei Ńǎri membre a UE este nevoie de o
adaptare mai rapidǎ la evoluŃiile economice în continuǎ schimbare, precum şi de o
perspectivǎ înoitǎ asupra rolului politicii sociale în adaptarea la noile surse de
concurenŃǎ, a cǎror apariŃie se datoreazǎ fie schimbǎrilor tehnologice, fie altor
efecte ale globalizǎrii. Pentru cǎ politica socialǎ trebuie sǎ îndeplineascǎ mai multe
roluri pentru a rǎspunde noilor provocǎri, se impune la nivelul UE şi a Ńǎrilor
membre iniŃierea şi multiplicarea pe diferite cǎi a dezbaterii impactului social al
globalizǎrii şi opŃiunile politice disponibile pentru a face faŃǎ acestor provocǎri.
Intr-un context mai larg, urmǎrind realizarea obiectivelor sale în intervalul
2020 – 2030, UE va fi Ńinută să urmărească cu atenŃie sporită şi profunzime
problemele şi evoluŃiile fundamentale cu care este probabil cǎ se va confrunta UE
şi să găsească soluŃiile pe care sǎ le ofere provocǎrilor globalizǎrii.
*
În concluzie la cele menŃionate, în prezent şi la începutul noului deceniu
agenda preocupărilor instituŃiilor Comunitare va fi în bună măsură marcată de cele
trei mize majore enunŃate la începutul prezentei lucrări, cu cele două laturi de
manifestare a acestora, cea externă şi cea internă. Uniunea Europeană a preluat
iniŃiativa în abordarea problemei încălzirii planetei, şi va continua eforturile în
direcŃia soluŃionării optime a dependenŃei sale energetice şi respectiv a influenŃării
favorabile a cursului globalizării pentru cetăŃenii comunitari.
Bibliografie
Dima A.M., 2007, Mediul european de afaceri, Ed. ASE. Bucureşti;
FolcuŃ, Miron, 2008, Economia integrării europene. Ed. Universitară,
Bucureşti;
*** Comisia Europeană, 2007, Uniunea Europeană în lume, Ed. UE,
Luxemburg;
*** Comisia Europeană, 2007, Raport general, Ed. UE, Luxemburg;
*** Comisia Europeană, 2008, Buletin lunar ianuarie-martie, Ed. UE,
Luxemburg.
383
ASPECTS CONCERNING THE FINANCING OF

ROMANIAN ECONOMY THROUGH STRUCTURAL
INSTRUMENTS
Elena Cerasela Sptariu*, Nicoleta Asaloş*, Cristina Mihaela Grozea*

*
Faculty of Economic Science, „Ovidius” University, ConstanŃa
Abstract
The stimulation of economic growth of membre states of European Union, but also
the reduction of dissimilitudes and discrepancies between the various regions are in a big
part the result of structural instrument impact. These instruments don’t act alone,
necesitting the ensurance of a contribution from involved membre states, which means that
are co-financed from public-resources, especially from the membre state, but also from
private contributions, these being encouraged in most situations. In this paper we propose
to make a short incursion of the succeeding of structural funds, which Romania gained in
the pre-adhering period, and we are trying to surprise the important aspects of the new
structural instruments, as a modality of financing of some Romanian economy sectors in
the period of time 2007-2013.
Key words: structural instruments, financing, cohesion politic, financial
assistance, structural funds absorption
The European integration of Romania is private, as a process that

contributes to economic development and that assures the participation on intern
market of European Union, in performance and competitivity conditions.
In the current conditions, in which the romanian economy still confronts
with serious structural problems, the necessity of some coherent and unitary
strategies which have as objective the associative programming, the prioritization
and the follow of the developmental national politics appears as a necessity. Until
year 2007 concerning the assure of the necessary funds for the implementation of
these strategies, Romania, as candidate state to the statute of membre of European
Union, had beneficiated of financial help from this, through the pre-adhering
instruments of PHARE, ISPA and SAPARD. The objectives that were followed of
European Union through the adjustment of financial assistance not reimbursable in
the programs of pre-adhering, they focused on the institutional development and on
investements in economic and social cohesion.
In order to realise the objectives, were implemented some measures which
focused on the working of market economy and on the capacity to support the
competitive pressures and market forces from the interior of the Union. Through
the European Content were financed projects that conduced to the development of
less advanced zones, through investments for economic and social cohesion, in key
areas such as the development of human resources, the development of local and
regional infrastructure, social services and touristic services. The aim of these
384
investements was to create new jobs, to grow to competitivity level and to improve
a better quality of life for the inhabitants from certain regions.
All these shares begined in the period of pre-adhering are still sustained by
Romania on medium and long term through the reform programs corelated to the
comunitary acquis, the ultimate aim being that of graduated assuring of nominal
and real convergence with membre states of European Union through the
formulation of favorable politics of infrastructure developement, and also the
growth of competitivity at the level of the entire society, which to conduce to an
establised eocnomic growth, assured by the sustenability of public finances,
macroeconomic and financial stability.
In the period 2007-2009, România will benefit of not reimbursable funds,
of approximate 4 times bigger than pre-adhering period ones, amounting to 5973
millions EUR. Having into consideration this thing, it is necessarily that the
cumulated experience until this moment, concerning the utilization of pre-adhering
programs to be used as a start point for the development of the future structural
instruments management. In the same time, we have to guide from the east-
european countries experiences which had already adhered to European Union and
confronted with problems in the management and the implementation of financed
programs through structural funds.
Romania needs the structural programs, in order to recover the difference
existing to the other membre states of European Union, but also for a durable
development.
The Cohesion Politic of European Union foresees as each member state to
elaborate a National Strategic Plan of Refference (NSPR) as document of mark for
the associative programming Structural and Cohesion Contents. In Romania, the
base for the elaboration of this strategic document of mid-term planning of
structural funds constituted the National Development Plan (NDP) 2007-2013,
approved by the govern from 2005.
This National Strategic Refference Plan involves a serie of detailed
elements which will be presented in synthesis. Because there are a lot of problems
to be solved, in what concerns the impulsioning of romanian economic
development, it was made a socio-economic analise oriented on the emphasize of
the necessity of some interventions in more maximum importance nation domains,
such as:
- it was acentuated the weak quality of basic infrastructure, the inefficence of
delivering services of the drinking water, sewerage and junk scraps management,
the weak development of road, railway, air and naval transport system. Beyond
these serious problems of basic infrastructure, apeared also the weak level of
aknowledgement in what concerns the protection of environment, the wrong
administration of it, and also the ineffient utilization of energy resources. Despite
all these aspects of basic infrastructure, the strategical answer given by NSRP
based on the infrastructure investments that will go for sure to a better quality of
railway and road systems, and also of the naval system on the Danube, supporting
385
in the same time the development of businesses and the creating of the new jobs.
Also, through investements will become better the accesibility and the inter-
conectivity between national roads, towns, railways, airports and maritime
services. The investements in environment infrastructure will contribute to the
improval of management systems of drinking water and junk scraps, at european
standards.
- the weak productivity, the equipments and old technology, the antreprenorial
spirit insufficiently developed, the dificult business climate, the limited access to
financing and the insufficient investments in researching-development and the
information and comunication technologies, all these affect the develpment of
business climate and the economic competitivity of romanian products. The
strategy will contribute to the creating of a new production base, dynamic
antreprenorial, will support the demand and the development of new businesses,
the inovation and the improval of application of research-development activities
results. The small and mid enterprises will benefit of investements help and will be
supported through counciliation services for quality businesses, and also for
creating new jobs.
- the limited capacity of continue proffesional forming in order to answer to the
needs of a modern economy based on knowledge, not-corelation between
education, initial proffesional forming, and also the continuing one make
impossibile the efficient utilization of humane capital. That is why, the strategy
proposes the support of education system and proffesional forming give the
acquaintance and the aptitudes necessare for a modern and developed economy. In
order to beneficiate of educational systemsand proffesional forming, will be
necessary that the educational infrastructure to be modern and perfectionated,
inclusively through the scholastic equipements and information and comunication
technology. It will be accentuated the social exclusion and social inclusion
promoting, of vulnerable groups (women, ethnic minorities, persons with
disabilities), who are disadvantaged on force of work market, that these categories
can beneficiate of new hirement opportunities that will be created. In the same
time, the improval of the quality of health and caring services will contribute to the
economic regenration through the reducing of costs and inactivity periods.
- public services are very weak developed, because of a weak administrative
capacity. This thing is demonstrated through unperformant management structures,
unsatisfying abilities of public functionars, unadequate interinstitutional
cooperation, all these putting in danger the social-economic development. Thus,
through the strategy intermedium is proposed a consolidation of this administrative
capacity through the major contribution, that will be brought by the investments in
roder to improve the elaboration process of politics and decisional processes in
public management domain, to the development of a modern public function
system, flexible, but also to the imporval of quality standards and efficience in
public services delivering. Will have priority that administrative domains where
386
can be registered the biggest impact concerning the socio-economic development

stimulation and business climate.
- because of industry restructuring, appeared more differences between the
regions, these continuing to raise. The foreign direct investments are attracted
ussualy in more and more developed potential zones. Urban zones and also the
rurals ones confront with infrastructure problems, and the rurals ones depend
excesively of agriculture. That is why it is necessary a more structured abordation
in what concerns the terittorial level of the diversity of sectorial and inter-sectorial
development politics. The promovation of the terittorial equilibrated development
presumes the stopping of accentuating disparity developement tendence through
the support and the promovation of an equilibrate economic and social developing
of the regions. The realization of terittorial cohesion will be supported by the
strategic plan on long-term, established through the strategic concept of spatial and
integration developing and integration in spatial european structures 2007-2025.
From viewpoint of financing, NSPR is exclusively sustained from
Structural and Cohesion Contens and the national afferent co-financing, while NDP
includes also some other financings (national and local investements programs,
extern credits, european funds for rural and fishing development etc.)
National Strategic Plan of Refference represents the global strategy of
utilization of Structural and Cohesion Contents, and the instruments wherewith are
realised the diversity of foresights of NSPR take the form of Operational Programs.
In order to reduce the differences of economic and social development between the
regions from our country and European Union, Romania had elaborated for the
period 2007-2013, seven operational programs, programs wich represent seven
strategies in different sectors: human resources, economic competitivity,
environment infrastructure, transport infrastructure, the development of
administrative capacity, technique assistance and regional development. The main
domains that will be financed from structural funds in the next seven years are:
new technologies, research and innovation, culture, education, energy, transport
infrastructure, IT, public services, tourism, professional form, local development,
health infrastructure, support for IMM, environment, starting for some new
businesses. The main categories of beneficiaries are: central and local public
authorities, IMM, commercial societies, NGA’s, centers for profesional education,
universities, structures of MEC, non-banking societies, research institutes,
profesional associations, patronal organisations, sindical organisations.
The European Committee publi the final scheme for the allocating of
European Union Politics of Cohesion, for the period 2007-2013, respectively for:
1. European Regional Development Content
2. European Social Content
3. Cohesion Content
Complementary to all sustained actions through the structural instruments
from above, will be sustained also the investements from the rural development
domain, such as:
387
- European Agricultural Content for Rural Development, which finance the

investments for the raising of competitivity in agriculture and sylviculture,
environment protection, a higher quality of life and the diversification of economic
activities in rural domain;
- European Content for Fishing, which sustains the durable development of
fishing sector and the coast zones, where this sector is predominates.
The allocation of structural funds to these regions will take into account the
specific of the certain area, the competitive advantage of existent industries, and
will encourage the development of competitivity pols. The not reimbursable
complementary financial assistance in Comune Agricol Politic of European Union
totalize 8,022 billions EUR, according to Romania through the European Content
of Rural Development. The priorities were established through the Strategic
National Plan for Rural Development 2007-2013.
From a total of aproximately 350 billions EUR destinated to the 27 states
for the next 7 years, Poland is the country that receives the most considerent sum,
totalizing 67 billions EUR, followed by Spain with aproximately 35 billions, Italy
with 28 billions, Czech Republic and Germany, each of them with 26 billions,
Hungary – 25 billions, Greece and Portugal with 20 billions each.
Romania is the ninth on the list, following to receive in all these years
aproximately 19,667 billions through structural and cohesion funds. The national
co-financing to the structural funds allocated from European Union for the same
financiary period totalizes 5 billions EUR. The Structural and Cohesion Contents
come from European Union budget, and are allocated depending on Intern Brut
Product on each inhabitant of romanian regions, raported to the comunitary
average.
The prioritary objectives of structural funds for the period 2007-2013
reffers to:
1. Objective „Convergence” – promots the development and structural
adjustement of the regions that register delays in development, being financed
through the 3 funds above.
2. Objective „Regional competitivity and force ocupation” – supports the regions
that are not eligibles for the Convergence objective.
3. Objective „Teritorial european cooperation” – supports regions, transnationals
areas.
The financiary assistance in Economic and Social Cohesion Politic of
European Union accords to Romania through Structural and Cohesion Contents, as
part of the objectives „Convergence” and „Teritorial european cooperation”. From
total sum of Structural and Cohesion Contents allocated to Romania for the period
2007-2013, of 19,668 billions EUR, 12,661 billions EUR will be allocated through
Structural Funds „Convergence”, 6,552 billions EUR are allocated through
Cohesion Content, and 0,455 billions will be allocated to objective „Teritorial
european cooperation”. The allocatings projected correspond to the national
388
priorities established through the National Strategic Plan of Refference 2007-2013,

elaborated based on the foresights of National Development Plan 2007-2013.
The settlements reffering to the Structural and Cohesion Contents foresees
that the not reimbursable loans of European Union to be co-financed by the
membre states. The maximum level of a not reimbursable loan of European Union
will be established in General Regulations, in conformity to the Financial
Perpective of European Union for 20037-2013. To Romania is offered a maximum
rate of comunitary financing at the level of opeartional programs of 85% for all 3
funds. The allocating of NSPR in the objective „Convergence” plan necessitates a
national financing estimated on 4,4 billions EUR, constituted from public sources
and private sources. Public co-financing will be assured from the state budget by
the Romania Government, and from local budget by the local public authority,
which will aplicate for financing from structural instruments. Private co-financing
will be necessary for the projects addressed to private beneficiaries, such as
enterprises.
At the base of Structural and Cohesion Contents programming are some
series of principles, such as:
1. Complementarity – the comunitary actions must be complementary or to
contribute to the correspondent national operations.
2. Partnership – presumes that the comunitary actions must be realised
through a pressed consultation between European Committee and membre states,
with the authorities and the organismes named by the membre states. This
partnership must cover the preparation, the monitoring and evaluation of financial
assistance. Membre states must assure the relevant partners associating to the
diferent levels of programming.
3. Subsidiarity – relates that Structural Funds are not directly allocated to
the projects chosen by the European Committee. The main priorities of
development program are defined by the national/regional authorities in
cooperation to the Committee, and the choosing of the projects and their
management are under exclusive responsability of national and regional authorities.
4. Additionality – reffers to the Committee help that cannot replace the
public structural expenditures or others equivalent of membre states. Programs’
budgets can include EU funds, bur also national funds from public or private
sources.
5. Compatibility – presumes that the operations financed through structural
funds to be in conformity to the foresights of European Union Convention, but also
to the European Union politics and actions, inclusively the rules concerning the
concurence, public aquisitions, environment protection, promoting of equality
between men and women etc.
6. Programming – takes into consideration the common action of European
Union and membre states which needs to be implemented on a multiannual base
through a organisation process, of taking finance decisions in some integrated and
coherent strategies with defining of precise objectives.
389
7. Concentration of structural funds based on some priority objectives,

which need support for their development, and the rest of resources are straighted
to certain social groups which confront with difficulties in all European Union,
without satisfying special geographic criteriums.
Through National Development Plan, the recovering instrument of
disparities of Romania social-economic development to European Union, are
oriented the priorities with structural instruments objectives.
The objectives of National Development Plan reffering to the raising of
competitivity, the economy development based on knowledge, the development
and modernization of transport infrastructure, rural economy development and the
diminution of development disparities between country regions, realised with the
help of structural instruments and corelated to the objectives of Lisboa’s Agend,
can help at the local and regional socio-economic development. We consider that,
in the actual context of integration in European Union and regionalization on
economic criteriums, in the conceptual landing of Lisboa Strategy, must have into
account the economic and social situation of Romania, but also the regional
particularities.
The financial programming of PND 2007-2013 wants to realise a general
image of financial resources allocated in refference period for the sustaining of
developing investments in intervention domains which make the object of national
development priorities from PND Strategy 2007-2013, but also the distribution of
all these on the 6 national priorities of developing. Thus, are created the conditions
for the improval of budgetar expenditures management on mid-term, in a stabil,
visible and predictible investition plan. The programming of financial resources
destinated to the realise of PND priorities reflects the double role of PND:
multiannual planification instrument of regional and sectorial national priorities of
financing of developing from national funds (state budget, local budget, loans), on
a side, and fundamenting instrument of unreimbursable financed assistance,
accordated to Romania by the European Union in cohesion politic and in comune
agricol politic (rural developing component), on the other side. The financial
indicative programming of PND 2007-2013 conduced to o total sum of
aproximately 58,7 billions EUR, repartizated on the 6 national developement
priorities thus: competitivity, transport infrastructure, environment, humane
resources, regional development, rural development. The financial programming of
PND proposes only indicative allocations, that respect, first of all, the existant
needs of financingon diverse domains, from social and economic impact that take
the sustained investements through comunitary funds, expensive commitments
asumed by Romania in aderation negociations (the environment protection, energy,
transports), of strategic orientations proposed on European Union level for 2007-
2013, but also by the used models, especially in the new membre states, but not
only, in the programming of these funds.
European Union funds, represented through Structural Instruments
(European Content for Regional Development, European Social Content, Cohesion
390
Content) and the funds of structural type for agriculture, rural and fishing
development (Agricultural European Content for Rural Development and Fishing
European Content) assure 43% from the necessary of total investements for the
realisation of strategic objectives of PND. Their financial programming took into
consideration the estimative allocations destinated to Romania from the budget of
European Union for the period 2007-2013, but also the specific rules that switches
from comunitary reglementations afferent of each of the 5 instruments in cause.
National public sources (48% from the total of resources for PND) are destinated
equally to the co-financing of European Union funds, and financing from
exclusively autochthonous sources of some simillar investements programes. The
co-financing estimation was realised based onthe foresees of the General
Regulations project, concerning the structural instruments, taking into
consideration some amendaments shown in the time of negociation of this
document in the European Union plan. The co-financing of investements projects
from European Union funds will be assured in the most part of it from the state
budget and from extern credits, these ones trying to reduce on short and mid-term
the national budget effort. The contribution of local budgets will be relatively
reduced in the conditions of a limited financiary capacity of local authorities. Thus,
is took into consideration the sustaining from state budget of some important part
of the co-financing projects, taking as final beneficiaries the local authorities.
Private sources, representing 9% from the total of resources for PND are destinated
exclusively to the co-financing of European Union funds. In the estimation of this
contribution, it was took into account the financial foresees of the new
administration regulations, of all 5 comunitary instruments took into consideration
atteh PND financing, but also the limits imposed by the state help rules in what
concerns the maximum intensity admitted of public support. The estimation of
financing priorities and objectives of PND on a period of 7 years represents a
difficult exercise and a challenge for the capacity of financiary-budgetary
projection of Public Finances Ministery and the others institutions involved in PND
elaboration. Racording Romania, once with the adhering, to a comunitary budget
done for 7 years, makes absolutely necessarily the development of such capacity. A
special attention will have to be gave to the continuing development of budgetar
management, based on programs and multianuual projects, when the comunitary
funds are allocated and implemented on this abordation, in the national budget
plan.
The mobilization of such a high volume of investments destinated to the
development is without preceding and suppose significant efforts from the part of
public institutions anf form the future beneficiaries for the consolidation at
national, regional and local level of the planification and administration capacity of
development investment programes, inclusively from the point of view of a
financiary rigurous management. A special mention has to be done for the
comunitary funds, whose attributions of PND implementing is about 43%, plus a
substantial national co-financing, conditions in which the contruction of an
391
efficient and efficacious system of management of these funds and to permit high
rates of absorbtion is determined for PND success.
After the analise of actual economic situation, but also of the perspectives
on short and mid-term, we consider that through the main action directions from
local and regional development domain, for the next years, are:
1. the insurance of macroeconomic stability, through the respecting of
convergence criteriums, from integration process of Romania in European Union;
2. the insurance of the coherence and complementarity of economic politics,
especially of regional development politics, through the competitivity pols
forming;
3. raising of absorbtion grade of european funds, in order to realise the economic
and social cohesion objectives and for reducing of the differences inter and intra-
regionals, but also of the difference that separates our contry from the developed
ones, membres of EU;
4. the development and the modernization of national and trans-national
infrastructure, of transport, environment, energy and research-development;
5. the encouraging of proffesional reconversion of disadvantaged or affected
categories of restructuring and the sustaining of continuous perfectioning in work.
European funds can be used at creating ofcompetitivity pols, through the
sustaining of business incubators for the development of IMM’s and the atractivity
of the investors. Ataking into account that the regional diversity concerning the
distribution of industries in big, the abording of these pols of competitivity must be
done distinctly from a region to another.
For a good absorbtion of the funds given to Romania it is need for a lot of
projects, eligibles and with impact, openly and transparently administrated. The
funds capacity of absorbtion is that bigger that exists more beneficiaries well
prepared for its administration. For this, membre states of European Union include
not-guvernmentals organisations for beneficiaries of european funds (projects
appliants) and concerns their preparing. In order that the financed programms from
european funds to answer at the real needs, it is necessary that their planification
and implementation to be done with the participation of all social partners. The
partnership principle, foresaw in programming principles set of Structural and
Cohesion Funds needs the realising of governement partnership with social
partners in the preparing, implementation, monitorization, evaluation of financed
programmes from structural funds.
Bibliography:
Bache Ian, George Stephen, 2006, Politics in the European Union. 2nd
Ed.: Oxford University Press Oxford;
Dinu Marin; Socol Cristian, 2005, Mechanisms of convergence and
cohesion, Bucureşti, Economic Publishing;
Dinu Marin, Socol Cristian, 2006, Fundament and coordination of
economic politics in European Union, The Economic Publishing, Bucureşti;
392
Onica Daniela, The implementation of structural and cohesion funds in

Romania, 2005, The Public Finances and Accountancy Review, number 6;
Mureşan Mihaela, 2005, Reforma politicii europene de coeziune
economico-socială, Tribuna economică, nr. 41;
www.fonduri-ue.ro
www.portalstructural.ro
www.gov.ro
www.fonduri-structurale.ro
393
CONCEPTUL DE RISC DIN PERSPECTIVA

AFACERILOR
Gabriel Ionel Dobrin

Universitatea Europeană "Drăgan" din Lugoj, Facultatea de ŞtiinŃe Economice,
Str. Ion Huniade, Nr.2, 305500 Lugoj, jud. Timiş, Tel.: 0256359200, Fax: 0256359198
gabidobrin@yahoo.com
Abstract
The concept of risk can be defined in many ways, but most of them are basically
related to the essential features of this concept. Risk has many meanings; however, the
present paper is an attempt to define it from a new approach, focusing on the new values
framing the investment processes. Understanding the concept of risk has as a starting point
the notion of instability, a term expressing a specific uncertain view towards the future.
Keywords: instability, probability, managers, investment process, business.
Privit din punct de vedere al probabilităŃii sale, riscul poate avea ca

element de manifestare variaŃia profitului realizat în raport cu media profitabilităŃii
existentă în ultima perioadă de timp. Dacă o întreprindere obŃine profituri ce se
situează sub media avută în vedere, atunci acest fapt poate conduce la apariŃia şi la
manifestarea unor situaŃii critice care afectează în mod negativ activitatea
economică. În situaŃia opusă când firma înregistrează profituri mai mari decât
media avută în vedere, activitatea economică a întreprinderii este influenŃată în
sens pozitiv.
OrganizaŃia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (O.C.D.E.)
consideră că „riscul este constituit din posibilitatea ca un fapt cu consecinŃe
nedorite să se producă” (DefiniŃie preluată de W. Shaunessy în La faisabilite de
project, les Editions de SMG, Paris, 1983). Se poate remarca cu uşurinŃă că această
definiŃie are la bază posibilitatea producerii unui anumit eveniment care să afecteze
în mod negativ anumite coordonate ale activităŃii economice, îndeosebi cele legate
de natura procesului investiŃional. Din acest punct de vedere se va încerca stoparea
efectelor negative implicate de producerea evenimentului respectiv.
Există o multitudine de definiŃii referitoare la risc, acestea urmărind
descoperirea de noi valenŃe şi interpretări ale procesului investiŃional. Se distinge
că:
„riscul reprezintă variabilitatea rezultatului posibil în funcŃie de un eveniment
nesigur, incert”(Dorfman, Introduction to risk management and insurance, 4-th
edition);
„riscul este incertitudinea cu privire la o pierdere” (G. Tieschman, Risk and
insurance, 7-th edition);
394
„riscul poate fi definit ca posibilitatea ca pierderile să fie mai mari decât se

aşteaptă” (M. Hedges, Risk management. Concepts and aplications);
„riscul reprezintă incertitudinea cu privire la producerea unei pagube” (Rejda,
Principles of risk management and insurance, 4-th edition);
„riscul este acea situaŃie în care există posibilitatea unei devieri potrivnice a
rezultatului sperat” (Vaughn, Fundamentals of risk and insurance, 5-th
edition).
Riscul economic este definit ca fiind un eveniment nesigur şi probabil care
implică o pierdere ce rezultă din derularea unei anumite activităŃi, din derularea
unei operaŃiuni economice sau din desfăşurarea unui proces economic. Această
categorie de risc se fundamentează pe posibilitatea elaborării unei legi sau a unei
reguli de probabilitate care să cuantifice rezultatele scontate.
Definirea riscului în conformitate cu teoria deciziei este diferită faŃă de percepŃia
reală a managerilor în raport cu acesta. În realitate se manifestă trei diferenŃe
semnificative în raport cu modalitatea de prezentare a riscului.
O primă diferenŃă face referire la faptul că numeroşi manageri asociază
noŃiunea de risc cu apariŃia rezultatelor negative, ei netratând riscul ca pe un aspect
important al vieŃii economice. Cu alte cuvinte, există o permanentă tensiune între
noŃiunea de risc privită ca o funcŃie de repartiŃie a rezultatelor posibile şi noŃiunea
de risc privită ca un pericol sau ca un eveniment fortuit.
A doua diferenŃă constă în faptul că pentru manageri, riscul nu reprezintă o
noŃiune cu caracter de probabilitate. Conform unui studiu elaborat în acest sens, un
procent de aproximativ 54% dintre managerii care au fost chestionaŃi consideră
nesiguranŃa ca pe un factor important de risc. Pentru ei, însă, rezultatele situate sub
nivelul aşteptărilor prezintă o importanŃă decisivă. Peste 80% dintre managerii ce
au fost supuşi testului au manifestat preocupări sporite manifestate în domeniul
analizei „rezultatelor cele mai slabe” sau au fost preocupaŃi de „deficitul maxim”.
Se poate observa faptul că managerii sunt atraşi, mai degrabă, de prezentarea
riscului prin recurgerea la anumite mărimi cu caracter valoric, decât de prezentarea
sa prin prisma metodelor moderne de estimare. Din categoria metodelor moderne
de estimare a riscului se menŃionează: activitatea statistică, calculul probabilistic
etc.
A treia diferenŃă se rezumă la activitatea managerială, care deşi iniŃial are
la bază o amplă activitate de evaluare a riscului potenŃial prin folosirea metodelor
cantitative, în final, totul se diminuează doar la un număr restrâns de dorinŃe care se
aplică pentru sume derizorii. Ca urmare a analizei datelor unui chestionar, referitor
la alternativele de investiŃii, s-a putut deduce cu uşurinŃă că directorii executivi, în
proporŃie de 89%, nu au indicat o orientare concretă bazată pe valori certe.
În conformitate cu cele mai recente formulări, în ceea ce priveşte riscul, se
apreciază că o alternativă de risc implică o variaŃie mare, iar dacă la aceasta se mai
adaugă şi valoarea proiectată a sa, atunci se obŃine o alternativă riscantă. Aşa cum
este prezentată situaŃia în majoritatea teoriilor referitoare la activitatea decizională,
factorii implicaŃi în elaborarea sa preferă rezultatele aşteptate în detrimentul
395
rezultatelor neprevăzute. Astfel, factorii decizionali au o înclinaŃie evidentă spre

asumarea riscurilor mai mici, decât înspre asumarea riscurilor mai mari, în timp ce
importanŃa acordată celorlalŃi factori rămâne aceeaşi. Dacă privim către scara
preferinŃelor, se constată că valoarea programată a acestora este asociată factorilor
pozitivi, pe când riscul este asociat factorilor negativi. De asemenea, anumiŃi
factori decizionali sunt dominaŃi de tendinŃa de a ignora diferitele evenimente care
ar fi fost dramatice prin prisma consecinŃelor produse. De multe ori s-a constatat
faptul că, managerii au avut în vedere doar rezultatele parŃial posibile, şi nu
rezultatele în ansamblul lor. Este preferată descrierea literală a riscului în
detrimentul activităŃii de cuantificare a sa, chiar dacă ultimul aspect prezentat
prezintă o semnificaŃie mai importantă. Toate aceste elemente prezentate anterior
demonstrează că anumiŃi factori decizionali definesc în mod diferit noŃiunea de risc
în raport cu teoria economică. Incontestabil, managerii vor trata aceeaşi situaŃie în
diferite alte moduri.
În DicŃionarul explicativ al limbii române, riscul este definit astfel: „riscul
este posibilitatea de a suferi pierderi” (Dictionarul explicativ al limbii romane,
EdiŃia II, Editura Univers enciclopedic, Bucureşti 1998, p.126). Dacă studiem
această definiŃie mai în amănunt, vom observa că ea prezintă cu siguranŃă şi
anumite aspecte negative. Astfel, această interpretare este extrem de nocivă pentru
a caracteriza riscul în afaceri. Abordările moderne ce au în vedere studierea riscului
tratează acest risc dintr-o perspectivă mult mai optimistă şi mult mai constructivă.
DicŃionarul economiei de piaŃă tratează riscul în afaceri ca fiind: „caracteristica
permanentă a universului în cadrul căruia evoluează afacerea. Toate tehnicile de
gestionare previzională, de planificare sau de prospectare au ca obiect încercuirea
şi minimalizarea riscurilor legate de incertitudine” (V. Olaru, I. Badescu, DicŃionar
al economiei de piaŃă, Editura Spicon, Bucureşti, 1991, p.51).
Activitatea de gestionare a riscurilor constituie o preocupare importantă
pentru managementul întreprinderii. Se are în vedere şi faptul că riscul nu poate şi
nici nu trebuie să fie eliminat complet din mediul de afaceri. Gestionarea sa este
fundamentală pentru a se încerca diminuarea efectelor negative implicate de
manifestarea sa. Deoarece evitarea în totalitate a riscului nu este posibilă,
managementul întreprinderii trebuie să se concentreze pe evitarea categoriilor de
riscuri care nu pot fi controlate şi nu pot fi înŃelese, precum şi pe asigurarea
monitorizării şi utilizării riscurilor care să contribuie la creşterea performanŃelor
întreprinderii. Ori, acest lucru a impus asumarea unor riscuri majore. Dacă
managementul firmei evită riscurile, atunci această situaŃie reprezintă o cale sigură
spre eşec deoarece asumarea unui risc mai mare poate conduce la obŃinerea unor
câştiguri mai mari. Marile succese au avut la bază o evaluare corectă a raportului
dintre risc şi câştig, această evaluare fundamentându-se pe procesul de utilizare a
tehnologiei informaŃionale.
Dacă privim riscul din alt unghi, atunci „riscul este ameninŃarea prin care o
organizaŃie sau companie nu-şi poate atinge obiectivele prestabilite” (H. Jones, The
management of corporate risk, ACT, 1998).
396
La nivel organizaŃional se întâlnesc atât riscuri de natură practică, cât şi

riscuri de natură psihică. Insuccesul înregistrat în cadrul unei afaceri poate avea ca
şi cauze de manifestare neînŃelegerea sau utilizarea incorectă a factorilor de risc.
Ansamblul metodelor prin care se reglementează aceşti factori depinde de
practicile manageriale aplicate. Cu cât numărul decidenŃilor sporeşte, cu atât creşte
şi numărul de opinii. Este clar faptul că nu poate fi elaborată o listă completă cu
factorii fundamentali de risc, indiferent de domeniul în care se realizează afacerea.
Totuşi, pot fi subliniate câteva elemente comune ale acestora:
Factorii tehnologici: perfecŃionarea sistemelor software, îmbunătăŃirea
tehnicilor de comunicare, sporirea cunoştinŃelor de natură tehnologică.
Factorii umani: cunoştinŃele, responsabilitatea.
Factorii ce influenŃează mediul: creşterea gradului de protejare a acestuia,
atitudinea celor care investesc, ansamblul cunoştinŃelor referitoare la
importanŃa şi rolul mediului.
Factorii autoritari: sistemul legislativ aferent domeniului sănătăŃii, asigurarea
siguranŃei populaŃiei, influenŃa campaniilor promovate prin intermediul mass-
mediei.
Factorii politici: membrii Uniunii Europene, membrii celorlalte Ńări din
Europa, diferenŃele ce apar între partidele politice, diferenŃele dintre politicile
de guvernare practicate de diferite state.
Factorii de natură organizaŃională: perpetuarea schimbărilor ce se produc în
cadrul structurii diferitelor tipuri de organizaŃii, reacŃia rapidă la procesul
schimbării.
Factorii de natură legală: aplicarea celor mai noi legi aflate în vigoare,
asigurarea echilibrului dintre diferitele cerinŃe manifestate pentru satisfacerea
nevoilor.
Factorii de natură economică: asigurarea unui standard de viaŃă sporit care se
regăseşte şi în puterea de cumpărare, moda şi preferinŃele consumatorilor,
legăturile existente între activitatea sportivă, mass-media şi activităŃile de
relaxare.
Riscul are în vedere un ansamblu întreg de factori de natură internă. În
cadrul activităŃii de gestionare a riscurilor aceştia prezintă o importanŃă deosebită.
Printre cei mai importanŃi factori interni se menŃionează: raporturile financiare,
procesul decizional, structura organizatorică, comunicarea, totalitatea resurselor
umane şi materiale, atenŃia îndreptată înspre nevoile consumatorului, procesul
legislativ, mediul în care întreprinderea îşi desfăşoară activitatea.
„Riscul este o categorie socială, economică, politică sau naturală, a cărei
origine se află în incertitudinea care poate sau nu să genereze o pagubă datorită
ezitărilor şi inconştienŃei în luarea deciziilor.
Riscul este în fapt un fenomen obiectiv care însoŃeşte fiecare afacere; este
mai degrabă un factor de progres, atunci când este corect gestionat, decât de
regres” (H. Cristea, I. Heteş-Gavra, R. Heteş-Gavra, Managementul financiar-
contabil al organizaŃiilor, Editura Mirton, Timişoara, 2004, p.226).
397
Caracterul obiectiv sau caracterul incomplet al cunoştinŃelor existente într-

un anumit interval de timp generează fenomenul de nesiguranŃă. Starea de
incertitudine face referire la nesiguranŃa generată de rezultatele scontate ce
urmează a fi obŃinute ca urmare a desfăşurării de activităŃi economice.
Incertitudinea are în vedere posibilitatea obŃinerii mai multor rezultate, fără însă a
se cunoaşte cu precizie probabilitatea apariŃiei lor. În antiteză cu fenomenul de
incertitudine, starea de risc se bazează pe posibilitatea existenŃei unei legi de
probabilitate care să cuantifice totalitatea rezultatelor obŃinute. În acest fel,
mărimea profitului obŃinut ca urmare a realizării de investiŃii trebuie să fie direct
proporŃională cu mărimea riscului asumat.
În realitate, aceste două fenomene (riscul şi incertitudinea) se regăsesc în
proporŃii diferite în cadrul activităŃilor derulate, starea de incertitudine neputând fi
eliminată. ApariŃia evenimentelor neprevăzute poate modifica semnificativ
configuraŃia existentă a datelor de natură statistică.
Ansamblul proceselor decizionale bazate pe analiza statistică a datelor
prezintă un anumit grad de incertitudine care devine o potenŃială sursă de risc
atunci când se axează pe o informare incompletă. Conform opiniei lui Wortzel,
incertitudinea prezintă două componente esenŃiale:
Incertitudinea obiectivă care se confundă de multe ori cu noŃiunea de risc.
Aceasta poate să apară în situaŃia în care toate rezultatele ce sunt posibile a se
obŃine sunt cunoscute de către majoritatea participanŃilor implicaŃi în cadrul
procesului decizional.
Incertitudinea subiectivă. Caracterul acesteia are în vedere faptul că
previziunile întocmite în legătură cu producerea unui eveniment ce poate cauza
apariŃia unui risc se fundamentează atât pe propriile percepŃii, cât şi pe
experienŃa dobândită de către decident în domeniul afacerilor.
În situaŃia de siguranŃă, de certitudine, firma şi procesul investiŃional nu
sunt supuse niciunui risc. Pe măsură ce riscul şi incertitudinea apar la nivel
decizional are loc şi o diminuare a calităŃii şi a preciziei activităŃii de estimare a
evoluŃiilor şi a rezultatelor viitoare ce pot fi obŃinute de întreprindere în plan
internaŃional.
„Vulnerabilitatea profiturilor viitoare poate fi modelată matematic în
condiŃii de incertitudine obiectivă ca o funcŃie de natura particulară a
evenimentului propriu-zis, iar în condiŃii de risc ca o funcŃie de impactul producerii
evenimentului asupra unei afaceri; în condiŃii de incertitudine subiectivă este o
funcŃie de ambele variabile enumerate” (C. Păun, L. Păun, Riscul de Ńară, Editura
Economică, Bucureşti, 1999, p.21).
ActivităŃile de evaluare întreprinse de către manageri, în ceea ce priveşte
condiŃiile viitoare de derulare a unei afaceri, îmbracă o formă predominant
subiectivă. Astfel, se impune o îmbunătăŃire substanŃială a informaŃiilor obŃinute
atât din punct de vedere cantitativ, cât şi din punct de vedere calitativ, în scopul
realizării unei conversii a incertitudinii în risc.
398
Fundamentul riscului se axează pe incapacitatea firmei de a prevedea cu

precizie rezultatele ce vor fi obŃinute în viitor ca urmare a investiŃiei efectuate.
NoŃiunea de risc se constituie într-un factor de probabilitate care poate fi asociat cu
un rezultat posibil ce poate fi obŃinut de către întreprindere, atunci când unitatea
decizională existentă la nivelul firmei se află în cunoştinŃă de cauză în raport cu
efectele viitoare posibile generate de deciziile adoptate. Manifestarea incertitudinii
se realizează atunci când unitatea decizională are în vedere întreg spectrul de efecte
viitoare posibile, dar care nu pot fi asociate cu niciun element de probabilitate
specific rezultatului scontat. Incertitudinea este mult „mai severă” în raport cu
riscul, aceasta izvorând din lipsa informaŃiilor sau din caracterul lor deficitar din
punct de vedere calitativ.
În planul afacerilor internaŃionale, riscul nu va putea fi suprimat în
totalitatea sa, existând întotdeauna un anumit nivel de incertitudine. În elaborarea
proiectelor de investiŃii trebuie să se Ńină seama întotdeauna de impactul
elementelor prezentate anterior. Gradul de risc aferent domeniului afacerilor
cuprinde riscurile identificabile, în timp ce gradul de incertitudine face referire la
riscurile cu caracter neidentificabil. Chiar dacă cel ce investeşte cunoaşte toate
riscurile implicate în derularea unei afaceri, totuşi există un anumit grad de
incertitudine care nu va dispărea în totalitate.
„Riscul este un concept multidimensional al cărui nivel nu poate fi redus la
un singur element, la o cifră. Important pentru fiecare firmă este să se determine un
nivel acceptabil al riscului investiŃional pe care este dispusă să şi-l asume. Nivelul
acceptabil al riscului se referă la riscul <<maxim>> pe care investitorul este dispus
să şi-l asume: este necesar să fie certă obŃinerea unei rentabilităŃi minime care să
justifice costurile operaŃiunii. Nu există un nivel acceptabil unic, ci acesta este
diferit în funcŃie de condiŃiile concrete ale fiecărei activităŃi economice/investiŃii şi
de atitudinea faŃă de risc a decidentului” (C. Păun, L. Păun, Op. cit., p. 22).
În mod esenŃial, reuşita procesului investiŃional este dependentă în mare
măsură de posibilităŃile decizionale de care dispune managerul întreprinderii,
precum şi de categoriile de riscuri pe care acesta este dispus să le accepte pentru
obŃinerea de profit în viitor.
Bibliografie
Cristea, H., Heteş-Gavra, I., Heteş-Gavra, R., 2004, „Managementul
financiar-contabil al organizaŃiilor”, Editura Mirton, Timişoara;
Dorfman, „Introduction to Risk Management and Insurance”, 4-th
Edition;
Hedges, M., „Risk Management. Concepts and Aplications”;
Jones, H., 1998, „The Management of Corporate Risk”, ACT;
Olaru, V., Badescu, I., 1991, „DicŃionar al economiei de piaŃă”, Editura
Spicon, Bucureşti;
Păun, C., Păun, L., 1999, „Riscul de Ńară”, Editura Economică, Bucureşti;
399
Popescu, D., Popescu, C., 2003, „NoŃiuni de economia şi gestiunea

întreprinderii”, Editura Continent, Sibiu;
Rejda, „Principles of Risk Management and Insurance”, 4-th Edition;
Shaunessy, W., 1983, „La faisabilite de project”, les Editions de SMG,
Paris;
Tieschman, G., „Risk and Insurance”, 7-th Edition;
Vaughn, „Fundamentals of Risk and Insurance”, 5-th Edition.
400
STRATEGII DE MANAGEMENT AL CONFLICTULUI
Sorin Dumitru Precup, Annamaria Maruşca

Universitatea de Vest “Vasile Goldiş”, Filiala Marghita
Abstract
Conflict occurs when individuals or groups are not obtaining what they need or
want and are seeking their own self-interest. Sometimes the individual is not aware of the
need and unconsciously starts to act out. Other times, the individual is very aware of what
he or she wants and actively works at achieving the goal. About conflict we can say that the
conflict is inevitable; it develops because we are dealing with people's lives, jobs, children,
pride, self-concept, ego and sense of mission or purpose; early indicators of conflict can be
recognized; although inevitable, conflict can be minimized, diverted and/or resolved.
Conflict can be constructive when: it results in clarification of important problems and
issues; it results in solutions to problems; it involves people in resolving issues important to
them; it causes authentic communication; it helps release emotion, anxiety, and stress; it
builds cooperation among people through learning more about each other, joining in
resolving the conflict; it helps individuals to develop understanding and skills. Or, Conflict
can be destructive when: it takes attention away from other important activities; it
undermines morale or self-concept; it polarizes people and groups, reducing cooperation;
it increases or sharpens difference; it leads to irresponsible and harmful behavior, such as
fighting, name-calling.
Keywords: constructive conflict, destructive conflict, Thomas-Kilmann Conflict
Mode Instrument, conflict management.
Introducere
În opinia lui H. Stern conflictul reprezintă „un punct de vedere
comportamental ca o formă de opoziŃie care este centrată pe adversar”. Baza
conflictului o reprezintă incompatibilitatea scopurilor intenŃiilor sau valorilor
părŃilor implicate, fiind o stare tensionată generată de interferenŃa dintre două sau
mai multe probleme majore. După Schmiddt şi Kochan există două feluri de
conflicte: esenŃiale şi afective. Conflictele esenŃiale derivă din existenŃa unor
obiective diferite şi sunt cu atât mai grave cu cât una dintre părŃi caută să obŃină
avantaje pe seama exploatării neajunsurilor de organizare a celeilalte părŃi.
Conflictele afective se referă la relaŃiile interpersonale şi sunt generate de stări
emoŃionale. Manifestările conflictelor emoŃionale sunt: starea de suspiciune,
ostilitatea, tensiunea socială, explozia emoŃională etc.
Conflictul este un proces social foarte complex cuprinzând atât simplele
dispute dintre doi oameni cât şi confruntările geo-politice la nivel înalt.
Conflictul interpersonal este procesul prin care o persoană sau un grup de
persoane frustrează altă/alte persoane de la obŃinerea scopului propus. Este foarte
401
importantă sesizarea unui astfel de conflict încă din faza lui incipientă pentru ca el
să poată fi oprit sau diminuat. Pentru aceasta, un bun manager are la dispoziŃie mai
multe indicii, cum ar fi: comportamentul antagonic al persoanelor aflate în conflict;
atitudinea lor negativistă, considerând partea opusă ca fiind nerezonabilă; semne de
genul poreclelor, agresiunea verbală sau chiar fizică etc. Important este ca
managerul să-şi cunoască foarte bine colectivul pentru a putea face discernământul
între agresivitatea din limbajul a două persoane care se simpatizează şi
agresivitatea dintre două persoane care nu pot să lucreze împreună.
ModalităŃile de abordare a conflictelor sau rezultatele acestora pot fi
constructive sau distructive. Deoarece conflictul este o parte firească a vieŃii, fiind
întâlnit pe toate nivelurile societăŃii (între persoane, în cadrul unei familii, între
grupuri organizate: muncitori-patroni, între Ńări, religii, ideologii politice, în cadrul
comunităŃii etc.), provocarea este nu de a elimina conflictul, ci de a-l determina să
devină un conflict constructiv, nu distructiv.
Conflictul distructiv este violent cu rezultate negative, păŃile implicate
încercând să se domine sau chiar să se distrugă reciproc. Acest conflict nu „apare”
din senin, el parcurgând mai multe stadii:
1. anticiparea – când se ia o decizie nepopulare, neagreată de una din părŃile
implicate;
2. diferenŃe neexprimate – adică conflict latent în care încep să se formeze unele
tensiuni;
3. discuŃii – când părŃile implicate în conflict îşi împărtăşesc gândurile cu persoane
ce au aceeaşi opinie, fără însă a încerca să le identifice sau să le rezolve;
4. conflict deschis – când diferenŃele de opinie sunt clare: „noi avem dreptate, ei
nu!”;
5. conflict deschis neproductiv – când părŃile implicate în conflict folosesc orice
ocazie de a-şi combate şi anihila adversarul.
Conflictul constructiv poate avea mai multe rezultate pozitive:
• dezvoltă capacitatea oamenilor de a rezolva într-un mod paşnic o problemă
comună;
• stimulează interesul şi curiozitatea oamenilor;
• duce la soluŃionarea problemelor
• determină comunicarea autentică şi colaborarea oamenilor prin stabilirea
identităŃii personale;
• ajută la eliberarea emoŃiilor, stresului şi a anxietăŃii
• creează prilejuri pentru ca oamenii să se adapteze unor situaŃii noi sau să
inventeze soluŃii noi la unele probleme vechi.
Reducerea şi îndepărtarea stării conflictuale pot fi realizate dacă sunt
îndeplinite simultan anumite condiŃii: sinceritatea părŃilor implicate în conflict,
recunoaşterea dialogului ca singurul mijloc de rezolvare a conflictului şi
identificarea unor obiective comune părŃilor.
SoluŃionarea conflictului trebuie să parcurgă următoarele faze:
402
• conştientizarea existenŃei conflictului;

• identificarea cauzei conflictului;
• adoptarea deciziei de confruntare;
• confruntarea preliminară;
• evaluarea rezultatelor confruntării;
• adoptarea deciziei pentru următoarea confruntare;
• confruntarea principală;
• evaluarea rezultatelor.
Metode de cercetare
Exista mai multe strategii de management al conflictului, bazate pe două
dimensiuni ale comportamentului individual: asertivitatea (măsura în care un
individ încearcă să-şi satisfacă propriile preocupări) şi cooperarea (măsura în care
un individ încearcă să satisfacă preocupările celuilalt). Pe baza acestor dimensiuni
pot fi identificate cinci strategii de management al conflictului:
1. CompetiŃia (asertivă - necooperantă): comportamentul individului este
concentrat spre satisfacerea propriilor în dauna celorlalŃi. Acestă strategie indică
o orientare spre putere a individului care foloseşte orice mijloc pentru a-şi
impune punctul de vedere (capacitate de argumentare, rang, sancŃiuni etc.);
2. Acomodarea (neasertivă – cooperantă): în această strategie, individul îşi
neglijează propriile interese pentru a le satisface pe ale celuilalt, este inversul
competiŃiei;
3. Evitarea (neasertivă şi necooperantă): individul nu-şi urmăreşte nici propriile
interese nici pe cele ale altora, evitând conflictul sau neglizând existenŃa acestuia;
4. Colaborarea (asertivă şi cooperantă): este opusul evitării, comportamentul
individului fiind unul cooperant, colaborând cu cealaltă parte pentru a satisface
atât propriile interese cât şi pe cele ale partenerului conflictual. Colaborarea
implică o încercare de a lucra cu cealată persoană pentru a găsi o soluŃie care să
satisfacă pe deplin interesele ambelor părŃi;
5. Compromisul (poziŃie intermediară între asertivitate şi cooperare): înseamnă a
ceda mai mult decât în cazul competiŃiei dar mai puŃin decât în cazul acomodării.
Obiectivul este acela de a găsi o soluŃie rapidă, reciproc acceptabilă, care să
satisfacă propriile părŃi.
Evaluarea unei persoane cu privire la strategia pe care o adoptă de obicei
într-o stare conflictuală poate fi realizată prin aplicarea testului Thomas-Kilmann.
Acesta este un instrument deosebit de util Departamentelor de Resurse Umane din
orice instituŃie şi consultanŃilor din Departamentele de Dezvoltare OrganizaŃională,
întrucât pe lângă evaluarea strategiei dominante de a face faŃă unei situaŃii
conflictuale, rezultatele testului Thomas-Kilmann pot constitui puncte de plecare
pentru conştientizarea impactului pe care îl au diversele strategii de management al
conflictului asupra relaŃiilor unei persoane cu cei din jurul său cât şi asupra
dezvoltării propriei personalităŃi.
403
Testul Thomas-Kilmann (Thomas-Kilmann Conflict MODE

Instrument) conŃine 30 de perechi de afirmaŃii ce descriu posibilele reacŃii
comportamentale ale unei persoane în diverse situaŃii de decizie, respectiv de
relaŃionare cu cei din jurul său. Răspunsurile date pot fi evaluate şi interpretate cu
ajutorul unei scale de evaluare. Testul Thomas-Kilmann este cotat drept lider în
evaluarea strategiilor conflictuale de mai bine de 30 de ani. Nu este un test ce
necesită o pregătire specială, putând fi interpretat pe baza instrucŃiunilor date chiar
de către persoana care-l completează.
În studiul de faŃă am aplicat Testul Thomas – Killmann pe un lot de 100 de
persoane cu vârsta cuprinsă între 18 – 60 de ani. Pe lângă administrarea propriu-
zisă a testului, analiza rezultatelor şi interpretarea acestora s-au realizat în prezenŃa
persoanei chestionate, aceasta conştientizând părŃile pozitive şi negative ale
strategiei sale dominante şi posibilitatea de a-şi controla, chiar modifica strategia
dominantă.
Rezultate şi discuŃii
Atunci când se face evaluarea şi interpretarea unui test, oamenii vor să ştie
dacă au răspuns sau nu corect. Cert e faptul că, în cazul rezolvării unei situaŃii
conflicuale nu există un răspuns universal valabil ce poate da rezultate bune pentru
orice persoană. Fiecare persoană utilizează o strategie sau alta de rezolvare sau
aplanare a unui conflict în funcŃie de situaŃia dată, obişnuinŃă sau chiar
temperament.
Rezultatele obŃinute în urma aplicării testului sunt redate in Tabelul nr. 1.
Tabel nr. 1
Rezultatele testului
Strategia CompetiŃie Acomodare Evitare Colaborare Compromis
conflictuală
Procentaj 12% 23 % 8% 19% 38 %
(%)
404
compromis competitie
acomodare
evitare
colaborare
Fig. nr. 1 Distributia strategiilor de management al conflictului
Interpretarea rezultatelor testului (Fig. nr.1) ne indică tendinŃa persoanelor

chestionate spre compromis (38 %) şi acomodare ( 23 %), ceea ce ne arată că încă
nu s-a ajuns ca şi concept de management al conflictului la o strategie de
colaborare, strategia în care fiecare dintre părŃile implicate în conflict are maximum
de câştigat. După categoria de vârstă a persoanelor testate, rezultatele sunt redate în
Tabelul nr. 2.
Tabel nr. 2
Repartizarea strategiilor după categoria de vârstă
Competi Acomo Evitare Colabo Compro
Strategia conflictuală -Ńie -dare -rare -mis
Categoria de vârstă
între 18 – 25 ani 3 2 1 4 5
între 26 - 35 ani 7 2 3 15 2
între 36 - 45 ani 2 8 3 - 14
între 46 - 60 ani - 11 1 - 17
TOTAL = 100 persoane 12 23 8 19 38
Concluzia ce se poate desprinde ar fi că persoanele vârstnice au o mai mare

tendinŃă de compromis iar categoria cea mai predispusă spre colaborare este cea cu
vârsta cuprinsă între 26 şi 35 de ani, aceasta adoptând cel adesea şi strategia
competiŃiei.
Rezultatele unui conflict pot fi de tipul:
1. Câştig – Pierdere (9/1) în cazul COMPETIłIEI când doar una dintre părŃi îşi
atinge scopurile, prin confruntare fizică şi verbală, prin dominare.
405
2. Pierdere - Câştig (1/9) în cazul ACOMODĂRII când una dintre părŃi renunŃă la
confruntare din nevoia de a păstra relaŃiile cu partea conflictuală. Riscul ce apare
este ca cealaltă parte implicată să exploateze în folosul propriu această situaŃie.
3. Pierdere – Pierdere (1/1) în cazul EVITĂRII, când ambele părŃi pierd prin
evitarea conflictului, amânarea lui sau renunŃarea la atingerea scopurilor.
4. Câştig-Câştig (9/9) în cazul COLABORĂRII, când ambele părŃi câştigă mai
mult decât pierd, prin redefinirea scopurilor şi explorarea de noi posibilităŃi.
Colaborarea are foarte multe avantaje pentru ambele părŃi, ducând la întărirea
relaŃiilor interpersonale dintre părŃile implicate. Succesele înregistrate în
rezolvarea unei situaŃii conflictuale determină încrederea în găsirea unor soluŃii
creative în cazul unor conflicte viitoare, creând un ciclu câştig-câştig. Strategia
colaborării este cea mai indicată în cazul unor funcŃii de conducere când ambele
părŃi implicate în conflict trebuie să găsească o soluŃie în urma căreia ambele
părŃi au efectiv de câştigat la maximum.
5. Câştig – Pierdere / Câştig - Pierdere (5/5) în cazul COMPROMISULUI
când ambele părŃi renunŃă la ceva şi în acelaşi timp câştigă ceva; când interesul
comun primează asupra intereselor personale.
Concluzii
Oamenii nu folosesc întotdeauna aceeaşi strategie de management a
conflictului. Aceasta trebuie permanent adaptată situaŃiilor, căci fiecare dintre
strategii este eficientă în anumite situaŃii:
CompetiŃia este bine să fie folosită în situaŃii de urgenŃă, când sunt necesare
acŃiuni rapide şi decisive;
Acomodarea este bine să fie folosită când păstrarea relaŃiilor cu ceilalŃi este mai
importantă decât atingerea scopului;
Evitarea este bine să fie folosită când sunt şanse de a pierde mai mult prin
confruntare decât prin evitare, când e nevoie de mai mult timp pentru a pregăti o
confruntare, pentru a culege mai multe date etc., sau când miza e minoră;
Colaborarea este bine să fie folosită când e foarte importantă atingerea
obiectivelor fără a face compromisuri dar cu menŃinerea bunelor relaŃii cu ceilalŃi
sau când problema de rezolvat este deosebit de complexă şi implică mai multe
interese şi părŃi;
Compromisul este bine să fie folosit când ambele părŃi implicate în conflict au
putere egală, când situaŃia conflictuală se află într-o criză sau problema care
trebuie rezolvată este importantă şi urgentă.
EficienŃa unei strategii depinde de cerinŃele conflictuale specifice şi de
îndemânarea cu care este utilizată. Fiecare dintre noi e capabil să folosească toate
cele cinci strategii; cu toate acestea fiecare individ foloseşte unele strategii mai
bine decât altele, şi în consecinŃă, tinde să le aplice mai des.
406
Bibliografie
Hocker J., Wilmont W., 1985, „Comprehensive Assessment Guides”,
Interpersonal Conflict, Wm. C. Brown Publishers, Dubuque, Iowa, pp. 149-156;
Johns G., 1996, “Comportament organizaŃional. ÎnŃelegerea şi conducerea
oamenilor în procesul muncii”, Editura Economică, Bucureşti, pp. 419-449;
Library.princeton.edu/hr/training/ConflictThomasKilmann;
Manolescu A., 1998, „Managementul resurselor umane”, Editura R.A.,
Bucureşti;
Petelean A., 2004, „Disconfort, incident, neînŃelegere, tensiune sau
criză?”, Managementul conflictelor, www.markmedia.ro;
www.kilmann.com/conflict.html.
407
TRĂSĂTURILE ESENłIALE ALE INTEGRĂRII DIN

PERSPECTIVA ÎNTREPRINDERILOR ROMÂNEŞTI
Gabriel Ionel Dobrin

Universitatea Europeană „Drăgan” din Lugoj, Facultatea de ŞtiinŃe Economice
Str. Ion Huniade, Nr. 2, 305500 Lugoj, jud. Timiş, Tel. 0256359200, Fax 0256359198
gabidobrin@yahoo.com
Abstract
The large process of launching companies on the European Market is strongly
related to each type of firm. In other words, outsourcer companies of any type, especially
the medium-sized ones (productive and services companies) will be more likely to get
important results and benefits on the large European Market. Keeping up with the
requirements of the new business field implies a detailed analysis of some vital aspects,
such as: the production obtained, consumerism, the level of competitivity, the marketing
strategies in use and the access to financial resources on the market.
Keywords: integration, company, business field, competition, production,
consumer, competitivity, financial resources.
Se poate constata cu uşurinŃă faptul că, pe termen scurt, întreprinderile ce

nu au în vedere practicarea de operaŃiuni specifice de export nu se vor lovi prea
curând de amplele mutaŃii ce se petrec în cadrul spaŃiului comunitar. Totuşi, pe
termen lung, şi aceste întreprinderi se vor confrunta în mod direct cu o concurenŃă
puternică manifestată în plan intern. Procesul de adaptare la noul mediu de afaceri
se va realiza treptat cu referire directă la:
1. producŃia realizată, produsele oferite şi serviciile prestate;
2. ansamblul consumatorilor;
3. gradul de competitivitate a firmei;
4. activităŃile de marketing şi activităŃile de promovare specifice unei
întreprinderi;
5. asigurarea accesului la principalele surse de finanŃare.
În cele ce urmează se va realiza o prezentare succintă a fiecărui aspect menŃionat
anterior.
1. ProducŃia realizată, produsele oferite şi serviciile prestate

Procesul de corelare dintre structurile productive specifice spaŃiului
european şi cuantumul veniturilor realizate nu conduce, în mod evident, la
dispariŃia industriei tradiŃionale. În schimb este absolut necesar ca întreprinderile să
se restructureze având la bază utilizarea intensivă a muncii, valorificarea
408
principalelor avantaje oferite de implementarea tehnologiilor, precum şi încurajarea

proceselor de natura creativităŃii.
Întreprinderile care nu vor mai putea fi supuse activităŃilor de restructurare
sunt caracterizate printr-o dezvoltare mai lentă comparativ cu celelalte categorii de
firme din domeniu. Acest gen de întreprinderi se vor putea grupa în scopul
realizării unor activităŃi eficiente (organizarea sub formă de „clustere”).
Trebuie menŃionat şi faptul că, piaŃa românească va fi reprezentată şi pe
viitor de către marii producători locali. Aceşti producători sunt nevoiŃi să aibă un
anumit grad de originalitate în ceea ce priveşte practicarea activităŃilor curente de
cercetare şi dezvoltare. Astfel, principalele obiective avute în vedere sunt
următoarele: încurajarea producŃiei autohtone în scopul asigurării unei restructurări
eficiente, precum şi înfruntarea cu succes a concurenŃei venite dinspre Uniunea
Europeană.
Costul stocurilor asociat producŃiei neterminate face parte din categoria
costurilor apărute ca urmare a derulării activităŃii unei întreprinderi. Din această
categorie de costuri fac parte atât produsele aflate pe stoc, cât şi produsele aflate în
diverse stadii ale fluxului productiv. Pentru numeroase firme româneşti, producŃia
neterminată face parte din activele totale ale acestora. Cum producŃia neterminată
nu participă în niciun fel la obŃinerea de beneficii, managerii întreprinderilor nu
sunt preocupaŃi defel să purceadă la diminuarea sau chiar la eliminarea lor în
totalitate.
Firmele competitive ce acŃionează în spaŃiul comunitar adoptă şi utilizează
în mod frecvent noŃiunea de „producŃie la comandă”, ceea ce înseamnă fabricarea
unui anumit produs numai în condiŃiile în care există cerere pentru acesta.
Conceptul „producŃiei la comandă” poate fi aplicat cu succes atât în cazul livrării şi
depozitării materiilor prime necesare procesului productiv, cât şi în cazul fabricării
de produse finite.
Referitor la procesul de livrare a mărfurilor şi de prestare a diverselor categorii
de servicii, există o Directivă a Uniunii Europene care prevede răspunderea
producătorilor în cazul furnizării de produse defecte, necorespunzătoare. Directiva
Europeană stabileşte principiul răspunderii obiective sau fără vină, în cazul
producătorului, în situaŃia în care se constată pagube generate de către existenŃa
unui produs defect. Răspunderea devine comună dacă vina apariŃiei daunelor se
împarte între două sau mai multe persoane. În conformitate cu această Directivă,
producătorul este prezentat astfel:
participantul întâlnit în cadrul unui proces productiv;
cel ce asigură importul unui produs defect;
persoana care îşi trece numele, marca sau alte însemne cu caracter distinctiv pe
produsul respectiv;
individul care furnizează un produs al cărui producător nu poate fi identificat în
niciun fel.
Persoana care a suferit prejudiciul trebuie să demonstreze că:
paguba suferită este reală;
409
produsul respectiv prezintă un defect de fabricaŃie;

există o relaŃie cu caracter cauzal între cuantumul pagubei şi mărimea
defectului constatat.
Avându-se în vedere ansamblul măsurilor de siguranŃă, Directiva Uniunii
Europene defineşte principalele defecte constatate în raport cu:
modalitatea de prezentare a produsului respectiv;
acurateŃea estimării cu precizie a gradul de uzură înregistrat;
perioada în care produsul a intrat în circuitul economic.
Totuşi, orice răspundere a producătorului încetează în situaŃia în care:
defectul generator de pagube a apărut după ce produsul respectiv a fost
introdus în circuitul economic;
produsul invocat nu a fost produs în vederea comercializării sale;
produsul oferit nu a fost conceput şi distribuit în momentul în care marca sa era
activă;
în momentul introducerii bunului analizat în cadrul circuitului economic,
cunoştinŃele cu caracter tehnic şi ştiinŃific nu erau suficiente pentru a putea fi
descoperit defectul respectiv;
s-a constat defectul care a fost cauzat de aplicarea normelor cu caracter
obligatoriu impuse de către autorităŃile statului;
se constată apariŃia defectului atât din cauza celui care l-a proiectat, cât şi din
cauza instrucŃiunilor eronate care au fost oferite producătorului de către acesta.
După expirarea termenului de zece ani de la introducerea unui produs în
circulaŃie, răspunderea de drept a producătorului încetează. Pe termen scurt se
poate constata că atât producătorii autohtoni, cât şi ansamblul clienŃilor acestora au
beneficiat în mod direct de acordurile comerciale implementate. Astfel, pe
parcursul ultimilor ani majoritatea activităŃilor cu caracter comercial derulate cu
statele membre ale Uniunii Europene s-au derulat fără impunerea unor restricŃii
majore. Pe termen mediu se impune abordarea amănunŃită a următoarelor aspecte:
înlăturarea tuturor barierelor de ordin comercial ca urmare a aderării României
la Uniunea Europeană;
existenŃa unei confruntări aprige din punct de vedere concurenŃial cu firmele ce
acŃionează pe piaŃa internaŃională.
Ca urmare a acestui fenomen complex, producătorii români vor suporta cu
mare dificultate concurenŃa venită din partea firmelor din spaŃiul comunitar, în
special, în cazul sectoarelor care utilizează în mod intensiv forŃa de muncă
semicalificată (sectorul industriei textile, sectorul producŃiei de încălŃăminte,
sectorul de prelucrare a lemnului etc.).
În viitor, consumatorii autohtoni vor fi preocupaŃi, cu certitudine, de evaluarea
minuŃioasă a tuturor produselor ce sunt oferite de către diverşi producători ce
acŃionează în diferite domenii de activitate. Acest proces de evaluare implică:
cercetarea conformităŃii produselor cu standardele şi normele specifice
domeniului de activitate respectiv;
cercetarea calităŃii produselor ce sunt oferite pe piaŃă;
410
cercetarea preŃului de vânzare al produselor/serviciilor oferite de către

producători.
2. Ansamblul consumatorilor
Pătrunderea pe o piaŃă caracterizată printr-un mediu concurenŃial extrem de
puternic prezintă un impact major asupra clienŃilor din România. CombinaŃia dintre
procesul de tranziŃie spre economia de piaŃă şi procesul integrativ generează o serie
de situaŃii nemaiîntâlnite până în prezent, acestea fiind asociate şi cu generarea
unor mecanisme concurenŃiale imperfecte. Ca urmare, a apărut în domeniul
mărfurilor noŃiunea de „pasiune pentru varietate”.
Nu trebuie pierdut din vedere şi faptul că, consumatorii români spre
deosebire de perioada trecută sunt confruntaŃi zilnic cu o adevărată „explozie” de
produse ce înglobează un grad sporit de noutate. Ori, această situaŃie induce o stare
caracterizată prin apariŃia unui deficit comercial major generat de anumite mărfuri,
deficit care ar trebui însă să fie acoperit, echilibrat şi susŃinut printr-un export la fel
de semnificativ de mărfuri româneşti. Din păcate, cel puŃin până acum, acest lucru
încă nu s-a produs.
Deşi se constată carenŃe majore atât în ceea ce priveşte comportamentul,
cât şi în ceea ce priveşte conduita societăŃilor autohtone, totuşi, acestea sunt
„împinse” într-un mediu concurenŃial caracterizat prin schimbări profunde, majore
şi rapide. SituaŃia întâlnită afectează atât volumul investiŃional, cât şi ansamblul de
elemente ce participă la determinarea marjei de profit a unei întreprinderi. Dacă se
înregistrează un volum de investiŃii redus, iar adaosurile comerciale sunt
disproporŃionate, atunci şi produsele realizate sunt mai puŃin competitive pe acest
tip de piaŃă.
3. Gradul de competitivitate a firmei.

Competitivitatea ansamblului întreprinderilor care activează în România,
indiferent de mărimea acestora, va depinde într-o măsură tot mai mare de
capacitatea lor de a oferi produse extrem de calitative (care prezintă o valoare
adăugată ridicată) la preŃuri cât mai mici cu putinŃă. Procesul de globalizare va
impune întreprinderilor autohtone să fie competitive atât pe piaŃa naŃională, cât şi
pe piaŃa internaŃională. În scopul realizării acestui obiectiv, întreprinderile din
România au mare nevoie de:
existenŃa unei strategii adecvate în domeniului afacerilor ce face referire
directă la: ansamblul investiŃiilor derulate în domeniul cercetării-dezvoltării,
achiziŃionarea de tehnologii ce implică un grad sporit de noutate, calitatea
proceselor manageriale derulate la nivel de întreprindere, crearea de noi
proiecte şi implementarea acestora, îmbunătăŃirea marketingului la nivel de
afacere;
sporirea cât mai rapidă a eficienŃei la nivel de firmă;
diminuarea costului de producŃie aferent;
411
sporirea din punct de vedere calitativ atât a produselor, cât şi a serviciilor

oferite.
Referitor la dreptul de proprietate intelectuală, acesta a fost special
conceput pentru:
a asigura şi a facilita fenomenele inovative manifestate la nivel de organizaŃie;
a utiliza şi a încuraja folosirea cunoştinŃelor ce implică un grad mare de
noutate.
Dacă nu va fi protejată proprietatea intelectuală în mod corespunzător,
atunci va exista întotdeauna şi riscul apariŃiei unor posibile prejudicii cauzate atât
de sporirea riscului aferent investiŃiilor de cercetare-dezvoltare, cât şi de fenomenul
diversificării productive şi de marketing. Totodată, se urmăreşte şi utilizarea
eficientă a dreptului de proprietate intelectuală. În România, pentru a putea fi
evaluat şi valorificat dreptul de proprietate intelectuală trebuie ca întreprinderile să
se axeze pe rezolvarea următoarele probleme:
patentarea produselor oferite pe piaŃă, precum şi comercializarea acestora pe
cont propriu;
patentarea invenŃiilor şi vânzarea acestora fie integral, fie parŃial către terŃe
persoane care prezintă un anumit interes în ceea ce priveşte procesul de
comercializare;
asigurarea confidenŃialităŃii invenŃiilor, precum şi vânzarea produselor rezultate
în urma acestui proces;
elaborarea unui plan de afaceri fie pentru înfiinŃarea unei noi firme, fie pentru
dezvoltarea unei afaceri existente;
aplicarea unei strategii eficiente în domeniul exportului;
aplicarea unei strategii adecvate de segmentare a pieŃei;
fenomenul de diversificare a pieŃei;
îmbunătăŃirea calităŃii produselor oferite;
accesul liber la cele mai importante surse de finanŃare din domeniu;
procesul de identificare şi atragere de noi surse de finanŃare;
demararea unei noi afaceri sau extinderea celei existente.
InexistenŃa unei strategii specifice domeniului proprietăŃii intelectuale
conduce, în cele din urmă, la pierderea de avantaje concurenŃiale în raport cu
principalii concurenŃi. Se apreciază că pierderea acestor avantaje nu mai poate fi
recuperată nicidecum.
PiaŃa Unică Europeană impune producătorilor o serie de principii
fundamentale cu caracter unic, în ceea ce priveşte libera circulaŃie a mărfurilor.
Acesta înseamnă că ei nu vor trebui să facă faŃă atât cerinŃelor impuse pe piaŃa
internă, cât şi a celor impuse pe piaŃa comunitară, ci ei vor trebui să aplice o
procedură cu caracter unitar de evaluare a conformităŃii.
Fenomenul standardizării se află la originea tuturor procedurilor de
evaluare a conformităŃii. Acesta contribuie în mod decisiv la înlăturarea barierelor
de natură comercială atât în rândul consumatorilor, cât şi în rândul producătorilor,
asigurându-se, în acest fel, condiŃii optime. În mod treptat, standardele europene
412
vor lua locul standardelor naŃionale aplicate până acum. Potrivit Directivelor
trasate de către Uniunea Europeană vor putea pătrunde în spaŃiul comunitar doar
produsele ce îndeplinesc criteriile fundamentale, acestea fiind supuse unei evaluări
foarte stricte din punctul de vedere al conformităŃii acestora.
În ceea ce priveşte procesul standardizării, el constituie o modalitate de
îmbunătăŃire efectivă a produselor şi a serviciilor oferite atât pe piaŃa internă, cât şi
pe piaŃa internaŃională. Deşi, aplicarea standardelor europene se află la latitudinea
fiecărei părŃi implicate, firmele îşi manifestă în mod activ voinŃa de participare.
Obiectivul major al acestui sistem de standardizare îl constituie asigurarea şi
facilitarea circulaŃiei libere a bunurilor şi a serviciilor. Sistemul de standardizare
european mai are în vizor şi înlăturarea tuturor barierelor comerciale prin
intermediul proceselor ce implică un grad înalt de competitivitate.
4. ActivităŃile de marketing şi activităŃile de promovare specifice unei

întreprinderi.
„Marketing-ul este un proces social şi managerial prin care indivizi şi
grupuri obŃin ceea ce au nevoie şi doresc, prin crearea şi schimbul de produse şi
valori între ei. Marketing-ul este un instrument direct de vânzare a unui produs.
Adesea întreprinderile percep marketing-ul ca o activitate secundară ce poate fi
delegată sau chiar ignorată şi lucrează pe baza prezumŃiei că au un produs pe care
consumatorii îl vor şi, drept urmare, singura problemă este furnizarea lui în
cantităŃi suficiente. Având în vedere că marketing-ul este o activitate ce necesită
resurse semnificative, iar întreprinderile dispun în general de resurse limitate,
internetul poate juca un rol cheie în acest domeniu. Prin deschiderea unei pagini
web pentru promovarea propriei firme şi a produselor/serviciilor sau cu o soluŃie de
comerŃ electronic (CE), întreprinderile îşi pot face simŃită prezenŃa pe Internet cu
costuri relativ mici şi pot concura cu alte firme în condiŃii de egalitate” (AgenŃia
NaŃională pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii şi CooperaŃie, Impactul integrării
europene din perspectiva întreprinderilor mici şi mijlocii, Program Phare –
AsistenŃă Tehnică pentru AgenŃia NaŃională pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii şi
CooperaŃie, 2005, p. 30-31).
NoŃiunea de comerŃ electronic cuprinde ansamblul operaŃiunilor de vânzare
sau de cumpărare aferente produselor sau serviciilor, operaŃiuni derulate în cadrul
unor reŃele computerizate foarte bine organizate. De asemenea, internetul
contribuie în mod decisiv la descoperirea de noi soluŃii specifice problemelor
cotidiene ale unui întreprinzător, la găsirea de noi oportunităŃi pe piaŃă sau la
îmbunătăŃirea şi perfecŃionarea unor noi modalităŃi de muncă. Aşadar, comerŃul
electronic urmăreşte cu precădere:
înfiinŃarea de noi pieŃe online pentru vânzarea produselor;
vânzarea produselor sau a serviciilor specifice pentru acest tip de piaŃă;
pătrunderea pe piaŃa europeană prin intermediul pieŃelor de natură virtuală;
existenŃa unui complex întreg de avantaje pentru întreprinzători;
economii ce implică:
413
– costuri diminuate specifice compartimentului logistic al unei întreprinderi;

– costuri micşorate specifice proceselor tranzacŃionale derulate la nivel de firmă;
– costuri reduse în ceea ce priveşte depozitarea mărfurilor;
– diminuarea costului aferent chiriilor achitate în trecut;
– costuri mai mici specifice livrării de software specializat, precum şi reducerea
costurilor aferente diferitelor tipuri de servicii practicate de către societate.
procesul de recrutare a personalului care presupune:
– costuri reduse cu personalul;
– eliminarea intermediarilor ce acŃionează pe piaŃa muncii.
găsirea principalelor surse de finanŃare şi fructificarea oportunităŃilor ivite.
Toate avantajele şi oportunităŃile prezentate anterior reflectă modalitatea
prin care anumite întreprinderi ce practică pe scară largă comerŃul electronic pot fi
mult mai competitive decât întreprinderile tradiŃionale. Întreprinderile care adoptă
comerŃul electronic ca mijloc de dezvoltare a afacerii pot obŃine beneficii de ordin
calitativ care le vor întări poziŃia pe o piaŃă foarte competitivă. Aceste beneficii
sunt:
posibilitatea de a atrage noi clienŃi;
posibilitatea de a ajunge pe noi pieŃe de desfacere mai rapid;
posibilitatea de a crea noi produse şi servicii;
mai mare diversitate de întreprinzători capabili să pornească o afacere;
flexibilitate mai mare la cerinŃele pieŃei;
posibilitatea de a reduce timpul de acces pe piaŃă;
perioada mai scurtă/rapidă de livrare;
relaŃii mai bune cu clienŃii şi condiŃii mai multe pentru a-i păstra;
fluxuri de informaŃii şi comunicare îmbunătăŃite;
imaginea firmei ca fiind avansată din punct de vedere tehnologic;
oportunitatea de a adopta noi mijloace de promovare/marketing;
capacitatea firmelor de a intra în competiŃie atât pe plan local, cât şi naŃional
(AgenŃia NaŃională pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii şi CooperaŃie,
Impactul integrării europene din perspectiva întreprinderilor mici şi mijlocii,
Program Phare – AsistenŃă Tehnică pentru AgenŃia NaŃională pentru
Întreprinderi Mici şi Mijlocii şi CooperaŃie, 2005, p.32-33).
În principiu, comerŃul electronic poate realizat pe două căi principale: fie
de la firmă la firmă (făcând referire la ansamblul operaŃiunilor online derulate într-
o anumită perioadă de timp), fie de la firmă la consumator (unde se realizează
activitatea de vânzare sau de cumpărare a produselor sau serviciilor de la firmă
înspre o multitudine de consumatori, acest lucru derulându-se în mod direct). Însă,
indiferent de metoda aleasă, de mărimea întreprinderii şi de natura activităŃii sale,
comerŃul electronic înregistrează rezultate benefice în favoarea firmelor implicate.
ComerŃul electronic diminuează, pe de-o parte, costurile mari de achiziŃionare şi
întreŃinere a spaŃiilor locative în care întreprinderea îşi desfăşoară activitatea, iar pe
de altă parte, asigură legătura permanentă dintre client şi firmă prin intermediul
mijloacelor electronice. De asemenea, acest tip de comerŃ oferă întreprinderilor noi
414
oportunităŃi de a pătrunde în mod facil pe diferite tipuri de pieŃe şi de a atrage o

clientelă diversificată din punct de vedere geografic.
Referitor la comerŃul cu amănuntul ce se derulează on-line, pot fi create cu
multă uşurinŃă baze de date ce cuprind informaŃii detaliate despre clienŃii virtuali ai
întreprinderii, în acest fel firma încercând să se apropie tot mai mult de aceştia.
Un alt avantaj important al comerŃului electronic îl reprezintă obŃinerea
permanentă de noi informaŃii, acestea fiind principala resursă cu caracter strategic
necesară asigurării competitivităŃii. Prin apelarea la reŃeaua internet întreprinderile
pot identifica noi resurse, noi pieŃe, noi furnizori, noi clienŃi, noi potenŃiali
parteneri de afaceri, putându-se descoperi informaŃii cu caracter de noutate ce
caracterizează domeniul tehnico-ştiinŃific.
Utilizarea poştei electronice (e-mail) atrage după sine şi o diminuare
semnificativă a costurilor de personal, întreprinderile urmând să interacŃioneze
direct cu clienŃii prin intermediul paginilor web. Astfel, pe lângă creşterea
calitativă a serviciilor oferite se poate remarca şi o scădere drastică a costurilor.
„În legătură cu statutul comerŃului electronic în România, trebuie menŃionate
următoarele:
comerŃul electronic este considerat ca foarte important pentru dezvoltarea
economică a Ńării. Maturitatea la care a ajuns România din punct de vedere al
comerŃului electronic este de cca. 40-50% sub aspectul infrastructurii tehnice,
cadrului legislativ, structurii pieŃei şi relaŃiilor de afaceri, mediului social şi
viabilităŃii financiare.
insuficienŃa cadrului legislativ, lipsa de încredere în tranzacŃiile electronice şi
lipsa de colaborare internaŃională sunt considerate a fi cele mai importante
bariere în calea dezvoltării comerŃului electronic. La rândul lor, agenŃiile
guvernamentale, instituŃiile financiare, industria I.T., organizaŃiile
internaŃionale (U.E., O.E.C.D.), asociaŃiile din comerŃ şi industrie,
învăŃământul universitar şi cercetarea sunt identificate drept cei mai importanŃi
facilitatori ai comerŃului electronic în România” (AgenŃia NaŃională pentru
Întreprinderi Mici şi Mijlocii şi CooperaŃie, Impactul integrării europene din
perspectiva întreprinderilor mici şi mijlocii, Program Phare – AsistenŃă
Tehnică pentru AgenŃia NaŃională pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii şi
CooperaŃie, 2005, p.34-35).
5. Asigurarea accesului la principalele surse de finanŃare

În România, acest deziderat a însoŃit întreg procesul de reformă economică
implementat pe parcursul unei îndelungate perioade de tranziŃie. De asemenea,
instituŃiile bancare solicită încă garanŃii colaterale importante, prea mari, pentru
întreprinderile din România.
SituaŃia existentă trebuie să fie atent analizată şi dintr-o multitudine de
perspective alternative. Una dintre acestea o reprezintă necunoaşterea principiilor
care se află la baza unei relaŃii de afaceri sănătoase. Accesul întreprinderilor la
principalele instrumente financiare cu caracter inovator se face extrem de anevoios.
415
Se poate ivi chiar şi spectrul falimentului dacă întreprinderile sunt insuficient

consolidate, iar accesul la finanŃare devine din ce în ce mai restrictiv.
Deşi băncile comerciale rămân sursa principală de finanŃare externă, se
acordă sprijin public zonelor de piaŃă unde există cele mai mari dificultăŃi. Iată
două dintre tipurile de finanŃare („donori”) existente pe piaŃă:
• Programele PHARE cuprind măsuri pentru îmbunătăŃirea accesului la finanŃare
externă cum sunt: sprijin pentru garantarea împrumuturilor, micro-finanŃări sau
scheme pentru capitalul de risc. Alte măsuri, cum sunt grant-urile (subvenŃiile,
donaŃiile) pentru investiŃii sau ratele dobânzii subvenŃionate, vizează reducerea
costurilor externe de finanŃare. Aceste programe, derulate cu fonduri de pre-
aderare, au fost distribuite în mare parte ca donaŃii/subvenŃii, fără profit. În
general totuşi, subvenŃiile nu au un impact pozitiv pe termen mediu şi lung
asupra iniŃiativelor de afaceri.
• Facilitatea de finanŃare reprezintă o iniŃiativă comună a programului PHARE, a
Băncii Europene pentru ReconstrucŃie şi Dezvoltare (B.E.R.D.), a Băncii
Europene de Dezvoltare a Consiliului Europei în asociaŃie cu German
Kreditanstalt für Wiederaufbau (KfW) şi Băncii Europene de InvestiŃii (B.E.I.).
Aceasta finanŃează împrumuturi, leasing şi participarea la capital pentru
intermediarii din domeniul financiar (bănci comerciale, firme de leasing şi
fonduri pentru capital de risc) în scopul creşterii capacităŃii lor de a acorda
împrumuturi sau de a investi. În plus, prin acordarea de AsistenŃă tehnică, cum
este spre exemplu instruirea specialiştilor financiari în domeniul <<celor mai
bune practici de împrumut>>, se oferă organizaŃiilor denumite <<finanŃatori
intermediari>> pregătirea necesară pentru acordarea de împrumuturi profitabile
şi sustenabile, încurajându-i astfel să-şi dezvolte activitatea pe termen lung”
(AgenŃia NaŃională pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii şi CooperaŃie, Impactul
integrării europene din perspectiva întreprinderilor mici şi mijlocii, Program
Phare – AsistenŃă Tehnică pentru AgenŃia NaŃională pentru Întreprinderi Mici şi
Mijlocii şi CooperaŃie, 2005, p.36-37).
Bibliografie
Burnete, S., 2002, „Economie mondială”, Editura Alma Mater, Sibiu;
Ciucur D., Angelesc, C., 2006, „Economia României şi Uniunea
Europeană (volumul IV), Editura A.S.E., Bucureşti;
Dobrotă N. (coordonator), 1999, „DicŃionar de economie”, Editura
Hoffman O., 2000, „Întreprinderea în tranziŃie”, Editura Lumina Lex,
Bucureşti;
Olaru V., Badescu I., 1991, „DicŃionar al economiei de piaŃă”, Editura
Spicon, Bucureşti;
Popescu D., 2002, „Economia ca spaŃiu deschis – în ochiul ciclonului”,
Editura Continent, Sibiu;
416
Popescu D., Trăuşan B., 2004, „Economia dezvoltării durabile”, Editura

Continent, Sibiu;
*** AgenŃia NaŃională pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii şi CooperaŃie,
2005, „Impactul integrării europene din perspectiva întreprinderilor mici şi
mijlocii”, Program Phare – AsistenŃă Tehnică pentru AgenŃia NaŃională pentru
Întreprinderi Mici şi Mijlocii şi CooperaŃie.
417
ECHILIBRUL FINANCIAR DINTRE RESURSE ŞI

UTILIZĂRI REZULTAT DIN ANALIZA TABLOURILOR
BAZATE PE FLUXURI DE FONDURI
Melania Elena Miculeac

Str. Huniade, Nr. 2, 350500, Lugoj, România, Tel. 0256.359.198, Fax. 0256. 359.200
ued@deu.ro
Abstract
In order to obtain a picture over the evolution of the financial structure, a
complete representation of the company operations the necessity of elaborating a picture of
the flows which determine the company cash variation appears, in order to complete the
explanatory study of the past financial evolution and in order to build a background for
elaborating a forecast of the treasury and its future control.
Keywords: financial balance, cash funds flow, company cash variation, functional
concept, allocations and resources, financial table “pool of funds”
BilanŃul reflectă poziŃia financiară a întreprinderii la un moment dat, fiind

un document static care evidenŃiază soldurile ca o rezultantă a fluxurilor
înregistrate în conturi, reflectând operaŃii care au afectat patrimoniul în cursul
perioadelor precedente şi care nu s-au finalizat sub aspect monetar.
Pentru a obŃine o imagine asupra dinamicii structurii financiare, o reprezentare
completă a operaŃiunilor întreprinderii, apare necesitatea elaborării unui tablou al
fluxurilor care determină variaŃia trezoreriei, pentru a completa studiul explicativ al
evoluŃiei financiare trecute şi pentru a constitui suport pentru elaborarea previziunii
trezoreriei şi controlului său viitor.
Creşterea importanŃei acestui document de sinteză este determinat de
schimburile intervenite în conjunctura economică mondială, creşterea complexităŃii
pieŃelor financiare şi a riscurilor asociate, accentuarea concurenŃei, mondializarea
economică.
Alegerea unui anumit model al tablourilor fluxurilor depinde de concepŃia
analistului asupra echilibrului financiar, tipul de bilanŃ care se fo1oseşte ca bază de
date pentru construcŃia tabloului de flux, de tipul de fluxuri utilizate pentru a
explica modul de realizare a echilibrului (egalităŃii) între uti1izări şi resurse,
respectiv între încasări şi plăŃi, precum şi de alte aspecte, cum ar fi: diversitatea
obiectivelor sau preocupărilor celor care construiesc aceste tablouri (manager,
expert contabil, bancher, analist financiar); evoluŃia conjuncturii economice
mondiale care determină noi cerinŃe de ana1iză şi noi modalităŃi de satisfacere a
418
acestora sub forma unor tablouri de flux; accesul diferit la informaŃiile privind
agentul economic al unui analist intern faŃă de ana1iştii externi etc.
Tablourile de flux pot fi grupate în două categorii astfel:
Tablouri de flux
Tabloul bazat Tabloul bazat

pe fluxuri de pe fluxuri de
fonduri trezorerie
Analizează evoluŃia Analizează variaŃia

FR şi NFR trezoreriei
Fig. 1. Tipologia tablourilor de flux
Tabloul bazat pe fluxuri de fonduri

Tabloul bazat pe fluxuri de fonduri este întâlnit şi sub denumirea de tabloul
utilizări – resurse, tabloul de finanŃare sau tabloul de nevoi – resurse. Acest tablou
este apreciat ca fiind:
- un mijloc de apreciere a gestiunii financiare a întreprinderii;
- un mijloc de evaluare a politicilor întreprinderii, politica de distribuire de
dividende, politica comercială;
- un mijloc de evaluare a riscurilor;
- un mijloc de apreciere a relaŃiei rentabilitate – risc;
- un instrument indispensabil de gestiune şi previziune.
ConstrucŃia tabloului „utilizări – resurse”

ConstrucŃia tabloului „utilizări – resurse” urmăreşte evaluarea fluxurilor de
fonduri, adică a fluxurilor potenŃiale de trezorerie înregistrate în cadrul unei
contabilităŃi de angajamente. Tabloul se stabileşte pe baza a două bilanŃuri
succesive şi a contului de profit şi pierdere aferent exerciŃiului analizat. Obiectivul
prioritar al analizei îl constituie impactul diferitelor operaŃii ale întreprinderii
asupra trezoreriei.
Legătura tabloului de finanŃare cu bilanŃul şi contul de rezultate poate fi
redată schematic astfel:
419
Marja ProducŃia
comercială
Valoarea adăugată
EBE
Rezultatul exploatării
Rezultatul curent CAF

Rezultatul net
Tabloul de finanŃare
Utilizări Resurse
BilanŃ iniŃial BilanŃ final
A0 P0 A1 P1
A1 - A0
P1 - P0
Fig. 2. Legătura tabloului utilizări – resurse cu bilanŃul şi contul de rezultate
În cadrul tabloului de finanŃare se ia în considerare ca resursă doar

diferenŃa dintre veniturile şi cheltuielile monetare, adică surplusul monetar degajat
în cursul exerciŃiului care reprezintă capacitatea de autofinanŃare, şi nu se iau în
considerare veniturile şi cheltuielile calculate cum sunt amortizările şi
provizioanele.
Trebuie să se mai Ńină cont de decalajul existent între momentul efectuării
operaŃiilor şi cel al încasărilor sau al plăŃilor propriu-zise care afectează trezoreria.
În cazul încasărilor şi plăŃilor în numerar, operaŃiile au incidenŃă imediată asupra
trezoreriei, în timp ce creditele comerciale acordate sau obŃinute generează decalaje
de încasări şi plăŃi care apar sub formă de stocuri, creanŃe şi datorii, regăsite în
bilanŃ.
Pentru construcŃia unui tablou utilizări – resurse se parcurg două etape:
1. Se construieşte un bilanŃ diferenŃial, care să cuprindă mişcările contabile ale
diferitelor elemente patrimoniale în cursul unei perioade prin compararea
valorilor elementelor respective din două bilanŃuri succesive. VariaŃiile
420
posturilor acestor bilanŃuri se transformă în fluxuri de utilizări sau de resurse şi

pot fi grupate în următoarele patru tipuri de modificări:
a. Creşteri ale posturilor de pasiv (↑P) – se regăsesc sub forma angajamentelor
suplimentare pentru întreprindere, corespunzător creşterii de fonduri puse la
dispoziŃia sa prin aporturi de capital în numerar sau în natură, contractarea de
noi împrumuturi, creşterea creditelor comerciale şi a altor datorii. Aceste
creşteri ce afectează anumite posturi de pasiv pot fi deci considerate ca resurse.
b. Creşteri ale posturilor de activ (↑A) — sunt rezultatul achiziŃionării unor
bunuri cu utilizare pe termen lung, angajării unor investiŃii, creşterii stocurilor
şi creanŃelor. Realizarea acestora presupune în contrapartidă o decontare, deci
o utilizare de fonduri.
c. Diminuări ale posturilor de pasiv (↓P) — sunt consecinŃa stingerii unor
angajamente contractate anterior de întreprindere, materializate în diminuări
ale capitalurilor proprii, rambursarea unor împrumuturi şi achitarea unor
datorii, ceea ce presupune o utilizare de fonduri.
d. Diminuări ale posturilor de activ (↓A) — exceptând situaŃiile accidentale
(calamităŃi naturale), sunt determinate de cesiuni de active imobilizate, vânzări
de stocuri, diminuări de creanŃe, ceea ce presupune în contrapartida încasarea
contravalorii acestora, deci obŃinerea unor resurse.
Putem spune deci că fluxuri de utilizări sunt considerate fie creşterea unor posturi
de activ, fie diminuarea unor posturi de pasiv, iar fluxurile de resurse reprezintă fie
creşterea unor posturi de pasiv, fie diminuarea unor posturi de activ.
2. Se identifică fluxurile de fonduri semnificative din punct de vedere financiar,

adică cele care au incidenŃă imediată sau amânată asupra trezoreriei.
Pornind de la abordările întâlnite în analiza bilanŃului, putem determina trei
criterii de clasificare a utilizărilor şi resurselor, în funcŃie de care se construieşte şi
se analizează tabloul de finanŃare:
- Criteriul maturităŃii;
- Criteriul funcŃional;
- Criteriul gestiunii globale a resurselor şi utilizărilor (“pool de fonduri”).
Interpretarea Tabloului Utilizări-Resurse

Tabloul utilizări - resurse, indiferent de principiul său de construcŃie,
constituie un document sintetic ce permite caracterizarea politicii de finanŃare şi de
investiŃii a întreprinderii, precum şi incidenŃa acestora asupra echilibrului financiar.
Interpretarea tabloului fluxurilor de fonduri nu are sens decât în măsura în care
variaŃiile identificate în cadrul bilanŃului diferenŃial au o semnificaŃie economică şi
financiară. VariaŃiile semnificative sunt cele care permit identificarea unei linii de
evoluŃie caracteristică, şi nu incidenŃa tranzitorie a unui eveniment accidental,
întâmplător.
Astfel, variaŃiile posturilor din partea superioară a bilanŃului prezintă un
caracter de stabilitate suficient de mare pentru a permite identificarea tendinŃelor de
421
evoluŃie şi formularea unei analize pertinente a acestor tendinŃe. Dimpotrivă,

variaŃiile posturilor de la baza bilanŃului, ale elementelor pe termen scurt, lasă
posibilitatea manifestării unei anumite instabilităŃi sau chiar discontinuităŃi, ceea ce
duce la o interpretare dificilă a acestora. Din acest motiv interpretarea se bazează
pe analiza variaŃiei FR şi NFR, variaŃia trezoreriei fiind considerată o rezultantă a
acestora.
Aşadar, obiectivul tabloului de utilizări – resurse este de a explica
constituirea (formarea) fondului de rulment şi legătura sa cu soldul de trezorerie,
prin intermediul fluxurilor monetare (adică încasări şi plăŃi) ale exerciŃiului încheiat
(Brezeanu, P., 1999).
Prima parte a tabloului de finanŃare analizează cum au fost realizate în
dinamica lor echilibrele structurale între elementele stabile ale bilanŃului (alocări şi
resurse); a doua parte analizează modul de utilizare a fondului de rulment pentru
asigurarea echilibrului funcŃional între elementele ciclice ale bilanŃului (alocări şi
resurse ciclice) şi pentru asigurarea, de asemenea, a echilibrului monetar între
încasări şi plăŃi. EcuaŃia fundamentală de finanŃare este următoarea:
∆FR = ∆NFR + ∆TN
Odată menŃionat principiul general de reconstituire a resurselor (ele

corespund creşterii anumitor posturi de pasiv sau diminuării anumitor posturi de
activ) şi a alocărilor (ele se analizează ca fiind creşteri de activ sau diminuări de
pasiv) trebuie, de asemenea, propuse criteriile analitice ce permit clasificarea
acestor fluxuri după o ordine semnificativă. Este vorba de trei principii de
clasificare (aranjare) a alocărilor şi resurselor:
- maturitatea, adică durata acestora, deci construcŃia tabloului pornind de la bilanŃul
financiar;
- funcŃia (rolul), adică locul ocupat de fiecare alocare sau resurse în ciclurile
fundamentale care caracterizează activitatea întreprinderii; (bilanŃul funcŃional)
- participarea la gestiunea globală a întreprinderii a resurselor şi alocărilor.(“pool
de fonduri”)
a) Interpretarea tabloului de finanŃare după criteriul maturităŃii

Criteriul maturităŃii (respectiv lichidităŃii activului şi exigibilităŃii
pasivului) permite disocierea mişcărilor care afectează partea de sus a bilanŃului de
cele care afectează partea de la baza bilanŃului, putându-se diferenŃia resursele şi
utilizările pe termen lung şi mediu, pe de o parte, respectiv resursele şi utilizările pe
termen scurt, pe de altă parte, conform schemei următoare:
422
Tabel 1.
Tabloul de finanŃare - concepŃia financiară
UTILIZĂRI RESURSE
Utilizări pe termen lung şi mediu Resurse pe termen lung şi mediu
(UTL) (RTL)
- Creşterea activelor imobilizate - Creşterea capitalurilor
- Reducerea capitalurilor permanente
permanente - Reducerea activelor imobilizate
Utilizări pe termen scurt (UTS) Resurse pe termen scurt (RTS)
- Creşterea activelor circulante - Creşterea datoriilor pe termen
- Reducerea datoriilor pe termen scurt
scurt - Reducerea activelor circulante
Pornind de la egalitatea bilanŃieră A = P, valabilă atât pentru bilanŃul de

deschidere cât şi pentru cel de închidere, se poate scrie şi pentru tabloul utilizări -
resurse al exerciŃiului următoarea egalitate:
Σ Utilizărilor = Σ Resurselor
Cum
Σ Utilizărilor = UTL + UTS
Σ Resurselor = RTL + RTS
rezultă
UTL + UTS = RTL + RTS
sau
RTL - UTL = UTS - RTS
Dacă diferenŃa dintre resurse şi utilizări pe termen mediu şi lung este

pozitivă, ea corespunde cu suma noilor resurse pe termen lung, care se găsesc în
excedent, în raport cu noile alocări pe termen lung şi poate fi destinată finanŃării
noilor alocări pe termen scurt. Vom asista atunci la o creştere a fondului de
rulment net în cursul perioadei.
RTL - UTL > 0 ∆ FR > 0 FR 1 >FR 0 (RTL > UTL; UTS > RTS)
Dacă diferenŃa dintre resurse şi utilizări pe termen mediu şi lung este

negativă, aceasta se explică prin aceea că întreprinderea a trebuit să-şi finanŃeze o
parte a utilizărilor sale stabilite (permanent) prin resurse pe termen scurt, ceea ce
se traduce printr-o reducere a fondului de rulment, oricare ar fi nivelul iniŃial al
acestuia din urmă.
423
RTL - UTL < 0 ∆ FR < 0 FR 1 <FR 0 (RTL < UTL; UTS < RTS)
b) Interpretarea tabloului de finanŃare după criteriul funcŃional

Introducerea unui punct de vedere funcŃional în analiza alocărilor şi
resurselor se realizează prin distincŃia în cadrul elementelor pe termen scurt între:
- fluxuri generate de exploatare, care determină variaŃia nevoii în fond de
rulment (NFR), în cursul unei perioade;
- fluxuri generate de operaŃiuni financiare pe termen scurt, care determină o
modificare a situaŃiei trezoreriei (T)
Resursele şi utilizările pe termen mediu şi lung îşi menŃin poziŃia lor în
partea de sus a tabloului, ele permiŃând determinarea, pe baza diferenŃei resurse-
utilizări, a variaŃiei fondului de rulment net global. În cazul unei întreprinderii cu
activitate complexă, se va putea proceda la disocierea nevoii de fond de rulment în
nevoie, în fond de rulment din activitatea de exploatare propriu-zisă (NFRE) şi în
afara exploatării (NFRAE).
În concluzie, pe baza celor două criterii de clasificare, s-ar putea
obŃine următoarea imagine globală a tabloului utilizărilor şi resurselor, din
care se poate degaja relaŃia fundamentală a echilibrului financiar funcŃional:
∆FRNG - (∆NFRE + ∆NFRAE) = ∆T
Tabel 2.
Tabloul de finanŃare – concepŃia funcŃională
UTILIZĂRI RESURSE
Utilizări stabile (pe termen Resurse stabile (pe termen ∆FRN
mediu şi lung) mediu şi lung)
- creşterea de active - creşterea capitalurilor
imobilizate permanente
- reducerea capitalurilor - reducerea activelor
permanente imobilizate
Utilizări pentru Resurse pentru exploatare ∆NFRE
exploatare - creşterea de pasive
- creşterea de active ciclice ciclice
- reducerea de pasive - reducerea de active
ciclice ciclice
Utilizări în afara exploatării Resurse în afara exploatării ∆NFRA
- creşterea de datorii - creşterea de datorii E
neciclice pe termen scurt neciclice pe termen scurt
- reducerea de active - reducerea de active
circulante neciclice circulante neciclice
424
Utilizări pentru trezorerie Resurse de trezorerie ∆T

- creşterea de active pentru - creşterea de datorii pe
trezorerie termen scurt pentru
- reducerea de datorii pe trezorerie
termen scurt pentru trezorerie - reducerea de active
pentru trezorerie
c) Interpretarea tabloului de finanŃare după criteriul gestiunii globale a resurselor

şi utilizărilor
Potrivit acestei abordări, politica financiară a întreprinderii gestionează
global un "pool de fonduri". Deciziile referitoare la utilizarea acestor fonduri
depind fie de o logică industrială şi comercială, fie de o logică financiară, iar
deciziile referitoare la obŃinerea fondurilor respective depind la rândul lor de o
politică de finanŃare prin capitaluri proprii, respectiv prin îndatorare pe termen
mediu şi lung sau pe termen scurt.
Articularea între deciziile referitoare la obŃinerea fondurilor şi cele
referitoare la utilizarea acestora este analizată în mod diferit faŃă de abordările
anterioare (criteriul maturităŃii, respectiv funcŃional).
Potrivit principiului unităŃii de casă, ansamblul resurselor obŃinute
finanŃează ansamblul utilizărilor. Ajustarea globală între utilizări şi resurse are la
bază principiul comparării criteriilor de risc şi randament ale portofoliului de
active cu criteriile de risc şi cost ale ansamblului resurselor. Decizia financiară
constă deci în:
- stabilirea structurii utilizărilor pe baza arbitrajului între riscul şi randamentul
pe care acestea îl presupun;
- alegerea structurii resurselor Ńinând cont de costul şi riscul pe care
acestea le antrenează.
Această abordare a fost dezvoltată în FranŃa îndeosebi de M. Levaseur
(1979) şi G. Charreaux(1984).
Analiza fluxurilor pe baza tabloului de finanŃare "pool de fonduri" se
face opunând fluxurile aferente operaŃiunilor asupra activelor fluxurilor
asociate operaŃiunilor de finanŃare (Jobard, J.P., 1997).
Interpretarea tabloului comportă două dimensiuni:
- O dimensiune globală, bazată pe analiza comparativă a fluxurilor
globale determinate de operaŃini asupra activelor cu fluxurile asociate
operaŃiunilor de finanŃare;
- O dimensiune mai restrânsă, care se referă la analiza distinctă a fiecărei
categorii din operaŃiunile respective, în scopul identificării tipului de dezvoltare
ales şi a opŃiunii în ce priveşte politica de finanŃare.
425
Tabel 3.
Tabloul de finanŃare "pool de fonduri"
Indicatori ExerciŃiu
A. Fluxuri globale din operaŃiuni reale (I+II) l
EBE
-∆NFR
= ETE (excedentul de trezorerie al exploatării)
+ Venituri extraordinare
- Cheltuieli extraordinare
+ Cesiuni de imobilizări corporale şi
necorporale
- AchiziŃii de imobilizări corporale şi
necorporale
I. Fluxuri industriale
AchiziŃii de imobilizări financiare
- Cesiune de imobilizări financiare
+ Venituri financiare
II. Fluxuri din operaŃiuni cu active
financiare
B. Fluxuri globale din operaŃiuni de finanŃare (III+IV)

Creşteri de capitaluri proprii (capital social,
subvenŃii)
- Distribuire de dividende, retrageri de
capital
III. Fluxuri aferente capitalurilor proprii
Contractări de împrumuturi pe termen
mediu şi lung şi de credite bancare pe
termen scurt
- Rambursări de împrumuturi şi credite
- Cheltuieli financiare aferente datoriilor
+ Economia de impozite aferentă
IV. Fluxuri aferente datoriilor financiare
În concluzie, o întreprindere ce înregistrează o creştere rapidă a

activităŃilor comerciale şi industriale va degaja în general un deficit global de
finanŃare din operaŃiunile reale (A), dar care va fi compensat de un excedent
global de resurse degajat de operaŃiunile de finanŃare. Dimpotrivă, o
întreprindere aflată în faza de maturitate pe plan industrial şi comercial, dar care
426
îşi dezvoltă activităŃile financiare printr-o politică de creştere externă sau de

plasament, va înregistra un excedent din operaŃiunile reale şi un deficit din
operaŃiunile de finanŃare.
Bibliografie
Avare Ph., Legros G., Ravary L., Lenonmier P., 2002, Gestiune şi analiză
financiară, EdiŃia a II – a revizuită, Editura Economică, Bucureşti;
Bistriceanu Ghe., AdochiŃei M., Negrea E., 2001, FinanŃele agenŃilor
economici, Editura Economică, Bucureşti;
Brezeanu P., 2000, Managementul financiar al firmei. Teorii şi practici de
inspiraŃie occidentală, Vol.1, Editura INR, Bucureşti;
Dragotă V şi colaboratorii, 2003, Management financiar, vol 1, Editura
Enache El., Gust M., Diaconu M., 2002, Analiză economico – financiară,
Editura IndependenŃa Economică, Brăila;
Halpern P., Weston J.F., Brigham E.F., 1998, FinanŃe manageriale,
Jobard J.P., 1997, Gestion Financière de L‘Entreprise, Editura Sirey,
Paris;
Vintilă G., 2000, Gestiunea financiară a întreprinderii, Editura Didactică
şi Pedagogică, Bucureşti.
427
ARMONIZAREA RELAłIEI RENTABILITATE – RISC
Melania Elena Miculeac

Str. Huniade, Nr. 2, 350500, Lugoj, România, Tel. 0256.359.198, Fax. 0256. 359.200
ued@deu.ro
Abstract
The management of the circulating fund implies the management of assets and
liabilities within the scope of circulating fund policy, the main objective being to increase
activity profitability when reducing economic and financial risk. The harmonization of the
relation between profitability and risk is made within the equilibrium between circulating
assets and available resources in order to finance it.
Keywords: circulating fund policy, the relation between profitability and risk, the
management of the circulating fund, economic risk, financial risk
Gestiunea fondului de rulment integrează multiple decizii al căror efect

asupra rentabilităŃii întreprinderii este important. Această gestionare presupune o
urmărire zilnică şi reacŃii rapide.
În literatura anglo-saxonă, fondul de rulment este denumit şi capital de
lucru, desemnând pur şi simplu activele curente. Capitalul de lucru net este definit
ca diferenŃa dintre activele curente şi pasivele curente, acestea din urmă includ
sursele de fonduri cum ar fi împrumuturi bancare, salarii, impozite de plătit, datorii
faŃă de furnizori şi creditori, faŃă de stat, efecte comerciale emise de firmă.
Politica fondului de rulment (capitalului de lucru) se referă la acele decizii luate
pentru stabilirea, menŃinerea şi urmărirea unui anume nivel al activelor curente, ca
şi deciziile luate în privinŃa modalităŃilor de finanŃare a activelor curente.
Politici de gestiune a ciclului de exploatare

Gestionarea capitalului de lucru implică gestionarea activelor şi pasivelor
curente, în cadrul stabilit prin politica fondului de rulment, obiectivul urmărit fiind
creşterea rentabilităŃii activităŃii în condiŃiile de diminuare a riscului economic şi
financiar. Armonizarea relaŃiei rentabilitate – risc se realizează în cadrul
echilibrului dintre necesarul de active circulante şi sursele mobilizate pentru
finanŃarea lui.
Atingerea obiectivului de creştere a rentabilităŃii activelor circulante
presupune realizarea ciclului de explorare cu un nivel minim de active circulante.
Volumul activelor circulante este influenŃat de o serie de factori, mai importanŃi
fiind (Vintilă, G., 2000):
428
• nivelul aprovizionării; producŃiei şi desfacerii;

• cheltuielile de producŃie şi viteza de rotaŃie.
Creşterea volumului aprovizionării, al producŃiei şi desfacerii, precum şi
cheltuielilor de producŃie, este însoŃită, în general, de o sporire a activelor
circulante. Gestionarea eficientă a resurselor reclamă ca sporul producŃiei (al cifrei
de afaceri) să-l depăşească pe cel al activelor circulante. Reducerea cheltuielilor are
un dublu efect favorabil, determinând, atât creşterea rentabilităŃii cât şi diminuarea
volumului activelor circulante. În privinŃa vitezei de rotaŃie, menŃionăm că
accelerarea acesteia influenŃează în sensul reducerii activelor circulante, al creşterii
gradului de lichiditate al acestora, degajând fonduri ce pot fi plasate rentabil,
lichidabil şi sigur în alte activităŃi. Încetinirea vitezei de rotaŃie atrage după sine o
creştere a activelor circulante, o imobilizare (blocare) de fonduri, reducând
eficienŃa utilizării capitalurilor.
Rentabilitatea pasivelor circulante presupune reducerea costurilor de
procurare al capitalurilor necesare, creşterea preponderenŃei surselor atrase, adică a
decalajelor de plăŃi favorabile ce rezultă din datoriile către furnizori, salariaŃi,
buget, etc.
Pentru a răspunde nevoii de diminuare a riscului, gestiunea activelor
circulante urmăreşte eliminarea rupturii de stoc, a lipsei de lichidităŃi, a
întreruperilor accidentale în aprovizionare, funcŃionare, livrare, etc. Această situaŃie
reclamă constituirea unui stoc de siguranŃă, care însă determină o creştere a
costurilor de exploatare şi implicit o diminuare a rentabilităŃii.
În privinŃa pasivelor circulante, diminuarea riscului presupune
reducerea sau eliminarea deficitului de capitaluri temporare solicitate de ciclul de
exploatare, creşterea autonomiei financiare a ciclului de exploatare. Pentru aceasta
se constituie la nivelul pasivelor circulante un fond de rulment, reprezentând
surplusul de resurse permanente, necesar pentru a pune în siguranŃă echilibrul
financiar pe termen scurt.
NEVOI RESURSE
Imobilizări Capitaluri permanente

Active circulante FR
- Stocuri Pasive circulante
- CreanŃe - Datorii de exploatare
- Active de trezorerie - Datorii în afara exploatării
- Pasive de trezorerie
FR = Capitaluri permanente – Imobilizări
Fig. 1. EvidenŃierea fondului de rulment
Egalitatea între nevoi şi resurse trebuie să se realizeze în final cu condiŃia

degajării unei trezorerii nete pozitive. Obiectivul sub care se va acŃiona, în acest
sens, este maximizarea rentabilităŃii medii pe unitatea de risc.
429
Gestiunea ciclului de exploatare cuprinde principalele două activităŃi:

determinarea necesarului de active circulante şi determinarea surselor de finanŃare
a ciclului de exploatare.
Spre deosebire de imobilizări, activele circulante au o lichiditate mai mare
oferind întreprinderii posibilitatea acoperirii operative din încasări, a datoriilor, a
efectuării unor plasamente de trezorerie şi a păstrării unei rezerve lichide în cont şi
în casă.
Alegerea nivelului activelor circulante ca şi a modului de finanŃare al
acestora, este legată de atitudinea personală a conducerii întreprinderii privind
optimizarea relaŃiei rentabilitate-risc.
Nivelul activelor circulante se fundamentează, în principal, pe vânzările
previzionate. Astfel, creşterea activelor circulante, pentru un nivel constant al
producŃiei şi vânzărilor, dacă aceasta reduce riscul de insolvabilitate (de
incapacitate de plată), conduce la o diminuare a ratei de randament a activelor
totale deŃinute de întreprindere. Din contră, un nivel scăzut al activelor conduce la
o rentabilitate ridicată, dar şi la un grad de risc la fel de ridicat.
Raportul dintre vânzări şi nivelul activelor circulante necesare pentru realizarea
cifrei de afaceri este specific fiecărei întreprinderi. În funcŃie de acest raport se pot
identifica trei politici de gestiune a ciclului de exploatare cu efecte diferite asupra
rentabilităŃii şi riscului:
- politica agresivă presupune rentabilitate maximă dar pentru aceasta trebuie să
minimizăm stocurile în toate fazele ciclului de exploatare. Acest lucru implică
riscuri foarte mari deoarece orice întrerupere în relaŃiile cu furnizorii, orice
depăşire de consum poate produce ruptura de stoc;
- politica defensivă presupune minimizarea riscurilor, acest lucru putându-se
realiza doar printr-o creştere a volumului de stocuri pe toate fazele procesului
de fabricaŃie, dar implicit se diminuează rentabilitatea;
- politica echilibrată armonizează contradicŃiile dintre cele două politici amintite
mai sus. Presupune optimizarea stocurilor, adică îmbină rentabilitatea cu riscul,
le aduce într-un punct de echilibru în care rentabilitatea să fie mare, în condiŃii
de risc acceptabil.
Politici alternative de finanŃare a activelor circulante

Politicile fondului de rulment implică decizii cu privire atât la investiŃiile
în active circulante, cât şi la structura de scadenŃe a fondurilor de finanŃare a
acestor investiŃii. ImplicaŃiile deciziilor privind investiŃia în active circulante asupra
gradului de risc şi ratei rentabilităŃii aşteptate din partea întreprinderii le-am expus
anterior.
Vom lua acum în considerare impactul pe care-l are structura scadenŃelor
pentru plăŃile fondurilor investite în active circulante, adică impactul politicii de
finanŃare a capitalului de lucru.
Consider că este necesar să împărŃim activele circulante în două categorii:
430
• Active circulante permanente, adică acele active pe care întreprinderea trebuie

să le deŃină chiar şi în perioadele când nu operează la capacitate sau în
perioadele de stagnare;
• Active circulante temporare sau fluctuante, acele active circulante suplimentare
care sunt necesare în perioadele de vârf, care au caracter sezonier şi care pot
fluctua de la zero la un nivel semnificativ.
Metodele utilizate pentru finanŃarea activelor circulante permanente şi a
celor fluctuante sunt cele care definesc tipul de politică de finanŃare a capitalului de
lucru, care influenŃează gradul de risc al întreprinderii sunt (Halpern, P., Weston, J.
Fr., Brigham.E. F., 1998):
a) Politica neutră sau moderată a finanŃării activelor circulante, implică stabilirea

unei concordanŃe între perioadele de maturitate a activelor şi pasivelor respective,
astfel încât activele circulante temporare sunt finanŃate din pasive pe termen scurt,
iar activele circulante permanente şi activele imobilizate sunt finanŃate din
capitaluri permanente. Rentabilitatea şi riscul ce ar însoŃi formarea activelor şi
pasivelor circulante având sensuri contrare se neutralizează într-o oarecare măsură.
Această politică se bazează pe un fond de rulment, minim necesar, la nivelul unei
creşteri minime consolidate a nevoii de fond de rulment, urmărind ca fluctuaŃiile
nevoii de fond de rulment să fie acoperite de sursele ciclice.
431
Schematic, politica moderată se reprezintă astfel:
$
Active curente FinanŃare
temporare
pe termen scurt
Nivelul permanent al Datorii pe termen

activelor curente scurt plus
capital propriu
Active
fluctuante
Total
active Active fixe
permanente
1 2 3 4 5 6 7 8
timpul
Fig. 2. Politica neutră de finanŃare a activelor circulante
Pentru a sublinia utilitatea acestei politici de finanŃare neutră vom

considera următoarele exemple:
• Să presupunem că o întreprindere doreşte să-şi construiască un spaŃiu de
producŃie care are o durată de funcŃionare de 25 ani şi pentru finanŃarea acestei
construcŃii va împrumuta fonduri pentru o perioadă de un an. Fluxurile de numerar
provenite din această investiŃie nu sunt suficiente pentru rambursarea datoriei la
sfârşitul anului, astfel încât întreprinderea va fi nevoită să apeleze la noi
împrumuturi fiind supusă la un risc ridicat. Există riscul ca banca să refuze
refinanŃarea investiŃiei sau există riscul ca întreprinderea să fie refinanŃată la o rată
a dobânzii mult mai ridicată decât se prevăzuse iniŃial. Aceasta impune ca
întreprinderea să caute noi surse de finanŃare, care atrag costuri de tranzacŃionare
pe care va trebui să le suporte.
Dacă construcŃia ar fi fost finanŃată din credite pe termen lung înteprinderea nu ar fi
fost supusă la riscurile prezentate anterior şi nici la costurile suplimentare de
tranzacŃionare, deoarece fluxurile de numerar ar fi fost suficiente pentru
rambursarea datoriei.
• Să presupunem, pe de altă parte, că o întreprindere finanŃează activele
circulante din surse de fonduri pe termen lung. Vor apărea în această situaŃie
432
perioade de surplus de numerar, numerar care va trebui reinvestit în investiŃii

financiare pe termen scurt. Dar ratele dobânzii plătite pentru creditele pe termen
lung, sunt în general, mai mari decât dobânzile care se pot câştiga din investiŃiile pe
termen scurt, astfel că întreprinderea va avea profituri mai mici decât dacă ar fi
utilizat principiul concordanŃei dintre perioadele de maturitate a activelor şi
pasivelor respective.
Putem concluziona că atâta vreme cât o întreprindere încearcă să stabilească o
concordanŃă între perioada de maturitate a activelor şi pasivelor asociate acestora,
riscul financiar al acesteia este foarte redus şi fondul de rulment calculat ca
diferenŃa dintre active curente minus pasive curente va avea o valoare pozitivă.
b) Politica agresivă de finanŃare a activelor circulante presupune ca activele

circulante temporare şi o parte a celor permanente să fie finanŃate din resursele
ciclice posibile de mobilizat (datorii de exploatare, credite bancare pe termen scurt)
care au cele mai mici costuri de procurare, dar care prezintă şi o nesiguranŃă în
reînnoirea lor adică riscul unei lipse de capital şi al creşterii ratei dobânzii. Activele
fixe vor fi finanŃate din capitalul permanent. Aceasta duce la o valoare pozitivă a
fondului de rulment net, dar mai mică decât cea obŃinută prin politica neutră.
433
$
Active curente FinanŃare
temporare pe termen scurt
Nivelul permanent al Datorii pe termen activelor

curente scurt plus
capital propriu
Active fixe
1 2 3 4 5 6 7 8
timpul
Fig. 3. Politica agresivă de finanŃare a activelor circulante
Linia punctată ar fi putut fi desenată sub linia ce reprezintă activele

imobilizate, indicând faptul că toate activele circulante, dar şi o parte a activelor
imobilizate sunt finanŃate prin credite pe termen scurt. Această poziŃie implică un
risc mare, deoarece în momentul în care apare necesitatea de refinanŃare,
întreprinderea va fi expusă din plin pericolului măririi ratei dobânzilor sau a altor
pericole legate de refinanŃarea creditului. Deoarece creditul pe termen scurt este
adesea mai ieftin decât creditul pe termen lung, unele întreprinderi sunt gata să
sacrifice siguranŃa în favoarea unei posibilităŃi de profituri mai mari.
c) Politica defensivă are în vedere finanŃarea din resurse permanente (fondul de

rulment) a tuturor activelor imobilizate cât şi a unei părŃi din activele circulante
temporare, aceste surse având costuri de procurare mai mari dar şi o acoperire
suficientă împotriva riscului de reînnoire a creditelor şi a creşterii ratei dobânzii
(costă mai mult dar este o politică prudentă).
434
CerinŃe de finanŃare pe termenscurt

$
Active imobilizate
lichide
Nivelul permanent al Datorii pe termen

activelor curente scurt plus
capital propriu
Active fixe
1 2 3 4 5 6 7 8
timpul
Figura 4 Politica defensivă de finanŃare a activelor circulante
Din reprezentarea grafică se observă că întreprinderea utilizează o sumă

mică drept credit pe termen scurt, pentru a răspunde necesarului maxim, atunci
când acesta se iveşte. De asemenea, întreprinderea răspunde necesităŃilor cu
caracter sezonier prin „stocarea de lichidităŃi” sub forma valorilor mobiliare lichide
cumpărate în perioada cu fluxuri de numerar în exces. Linia ondulată de deasupra
liniei punctate reprezintă finanŃarea pe termen scurt; ce este dedesuptul liniei
punctate reprezintă sumele deŃinute temporar sub formă de investiŃii financiare pe
termen scurt.
Fondul de rulment are o valoare mare şi pozitivă, reflectând că finanŃarea
prin credite pe termen scurt este utilizată la minim.
Concluzionez că alegerea unei anumite politici este subiectivă, fiecare tip de
politică fiind raŃională în raport cu strategia şi obiectivele gestiunii financiare în
ansamblul său.
Bibliografie
Avare Ph., Legros G., Ravary L., Lenonmier P., 2002, Gestiune şi analiză
financiară, EdiŃia a II – a revizuită, Editura Economică, Bucureşti;
Bistriceanu Ghe., AdochiŃei M., Negrea E., 2001, FinanŃele agenŃilor
economici, Editura Economică, Bucureşti;
435
Brezeanu P., 2000, Managementul financiar al firmei. Teorii şi practici de

inspiraŃie occidentală, Vol.1, Editura INR, Bucureşti;
Dragotă V şi colaboratorii, 2003, Management financiar, vol 1, Editura
Enache El., Gust M., Diaconu M., 2002, Analiză economico – financiară,
Editura IndependenŃa Economică, Brăila;
Halpern P., Weston J.F., Brigham E.F., 1998, FinanŃe manageriale,
Jobard J.P., 1997, Gestion Financière de L‘Entreprise, Editura Sirey,
Paris;
Vintilă G., 2000, Gestiunea financiară a întreprinderii, Editura Didactică
şi Pedagogică, Bucureşti.
436
PROBLEMATICA MAXIMIZĂRI PROFITULUI
Nagy Otto
Universitatea de Vest ”Vasile Goldiş„ Arad, Filiala Satu Mare, Facultatea de Inginerie şi
Management în AlimentaŃie Publică şi agroturism, 440030, Str. Mihai Viteazu, nr. 26,
e-mail: ottonagy@gmail.com
Abstract
The profit as manifestation of the capital’s retribution will be always the main
preoccupation of microeconomy. Having in mind the importance of the profit, not only from
the firm’s point of view but of that of society in general, this paper would like to enumerate
the characteristics respectively the main methods of profit maximization.
Keywords: profit, rate of profit, capital, risk, profit indicators
Definire, Abordare, Componente, Forme, FuncŃii

Profitul este un venit specific unei anumite categorii de proprietari, şi
anume proprietarul factorilor de producŃie, indeosebi a factorului K (capital),
pentru efortul depus de acesta, iniŃiativa şi riscul asumat de el in activitatea
economică. E un important indicator financiar (economic) la nivel de firmă, care
prin natura şi functiile sale, e identic cu beneficiul firmei
El este creat de munca salariaŃilor, este o componentă a valorii nou create
prin această muncă ce se cuvine de drept proprietarului, respectiv firmei. La origine
are verbul latinesc proficere care înseamnă a intreprinde ceva, a da rezultate şi deci
a progresa, ceea ce explică natura pozitivă, progresista a profitului ca factor de
progres şi civilizaŃie; pe bună dreptate se apreciază în acest context că profitul
reprezintă motorul societăŃii cu toate că societatea e strambă, inechitabilă.
In antiteză, există şi o concepŃie peorativă în care profitul degenerează intr-
un caştig din nemuncă obŃinut prin hoŃie, inşelăciune, stând la baza apeativelor de
‘profitor’, ‘hoŃ’, ‘afacerist’, ‘speculant’.
Exista trei moduri de abordare asupra noŃiunii de profit.
Modul de abordare oficial, legislativ, statistic – tratează profitul ca pe un
venit legal şi firesc, calculat ca diferenŃa între venituri şi cheltuieli; e identic cu
beneficiul întreprinderii şi se defineşte ca fiind avantajul pozitiv, bănesc, ce
decurge dintr-o activitate economică, într-o operaŃiune economică sau pe
ansamblul firmei pentru funcŃiile îndeplinite de aceasta. Din punct de vedere
financiar, el inseamnă rezultatul cu ‘+’, opusul lui fiind pierderea (ambele rezultate
se oglindesc în contul de pierderi şi profit, unde soldul poate fi +/-/0)
ConcepŃia potrivit căreia profitul este un venit rezidual se aseamănă ca
mod de calcul cu cel de mai sus, astfel că profitul e un rest, o diferenŃă ce ramâne
după deducerea din veniturile brute a numeroase sume, impozite, taxe, cheltuieli;
437
ceea ce ramâne ar fi profitul ca venit rezidual tratat ca un venit necuvenit. Se

confundă profitul ca venit din efort propriu, cu o parte din profitul obŃinut în afara
efortului propriu şi care de drept e necuvenit şi nu va ramâne la firmă, fiind preluat
de stat sau alte organe.
Profitul reprezentat de remuneraŃia implicită a factorilior de producŃie –
concepŃia după care profitul reprezintă remunerarea factorilor de producŃie utilizaŃi
de proprietar (venit, salariu, rentă, dobandă); astfel, profitul ar reprezenta orice
venit rezultat, şi care prin distribuirea fiecărui proprietar el se pulverizeaza, dispare.
Concluzie: Se apreciază că modul de abordare oficial e corect ca natura şi ca mod
de calcul fiind de fapt beneficiul întreprinderii, adică un venit firesc, legal, în care e
interesată atât firma cât şi societatea.
Componentele Profitului
- Profitul legal, legitim şi firesc obŃinut prin respectarea legilor;
- Profitul nelegal, nelegitim, obŃinut prin încălcarea legalităŃii, prin umflarea
costurilor, prin atribuirea unor cote mai mari decât cele legale, prin sustragerea de
la plata impozitului pe profit (adică evaziune fiscală), prin duble înregistrari
contabile etc.
Se opereazâ cu noŃiunea de profit ‘admis’, adică profit impozabil (cu cota
unică a impozitului pe profit de 16%). Când e descoperit, profitul ‘necuvenit’,
ilegal, ilicit, e preluat automat de buget sau redistribuit celor îndreptăŃiŃi.
Din punct de vedere al modului de obŃinere, al condiŃiilor tehnice,
economice, organizatorice, profitul are alte două componente:
Profitului normal, obişnuit, ordinar (obŃinut de majoritatea producătorilor
care dispun de cam aceleaşi condiŃii)
Profitului de monopol, adică supraprofit (obŃinut doar de acei producători
care dispun de condiŃii mai bune din punct de vedere tehnic, organizatoric; de
exemplu, poziŃia de monopol a unor firme pe piaŃă; apropierea de sursele de
aprovizionare sau de bazele de desfacere; nivelul tehnic şi tehnologic superior;
concentrarea producŃiei; produse noi cu calităŃi superioare etc.).
Formele Profitului sunt industrial, comercial, agrar, bancar etc.
La nivel de firmă, el poate fi brut sau net (care la rândul lui normal sau
suplimentar). Exista şi alte forme de profit: capitalizat, pur, acumulat, agregat.
FuncŃiile profitului sunt:

- exprimă rezultatele calitative ale activităŃii productive
- constituie motivaŃia principală a oricărui întreprinzător, fiind funcŃia-scop a
întreprinderii
- stimulează iniŃiativa şi acceptarea riscului
- e sursa de autofinanŃare prin capitalizare
- cultivă spiritul de economie
- e un mijloc de control al eficacităŃii economice
- e o pârghie financiară de întărire a autonomiei şi gestiunii financiare
438
- e un criteriu de performanŃă economică

Concluzie: profitul e un instrument modern de management, de conducere, dar şi
de stimulare suplimentară a salariaŃilor. De asemenea, profitul e o componentă
autonomă a preŃului de vânzare, alături de cost.
Indicatorii Profitului, Factori, Rentabilitatea Firmei.

Indicatorii Profitului
MASA PROFITULUI este mărimea absolută, câstigul bănesc obŃinut
dintr-o activitate economică; se inregistreaza 2 nivele:
1. Masa Profitului total aferent unui anumit volum de producŃie– notată cu Pr
• Pr = Ca – CT (Ca – cifra de afaceri, CT – costuri totale)
• Ca = Q*pv = CT + Pr (Q – vol. fizic al producŃiei, pv – preŃ de vânzare)
2. Masa profitului unitar – notată cu Pru
Pr CT
• Pru = = pv – CTM (unde CTM este costul unitar al produsului )
Q Q
RATA PROFITULUI (Pr’) = profitul exprimat în procente, în raport cu un

anumit volum de efort, existând deci trei rate ale profitului:
Pr
o Pr’(CT) = * 100 (rata rentabilităŃii, efortul consumat prin cost)
CT
Pr
o Pr’(Ca) = * 100 (rata profitabilităŃii, efortul – încasări din vânzări)
Ca
Pr
o Pr’(Ku) = * 100 (rentabilitatea la efortul total, unde Ku = capital utilizat)
Ku
Retabilitatea desemnează o formă principală de eficienŃă economică la

nivel productiv, de firmă şi constă în capacitatea unei firme de a produce venit net
(adicâ profit, beneficiu).
Rentabilitatea (R) se exprimă în marime absolutâ (prin masa profitului) şi
în mărime relativă, procentuală (prin rata profitului, deobicei prin cost, adică
Pr’(CT)). Există, de asemenea, şi alte forme de rentabilitate: rata rentabilităŃii
economice, rata rentabilitŃăii financiare, rata rentabilitŃăii capitalurilor etc.
Ca mărime, rata rentabilităŃii se stuează pe o grilă cu mai multe nivele
(peste tot se aplica cota unica de impozt pe profit de 16 %):
rentabilitate ‘0’ – rata profitului e de 3 – 5 %
rentabilitate medie - rata profitului e de 10 – 15 %
rentabilitate mare - rata profitului e de 15 – 20 %
rentabilitate exagerată - rata profitului e de 25 – 30 %
Concluzie: Aşadar, rata profitului oscilează între două limite importante: limita
minimă (rate ale profitului marginal, adică o cantitate suficientă de profit care să îi
439
asigure întreprinzatorului motivaŃia) şi o limită maximă (punctul dincolo de care

incep să scadă vânzările pe piaŃă).
Rata profitului e unul dintre cei mai importanŃi indicatori de randament, de
eficienŃă, care se compară pe diferite nivele cu cursul acŃiunii şi cu rata dobânzii,
indicând spre ce să se orienteze un investitor într-o afacere
Nivelul şi dinamica profitului

Acesta se află sub influenŃa a numeroşi factori, printre care amintim:
- reducerea pe toate căile a costurilor
- volumul producŃiei
- structura şi calitatea producŃiei
- nivelul productivităŃii factorilor
- nivelul preŃului de vânzare
- accelerarea vitezei de rotaŃie etc.
Analiza profitabilităŃii unei firme prin rate ale profitului sub diferitele
forme prezentate, ne indică anumite aspecte de dezvoltare a firmei calculate în
funcŃie de datele din momentele respective.
Pentru o analiză mai detailată, respectiv pentru formularea unor previziuni
care să fie cât mai aproape de realitate, se defineşte funcŃia profit sub următoarea
formă:
n
Π = pf ( x1 , x 2 , K, x n ) − ∑ ri xi (1)
i =1
unde:
P – funcŃia profit;
p – preŃul produsului;
ri - preŃul factorilor de producŃie;
Facem urmatoarea notatie:
y = pf(x1, x2, …, xn) – veniturile generate de firmă prin vânzarea outputurilor la
pretul p.
Orice firmă care desfăşoară o activitate economică, are ca scop principal
maximizarea funcŃiei profit definit prin intermediul relatiei (1).
Maximizarea profitului, respectiv funcŃiei profit se poate rezolva prin două
variate, in mod direct si anume
:
Varianta 1
1. determinarea punctelor de extrem prin anularea derivatei de ordinul unu, si
rezolvarea sistemului de ecuatii:
∂Π
=0 (2)
∂xi
440
2. verificarea condiŃiei ca matricea hessiană să aibe variaŃii alternative (negativă

şi pozitivă), după cum i este impar, respectiv par, matematic avem:
D1<0, D2>0, D3<0, D4> … (3)

Prin determinarea punctelor de extrem date de ecuaŃia (2) şi verificarea
relaŃiilor de la (3) se determină setul de valori (y*, r*) pentru care funcŃia profit este
maximă.
Varianta 2,
Utilizand lema lu Hotelling, care se enunŃă astfel:
Daca funcŃia profit este o funcŃie diferenŃiabilă în p si x, atunci există un
unic set de output şi o singură combinaŃie de inputuri care maximizează funcŃia
profit.
Această lemă matematic se scrie in modul următor:
∂Π
= y * ( p, x )
∂p
(4)
∂Π
= − r * ( p, x )
∂xi
unde: y*, r*, sunt outputurile şi inputurile pentru care funcŃia profitului are valoare
maximŃ.
Pe baza relatiei (4), cunoscând valoarea funcŃiei profit sau cunoscând
valoarea profitului care se doreşte să se obŃină, firma poate determina necesarul de
input de achiziŃionat, respectiv necesarul de output care trebuie să fie comercializat
pentru a ajunge la nivelul de profitabilitate dorită.
O alta metodă de rezolvare a problemei de maximizare a profitului constă
în determinarea costurilor minime, necesare pentru a genera un grad de
profitabilitate impus sau dorit. Această metodă este o metodă indirectă de
maximizare a funcŃiei profit şi constă în a determina minimul funcŃiei cost,
respectiv matematic putem scrie:
n 
min ∑ ri xi  (5)
 i=1 
Rezolvand sistemul de ecuaŃii şi determinând valorile pentru x care
minimizează relaŃia (5), se maximizează relaŃia (1) pentru o valoare dată a
outputurilor
Concluzie: Problematica maximizării profitului este o problemă clasică dar care se
află mereu în actualitate datorită importanŃei pe care o reprezintă profitul în cadrul
existenŃei unei firme. Profitul respectiv maximizarea lui este preocuparea
fundamentală a orcărei firme şi este vitală pentru dezvoltarea sănătoasă şi
funcŃionarea fară probleme a unei firme.
441
Bibliografie
Kreps D., 1990, A Course in Microeconomic Theory, Harvester
Wheatsheaf, New York;
Mecu C. (colab.), 2005, Economie Politica. Aplicatii Practice, Ed.
Fundatiei Romania de Maine, Bucuresti;
MkFadden D., 1978, Cost Ravenue and Profit Function in Production
Economic. A Dual Approach to Theory and Appllications, North-Holland,
Amsterdam;
Stancu S., Andrei T., 1997, Microeconomie.Teorie si aplicatii, Editura
ALL, Bucuresti.
442
PRODUCłIA ŞI COSTUL
Nagy Otto
Universitatea de Vest ”Vasile Goldiş„ Arad, Filiala Satu Mare, Facultatea de Inginerie si
Management in Alimentatie Publica si Agroturism, 440030, Str. Mihai Viteazul, nr. 26,
e-mail: ottonagy@gmail.com
Abstract
In market economy the company is a economical unit with juridical stated
existence and full decisional autonomy that produces goods and provides services on
comercial-lucrative basis. In the producer’s theory the company seems to be the
combination and transformation frame of the production factors in final outcomes. For the
combination of the production factors and for the achieving of products the company
generates costs that are covered through the relished production. From this point of view
the complex of problems of the knowledge of the costs’ influence on the production is a
problem of first degree necessity. In this article we’d like to enumerate the main aspects
which have to do with the aspects and costs, as they are reflected in the field of
microeconomy.
Keywords: production, cost, production factors, company, material goods,
technology, short term costs, long term costs
ProducŃia
În economia de piaŃă, întreprinderea este o unitate economică, cu o
existenŃă statuată juridic şi deplină autonomie decizională, care produce bunuri
materiale şi prestează servicii pe baze comerciale – lucrative. În teoria
producătorului, întreprinderea apare drept cadru de combinare şi transformare a
factorilor de producŃie în rezultate finale. Există o mare diversitate de
întreprinderi: a) după obiectivul urmărit în activitate: întreprinderi cu scop lucrativ
şi nonlucrativ; b) după forma de proprietate: întreprinderi private, publice şi mixte;
c) după regimul juridic de organizare şi funcŃionare: regii, companii şi diferite
variante de societăŃi comerciale; d) după dimensiunea lor: întreprinderi mari, mici
şi mijlocii. Analizată ca agent economic producător ce urmăreşte ca scop principal
obŃinerea profitului, întreprinderea este numită firmă de afaceri. IniŃial, firma de
afaceri a funcŃionat ca firmă (clasică), care presupune existenŃa unei persoane cu o
poziŃie – cheie, şi anume proprietarul, patronul sau antreprenorul, care îşi investeşte
capitalul în speranŃa unui profit cât mai mare, asumându-şi funcŃia de conducere a
propriei afaceri. În prezent, cea mai mare parte a activităŃii economice se
desfăşoară însă în firme manageriale, care marchează separarea managerului faŃă
de proprietate prin profesionalizarea actului conducerii. Cea mai reprezentativă
firmă managerială este societatea pe acŃiuni. În România, potrivit prevederilor
legale, firmele se împart în două categorii principale: regii autonome, întâlnite în
443
ramurile strategice ale economiei naŃionale (industria de armament, exploatarea

minelor şi a gazelor naturale, poşta şi transporturile feroviare), şi societăŃi
comerciale, care au următoarele forme: societatea în nume colectiv, societatea în
comandită simplă, societatea în comandită pe acŃiuni, societatea pe acŃiuni,
societatea cu răspundere limitată.
Pentru a produce bunuri destinate consumului, întreprinzătorii îşi procură
factori de producŃie. Resursele economice atrase în circuitul economic, aflate în
mişcare ca fluxuri, constituie factori de producŃie. În general, se consideră că la
producerea bunurilor participă trei factori: munca, natura (pământul) şi capitalul.
Acestor factori clasici li se pot adăuga şi: întreprinderea (antreprenoriatul),
progresul tehnic, inovaŃia şi resursele informaŃionale.
DefiniŃie:
O tehnologie este constituită din mulŃimea proceselor de producŃie
disponibile pentru realizarea unui anumit bun.
MulŃimea combinaŃiilor de factori de producŃie posibili, adică diferitele
alternative tehnologice ce permit transformarea factorilor de producŃie în bunuri se
numeşte mulŃime de producŃie şi o vom nota cu Y.
Fiecare element al lui Y este o combinaŃie specifică de cantităŃi de factori
de producŃie ce pot fi utilizaŃi pentru a produce o cantitate specifică de output.
Comportamentul producătorului poate fi descris în mod consistent dacă
asupra acestei mulŃimi de producŃie se fac o serie de ipoteze, si anume:
1. MulŃimea de producŃie este nevidă.
Y ≠ {Ø} ceea ce înseamnă că orice firmă (întreprindere) produce “ceva”.
2. MulŃimea de producŃie este închisă (îşi conŃine frontiera).
Pentru orice şir convergent de netputuri din Y (yn X Y), n ∈ ⊆, cu proprietatea că
yn → y, rezultă că y ∈ Y.
3. Ireversibilitatea procesului de producŃie
Dacă y ∈ Y ⇒ - y ∉ Y
Ipoteza ireversibilităŃii indică că procesele nu pot funcŃiona în sens invers. Diferite
unităŃi de factori de producŃie produc un anumit număr de unităŃi de output, dar nici
o unitate de output nu poate fi utilizată pentru a obŃine unităŃi de inputuri (factori
de producŃie). Un exemplu elocvent în acest sens îl constituie forŃa de muncă.
4. EsenŃialitatea factorilor de producŃie. Această ipoteză arată că nu se poate
obŃine output nenul în condiŃiile lipsei factorilor de producŃie (esenŃialitate slabă)
după cum nu se poate obŃine output nenul în condiŃiile lipsei unui factor
(esenŃialitate tare).
5. Posibilitatea inactivităŃii firmei.
O vector ∈ Y.
Inactivitatea nu trebuie redusă la situaŃia în care se obŃine output nul, ea există şi în
situaŃia în care firma are inputuri strict pozitive dar totuşi nu produce (de exemplu:
o firmă în faza de organizare).
6. Aditivitatea proceselor de producŃie.
444
Dacă y1 , y2 ∈ Y ⇒ y1 + y2 ∈ Y.
Ipoteza de aditivitate indică faptul că dacă presupunem că activităŃile y1 şi y2 sunt
posibile atunci şi y3 = y1 + y2 este de asemenea o activitate de producŃie posibilă.
7. Divizibilitatea bunurilor sau activităŃilor.
Bunurile sau activităŃile se pot separa în părŃi componente de sine stătătoare.
8. Convexitatea mulŃimilor de producŃie.
Dacă y1 , y2 ∈ Y atunci şi αy1 + (1 - α)y2 ∈ Y , 0 ≤ α ≤ 1.
Ipoteza de convexitate indică faptul că dacă două activităŃi sunt realizabile la
nivelul unei perioade de timp, atunci activitatea definită prin aceea că în prima
jumătate a intervalului de timp considerat se desfăşoară prima activitate iar în a
doua jumătate se desfăşoară cea de-a doua activitate, este tot o activitate
realizabilă.
9. Posibilitatea ineficienŃei producŃiei (“free disposal”).
Dacă o anumită structură de outpuri poate fi obŃinută dintr-o anumită
cantitate de inputuri, aceleaşi outpuri pot fi obŃinute cu cantităŃi mai mari de
factori, adică ce se obŃine cu puŃin se poate obŃine şi cu mult. Să presupunem că
producem o anumită cantitate de output folosind un număr specific de inputuri.
Conform acestei ipoteze, cu acelaşi număr de inputuri putem produce mai
puŃin output. Cu alte cuvinte, putem folosi întotdeauna inputurile date pentru a
produce cantitatea originală de output, şi să ne debarasăm fără costuri de cantităŃile
nedorite de output. Rolul acestei ipoteze este de a exclude o situaŃie în care un
producător pierde bani cu producerea ultimelor cantităŃi de output dar continuă să
producă pentru că pierderile sunt inferioare costurilor pe care trebuie să le suporte
pentru a renunŃa la unităŃile neprofitabile.
10. Posibilitatea existenŃei randamentelor necrescătoare, nedescrescătoare sau
constante.
Nu pot fi evidenŃiate randamente în cazul mulŃimilor de producŃie cinumai
în cazul funcŃiilor de producŃie. Există posibilitatea reducerii scalei sau creşterii
scalei (micşorare sau mărire în aceeaşi proporŃie a inputurilor şi outpurilor).
11. MulŃimea de producŃie este un con convex.
y1 , y2 ∈ Y ⇒ αy1 + βy2 ∈ Y , α , β ≥ 0.
Dacă o mulŃime de producŃie are proprietăŃi de aditivitate şi evidenŃiază
posibilitatea randamentelor constante, atunci ea este un con convex.
Costul
Este ansamblul cheltuielilor necesare obtinerii unui volum de produs.
Costul reprezinta evaluarea eforturilor implicate de un proces economic. El este
determinat de activitatea de productie efectiva. In acest caz distingem urmatoarele
tipologii de costuri: costul real care reprezinta suma cantitatilor de bunuri si servicii
realizate de intreprinderi privite prin prisma conditiilor de munca si a factorilor de
productie necesari pentru obtinerea bunului respectiv; costul monetar care
reprezinta suma evaluarilor in moneda sau pret de achizitie pentru procurarea
factorilor de productie necesari costului real; costul de oportunitate care reprezinta
445
evaluarea cantitatilor de bunuri si servicii ce vor putea fi produse in cadrul

intreprinderii din cauza producerilor intr-un mediu antedeterminant (distingem
doua componente: costurile explicite ce reprezinta forma sau natura platilor facute
pentru procurarea de materii prime, materiale si energie cunoscute si sub
denumirea de costuri ale ofertei firmei si costuri implicite- acele cheltuieli ce nu
presupun plati catre terti). Costurile utilizate la acest nivel sunt implicite la nivelul
intreprinderii dar explicite la nivelul atelierului. Se numeste functie a costurilor
ansamblul relatiilor existente intre costul total de productie si cantitatea de bunuri
produse. Costurile se clasifica in: costuri globale (ansamblul costurilor
corespunzatoare unui volum de productie dat) care sunt: costuri fixe (aceea gama
de costuri ce nu se modifica indiferent de volumul productiei-chirii, dobanzi,
asigurari) si costuri variabile (acele costuri ce sunt influentate de marimea
productiei: cheltuieli directe-efectuate in vederea achizitionarii de materii prime si
materiale, energie electrice, chetuiele indirecte-comune unei sectii, firme fiind
considerate ca si cheltuieli generale ale unitatilor-intretinerea, chetuieli
administrative, cheltuieli de desfacere, transport si depozitare) si costuri totale
(suma valorica a costurilor fixe si variabile); costuri marginale (cresterea costului
total in cazul cresterii productiei, este egal cu raportul dintre sporul costului total si
sporul productiei); costuri medii-unitare (costuri globale pe unitate, cheltuielile
pentru producerea unui produs unitate, este raportul dintre costul total si valoarea
productiei) sunt : costul fix-mediu, costul variabil-mediu, costul total-mediu;
costurile de ex post (costuri determinate strategic in vederea reducerii costului total
de productie); costuri ex ante (costuri determinate pe baza unei gestionari
previzibile si avantajoase).
Din punct de vedere al unitatii de masura la evaluarea consumului, se
formeaza trei tipuri de costuri:
a. costul natural (real) – cand se utilizeaza unitati fizice de masura (natural
conventioanale: km, m, kg)
b. costul monetar (banesc) = cheltuieli de productie – cand la evaluare se utilizeaza
unitatea monetara baneasca
c. costul de oportunitate/substituire = obtinut prin masurarea valorica a cantitatii de
bunuri ce nu vor putea fi produse din cauza producerii altor bunuri. Se mai
numeste costul sansei sacrificate ca urmare a renuntarii din ratiuni de natura
economica/tehnica/financiara la producerea a altceva si alegerea a altceva care iti
da satisfactie mai mare. Se evalueaza toate sansele, se compara, se substituie si se
alege sansa care da cea mai mare satisfactie adica aduce cele mai multe beneficii.
Functia Cost. Tipologia Costurilor

Reprezinta relatia obiectiva de dependenta intre costul si variatia productiei
si se exprima astfel: C=f(Q). Aceasta functie, aceasta dependenta, genereaza
tipologia costurilor respectiv comportamentul costurilor pe o perioada scurta sau
lunga de timp. Calculul acestei functii se utilizeaza la fundamentarea variantelor de
446
productie si anume alegerea acelei variante care se obtine cu costurile cele mai
mici si deci cu pretul cel mai mare.
Perioada scurta reprezinta acel interval de timp pe parcursul careia un
producator poate sa isi sporeasca productia numai in masura in care capitalul fix
din dotare o permit (numai daca creste volumul de munca sau productivitatea
muncii)
Perioada lunga e acel orizont de timp ce ofera posibilitatea firmei sa isi
modifice productia pe seama modificarii tuturor factorilo de productie, mai ales a
factorului capital fix.
Comportamentul costului pe termen scurt

In raport cu nivelul la care se consuma factori de productie, exista trei mari
categorii de costuri: global, mediu/unitar, marginal.
A. Costul global – CG = suma costurilor ocazionate de obtinerea unui anumit
volum de productie. Se compune din trei categorii de costuri:
1. costul fix total – CF – reprezinta suma cheltuielilor care sunt independente,
invariabile fata de volumul productiei (chirii, incalzire, iluminat, cheltuieli de
intreprindere, salariile TESA, cheltuieli de administratie a firmei, dobanzi,
asigurari, etc) = constant
2. costul variabil – CV – reprezinta ansamblul cheltuielilor care variaza, se
modifica proportional cu variatia productiei; exista trei grade de
proportionalitate: liniara (materii prime si salarii directe), crescanda sau
descrescanda (unele materiale auxiliare, combustibil, energie, apa) – CV = f(Q)
3. costul total de productie – CT – reprezinta suma cheltuielilor CF si CV
inregistrate la nivelul sectiilor de productie si al intreprinderii; la acest cost se
adaoga apoi costul cu distributia si desfacerea – CD – care la randul sau poate
reprezenta cheltuieli fixe/variabile; se obtine astfel un cost total al productiei =
cost complet/comercial (toate cheltuielile ocazionate de sus in jos cu obtinerea si
desfacerea unui colum de productie intr-o perioada data de gestiune economica)
447
Fig 1. Reprezentarea grafica a CG imbraca forma unor drepte cu punct de plecare

diferit
B. Costul mediu – CM – pe unitate, bucata; reprezinta costurile globale

raportate la volumul fizic al productiei.
CF
a. CFM – costul fix unitar mediu – raportul intre costul fix si productie
Q
CV f (Q )
b. CVM – costul variabil mediu =
Q Q
c. CTM – costul unitar al produsului
CT CF + CV CF CV
= = + = CFM + CVM
Q Q Q Q
Importanta costului total mediu rezida in aceea ca la el se adaoga marja de
pret si se obtine pretul unitar PU al produsului, numit si pret de productie (pretul cu
care produsul paraseste poarta fabricii) si care e diferit insa de pretul de vanzare
(PV=PU+TVA+accize+alte taxe+adaos comercial)
C. Costul marginal – Cmg – reprezinta cheltuiala suplimentara provocata de
un consum suplimentar de Fp pentru producerea unei unitati de
suplimentare de productie (=unitate aditionala); este deci costul cresterii
productiei (cu ce ∆cheltuieli obtin o unitate de crestere a productiei de
1%). Poate fi total (pe intreaga productie) sau unitar (pe bucata)
∆CT CT 1 − CT 0
Cmg = =
∆Q Q1 − Q0
448
Este un cost foarte important pentru intreprindere deoarece pe baza lui se

determina conditiile de maximizare a profitului. Astfel, aceste conditii arata pana
unde intreprinderea poate sa isi extinda volumul productiei ca sa fie rentabila
Cmg=Vm /pret = conditia de maximizare a profitului (Vm=venit marginal, pret)
In dorinta de maximizare a pretului, in goana ei spre aceasta functie-tinta,
intreprinderea alearga dupa productii suplimentare; aceasta dorinta a ei e posibila
numai daca Cmg<CTM, deci productia suplimentara e rentabila. Asadar,
intreprinderea compara permanent Cmg aditional cu costul obisnuit al produsului
pentru a vedea daca se merita sa creasca productia sau nu, jocul costului fiind la ea
acasa pentru ca pretul de vanzare nu mai depinde de ea.
Fig.2 Reprezentarea diferitelor costuri (fix mediu, variabil mediu, marginal, total mediu)
Exista astfel doua situatii: (1) analiza pragului de faliment (F) si (2) analiza
optimului productiei pe termen scurt (O). Ambele prezinta importanta practica
maxima pentru intreprindere.
Pragul de faliment reprezinta acea situatie critica de la care intrerinderea isi
inceteaza activitatea. Punctul ‘F’ este intersectia dintre Cmg si CVM prin minumul
lui CVM (punctul M1), deci in care Q1 reprezinta x unitati, Cmg e de y unitati
monetare. Cand pretul de vanzare scade sub M1 cu coordonatele respective,
intreprinderea da faliment. E acea situatie negativa cand intreprinderea nu isi mai
recupereaza prin pret toate cheltuielile, nici cele fixe, cu atat mai mult nu realizeaza
nici un profit.
449
Opusul acestei situatii e situatia 2, reprezentat de punctul ‘O’ dat de

minimul lui CTM (punctul M2) intersectat cu coordoantele CTM ce are valoarea de
z unitati, si Q2, volumul optim al productiei, in valoare de t unitati.
Comportamentul Costului pe termen scurt

Asa cum s-a observat din analiza anterioara, forma curbelor costurilor
medii si marginale e sub forma de ‘U’ imperfect datorita conditiilor diferite de
productie si datorita actiunii legii randamentelor neproportionale
(descrescatoare). Se observa din grafice ca randamentele crescatoare pe termen
scurt sunt insotite de scaderi de costuri, iar prin trecerea prin M1 si M2 ambele se
redreseaza, ceea ce inseamna costuri crescatoare si deci randamente descrescatoare.
Asadar, cauza cresterii costurilor pe termen scurt si deci a randamentelor
descrescatoare o reprezinta fixitatea capitalului.
Pe termen lung, toti factorii devin variabili; cresc sau scad, la fel si
preturile, piata da semnale si deci intreprinderea isi amplifica calculele vizand
alegerea variantei optime de productie in aceasta situatie. In raport cu
aceasta varianta optima, ea isi alege si dimensiunea optima a firmei, adica acea
marime care ii da satisfactie si deci randamente si economii de scara.
Costurile unitare si marginale imbraca aceeasi forma de ‘U’ imperfect, iar
pragul de faliment e de asemenea intersectia dintre CVM si Cmg. Specific acestei
analize pe perioada lunga o constituie aparitia fenomenelor economice de scara,
adica fenomene ce tin de extinderea Q, de dimensiune, de scara.
Economiile de scara – situatie pozitiva ce rezulta din scaderea costurilor
unitare si marginale medii, pentru ca randamentele totale cresc mai repede decat
cresc costurile totale. La un moment dat, din extinderea exagerata a scarii de Q pot
sa apara fenomene negative numie deseconomii de scara – apa cresteri ale
costurilor unitare si marginale pentru ca incep sa scada randamentele economice.
Este cazul unor cheltuieli mari provenite din gigantismul intreprinderii
(cazul combinatelor si al transnationalelor) ; intreprinderile devin greoaie, cresc
costurile de management, creste birocratia, apar nuemroase verigi, cresc salariile
care nu se justifica prin randamente, iar Q se aplatizeaza. In aceasta situatie,
intreprinderea isi reanalizeaza dimensiunea optand pentru restructurarea ei
(spargere, divizare, retehnologizare, restructurare) si isi alege acea varianta de
dimensiune la care incep sa se obtina economii de scara.
Toata problema indica optimul productiei pe termen lung. Notiunea de
optim (optimizare, functie-obiectiv, orizont de timp, restrictii) desemneaza acea
varianta aleasa de producator la care se realizeaza echilibrul dintre intrari si iesiri si
la care producatorul nu mai trebuie sa caute solutii (optimul insa e perisabil,
relativ)
Spunem ca pe termen lung e optima acea productie care permite
maximizarea productiei cu aceleasi cheltuieli respectiv obtinerea unei unitati de
productie cu cheltuieli mai mici. Restrictiile optimului sunt: (1) preturile pe piata
450
ale factorilor de productie (Fp), (2) situatia propriilor resurse, (3) respectarea
standardelor de calitate Eg. in cazul a 3 variante de productie (Q): Q3>Q2>Q1;
CT3=CT2=CT1=const.
solutia optima este Q3 cu CT3 (maximizarea productie (Q) cu aceleasi cost
total (CT))
sau Q3=Q2=Q1=const.; CT3<CT2<CT1
situatia optima este Q3 cu CT3 (aceeasi productie (Q) cu costuri mai mici)
Q3 aferenta punctului M este situatia optima de productie care prezinta

cele mai mici cheltuieli (x um) adica acea varianta dincolo de care celelalte sunt
neoptime. La acest nivel se stabileste si dimensiunea optima a intreprinderii.
In concluzie, reducerea costurilor e cea mai importanta problema din
analiza si din activitatea intreprinderii, dar e cea mai dificila pentru ca implica
numeroase studii tehnice si solutii economice cu 2 aspecte:
o nu trebuie tratata mecanic tinand const ca reducerea exagerata sub
un anumit nivel afecteaza calitatea
o reducerea costurilor totale medii e punctual minim pana la care
poate sa scada pretul fara a afecta activitatea intreprinderii
Exista anumite cai de reducere a costului, si anume: achizitionarea
factorilor de productie (inputuri) la preturi cat mai mici posibile, reducerea
stocurilor, diminuarea consumurilor specifice fara sa se afecteze calitatea,
reducerea cheltuielilor salariale (indeosebi prin cresterea productivitatii muncii -
WL), diminuarea cheltuielilor cu intretinerea si reparatiile, reducerea cheltuielilor
administrative-gospodaresti, reducerea cheltuielilor cu desfacerea (care tin de
451
producator: depozite, gestionari, transport, propriile magazine o posibila cale e

comertul online)
Bibliografie
Constantin Mecu, (colab.), 2005, Economie Politica. Aplicatii Practice,
Ed. Fundatiei Romania de Maine, Bucuresti;
Diewert, W.E., 1982, Duality approaches to microeconomic theory, North-
Holland;
Kreps, D., 1990, A Course in Microeconomic Theory, Harvester
Wheatsheaf, New York;
HoanŃă N., 1998, Capitalul Firmei, Editura Tribuna Economica, Bucureşti;
Stelian Stancu, Tudorel Andrei, 1997, Microeconomie.Teorie si aplicatii,
Editura ALL, Bucuresti.
452
STATISTICA CONSUMULUI DE DROGURI ÎN RÂNDUL

POPULAłIEI TINERE LA NIVELUL JUDEłULUI
BISTRIłA-NĂSĂUD
Crişan Roxana Elena

Universitatea de Vest „Vasile Goldiş” Arad, Facultatea de ŞtiinŃe Economice
Filiala BistriŃa, roxanacrisan21@yahoo.com
Abstract
Based on current estimations, it can be stated that after 1989, Romania registered
a continuous increase of the illegal drug trafficking and abuse, mainly because of a slow
and uncoordinated response of the governmental authorities and the civil society. The study
of the patterns of drug abuse, of the attitude towards drug abuse and drug addicts allow us
to establish an accurate database underpinning for new strategies in the field, as an
adequate response to the current situation. The aim of implementing general population
surveys is to obtain useful information regarding extends and trends of different drug
abuses in population by determining the prevalence of drug abuse and establish its
patterns.
The general objective of these surveys is to obtain useful information for designing
and assessing polices in the field of drug abuse prevention. The specific objective is to
know the prevalence of use of different psychoactive substances, the socio-demographic
characteristics of the drug users, the population’s opinion regarding drug abuse and drug
users and some patterns of abuse. The available data for 2004 indicated an increase of the
drug trafficking and drug use phenomenon in Romania, and, even if the values of the
relevant indicators were below the European average, emphasis may be laid on the upward
trend for most indicators (number of arrests, drug seizures, prison inmates, etc.)
At the local level (with regard to the prevalence of drug use in Bistrita-Nasaud
county), the study shows that illegal drugs use was more frequent in youth population,
therefore prevention programs for drug use must address primarily the younger population
(15 years old or even younger), in order to stall the onset age of drug use.
Keywords: drug consume, illegal drugs, young population
1. Introducere
In decursul timpului, in mod exceptional incepand cu anii ’90, datorita
pozitiei sale geografice si a conflictelor militare din fosta Iugoslavie, Irak si
Afganistan, tara noastra a devenit un segment important al « Rutei Balcanice » de
traficare a drogurilor, indeosebi pe varianta nordica, respectiv Iran, Turcia,
Bulgaria, Romania, Ungaria, Slovacia, Cehia, Germania si Olanda, opinie emisa si
de expertii organismelor internationale de monitorizare a fenomenului drogurilor.
Rutele cele mai importante de traficare a heroinei si opiului din zona Asiei
de Sud-Vest sunt :
• « Drumul Matasii « care include Turkmenistan, Uzbekistan, Kazakstan,
Tadjikistan, Kirgikistan, Iran si Pakistan ;
453
• « Ruta Balcanica » ce include Turcia, Bulgaria, Romania, Ungaria,

Austria, Germania, Olanda si Anglia.
Pentru a aprecia corect pozitia Romaniei in jocul retelelor de traficanti de
droguri, este de retinut faptul ca 80% dintre opiaceele cu care se aprovizioneaza
piata europeana circula pe Ruta Balcanica.In anul 2003, pe aceasta ruta au fost a
fost confiscata cantitatea de 5.274 kg heroina, iar pe « Drumul Matasii « cantitatea
de 8.568 kg heroina. Tara noastra reprezinta in principal o zona de tranzit, doar o
foarte mica parte din cantitatea de droguri tranzitata ramanand in tara noastra
pentru consumul intern.Romania a devenit dintr-o tara de tranzit si un teritoriu de
depozitare, in care drogurile introduse in principal prin frontiera de sud, sunt
stocate pentru diferite perioade de timp, iar in final redistribuite spre tarile vestice
care au un consum ridicat de droguri.
Primul studiu national privind prevalenta consumului de droguri in randul
populatiei generale (Este realizat de Agentia Nationala Antidrog in anul 2004.) si-a
propus sa evalueze conform standardelor europene, cunostintele, atitudinile si
practicile populatiei generale (15- 64 ani) referitoare la consumul de droguri.
Studierea comportamentelor de consum in privinta drogurilor, a atitudinii fata de
consum si fata de consumatorii de droguri va conduce la realizarea unei baze reale
pentru elaborarea unor strategii in domeniu, care sa raspunda situatiei existente.
Scopul aplicarii cercetarilor in populatia generala, care vizeaza fenomenul
drogurilor este de a obtine informatii privind dimensiunea si tendintele consumului
diferitelor droguri la nivelul populatiei, prin determinarea prevalentei si stabilirea
modelelor de consum.
Obiectivul general il reprezinta obtinerea de informatii utile pentru
proiectarea si evaluarea politicilor adresate prevenirii consumului de droguri.
Obiectivele specifice sunt cunoasterea prevalentei consumului diferitelor
substante psihoactive, cunoasterea caracteristicilor socio-demografice ale
consumatorilor, cunoasterea opiniei populatiei in ceea ce priveste consumul si
consumatorul de droguri si cunoasterea unor modele de consum.
Metodologia (Metodologia este recomandata de Centrul European de
Monitorizare a Drogurilor si Dependentei de Droguri (EMCDDA).) a fost aleasa pentru a
realiza comparativitatea rezultatelor la nivel european, fiind bazata pe experienta
de peste 10 ani de colectare si interpretare a datelor, atat in cadrul EMCDDA, cat
si in cadrul altor institutii sau grupuri europene- Grupul Pompidou, Consiliul
Suedez de informatii privind Alcoolul si alte Droguri ( CAN ), Organizatia
Mondiala a Sanatatii (WHO).
1.1. Material si metoda

Populatia tinta si esantionarea
Esantionul stabilit a fost de 3500 de repondenti, fiind reprezentativ la nivel
national pentru populatia tinta neinstitutionalizata, cu varste cuprinse intre 15 si 64
ani. Metoda de esantionare folosita poate fi descrisa ca fiind una probabilistica,
stratificata si multistadiala. Baza de esantionaj a fost reprezentata de listele de la
454
ultimul recensamant national (2002), variabilele de stratificare fiind marimea si

tipul localitatii (de granita sau aflata in interior). In functie de prima variabila de
stratificare au rezultat trei tipuri de localitati urbane si doua tipuri de localitati
rurale : oras mic(sub 10.000 de gospodarii), oras mediu (10.001-50.000) de
gospodarii, oras mare ( peste 50.001 de gospodarii), respectiv comuna si sat.
Instrumente de colectare a datelor
Colectarea datelor s-a realizat folosind un chestionar cu 215 intrebari care
se refera la cunostintele, atitudinile si practicile de consum.Chestionarul cuprinde
cinci sectiuni: alcool, tutun, tranchilizante, barbiturice si antidepresive, substante
ilegale, date socio-demografice.
Au fost adresate si intrebari privind cunoasterea comportamentelor cu risc
pentru sanatate, varsta de debut in consumul de droguri, precum si atitudinea fata
de consum si consumatori. Pentru a se face legatura cu contextul social,
chestionarul a continut si intrebari referitoare la motivatia pentru consum, statutul
social, situatia economica si nivelul educational. Toate datele obtinute au fost
numai in scopul cercetarii si pentru intocmirea de statistici. Nu au fost culese date
personale privind repondentii. Pentru persoanele care nu au implinit 18 ani, s-a
obtinut acordul parintilor pentru completarea chestionarului.
Modalitatea de aplicare a chestionarului a fost interviul fata in fata, care s-a
desfasurat la domiciliul persoanelor intervievate si a durat in medie 60 de minute,
pentru persoanele cu un istoric de consum si aproximativ 30 de minute pentru
persoanele fara istoric de consum. Mai putin de 80% dintre persoanele care au fost
selectate sa participe si care au putut fi contactate au acceptat sa fie intervievate si
au fost cooperante. Ratele de raspuns nu au variat semnificativ in functie de mediul
de rezidenta, cu exceptia Bucurestiului, unde rata de participare a fost mai scazuta
(70%). Chiar daca in general rata de raspuns a fost similara in mediul urban si
rural, intervievatii potentiali din mediul urban au refuzat deseori interviul. In
zonele rurale, mai putinipotentiali intervievati au fost gasiti la domiciliu.
In cadrul acestui studiu tutunul si alcoolul au fost catalogate drept droguri
datorita actiunii lor psiho-active si a potentialului adictiv.
Prin consumator recent se intelege orice persoana care a consumat droguri
in ultimele 12 luni, in timp ce prin consumator actual se intelege orice persoana
care a consumat droguri in ultimele 30 zile.
Termenii « prevalenta de-a lungul vietii », « prevalenta in ultimele 12
luni » si prevalenta in ultimele 30 zile se refera la proportia de consumatori,
consumatori recenti, respectiv consumatori actuali din populatia generala.
1.2.Rezultate
1.2.1. Prevalenta consumului de droguri legale
Tutunul
Fumatul tigaretelor cu tutun inregistreaza cel de-al doilea nivel al
prevalentei consumului de droguri in populatia Romaniei. Astfel un procent de
62,1% dintre cei intervievati au fumat cel putin odata de-a lungul vietii, 31,3%
455
dintre acestia declarand ca fumeaza zilnic. Studiul evidentiaza o scadere a pragului

mediu de debut pentru generatia tanara. Astfel, in raport cu generatia adulta (35-64
ani) ai carei reprezentanti de gen feminin au inceput sa fumeze in medie de la 22
ani, femeile tinere (considerate intre 15-34 ani) debuteaza in consumul de produse
din tutun la o varsta medie de 18,6 ani. La barbati media de varsta este de 18,6 ani
pentru generatia adulta si 16,5 ani in cazul generatiei tinere.
Raportul dintre populatia fumatoare de gen masculin si cea de sex feminin
este de aproximativ 2 :1, asadar barbatii fumeaza de doua ori mai mult decat
femeile, dar aceasta diferenta tinde sa se reduca daca comparam cele doua grupe de
varsta, astfel ca in randul populatiei tinere tot mai multe femei obisnuiesc sa
fumeze.
Repondentii care au declarat ca au fumat in ultimele 30 zile au fost
chestionati asupra numarului de tigari fumate zilnic.Alaturi de consecventa
consumului a fost luat in calcul si numarul de tigari fumate zilnic. Astfel s-a
constatat ca 10% dintre subiecti fumeaza intre 5-10 tigari/zi, 14% fumeaza mai
mult de 10 tigari/zi, iar 4,7 % mai mult de un pachet zilnic( Vezi Fig.1.1.), ceea ce
semnaleaza un nivel crescut al consumului produselor din tutun raportat la intreaga
societate, cu implicatii pentru sanatatea publica.
Fig.1.1
Frecventa zilnica a consumului de tigari
14
5-10
12
10-20
10
20 si peste
8
6 1-5
4 mai putin de1/zi
2
mai putin de
0 1/sapt.
456
Analizand prevalenta fumatului de-a lungul vietii si in ultimul an, in

functie de nivelul economic autoapreciat, se constata o crestere a procentului
persoanelor fumatoare din categoria celor cu venituri ridicate (63,6%), fata de
procentul inregistrat de persoanele cu venituri scazute ( 33,8%) (vezi Tabelul 1.1.)
Tabel 1.1.
PrevalenŃa fumatului funcŃie de venit
Venituri Venituri Venituri
Total
mici medii mari
Prevalenta de-a lungul vietii 58,5% 67,6% 82,0% 62,1%
Prevalenta in ultimul an 33,8% 41,6% 63,6% 36,8%
Prevalenta in ultima luna 33,5% 41,6% 63,6% 36,5%
Probabilitatea ca subiectii cu studii superioare sa fumeze este mult mai
mare (76%), in raport cu acelasi parametru realizat in cazul persoanelor cu studii
primare ( 33,3%) ( vezi Tabelul 1.2.).
Tabel 1.2
PrevalenŃa fumatului funcŃie de studii
Studii Studii liceale Studii Studii
Total
primare neterminate liceale universitare
Prevalenta de-a
33,3% 45,4% 65,8% 76,0% 62,1%
lungul vietii
Prevalenta in
33,3% 26,0% 38,7% 47,6% 36,8%
ultimul an
Prevalenta in
33,3% 26,0% 38,6% 47,0% 36,5%
ultima luna
In ceea ce priveste prevalenta consumului de tutun de-a lungul vietii, in

functie de mediul de rezidenta se observa o proportie crescuta a consumului in
zonele urbane, indiferent de dimensiunea acestora, 67,5% in zonele urbane mici,
68,5% in zonele urbane mari, fata de 53,9% in cele rurale ( vezi Tabel 1.3.).
Tabel 1.3
PrevalenŃa fumatului funcŃie de mediul de rezidenŃă
Rural Orase Orase mari Total
medii
In functie de regiune, cele mai multe persoane care au fumat in ultimul an

sunt din Bucuresti (44%), urmate de cei din Moldova (38,7%) si cei din Oltenia
(38,4%).
457
Tabel 1.4.
PrevalenŃa fumatului funcŃie de regiune
Banat-
Crisana
Moldova Bucuresti Oltenia Dobrogea Transilvania -
Maram
ures
Prevalenta
de-a lungul 62,9% 73,0% 54,9% 53,6% 68,2% 63,8%
vietii
Prevalenta
38,7% 44,0% 38,4% 36,8% 36,7% 25,1%
in ultimul an
Prevalenta
in ultima 38,7% 43,8% 38,1% 36,8 % 36,0% 24,6%
luna
Alcoolul
Consumul de produse alcoolice inregistreaza cel mai inalt nivel al
prevalentei consumului de droguri in populatia Romaniei, participantii la studiu
declarand in proportie foarte mare faptul ca au consumat bauturi alcoolice (87,1%).
Nu mai putin de 81,8% dintre repondentii cu varsta cuprinsa intre 15 si 24
ani au consumat bauturi alcoolice cel putin odata in viata, probabilitatea ca barbatii
sa consume alcool fiind de 3,4 ori mai mare ca probabilitatea ca o femeie sa
consume alcool.
Tabel 1.5.
Consumul de alcool pe grupe de vârstă
15-24 25-34 35-44 45-54 55-64
Grupe de varsta Total
ani ani ani ani ani
Prevalenta de-a lungul 87,1
81,8% 89,0% 91,1% 88,4% 85,7%
vietii %
Prevalenta in ultimul 71,7
69,1% 77,4% 75,0% 72,2% 62,0%
an %
Prevalenta in ultima 58,7 59,0
54,6% 66,7% 63,0% 49,3%
luna % %
In functie de distributia pe zone geografice, se observa o valoare superioara

a prevalentei consumului de alcool actual (66,3%) si de-a lungul vietii (92,5%)
pentru zona Moldovei, comparativ cu celelalte regiuni.
458
Tabel 1.6.
Consumul de alcool pe regiuni
Banat-
Moldova Bucuresti Oltenia Dobrogea Transilvania Crisana-
Maramures
Prevalenta
de-a lungul 92,5% 87,9% 74,5% 85,1% 88,1% 89,8%
vietii
Prevalenta in
74,3% 72,7% 62,4% 61,9% 76,1% 69,9%
ultimul an
Prevalenta in
66,3% 61,7% 48,5% 54,8 % 58,0% 58,7%
ultima luna
Ca si in cazul consumului de tutun, probabilitatea de a fi consumat

vreodata bauturi care contin alcool creste odata cu nivelul educational al
individului. Astfel, cu cat o persoana este mai instruita, cu atat aceasta este mai
probabil sa se afle in grupul persoanelor care au consumat vreodata bauturi
alcoolice.
Tabel 1.7.
Consumul de alcool pe grupe de vârstă
Studii primare Studii liceale Studii Studii Total
neterminate liceale universitare
Prevalenta de-a 75,6% 82,0% 87,6% 92,9% 87,1%
lungul vietii
Prevalenta in ultimul 50,5% 63,6% 72,2% 82,4% 71,7%
an
Prevalenta in ultima 42,0% 47,8% 60,9% 70,2% 59,0%
luna
Acelasi lucru se poate constata si prin analiza consumului de alcool in

functie de nivelul socio-economic al repondentilor. Procentul celor care au declarat
ca au consumat produse alcoolice creste de la 87,2%- intervievatii cu nivel socio-
economic mediu, la 94,8%- subiectii cu un nivel socio-economic ridicat.
Tabel 1.7.
Consumul de alcool funcŃie de nivelul socio-economic
Venituri mici Venituri medii Venituri mari Total

Mai mult de jumatate dintre subiectii cercetarii (53,1%) au declarat ca

consuma deobicei alcool acasa.In ordinea frecventei, alte locatii mentionate
sunt restaurantul (18,8%), locuinta altei persoane (17,4%), discoteca (9,1%).
459
Fig.1.2.
Locatii folosite pentru consumul de acool
Oriunde Acasa Locuinta In public Discoteca Restaurant Altundeva

altei persoane
1.2.2. Prevalenta consumului de droguri ilegale

Drogurile ilegale, cunoscute de peste jumatate din populatia generala, sunt
cannabisul-77,9%, cocaina-89%, ecstasy-57,6%, heroina-91,1% si solventii-53,7%.
460
Fig.1.3. Drogurile ilegale cunoscute in rindul populatiei
LSD Heroina Cocaina Amfetamine Ecstasy Cannabis Magic Solventi Crack

mushrooms
Prevalenta consumului de droguri ilegale de-a lungul vietii, in functie de

tipul de drog este de 1,7% pentru cannabis, 0,4% pentru cocaina, 0,3 pentru ecstasy
si 0,2% pentru heroina.Drogurile ilegale sunt consumate in general de populatia
tanara, motiv pentru care programele de prevenire a consumului de droguri trebuie
orientate prioritar catre populatia cu varsta mai mica (chiar sub 16 ani), in scopul
intarzierii debutului in consum. Prevalenta de-a lungul vietii a consumului de
diferite droguri inregistreaza cele mai mari procente in randul tinerilor intre 25-34
de ani, cu exceptia prevalentei consumului de ecstasy, care este mai accentuata in
randul tinerilor cu varste cuprinse intre 15-24 de ani. Persoanele intervievate in
varsta de peste 55 de ani au declarat ca nu au experimentat nici un fel de drog
ilegal.
Tabel 1.8.
Prevalenta consumului de droguri ilegale pe grupe de varsta
Grupe de varsta 15-24 ani 25-34 ani 35-44 ani 45-54 ani 55-64 Total
Cannabis 2,7% 3,0% 1,0% 0,5% 1,7%
Cocaine 0,4% 1,0% 0,2% 0,4%
Heroine 0,3% 0,5% 0,2%
Ecstasy 0,8% 0,3% 0,3%
Amfetamine 0,3% 0,6% 0,2%
LSD 0,6% 0,2%
461
Desi se inregistreaza putine cazuri, datele putand fi considerate doar

orientative, se constata urmatoarele :
Cannabisul se consuma in toate regiunile tarii, cele mai ridicate procente
inregistrandu-se in Bucuresti( 3,8%), in Transilvania (2,8%) si Oltenia (2,1%).
Ecstasy se consuma in Bucuresti in proportie de 1,3%, Oltenia 0,6%,
Transilvania 0,2%.
Amfetaminele sunt consumate doar de locuitorii din Transilvania (0,9%) si
Bucuresti(0,3%).
In cazul cocainei se inregistreaza urmatoarele valori :1,9% in Bucuresti, 0,7% in
Muntenia, 0,3% in Oltenia si 0,2 % in Transilvania.
Populatia Bucurestiului prezinta o prevalenta a consumului de heroina de-a
lungul vietii de 1%, urmata de Moldova-0,3% si Muntenia co 0,1%.
Singura regiune in care se consuma LSD este Transilvania (0,8%).
Prevalenta consumului de droguri ilegale in randul persoanelor de sex
masculin este de 3-4 ori mai mare decat in randul persoanelor de sex feminin, cu
exceptia cocainei unde se inregistreaza acelasi procent (0,4%) si a cannabisului
consumat in proportie mult mai mare de catre persoanele de sex masculin (2,1%).
Tabel 1.8.
Prevalenta consumului de droguri ilegale in functie de sex
Grupe de varsta Barbati Femei Total 45-54 ani 55-64 Total
Cannabis 2,1% 1,3% 0,5% 1,7%
Cocaine 0,4% 0,4% 0,4%
Heroine 0,3% 0,1% 0,2%
Ecstasy 0,4% 0,1% 0,3%
Amfetamine 0,4% 0,1% 0,2%
LSD 0,4% 0% 0,2%
2. PrevalenŃa consumului de droguri în şcoli şi în rândul populaŃiei tinere la

nivelul judeŃului BistriŃa-Năsăud
2.1. Introducere
Rezultatele obtinute la nivel national arata ca prevalenta consumului de
droguri (atat legale cat si ilegale) atinge cele mai mari procente in randul populatiei
tinere. De aceea acest studiu isi propune cunosterea fenomenului drogurilor pentru
implementarea unor programe/strategii in domeniu in scopul intarzierii sau
reducerii debutului consumului de droguri in randul tinerilor.
Obiectivul general al acestei anchete il reprezinta obtinerea de informatii
utile cu scopul realizarii de statistici pentru a se putea proiecta politicii adresate
prevenirii consumului de droguri.
Obiectivele specifice sunt cunoasterea prevelentei consumului diferitelor
substante psihoactive, cunoasterea caracteristicilor socio-demografice ale
462
consumatorilor, cunoasterea opiniei populatiei in ceea ce priveste consumul si

consumatorul de droguri.
Una dintre dificultatile majore in realizarea studiului a fost reticenta repondentilor
de a raspunde deschis la intrebarile care vizau consumul de droguri ilegale, fapt
experimentat si de cercetatarii din alte tari.Astfel, rata de raspuns a fost de 72%.
2.2. Material si metoda
• Aria de acoperire: judetul Bistrita-Nasaud
• Populatia tinta: adolescenti cu varste cuprinse intre 15-25 ani
• Marimea esantionului: observarea s-a facut pe un lot de 600 de subiecti,
considerat reprezentativ pentru populatia judetului nascuta intre anii 1981-1991.
• Chestionarul cuprinde 6 sectiuni (Chestionarul este conform cu cerintele ESPAD (
European Study Project on Alcohol and Other Drugs in School) mai putin sectiunea a 6-
a.): 1. alcool, 2.tutun, 3. tranchilizante, barbiturice si antidepresive, 4. substante
ilegale, 5.date socio-demografice, 6.intrebari optionale.
2.3. Rezultate
Tutunul
Studiul evidentiaza o scadere a pragului mediu de debut pentru generatia
tanara. Astfel, fetele debuteaza in consumul de produse din tutun la o varsta medie
de 17,4 ani, in timp ce la baieti media de varsta este de 15,2 ani.
Raportul dintre populatia fumatoare de gen masculin si cea de sex feminin
este de aproximativ 1,7 :1, asadar baietii fumeaza de aproximativ doua ori mai mult
decat fetele, dar aceasta diferenta tinde sa se reduca.
In ceea ce priveste prevalenta consumului de tutun zilnica in functie de
mediul de rezidenta, se observa ca tinerii din mediul rural fumeaza de doua ori mai
putin decat cei din mediul urban.
Tabel 1.9.
Prevalenta consumului de tutun in functie de mediul de rezidenta
Rural Urban Total
Prevalenta zilnica 9,5% 18,9% 14,2 %
Prevalenta in ultimul an 11,8% 27,5% 19,6 %
Prevalenta de-a lungul vietii 31,4% 63,0% 47,2 %
Analizand prevalenta fumatului de-a lungul vietii si in ultimul an, in

functie de nivelul economic al familiei din care provine, se constata o crestere a
procentului persoanelor fumatoare din categoria celor din familii cu venituri
ridicate, fata de procentul inregistrat de persoanele ce provin din familii cu venituri
scazute (vezi Tabelul 1.10.).
463
Tabel 1.10.
PrevalenŃa consumului de tutun în funcŃie de venituri
Venituri mici Venituri medii Venituri Total
mari
Prevalenta zilnica 12,0% 36,0% 52,0% 14,2 %
Prevalenta in ultimul an 7,0 % 41,2% 51,8% 19,6 %
Prevalenta de-a lungul vietii 17,3% 39,6% 43,1% 47,2 %
Pentru a analiza disponibilitatea pe piata a produselor din tutun,
repondentii minori au fost intrebati daca reusesc sa-si procure singuri produsele din
tutun necesare consumului.97% dintre acestia au raspuns afirmativ, chiar fara nici
un fel de probleme, desi legea interzice vanzarea de astfel de produse minorilor.
Referitor la locul in care consuma produsele din tutun, 68,2% au declarat
ca le consuma pe strada si in locuri publice, iar 28% au declarat ca le consuma in
baruri si discoteci.
Alcoolul
Consumul de produse alcoolice inregistreaza cel mai inalt nivel al
prevalentei consumului de droguri in populatia judetului.
86% dintre repondentii cu varste cuprinse intre 15-25 ani au declarat ca au
consumat bauturi alcoolice cel putin odata in viata. Prevalenta consumului de
bauturi alcoolice inregistreaza valori similare in zona rurala si in zona urbana,
diferenta dintre cele doua fiind de doar 2,5 % mai mare in zona urbana. Se
constata insa ca in mediul rural se consuma in general bauturi ieftine, de calitate
slaba si cu consecinte asupra starii de sanatate.
Dintre bauturile alcoolice, berea se afla pe primul loc intre preferintele
tineretului (49,4%) si datorita pretului accesibil, urmata apoi de vodca si coniac
(18,7%) si cu un procent de 17,5% se afla vinul preferat cu precadere de persoanele
de sex feminin.
464
Fig.1.4.
Procentajul diferitelor bauturi alcoolice consumate
Bere Vin Spirtoase Altele
Printre locatiile preferate pentru consumul de bauturi alcoolice se numara

barurile si discotecile (48,3%), locuinta prietenilor sau propria casa cand lipsesc
parintii (14,8%), pe strada si in spatii publice (3,7%), unde consumul de astfel de
bauturi este interzis.
Fiecare repondent a mai fost intrebat daca a vizionat reclame TV la
alcool.77% dintre cei care au raspuns afirmativ la aceasta intrebare erau
consumatori recenti, ceea ce denota faptul ca vizionarea unor astfel de reclame
constituie un important factor de risc asociat consumului.
Referitor la perceptia riscurilor generate de consumul de alcool, peste 54%
sunt de acord cu afirmatia ca « un pahar de vin pe zi poate face bine la sanatate ».
2.4. Prevalenta consumului de droguri ilegale

In judetul Bistrita-Nasaud principalele droguri ilegale cunoscute de
populatia de varsta cuprinsa intre 15 si 25 ani sunt : cocaina(92%), heroina ( 86%),
cannabisul(81%),amfetaminele (78%), tranchilizante si sedative (72%), ecstasy(
53%), LSD(21%). Desi se cunoaste ca Transilvania este singura regiune unde se
consuma LSD, la nivelul judetului Bistrita- Nasaud este drogul cel mai putin
cunoscut.
465
Fig.1.5.
Cele mai cunoscute droguri in rindul tineretului Bistritean
1 2 3 4 5 6 7 8 9
1. Cocaina - 92%
2. Heroina - 86 %
3. Cannabis - 81 %
4. Extazy - 53 %
5. Amfetamine - 78 %
6. LSD - 21%
7. Sedative - 72%
8. Alcool - 95 %
9. Tutun - 99%
Majoritatea subiectilor (82%) nu considera alcoolul si tutunul droguri, le-

au bifat doar fiindca erau catalogate in aceasta categorie si erau cunoscute de catre
subiecti. Se remarca faptul ca exista o teama de a declara consumul de droguri,
deoarece la intrebarea « Cunoasteti pe cineva care a consumat droguri ? » 4,5 % au
raspuns afirmativ, in timp ce la intrebarea « Ati consumat vreodata droguri ? » doar
0,66 % au raspuns ca au consumat droguri si nu in scop medical. Dintre acestia 0,4
%au declarat ca au consumat alcool cu pilule, iar 0,26 % sedative si tranchilizante
fara prescriptie medicala.
Referitor la atitudinea celor intervievati fata de consumul de droguri cat si
fata de consumatori se remarca faptul ca tineretul face distinctie intre « consumul
de droguri » si « consumatorul de droguri » ; iar 53,6% considera ca consumatorul
de droguri este mai mult o persoana bolnava decat un infractor (4,8%), in timp ce
consumul este incriminat intr-un procent de 84%.
466
Pe baza datelor prezentate, putem afirma faptul ca societatea priveste

«persoana dependenta« doar din perspectiva medicala, acordand o importanta
redusa implicatiilor sociale.
In judet nu sunt consemnate (declarate) si nu se afla sub tratament decat 6
cazuri de consumatori de droguri, toti aflati in penitenciar.
Datele culese au fost folosite doar si strict cu scopul realizarii de statistici.
Bibliografie
Rotariu T., 1999, Metode statistice aplicate in stiintele sociale, Iasi,
Polirom;
*** Agentia Nationala Antidrog, Buletin de Informare si Documentare,
Nr.1/2005, Nr. 2/2005;
*** European Monitoring Centre for Drugs and Drug Addiction.
Handbook for surveys on drug use among the general population; EMCDDA
project CT.99.EP.08 B, Lisbon, EMCDDA, august 2002;
*** The Swedish Council for Information on Alcohol and Other Drugs,
The Pompidou Group at the Council of Europe and the authors.The ESPAD Report
2003, Modintryckoffset AB, Stockholm, November 2004;
*** Ministry of Health, Ministry of Administration and Interior, National
antidrog Agency, Drug Abuse Prevalence in Romania, General Population Survey
2004;
*** United Nations Office on Drugs and Crime. Estimating Prevalence:
Indirect Methods for Estimating the Size of the Drug Problem.Global Assessment
Programme on Drug Abuse. Toolkit Module2, New York, 2003.
467
ASPECTE ALE POLITICII CALITATE-PREł ÎN

PROMOVAREA PRODUSELOR INTREPRINDERILOR
MICI ŞI MIJLOCII
Călin Curea
Universitatea de Vest "Vasile Goldiş" Arad
Facultatea de ŞtiinŃe Economice
Abstract
The question of quality, its costs and the manner in which quality of products has
an influence on economic development of SME-s, also the efficiency of product promoting,
connected to quality question is treated.
Keywords: quality, cost of quality, SME-s
1. Calitatea produselor şi a producŃiei;

Calitatea produselor este o prioritate majoră, o condiŃie a ridicării
eficienŃei muncii, a satisfacerii la un nivel superior a nevoilor societăŃii, pentru
mijloace de producŃie şi bunuri de consum. Calitatea produselor este implicată
direct în asigurarea şi ridicarea calităŃii vieŃii (Olaru S., Morar C., 2004).
Cuvântul calitate îşi are originea în cuvântul latin „qualis” care semnifică
„fel de a fi”. În activitatea practică se utilizează o serie de termeni pentru definirea
calităŃii, şi anume:
calitatea proiectată – măsură în care produsul proiectat asigură satisfacerea
cerinŃelor beneficiarilor şi posibilitatea de folosire, la fabricaŃia produsului
respectiv, a unor procedee tehnologice raŃionale şi optime din punct de vedere
economic;
calitatea fabricaŃiei – gradul de conformitate a produsului cu documentaŃia
tehnică;
calitatea livrării – nivelul efectiv al calităŃii produselor livrate de furnizor.
Punctul de pornire în definirea calităŃii îl constituie valoarea de
întrebuinŃare care diferenŃiază produsele între ele după utilitatea pe care o satisfac.
Calitatea reprezintă gradul de utilitate socială a produsului, măsura în care satisface
nevoia pentru care a fost creat şi respectă restricŃiile impuse de interesele societăŃii
privind eficienŃa economico-socială şi protecŃia mediului. Calitatea produselor se
creează în procesul de producŃie, dar se remarcă o dată cu consumarea acestora.
Trebuie făcută deosebirea între calitatea producŃiei şi calitatea produselor.
O I.M.M. poate avea implementat un sistem de management al calităŃii, ceea ce nu
înseamnă o garanŃie că produsele sunt realizate la un nivel calitativ corespunzător,
după cum o I.M.M. poate să nu aibă încă implementat un sistem de management al
calităŃii, dar cu toate acestea produsele sale să fie de calitate superioară.
468
Ideal ar fi dezvoltarea unui mediu al afacerii într-un sistem de management

al calităŃii implementat, cu proceduri şi instrucŃiuni de lucru bine realizate, bine
implementate şi aplicabile, ceea ce ar putea conduce şi la realizarea unor produse
sau servicii de calitate. Costurile ar putea părea mari la începutul dezvoltării unor
I.M.M.-uri, dar pe termen lung acestea se reduc datorită funcŃionării corecte şi
procedurării eficiente a activităŃilor, datorită realizării unor produse de calitate, cu
pierderi reduse şi implicit cheltuieli reduse pentru asigurarea mentenanŃei
produselor în termenele de garanŃie (Curea C., 2008).
2. Caracteristici de calitate
În funcŃie de natura şi efectul pe care îl au în procesul de utilizare,
caracteristicile de calitate se grupează în următoarele tipuri (Olaru S., Morar C
2004):
a) tehnice - se referă la însuşirile iminente ale utilităŃii produsului, aceasta
conferind posibilitatea de satisfacere a cerinŃelor consumatorilor. Se concretizează
într-o serie de proprietăŃi fizice, chimice, biologice, etc. care fac parte din structura
intrinsecă a produsului;
b) psiho-senzoriale - sunt date de însuşiri de ordin estetic, organoleptic,
ergonomic ale produselor, care influenŃează utilizatorii prin forma, mirosul,
culoarea şi gradul lor de confort;
c) de disponibilitate - se impun ca o grupă distinctă de apreciere a calităŃii
datorită proliferării produselor de folosinŃă îndelungată şi cu o complexitate tehnică
din ce în ce mai ridicată. Aceste caracteristici reflectă posibilitatea produselor de a-
şi realiza funcŃiile utile de-a lungul duratei lor de viaŃă. Aceste aptitudini sunt
definite prin fiabilitate şi mentenabilitate. Fiabilitatea reprezintă capacitatea unui
produs de a-şi îndeplini funcŃiile fără întreruperi datorate defecŃiunilor, într-o
perioadă de timp specificată şi într-un sistem de condiŃii cu caracter probabilistic
care măsoară şansa funcŃionării perfecte a produsului. Mentenabilitatea măsoară
şansa ca un produs să fie repus în funcŃiune într-un interval specific de timp, în
condiŃiile existente de întreŃinere şi reparare;
d) economice şi tehnico-economice - se exprimă printr-o serie de indicatori
cum sunt: costul de producŃie, preŃul, cheltuieli de mentenanŃă, randamentul, etc;
e) cu caracter social-general - vizează efectele pe care le au sistemele
tehnologice de realizare a produselor, precum şi utilizarea acestora asupra mediului
natural, asupra siguranŃei şi sănătăŃii fizice şi psihice a oamenilor.
3. Gestiunea calităŃii producŃiei; elementele costului calităŃii

Gestiunea calităŃii trebuie să conducă la elaborarea unei strategii a calităŃii,
la stabilirea pe perioade mai lungi a metodelor adecvate de măsurare, analizare,
optimizare şi informare în sfera calităŃii. Pentru întreprinderea producătoare,
potrivit acestui concept, este necesară crearea unei unităŃi de acŃiune a tuturor
compartimentelor ce contribuie la realizarea şi îmbunătăŃirea calităŃii. Fiecare
compartiment are obiective proprii şi deci este necesar ca la nivelul întreprinderii
469
să se desfăşoare activităŃi de coordonare a tuturor compartimentelor care concură la

realizarea şi îmbunătăŃirea calităŃii.
Ansamblul acestor activităŃi defineşte managementul calităŃii producŃiei,
prin care conducătorul întreprinderii poate să impună o viziune sistemică asupra
tuturor aspectelor calităŃii.
Gestiunea calităŃii produselor mai are ca sarcină principală şi realizarea de
studii tehnico-economice privind calitatea, schimbările tehnice, tehnologice sau
organizatorice viitoare, etc. Formularea clară a politicii întreprinderilor
producătoare, în relaŃiile cu furnizorii şi beneficiarii constituie o condiŃie necesară
în introducerea şi funcŃionarea eficientă a gestiunii calităŃii.
Gestiunea calităŃii producŃiei impune şi stabilirea precisă a
responsabilităŃilor reciproce furnizori-producători-beneficiari, la un nivel realist,
care poate fi îndeplinit.
Costul calităŃii producŃiei unei întreprinderi se poate stabili prin luarea în
consideraŃie a următoarelor categorii de cheltuieli:
cheltuieli pentru prevenirea defectelor şi asigurarea calităŃii;
cheltuieli pentru evaluarea calităŃii;
cheltuieli aferente pierderilor datorate non-calităŃii.
Pentru evaluarea costului calităŃii este necesară o cooperare între
compartimentul de control tehnic de calitate, contabilitate, concepŃie-proiectare,
financiar, personal salarizare, etc.
4. Politica de preŃ
Pentru un client, preŃul unui produs sau serviciu reprezintă cantitatea de
bani pe care el trebuie să o plătească vânzătorului. În procesul de cumpărare, preŃul
apare ca un indicator global al valorii bunului respectiv, indicator care răspunde
aşteptărilor cumpărătorului. Într-o metrică financiară, orice idee, produs sau
serviciu are o valoare ce poate fi exprimată în bani. Se spune că orice lucru îşi are
preŃul lui. Cu alte cuvinte, cu ajutorul preŃului se poate cuantifica valoarea oricărei
mărfi de pe piaŃă. Aceasta nu înseamnă însă că preŃul este egal în mod necesar cu
valoarea mărfii (Brătianu C. 2006).
PreŃul reprezintă expresia bănească a valorii mărfii şi exprimă cantitatea de
monedă pe care cumpărătorul trebuie să o plătească pentru achiziŃionarea unor
bunuri materiale şi servicii în cadrul tranzacŃiilor bilaterale de pe piaŃă. PreŃul este
un element foarte flexibil al mixului de marketing, putând fi modificat foarte
repede, spre deosebire de celelalte componente ale acestuia. PreŃul este determinant
pentru mixul de marketing, deoarece este direct corelat cu realizarea veniturilor şi
deci, a profitului. Sintetic, se poate scrie:
Profit = Venit total – Costuri totale = (PreŃ × Cantitate vândută) – Costuri totale (1)
În marketing, preŃul poate avea şi un rol psihologic asupra clienŃilor, rol ce

poate fi folosit cu succes de către firme. De exemplu, prin creşterea preŃului, firma
470
poate sugera calitatea superioară a produsului şi, implicit, recunoaşterea unui statut
mai important al cumpărătorului. Prin scăderea preŃului, firma poate sugera o
afacere profitabilă şi, deci, generează o forŃă de atracŃie pentru cumpărători.
PreŃul depinde în mod evident şi de dinamica cerere-ofertă. Din perspectiva
cererii, preŃul este influenŃat de utilitatea bunului ce urmează a fi achiziŃionat de
consumator, de capacitatea de plată a cumpărătorului şi de costul cumpărării din
altă parte a bunului respectiv. Din perspectiva ofertei, preŃul depinde de costul de
producŃie, respectiv de costurile cumulate ale materialelor, energiei, tehnologiei,
forŃei de muncă etc. folosite la producerea bunului respectiv, precum şi de celelalte
preŃuri la care se oferă pe piaŃă bunul respectiv. Stabilirea preŃurilor într-o firmă se
poate face la diferite niveluri decizionale. În cazul firmelor mici, preŃurile sunt
stabilite direct de cei care conduc firma. În cazul firmelor mari, preŃurile sunt
stabilite de obicei de către managerii de divizie împreună cu cei ai liniilor de
producŃie. Dar aprobarea lor finală se face tot la nivelul superior de conducere a
firmei. În cazul unor domenii în care preŃul are o importanŃă vitală pentru firmă,
cum ar fi ingineria aerospaŃială, transporturile aeriene sau pe căile ferate, firmele îşi
înfiinŃează departamente specializate pentru analiza tuturor factorilor care
influenŃează preŃurile şi determină pe baza unor modele matematice complexe
nivelul lor.
Deoarece preŃul contribuie în mod direct la obŃinerea profitului, orice firmă
îşi elaborează o anumită strategie a preŃurilor. O clasificare a strategiilor de preŃ se
poate face printr-o matrice preŃ-calitate, considerând pentru fiecare dimensiune trei
clase valorice. Pentru preŃ se consideră clasele: mare, medie şi mică. Pentru calitate
se consideră clasele: înaltă, medie şi scăzută. Deciziile referitoare la preŃ trebuie să
fie subordonate deciziilor referitoare la strategia de marketing a întreprinderii,
Ńinând cont şi de obiectivele de marketing ale acesteia, ceea ce presupune în
practică adoptarea unui model liniar, care progresează etapă cu etapă până la
stabilirea unui nivel final al preŃului . Decizia de preŃ poate fi luată şi printr-o
abordare strategică, care încearcă să Ńină cont atât de obiectivele generale ale
întreprinderii şi situaŃia ei competitivă, cât şi de caracteristicile consumatorilor. Se
obŃin următoarele strategii:
1) Strategia plusului de calitate şi de preŃ (preŃ mare, calitate înaltă)
2) Strategia valorii ridicate (preŃ mediu, calitate înaltă)
3) Strategia super-valorii (preŃ mic, calitate înaltă)
4) Strategia preŃului exagerat (preŃ mare, calitate medie)
5) Strategia valorii medii (preŃ mediu, calitate medie)
6) Strategia raportului rezonabil preŃ-calitate (preŃ mic, calitate medie)
7) Strategia jafului (preŃ mare, calitate scăzută)
8) Strategia falsei economii (preŃ mediu, calitate scăzută)
9) Strategia economiei preŃ mic, calitate scăzută)
471
Fig.1. Strategiile calitate/preŃ

1. Sursa: Olaru S., Morar C. – Managementul întreprinderii, Ed. Lumina Lex,
Bucureşti, 2004
Etapele care se parcurg, în general, în elaborarea strategiilor de preŃuri sunt

următoarele:
Stabilirea obiectivelor de preŃ. Obiectivele de preŃ decurg din obiectivele
de marketing ale firmei. Acestea pot fi obiective pe termen scurt, obiective pe
termen lung sau o combinaŃie a lor. De exemplu, obiectivul de preŃ urmărit pentru
câştigarea sau mărirea cotei de piaŃă este de obicei formulat pe termen scurt, în
timp ce obiectivul de recuperare a investiŃiilor este formulat pe un termen mai lung.
Obiectivele de preŃ ale firmei nu sunt statice, ci dinamice. Ele se pot modifica în
timp ca urmare a dinamicii factorilor care contribuie la stabilirea preŃurilor. Multe
firme vor să-şi maximizeze profiturile într-un timp cât mai scurt. De aceea, ele vor
analiza dinamica cerere-ofertă şi îşi vor stabili acel obiectiv de preŃ care va
conduce la o maximizare a profiturilor. Prin punerea accentului pe performanŃa
financiară curentă, firma s-ar putea să nu reuşească să obŃină simultan şi un anumit
avantaj competitiv, ceea ce pe termen lung va conduce la scăderea profiturilor.
Analiza factorilor care influenŃează preŃul. După originea şi natura lor,
factorii care influenŃează preŃul pot fi interni sau externi în raport cu firma. Cei mai
importanŃi factori interni sunt: obiectivele şi strategiile firmei, costurile asociate
produsului sau serviciului respectiv, factori organizatorici, factori consideraŃi în
mixul de marketing. Cei mai importanŃi factori externi sunt: cererea, concurenŃa,
percepŃia consumatorilor, legislaŃia şi reglementările în vigoare. O serie de evoluŃii
recente în creşterea posibilităŃilor de informare a cumpărătorului, cum este de
exemplu Internetul, au făcut ca multe produse să pară simple mărfuri în ochii
consumatorilor şi au sporit sensibilitatea acestora la diferenŃele de preŃ. Marketerii
trebuie să inoveze continuu pentru a-şi diferenŃia produsele şi a face cunoscute
aceste diferenŃieri.
Selectarea strategiei de preŃ. Decizia de selectare a strategiei de preŃ
trebuie corelată cu obiectivele strategice şi strategiile globale ale firmei.
472
Alegerea metodei de stabilire a preŃului. După ce au fost selectate

strategiile de preŃ concordante cu obiectivele strategice şi cu strategiile globale ale
firmei, se trece la alegerea metodei de stabilire a preŃului, precum şi a posibilităŃii
de modificare a lui, dacă mediul extern competiŃional o cere.
Determinarea preŃului. Se va face pe baza unor proceduri stabilite la
nivelul firmei, pe baza legislaŃiei în vigoare şi a tuturor elementelor de analiză
considerate mai sus.
În cele de mai sus am arătat că preŃul poate fi influenŃat de cerere. Dar se
poate întâmpla şi invers, ca preŃul să influenŃeze cererea. Cu alte cuvinte, între
cerere şi preŃ se poate identifica o relaŃie, care este importantă pentru producător. În
cazul multor produse, această relaŃie între cerere şi preŃ este invers proporŃională:
atunci când preŃul creşte, cererea scade şi când preŃul scade, cererea creşte. VariaŃia
cererii unui produs în raport cu variaŃia preŃului poartă numele de elasticitatea
cererii. Elasticitatea măsoară impactul preŃului asupra cantităŃii cumpărate,
neputând măsura însă şi alte componente psihologice ale cumpărătorului (de
exemplu fidelitatea), care explică comportamentul cumpărătorului faŃă de produs şi
faŃă de preŃul acestuia.
Elasticitatea cererii faŃă de preŃ reprezintă variaŃia procentuală a cererii atunci
când preŃul se modifică cu un anumit procentaj. Procentajul variaŃiei cererii ca
urmare a modificării preŃului se calculează cu ajutorul coeficientului de elasticitate
(Ep), care se defineşte prin raportul dintre variaŃia relativă a cererii şi variaŃia
relativă a preŃului:
C1 − C0
Ep = C0 (2)
P1 − P0
P0
unde:
C1 – cererea într-un moment oarecare al analizei
C0 – cererea în momentul iniŃial al analizei
P1 – preŃul într-un moment oarecare al analizei
P0 – preŃul în momentul iniŃial al analizei
În funcŃie de valorile acestui coeficient de elasticitate se pot identifica
următoarele situaŃii semnificative pentru cerere:
– Cerere cu elasticitate liniară (Ep = 1)
– Cerere elastică (Ep > 1)
– Cerere neelastică (Ep < 1)
Cercetările de marketing au arătat că sensibilitatea cumpărătorilor la preŃ este
mai redusă dacă produsul este unic, are o calitate superioară, este de prestigiu sau
de lux, are marcă cu o imagine bună şi cunoscută, este de o calitate deosebită sau
este comercializat în unităŃi care deŃin exclusivitatea vânzărilor. De asemenea,
473
sensibilitatea cumpărătorilor la preŃ este mică dacă valoarea este nesemnificativă în

raport cu veniturile lor.
5. Concluzii
I.M.M. nu va reuşi să vândă cu succes produse sau servicii de calitate dacă,
în amonte, nu a ales furnizori care să îi acorde preŃuri rezonabile şi prestaŃii
serioase. Întreprinzătorul trebuie să ştie cui să se adreseze pentru a obŃine cel mai
bun raport calitate/preŃ la aprovizionare.
Un serviciu de calitate înseamnă întreaga gamă de activităŃi sau aspecte
care influenŃează satisfacŃia unui client: accesibilitate, promptitudine, explicaŃii
oferite clienŃilor (într-un limbaj corespunzător nivelului de înŃelegere al fiecăruia)
despre ceea ce au descoperit, ce au făcut şi de ce. ÎnŃelesul obişnuit al sintagmei
serviciu de calitate se prelungeşte dincolo de excelenŃa tehnică. Serviciul nu trebuie
să se adreseze doar produsului, ci şi clientului. De multe ori poate fi mai important
ca prestatorul să exceleze în servirea clienŃilor, deoarece mulŃi dintre ei nu pot face
o astfel de distincŃie şi acordă mai multă atenŃie calităŃii serviciului decât calităŃii
activităŃii tehnice. Chiar şi în cazul în care clienŃii sunt suficient de sofisticaŃi
pentru a face distincŃie între o servire remarcabilă şi o activitate tehnic competentă,
ei apelează la prestatorul ce oferă un serviciu (o servire) de calitate [2].
Cu siguranŃă nu va fi posibil ca o I.M.M. să ofere produse sau servicii de
calitate ridicată la un preŃ scăzut. Dar este necesară şi obligatorie găsirea unui
echilibru între calitatea produselor sau serviciilor şi preŃul plătit de către client, prin
aceasta realizându-se un dublu scop: realizarea obiectivelor de profitabilitate şi de
vânzare ale unei I.M.M. şi realizarea satisfacŃiei clientului, care, de ce nu, va reveni
şi va apela din nou cu plăcere la produsele sau serviciile acelei I.M.M. De
asemenea creşterea cererii pe piaŃă va putea influenŃa şi politica de calitate a unei
I.M.M.
Bibliografie
Brătianu C., 2006, Management şi marketing: concepte fundamentale, Ed.
Comunicare.ro;
Curea C., 2008, Managementul şi marketingul intreprinderilor mici şi
mijlocii – suport de curs;
Olaru S., Morar C., 2004, Managementul întreprinderii, Ed. Lumina Lex,
Bucureşti.
474
CONSIDERAłII PRIVIND ARMONIZAREA MEDIULUI

DE AFACERI ROMÂNESC CU CEL DIN UNIUNEA
EUROPEANĂ
Călin Curea
Universitatea de Vest "Vasile Goldiş" Arad
Facultatea de ŞtiinŃe Economice
Abstract
The history of European economic integration and the today position of Romania
in that system are presented. Marketing strategies, guide-lines and structural indicators of
Lisbon strategy are treated.
Keywords: European economic organizations, strategies, Romanian economic
environment.
1. Principalele grupări economice din Europa

Trecerea la economia de piaŃă a Ńărilor din centrul şi estul Europei a creat
probleme suplimentare pentru Europa de Vest, dar a oferit şi noi oportunităŃi de
afaceri. De asemenea, centrul politic şi economic al Europei, s-a modificat,
deplasându-se către Est.
De-a lungul vremii în Europa s-au conturat diferite grupări economice,
principale fiind:
Uniunea Europeană – este o entitate politică, socială şi economică,
dezvoltată în Europa, ce este compusă din 27 Ńări. În prezent, Uniunea are 27
membri, dintre care şase membri fondatori din 1958: Belgia, FranŃa, Germania,
Italia, Luxemburg şi łările de Jos, alte 21 state au aderând succesiv, în 1973:
Danemarca, Irlanda şi Regatul Unit, în 1981: Grecia, în 1986: Portugalia şi Spania,
în 1995: Austria, Finlanda şi Suedia, în 2004: Cipru, Estonia, Letonia, Lituania,
Malta, Polonia, Republica Cehă, Slovacia, Slovenia şi Ungaria, iar în ultimul val,
în 2007: Bulgaria şi România. Alte trei Ńări, CroaŃia, Republica Macedonia şi
Turcia, sunt oficial candidate la aderarea la Uniunea Europeană.
AsociaŃia Europeană a Liberului Schimb (AELS) – fondată în 1960 –
acum este formată doar din Islanda, Liechtenstein, Norvegia şi ElveŃia (Marea
Britanie, Suedia, Danemarca, Austria, Portugalia, Finlanda au aderat ulterior la
Uniunea Europeană) promovează doar comerŃul liber pentru Ńări care nu au dorit o
integrare mai profundă de la început; au o birocraŃie redusă (nu există organisme la
nivelul organizaŃiei cu competenŃe supranaŃionale), dar aceastã organizaŃie si-a
pierdut astăzi importanŃă iniŃialã.
SpaŃiul Economic European – în octombrie 1991 s-a semnat un acord
între UE 12 şi AELS 7. ElveŃia a votat împotrivă la referendum şi s-a retras,
rămânând doar 18 membri. Scopul era crearea celei mai mari pieŃe unice din lume
475
(ca populaŃie şi putere economică), promovarea celor patru libertăŃi fundamentale,

reducerea barierelor în calea comerŃului, simplificarea şi chiar desfiinŃarea
controlului la graniŃe, cooperare în ceea ce priveşte fuziunile, ajutoarele de stat,
legile corporative, protecŃia consumatorilor, mediu şi politici sociale; acordul a
intrat în vigoare la 1 ian. 1994.
Comunitatea Statelor Independente (CSI) - a fost înfiinŃată după
dizolvarea URSS în 1991, fiind favorizată de mai mulŃi factori: interdependenŃele
dintre Ńările membre nu puteau fi înlăturate peste noapte, prezenŃa trupelor
sovietice şi a populaŃiei ruseşti în toate Ńările, dependenŃa uneia faŃă de celelalte din
punct de vedere al pieŃelor de export şi al surselor de import, folosirea rublei; unele
state au încercat să se dezvolte independent, au introdus moneda proprie, dar nu au
putut face faŃă concurenŃei.
2. Mediul european al afacerilor
Afacerile europene se referă la o varietate de activităŃi agricole, industriale
sau din domeniul serviciilor şi care implică agenŃi economici de pe tot cuprinsul
Europei. Peisajul economic de astăzi este modelat de două forŃe puternice:
tehnologia şi globalizarea (Kotler P., 2003).
Foarte importante sunt strategia de afaceri, de definire a obiectivelor pe termen
mediu şi lung pe care firma vrea să le obŃină, precum şi modul de realizare a
acestora. Pentru a reuşi, fiecare firmă trebuie să răspundă la patru întrebări: ce
doreşte să obŃină, de ce urmăreşte aceste obiective, cum crede că le poate realiza
şi când le va îndeplini. Deşi nu există o perioadă prestabilită, o strategie se va
referi, de obicei, la un termen cuprins între 1 şi 5 ani. A merge mai departe de 5
ani este foarte dificil, datorită dificultăŃilor de previzionare, anticipare a
evoluŃiei economie (unii consideră chiar că acurateŃea anticipărilor se pierde
dacă elaborăm o strategie pentru o perioadă mai mare de 2 ani).
În acŃiunea de armonizare a mediului de afaceri românesc cu cel din UE
trebuie considerate probleme strategice ca (Maha L., 2006)
- natura industriei, a pieŃei pe care firma operează (poate fi vorba de o
piaŃă de oligopol, pot exista diferite bariere de intrare, se poate ca în domeniul
respectiv să conteze foarte mult diferenŃierea produselor etc.);
- natura firmei (mărimea – capitalizare, cotă de piaŃă, număr de angajaŃi
etc., structura, acŃionariatul etc.);
- situaŃia prezentă a firmei (se referă în special la faza ciclului de afaceri
în care se află firma);
- tipul economiei (ştiut fiind faptul că Europa este caracterizată printr-o
mare diversitate în ceea ce priveşte ponderea sectorului public, a sectorului privat,
nivelul de intervenŃie a statului etc.).
O afacere europeană poate fi condusă de o singură persoană, poate fi o
firmă mică sau mijlocie, sau poate fi o organizaŃie care implică mii de persoane, cu
un patrimoniu de sute de milioane de euro, cu baze de producŃie, distribuŃie etc în
mai multe Ńări. Nu este neapărat ca firma să fie deŃinută de cineva din Europa (de
476
exemplu IBM – International Business Machines este americană). Poate fi o

companie cotată pe o bursă europeană (ABN-Amro din Olanda, BASF – produse
chimice din Germania), poate fi o firmă privată închisă (necotată), poate fi încă în
proprietatea statului (cum sunt multe firme încă neprivatizate din Europa Centrală
şi de Est) – Gazprom sau firme mari din Europa Occidentală – Credit Lyonnais şi
Air France din FranŃa sau compania aeriană Iberia din Spania. Aceste firme sunt
considerate a fi creatoare de bogăŃie şi de locuri de muncă. Odată ce scopul
principal, acela de maximizare a profitului, este îndeplinit, şi celelalte obiective
(minimizarea costurilor, folosirea mai eficientă a resurselor) sunt realizate automat.
Comportamentul firmelor nu are însă ca obiectiv doar maximizarea profitului. El
este adaptat circumstanŃelor macroeconomice şi fazelor ciclului economic prin care
trec economiile europene. De exemplu, în fazele de recesiune ele vor căuta să-şi
asigure supravieŃuirea pe piaŃă, în dauna profitabilităŃii. De asemenea, uneori
tentaŃia maximizării profitului este înlăturată prin practicarea unei rate de profit
considerată adecvată. Firmele care primesc subvenŃii de la stat nu sunt interesate
neapărat de creşterea eficienŃei, supravieŃuirea fiind asigurată prin sprijinul
financiar al autorităŃilor (acesta este un argument pentru privatizare).
Analiza mediului de afaceri începe de obicei cu investigarea acelor factori
sau influenŃe care au o mai mare sau mai mică influenŃă asupra capacităŃii
organizaŃiei de a se poziŃiona pe piaŃă. Scopul este de a oferi o imagine clară asupra
mediului pentru o dezvoltare strategică şi de a sintetiza informaŃiile diverse
(important este şi modul în care ele sunt prelucrate şi interpretate). O modalitate de
analizare a mediul concurenŃial este folosirea modelului celor cinci forŃe dezvoltat
de M. Porter (1980). Acest model, cu aplicabilitate largă în numeroase situaŃii şi
ramuri economice, reuşeşte să surprindă cele mai importante elemente din
dinamica unei industrii. Aceşti factori sunt semnificativi pentru evoluŃia ulterioară
a firmei. ForŃa şi importanŃa fiecăruia va varia de la piaŃă la piaŃă, dar toŃi sunt
relevanŃi când analizăm condiŃiile în care evoluează o firmă. Aceşti factori sunt:
- capacitatea de negociere a cumpărătorilor
- capacitatea de negociere a furnizorilor
- produsele sau serviciile care pot substitui oferta firmei
- potenŃialii noi intraŃi pe piaŃă
- competitorii deja instalaŃi pe piaŃă
După Porter, comportamentul firmei, costurile de producŃie, investiŃiile
necesare etc. sunt determinate de aceşti factori. Acest model poate fi utilizat atât la
scară locală, regională, dar şi naŃională sau internaŃională, în funcŃie de scopul
propus. De asemenea, el poate fi folosit fie doar pentru un scop descriptiv, acela de
a prezenta situaŃia dintr-o anumită ramură la un moment dat, sau practic pentru a
determina poziŃia unei firme în cadrul ramurii şi lucrurile asupra cărora ar trebui să
îşi îndrepte atenŃia. În plus, reprezintă o modalitate de analiză a mediului
concurenŃial cu care o firmă trebuie să se confrunte atunci când vrea să intre pe o
piaŃă nouă (zonă geografică nouă). Comparând evoluŃia acestor forŃe cu cele de la
477
nivel local, strategii firmei pot aprecia care sunt elementele care ar putea să se
transforme în ameninŃări la adresa firmei pe noul teatru de operaŃiuni.
Mediul de afaceri se referă la condiŃiile în care firmele europene operează,
implicând un mare număr de forŃe care creionează acest mediu, şi pe baza cărora
companiile îşi fundamentează strategia, tacticile şi activităŃile de zi cu zi. Aceşti
factori pot include aspecte politice, economice, culturale, religioase şi lingvistice.
a) Mediul extern şi anume mediul politic, mediul cultural şi social,
legislaŃia naŃională şi comunitară, impactul globalizării, fazele ciclului economic în
Ńara respectivă, respectiv UE, structura pieŃei, modificarea tehnologiilor
informaŃionale şi de comunicaŃii, uniunea economică şi monetară.
b) Mediul intern şi anume patronatul, sursele de finanŃare, mărimea firmei,
structura organizatorică, managementul, politica de resurse umane.
ForŃa fiecărei componente şi modul în care interacŃionează unele cu altele
variază de la Ńară la Ńară. Astfel, şi comportamentul firmelor va trebui să se
adapteze condiŃiilor specifice. Caracteristicile individuale ale fiecărei afaceri, cum
ar fi patronatul, abilitatea managementului, politica de resurse umane etc., va
particulariza şi succesul fiecărei firme.
În evaluarea mediului de afaceri este folosită aşa numita tehnică PESTLE:
a) Factorii politici care influenŃează mediul de afaceri - politica guvernelor
României şi politicile prin care ele şi le pun în aplicare au un impact major asupra
mediului românesc şi european al afacerilor. Ele se reflectă mai ales în politicile
economice, mai ales cele care vizează creşterea economică. De asemenea politica
în domeniul forŃei de muncă are un impact major asupra mediului de afaceri
comun;
b) Factorii economici care influenŃează mediul de afaceri - politicile
economice pe care le promovează guvernele au o influenŃă evidentă asupra
mediului în care activează firmele. De la semnarea Tratatului de la Maastricht,
politica economică a UE s-a concentrat pe adoptarea monedei unice. În acest sens
s-a încercat îndeplinirea criteriilor de convergenŃă – deficitul bugetar (nu mai mult
de 3% din PIB) şi datoria publică (nu mai mult de 60% din PIB). Este de
menŃionat, în acest sens, controlul ratei inflaŃiei prin politicile Băncilor centrale şi
controlul ratei dobânzii pentru eliminarea riscului de a apărea diferenŃe între Ńări,
factori destabilizatori pentru politica monetară comună;
c) Factorii sociologici - diferenŃele culturale înseamnă crearea unor bariere,
cu implicaŃii deosebite asupra afacerilor europene, care, dacă vor sa reuşească în
afara pieŃei interne, trebuie să Ńină cont de ele. Acestea Ńin de organizarea firmelor,
înfăŃişarea şi comportamentul personalului firmelor, programele de pregătire
culturală, limba, percepŃia pe care o naŃiune o are despre ceilalŃi, religie;
d) Factorii tehnologici - tehnologia are un impact major asupra mediului
de afaceri, mai ales tehnologia informaŃională;
e) Factorii legali - sistemele legale pot varia semnificativ de la Ńară la Ńară,
atât în ceea ce priveşte conŃinutul, cât şi modul în care legile sunt interpretate.
Principalele influenŃe ale sistemului legal asupra afacerilor se referă la impactul
478
asupra mixului de marketing (produs, preŃ, promovare, distribuŃie) şi la legile care

reglementează concurenŃa;
f) Factori legaŃi de mediul înconjurător - conştientizarea la nivel
comunitar a pericolului generat de procesul de încălzire globală, care duce fie la
modificarea comportamentului clienŃilor, fie la măsuri legislative ale UE (UE a
susŃinut includerea în preŃurile bunurilor şi serviciilor a costurilor implicate de
poluare, mai ales în cazul anumitor industrii). Cu toate acestea Comisia insistă ca
acestea să nu reprezinte o formă de barieră neoficială în calea comerŃului;
g) Factori legaŃi de etica în afaceri - etica nu reprezintă încă un subiect de
importanŃă majoră pe agenda UE. Totuşi, discuŃii legate de salarizarea managerilor,
de avantajele unor salariaŃi etc. sunt privite cu interes şi tind să ocupe un loc din ce
în ce mai important;
3. Mediul de afaceri românesc şi Euro-marketingul

MulŃi antreprenori români nu îşi stabilesc obiective pe termen lung, de
exemplu unde doresc să ajungă peste 5 ani cu afacerea lor. Nu au nici un plan de
afaceri credibil şi actualizat. Unii nu cunosc sectorul afacerii pe care o deŃin,
concentrându-se mai mult pe produsele pe care le furnizează (produs sau serviciu)
decât pe nevoile care stau la baza achiziŃionării acestor produse. Obiectivele PieŃei
Unice, din punct de vedere al afacerii, se referă la mişcarea liberă a bunurilor,
serviciilor, oamenilor şi capitalului, eliminând barierele existente în comerŃ, între
statele membre. Această politică intenŃionează să fie baza eforturilor de menŃinere
a liberei concurenŃe în industria europeană, de creare a locurilor de muncă şi de
stimulare a creşterii economice. Crearea PieŃei Europene Unice şi efectele
semnificative ale integrării europene au avut deja o influenŃă profundă asupra
politicilor de marketing. Câteva companii europene, anticipând schimbarea, au
modificat deja aspecte legate de politica comercială; pentru ele nu mai există pieŃe
„străine” în Europa, ci doar o singură piaŃă europeană pe care o aprovizionează.
Doar companiile care vor dezvolta planuri de marketing care să ia în considerare
extinderea afacerilor pe această piaŃă extinsă vor beneficia în totalitate de
avantajele oferite de PiaŃa Unică Europeană, Ńinând cont de faptul că:
• PiaŃa unică reprezintă una dintre cele mai importante realizări ale Uniunii
Europene. Între statele membre, au fost eliminate, în mod treptat, restricŃiile
privitoare la comerŃ şi libera concurenŃă, rezultatul tuturor acestor măsuri fiind
creşterea standardelor de viaŃă.
• PiaŃa unică nu a devenit încă un spaŃiu economic unic. Anumite sectoare ale
economiei (servicii publice) rămân încă sub incidenŃa legilor naŃionale.
• Statele Uniunii Europene rămân încă independente în ceea ce priveşte fiscalitatea
şi bunăstarea socială.
• PiaŃa unică este susŃinută de anumite politici conexe puse în aplicare de către
Uniunea Europeană de-a lungul anilor. Scopul acestor politici este de a ajuta cât
mai multe firme şi cât mai mulŃi consumatori să se bucure de avantajele pieŃei
unice.
479
Avantajele pe care le pot avea companiile româneşti sunt: acces fizic mai
facil la pieŃele străine, costuri mai mici datorate eliminării controalelor frontierei,
simplificării procedurilor administrative, o oportunitate mai mare de a exploata
avantajele competitive, inovaŃie şi dinamism ca rezultat al liberalizării. Va fi
nevoie de o singură strategie de marketing pentru piaŃa europeană unică.
Firmele româneşti care dezvoltă o strategie de marketing europeană nu
trebuie să ignore diferenŃele culturale, tradiŃiile, obiceiurile, atitudinile distincte
care caracterizează popoarele europene. În prezent, schimbările din Europa,
cauzate de turism, impactul media, de legislaŃie, fac posibilă vânzarea pe baza unei
politici unice în UE. Un start reuşit este dat de cunoaşterea clienŃilor şi a
consumatorilor potenŃiali. O soluŃie este segmentarea lor pe baza caracteristicilor
similare, acordând prioritate acelor pieŃe pe care numărul celor care formează piaŃa
Ńintă este mai mare. Mai apoi, e necesară atragerea atenŃiei asupra produselor
firmei, câştigarea loialităŃii pe termen lung. TendinŃele actuale în comportamentul
consumatorilor fac posibilă identificarea de atitudini, idei, gusturi similare în toată
Europa. PiaŃa este segmentată pe grupuri de consumatori şi firma se va adresa
acelor grupuri cărora le poate satisface cel mai bine nevoile prin produsele pe care
le vinde. Pentru a elabora o strategie de marketing corectă trebuie cunoscute
nevoile clienŃilor din piaŃa Ńintă.
Datorită costurilor mari, multe firme nu-şi pot permite să vândă pe noi
pieŃe şi pe piaŃa locală în acelaşi timp. Chiar dacă o firmă exportă pentru prima
dată, trebuie să ştie problemele care pot să apară datorită diferenŃelor de cultură şi
limbă: pentru acelaşi produs, ambalajul şi eticheta pot să difere. Pot să apară
complicaŃii legate de preŃ datorate fluctuaŃiilor pe piaŃa valutară. PiaŃa Unică
schimbă această situaŃie, pregătind terenul pentru dezvoltarea unei singure politici
de marketing pentru Europa.
Primele companii care şi-au modificat strategiile de marketing, în scopul
integrării europene, au fost multinaŃionalele străine. Cele mai mari companii şi-au
revizuit deja strategiile de marketing încă înainte de formarea PieŃei Unice.
Măsurile luate de acestea în ceea ce priveşte politicile de produs, de preŃ, de
distribuŃie şi promovare pot fi exemple eficiente şi pentru firmele româneşti.
Strategia de produs
Pentru a dezvolta o strategie de produs eficientă, este important să se Ńină
cont de următoarele aspecte:
- Poate fi vândut legal produsul actual, cu specificaŃiile lui actuale, în alte
Ńări UE fără a necesita nici o schimbare?
- Dacă nu, ce schimbări sunt necesare?
- De la ce dată nu vor mai fi necesare aceste adaptări?
- InformaŃiile trebuie organizate pe fiecare categorie de produs vândut de o
firmă?
Trebuie acordată o mare atenŃie aspectelor precum: standarde europene,
ambalare, etichetare, legalitatea produsului. Se recomandă şi elaborarea unei liste
480
cu obstacole legale şi administrative în calea implementării unei strategii de

marketing similare în UE.
Strategia de preŃ
Stabilirea politicii de preŃ este una din deciziile vitale. Un preŃ prea mare
limitează mult piaŃa Ńintă şi face firma vulnerabilă faŃă de concurenŃă. Odată
stabilită, e greu de modificat politica de preŃ. E indicat să fie analizate nivelurile de
preŃ actuale ale produselor similare în alte state membre. Pentru a face comparaŃie
între piaŃa existentă şi piaŃa Ńintă e importantă evaluarea impactului relativ al
factorilor precum: taxe, TVA, consumatori, preŃul distribuitorului, structura
discounturilor, valoarea comisionului în vânzări, costul vânzărilor directe, costul
total de distribuŃie.
Strategia de distribuŃie
Pentru a dezvolta o strategie de distribuŃie eficientă, este important să se
Ńină cont de următoarele aspecte:
- Poate fi distribuit produsul în alte Ńări UE prin canalele de distribuŃie
similare?
- Dacă nu, ce canale sunt necesare?
- Există posibilitatea ca această situaŃie să se modifice în viitorul imediat?
Trebuie să se facă distincŃie între distribuŃie şi livrarea fizică a bunurilor.
Costurile distribuŃiei fizice sunt semnificative şi sunt deseori neglijate. Cercetarea
trebuie să găsească metodele cele mai eficiente, din punct de vedere al costului,
de distribuŃie fizică folosite pe o piaŃă. Abordarea finală va fi dependentă de
metodele de vânzare actuale, fiind importantă analiza celor utilizate de firmele
similare ca mărime din sectorul de activitate respectiv. Dacă vânzarea directă nu e
posibilă, trebuie aleasă altă alternativă: stabilirea unui birou de vânzări, căutarea
unui distribuitor, utilizarea agenŃilor de vânzări. Trebuie acordată atenŃie aspectelor
precum: reguli concurenŃiale UE, legi contractuale, protecŃia consumatorului,
vânzarea la distanŃă, siguranŃa generală a produselor, drepturi de proprietate.
Strategia de promovare
Se estimează că se va înregistra o creştere a cheltuielilor pentru reclamă în
media Pan-Europeană, că firmele ce comercializează produsele şi serviciile în
Europa vor cheltui 25-50% din bugetul de promovare în media pan-europeană. Este
importantă utilizarea aceluiaşi concept de comunicare. În cercetarea pieŃei trebuie
identificate diferenŃele care pot afecta aplicarea unei politici promoŃionale
integrate.
4. Liniile directoare şi indicatorii structurali aferenŃi strategiei

Lisabona revizuite
4.1. Liniile directoare
Recomandări la nivel macroeconomic
(1) Asigurarea stabilităŃii economice
(2) Păstrarea sustenabilităŃii economice şi fiscale
481
(3) Promovarea alocării eficiente şi orientate spre creştere economică şi ocupare a

forŃei de muncă a resurselor
(4) Asigurarea stabilităŃii economice în vederea realizării creşterii economice
sustenabile
(5) Asigurarea unei evoluŃii a salariilor care să contribuie la dezvoltare şi stabilitate
macroeconomică
(6) ContribuŃia la o bună şi dinamică funcŃionare a UnităŃii Monetare Europene
(EMU)
Recomandări la nivel microeconomic
(7) Creşterea şi îmbunătăŃirea investiŃiilor în cercetare şi dezvoltare, în special a
celor din sectorul privat
(8) Facilitarea tuturor formelor de inovare
(9) Facilitarea diseminării şi utilizării eficace a tehnologiilor informaŃiei şi
comunicaŃiilor şi construirea unei societăŃi informaŃionale pe deplin incluzivă
(10) Consolidarea avantajelor competitive ale bazei industriale
(11) Încurajarea utilizării durabile a resurselor şi consolidarea sinergiilor dintre
protecŃia mediului înconjurător şi dezvoltare
(12) Extinderea şi adâncirea pieŃei interne
(13) Asigurarea unor pieŃe deschise şi competitive, atât în interiorul, cât şi în
exteriorul Europei pentru a beneficia de avantajele globalizării
(14) Crearea unui mediu de afaceri mai atractiv şi stimularea iniŃiativele private
printr-o mai bună reglementare
(15) Promovarea culturii antreprenoriale şi crearea unui mediu de sprijin pentru
IMM-uri
(16) Extinderea, îmbunătăŃirea şi conectarea infrastructurilor europene şi
definitivarea proiectelor prioritare trans-frontaliere.
Recomandări pentru ocuparea forŃei de muncă
(17) Implementarea politicilor de ocupare având ca scop realizarea ocupării totale a
forŃei de muncă, îmbunătăŃirea calităŃii şi productivităŃii muncii şi consolidarea
coeziunii sociale şi teritoriale.
(18) Promovarea muncii pe tot parcursul vieŃii.
(19) Asigurarea unei pieŃe de muncă incluzive, creşterea atractivităŃii muncii,
crearea de locuri de muncă atractive pentru cei în căutarea unui loc de muncă,
inclusiv a persoanele dezavantajate şi a celor inactive.
(20) ÎmbunătăŃirea gradului de satisfacere a nevoilor pieŃei muncii
(21) Promovarea flexibilităŃii dublată de securitatea la locul de muncă şi reducerea
segmentării pieŃei muncii, având în vedere rolul partenerilor sociali.
(22) Asigurarea evoluŃiei „prietenoase” cu ocuparea a costurilor de muncă şi
stabilirea mecanismelor de salarizare
(23) Extinderea şi îmbunătăŃirea investiŃiilor în capitalul uman
(24) Adaptarea sistemului de educaŃie şi instruire la noile cerinŃe de competenŃe
necesare.
482
4.2. Principalii indicatori structurali de măsurare a progreselor

Cadrul economic general
(1) PIB pe locuitor în PPS (Paritatea Puterii de Cumpărare)
(2) Productivitatea muncii
Ocuparea forŃei de muncă
(3) Rata de ocupareb
(4) Rata de ocupare a persoanelor vârstniceb
Cercetare – dezvoltare şi inovare
(5) Nivelul de educaŃie al tinerilor (20 – 24)b
(6) Ponderea cheltuielilor de cercetare-dezvoltare în PIB
Reforma economică
(7) Nivelurile preŃurilor comparative – Indicele nivelului preŃurilor
(8) InvestiŃiile de afaceri
Coeziunea socială
(9) Rata sărăciei după transferurile socialeb
(10) Rata şomajului de lungă duratăb
(11) Dispersia ratelor regionale de ocupareb
Mediul înconjurător
(12) Emisiile de gaze cu efect de seră
(13) Intensitatea energetică a economiei
(14) Volumul transporturilor de mărfuri în PIB
b- Indicatori dezagregaŃi în funcŃie de gen (total, femei, bărbaŃi)
5. Concluzii
În conformitate cu obiectivele majore stabilite de România pentru actuala
etapă de dezvoltare, principiile fundamentale ce stau la baza dezvoltării
economiei şi înfăptuirii reformei sunt: reforma societăŃii româneşti pentru
recunoaşterea şi afirmarea valorilor morale şi democratice, aşezarea dreptului de
proprietate la temelia societăŃii româneşti, accelerarea reformei instituŃionale
începând cu Guvernul României pentru crearea unui stat modern, restructurarea
şi modernizarea industriei româneşti în sensul redimensionării şi privatizării
acesteia în vederea asigurării unei creşteri economice durabile, reorientarea şi
dezvoltarea agriculturii în direcŃia cerinŃelor economiei de piaŃă prin sprijinirea
sistemelor de producŃie şi valorificare, reforma sistemului finanŃelor publice
potrivit principiului finanŃării obiectivelor viabile economic, distribuirea
echitabilă a costurilor tranziŃiei în sprijinul solidarităŃii sociale, aşezarea României
cu demnitate în lumea democratică şi dezvoltată a Europei (Curea C., 2008).
Politicile de restructurare a economiei îşi propun mai întâi măsuri de
consolidare a mecanismelor concurenŃiale care să permită României dezvoltarea
mediului de afaceri românesc şi penetrarea pieŃei europene, dezvoltarea cooperării
şi încheierii de acorduri de liber schimb cu Ńările asociate la U.E., ca bază a
revigorării comerŃului dintre ele, utilizarea cu eficienŃă maximă a programelor
comunitare, obŃinerea unui acces mai larg, în condiŃii echitabile, la sursele de
483
finanŃare şi investiŃii; ameliorarea regimului de liberă circulaŃie în spaŃiul

comunitar a cetăŃenilor români.
În România a fost creat cadrul constituŃional necesar dezvoltării mediului
de afaceri şi creării unei economii de piaŃă în conformitate cu principiile şi
exigenŃele existente la nivel comunitar. Astfel, prin legea de revizuire a
ConstituŃiei nr. 429 din 2003, a fost introdus un nou drept fundamental, respectiv
libertatea economică prin articolul 45 care are următorul conŃinut: „Accesul liber
al persoanei la o activitate economică, libera iniŃiativă şi exercitarea acestora în
condiŃiile legii sunt garantate”.
Acesta este un corolar firesc al dreptului de proprietate privată, sau, într-o
altă viziune este o premisă indispensabilă a acestuia, care Ńine de esenŃa unei
economii de piaŃă, cum este declarată economia României prin articolul 135 din
ConstituŃia României „Economia României este economie de piaŃă, bazată pe
libera iniŃiativă şi concurenŃă. Statul trebuie să asigure: a) libertatea comerŃului,
protecŃia concurenŃei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor
factorilor de producŃie; b) protejarea intereselor naŃionale în activitatea
economică, financiară şi valutară; c) stimularea cercetării ştiinŃifice şi tehnologice
naŃionale, a artei şi protecŃia dreptului de autor; d) exploatarea resurselor naturale,
în concordanŃă cu interesul naŃional; e) refacerea şi ocrotirea mediului
înconjurător, precum şi menŃinerea echilibrului ecologic; f) crearea condiŃiilor
necesare pentru creşterea calităŃii vieŃii; g) aplicarea politicilor de dezvoltare
regională în concordanŃă cu obiectivele Uniunii Europene (Tănăsescu E.S.,
2004)”.
Bibliografie
Curea C., 2008, Cultura afacerilor în mediul european – suport de curs;
Kotler P., 2003, Kotler despre marketing. Ed. Curier marketing, Bucureşti;
Maha L., 2006, Afaceri în mediul european – suport de curs;
Tănăsescu E.S., 2004, în Constantinescu M., Iorgovan A., Muraru I.,
Tănăsescu E.S., ConstituŃia României revizuită, comentarii şi explicaŃii, Ed. All
Beck, Bucureşti.
484
PROBLEMATICA FORłEI DE MUNCĂ ŞI CALITATEA

SERVICIILOR ÎN TURISMUL ROMÂNESC
Florentina Hălmăgeanu
Str. Huniade, Nr. 2, 350500 Lugoj, Timiş, România, Tel. 0256359198, Fax. 0256359200,
ued@deu.ro
Abstract
Romanian participation in the international tourism competition, on the continent
an on the globe, given by the fact of having a very valuable tourism patrimony, at the
demanded level of the European and world markets is and remains a matter of firm action
and not just an option.
Keyworsd: workforce, tourism, servicces, quality
Participarea României la competiŃia turismului internaŃional pe continent şi

pe glob în condiŃiile existenŃei unui patrimoniu turistic deosebit de valoros, la
nivelul exigenŃelor pieŃelor europene şi mondiale, este şi va rămâne o problemă de
acŃiune fermă şi nu doar o opŃiune.
Considerat ca un domeniu strategic de dezvoltare al Ńării, beneficiind de
resurse bogate şi diversificate, turismul se menŃine în situaŃia de permanentă
speranŃă şi rămâne unul dintre sectoarele cu semnificative nerealizări. Confruntat
cu probleme severe legate de calitatea serviciilor încă din ultimele două decenii ale
secolului trecut, în turismul românesc se menŃin o serie de deficienŃe, parte legate
de uzura fizică şi morală a bazei materiale, ca şi de insuficienta investire în
modernizarea dotărilor turistice cât şi a infrastructurii generale, parte legată de
slaba calitate a serviciilor, generată de un management ineficient al forŃei de
muncă.
Cauzele acestei situaŃii derivă atât din sezonalitatea accentuată a turismului
românesc cât şi din utilizarea unui număr mare de angajaŃi cu slabe calificări ceea
ce nu este de natură să contribuie la calitatea serviciilor în turism.
Calitatea serviciilor este apreciată prin prisma caracteristicilor esenŃiale
percepute de client. Sunt două categorii generice de calitate: tehnică şi funcŃională.
Din cercetările întreprinse în domeniul calităŃii serviciilor s-au identificat
următoarele caracteristici: încredere, sensibilitate, competenŃă, politeŃe,
comunicare, credibilitate, securitate, cunoaşterea şi înŃelegerea clienŃilor.
SemnificaŃiile acestor caracteristici ale calităŃii pot varia de la un serviciu la altul şi
în funcŃie de cumpărător. Din studiile efectuate asupra calităŃii serviciilor s-au
desprins existenŃa următoarelor decalaje între:
• Aşteptările consumatorilor şi perceperea conducerii,
485
• PercepŃia conducerii şi specificaŃia calităŃii serviciilor;

• SpecificaŃia calităŃii şi livrarea serviciilor;
• Livrarea serviciilor şi comunicaŃiilor externe;
• Serviciile aşteptate şi serviciile percepute.
Prevenirea defecŃiunilor trebuie să ocupe un loc important în politica
calităŃii întreprinderii de servicii, deoarece costul de cercetare a erorilor creşte o
dată cu îndepărtarea de sursa care a generat greşeala. În acest sens, controlul
calităŃii proiectate de instrumentul principal al previziunii.
Modelul japonez „zero defecte” valabil şi pentru servicii care este posibil
de atins, el reprezintă o stare de spirit cea de a nu te mulŃumi niciodată cu locul al
doilea.
Calitatea percepută de client reprezintă un concept care sintetizează
caracteristicile subiective şi obiective ale unui serviciu. La baza acestui concept
stau două definiŃii cu valoare aparte: Philip Crosby preciza „calitatea este
conformitatea cu cu necesităŃile” din care se duce că, pentru realizarea unui nivel al
calităŃii, o organizaŃie trebuie să stabilească întâi necesităŃile specifice segmentului
de consumatori, căruia îi este destinat serviciul şi apoi întreaga activitate este
subordonată atingerii acestui scop. Cea de a doua definiŃie este a lui Joseph Juran:
„calitatea este aptitudinea pentru utilizare” în care se pune un accent deosebit pe
utilitatea serviciului şi pe satisfacŃia clientului.
Argumentele care susŃin conceptul de „calitatea percepută de client” sunt
de natură teoretică, dar mai ales practică, reuşite din experienŃa organizaŃiilor
economice care au aplicat principiile calităŃii totale (managementului). Clientul
care vrea să cumpere unele produse sau apelează la serviciile unei firme o face
pentru că are deja în mintea sa formulate nevoile şi chiar nivele de satisfacere ale
acestora, deci unele aşteptări. Dacă principalele caracteristici ale serviciului
solicitat satisfac aşteptările clientului, sau le depăşesc frecvent, atunci, în mintea
acelui consumator se conturează nivelul calitativ al serviciului respectiv.
Succesul afacerilor unei firme este dependent de modul în care percepe
calitatea serviciului pentru care a plătit o sumă de bani. PercepŃia consumatorului
este aceea de a determina atitudinea lui de a căpăta şi în viitor de la aceeaşi firmă.
De aceea, întreaga activitate a organizaŃiei trebuie să fie dirijată de dorinŃele
consumatorului. Afacerile trebuie văzute de la început cu ochii clientului, şi apoi în
permanenŃă este necesar să se urmărească reacŃia consumatorului atât faŃă de
calitatea serviciului solicitat, cât şi faŃă de modelul în care este tratat în timpul
procesului de vânzare-cumpărare.
ÎmbunătăŃirea calităŃii serviciului trebuie să fie o preocupare constantă a
conducerii firmei pentru a preântâmpina realizarea unui nivel mai ridicat al
aşteptărilor clienŃilor, nivel care se modifică frecvent, în funcŃie de apariŃia unor
factori obiectivi sau subiectivi. Calitatea serviciilor este, la consumatorul de azi,
mai mult ca oricând, criteriul esenŃial de a prefera o anumită firmă care s-a impus
pe piaŃă din punct de vedere al calităŃii.
486
Cercetările recente arată că cei mai mulŃi consumatori îşi schimbă în

primul rând preferinŃa pentru o firmă sau alta, din cauza serviciilor cu calitate
scăzută şi apoi datorită preŃurilor sau altor motive. De regulă clientul este dispus să
plătească în plus pentru a beneficia de o calitate mai bună. S-a demonstrat, prin
studiile de piaŃă că acei consumatori nesatisfăcuŃi vor relata despre serviciul de
slabă calitate altor zece oameni din anturajul lor, care sigur nu vor deveni clienŃii
firmei respective. Urmărirea permanentă a reacŃiei consumatorilor faŃă de calitatea
produselor sau serviciilor oferite de firmă, constituie o necesitate de supravieŃuire,
dar şi de prosperitate. De aceea, fiecare afacere trebuie începută cu o activitate
îndreptată înspre viitorii consumatori, precum ale cunoaşte nevoile acestora, în
scopul satisfacerii lor sau a le depăşi aşteptările din punct de vedere al calităŃii.
Toate aceste argumente susŃin ideea, că cel mai important bun al unei firme o
constituie clienŃii permanenŃi care preferă un anumit nivel de calitate. Ei constituie
un bun preŃios care, dacă va fi menŃinut, se va multiplica şi va asigura
supravieŃuirea firmei în lupta concurenŃială.
Promovarea în practică a conceptului „calitatea percepută de client” aduce
o serie de avantaje, printre care menŃionăm :
• Creşterea profitului
• Creşterea ponderii clienŃilor fideli
• Reducerea costurilor prin micşorarea pierderilor
• Creşterea acŃiunilor
• Creşterea implicării şi satisfacŃiei angajaŃilor
• Scăderea fluctuaŃiei angajaŃilor.
SatisfacŃia oamenilor pentru lucrul bine făcut a fost dintotdeauna un
sentiment de mândrie şi care a avut dimensiuni diferite, în funcŃie de perioada
istorică a serviciilor.
Din punct de vedere al evoluŃiei conceptelor referitoare la calitate,
concepte care s-au concretizat şi în modalităŃi diferite de organizare în întreprinderi
cele mai importante sunt: inspecŃia, controlul, asigurarea calităŃii, calitatea totală.
InspecŃia semnifică o activitate ce urmăreşte identificarea serviciilor
neconforme cu specificaŃii prevăzute în documentaŃiile tehnice, aplicând metode
specifice de măsurare, estimare, etc. Primele organizaŃii distincte au apărut la
sfârşitul secolului trecut, deciziile luate de inspectorul acestei organizaŃii erau
compatibile de cele mai multe ori cu cele ale directorului.
Controlul semnifică o activitate de supraveghere a serviciilor realizate.
Compartimentele organizate cu aceste sarcini păstrează atribuŃiunile inspecŃiei dar
transferă executanŃilor răspunderea pentru calitate prin efectuarea autocontrolului.
Asigurarea calităŃii a apărut la sfârşitul deceniului V, care specifică un
proces de îmbunătăŃire continuă prin asimilarea etapei de „control”, punându-se un
accent deosebit pe prima şi ultima fază a ciclului calităŃii (controlul concepŃiei şi
urmărirea calităŃii la client).
487
Apare astfel sistemul calităŃii şi controlul calităŃii, reprezentând un model

de organizare şi conducere.
NoŃiunea de asigurare a calităŃii are două funcŃii: construire şi verificare. În
Japonia unde s-a dezvoltat un adevărat cult al calităŃii s-au introdus alte două
funcŃii şi anume: instruirea personalului şi îmbunătăŃirea permanentă a calităŃii
activităŃilor.
Calitatea totală exprimă gradul de satisfacere a nevoilor unui client, nu
numai din punct de vedere a calităŃii propriu-zis al serviciului, ci şi din punct de
vedere al contribuŃiei altor caracteristici extracalitative care pot influenŃa direct sau
indirect aşteptările clientului, nivelul de satisfacŃie al unei trebuinŃe. Printre aceste
caracteristici mai figurează: realizarea serviciului cerut, la costul cel mai scăzut, la
timpul solicitat, la locul dorit. Acest concept mai include şi relaŃiile cu clienŃii
actuali şi potenŃiali şi activităŃile administrative.
Calitatea totală este o noŃiune mult mai largă decât calitatea serviciului, ea
arată gradul de satisfacere a nevoilor clientului. Sensul care se dă acestui concept
sugerează că el exprimă mai mult decât satisfacŃia obişnuită a nevoii, şi anume
depăşirea aşteptărilor clientului pentru a apărea şi dezvolta o piaŃă de desfacere.
Conceptul de calitate totală nu se limitează numai la clientul extern al întreprinderii
ci şi la toate activităŃile clienŃilor interni, care alcătuiesc un lanŃ de calităŃi. Fiecare
angajat, serviciu sau departament reprezintă o verigă în acest lanŃ, a cărui rezistenŃă
depinde de cea mai slabă verigă. Este suficient să se comită o singură eroare de un
angajat, ori unde s-ar afla în acest lanŃ, pentru ca toate eforturile depuse de ceilalŃi
pentru calitate să fie zadarnice.
În concepŃia calităŃii totale se pune mare preŃ pe relaŃiile de
intercondiŃionare dintre calitatea produselor şi calitatea serviciilor.
Pentru realizarea calităŃii totale este necesar să avem în vedere activităŃile
care încep cu cunoaşterea clientului şi a nevoilor sale pentru a i le satisface, sau să
ducă la depăşirea aşteptărilor sale.
În condiŃiile economiei de piaŃă nu-i suficient să se realizeze servicii de
calitate, ci trebuie ca acestea să fie superioare calităŃii celorlalŃi concurenŃi. Aceasta
este o strategie care îşi propune ca obiectiv permanent îmbunătăŃirea continuă a
calităŃii, să nu se aştepte ca firmele concurente să aducă pe piaŃă servicii
superioare, întrucât se creează deja un decalaj care va fi greu de recuperat. Un
obiectiv important al calităŃii totale este şi diminuarea, până la eliminare, a non-
calităŃii şi a supracalităŃii.
Unele din cauzele non-calităŃii se regăsesc chiar printre elementele
componente ale calităŃii totale şi anume: exigenŃele termenilor, locul, costul. De
aceea, conceptul de calitate totală îşi propune drept principal scop realizarea
calităŃii propriu-zise în corelare cu celelalte caracteristici pentru a depăşi aşteptările
clientului. Alte cauze ale non-calităŃii sunt cele legate de complexitatea calităŃii,
ceea ce determină o dificultate în măsurarea ei cu exactitate, întrucât are şi aspecte
subiective greu de cuantificat.
488
FuncŃionabilitatea pe parcursul a cca. 4 luni pe an a unei părŃi

semnificative a structurilor de primire turistică şi necesitatea păstrării permanente a
unor formaŃii minime de lucrători ca şi anumite restricŃii legislative obligă
patronatele din turism să asigure un salariu mediu în toate lunile anului deşi o bună
parte din timp angajaŃii pot fi consideraŃi în şomaj tehnic, în concedii de odihnă,
sau concedii fără plată, cu efecte asupra rentabilităŃii societăŃilor şi capacitătii de
susŃinere a dezvoltării. DificultăŃile legate de sezonalitate, ca şi implicarea
angajaŃilor în diverse munci în care nu sunt calificaŃi, legate de reabilitarea
structurilor de primire în perioadele de extrasezon, determină o mobilitate extrem
de ridicată a personalului din turism,instalându-se astfel un cerc vicios:pe de o
parte se utilizează un personal cu experienŃă redusă şi care nu poate fi
permanentizat, format în mică măsură şi care nu poate fi remunerat corespunzător
pe parcursul întregului an, iar pe de altă parte se menŃine calitatea slabă a
serviciilor prestate cu acest personal.
Problematica divergentă a personalului şi calităŃii serviciilor ar trebui să
constituie o preocupare majoră a forurilor de conducere şi coordonare în domeniu,
în egală măsură la nivel central, local public şi privat.
Strategiile elaborate de comisiile de specialitate ale Uniunii Europene în
domeniu, vizând turismul în perspectiva unei dezvoltări durabile şi turismul social
ca instrument esenŃial în aplicarea dreptului universal la călătorii şi vacanŃe, dar şi
dezvoltarea economică a Ńărilor şi zonelor cu potenŃial turistic, reducerea migraŃiei
forŃei de muncă ca urmare a creării unor condiŃii echitabile care îi asigure un mediu
de evoluŃie similar celorlalte sectoare economice constituie priorităŃi în dezvoltarea
turismului românesc şi, totodată, condiŃii obligatorii pentru menŃinerea capacităŃii
competitive a acestuia.
Calitatea mediului de muncă creat personalului în turism reprezintă, fără
îndoială, o primă condiŃie a asigurării unor prestaŃii de calitate şi o bază a relansării
acestui sector cu potenŃial deosebit.
Bibliografie
Ghereş M., 2003, Agroturism, Ed.Risoprint, Cluj-Napoca;
*** Tribuna economică, colecŃia 2007;
www.româniaturistică.ro
www.mturism.ro
489
THE DIMENSIONING OF CREDIT IN THE

CAPITALIZATION PROCESS OF ROMANIAN
ECONOMY
Dragoş Ilie
Universitatea Spiru Haret, Facultatea de Management Financiar Contabil Craiova, Str.
Brazda lui Novac, nr.4, dragosilie2002@yahoo.com
Abstract
In the process of national capitalization, the appearence of risks in credit activity
has immediate consequences, in the sense of decelerating or stoping the capitalization or
even in the sense of decapitalizating of the economy. In consequence it is necessary that the
credit institutions and the solicitors for financing to know precisely the types of risks and
their implication on the growing of the productive capital dimensioning adequately to the
size of the credit.
Keywords: capitalization, rating of credits, cash-flow, finacial performance, the
dispersion of risk.
1. Introducere
Riscul bancar poate fi definit în procesul de finanŃare a capitalizǎrii ca fiind
acel fenomen a cǎrui apariŃie determinǎ fie stagnarea procesului de capitalizare fie
decapitalizarea. Dacǎ deteriorarea calitǎŃii afacerilor şi diminuarea profitului pot sǎ
aibǎ o influenŃǎ mai puŃin evidentǎ în procesul de capitalizare, obŃinerea de pierderi
duce implicit la scǎderea capitalurilor.
În conformitate cu principiile prudenŃei bancare, asumarea conştientǎ a
unui risc presupune:
-respectarea normelor şi regulamentelor emise de autoritatea de
reglemetare pe piaŃa bancarǎ;
-pierderile obŃinute sǎ poatǎ fi acoperite din provizioane sau din alte
rezerve ale bǎncii pentru a nu afecta buna derulare a tranzacŃiilor bancare;
-profitul prevǎzut în bugete sǎ fie proporŃional cu expunerea la risc;
-acceptarea numai a riscurilor care pot fi cuantificabile într-un fel sau altul
şi care au termene scadente precise;
-dispersia riscului între finanŃator şi finanŃat proporŃional cu participarea de
capital;
-creditul trebuie sǎ aibǎ cel puŃin douǎ surse de rambursare- încasǎrile şi
garanŃiile materiale;
-întǎrirea principiului prudenŃei bancare, ca principiu ce caracterizeazǎ
întreaga activitate bancarǎ;
490
Decizia de acceptare a unui risc implicǎ conştientizarea modului în care

acesta poate fi diminuat la maxim (Brown, Zehnder 2006). Pentru aceasta este
necesar sǎ se investigheze trei mari componente ale rsicului de credit şi anume:
riscul contractului comercial finanŃat, riscul debitorului şi riscul colateralelor.
Legǎtura dintre aceste categorii de riscuri impune cu necesitate cunoaşterea lor în
vederea aprecierii riscului de ansamblu (Basno, Dardac 2002).
Riscul contractului comercial presupune identificarea unor elemente
precum: scopul contractǎrii, termenul de derulare a contractului, sursele de
rambursare a creditului provenite din cash-flowul afacerii, tipul de finaŃare aleasǎ.
Riscul colateralelor se referǎ la garanŃiile materiale constituite pentru
garantarea creditului, fiind acel eveniment a cǎrui apariŃie determinǎ neâncasarea
creditului nici dupǎ valorificarea garanŃiilor.
Riscul debitorului are douǎ componente fundamentale: riscul financiar şi
riscul nefinanciar. Riscul financiar se referǎ la situaŃia financiara curentǎ rezultatǎ
din bilanŃ, previziuni, contul de profit şi pierderi, cash-flow, performanŃa
financiarǎ. Riscul nefinanciar se refera la managementul debitorului, strategia
adoptatǎ, politica de personal, organizarea, ramura, piaŃa etc.
2. Instrumente moderne de dimensionare a creditului în procesul de

capitalizare
Deşi reglementǎrile B.N.R. din anul 2002 au reprezentat un pas înainte
spre o normalitate a pieŃei creditului şi totodatǎ începutul asigurǎrii cadrului
necesar pentru procesul de capitalizare, actualul mod de calcul al indicatorilor
economico-financiari nu este suficient pentru a înlǎtura orice risc în procesul de
capitalizare al economiei naŃionale. De aceea se impune şi este necesar ca în
calculul acestor indicatori sǎ se Ńinǎ seama şi de creditele care se vor acorda în
viitor şi care vor reprezenta sursa de creştere a capitalurilor româneşti. Analiza
economico-financiarǎ trebuie sǎ punǎ accentul şi pe modul în care vor arǎta
indicatorii dupǎ acordarea creditului, dat fiind faptul cǎ prin creşterea datoriilor cu
valoarea creditului, lichiditatea, solvabilitatea şi gradul de îndatorare se înrǎutǎŃesc.
Astfel, performanŃa devine un concept care cuprinde în aceiaşi mǎsurǎ şi informaŃii
trecute dar şi date cu caracter de prognozǎ.
În aceste conditii, calculul principalilor indicatori din analiza creditelor ar
trebui sǎ Ńinǎ cont şi de valoarea creditelor pentru care se face analiza (tabelul
numărul 2.1.) (Ilie, 2005).
491
Tabelul nr. 2.1.

Principalii indicatori din analiza creditelor
Indicator (1) (2)

Lichiditate Active circulante Active circulante
---------------------- x --------------------------------- x 100
100 Datorii cu scadenŃǎ + Credite
Datorii cu scadenŃǎ mai micǎ de un an
mai micǎ de un an
Solvabilitat Total active Total active
e --------------- x 100 ---------------------------- x 100
Datorii totale Datorii totale + Credite
Grad de Datorii totale Datorii totale + Credite
îndatorare ----------------- x 100 --------------------------------- x 100
generalǎ Capitaluri proprii Capitaluri proprii
(Leverage)
Grad de Datorii financiare Datorii financiare + Credite
îndatorare --------------------- x100 ------------------------------- x 100
financiarǎ Capitaluri proprii Capitaluri proprii
(Gearing)
Lichiditate Resurse Resurse + Încasǎri
a pentru o baneşti proprii + bǎneşti proprii prognozate
perioadǎ Încasǎri -------------------------------- x 100
viitoare prognozate Datorii aferente + Credite
------------------- x 100 perioadei de creditare
Datorii aferente
perioadei
de creditare
Calculul indicatorilor prezentaŃi în coloana numǎrul (1) se face în prezent

de fiecare bancǎ, corectandu-se poziŃiile de la numitor şi numǎrǎtor cu diferite
posturi bilanŃiere în funcŃie de strategia aplicatǎ în analiza riscului de credit. În
coloana numǎrul (2) au fost luate în calcul şi creditele pe care clienŃii bǎncilor le
solicitǎ şi pentru care se face analiza riscului de credit, cu toate cǎ la data analizei
acestea nu se aflǎ înregistrate în balanŃa de verificare.
Introducerea în calculul indicatorilor a volumului creditelor care sunt
solicitate de debitori duce la diminuarea riscului în ceea ce priveşte apariŃia unor
credite neperformante. Totodatǎ acest mod de calcul ar urma sǎ schimbe
concepŃiile greşite ale unor funcŃionari de bancǎ conform cǎrora creditele se acordǎ
când clientul “merge bine”, dar şi ale unor manageri de firmǎ conform cǎrora
creditele se acordǎ când clientul “merge prost”.
492
Anul 2004 era necesar sǎ reprezinte pentru bǎnci începutul punerii pe baze
noi a activitǎŃii de creditare a agenŃilor economici, pentru a evita seria neagrǎ de
falimente din sistemul bancar dar şi pentru a putea folosii creditul ca o pârghie în
dezvoltarea economiei naŃionale (World Bank 2006). În acest sens în analiza
riscului de credite trebuie sǎ nu se exagereze importanŃa unor elemente care
reprezintǎ radiografi ale activitǎŃii la un moment. În paralel trebuie sǎ se acorde o
atenŃie deosebitǎ fluxului de încasǎri şi plǎti al agenŃilor economici.
Analiza riscului de credit presupune analiza tuturor elementelor
cuantificabile şi necuantificabile care se identificǎ cu activitatea agenŃilor
economici. Rezultatele economico-financiare, managementul, garanŃiile reale sau
personale, sunt analizate în procesul acordǎrii de credite, formând în final ratingul
de credite.
În funcŃie de coordonatele şi strategia aplicatǎ în politica de creditare
fiecare bancǎ sau sistem bancar defineşte clar prioritǎŃile în analiza riscului de
credite. Astfel, profitul, garanŃiile materiale solide şi valorile indicatorilor
economico-finaciari peste sau sub media pe ramurǎ reprezintǎ bile albe în
cuantificarea riscului.
Din pǎcate, oricare dintre acestea analizate separat nu are nici o relevanŃǎ
în analiza riscului de credit iar atunci când se pune semnul egal între ele şi nu se ia
în calcul fluxul de încasǎri şi plǎŃi al solicitantilor de credite, riscul apariŃiei unui
credit neperformant este foarte mare.
TendinŃa de a fetişiza rolul profitului şi al rezultatelor financiare nu are un
suport solid având în vedere cǎ atât profitul cât şi rezultatele financiare se referǎ la
perioade de timp trecute iar evoluŃia societǎŃii în viitoarele condiŃii legislative şi de
piaŃǎ poate dovedii contrariul. De asemenea se pune uneori accent deosebit pe
garanŃiile materiale, dar trebuie avut în vedere cǎ acestea nu reprezintǎ sursa de
rambursare a creditului iar în literatura internaŃionalǎ de specialitate sunt cunoscute
drept colaterale.
În aceste condiŃii apare tot mai evidentǎ necesitatea de a analiza cu
prioritate sursa de rambursare a creditelor datǎ de fluxul de numerar sau cash-flow-
ul cum este cunoscut în literatura de specialitate (Stancu 2002).
Fluxul de numerar trebuie întocmit de cǎtre bǎnci în baza:
-contractelor ferme de aprovizionare şi desfacere încheiate cu furnizorii şi
clienŃii garantate pe cât posibil cu instrumente bancare (bilete la ordin avalizate,
scrisori de garanŃie bancarǎ, acreditive etc.)
-programele investiŃionale aprobate la nivelul agenŃilor economici,
-contractele de finanŃare încheiate cu alte bǎnci,
-elementele extrabilanŃiere din balanŃele de verificare ale agenŃilor
economici.
Cea mai gravǎ greşalǎ care a dus la închiderea unor bǎnci a fost aceea cǎ în
analiza riscului de credit nu s-a Ńinut de loc seama de elementele extrabilanŃiere din
activitatea clienŃilor. Profitând şi de legislaŃia nu prea exigentǎ referitoare la
înregistrarea în contabilitate a acestora, agenŃii economici nu au înregistrat în
493
contabilitate biletele la ordin emise de cǎtre ei, scrisorile de garanŃie emise de cǎtre
bǎnci la ordinul acestora, acreditivele deschise de bǎnci în baza unor plafoane
garantate cu ipoteci etc., fapt care a dus la o analizǎ extrem de superficialǎ a
firmelor. Deşi pot avea profit, rezultate economice foarte bune şi garanŃii solide,
elementele extrabilanŃiere pot releva o situaŃie cu totul alta: pericolul
insolvabilitǎŃii, lichiditate zero în perioada imediat urmǎtoare, intrarea în
incapacitate de platǎ sau chiar falimentul. De aici poate şi una din legile nescrise
ale activitǎŃii de creditare “o firma solvabilǎ este în pragul falimentului” sau
“opulenŃa de la intrare este invers proporŃionalǎ cu solvabilitatea firmei”.
Un pas înainte pe linia identificǎrii elementelor extrabilanŃiere care sǎ
poatǎ permite întocmirea unor fluxuri de numerar realiste a fost fǎcut prin crearea
la nivel naŃional a unei baze de date (Centrala Riscurilor Bancare) care poate fi
consultatǎ de cǎtre bǎnci şi care redǎ fiecare angajament extrabilanŃier al firmelor
în toate bǎncile. Bine înŃeles intrǎ aici doar acele angajamente emise sau garantate
de cǎtre bǎnci în numele clienŃilor.
Pentru depistarea celorlalte care sunt emise da cǎtre agenŃii economici este
necesarǎ obŃinerea unor declaraŃii pe proprie rǎspundere din care sǎ rezulte clar
situaŃia acestora.
Pe mǎsura normalizǎrii pieŃelor financiare româneşti şi în special a pieŃei
creditului, fluxul de încasǎri şi plǎŃi va reprezenta în viitor principalul instrument
de analizǎ economico-financiarǎ.
Normele B.N.R. în vigoare stabilesc foarte clar schema de determinare a
categoriilor de clasificare pentru credite în funcŃie de serviciul datoriei,
performanŃa financiarǎ şi iniŃierea de proceduri judiciare. Pentru determinarea
performanŃei financiare s-a dat o oarecare libertate bǎncilor comerciale, în sensul
cǎ fiecare bancǎ stabileşte algoritmul sǎu propriu care ulterior este aprobat de
B.N.R.
Modalitatea de determinare a performanŃelor financiare care s-a impus este
ratingul de credite. Acesta Ńine cont de aspectele nonfinanciare, financiare, de
ponderea acestora în total precum şi de un punctaj specific.
Pentru o cuantificare cât mai exactǎ a performanŃei financiare se poate
folosi un rating cu 20 de criterii şi o scarǎ de puncte cuprinsǎ de la 1 la 6 conform
tabelului numărul 2.2.
Tabelul nr.2.2.
Rating cu 20 de criterii şi scarǎ de puncte de la 1 la 6
CRITERII PONDERE PUNCTAJ

Criteriul nr.1 ?% 1 2 3 4 5 6
Criteriul nr.2 ?% 1 2 3 4 5 6
Criteriul nr.3 ?% 1 2 3 4 5 6
------------------- ?% 1 2 3 4 5 6
Criteriul nr.20 ?% 1 2 3 4 5 6
494
20
Rating = ∑ (Pondere x Punctaj)
1
Ratingul de credite astfel determinat trebuie sǎ corespundǎ unei clase de

performanŃǎ financiarǎ de la A la E, aşa cum este stabilit în regulamentele B.N.R..
În procesul de capitalizare a instituŃiilor bancare este important ca acest rating sǎ
fie conceput astfel încât sǎ întǎreascǎ principiul prudenŃei bancare şi sǎ contribuie
la creşterea capitalurilor bancare (Benink et all.2007).
Dintre criteriile cuantificabile este oportun sǎ facǎ parte: trendul cifrei de
afaceri determinatǎ în termeni reali, lichiditatea, solvabilitatea, rentabilitatea
capitalului, gradul de îndatorare, ponderea exportului în cifra de afaceri şi sursa de
rambursare (Gaeta et all.2003).
Dintre criteriile necuantificabile trebuie sǎ facǎ parte: managementul,
acŃionariatul, strategia, garanŃiile, realitatea situaŃiilor financiare contabile, piaŃa,
produsul, condiŃiile de eligibilitate.
În plus faŃǎ de criteriile menŃionate, fiecare unitate bancarǎ ar putea sǎ Ńinǎ
seama şi de ramura în care îşi desfǎşoarǎ activitatea clienŃii, prevederile legislative
în noile condiŃii de integrare europeanǎ, cazierul fiscal, centrala incidentelor
bancare, centrala riscurilor bancare etc.
Se impune ca pentru a avea un efect benefic asupra procesului de
capitalizare, puntajul maxim de 6 puncte din schema de mai sus sǎ fie dat dacǎ
fiecare criteriu îşi aduce o contribuŃie semnificativǎ la creşterea capitalurilor.
Este foarte important ca în procesul de capitalizare sǎ se trateze în mod
diferit fiecare grupǎ de ramuri în parte, având în vedere cǎ în unele ramuri
capitalurile sunt mai mari, în altele mai mici şi diferǎ în structurǎ. Astfel, este
benefic sǎ se stabilieascǎ un nivel “satisfǎcǎtor” pentru valorile fiecǎrui indicator
economico-financiar conform tabelului numărului 2.3.
Tabelul nr. 2.3.

Tratarea diferenŃiatǎ a indicatorilor economico-financiari în funcŃie de ramurǎ
Ramura/ Lichiditate Solvabilitate Rentabilitate Grad de îndatorare

Industrie (L) (S) (R) (G)
ComerŃ 91>L>81 111>S>106 9>R>6 601<G<801
Chimie 101>L>81 121>S>111 6>R>3 151<G<201
Extractivǎ 101>L>81 121>S>111 4>R>3 251<G<301
Echipament 101>L>81 121>S>111 6>R>3 151<G<251
e
Transport 101>L>81 121>S>111 6>R>3 301<G<401
Pielǎrie 81>L>61 121>S>111 7>R>5 301<G<401
Agriculturǎ 101>L>71 121>S>111 6>R>3 201<G<301
495
ConstrucŃii 101>L>71 121>S>111 8>R>4 201<G<301

Metalurgie 101>L>81 121>S>111 4>R>3 201<G<301
Lemn 101>L>71 121>S>111 8>R>4 201<G<301
Leasing 21>L>13 116>S>106 6>R>3 801<G<1001
In legǎturǎ cu celelalte criterii cuantificabile şi necuantificabile facem

urmǎtoarele precizǎri:
-cifra de afaceri va fi analizatǎ în funcŃie de trendul ascendent sau
descendent pe o perioadǎ de minimum 3 ani;
-ponderea exportului în cifra de afaceri se va face în funŃie de o marjǎ
cuprinsǎ între 5% şi 60%;
-sursa de rambursare va fi identificatǎ în functie de depozitele colaterale,
fluxul de încasǎri şi plaŃi, colaterale noncash, garanŃii din partea acŃionarilor;
-calitatea acŃionariatului va fi privitǎ prin prisma recunoaşterii în mediul de

afaceri;
-strategia va fi consideratǎ corespunzǎtoare numai în mǎsura în care pune
accent pe creşterea capitalurilor şi întǎrirea în acest fel a forŃei productive;
-piaŃa poate fi stabilǎ, în creştere, sezonierǎ, fluctuantǎ etc.
În legaturǎ cu ponderea fiecǎrui criteriu în total precizǎm cǎ managementul
trebuie sǎ aibǎ o pondere de 30%. Poate pǎrea pentru unii teoreticieni dar şi
bancheri o pondere foarte mare. S-a demonstrat în practicǎ, cǎ cel mai mare volum
de credite neperformante s-a datorat managementului necorespunzǎtor (Dobson
2004). În practicǎ, conceptul de management capatǎ o complexitate deosebitǎ cu
atât mai mult cu cât mediul economic din Ńara noastrǎ a fost foarte instabil. Pe de
altǎ parte s-a constatat cǎ acel management care a optat pentru capitalizare a reuşit
sǎ reziste pe piaŃǎ înlǎturând treptat concurenŃa şi câştigând poziŃii avansate.
În final fiecare bancǎ poate opta pentru acea combinaŃie de criterii cu
ponderi aferente în funcŃie de strategia adoptatǎ:creşterea capitalurilor, operaŃiuni
speculative, finanŃarea altor bǎnci sau a statului.
3. Concluzii
O strategie bancarǎ performantǎ trebuie sǎ aibǎ în vedere minimizarea
riscurilor bancare. Premisele apariŃiei riscurilor în activitatea de creditare decurg
din caracterul foarte complex al relaŃiilor care iau naştere în procesul de
capitalizare finanŃat prin credite. Creşterea performanŃei bancare şi minimizarea
riscurilor pot fi determinate de diversificarea portofoliului de credite.
Capitalizarea finanŃatǎ prin credite este “victima” prudenŃei bancare ca
principiu fundamental de politicǎ bancarǎ deoarece regulile cele mai elementare ale
prudenŃei, onestitǎŃii şi deontologiei profesionale, obligǎ banca sǎ Ńinǎ seama de o
serie de principii menite sǎ diminueze pânǎ la anulare riscurile care pot sǎ aparǎ.
În încercarea de a finanŃa procesul de capitalizare, abordarea riscurilor
trebuie sǎ se facǎ, în primul rând, pornind de la capitalurile bǎncilor care trebuie
496
protejate şi apoi consolidate, permiŃând în final o mai bunǎ finanŃare a procesului

de capitalizare la nivelul tuturor sectoarelor de activitate.
În al doilea rând, evitarea apariŃiei riscurilor trebuie sǎ priveascǎ şi
rezultatele cu care se încheie activitatea agenŃilor economici dupǎ ce creditul a fost
rambursat. Dacǎ considerǎm cǎ pentru bancǎ rambursarea unui împrumut este tot
ce poate sǎ îşi doreascǎ la un moment dat, pentru economia naŃionalǎ şi pentru
procesul de capitalizare lucrurile nu sunt chiar aşa de simple. Deşi un împrumut a
fost rambursat, la nivelul agentului economic este posibil ca utilizarea creditului sǎ
nu fi avut nici o influenŃǎ asupra creşterii capitalurilor
Bibliografie
Basno, C., Dardac, N., 2002, Management Bancar, Editura Economică,
Bucureşti;
Benink, H., Jon, D., Charles, G., 2007, The Future of Banking Regulation;
The Basel II Acord, Blackwell Publishing, Melbourn;
Brown, M., Christian Z., Credit Reporting, Relationship Banking and Loan
Repayment, Swiss National Bank Working Paper No 2006-3;
Dobson, P., 2004, Strategic Management, Blackwell Publishing, Oxford;
Gaeta, G., Shamez, A., Justin, H., 2003, Frontiers in Credit Risk: Concepts
and Techniques for Applied Credit Risk Measurement, Wiley Publishing, Oxford;
Ilie, D., 2005, Creditarea Durabilă, Editura Sitech, Craiova;
Stancu, I., 2002, FinanŃe, Editura Economică, Bucureşti;
***World Bank, Doing Business in 2007: How to Reform, Oxford, Oxford
University Press, 2006.
497
DINAMICA ACQUIS-ULUI COMUNITAR ŞI

ARMONIZAREA DREPTULUI ROMÂNESC
Minodora Lache
Universitatea Europeană Drăgan, Lugoj, Facultatea de Drept
Str. Ion Huniade nr. 2, 305500 Lugoj, România
Tel/Fax: 004-0256-359198
Abstract
The large variety of European Community juridical norms and provisions bring,
each of them, a particular role within the European Community juridical structure,
beginning with the fundamental Treaties of the first three European Communities, until the
Treaties of Maastricht and then, Amsterdam and recently, The Lisbon Treaty. On the other
hand, the provisions of the European institutions’ documents – regulations, directives and
decisions – are very important for different domains, provisions which apply within the
national legislation of the Member States – so within the Romanian one as well – according
to the fundamental principles of the European Community Law, such as: the direct,
immediate and priority application of the European Community legislation comparing to
the national one of the Member States. The dynamics of the European Community Body of
Laws is an evident one, coming from the dynamics of the relations between the Member
States on the one hand and, on the other hand regarding the variety of interests and
priorities for these states and their nationals’ ones, depending on different periods of time
and on different visions of the Member States on various issues. For instance, until last
year the European Union had a Project Treaty for a European Constitution, but this Treaty
was not finally successful because it did not pass by the referendum from some European
Members States. As a result, in December 2007, at Lisbon (Portugal) the Member States
signed a Treaty of reform. That Treaty has already been ratified by the Romanian
Parliament and, at the beginning of 2008 it was published in the Romanian Official
Monitor, becoming like this a part of the Romanian legislation. Keeping in mind all of these
aspects and considerations, one can say that the dynamics of the European Body of Laws
and the harmonization of the Romanian national laws after the European Community ones
are not only very important and actual issues, but they are up to be subject of a particular
analysis, with a view of proving that the European Union body of laws has to be applied
with an undoubted priority comparing to the national one, this fact being not only an
obligation but a necessity for the proper function of the European Community structure, so
this kind of primordial application will also must have effect on the Romanian legislation.
Keywords: Community treaties, regulations, directive, decision, application with
priority for the European Community Law over the national law of the EU Member States,
direct and immediate application, Lisbon Treaty (2007).
Ne propunem să efectuăm în cadrul analizei noastre o trecere în revistă

prin intermediul unei ordini cronologice a celor mai reprezentative momente în
construcŃia şi evoluŃia comunitară europeană.
498
Pe 16 aprilie 1948 este semnata convenŃia instituind OrganizaŃia

Europeana de Cooperare Economica. Şaisprezece state sunt părŃi ale acestei
convenŃii: Austria, Belgia, Danemarca, Franta, Grecia, Islanda, Irlanda,
Luxemburg, Norvegia, Olanda, Portugalia, Regatul Unit, Suedia, Elvetia si Turcia,
precum si zonele occidentale de ocupaŃie din Germania si teritoriul Triestului.
La 5 mai 1949 a fost creat Consiliul Europei, având ca membri fondatori
zece state: Belgia, Danemarca, FranŃa, Irlanda, Italia, Luxembourg, Marea Britanie,
Olanda, Norvegia si Suedia.
În data de 9 mai 1950, la salonul Orologiului din Quai d'Orsay, ministrul
afacerilor externe francez Robert Schuman face publică oferta FranŃei către
Republica Federală Germania de a pune în comun producŃia de cărbune şi oŃel.
Ulterior, pe 18 aprilie 1951 este semnat Tratatul instituind Comunitatea Europeană
a Cărbunelui şi OŃelului, care avea să intre în vigoare pe 25 iulie 1952. Tratatele
instituind Comunitatea Economică Europeană şi Comunitatea Europeană a
Energiei Atomice au fost semnate la Roma pe 25 martie 1957, pentru ca la 1
ianuarie 1958 să intre în vigoare. La 1 iunie 1968, cu optsprezece luni înainte de
termenul prevăzut în tratat (1 ianuarie 1970) s-a realizat uniunea vamală.
Tratatul de la Bruxelles din 8 aprilie 1965 a reprezentat fundamentul
instituirii unui Consiliu unic şi a unei Comisii unice a ComunităŃilor europene.
Acest tratat a intrat în vigoare la 1 ianuarie 1967.
În cadrul AsociaŃiei Europene a Liberului Schimb, instituită prin Tratatul
de la Stockholm din 20 noiembrie 1959, Marea Britanie a adunat în jurul său state
care nu voiau sau doar considerau că nu pot adera la ComunităŃi, respectiv, la acea
dată, Danemarca, Norvegia, Portugalia, Suedia şi ElveŃia. În data de 22 ianuarie
1971, la Palatul Egmond din Bruxelles au fost semnate Tratatele de aderare la
Comunitate a Danemarcei, Irlandei, Marii Britanii şi Norvegiei, aderarea celor trei
noi membrii, Danemarca, Irlanda şi Marea Britanie a devenit efectivă la 1 ianuarie
1973, Norvegia respingând aderarea prin referendum.
Un alt stat european, Grecia, a semnat tratatul de aderare la 29 mai 1979,
intrând în vigoare începând cu 1 ianuarie 1981.
Tratatul privind aderarea Spaniei a putut fi semnat la 12 iunie 1985 iar la 1
ianuarie 1986, Spania a intrat în CEE. Portugalia a semnat Tratatul consacrând
aderarea sa la CEE odata cu Spania şi la 1 ianuarie 1986 Portugalia intră în CEE.
În perioada 9-10 decembrie 1974 a avut loc Paris o reuniune ce a dus la
crearea Consiliului European. Doi ani mai târziu, la 20 septembrie 1976, s-a hotărât
alegerea directă a Parlamentului European.
Actul Unic European, care a intrat în vigoare la 1 iulie 1987, reprezintă
unul dintre cele mai importante tratate comunitare, fiind piatra de temelie a
unificării instituŃionale europene.
Un alt moment deosebit de important în sfera normativă comunitară
europeană a fost semnarea, la 7 februarie 1992, la Maastricht, a Tratatului asupra
Uniunii Europene, ocazie cu care miniştrii afacerilor externe şi miniştrii de finanŃe
ai celor douăsprezece state membre şi-au dat acordul în elaborarea acestui
499
instrument juridic important prin elementele de noutate pe care le aduce în evoluŃia

comunitară. Acest tratat intră în vigoare la data de 1 noiembrie 1993.
Data de 1 ianuarie 1995 reprezintă momentul în care au devenit membre
ale Uniunii Europene: Austria, Finlanda şi Suedia.
Tratatul de la Amsterdam de modificare a Tratatului asupra Uniunii
Europene şi a tratatelor care au instituit ComunităŃile Europene şi unele acte
conexe, a fost semnat la 2 octombrie 1997.
În acelaşi context al prezentării noastre cronologice trebuie să menŃionăm
Tratatul de la Nisa, semnat la 26 februarie 2001. Pe 28 februarie 2002 îşi începe
lucrările ConvenŃia privind viitorul Europei, pentru ca la finalul aceluiaşi an, în
perioada 12-13 decembrie 2002, la Summit-ul de la Copenhaga, se lansează din
partea Uniunii Europene invitaŃia de aderare către Cipru, Slovenia, Malta, Letonia,
Lituania, Republica Cehă, Polonia, Ungaria, Estonia şi Republica Slovacia.
La data de 25 aprilie 2005 a fost semnat Tratatul de aderare al României şi
Bulgariei la Uniunea Europeană, pentru ca la 1 ianuarie 2007 acesta să intre în
vigoare.
Regulamentele, directivele, recomandările şi avizele sunt acte emise de
instituŃiile Uniunii Europene, acte ce constituie categoria izvoarelor secundare ale
dreptului comunitar. Dintre acestea, ne propunem să facem referire în mod succint
la primele trei dintre acestea, dat fiind caracterul lor obligatoriu – recomandările şi
avizele având doar un caracter de sugestie, de consiliere cu titlu neobligatoriu.
Regulamentele sunt acte normative de aplicabilitate directă, cu o validitate
automată în Comunitate fără intervenŃia puterii normative naŃionale, şi sunt
obligatorii în toate elementele lor.
Directivele sunt acte normative ce stabilesc cadrul general de reglementare
a diverselor aspecte, dar care lasă la latitudinea statelor membre forma de
implementare în legislaŃia naŃională. Nu sunt de aplicabilitate generală, ele fiind
obligatorii doar pentru statele cărora li se adresează.
Deciziile sunt acte normative obligatorii numai pentru subiecŃii cărora li se
adresează, fiind acte de aplicabilitate individuală putând fi destinate atât statelor
membre cât şi persoanelor fizice şi juridice din Comunitate.
Toată gama de regulamente, decizii şi directive îşi aduce aportul la
structurarea şi evoluŃia acquis-ului comunitar în ansamblul său.
Constatând că Uniunea Europeană a ajuns într-un punct hotărâtor al
existenŃei sale, Consiliul European a convocat ConvenŃia Europeană privind
viitorul Europei. ConvenŃia a fost însărcinată cu formularea de propuneri pe trei
teme:
1) apropierea cetăŃenilor de proiectul european şi de instituŃiile europene;
2) structurarea vieŃii politice şi a spaŃiului politic european într-o Europă extinsă;
3) transformarea Uniunii într-un factor de stabilitate şi un punct de referinŃă în
noua ordine mondială.
ConvenŃia a identificat o serie de răspunsuri la întrebările privind viitorul Uniunii,
astfel:
500
• a propus o mai bună repartizare a competenŃelor Uniunii şi ale statelor

membre;
• a recomandat fuziunea tratatelor şi atribuirea de personalitate juridică Uniunii;
• a stabilit o simplificare a instrumentelor de acŃiune ale Uniunii;
• a propus măsuri pentru creşterea democraŃiei, a transparenŃei şi a eficacităŃii
Uniunii Europene, prin dezvoltarea contribuŃiei parlamentelor naŃionale la
legitimitatea proiectului european, prin simplificarea procesului decizional şi
prin redarea cât mai transparentă şi mai inteligibilă a funcŃionării instituŃiilor
europene;
• a stabilit măsurile necesare pentru îmbunătăŃirea structurii şi întărirea rolului
fiecăreia din cele trei instituŃii ale Uniunii, Ńinând cont, în special, de
consecinŃele extinderii.
Simplificarea şi reorganizarea tratatelor a deschis calea adoptării unui text
constituŃional. Lucrările ConvenŃiei s-au finalizat prin elaborarea unui proiect de
instituire a unei ConstituŃii pentru Europa în cadrul sesiunii plenare din 2003.
Conform Tratatului privind instituirea unei ConstituŃii pentru Europa, Uniunea
dispunea de un cadru instituŃional unic care avea drept scop: urmărirea obiectivelor
Uniunii, promovarea valorilor sale, servirea intereselor Uniunii, ale cetăŃenilor şi
ale statelor membre, asigurarea coerenŃei, eficacităŃii şi continuităŃii politicilor şi
acŃiunilor întreprinse în vederea atingerii obiectivelor sale.
La 29 octombrie 2004, la Roma, şefii de stat şi de guvern precum si
miniştrii afacerilor externe din cele 25 de Ńări membre ale Uniunii Europene şi 3
state candidate au semnat Tratatul de instituire a unei ConstituŃii pentru Europa.
După adoptarea ConstituŃiei de către Parlamentul European s-a deschis calea
ratificării de către fiecare stat membru. Ratificarea presupune un proces de durată.
Acest Tratat urma să intre în vigoare doar când s-ar fi adoptat de fiecare din Ńările
semnatare, în conformitate cu procedurile interne de ratificare ale fiecăreia. Odată
ratificată de către statele membre, ConstituŃia europeană ar fi putut intra în vigoare,
în principiu, conform Tratatului, la 1 noiembrie 2006.
Un element de noutate constă în aceea că prin intermediul ConstituŃiei
europene, se acorda personalitate juridică Uniunii. În ceea ce priveşte cetăŃenia
europeană, se sublinia în cadrul ConstituŃiei că ea este complementară cetăŃeniei
naŃionale şi nu o înlocuieşte. ConstituŃia afirma drepturile care decurg din noŃiunea
de cetăŃenie europeană: dreptul la liberă circulaŃie şi la şedere, dreptul de a vota şi
de a fi ales în Parlamentul European şi în alegerile municipale, dreptul la protecŃia
diplomatică şi consulară, dreptul de petiŃionare în faŃa Parlamentului European,
dreptul de a te adresa unui Mediator European şi de a scrie instituŃiilor în una din
limbile Uniunii precum şi de a primi un răspuns în aceeaşi limbă etc. Prin
intermediul aceleiaşi ConstituŃii europene se garanta libera circulaŃie a persoanelor,
a bunurilor, a serviciilor şi a capitalurilor precum şi libertatea de stabilire intr-un alt
stat membru al Uniunii Europene.
501
Cele mai importante motive pentru respingerea ConstituŃiei au fost, in

Olanda, lipsa informării (32%), temerile privind pierderea suveranităŃii naŃionale
(19%) şi opoziŃia faŃă de politica guvernului (14%). Francezii au votat "NU" in
principal din cauza ca s-au temut de un efect negativ asupra pieŃei muncii (31%),
din cauza situaŃiei economice (26%) si a caracterului "prea liberal" al proiectului de
ConstituŃie. FranŃa a respins ConstituŃia Europeană cu 55 de procente, la 29 mai
2005, iar Olanda cu aproape 62 la suta, trei zile mai târziu.
La 13 decembrie 2007 a fost semnat la Lisabona un Tratat de reforma,
menit sa înlocuiască Tratatul pentru o ConstituŃie Europeană. Intrarea in vigoare a
acestui Tratat este planificata pe data de 1 ianuarie 2009. Respingerea ConstituŃiei
Europene a avut la baza finalmente orgoliul national al unor state membre, invocat
prin polemicile privind suveranitatea acelor state care, in contextul Constitutiei
Europene, ar fi fost pusa in viziunea lor sub semnul indoielii. Notele de noutate pe
care le aduce Tratatul de la Lisabona in sfera acquis-ului comunitar sunt date de
urmatoarele schimbari de esenta:
• infiintarea functiei de “Presedinte al Uniunii” care va inlocui functia de
“presedinte al Consiliului European”; Presedintele Uniunii Europene va avea un
mandate de doi ani si jumatate:
• conferirea de personalitate juridica Uniunii Europene – dat fiind faptul ca pana
la acest moment doar Comisia Europeana beneficia de o astfel de personalitate
juridica;
• reducerea numarului de comisari cu o treime;
• modificarea modalitatii de vot in cadrul Consiliului, ramanand totusi in vigoare
pana in 2014 regulile stabilite prin intermediul Tratatului de la Nisa;
• infiintarea functiei de ministru de externe – dupa cum de altfel il propusese si
Constitutia Europeana – dar inlocuirea termenului de “ministru de externe” cu
apelativul de Inalt Reprezentant al Uniunii pentru politica comuna externa si de
securitate.
Adaptarea legislatiei romane la cea comunitara este deosebit de importanta
pentru armonizarea legislatiei noastre ca recent stat membru al Uniunii Europene si
preluarea acquis-ului comunitar in cadrul acestei legislatii., dat fiind faptul ca
acesta este parcursul de la aderare la integrare. Totodata, armonizarea legislatiei
nationale la cea comunitara este si rezultatul principiului fundamental de drept
comunitar conform caruia norma comunitara se aplica cu prioritate fata de cea
interna, iar daca respective borma este cuprinsa intr-un instrument juridic
comunitar de genul tratatului sau regulamentului, aceasta se supuhne si principiului
aplicabilitatii directe si imediate.
Toate aceste considerente privind armonizarea legislatiei romane dupa cea
comunitara au la baza insasi logica de baza a constructieie comunitare, si anume
aceea ca odata ce un numar de state au achiesat la o anumita structura comunitara,
acest lucru reprezinta o modalitate fireasca de a se regăsi in interesele comune si i
acelasi timp sa isi asume in egala masura nu doar drepturile ce deriva din calitatea
502
de stat membru al comunitatii, ci si obligatiile corelative acestora. Mai mult decat

atat, consideram ca desi europesimistii sustin ca odata ce un stat devine membru al
Uniunii Europene el isi pierde practic suveranitatea, este important de subliniat
faptul ca momentul aderarii nu aduce cu el o pierdere de suveranitate, ci un transfer
voit al unei anumite proportii de suveranitate de la nivel national la unul comunitar,
unde se regasesc idei, eforturi si concepte comunte cu ale altor state membre si
unde orice stat accede doar in urma exprimarii unui acord de vointa intre acel stat
si Comunitate.
Ca atare, pentru ca drumul ce trebuie parcurs intre momentul aderarii si
integrare sa fie unul cat mai scurt si usor, orice stat nou devenit membru – in speta
si cazul Romaniei - trebuie sa tina seama de necesitatea aplicarii primordiale,
directe si imediate a legislatiei comunitare fata de cea nationala, in fiecare domeniu
si la orice nivel, urmarind astfel in mod inevitabil dinamica si evolutia normativa
comunitara si respectarea intregii game de norme comunitare in vigoare.
Bibliografie
Anghel I. M., 2007, România si ConstituŃia pentru Europa, Revista
Română de Drept Comunitar, nr. 4/2007;
Fuerea A., 2007, Tratatul de aderare a României la Uniunea Europeana
(I) – libera circulaŃie a mărfurilor, Revista Română de Drept Comunitar,
nr.4/2007;
Jinga I., 2007, De la Tratatul ConstituŃional la Tratatul de Reforma.
ReflecŃii la debutul unei noi ConferinŃe Interguvernamentale a Uniunii Europene
Revista Română de Drept Comunitar, nr.4/2007;
Jinga I., Tratatul de la Lisabona: soluŃie sau etapă în reforma
instituŃională a Uniunii Europene? Revista Română de Drept Comunitar nr.1/2008;
Savu T., Obiectivele şi competenŃele Uniunii Europene consacrate de
Tratatul la Lisabona, Revista Română de Drept Comunitar nr.1/2008;
http://ro.wikipedia.org/wiki/Tratatul de la Lisabona
http://www.mae.ro
503
STRATEGIA FIRMEI ÎN MEDIUL DE AFACERI

GLOBAL ŞI IMPACTUL SĂU ASUPRA
ACTIVITĂłILOR LOGISTICE
Loredana Mihaela Lăpăduşi

Universitatea “Constantin Brâncuşi”, Facultatea de ŞtiinŃe Economice, Strada Victoria
nr.24, Tg-Jiu, Gorj, e-mail: loredana@utgjiu.ro
Abstract
The specialized literature in the last years calls attention upon passing from the
classic pattern of the logistic systems to that of network economy within the context of an
unprecedented development of the information technologies and telecommunications,
industries that carry on their activities more and more taking into account a logistics of the
networks. It is obvious that the evolution constitutes the formal trend of the economic
globalization, being one of the most surprising dimensions of the process, since the basic
principle for the network to operate is given by the mutual interconnections and
dependencies. The pattern of development within a network is more and more present in the
contemporary economy, proclaiming the superiority of administration of the information
fluxes through the decentralized structures comparatively to those hierarchical and rigid.
Key Words: logistic system, network economy, logistic flow, external environment.
Organizarea şi gestionarea acestui tip de sisteme este fundamentală într-o

economie informaŃională ai cărei actori de bază sunt confruntaŃi cu schimbări
rapide şi frecvente intervenite în mediul extern, cu necesitatea selecŃionării
informaŃiilor semnificative. Această schimbare structurală a economiei mondiale „a
fost impulsionată de progresul tehnologiilor informatice şi al telecomunicaŃiilor, de
sateliŃii artificiali, de reŃelele de fibre optice, de apariŃia societăŃilor multimedia
(care asociază informatica şi telecomunicaŃiile pentru a furniza informaŃii sau
servicii diverse-poştă electronică, jocuri electronice, sisteme de control al plăŃilor,
video-telefonie), acestea fiind doar câteva din „motoarele” schimbării”(Ohmae
1990 ) care şi-au pus amprenta asupra activităŃilor logistice ale firmelor.
O reŃea poate fi definită ca o structură alcătuită din noduri complementare
şi legături; complementaritatea este caracteristica de bază a unei reŃele, prestarea
unui serviciu prin intermediul său necesitând funcŃionarea simultană a mai multora
dintre componentele sale. O reŃea poate fi construită în jurul unui standard
tehnologic (de pildă formatul video VHS, calculatoarele Macintosh, un nou
program lansat de Microsoft, etc.), al unui sistem de telecomunicaŃii sau de
telefonie, fiind alcătuită de fapt din linii sau relaŃii ce pun în raport indivizii,
populaŃiile şi activităŃile firmelor. O reŃea reprezintă ansamblul acestor linii
structurate pe noduri, permiŃând organizarea diverselor tipuri de fluxuri logistice:
504
transporturi, telecomunicaŃii, activităŃi bancare. Se poate vorbi de existenŃa a două

tipuri de reŃele logistice: reŃelele materiale, constituite din căile de comunicaŃie
tradiŃionale (apele, căile ferate, şoselele, căile aeriene) şi reŃelele imateriale,
construite prin schimburile de servicii şi de invizibile. Ambele contribuie la
globalizarea economiei, dar dezvoltarea spectaculoasă a reŃelelor imateriale
(telecomunicaŃii prin sateliŃi) a accelerat în mod deosebit procesul.
Principiul de bază al economiei reŃelelor inclusiv cele logistice constituie
de fapt punerea în evidenŃă a unei interdependenŃe între infrastructură,
infostructură şi serviciile finale. Infrastructura poate fi materială sau imaterială,
ea constituind de fapt suportul logistic fără de care reŃeaua nu ar exista;
infostructura este reprezentată de serviciile intermediare de control şi comandă, ea
permite regularizarea utilizării reŃelei şi optimizarea fluxurilor; serviciile finale ale
reŃelei sunt în contact cu utilizatorii (sunt de fapt interfaŃa reŃelei) şi au ca scop
furnizarea prestaŃiilor logistice specifice adaptate diferitelor tipuri de nevoi ale
clienŃilor.
Organizarea în reŃea a economiei şi a sistemelor logistice ale firmelor
este deci o realitate pe care dezvoltarea noilor tehnologii o aduc proiectând
firma globală pe noi coordonate şi conferindu-i în acelaşi timp un loc din ce în ce
mai integrat, mai unitar. Modelul organizării în reŃea a sistemului logistic îşi pune
amprenta şi asupra formulării strategiei, surprinzând deci o nouă latură creativă a
procesului. Formularea de către firme, organizaŃii, instituŃii a unei strategii
presupune ca într-o primă fază să se analizeze toate elementele care ar putea afecta
în viitor aplicarea strategiei.
PoziŃia iniŃială a organizaŃiei este definită prin configuraŃia unui ansamblu
de factori organizaŃionali delimitaŃi conceptual în două categorii: factori externi şi
factori interni. Modificarea acestora induce schimbări la nivelul organizaŃiei.
Delimitarea conceptuală a celor două categorii de factori determină şi o separare a
mediului organizaŃiei în două componente: mediul extern, mediul intern. Indiferent
de mărimea sa sau alte caracteristici proprii, orice organizaŃie este afectată, într-o
măsură mai mare sau mai mică, de modificările a ceea ce este denumit mediu
extern (mediul înconjurător).
Analiza strategică trebuie să aibă ca punct de pornire mediul
extern al organizaŃiei deoarece, în această etapă, probabilitatea ca cei care
desfăşoară această analiză să dea dovadă de obiectivitate, este mai mare.
Dacă analiza debutează cu diagnosticul intern al organizaŃiei, în momentul
în care analiza depăşeşte cadrul acesteia, specialiştii vor evalua subiectiv
evenimentele externe, căutând mai curând fapte care să le confirme
aşteptările, decât elementele care influenŃează real activitatea organizaŃiei.
Mediul extern a fost definit de E. Yachtman şi S. Seochoe drept „un
ansamblu de resurse rare pe care organizaŃiile le partajează ori şi le dispută”
(Yachtman, Seoshore, 1967). Cea mai importantă limită a definiŃiei este
reprezentată de sfera redusă, circumscrisă mediului extern. Pentru Thiery
505
Wils „mediul extern reuneşte ansamblul de informaŃii şi resurse rare percepute

astfel de anumiŃi membri ai organizaŃiei”(Wils et all., 1991).
Criticabilă este ideea potrivit căreia mediul extern se compune din
elementele perceptibile fiindcă incapacitatea de a sesiza un anumit aspect, din
motive obiective sau subiective, nu înseamnă că realul nu există sau nu se
manifestă. Apoi, nu toate evenimentele din mediu au un impact imediat asupra
întreprinderii. Bogdan Băcanu înŃelege prin mediul extern (înconjurător) al unei
organizaŃii „totalitatea elementelor (factorilor sau variabilelor) din afara acesteia
care o afectează într-un fel sau altul”. (Băcanu 1999).
Consider că mediul de afaceri extern poate fi definit ca totalitatea
factorilor, stărilor, evenimentelor şi informaŃiilor ale căror manifestări continue,
periodice sau aleatoare sunt susceptibile să modifice echilibrul firmei. Analiza
mediului extern în opinia mea trebuie să se axeze pe două direcŃii principale:
- analiza mediului extern general;
- analiza mediului extern competiŃional.
Componentele fiecărui tip de mediu sunt reprezentate în schema nr.1.
MEDIUL GENERAL
MEDIUL CONCURENłIAL
Mediul Mediul
general ConcurenŃii tehnologic
ClienŃii FIRMA Furnizori
Mediul Mediul
concurenŃial Grupuri sociale de politic
presiune
Mediul legislativ
Schema nr. 1 Componentele mediului extern
Mediul extern prezintă o serie de trăsături caracteristice. El este dinamic,

complex şi incert. Dinamismul mediului se referă la ritmul în care se succed
schimbările. Mediul cu un ritm de schimbare scăzut este considerat a fi stabil, iar
când ritmul este accelerat mediul este caracterizat ca instabil. Mediul este complex
atunci când numărul de actori ce-l compun este mare, relaŃiile dintre aceştia sunt
puternice şi influenŃele exercitate asupra lui sunt multiple şi dificil de decelat.
506
Incertitudinea derivă din faptul că fenomenele ce pot afecta evoluŃia firmei nu

sunt detectabile uşor. Gradul de incertitudine este rezultatul interacŃiunii între
nivelul de complexitate şi dinamismul mediului după cum reiese din schema de
mai jos:
INCERTITUDINE INCERTITUDINE
STABIL
Dinamismul SCĂZUTĂ MODERAT SCĂZUTĂ
mediului INCERTITUDINE INCERTITUDINE
INSTABIL
MODERAT RIDICATĂ RIDICATĂ
OMOGEN ETEROGEN
Schema nr. 2 Complexitatea mediului extern

(Dan Anghelache Constantin et all. 2000)
Incertitudinea este scăzută în condiŃiile când ritmul schimbării este lent şi

elementele ce ar putea afecta întreprinderea sunt într-un număr limitat.
Incertitudinea ridicată este caracterizată de un ritm rapid al schimbărilor, iar
numărul elementelor susceptibile a influenŃa evoluŃia organizaŃiei este foarte mare.
Mediul specific cadranului sud-estic este denumit mediu turbulent şi el corespunde
condiŃiilor actuale cu care se confruntă întreprinderile. Între factorii ce au condus
la amplificarea turbulenŃei mediului se numără: rupturile tehnologice, schimbările
profunde în plan cultural, globalizarea şi bulversările geopolitice.
Toate aceste trăsături ale mediului extern de afaceri îşi pun în mod cert
amprenta nu numai asupra strategiei firmelor (misiune, obiective, opŃiuni
strategice, resurse, avantaj competitiv), ci şi asupra sistemelor logistice ale
acestora care constituie o componentă a strategiei, ceea ce conferă în ultimă
instanŃă viabilitatea şi competitivitatea firmei pe termen lung.
În ceea ce priveşte mediul extern general acesta cuprinde elementele
externe (tendinŃe şi condiŃionări) care afectează în mod relativ uniform un număr
mare de firme şi are o influenŃă indirectă asupra firmei de referinŃă, în timp ce
influenŃa inversă este nesemnificativă. Firmele afectate prezintă una sau mai multe
caracteristici comune, cum ar fi poziŃionarea geografică, utilizarea unor resurse
(naturale sau de altă natură ), dar fără a fi necesară apartenenŃa la acelaşi domeniu
de activitate. Aceste elemente, ca factori cauzali, sunt clasificate pe baza naturii
influenŃei exercitate asupra firmei, în următoarele categorii ca medii specifice:
factorii politico-legali, ce formează mediul politico-legal; factorii economici ce
formează mediul economic; factorii socio-culturali ce formează mediul socio-
cultural; factorii tehnologici ce formează mediul tehnologic.
Mediul politico-Iegal este constituit din elementele cadrului legal şi
politic în care operează o firmă, o organizaŃie sau instituŃie. Cadrul legal este
format din totalitatea legilor şi reglementărilor, ca şi din elementele sistemului de
generare şi aplicare a acestora.
507
Componenta politică este dată de sistemul relaŃional creat între puterea

politică, personalizată, în special, de guvern şi lumea afacerilor. DiferenŃele de la
Ńară la Ńară se datorează dezvoltării istorice a unui anumit specific naŃional în
domeniu. PercepŃia generală este că guvernele cu orientare de dreapta sunt mai
favorabile lumii afacerilor decât cele de stânga. Se poate exemplifica cu
diferenŃele dintre administraŃiile laburistă şi conservatoare în Marea Britanie,
dreapta liberală şi stânga socialistă din FranŃa sau administraŃiile democrate şi
republicane din S.U.A. În cazul Japoniei, relativa stabilitate a unui guvern liberal-
democrat a scutit lumea afacerilor de şocuri importante pe plan legislativ şi a oferit
o abordare coerentă pe termen lung la nivel naŃional.
În ultima vreme, la nivelul Uniunii Europene se constată tendinŃa de
uniformizare a legislaŃiilor privitoare la domeniul economic. În această direcŃie au
fost făcuŃi paşi importanŃi. Pe plan intern, puterea politică poate să încurajeze
lumea afacerilor prin crearea unui climat de stabilitate generat de corecta şi
uniforma aplicare a unor reguli valabile pentru toŃi agenŃii economici şi prin
cultivarea în interiorul aparatului administrativ, ca şi în rândurile opiniei publice, a
unei percepŃii obiective a mecanismului economiei şi cel al afacerilor.
În planul relaŃiilor externe, puterea politică poate să avantajeze afacerile
agenŃilor economici naŃionali prin mijloace multiple: asigură bariere protecŃioniste
pentru protejarea pieŃei interne, permite asocierea producătorilor interni pentru
obŃinerea unor avantaje concurenŃiale, oferă sprijin politic pentru obŃinerea unor
contracte la export etc. Cei mai uzuali factori ai mediului politico-legal sunt:
legislaŃia comercială; legislaŃia privind patentele de invenŃie şi copyright; regimul
taxelor şi impozitelor; legislaŃia privind protecŃia mediului; reglementările de
import-export; activitatea de lobby; activitatea partidelor politice; legislaŃia
muncii; legislaŃia antimonopolistă; echilibrul puterilor în stat; relaŃia sindicate -
patronat -guvern.
PoziŃia puterii politice de încurajare a afacerilor are, în opina mea, ca efect
asumarea, respectiv evitarea unor riscuri de către întreprinzători. Cum la ora
actuală investiŃiile necesare în toate domeniile inclusiv în sistemele logistice s-au
mărit, iar timpul de recuperare a acestora tinde să crească, iată că un mediu care să
ofere garanŃie este esenŃial pentru oamenii de afaceri.
Mediul economic este prezentat de elementele sistemului economic în
care operează firmele. DirecŃiile în care este orientată analiza sunt: - starea
economiei, evoluŃiile de pe piaŃa monetară, de capital, valutară şi cea a forŃei de
muncă. Starea economică generală poate fi caracterizată cu ajutorul următorilor
parametrii definitorii pentru “sănătatea” unei economii: evoluŃia P.I.B. pe total şi
pe locuitor, rata inflaŃiei, rata dobânzii, rata şomajului, situaŃia balanŃei de plăŃi şi a
celei comerciale, deficitul bugetar, ponderea datoriei publice în buget etc.
În acest context, studiul pieŃei monetare şi de capital, în opinia mea, se va
focaliza asupra disponibilităŃii şi accesibilităŃii resurselor financiare: structura
sistemului financiar bancar (număr de bănci, reputaŃie, putere financiară, grad de
acoperire a teritoriului), gama de servicii oferite (tipuri de credite practicate,
508
garanŃii solicitate, timpul necesar pentru obŃinerea creditului), evoluŃia sistemelor

de tranzacŃionare a acŃiunilor sau obligaŃiunilor, interesul pentru lansări de
obligaŃiuni şi majorările de capital prin emisiunea de acŃiuni.
În ceea ce priveşte piaŃa valutară „interesează evoluŃia cursului valutar al
monedei naŃionale în raport cu principalele valute, mai ales când produsul va fi
exportat sau se utilizează materii prime şi subansamble din import.” (Nicolescu
1999).
Mediul tehnologic este constituit din totalitatea elementelor ce definesc
tehnologia momentului actual. Tehnologia reprezintă un set de procese prin care o
combinaŃie de resurse oarecare sunt transformate în produse. Saltul revoluŃionar în
calitatea acestui tip de procese este legat de descoperiri şi inovaŃii cu impact
profund asupra organizaŃiilor: superconductivitatea, microprocesorul, bioingineria,
robotica, laserul, fibra optică şi multe altele. Dar tehnologia actuală înseamnă şi
îmbunătăŃirea continuă a materialelor de bază, a proiectării, a metodelor sau a
sistemelor de gestiune şi control. Modificări tehnologice au un impact notabil
asupra concepŃiilor privitoare la piaŃă şi la sistemul logistic. Noile tehnologii şi
inovaŃii ajung atât de rapid în producŃie, încât generează noi produse pentru care
caracteristicile de marketing nu au sesizat o posibilă piaŃă. Se creează simultan cu
produsul şi nevoia pentru consumul său, producând la nivelul firmei, organizaŃiei
şi instituŃiei o inversare în ordinea de abordare logică a relaŃiei marketing-
producŃie din ultimele decenii. Cei mai importanŃi factori care definesc acest
mediu sunt: cheltuielile guvernamentale, dar şi cele ale firmelor private pentru
cercetare; ritmul de apariŃie a inovaŃiilor; viteza de transfer a tehnologiilor; rata de
înnoire a produselor; rata de înlocuire a echipamentelor; calitatea infrastructurii;
dotarea cu echipamente de calcul; încadrarea cu personal tehnic etc.
După aria geografică în care organizaŃiile îşi desfăşoară activitatea, factorii
de influenŃă ai mediului extern pot avea efecte la nivel local, regional, naŃional şi
internaŃional. Astfel, analiza strategică va prezenta anumite particularităŃi în
funcŃie de pieŃele pe care acestea acŃionează.
PieŃele internaŃionale. Problemele ridicate de pieŃelor internaŃionale sunt
cele legate de comunicare şi de distribuŃie. Pe măsură ce o organizaŃie îşi extinde
activitatea la nivel internaŃional, aceasta trebuie să-şi stabilească metode speciale
de comunicare şi să-şi dezvolte aptitudinile necesare pentru a preîntâmpina
potenŃialele riscuri. „Unul dintre riscuri îl reprezintă limba. Acesta este urmat de
problemele determinate de diferenŃele de cultură, diferenŃele legislative şi
obiceiurile naŃionale.”(Dalotă 2006). De asemenea, ramura de activitate poate
diferi din punctul de vedere al nivelului de dezvoltare, iar concurenŃa şi distribuŃia
pot avea trăsături diferite. Acestea fac deosebit de dificilă formularea unor opinii
în legătură cu concurenŃii interni, care deseori au relaŃii non-publice cu autorităŃile
guvernamentale sau cu persoane influente, care pot modifica regulamentele în
favoarea concurenŃilor interni.
Când se cercetează pieŃele internaŃionale sau globale trebuie aprofundate
aspectele de ordin cultural şi politic ce caracterizează fiecare stat. Acestea vor
509
influenŃa cererea pentru acelaşi produs sau pentru produse similare, în funcŃie de
Ńară. În plus, delimitarea caracteristicilor naŃionale permite identificarea situaŃiilor
în Ńări şi este necesară o diferenŃiere sau adaptare a produselor şi serviciilor pentru
a putea pătrunde pe piaŃă.
PieŃele naŃionale. DiferenŃele care apar în analiza mediului unei firme sau
organizaŃii ce-şi desfăşoară activitatea numai la nivelul pieŃei naŃionale faŃă de cele
care îşi desfăşoară activitatea în cadrul unor pieŃe internaŃionale, sunt
semnificative. Din punct de vedere strategic, dezavantajul concentrării numai pe o
piaŃă naŃională determinat de faptul că o astfel de firmă sau organizaŃie este
vulnerabilă faŃă de concurenŃii internaŃionali, pe care nu îi cunoaşte. Deşi
dimensiunea unei organizaŃii naŃionale este implicit diferită de cea a unei
organizaŃii internaŃionale, nu este mai puŃin important să înŃelegem, modul în care
legislaŃia naŃională şi internaŃională, tendinŃele economice sociale pot influenŃa
desfăşurarea activităŃii firmei sau organizaŃiei.
PieŃele regionale şi locale. Numeroasele dezavantaje referitoare la
vulnerabilitatea firmelor sau organizaŃiilor naŃionale faŃă de concurenŃii
internaŃionali se aplică şi organizaŃiilor regionale sau locale. Avantajul cheie al
organizaŃiilor regionale şi locale constă, într-o mai bună cunoaştere a condiŃiilor
locale, a celor mai eficiente tehnici de marketing şi reŃele de distribuŃie. Politica şi
reglementările autorităŃilor locale pot diferi de la zonă la zonă. Firmele şi
organizaŃiile locale pot cunoaşte mai bine aceste reglementări, putând exploata
acele avantaje pe care le oferă dimensiunea lor redusă. O organizaŃie locală nu are
nici o semnificaŃie în context naŃional şi internaŃional. OrganizaŃiile locale trebuie
să Ńină seama de ameninŃarea, concurenŃilor, de dimensiuni mai mari, pentru
aceştia nefiind întotdeauna necesar să Ńină seama de prezenŃa companiilor locale în
evaluările lor.
Cele prezentate mai sus m-au condus la identificarea următoarele
caracteristici esenŃiale necesare funcŃionării eficiente a sistemului de analiză a
mediului de afaceri global:
a. abordarea trebuie să se realizeze într-o manieră holistică, adică,
evenimentele economice, sociale, politice şi cele din domeniul tehnologic trebuie
privite în interdependenŃa lor şi nu separat. Teoria sistemelor aşa cum am precizat
anterior se bazează pe principiul conform căruia "toate elementele se corelează
între ele". Jay Forrester a demonstrat pericolul abordării bazată pe raŃionamente
linear-secvenŃiale, oricărui sistem complex-cum ar fi o corporaŃie, un oraş sau o
societatea în ansamblu ale cărui componente se află într-o continuă transformare şi
interacŃiune. Prin urmare, analiza mediului trebuie să fie cuprinzătoare şi
integrativă, ca mod de abordare.
b. analiza mediului de afaceri trebuie să fie continuă. Urmărirea şi analiza
constantă a evenimentelor precum şi adaptarea permanentă a planului pot fi cu
adevărat utile într-o abordare strategică a managementului logistic. Într-un mediu
incert nu se poate cunoaşte cu precizie viitorul, indiferent de cât de perfecŃionate ar
fi tehnicile de previzionare utilizate.
510
c. trebuie să se ia în calcul posibilitatea apariŃiei unor evenimente

imprevizibile în cadrul analizei finale, după luarea în considerare a tuturor
alternativelor strategice, trebuie să se stabilească un plan de acŃiune bazat pe
estimările care vizează cel mai probabil viitorul. Dar nici scenariile mai puŃin
probabile nu trebuie neglijate. Luarea în considerare a evenimentelor accidentale
reprezintă esenŃa unei strategii flexibile.
d. procesul de analiză a mediului trebuie integrat sistemului decizional al
firmei organizaŃiei, instituŃiei. SpeculaŃiile privind posibilele evoluŃii nu au prea
mare valoare, dacă reprezintă doar nişte studii interesante. Pentru a fi cu adevărat
utile, ele trebuie să fie orientate către probleme şi să ajute la luarea deciziilor
actuale pe baza perspectivelor viitoare. Pentru aceasta este necesar ca sistemul de
planificare şi de adoptare a deciziilor să fie astfel conceput încât să permită
monitorizarea evenimentelor şi avertizarea în timp util.
Ansamblul variaŃiilor produse în mediul extern constituie schimbarea
ambientală. Aceasta poate fi descrisă în funcŃie de anumite caracteristici, iar cele
mai importante sunt: -conŃinutul, constituie componenta care se modifică;
-amplitudinea, defineşte numărul de schimbări ce afectează întreprinderea într-un
orizont de timp dat; -universalitatea se referă la întinderea geografică a
schimbării: locală - afectează întreprinderile din aceeaşi localitate, regională,
naŃională sau internaŃională; -durabilitatea priveşte durata cât schimbarea se
manifestă, respectiv aleatoare - de la câteva zile până la câteva luni, temporară de
la unul la trei ani şi permanentă ce afectează întreprinderea pe durata întregii sale
existenŃe; -proximitatea evaluează probabilitatea ca întreprinderea să resimtă
efectele schimbării imediat ce aceasta se produce sau după un interval de timp
oarecare; -profunzimea măsoară impactul schimbării asupra agentului economic.
Ea poate fi superficială, când impactul este redus, şi profundă, când se
repercutează asupra activităŃilor pilon ale organizaŃiei, de natură a influenŃa
performanŃele şi chiar supravieŃuirea.
Detectarea variaŃiilor din mediu presupune un proces continuu de
scanare şi monitorizare a mediului. Scanarea se derulează fie ca o supraveghere
de ordin general a unui eveniment produs în mediul extern fără un scop anume, fie
ca o cercetare activă în vederea identificării unei informaŃii sau ansamblu de
informaŃii pentru a rezolva o problemă specifică.
Este evident că dată fiind multitudinea aspectelor ce ar trebui
monitorizate, fapt care ar consuma un timp enorm, factorii de decizie sunt obligaŃi
să se focalizeze asupra factorilor mai importanŃi. Pentru a identifica aceşti factori
se apelează la matricea priorităŃilor (schema nr. 3).
511
RIDICATĂ Maximă Maximă Prioritate

prioritate prioritate medie
Probabilitate
MEDIE Maximă Prioritate Prioritate
de
prioritate medie minimă
manifestare
REDUSĂ Prioritate Prioritate Prioritate
medie minimă minimă
RIDICAT MEDIU REDUS
Schema nr. 3 Impact probabil asupra firmei sau organizaŃiei
(Whellen, Hunger 1989)
Aşa cum se poate vedea matricea are un număr de nouă căsuŃe rezultate
prin intersectarea a trei niveluri aferente criteriilor: probabilitatea impactului asupra
organizaŃiei şi probabilitatea de manifestare. În schemă sunt prezentate situaŃiile ce
caracterizează fiecare căsuŃă. Factorii strategici sunt cei cu cea mai mare
probabilitate de manifestare şi cu un impact ridicat asupra întreprinderii.
EvoluŃiilor lor va trebui să li se acorde o atenŃie deosebită.
Scanarea mediului trebuie să fie urmată de construirea de scenarii. Acest
instrument este intens utilizat de către marile concerne în domeniul elaborării
strategiei. Previzionarea unor evenimente izolate sau a trendului fenomenelor nu
prezintă relevanŃă într-un mediu complex unde mutaŃiile interacŃionează unele cu
altele. Construirea de scenarii reprezintă o soluŃie adecvată pentru că răspunde atât
complexităŃii, dar şi incertitudinii prin elaborarea unui set de alternative ale
viitorului ce s-ar putea concretiza. Fiecare scenariu va include o descriere detaliată
a mediului şi va avea la bază diverse ipoteze privind manifestarea unor evenimente,
factori şi variabile cheie pentru sectorul de activitate respectiv.
Principalele etape ce trebuie parcurse în demersul de fundamentare a
scenariilor sunt: -identificarea scenariilor; -delimitarea strategiilor ce corespund
scenariilor stabilite anterior; -estimarea probabilităŃilor de manifestare.
Identificarea scenariilor este influenŃată de două aspecte: orizontul de timp
luat în considerare şi numărul de variabile ce stau la baza construirii scenariilor.
Referitor la orizontul de timp luat în considerare, acesta poate fi redus în cazul
sectoarelor unde inovaŃia tehnologică intervine frecvent, competiŃia este intensă ori
condiŃiile naturale condiŃionează hotărâtor rentabilitatea organizaŃiei. Legat de
numărul de variabile ce vor fi luate în calcul, acesta nu trebuie să fie mare,
deoarece prin combinarea lor se va amplifica numărul de scenarii. Este indicat să se
conceapă un set de scenarii care să includă pe cele plauzibile şi sunt susceptibile să
influenŃeze strategia. Practica a demonstrat că două-trei scenarii sunt suficiente.
Dacă în construirea scenariilor s-a plecat de la o singură variabilă, se poate asocia
fiecăreia o serie de evenimente sau circumstanŃe. O soluŃie des folosită o reprezintă
construirea scenariilor în raport de evoluŃia posibilă a stării sectorului, reŃinându-se
trei variante: optimistă, pesimistă şi dorită.
După stabilirea scenariilor, se impune fixarea unei strategii generale şi
logistice corespunzătoare. O strategie optimistă poate să presupună un efort amplu
512
în vederea câştigării unei poziŃii puternice pe piaŃă. Dimpotrivă, în condiŃiile unui

scenariu pesimist, strategia se poate canaliza înspre menŃinerea şi apărarea poziŃiei
actuale. Utilitatea scenariilor constă în conturarea unor noi opŃiuni strategice.
TendinŃa naturală în managementul logistic este aceea de a păstra orientarea
strategică anterioară.
Cercetarea mediului extern competiŃional a fost fundamentată la
începutul anilor '80, liderul necontestat al abordării ce se numeşte acum "şcoala
analizei strategice sau poziŃionării" fiind Michael Porter (Michael Porter 2001).
Mediul extern competiŃional defineşte vecinătatea imediată a organizaŃiei,
fiind constituit din acele elemente - indivizi, grupuri sau alte organizaŃii - ce o
influenŃează direct şi asupra cărora poate exercita o influenŃă semnificativă.
Vecinătatea imediată presupune faptul că relaŃiile sunt uzuale şi consistente, iar
influenŃele sunt reciproce. AcŃiunile organizaŃiei sunt recepŃionate de către
elementele acestui mediu, chiar dacă acestea nu apar în acelaşi sector de activitate
şi în care operează organizaŃia de referinŃă. Michael Porter defineşte sectorul de
activitate "un grup de firme care realizează produse ce se pot substitui unele cu
altele" (Michael Porter 2001). Pe de altă parte, competitorul sau concurentul poate
fi definit ca fiind acea organizaŃie care luptă pentru acelaşi tip de resurse ca şi
organizaŃia dată. Cea mai generală resursă pentru care se luptă organizaŃiile este
reprezentată de banii clienŃilor.
Se conturează două probleme ce trebuie abordate în derularea analizei
mediului concurenŃial: analiza structurală a sectoarelor de activitate şi analiza
concurenŃei.
Intensitatea competiŃiei diferă de la industrie la industrie sau de la un grup
strategic la altul. Intensitatea este determinată de un număr de factori ce au fost
grupaŃi de M. Porter în cinci "forŃe". Rezultanta acestor forŃe va condiŃiona
performanŃele potenŃiale într-o industrie, măsurate în indicatori ai profitabilităŃii. În
funcŃie de această rezultantă vor fi formulate anumite strategii în încercarea de a
dobândi o poziŃie mai avantajoasă în competiŃie. Cele 5 forŃe ce constituie modelul
Porter sunt următoarele: a) ameninŃarea venită din partea noilor intraŃi; b)
ameninŃarea venită din partea produselor de substituŃie; c) puterea de negociere a
furnizorilor; d) puterea de negociere a consumatorilor; e) nivelul rivalităŃii între
firmele existente.
În altă concepŃie determinanŃii strategiei de firmă se divizează în două
categorii:determinaŃi endogeni şi determinanŃi contextuali. Prima categorie de
determinanŃi au ca trăsătură comună aceia că ei se manifestă în cadrul firmei,
(proprietarul firmei, managementul la nivelul superior, dimensiunea firmei,
complexitatea organizaŃiei, înzestrare tehnică şi tehnologiile, potenŃialul uman al
firmei, potenŃialul informaŃional al organizaŃiei, starea economică a firmei şi
cultura organizaŃională) definitorie pentru cea de a doua categorie de determinanŃi
este manifestarea lor în mediul ambiant al firmei, puterea directă asupra factorilor
decizionali din organizaŃie asupra lor fiind mai redusă (determinantul economic şi
managerial, cel tehnic, tehnologic şi social, ecologic, politic şi juridic).
513
Pornind de la aceste elemente ale strategiei de firmă în cadrul mediului de

afaceri extern competiŃional se poate determina impactul acestuia asupra
activităŃilor logistice care au în vedere evoluŃiile majore ale acestuia faŃă de
perioadele anterioare. Necunoaşterea sau neglijarea acestor schimbări pentru
activităŃile de logistică ar avea drept consecinŃe nu numai costuri mai ridicate, dar
chiar şi probleme de necompetitivitate care ar duce în opinia mea, la o cotă de piaŃă
mai redusă, furnizori mai scumpi sau profituri mai mici.
Aşadar recunoaşterea problemelor strategiilor firmei într-un mediu de afaceri
extern concurenŃial şi a impactului sau asupra problemelor de logistică ar avea
drept urmare împiedicarea exportatorilor de la exploatarea complexă a unui
potenŃial profitabil pe piaŃa externă. Mai mult, neluarea în considerare a acestor
aspecte referitoare la mediul de afaceri extern pot chiar să excludă orice participare
pe piaŃa externă.
Bibliografie:
Anghelache D. C. (coord.), 2000, Management strategic, Editura
NaŃională, Bucureşti;
Băcanu B., 1999, Management strategic, Editura Teora, Bucureşti;
Dalotă D.M., 2006, Managementul general, EdiŃia a II a, Editura Pro
Universitaria, Bucureşti;
Nicolescu O. V., 1999, Strategii manageriale de firmă, Editura
Porter M., 2001, Avantajul concurenŃial, Editura Teora, Bucureşti;
Ohmae K., 1990, “The Borderless World”, New York, Harper Books;
Whellen T.L., Hunger J.D., 1989, Strategic management and business
policy, Addison-Wesley Publishing Company;
Wils T., Guerin G., Lebouern J.Y., 1991, Planification strategique des
resources humaines, Les Presses Universitaire de Montreal;
Yachtman E., Seoshore S., 1967, A system resource approach to
organizational afectiveness, American Sociology Review, vol.32.
514
IMPACTUL INVESTIłIILOR MIXTE ASUPRA

ECONOMIEI DE PIAłĂ
Scholtz Béla
Universitatea de Vest Vasile Goldiş filiala Satu Mare
Facultatea de StinŃe Economice
Strada Mihai Viteazul 26 cod 440030
secretariat@uvvgsm.ro
Abstract
The Impact of the Mixed Investments on the Market Economy
In the actual context of the Romanian market economy, the mixed investments
represent an opportunity, a chance for the economical growing, the way that the
production realized by this firms it is not commercialized on the Romanian market, creating
new jobs and with contribution to the growing of the incomes to the state, county or local
budget by paying taxes and income taxes and also for developing the infrastructure.
This work-paper presents the advantages and the handicap of this type of
investments for the foreign partners and also for the Romanians, at the final, I have made
some proposals of the actual situation, taking for example concrete examples from Satu-
Mare county.
Key words: joint ventures, foreign investors, budget
Introducere
Odată cu aderarea României la structurile Uniunii Europene economia de
piaŃă românească a intrat într-o nouă eră, care teoretic ar fi trebuit să restructureze
priorităŃile majorităŃii firmelor autohtone, atât prin creşterea posibilităŃilor de
pătrundere pe piaŃa comună cât şi prin creşterea eficienŃei activităŃii economico –
financiare pentru a putea rezista concurenŃei firmelor străine intrate pe piaŃa
autohtonă. Însă adevărul este totalment alta, dacă luâm în considerare atât
modificările cursului valutar care influenŃează în mo direct posibilităŃile de export a
firmelor autohtone, deficitul comercial al României în perioada ianuarie 2006 –
aprilie 2008, care a înregistrat o evoluŃie ascenentă continuă, fiind defavorabilă
firmelor de producŃie şi servicii autohtone.
Material şi metodă
Dacă la aceste probleme fundamentale cu care se confruntă economia de
piaŃă la ora actuală mai adăugăm şi faptul că cel puŃin 3 milioane de cetăŃeni
români lucrează, crează şi trăiesc în străinătate, respectiv accentuarea în continuare
a fenomenului de îmbătrânire a populaŃiei, precum şi lipsa de interes a
515
demnitarilor pentru îmbunătăŃirea sistemului legislativ în domeniul afacerilor

putem avea o imagine dură a realităŃii actuale.
Datorită puterii comerciale modeste a firmelor autohtone, corelată cu
posibilităŃile încă modeste a acestora de a accesa credite bancare pentru investiŃii
structurale, câteva firme străine puternice au intrat pe piaŃa românească în urmă cu
10 – 12 ani creând firme mixte prin asocierea cu firme autohtone sau în unele
cazuri cu Consiliul Local. Majoritatea dintre aceste firme în decursul anilor au
reuşit să se dezvolte şi extindă într-o asemenea măsură, încât la ora actuală deŃin
monopolul în domeniu.
Firma mixtă o putem defini ca o asociere între o firmă străină care asigură
tehnologia modernă şi piaŃă de desfacere destul de sigură pe termen lung, şi o firmă
autohtonă sau Consiliul Local care contribuie cu terenul aferent investiŃiei, în unele
cazuri cu spaŃii de producŃie şi resurse de muncă din zonă calificată sau uşor de
calificat. În cele mai multe cazuri în ultimii 2 – 5 ani firmele străine şi-au construit
sedii moderne demontabile, respectiv forŃa de muncă autohtonă angajată pe funcŃii
de conducere a fost calificată în Ńara de unde provine firma străină.
În actualul context al economiei de piaŃă din România, investiŃiile mixte
reprezintă o posibilitate, o şansă de creştere economică în situaŃia în care producŃia
realizată de aceste firme nu este comercializată pe piaŃa românească, creând noi
locuri de muncă şi contribuind la creşterea veniturilor la bugetul de stat, judeŃean şi
local prin achitarea taxelor şi impozitelor precum şi la îmbunătăŃirea infrastructurii.
Investitorii, oamenii de afaceri pentru a-şi putea realiza investiŃiile,
programul investiŃional pe care şi l-au propus au posibilitatea să apeleze la credite
bancare în situaŃia în care nu dispun de resurse financiare proprii în acest sens.
Unul din marii economişti ai lumii, fiind vorba de Schumpeter, arăta că, în fond,
creditul (se înŃelege, în primul rând cel destinat investiŃiilor) reprezintă pentru
economie ceea ce sângele este pentru organismul omenesc; el pune în mişcare
întregul angrenaj economic, în toate ramurile productive, cu mari efecte benefice în
ramurile social-culturale.
Problema de fond însă la ora actuală este dacă oamenii de afaceri, investitorii
autohtoni îşi pot asuma responsabilitatea, mai exact îşi pot permite să acceseze
credite bancare pentru investiŃii cu o dobândă bancară între 5% - 15% / an în lei
RON?, respectiv care este factorul de risc în acest sens de a nu da faliment chiar
înainte de terminarea investiŃiei şi începerea propriu-zisă a activităŃii propuse?
În această situaŃie există o posibilitate, situaŃie mult mai puŃin riscantă
de a se asocia cu un investitor strâin, creând o firmă mixtă, respectiv o afacere
în acest sens.
În opinia lui Philip Kotler investiŃiile mixte prezintă următoarele
avantaje mai semnificative:
1) firma poate opera cu costuri mici, utilizând forŃă de muncă sau materii prime mai
ieftine, poate beneficia de stimulentele acordate investitorilor de statul respectiv
şi poate obŃine economii pe seama transportului de mărfuri;
516
2) ea îşi poate îmbunătăŃi imaginea în Ńara gazdă, prin crearea unor noi locuri de
muncă;
3) în general, firmele stabilesc astfel relaŃii mai strânse cu guvernul, clienŃii,
furnizorii şi distribuitorii locali, ceea ce le permite să-şi adapteze corespunzător
produsele la cerinŃele pieŃei respective;
4) în sfârşit, firma păstrează un control deplin asupra investiŃiei şi, deci, poate aplica
acele politici de producŃie şi de marketing care servesc atingerii obiectivelor sale
internaŃionale pe termen lung.
Pe lăngă aceste avantaje specialiştii în domeniul economic Lipsey R. G. Şi
Chrystal K. Alec mai amintesc următoarele:
1) tendinŃa de a globaliza producŃia şi competiŃia, în ultimii ani marile firme din
Japonia, Germania, S.U.A., Italia, FranŃa etc. s-au străduit să-şi facă simŃită tot
mai mult prezenŃa pe piaŃa mondială;
2) tendinŃa de a transfera producŃia în amplasamente cât mai profitabile, astfel
firmele din Ńările capitaliste avansate au transferat o mare parte din producŃia lor,
considerată intensivă din punct de vedere al forŃei de muncă în Ńările Europei de
Est în care salariile sunt mai scăzute.
Desigur, pe lângă aceste avantaje prezintă şi o serie de dezavantaje, care
după opinia lui Philip Kotler sunt următoarele:
1). riscurile la care firma se expune în ceea ce priveşte restricŃiile valutare,
deprecierea monedei naŃionale;
2). riscurile asumate de firmele străine privind declinul pieŃelor.
În opinia reputatului economist american Philip Kotler societăŃile mixte
sunt rezultatul asocierii unor firme cu unul sau mai mulŃi investitori străini în
vederea creării unor companii locale, aflate în proprietatea şi sub controlul tuturor
părŃilor implicate. O firmă străină poate participa cu capital la o societate
comercială locală, sau cele două părŃi pot forma o nouă societate mixtă.
Crearea societăŃilor mixte poate fi impusă de raŃiuni economice sau
politice. Este posibil ca aceasta să constituie o condiŃie pe care guvernul unei Ńări o
pune pentru intrarea pe piaŃa naŃională. Este la fel de posibil ca firma să nu dispună
de resursele financiare, materiale sau manageriale necesare susŃinerii efortului de
pătrundere pe cont propriu pe piaŃa internaŃională.
Dar societăŃile mixte au şi unele neajunsuri. Între părŃi se pot isca
neînŃelegeri în legătură cu politica de investiŃii, de marketing sau cu alte aspecte ale
activităŃii. Pentru a se bucura de foloasele asocierii lor, partenerii trebuie să
stabilească în mod clar ce aşteaptă fiecare de la această firmă şi să depună eforturi
în vederea obŃinerii unor avantaje reciproce.
În funcŃie de modul în care se stabilesc relaŃiile între sursa străină care
asigură resursele de finanŃare şi întreprinzător sau beneficiarul proiectului,
investiŃiile străine se grupează la rândul lor în două categorii (BinŃinŃan P., 2003):
investiŃii străine directe ( ISD ), care sunt acele investiŃii realizate prin
plasarea de capitaluri de către investitorii străini concretizate în firme industriale,
517
agricole, de transporturi, construcŃii, etc., şi în care aceştia au posibilitatea de a

lua decizii şi are drept de control asupra proiectului;
investiŃii de portofoliu, care reprezintă un plasament financiar propriu–zis,
fără posibilităŃi de intervenŃie în realizarea proiectului.
Obiectivele strategice de atragere a investiŃiilor străine directe trebuie
să vizeze;
construirea unei credibilităŃi externe reale a României ca potenŃială piaŃă
investiŃională, mai ales la ora actuală când suntem deja membrii ai Uniunii
Europene. România a aderat la structurile Uniunii Europene dar ne aşteaptă încă
un drum lung ca să ne integrăm în adevăratul sens al cuvântului pentru a putea
deveni competitivi;
promovarea României ca potenŃială piaŃă receptoare de investiŃii, în contextul
competiŃiei cu Ńările cu economie de tranziŃie din Europa centrală şi de sud-est;
contribuie în mod hotărâtor la îmbunătăŃirea infrastructurii actuale;
crează noi locuri de muncă, respectiv contribuie la diminuarea ratei şomajului;
creează stabilitatea locurilor de muncă nou create;
aduce venituri suplimentare la bugetul de stat, local şi judeŃean, surplus care poate
fi utlizat cu precădere la îmbunătăŃirea infrastructurii localităŃii;
contribuie la diminuarea deficitului bugetar.
Atragerea capitalului străin sub forma investiŃiilor străine directe este o
activitate specifică, bine definită pe plan internaŃional şi care a fost iniŃiată şi
perfecŃionată în Ńările dezvoltate care sunt nu numai principalii investitori mondiali,
dar şi principalii destinatari ai fluxurilor de investiŃii străine directe.
În aceste condiŃii, succesul în atragerea de investiŃii străine directe
presupune în mod clar alinierea la practicile internaŃionale în domeniu, dată fiind
participarea în condiŃii concurenŃiale la oferta mondială de proiecte de investiŃii.
În opinia profesorului Petru BinŃinŃan (BinŃinŃan P., 2003) obiectivele
sau motivaŃiile care stau la baza luării deciziei de a atrage investitori străini
direcŃi ar fi următoarele:
a) creşterea investiŃiilor de capital în economia Ńării beneficiare de
astfel de investiŃii; în majoritatea Ńărilor foste socialiste lipsa de capital
autohton a fost evidentă, nefiind suficiente resurse pentru a acoperi
nevoile de capital determinate de proiecte de anvergură;
b) accesul la tehnologiile moderne, impus de faptul că în majoritatea
cazurilor gradul de uzură fizică şi morală a capitalului fix în funcŃiune era
destul de ridicat, cu consecinŃe imediate asupra productivităŃii muncii, a
costurilor de producŃie şi a calităŃii produselor finite;
c) un acces mai larg pe pieŃele de desfacere a produselor finite,
realizând produse de calitate superioară şi deseori sub o anumită marcă,
investitorii străini vor facilita şi accesul la canalele de distribuŃie, atât pe
piaŃa Ńării gazdă cât şi pe altă piaŃă;
518
d) implementarea unui management modern, performant, dată fiind

experienŃa în domeniu a firmelor şi companiilor străine investitoare;
e) implicarea în procesul de privatizare şi restructurare economică a
Ńărilor central şi est europene foste socialiste, trecerea de la economia
centralizată, de stat, spre o economie de piaŃă funcŃională necesită în
primul rând eforturi financiare considerabile alături de mutaŃii profunde în
structura sectoarelor economice, în multe cazuri, în economia fostelor Ńări
socialiste funcŃionau capacităŃi de producŃie de mari dimensiuni, a căror
privatizare necesită sume considerabile, inexistente în economia internă,
funcŃionarea ulterioară a acestor obiective necesită investiŃii de
retehnologizare şi modernizare pentru eficientizarea producŃiei ceea ce o
pot face cel mai bine investitorii străini.
Drept urmare, politica de atragere a investiŃiilor străine directe trebuie să
fie proactivă, generatoare de investiŃii, în care iniŃiativa de afaceri trebuie să
pornească de la instituŃiile guvernamentale cu atribuŃii în acest sens, nu numai prin
oferta de oportunităŃi de investiŃii, cât şi prin încurajarea şi menŃinerea unui climat
de afaceri prietenos şi generator de profit.
Argumentele pentru liberalizarea ISD (Mazilu A, 2005), proces în centrul
căruia se regăseşte acordarea tratamentului naŃional sunt similare cu cele utilizate
în a susŃine liberalizarea fluxurilor comerciale o mai eficientă alocare a resurselor
între economiile naŃionale, iar în cazurile în care pieŃele nu sunt distorsionate, o
mai bună alocare a resurselor în cadrul economiilor-gazdă. Desigur însă că această
afirmaŃie este adevărată în situaŃia în care pieŃele funcŃionează eficient, în contextul
unor instituŃii care veghează asupra funcŃionării pieŃelor, la rândul lor eficiente. Or
aceste condiŃii sunt sub semnul întrebării cu deosebire pentru statele în dezvoltare.
Multe pieŃe sunt în formare, unele sunt ineficiente, sistemele juridice şi
instituŃionale tind să fie slabe.
Prin urmare, argumentul pieŃelor şi instituŃiilor nefuncŃionale este
principalul pentru adoptarea de restricŃii vizând accesul şi operaŃiunile
investitorilor străini.
Pentru ca România să se afle şi în viitor în calea fluxurilor de investiŃii
străine directe se impun după părerea noastră cel puŃin următoarele căi de
acŃiune:
• simplificarea metodologiei de înregistrare a unei firme cu capital străin sau mixt,
pentru că este de notorietate faptul că numărul de acte, avize şi timpul necesar
pentru înregistrare sunt exagerate;
• diminuarea până la eliminare a fenomenului corupŃiei şi a discriminării, acestea
fiind un adevărat flagel care afectează Ńările care doresc să intre în Uniunea
Europeană, şi din păcate România se poate mândri cu destule cazuri de acest gen
la nivel destul de înalt, afectând grav imaginea României şi constituind o barieră
serioasă în pătrunderea investiŃiilor străine;
519
• monitorizarea în continuare a modului în care s-a realizat privatizarea

principalelor întreprinderi ale statului şi eliminarea greşelilor care s-au făcut în
anumite cazuri pentru firmele sau societăŃile care urmează a intra în procesul de
privatizare, eşecurile înregistrate în ceea ce priveşte privatizarea unor
întreprinderi sau societăŃi cum ar fi I.M.G.B., Romtelecom, Tepro Iaşi, C.S.
ReşiŃa precum şi greutăŃile întâmpinate în privatizarea unor giganŃi industriali de
genul S.C. Tractorul Braşov afectează imaginea României şi implicit provoacă
reŃinere din partea investitorilor străini.
România mai are „o bună bucată de drum“ de parcurs până la
implementarea unui cadru legislativ solid, consideră investitorii germani cu afaceri
pe plan local. În continuare se fac mai multe experimente şi schimbări, reformele
noi nefiind îndeajuns pregătite. În mod frecvent, normele metodologice de aplicare
se contrazic cu legea în sine şi sunt publicate extrem de târziu. Există mici
întreprinzători germani care au renunŃat între timp la lupta cu birocraŃia, aceasta
ocupându-le mai mult timp decât administrarea firmei. NemulŃumirile sunt
generate şi de legislaŃia cu privire la impozite şi taxe, iar în relaŃia cu administraŃia
financiară mulŃi investitori cred că sunt chiar şicanaŃi. Una dintre marile probleme
pe care le au firmele din România Ńine de noua legislaŃie a muncii, mai spun
oamenii de afaceri germani. În plus „mica atenŃie“ a devenit tot mai necesară în
ultimii doi ani pentru accelerarea deciziilor administraŃiei.
În ultimii 3 (trei)–5 (cinci) ani la nivel macroeconomic dar şi în judeŃul
Satu Mare se observă o tendinŃă a firmelor străine din Ńările avansate de a transfera
o parte a producŃie datorită forŃei de muncă ieftine care este destul de uşor de
calificat. Pentru unele firme străine reprezintă şi acapararea unor noi pieŃe de
desfacere, respectiv un mod simplu de a transfera o parte din producŃie care este
considerată intensivă din punct de vedere al resurselor de muncă către Ńările cu o
economie de piaŃă în formare datorită costurilor mici de producŃie şi a forŃei de
muncă.
Desigur aceste firme străine care fac import masiv de tehnologie
performantă asociindu-se cu firme româneşti care oferă spaŃii de producŃie şi forŃă
de muncă ieftină tind spre realizarea unei eficienŃe economice cât mai mari evitând
pe cât posibil risipa de resurse.
În vederea realizării producŃiei indiferent că este răspuns la semnalele
pieŃei libere sau la controlul guvernului, utilizează reciproc resurse; astfel că
implică costuri pentru membrii societăŃii.
În judeŃul Satu Mare în perioada anilor 1996-2008 s-au realizat de câtre 5
firme străine investiŃii strategice, creând în total un număr de aproximativ 9.400 de
locuri de muncă, şi contribuind astfel la creşterea volumului de taxe şi impozite
percepute de bugetele Consiliului Local, Consiliului JudeŃean şi de stat, ca urmare
a producŃiei realizate.
JudeŃul Satu Mare deşi are o poziŃie geografică favorabilă, nu se află la
nivelul de dezvoltare optim din punct de vedere al investiŃiilor realizate. Este
520
singurul judeŃ din România încă care nu are Sală Polivalentă, dar nici bazin de înot
acoperit.
Foarte mulŃi investitori străini care au vizitat judeŃul Satu Mare în perioada
anilor 1990-2008, şi doreau să realizeze investiŃii structurale pe termen lung, au
renunŃat definitiv sau şi-au realizat investiŃiile propuse în alt judeŃ, din cauza
modului în care au fost trataŃi de Consiliul local Satu Mare şi demnitarii acestui
judeŃ. Deşi rata şomajului în judeŃul Satu Mare este scăzută, fiind de aproximativ
de numai 3%, cel puŃin 13.800 de persoane lucrează în străinătate şi trimit în mod
periodic banii economisiŃi acasă. Problema în acest sens o reprezintă că din aceşti
bani căştigaŃi în străinătate la muncă sunt investiŃi în adevăratul sens al cuvântului
numai 10%-15%.
Atragerea investiŃiilor străine ca o activitate coerentă şi deliberată, având o
finalitate bine definită, presupune utilizarea unor tehnici specifice între care un loc
distinct îl ocupă acordarea de stimulente financiare, fiscale şi de altă natură
investitorilor (Stoian M, 2003).
Cele mai răspândite sunt stimulentele fiscale care includ reduceri de
impozite, scutiri de impozite, taxe de import sau export reduse.
Stimulentele financiare oferite în general în Europa de Vest şi SUA, includ
acordarea de sume cu titlu gratuit pentru investiŃii de capital, training, dezvoltarea
amplasamentului investiŃiei şi a infrastructurii, credite cu dobândă redusă şi altele.
Există şi o a treia categorie de stimulente dificil de clasificat, care include o
varietate de forme, de la vânzarea la preŃuri preferenŃiale a terenului, construirea
unei clădiri, cererea unor căi de acces, asigurarea şcolarizării şi acordarea de
asistenŃă în recrutarea personalului, până la identificarea unor şcoli internaŃionale
pentru copiii directorilor sau asigurarea accesului la cluburile sportive, locale,
pentru investitori.
În cazul Europei de Est însă, nu stimulentele sunt factorul hotărâtor în
luarea de decizii de a investi, ci alte aspecte cum ar fi: gradul de dezvoltare a bazei
industriale, evoluŃia privatizării, stabilitatea politică, climatul microeconomic,
mărimea pieŃei locale şi costul forŃei de muncă. Din punctul de vedere al luării
deciziei de a investi, acordarea de stimulente este importantă în două momente: la
formularea ideii de proiect când se întocmeşte o listă scurtă de posibile variante
pentru investiŃie şi la faza deciziei când se face practic o opŃiune între mai multe
variante.
Stimulentele care se pot acorda investitorilor străini pot fi deosebit de
diverse, dintre care remarcăm: participarea cu titlu gratuit la capital, până la 50%
din valoarea proiectului, vânzarea terenului la preŃ subvenŃionat, închirierea de
terenuri sau clădiri cu o perioadă de graŃie în care nu se plăteşte chirie, acordarea
de garanŃii guvernamentale, subvenŃionarea salariilor personalului angajat de
investitorul străin, suportarea de către agenŃia de dezvoltare a unor cheltuieli legate
de transportul şi instalarea echipamentelor şi utilajelor, repararea şi modernizarea
clădirilor existente pe cheltuiala agenŃiei de dezvoltare a studiilor de marketing sau
a celor legate de protecŃia mediului.
521
Marea majoritate a firmelor străine care au demarat investiŃii structurale în

ultimii ani, au avut un principiu de bază reinvestirea integrală a profitului realizat,
iar acolo unde a fost posibilă creşterea cotei de piaŃă în detrimentul firmelor
autohtone.
Multe firme străine si-au început investiŃiile mixte în România, pe
scheletul firmelor autohtone, chiar în urma privatizării unor foste firme de stat, prin
cumpărarea acŃiunilor la suprapreŃ, după care a urmat restructurarea activităŃii şi de
multe ori diminuarea numărului de angajaŃi.
Investitorii străini consideră economia de piaŃă românească una extrem de
atrăgătoare cu posibilitatea obŃinerii unei rate a rentabilităŃii mai mari decât în Ńările
de unde provin.
InconsecvenŃa politicii guvernelor după decembrie 1989 şi-a pus amprenta
pe economia românească, deoarece firmele autohtone nu au beneficiat de protecŃie
şi avantaje economico–financiare semnificative înainte de aderare faŃă de firmele
străine, mai ales că după integrarea României în structurile Uniunii Europene au
dispărut taxele vamale, iar firmele autohtone sunt concurate fără menajamente de
cele străine, existând pericolul real ca îm prioada anilor 2008 – 2013 să dispară sau
să dea faliment 20% dintre firmele autohtone existente înainte de aderare.
Propuneri – sugestii
La ora actuală atragerea de noi investitori străini sau convingerea acelor
investitori care stau pe gânduri de câteva luni de zile de a investi sau nu într-o
afacere în cadrul economiei de piaŃă româneşti trebuie să întrunească următoarele
condiŃii de bază:
stabilitate politică;
stabilitate legislativă, adică sistemul legislativ să nu se schimbe în perioade
extrem de scurte;
stabilitatea cursului valutar – cursul valutar în perioada ianuarie 2007 – aprilie
2008 a înregistrat modificări destul de mari, mai ales prin scăderea leului faŃă de
euro şi dolar.
Pe lângă acestea ar trebui să acordăm următoarele avantaje firmelor
străine, mixte care investesc în România:
scutirea de la plata impozitului pe profit până în momentul în care firmele străine
– mixte îşi recuperează investiŃiile realizate din profiturile obŃinute dar nu mai
mult de 15 ani;
posibilitatea de a cumpăra terenul agricol şi arabil intra sau extravilan pe care se
întinde firma;
scutirea de la plata impozitului pe salar în primul an de activitate a firmei, cu
obligativitatea ca firma să-şi păstreze angajaŃii cel puŃin încă 2 (doi) ani;
diminuarea biroctaŃiei prin acordarea autorizaŃiilor şi avizelor necesare
funcŃionării firmelor mixte în maximum 5 zile din momentul depunerii acestora.
522
În situaŃia în care propunerile propuse mai sus vor fi implementate efectiv

avem şansa de a atrage noi firme străine, respectiv ne vom putea îmbunătăŃi
imaginea externă a României.
Bibliografie
BinŃinŃan P., 2003, InvestiŃiile străine directe în perspectiva integrării
europene, Simpozion internaŃional, Specializare, integrare şi dezvoltare,
Universitatea Babeş – Bolyai, Editura Sincron, Cluj – Napoca;
BinŃinŃan P., 2004, Strategii de atragere a investiŃiilor străine directe în
România, ConferinŃa InternaŃională de Comunicări ŞtiinŃifice, Editura Risoprint,
Cluj-Napoca;
Kotler Ph., 2006, Conform lui Kotler, Editura Brandbuilders, Bucureşti;
Scholtz B., 2007, InvestiŃii. EficienŃa economică a investiŃiilor, Editura
Risoprint, Cluj – Napoca;
Stoian M., 2003, Gestiunea investiŃiilor, Editura ASE, Bucureşti;
*** Tribuna Economică, Editura Tribuna Economică, Bucureşti, colecŃie
2000 – 2008;
*** Cotidianul Economistul, Editat de AsociaŃia generală a economiştilor
din România, colecŃie 2003 - 2008;
*** Anuarul român de statistică, colecŃie 1999-2008;
*** Revista Capital, săptămânal economic şi financiar, Editura S.C. Ringier
România S.R.L., Bucureşti, colecŃie 2003-2008.
523
CONTUL DE PROFIT ŞI PIERDERE – OBIECT AL

AUDITULUI FINANCIAR CONTABIL
DănuŃ Rada
Str. Ion Huniade Nr. 2, 350500 Lugoj, România, Tel. 0256 – 359.198, Fax. 0256 – 359.200
ued@deu.ro
Abstract
The need of harmonization between the interests of the financial accounting
producers of information and the users of information emphasises the financial listener as
an independent expert and is considered to be the person in chrge to guarantee the quality
of the financial accounting information. The credibility of the listener’s opinion, the value
of his report is based on the quality of the annual financial situations and places great
importance on the profit and loss account.
Key words: the profit and loss account, financial accounting information
În general, contul de bilanŃ este considerat a fi documentul de sinteză

contabilă sau contul anual care descrie situaŃia patrimonială şi echilibrul financiar,
indicând totodată şi mărimea rezultatului economico-financiar global. Contul de
bilanŃ nu explică, însă provenienŃa rezultatului economico-financiar şi în consecinŃă
cauzele care au generat performanŃele activităŃii unui agent economic. Din aceste
considerente s-a impus necesitatea elaborării şi publicităŃii unui alt document de
sinteză contabilă sau cont anual intitulat „cont de profit sau pierdere”
Principiul prevalenŃei economicului asupra juridicului îşi face simŃită
prezenŃa şi în ceea ce priveşte recunoaşterea cheltuielilor şi veniturilor perioadei,
evidenŃiind preferinŃa pentru criteriul „substanŃă economică”, care devansează ca
importanŃă „încadrarea juridică”. Astfel, chiar dacă nu există documente
recunoscute fiscal, un venit respectiv o cheltuială vor fi recunoscute dacă au fost
realizate în respectiva perioadă de raportare şi au generat creşteri, respectiv
descreşteri ale beneficiilor economice viitoare şi au fost rezonabil estimate. Sigur
că intervin şi efectele cumulate ale „contabilităŃii de angajamente”, „principiul
conectării cheltuielilor cu veniturile perioadei” şi „principiul independenŃei
exerciŃiului”.
În ceea ce priveşte clasificarea veniturilor şi cheltuielilor în contul de profit
şi pierdere, nici Cadrul general nici IAS 1 nu prevăd un „format prestabilit”. Anexa
la IAS 1 ilustrează exemple cu privire la structurarea pe verticală, „după natură” şi
„după destinaŃie (funcŃiune)” a contului de profit şi pierdere, fără să impună aceste
formate de prezentare. Facem precizarea că distincŃia între cele două criterii de
clasificare se realizează numai la nivelul rezultatului din exploatare, structurarea
524
veniturilor şi cheltuielilor financiare şi a celor extraordinare fiind identică. Prin

urmare, prezentarea după natură clasifică cheltuielile după natura economică
(amortizare, consum de materii prime, salarii etc.), fără să le aloce pe funcŃiuni ale
întreprinderii, pe când varianta „după destinaŃie” clasifică cheltuielile în funcŃie de
locul/activitatea de provenienŃă (costul vânzărilor, cheltuieli de distribuŃie,
cheltuieli de administraŃie generală). De asemenea, paragraful 75 din IAS 1
precizează categoriile generale de venituri, cheltuieli şi rezultate care trebuie
neapărat prezentate:
venitul;
rezultatele din activitatea de exploatare;
costurile de finanŃare;
partea din profituri şi pierderi aferentă întreprinderilor asociate şi asocierilor în
participaŃie contabilizată prin metoda punerii în echivalenŃă;
cheltuielile fiscale;
profitul sau pierderea din activităŃile curente;
elemente extraordinare;
interesul minoritar;
profitul net sau pierderea netă a perioadei.
ConŃinutul contului de profit şi pierdere potrivit OMF 94/2001 este diferit
oarecum de ceea ce sugerează IAS 1 în ceea ce priveşte structura şi ordinea de
prezentare a informaŃiilor. OMF 94/2001 vine însă cu precizări clare, remediind
această „deficienŃă” şi precizând exact cum va trebui prezentat contul de profit şi
pierdere şi publicând, în capitolul al III-lea, formatul de cont de profit şi pierdere
(în Anexa 2 am arătat pe baza unui exemplu practic ordinea şi structura contului
de profit şi pierdere după OMF 94/2001).
Se observă deci unele contradicŃii încă de la început între OMF 94 şi IAS 1
care oferă două variante de prezentare. Respectând totuşi forma şi ordinea
prevăzută de către OMF 94/2001 o să analizăm în continuare elementele contului
de profit şi pierdere pe trei mari categorii: venituri, cheltuieli şi rezultatul
exerciŃiului şi urmărind în cadrul acestora elementele noi, specifice care apar sau
au fost scoase din prezentarea cerută de reglementările în vigoare.
Veniturile sunt recunoscute în contul de profit şi pierdere atunci când
apare un flux brut de beneficii economice primite de o întreprindere, în cursul
desfăşurării activităŃii normale, flux care se materializează prin creşteri ale
capitalurilor proprii, altele decât prin contribuŃiile participanŃilor la capital (IAS 18,
par. 7). Veniturile au fost generate de creşteri de active sau diminuări de datorii, în
cursul perioadei de referinŃă. O altă condiŃie esenŃială pentru recunoaşterea
veniturilor este evaluarea credibilă („Cadrul general de întocmire şi prezentare a
situaŃiilor financiare”, par. 92-93).
Termenul „brut” se referă doar la dimensiunea beneficiilor strict legate de
întreprinderea beneficiară, nu şi la taxa pe valoarea adăugată implicată în vânzare.
În accepŃiunea IAS, în categoria veniturilor se includ nu numai cele realizate dar şi
cele nerealizate, generate de modificarea valorii juste a unor active, sau modificări
525
de curs valutar etc. în România nu este reglementată practica recunoaşterii

veniturilor şi cheltuielilor nerealizate.
În ceea ce priveşte recunoaşterea veniturilor, criteriile prin care acestea
sunt recunoscute apar în IAS 18:
1. Creştere de beneficii economice viitoare, prin creşteri de active sau reduceri de
datorii;
2. Evaluarea credibilă.
Armonizarea sistemului contabil românesc cu Directivele Europene şi cu
Standardele InternaŃionale de Contabilitate aduce schimbări importante în
chestiunea evaluării veniturilor.
Se menŃine vechea structurare a momentelor principale de evaluare, mai
puŃin evaluarea la ieşirea din patrimoniu, pe care o regăsim în Legea 82/1991,
republicată. Astfel evaluarea veniturilor, conform OMF 94/2001, trebuie să se
efectueze în următoarele momente, prin intermediul opŃiunilor corespunzătoare
caracterului economic al mişcărilor:
a) La data intrării în patrimoniu veniturile, atunci când sunt realizate, sunt
cuantificate la nivelul valorilor de intrare ale activelor care s-au majorat, sau
la nivelul valorilor de ieşire a datoriilor care au scăzut;
b) La inventariere se consideră valoarea de inventar sau valoarea actuală a
activelor;
c) La întocmirea situaŃiilor financiare veniturile sunt evaluate la valoarea
iniŃială, sau pot prezenta în situaŃiile financiare, o valoare actualizată la
inflaŃie, diferită de valoarea iniŃială.
Am analizat în paragrafele anterioare care sunt principalele criterii de
recunoaştere şi evaluare a veniturilor. Ne vom axa, în continuare, pe prevederile
unor Standarde referitoare la recunoaşterea unor anumite categorii de venituri. Am
grupat analiza veniturilor pe trei paliere:
A. Venituri din exploatare,
B. Venituri financiare şi
C. Venituri extraordinare.
A. Venituri din exploatare

Evaluarea veniturilor se face la „valoarea justă a mijloacelor de plată
primite sau a creanŃelor de încasat” (IAS 18, par.9). în practică, venitul este de
regulă, dimensionat la valoarea nominală a creanŃelor de încasat sau a sumelor
încasate. De asemenea, reducerile comerciale de preŃ (rabat, remiză, discount etc.)
sunt, de regulă, deduse din valoarea veniturilor recunoscute.
De regulă, valoarea nominală a creanŃelor asociate veniturilor nu diferă de
valoarea justă, deoarece perioada de încasare este relativ scurtă. În situaŃiile
particulare în care valoarea creanŃelor de încasat în viitor este mai mare decât
valoarea nominală datorită depăşirii termenelor normale de plată (efect asupra
valorii-timp a banilor), atunci se va determina valoarea justă a creanŃelor de
încasat. Astfel: valoarea viitoarelor încasări va fi actualizată utilizându-se o rată a
526
dobânzii, fie prin asociere cu un instrument similar al creditorului, cu acelaşi grad

de risc, fie rata dobânzii care actualizează valoarea nominală a instrumentului la
preŃurile actuale din vânzarea de bunuri şi servicii.
Atunci când sunt schimbate bunuri similare ca natură şi valoare, nu se
recunoaşte nici un venit aferent schimbului. Însă dacă se schimbă bunuri diferite,
atunci va fi recunoscut un venit, egal cu valoarea justă a bunului primit, ajustată cu
sumele plătite/primite. Dacă valoarea justă a bunurilor primite nu poate fi
determinată corespunzător, atunci venitul este recunoscut la valoarea justă a
bunului cedat, ajustată cu sumele plătite/primite în numerar.
Venitul în avans va fi evidenŃiat ca şi datorie până în momentul în care va
fi realizat, în perioada de timp aferentă.
Veniturile din vânzări trebuie recunoscute atunci când:
se transferă toate riscurile şi avantajele aferente proprietăŃii bunului;
întreprinderea vânzătoare nu mai deŃine controlul efectiv asupra bunurilor şi nu
se mai implică în gestionarea bunurilor la nivelul anterior vânzării;
mărimea veniturilor poate fi estimată în mod rezonabil;
este posibil să intre ca beneficii economice viitoare, asociate tranzacŃiei;
costurile tranzacŃiei pot fi estimate în mod rezonabil (IAS 18, par. 14).
Prin urmare, transferul riscurilor şi avantajelor către cumpărător este una
din condiŃiile generării venitului din vânzare.
În situaŃia veniturilor din prestări de servicii se prevede recunoaşterea
veniturilor după metoda procentului de execuŃie. Această metodă este folosită şi în
contractele de construcŃii, metodă ce presupune recunoaşterea veniturilor pe baza
procentului de finalizare a serviciului, la data bilanŃului.
În cazul contului 711 „VariaŃia stocurilor” prezentăm pe scurt implicaŃiile
utilizării acestui cont:
contul 711 nu corespunde definiŃiei veniturilor, dată de IAS 18 „Venituri” (nu
transferă riscurile şi beneficiile, sau controlul şi gestiunea produsului);
prin utilizarea contului 711 cheltuielile generate de producŃie sunt recunoscute
la data consumului şi nu la data vânzării, încălcându-se o altă prevedere,
respectiv consumurile de stocuri care sunt efectuate pentru obŃinerea altor
bunuri sau servicii şi trebuie înregistrate ca elemente ale costului de producŃie
al respectivelor bunuri sau servicii, iar trecerea pe cheltuieli se va face când
bunurile sau serviciile respective sunt cedate, vândute etc. Prin urmare, în
contul de profit şi pierdere trebuie evidenŃiate numai acele cheltuieli asociate
costului vânzărilor şi nu cheltuielile de producŃie ale perioadei.
valoarea indicatorilor de performanŃă ai societăŃii sunt influenŃaŃi
necorespunzător, datorită existenŃei contului 711.
B. Venituri financiare
Veniturile financiare de tipul dobânzilor sau dividendelor, care apar ca
urmare a recompensării utilizării activelor întreprinderii de către terŃi, vor fi
527
recunoscute când este posibil ca beneficiile economice asociate tranzacŃiei să intre

în societate iar suma veniturilor să fie determinată în mod rezonabil.
Recunoaşterea acestor venituri se va efectua, în funcŃie de natura acestora astfel:
dobânzile vor fi recunoscute periodic, proporŃional, pe baza randamentului
efectiv al activului (rata dobânzii necesară pentru actualizarea fluxurilor
viitoare de numerar aşteptate pe durata de viaŃă a activului);
dividendele trebuie recunoscute atunci când este stabilit dreptul acŃionarului de
a primi plata; dacă dividendele sunt aferente profitului net înainte de achiziŃia
acŃiunilor, acestea sunt deduse din valoarea costului participaŃiilor.
C. Venituri extraordinare
În OMF 94/2001 se remarcă o schimbare importantă: în locul „veniturilor
şi cheltuielilor excepŃionale” au apărut categoriile de „venituri şi cheltuieli
extraordinare”. La prima vedere pare o schimbare de formă; la o analiză mai atentă
se remarcă diferenŃe majore între aceste două categorii.
Astfel, o să prezentăm în continuare diferenŃierile „extraordinar - excepŃional”:
elementele extraordinare sunt reprezentate de veniturile şi cheltuielile
rezultate din evenimente sau tranzacŃii ce sunt clar diferite de activităŃile
obişnuite, nu au caracter regulat sau frecvent; în acest sens IAS 8 se referă
numai la cazurile speciale generate de exproprierea unor active, dezastre
naturale sau fenomene asemănătoare;
elementele excepŃionale sunt reprezentate de cazurile care rezultă din
activitatea curentă, de exploatare a întreprinderii, dar care sunt deosebite ca
urmare a volumului sau frecvenŃei lor (stocuri anormal de mari, diferenŃe la
inventar datorate neglijenŃei etc.).
Până la demararea programului de armonizare contabilă din România,
planul de conturi general împărŃea cheltuielile şi veniturile după natură, asociate
activităŃii de exploatare, activităŃii financiare şi activităŃii excepŃionale. OMF
94/2001 antrenează şi în acest sens o schimbare majoră.
Astfel cheltuielile şi veniturile nu dispar, ci se transformă: o bună parte din
acestea devin elemente ale activităŃii de exploatare (de exemplu: despăgubirile,
amenzile şi penalităŃile, donaŃiile şi subvenŃiile, cedarea activelor şi operaŃiile de
capital), iar cealaltă parte se transformă în elemente asociate activităŃilor
extraordinare (calamităŃi, subvenŃii pentru evenimente extraordinare etc.).
De remarcat că în structura după natură a contului de profit şi pierdere,
agreat de OMF 94/2001, elementele extraordinare apar separat, după elementele
activităŃii de exploatare şi a celei financiare. În cadrul prezentării după destinaŃie,
prevăzută de IAS 1, cheltuielile, veniturile şi rezultatele sunt asociate activităŃii
curente şi activităŃii extraordinare.
528
D. Câştigurile
Un câştig poate apare, de exemplu, în urma vânzării unui activ imobilizat.
Tot un câştig este realizat şi în cazul în care anumite bunuri sunt date in locul
rambursării unui împrumut.
Nu este întotdeauna clară diferenŃa dintre venituri din activitatea curentă şi
câştiguri. Câştigurile apar in urma unor tranzacŃii care sunt colaterale activităŃilor
de exploatare şi care pot fi, uneori, semnificative.
Cheltuielile reprezintă descreşteri de avantaje economice în cursul
perioadei de gestiune, respectiv diminuări de active sau creşteri de pasive, care au
ca rezultat diminuarea capitalurilor proprii sub alte forme decât
retragerile/distribuirile de capital.
Criteriile de recunoaştere a cheltuielilor sunt:
1. diminuare de beneficii economice viitoare, prin diminuare de active sau
creşteri de datorii;
2. evaluarea credibilă.
În categoria cheltuielilor se mai includ şi pierderile realizate, cum ar fi cele
din dezastre sau din cedarea activelor imobilizate, precum şi pierderile nerealizate,
cum ar fi cele din modificarea valorii juste a unor active sau din modificarea
cursului de schimb valutar. Pierderile se evidenŃiază distinct în contul de profit şi
pierdere.
În acelaşi context trebuie Ńinut cont şi de principiul conectării cheltuielilor
cu veniturile obŃinute în decursul aceleiaşi perioade. De exemplu, veniturile
obŃinute din vânzarea mărfurilor vor fi conectate, în contul de profit şi pierdere, cu
cheltuielile aferente achiziŃionării acestora.
Evaluarea cheltuielilor, conform OMF 94/2001, trebuie să se efectueze în
următoarele momente:
a) La data intrării în patrimoniu cheltuielile, atunci când sunt recunoscute, sunt
cuantificate la nivelul valorilor de ieşire ale activelor care au scăzut, sau la
nivelul valorilor de intrare a datoriilor care s-au majorat ;
b) La inventariere se determină valoarea de inventar sau valoarea actuală a
activelor;
c) La întocmirea situaŃiilor financiare cheltuielile sunt evaluate la valoarea
iniŃială, sau pot prezenta în situaŃiile financiare, o valoare actualizată la
inflaŃie, diferită de valoarea iniŃială.
Am analizat în paragrafele anterioare care sunt principalele criterii de
recunoaştere şi evaluare a cheltuielilor. În continuare, pe baza prevederilor unor
standarde referitoare la recunoaşterea unor anumite categorii de cheltuieli, am
grupat analiza cheltuielilor pe trei paliere:
A. Cheltuieli din exploatare,
B. Cheltuieli financiare şi
C. Cheltuieli extraordinare.
529
A. Cheltuieli din exploatare

De regulă, cheltuielile de exploatare includ toate costurile asociate
activităŃii de exploatare (costul producŃiei vândute), precum şi o serie de cheltuieli
ale perioadei (desfacere, administraŃie etc.).
Costul stocului cuprinde: costul de achiziŃie, costul de producŃie (de
prelucrare), costul prestărilor de servicii, alte costuri, care au fost tratate atunci
când s-a vorbit despre stocuri.
Costul remunerării personalului. Din punct de vedere conceptual se face
distincŃie clară între costurile cu forŃa de muncă „dedicate” producŃiei sau prestării
de servicii şi costurile cu forŃa de muncă care sunt dedicate activităŃilor generale
desfăşurate de întreprindere. Prima categorie de cheltuieli intră în determinarea
costului de producŃie al produselor finite sau serviciilor şi vor fi recunoscute în
contul de profit şi pierdere în momentul în care bunul sau serviciul este considerat
realizat; a doua categorie se referă la cheltuieli ale perioadei, care sunt recunoscute
în contul de profit şi pierdere încă din momentul în care apar.
Cheltuielile cu deprecierea, care afectează valoarea bilanŃieră, atunci când
ne referim la imobilizări corporale şi necorporale sunt: amortizarea şi deprecierea
de valoare.
Din punct de vedere al recunoaşterii în contul de profit şi pierdere,
amortizarea nu antrenează în toate cazurile o cheltuială a perioadei (de exemplu în
situaŃia în care intră în costul produselor finite sau serviciilor prestate), pe când
deprecierea de valoare generează întotdeauna cheltuieli ale perioadei.
În categoria altor cheltuieli din exploatare intră „fostele” cheltuieli
excepŃionale care s-au transformat în cheltuieli asociate exploatării. Astfel,
conform OMF 94/2001, la „alte cheltuieli din exploatare” intră: pierderi din creanŃe
şi debitori diverşi, despăgubiri, amenzi şi penalităŃi, donaŃii şi subvenŃii acordate,
cheltuieli privind activele cedate şi alte operaŃii de capital.
B. Cheltuieli financiare
Cheltuielile financiare includ pierderi din creanŃe legate de participaŃii,
cheltuieli privind investiŃiile financiare cedate, cheltuieli din diferenŃe de curs
valutar, cheltuieli privind dobânzile, cheltuieli cu sconturile acordate, alte cheltuieli
financiare (OMF 94/2001, capitolul II).
IAS 23 se pronunŃă clar pentru necapitalizarea cheltuielilor de împrumut.
Se stipulează că acestea trebuie să fie contabilizate în cheltuieli ale exerciŃiului în
cursul căruia ele sunt cuprinse. Această soluŃie constituie modul de contabilizare de
referinŃă.
În schimb, cheltuielile cu împrumuturile aferente perioadelor în timpul
cărora dezvoltarea activului este suspendată nu sunt capitalizabile.
530
C. Cheltuielile extraordinare
În cazul cheltuielilor extraordinare este valabilă aceeaşi remarcă pe care am
făcut-o la veniturile extraordinare, în care am făcut diferenŃa între elementele de
natură extraordinară şi cele de natură excepŃională.
Contul de profit şi pierdere prezintă veniturile şi cheltuielile conectate în cursul
respectivei perioade după mai multe modele. De regulă, sunt practicate următoarele
formate:
după modul de prezentare: format vertical (listă) şi format orizontal (tabel sau
cont);
după modul de structurare a informaŃiilor: formatul după natură şi formatul
după destinaŃie.
Rezultatul (profitul sau pierderea) apare ca măsură a performanŃei -

nonperformanŃei întreprinderii, generat direct de cheltuielile şi veniturile perioadei,
dar depinde esenŃial de menŃinerea capitalului (fizic sau financiar).
Nu toate cheltuielile din contul de profit şi pierdere sunt conectate cu
veniturile. Sunt şi cheltuieli generate de scoaterea din funcŃiune a unor active sau
deteriorarea sau pierderea acestora (cheltuieli cu cedarea activelor, cheltuieli cu
pierderi din calamităŃi etc.).
De asemenea în categoria veniturilor şi cheltuielilor se includ cele încă
nerealizate, de tipul cheltuielilor sau veniturilor din provizioane pentru riscuri şi
cheltuieli sau deprecierea activelor, din modificări ale valorii juste a unor
instrumente financiare, din impozit amânat etc.
În Contul de Profit şi Pierdere, în formatul prevăzut de OMF 94/2001, vom
remarca o serie de posturi noi, dedicate aplicării tratamentelor contabile prevăzute
de Standardele InternaŃionale de Contabilitate. Astfel vom regăsi: cheltuieli şi
venituri privind ajustarea la inflaŃie, câştiguri şi pierderi din investiŃii cedate,
venituri din fondul comercial negativ.
Rezultatul exerciŃiului se determină ca diferenŃă între venituri şi cheltuieli,
el având o dimensiune brută şi o dimensiune netă, diferenŃa dintre cele două fiind
asociată impozitului pe profit. Impozitul pe profit se compune din impozitul curent
şi impozitul amânat, ultimul fiind datorat diferenŃelor temporare dintre valoarea
contabilă şi baza de impozitare aferentă activelor şi datoriilor.
Bibliografie
Drăgan C.M., 1995, Noua contabilitate a agenŃilor economice, Ed.
Hercules, Bucureşti;
Epuran M. şi colab., 1995, Contabilitate financiară, vol. II, Ed. de Vest,
Caransebeş;
Evian I., 1996, Contabilitate dublă, Bucureşti,
Farcane N., CotleŃ D., 1999, Reforma în sistemul contabil românesc, Ed.
Universuri Universitare, Caransebeş;
531
Feleagă N., 1999, Sisteme contabile comparate, ediŃia a II-a, vol II,
Normele contabile internaŃionale, Editura Economică, Bucureşti;
532
UNELE REPERE ALE AUDITULUI BILANłULUI

CONTABIL
DănuŃ Rada
Str. Ion Huniade, Nr. 2, 350500 Lugoj, România, Tel. 0256.359.198, Fax. 0256.359.200
ued@deu.ro
Abstract
A presentation of the financial status, of the financial performance and cash flow
leads to the use of relevant, credible, comparable and comprehensible information. In
order to be comprehensible, the presentation of the information must be very clear and
concise, don’t create confusions and misinterpretations. The user of this financial
situations must be offered information of good quality, based on four basic features: to be
comprehensible, relevant, credible and comparable.
Key words: the profit and loss account, the audit of the balance sheet
Cu ocazia diverselor verificări şi teste efectuate asupra conturilor, auditorii

au putut aduna un număr de elemente probante care le-au permis să tragă concluzii
pentru diferitele posturi şi rubrici ale conturilor anuale. Aceste controale, respectiv
supravegherea gestiunii de către auditori interni, i-au permis profesionistului să
obŃină o bună cunoaştere a întreprinderii, a activităŃii sale, a variaŃiilor în raport cu
exerciŃiul precedent.
Examinarea generală a situaŃiilor financiare are ca obiective principale
verificarea dacă bilanŃul, contul de profit şi pierdere, situaŃia fluxurilor de
trezorerie şi notele:
- sunt coerente, Ńinând seama de cunoaşterea generală a întreprinderii, de
sectorul de activitate şi de mediul social-economic;
- principiile contabile şi reglementările în vigoare, au fost respectate şi corect
aplicate;
- evenimentele posterioare datei de închidere a bilanŃului au fost corect evaluate;
SituaŃiile financiare anuale prezintă o imagine fidelă, clară şi completă a
patrimoniului prin:
- evidenŃa cronologică şi sistematică a tuturor operaŃiunilor
economicofinanciare;
- inventarierea patrimoniului, a corectei valorificări a acesteia şi a cuprinderii
rezultatului în bilanŃ a fost conform reglementărilor în vigoare;
- balanŃa de verificare a datelor din conturile sintetice şi concordanŃa dintre
acestea şi conturile analitice reprezintă baza de referinŃă pentru bilanŃul
contabil;
533
- operaŃiunile legate de înregistrarea sau modificarea capitalului social au fost

efectuate corect;
- evaluarea patrimoniului s-a efectuat conform reglementărilor în vigoare şi s-au
respectat principiile ei;
- întocmirea bilanŃului contabil pe baza balanŃei de verificare a conturilor
sintetice;
- corelarea datelor din note cu cele din bilanŃ.
Imaginea fidelă, clară şi completă a rezultatelor este asigurată de:
- întocmirea contului de profit şi pierdere pe baza datelor din contabilitate
privind perioada de raportare; corecta imputare şi prezentare a veniturilor şi
cheltuielilor;
- verificarea modului de calcul al profitului impozabil; calculul corect al
cheltuielilor nedeductibile fiscal şi al reducerilor fiscale. Corecta înregistrare şi
evidenŃiere a impozitului pe profit şi regularizările efectuate în urma
inventarierii;
- înregistrarea corectă a profitului net şi distribuirea lui conform cu normele
legale.
Imaginea situaŃiei financiare este reflectata prin:
- existenŃa garanŃiilor pentru împrumuturile şi creditele obŃinute sau acordate de
către întreprindere;
- existenŃa suficientă a resurselor financiare;
- modalităŃi de încasare a creanŃelor;
- analiza situaŃiei fluxurilor de trezorerie.
În mod deosebit, auditorul va urmări ca notele la conturile anuale să
respecte dispoziŃiile legale şi să conŃină toate informaŃiile importante necesare
asigurării unei depline înŃelegeri a bilanŃului contabil de către utilizatorii lui.
Auditorul trebuie să obŃină elemente probante, atât calitativ, cât şi
cantitativ, pentru a se asigura că notele - în conŃinutul lor - şi informaŃiile furnizate
sunt sincere şi dau, împreună cu celelalte documente de sinteză, o imagine fidelă a
întreprinderii. În cadrul acŃiunilor de verificare a bilanŃului contabil, auditorul îşi
dirijează diligenŃele sale verificând şi respectarea cadrului contabil conceptual în
concordanŃă cu Standardele InternaŃionale şi NaŃionale de Contabilitate.
Auditorul trebuie să obŃină un grad rezonabil de asigurare că bilanŃul
respectă concepŃiile fundamentale de bază ale contabilităŃii:
- continuitatea activităŃii de exploatare;
- contabilitatea de angajamente.
Lipsa continuităŃii activităŃii într-un viitor previzibil impune un alt tip de
evaluare la închiderea bilanŃului. Celelalte principii de bază nu mai pot funcŃiona,
deoarece valoarea lichidativă (reziduală) este cea care se va aplica. În consecinŃă
principiul prudenŃei trebuie tratat astfel încât profitul să fie real, pentru a nu
distribui dividende fictive la acŃionari sau asociaŃi, iar principiul independenŃei
exerciŃiului a fost aplicat pe tot parcursul anului.
534
Auditorul verifică: dacă cheltuielile şi veniturile aferente exerciŃiului

respectiv au fost înregistrate; bilanŃul contabil oferă comparabilitatea elementelor
patrimoniale pe cel puŃin două exerciŃii financiare; metodele de evaluare şi
prezentare sunt identice cu cele ale anului precedent, iar dacă sunt modificări, ele
să fie înscrise şi justificate în notele ataşate bilanŃului; elementele de activ şi de
pasiv sunt evaluate fără a se face compensări între active şi pasive, între cheltuieli
şi venituri; bilanŃul de deschidere corespunde cu bilanŃul de închidere a exerciŃiului
precedent; datele de inventar ale elementelor de activ şi de pasiv sunt regrupate în
registrul inventar cantitativ şi valoric, după caz.
Auditorul procedează la o comparare între valorile contabile şi valorile de
inventar furnizate de întreprindere, apreciind credibilitatea lor.
Structura bilanŃului contabil este urmărită pe următoarele componente:
Capitalurile proprii: auditorul verifică înregistrarea în conturile
capitalurilor proprii a operaŃiunilor aferente acestora, conform deciziilor Adunării
Generale.
Auditul capitalurilor proprii presupune existenŃa următoarelor obiective:
a) Exhaustivitatea
- toate modificările aprobate de Adunarea Generală a AcŃionarilor cu privire la
capitalul social au fost înregistrate corespunzător în contabilitate;
b) Exactitatea
- toate creşterile sau diminuările de sume proprii de finanŃare sunt reale şi
corespund cu deciziile conducerii.
c) ExistenŃa
- capitalul social modificat este în concordanŃă cu statutul şi contractul de
societate sau cu „Cererea de menŃiuni“ înregistrată la Registrul ComerŃului.
d) Evaluarea
- toate mişcările (creşteri sau diminuări) de rezerve au fost corect înregistrate
contabil.
- rezervele din reevaluare au fost corect calculate, corect înregistrate şi
evidenŃiate în contabilitate.
- dividendele au fost calculate corect, înregistrate corespunzător în contabilitate
şi au fost aprobate de Adunarea Generală a AcŃionarilor sau AsociaŃilor.
e) Imputarea corectă şi perioada corectă
- modificările capitalurilor proprii au fost înregistrate în perioada contabilă
corespunzătoare producerii evenimentului de creştere sau micşorare a lor.
- capitalurile proprii: capitalul social, rezervele, rezervele din reevaluare,
dividendele, fondurile proprii pentru dezvoltare, profiturile reportate au fost
corect clasificate, evidenŃiate şi prezentate.
- se verifică concordanŃa înregistrărilor contabile cu normele legale, IAS, Legea
contabilităŃii etc.
Auditul capitalurilor străine pe termen mediu şi lung presupune ca auditorul să
urmărească documentele care-i permit să observe valoarea împrumuturilor,
dobânzile ce decurg din acestea pe perioada curentă şi în viitor, garanŃiile acordate
535
pentru aceste împrumuturi. De asemenea, auditorul trebuie să se asigure de

eventuale ipoteci sau gajuri prevăzute, dacă aceste împrumuturi au fost corect
contabilizate şi imputate pe perioada corespunzătoare. Procedurile analitice ale
auditorului cu privire la analiza datoriei pe termen mediu şi lung trebuie să-i
asigure un grad rezonabil de certitudine asupra ponderii acestora în totalul
pasivului bilanŃier.
Auditul imobilizărilor, amortismentelor şi provizioanelor pentru
depreciere impun auditorului următoarele obiective:
a) Exhaustivitatea
- se verifică dacă toate mijloacele fixe sunt înregistrate şi toate activele care
trebuie capitalizate (vezi IAS nr. 23, „Costurile îndatorării“) au fost corect
evidenŃiate.
b) Exactitatea
- soldurile conturilor de imobilizări la valoarea contabilă au fost identificate,
grupate şi înregistrate corect.
c) ExistenŃa
- mijloacele fixe există în realitate la data bilanŃului. Documentele ce trebuie
verificate cuprind: registrul mijloacelor fixe, rapoarte de evaluare, facturi
provenite de la antreprenori, contractele de concesionare, facturi şi extrase de
cont, procese verbale de punere în funcŃiune, calculul amortizării şi modul de
constituire şi evaluare a provizioanelor.
d) Perioada corectă
- intrările şi ieşirile de active imobilizate au fost înregistrate în perioada corectă.
e) Evaluarea
- activele reevaluate sunt corect calculate potrivit normelor legale (vezi O.G. nr.
403 din 07.06.2000 şi IAS nr. 29). Diminuarea mijloacelor fixe în urma
reevaluării a fost corect reflectată în contabilitate.
f) Corecta prezentare şi evidenŃiere
- toate soldurile mijloacelor fixe au fost corect evidenŃiate. InformaŃiile
bilanŃiere şi notele de bilanŃ trebuie să cuprindă informaŃii complete cu privire
la existenŃa, evaluarea lor la bilanŃ.
Potrivit Cadrului general de prezentare a bilanŃurilor financiare,
informaŃiile cu privire la imobilizări sunt: valoarea contabilă brută la începutul
anului, creşteri şi/sau diminuări în cursul anului, soldul final la 31.XII evaluat la
costul istoric (valoarea brută la intrare/reevaluată). De asemenea, amortizarea
calculată la 01.01, amortizări în cursul exerciŃiului financiar, soldul final al
amortismentelor la 31.12. Provizioanele pentru deprecierea imobilizărilor vor
conŃine aceleaşi informaŃii ca şi amortizările. La bilanŃ, valoarea mijloacelor fixe
va fi egală cu valoarea contabilă diminuată la amortizări corect calculate şi
evidenŃiate în cursul exerciŃiului şi cu suma provizioanelor.
Pentru verificarea acestor posturi bilanŃiere, auditorul utilizează
următoarele documente: registrul mijloacelor fixe, calculul amortizărilor, facturile
emise de furnizori de imobilizări, titluri de proprietate, dosarul de procese-verbale
536
ale AGA ş ale Consiliului de AdministraŃie, procese-verbale de punere în funcŃiune

sau, după caz, de scoatere din funcŃiune sau casare, extrasele de cont bancar.
Auditul stocurilor şi al producŃiei în curs de execuŃie impune
auditorului să verifice dacă toate stocurile au fost identificate şi incluse în activul
bilanŃier (exhaustivitatea), dacă toate stocurile au fost corect evidenŃiate în vederea
evaluării de bilanŃ (exactitate), dacă costul stocurilor a fost corect calculat prin
metoda de evaluare acceptată de procedurile interne ale conducerii. Auditorul
verifică dacă toate sumele sunt incluse în situaŃiile financiare şi corespund cu
evidenŃele contabile. Aceste stocuri regăsite în activul bilanŃier trebuie să existe şi
fizic (existenŃa).
Se verifică dacă stocurile au fost înregistrate în perioada contabilă corectă
(independenŃa exerciŃiilor). Stocurile cu o mişcare lentă sau fără mişcare au fost
corect evaluate, la valoarea netă realizabilă (evaluare).
Auditorul trebuie să valideze dacă toate stocurile firmei sunt incluse în
activul bilanŃier al societăŃii auditate. În baza etapelor anterioare, auditorul, prin
procedurile de control, se asigură dacă gestiunea şi contabilizarea stocurilor au fost
supuse controlului intern permanent.
Inventarierea fizică periodică sau continuă a stocurilor, reconcilierea

soldurilor din evidenŃele contabile cu foile de magazie îi permit auditorului, pe
baza testelor de control efectuate în cadrul procedurilor de control intern, să tragă
concluzii cu privire la gradul rezonabil de asigurare că acestea sunt reflectate corect
în bilanŃ.
Auditarea conturilor la terŃi în bilanŃul contabil are ca obiective:
- concordanŃa balanŃelor conturilor analitice cu conturile sintetice;
- toŃi debitorii au fost incluşi în situaŃiile financiare (exhaustivitate);
- soldurile conturilor de debitori au fost corect determinate şi înregistrate în mod
corect (exactitate), iar sumele cuprinse în activul bilanŃier sunt conforme cu
cele din înregistrările contabile;
- balanŃele conturilor analitice, asigurându-se de concordanŃa lor cu conturile
generale, sintetice;
- un inventar al creanŃelor şi datoriilor existente la finele exerciŃiului.
Auditorul analizează (de obicei, prin sondaj) soldurile conturilor de terŃi
plecând de la documentele şi informaŃiile contabile puse la dispoziŃia sa.
El cere să se procedeze la efectuarea corecturilor pe care la găseşte
necesare.
- la data bilanŃului debitorii există în mod real (existenŃa).
- toate tranzacŃiile cu clientul, vânzările, titlurile de valoare şi încasările au fost
înregistrate în perioada corectă (independenŃa exerciŃiilor).
Toate plăŃile în avans au fost corect calculate şi evidenŃiate astfel încât
toate cheltuielile sunt reflectate în aceeaşi perioadă de contabilizare cu serviciile
primite.
537
Provizioanele pentru clienŃi incerŃi, rabaturi şi remise, risturne, bunuri

returnate sunt corect evidenŃiate şi nu sunt mari iar toŃi debitorii cuprinşi în bilanŃ
reprezintă creanŃe asupra clienŃilor.
Auditorul trebuie să ia în considerare eventualele riscuri legate de faptul că
firma auditată poate supraevalua creanŃele sale în încercarea de a prezenta o situaŃie
financiară mai bună decât în realitate. Există de asemenea riscul ca debitorii să se
afle în imposibilitatea de a plăti, ceea ce înseamnă că soldurile debitorilor din bilanŃ
trebuie micşorate pe baza evaluării proprii a auditorului. Mai trebuie Ńinut cont că
facturile unui an financiar pot fi înregistrate în altă perioadă, existând riscul ca
acestea să nu fie evidenŃiate ca venituri.
Dacă entitatea vinde bunuri, soldul debitorilor este în corelaŃie cu soldul
conturilor de stocuri, iar riscul de fraudă trebuie luat în considerare de către auditor
sub aspectul creanŃelor faŃă de terŃi. De asemenea auditorul va lua în considerare şi
următoarele categorii de riscuri:
- unitatea poate înregistra vânzări fictive;
- deturnare de numerar dacă acelaşi angajat încasează concomitent facturile de la
clienŃi şi actualizează şi jurnalul de vânzări;
- furt de bunuri (revederea corespondenŃei curente cu debitorii);
- acordarea de reduceri comerciale şi financiare neautorizate;
- solduri anulate (testarea lor printr-un eşantion de solduri şi ajustarea
înregistrărilor operate în conturile debitorilor).
Controalele interne specifice clienŃilor şi conturilor asimilate sunt orientate

spre operaŃiunile comerciale cu clienŃi noi, analiza pe durate a soldurilor clienŃi
prin verificarea unui eşantion de facturi. De asemenea, se verifică concordanŃa între
jurnalul vânzărilor, facturi şi registrele contabile.
Controlul asupra vânzărilor, precum şi atenŃia asupra clienŃilor incerŃi
trebuie să fie în atenŃia conducerii cu scopul de a preveni eventualele creanŃe
incerte. ÎmbunătăŃirea decontărilor cu creditorii vizează recomandări ale
auditorului în ceea ce priveşte micşorarea importurilor pentru a minimiza
cheltuielile cu diferenŃele de curs valutar, identificarea situaŃiilor în care clientul ar
avea posibilitatea de a obŃine reduceri financiare pentru plata înainte de termenul
scadent, minimizarea termenului de achitare a datoriilor faŃă de creditori, fără să se
deterioreze relaŃiile cu furnizorii săi.
Obiectivele de audit cu privire la datoriile pe termen scurt:

- toŃi creditorii au fost incluşi în situaŃiile financiare şi există în mod real la data
bilanŃului;
- datoriile au fost calculate astfel încât cheltuielile sunt înregistrate potrivit cu
serviciile prestate;
- au fost constituite provizioane adecvate în legătură cu soldurile debitoare ale
creditorilor şi pentru eventuale pierderi rezultate din tranzacŃiile de cumpărare;
538
- datoriile preliminate şi alŃi creditori incluşi în bilanŃ reprezintă obligaŃii viitoare

sau sume de plătit.
O revizuire a testelor de audit, pentru a evalua riscurile în situaŃiile de mai
sus impune: verificarea controlului intern cu privire la autorizarea plăŃilor către
furnizori; reconcilierea fişelor analitice ale furnizorilor; reverificarea jurnalului
creditorilor prin urmărirea acelor furnizori cărora li s-au făcut plăŃi ilegale;
verificarea profitului brut va arăta o reducere, ca urmare a creşterii valorii
cumpărărilor în costul vânzărilor fără un echivalent al valorii vânzărilor.
Testarea controlului intern privind autorizarea anulărilor de solduri ale
creditorilor prin selectarea unui eşantion de solduri ale furnizorilor şi investigarea
oricăror reglări sau tehnici contabile neobişnuite în conturile furnizorilor. Aceste
teste elimină riscul ca sumele ce au fost în mod fraudulos anulate în jurnalul
furnizorilor, fără un motiv aparent, să fie reconsiderate. Poate exista riscul ca
facturile de cumpărare să fie înregistrate în jurnal ca fiind plătite fără ca în extrasul
de cont să existe evidenŃa acestor plăŃi.
Auditorul va examina facturile primite după sfârşitul anului cu scopul de a
verifica dacă sumele au fost ocazionale înainte sau după încheierea exerciŃiului
financiar conform documentelor justificative. Revederea soldurilor nerecuperabile
şi recomandările auditorului cu privire la acele conturi ce urmează a fi trecute pe
venituri.
Auditul trezoreriei vizează lichidităŃile în conturi bancare şi casă, titlurile
de plasament şi creditele bancare pe termen scurt.
Structura titlurilor de plasament cuprinde: acŃiuni cotate sau necotate;
obligaŃiuni cotate sau necotate; bonuri de tezaur şi bonuri de casă pe termen scurt;
acŃiuni şi obligaŃiuni emise şi răscumpărate de societate; titluri de creanŃe
negociabile.
Notele ataşate situaŃiilor financiare cuprind următoarele informaŃii privind
titlurile de plasament: tratamentele contabile utilizate pentru determinarea valorii
contabile, schimbarea valorii de piaŃă pentru evidenŃa lor la valoarea realizabilă,
rezervele din reevaluări, cesiunea lor; cuprinderea în contul de rezultate a
dobânzilor, dividendelor şi a altor venituri obŃinute din titluri de plasament, profitul
sau pierderea rezultatelor ca urmare a cesiunii titlurilor; dacă există restricŃii
impuse asupra tranzacŃiilor unor titluri; valoarea de piaŃă a titlurilor de plasament
pe piaŃa financiară evaluate la costul de achiziŃie; analiza detaliată a portofoliului
de investiŃii: categoria, denumirea, valoarea lor, numărul.
Auditorul trebuie să evalueze riscurile legate de trezorerie; având în
vedere obiectivele de audit, urmăreşte: clientul poate avea mai multe solduri de
bancă şi casă decât în realitate sau conturile prezentate în situaŃiile financiare nu
sunt reale; în funcŃie de interesul unităŃii auditate, profitul poate fi majorat sau
micşorat.
Firma poate avea încasări anticipate sau plăŃi restante, astfel încât soldurile
băncii la sfârşit de an pot arăta o situaŃie mai favorabilă decât în realitate.
539
Verificările auditorului pot descoperi unele angajamente şi evenimente

neprevăzute din operaŃiunile bancare, din tranzacŃii privind gestionarea
lichidităŃilor. AtenŃia auditorului trebuie îndreptată şi asupra riscurilor de fraudă:
furturi, conturi bancare fictive, furturi din casă, transferuri în contul personal.
Observarea directă şi controlul asupra accesului la datele din calculator, precum şi
sumele intrate şi transferate.
Dacă toate operaŃiunile sunt computerizate, auditorul selectează o lună cu
conturile de lichidităŃi, calculează toate încasările şi plăŃile şi le compară cu
totalurile realizate pe calculator. De asemenea, toate creditele pe termen scurt care
depăşesc limita prestabilită de conducere necesită aprobarea Consiliului de
AdministraŃie şi se verifică dacă există asemenea semnături. Împrumuturile trebuie
urmărite şi analizate. Cheltuielile cu dobânzile rezultate din aceste împrumuturi
trebuie revăzute de directorul economic, inclusiv numerarul curent.
Evaluarea soldurilor bancare, inventarierea monetarului, prezentarea exactă
a soldurilor conturilor de trezorerie în bilanŃ, analiza detaliată a cecurilor emise şi
primite reprezintă pentru auditor teste de audit ce-l conduc la aprecierea în mod
rezonabil că toate posturile din bilanŃ aferente trezoreriei redau o imagine fidelă,
clară şi completă a fluxurilor de lichidităŃi sau că are îndoieli cu privire la
posturile bilanŃiere de trezorerie.
Auditorul se asigură că întreprinderea întocmeşte periodic o situaŃie
comparativă a soldurilor fiecărui cont de trezorerie din contabilitate cu extrasele de
cont bancare.
Aceste situaŃii comparative trebuie verificate cel puŃin o dată pe semestru.
Bibliografie
Burlaud A., Simon C. J., 1999, Controlul de gestiune, Editura C. N. I.
„Coresi”, Bucureşti;
Caraiani C. (coord.), Dumitrana M. (coord)., Calu D. A., Dascălu C.,
Ristea M., 2005, Contabilitate de gestiune si control de gestiune, Editura
InfoMega, Bucureşti;
Domnisoru S., 2005, Control financiar - contabil şi expertiza contabilă,
Editura Sitech, Bucureşti;
Epuran M., BăbăiŃă V., Grosu C., 1999, Contabilitate şi control de
gestiune, Editura Economică, Bucureşti;
Ionaşcu I., Filip A. T., Mihai S., 2003, Control de gestiune, Editura
Rada D., 2004, Control financiar. Audit financiar, Editura Mirton,
Timişoara.
540
ROLUL ŞI IMPORTANłA PLANULUI DE AFACERI ÎN

FINANłAREA ÎNTREPRINDERILOR MICI ŞI MIJLOCII
Ciprian Viorel Ilieş

Universitatea de Vest „Vasile Goldiş”, Arad
Abstract
In the well developed countries having already a tradition in market economy,
SME’s hold a very important place and weight in the wholeness of economy. The way
toward success of these SME’s is like a mountain route: with ups and downs, with known
and unknown locations, with obstacles and traps. The itinerary that needs to be followed by
SME’s in order to solve and answer to arisen problems is called ”Business Plan”. The
business plan has to be made by systematic answers to a multitude of essentials questions
even vital for the business success. This paper tries to emphasis in very palpable way, the
role and importance of the Business Plan in financing SME’s.
Keywords: business plan, SME’s, financing, investor.
Introducere
Dezvoltarea întreprinderilor mici şi mijlocii, în România, constituie un
punct cheie în procesul integrării în Uniunea Europeană, proces care continuă chiar
dacă aderarea s-a realizat. ImportanŃa deosebită acordată întreprinderilor mici şi
mijlocii în majoritatea Ńărilor dezvoltate are ca fundament solide considerente
economice şi sociale.
Atât experienŃa Ńărilor din centrul şi estul continentului, cât şi a Uniunii
Europene demonstrează că întreprinderile mici şi mijlocii sunt un factor esenŃial în
promovarea dezvoltării socio-economice regionale şi locale.
Întreprinderile mici şi mijlocii sunt mult mai receptive la nevoile pieŃei,
mai adaptabile la modificări şi mai inovative în abilitatea de a răspunde cerinŃelor
consumatorilor, aducând o contribuŃie semnificativă la îmbunătăŃirea mediului
competiŃional specific oricărei economii de piaŃă.
Rolul apariŃiei întreprinderilor mici şi mijlocii în România, precum şi în
toate celelalte Ńări este foarte important, deoarece constituie arena în care micii
întreprinzători îşi pun în practică şi îşi dezvoltă aptitudinile, iar o parte din aceste
întreprinderi uneori promovează în categoria întreprinderilor mari.
Întreprinderile mici şi mijlocii contribuie la stabilitatea socială, acestea
fiind un factor important în crearea unor noi locuri de muncă în sectoarele de
activitate care sunt supuse unor transformări structurale însemnate.
Peste jumătate din IMM-uri au scopuri ambiŃioase: se luptă să crească
(29%) să obŃină profituri mai mari (9%), să aibă un grad mai mare de inovativitate
(7%) şi o calitate mai bună a produselor (7%). Restul întreprinderilor sunt
541
preocupate de lupta pentru supravieŃuire (20%) sau de speranŃa de a-şi consolida

afacerile (21%).
Analizând diferitele clase de mărime, se pare că din ce mai multe
microîntreprinderi se luptă să supravieŃuiască şi relativ mai multe întreprinderi mai
sunt preocupate de strategii de dezvoltare. De asemenea sunt vizibile şi diferenŃe
apreciabile în funcŃie de Ńări. În Italia, Grecia, Irlanda şi Marea Britanie un număr
relativ mare de IMM-uri (34-41%) doresc să se dezvolte, în timp ce în Austria,
Finlanda şi Germania această tendinŃă este valabilă doar pentru 15% din IMM-uri.
Toate aceste deziderate se pot realiza doar dacă întreprinderile mici şi
mijlocii au acces avantajos la surse de finanŃare externe. Chiar şi derularea afacerii
se va face cu mai multă uşurinŃă dacă se întocmeşte un plan de afaceri şi finanŃarea
va fi mult mai accesibilă dacă prin acest document finanŃatorul este convins de
soliditatea afacerii.
Material şi metodă
Rolul planului de afaceri în finanŃarea întreprinderilor mici şi mijlocii
Scopul urmărit de întreprinzător este diminuarea riscurilor. Aceste riscuri
se pot diminua prin planificarea afacerilor, prin întocmirea unui riguros plan de
afaceri. Cu toate acestea, un simplu plan de afaceri nu poate conferi succesul total.
Orice plan de afaceri are puncte „tari” şi puncte „slabe”, pentru a observa aceste
puncte „tari” şi „slabe” este necesar să se evalueze planul de afaceri.
Pentru a înŃelege ce este un plan de afaceri trebuie definit întâi conceptul
de „afacere”. O definiŃie neconvenŃională a acestui concept, poate fi: intenŃia unei
persoane (fizice sau juridice) de a face/a întreprinde anumite activităŃi în scopul
obŃinerii unui profit.
O afacere trebuie aşadar bine pregătită, din timp, exact aşa ca atunci când
îŃi construieşti o casă; trebuie ca înainte de a te apuca de construcŃia efectivă, să pui
pe hârtie sub forma unui proiect concepŃia şi calculele tale. Acest proiect este
planul de afaceri: proiectul afacerii tale. Şi, evident o afacere bună necesită un plan
de afaceri bine conceput.
Planul de afaceri constituie un instrument indispensabil întreprinzătorilor
ce construiesc o afacere sau caută parteneri, managerilor ce propun proiecte noi
altor persoane sau instituŃii de finanŃare, instituŃiilor ce gestionează fonduri pentru
proiecte de investiŃii, gestionarilor de proiecte în cadrul aşa-numitelor „incubatoare
de afaceri” etc. El reflectă proiecte de investiŃii din toate domeniile de activitate.
Astăzi aceste proiecte tind să devină din ce în ce mai importante şi complexe, de
multe ori fiind de talie internaŃională (Porojan D., Bişa Cr., 2002).
Termenul de plan de afaceri (business plan) este un element ce deŃine un
loc însemnat în limbajul finanŃatorilor şi investitorilor. Cea mai mare parte a
discuŃiilor între întreprinzători şi finanŃatori se poartă asupra elementelor unui plan
de afaceri (Bessis J., Galai D., Kienast P., 1997).
Planul de afaceri defineşte metoda de derulare a unei activităŃi specifice pe
parcursul unei perioade viitoare specifice.
542
Activitatea specifică poate consta în operaŃiile unei întreprinderi

individuale sau ale unui conglomerat multinaŃional important, poate cuprinde
ansamblul întreprinderii sau numai un mic departament, şi, în sfârşit, se poate
referii la o societate comercială, la o asociaŃie cu scop caritativ sau la un alt tip de
organizaŃie nonprofit.
Perioada viitoare poate cuprinde: primele şase luni din viaŃa unei
întreprinderi noi, cinci ani din viaŃa unei corporaŃii stabile sau întreaga durată a
unui proiect specific.
Un plan de afaceri este un mod sistematic de abordare a problemelor
viitoare cu care este posibil să se confrunte firma şi de depăşire a acestora. Nu este
o formă de clarviziune, care prevede ce se va întâmpla cu firma în viitor. De fapt
este chiar contrariul: un instrument de lucru actual dezvoltat prin încercări şi erori
folosind experienŃa şi realizările trecute ale firmei, pentru a trasa în mod realist
drumul viitor. Planul urmăreşte să realizeze cel mai avantajos şi realizabil
compromis între ceea ce firma doreşte să facă şi ceea ce poate să facă. El va arăta
firmei cum se integrează în realitate politicile propuse şi interacŃiunile dintre
factori.
Planul de afaceri va evidenŃia atât acŃiunile necesare a fi întreprinse
imediat, cât şi aspectele ce trebuie luate în considerare pe termen mediu şi lung. El
are rolul de a apropia ideea de afaceri de realitate – fapt ce reprezintă un avantaj
psihologic foarte mare (Joseph L., Richard R., Schmoke A., 1989).
Planul de afaceri stabileşte care sunt obiectivele urmărite şi modul cum pot
fi realizate. El este instrumentul de bază, documentul operaŃional care stă la baza
întregii activităŃi. Planul de afaceri trebuie să fie: simplu, exact şi folositor. Aceştia
sunt parametrii în care trebuie să încercăm să ne încadrăm atunci când vom
elabora planul de afaceri pentru firmele mici şi mijlocii.
Planul de afaceri este un instrument al prezentului, elaborat prin
aproximaŃii succesive, utilizând experienŃa şi realizările din trecut ale firmei pentru
a proiecta în mod realist calea spre viitor. El are drept scop cel mai avantajos şi
realizabil compromis între ceea ce doreşte şi ceea ce poate să facă firma respectivă
(West A., 2000).
Modul de prezentare a planului de afaceri

Planurile de afaceri sunt utilizate pentru numeroase scopuri foarte diverse.
În esenŃă, se poate considera că planul de afaceri este:
o exprimare formalizată (documentară) a procesului de planificare;
o cerere de finanŃare;
un cadru general pentru aprobare (a unei acŃiuni sau a unui proiect);
un instrument de lucru pentru managementul operaŃional al întreprinderii.
În orice formă de prezentare, un plan de afaceri este o reprezentare scrisă
simplă şi clară a orientării firmei, a modului cum aceasta îşi va realiza obiectivele
propuse şi cum va arăta în următorii ani, odată ce Ńinta vizată va fi fost atinsă.
PuŃine companii planifică activitatea pentru mai mult de cinci ani, datorită
543
nesiguranŃei ce caracterizează aceste previziuni. Creditorii bancari afirmă că puŃine

afaceri falimentează din lipsă de lichidităŃi – adevărata cauză este că
întreprinzătorii sunt incapabili să planifice eficient (Hisrich R. D., 1992).
Modul de prezentere a planului de afaceri este în general destul de
important, mai ales în cazul în care planul este destinat atragerii atenŃiei
investitorilor sau creditorilor. Cu toată importanŃa sa însă, forma de prezentare nu
reprezintă un atribut decisiv în reuşita afacerii.
Indiferent de forma de prezentare, planul de afaceri trebuie să îndeplinească
anumite cerinŃe, şi anume :
trebuie să fie o reprezentare scrisă, în stare să rezume Ńelul firmei cât mai
concis posibil (dacă nu reuşiŃi să vă exprimaŃi Ńelul într-un paragraf înseamnă
că nu vi-l cunoaşteŃi) ;
trebuie să exprime cu simplitate orientarea firmei ;
trebuie să evidenŃieze clar modul în care firma îşi va realiza obiectivele ;
trebuie să aibă un caracter realist în ceea ce priveşte finalitatea ;
trebuie să ofere imaginea firmei pentru următorii ani.
În final, un lucru trebuie reŃinut – planul de afaceri nu e o prezicere, nu e
un glob de cristal în care se ghiceşte viitorul, este un instrument bine elaborat şi
fundamentat, este un ghid al evoluŃiei viitoare a afacerii.
Scopul şi importanŃa planului de afaceri

În redactarea unui plan de afaceri, este necesar să se stabilească scopul
precis pentru care se va întocmi acesta şi mai trebuie precizate persoanele (fizice
sau juridice) cărora se va adresa respectivul plan.
Planul de afaceri se adresează întreprinzătorilor actuali sau celor care vor
să demareze o afacere, instituŃiilor de finanŃare, consultanŃilor de afaceri, tuturor
acelora care vor să afle secretele planificării unei afaceri de succes şi calea care
trebuie urmată pentru a obŃine o finanŃare.
Rolul său nu este numai de a demonstra că afacerea merită finanŃată, ci şi
de a ghida întreprinzătorul începând cu primul an de operare a afacerii.
Implementarea lui înseamnă control şi adaptarea în funcŃie de evoluŃia reală. Acest
control exercitat de-a lungul derulării afacerii va viza toate elementele critice ale
entităŃii economice (stocurile, costurile de producŃie, controlul calităŃii, vânzările,
plăŃile efectuate etc.). Ceea ce este foarte important este ca documentul să nu
sfârşească pe fundul unui sertar odată ce finanŃarea a fost primită şi afacerea
demarată (Porojan D., Bişa Cr., 2002).
Planul de afaceri prezintă avantaje, cum ar fi de exemplu:
asigurarea unei imagini de ansamblu asupra activităŃii;
ajută la evaluarea mai corectă şi mai realistă a unor idei de afaceri;
este un instrument care dacă este folosit corespunzător asigură o conducere
eficientă;
permite comunicarea ideilor de afaceri persoanelor din exteriorul firmei.
544
Scopul utilizării metodei planului de afaceri fiind acela de a prezenta

convingător viabilitatea unei firme sau a unui proiect, este util ca acesta să fie
elaborat de către toate organizaŃiile, în special firme, indiferent de caracteristicile
lor. Cu toate acestea, planul de afaceri este puternic recomandat în cazul firmelor
mici şi mijlocii.
Scopul trebuie să fie suficient de concis. Pentru a orienta şi a ghida pe toŃi
cei implicaŃi în afacere. Această conciziune este cheia succesului afacerii, deoarece
doar prin concentrarea asupra nevoilor specifice o mică afacere se poate diferenŃia
de concurenŃii ei mai mari. Nimic nu omoară mai repede o afacere nouă decât
încercarea de a face mai multe lucruri diferite încă de la început.
ModalităŃi de finanŃare a întreprinderilor mici şi mijlocii

Prin hotărârea Guvernului şi cu avizul B.N.R., se poate aproba
desfăşurarea, de către bănci, a unor activităti de finanŃare pentru stimularea
întreprinderilor mici şi mijlocii, pentru restructurarea, modernizarea şi privatizarea
societăŃilor comerciale, precum şi pentru susŃinerea şi stimularea exporturilor,
dezvoltarea infrastructurii şi a altor utilităŃi de interes public.
Sumele necesare desfăşurării activităŃii de finanŃare, pot fi asigurate din
fondurile publice dar şi de către băncile respective prin acorduri de împrumut cu
instituŃii financiar române sau străine, precum şi din mobilizarea unor resurse de pe
piaŃa internă sau internaŃională de capital, ele putând fi garantate de statul roman,
prin Ministerul Economiei şi FinanŃelor. Băncile care desfăşoară activitate de
finanŃare sunt scutite de plata impozitului pe profit, precum şi de distribuirea şi de
plata dividentelor şi a impozitelor pe dividente, sumele respective fiind destinate
majorării fondului lor de reserve (Legea Bancară 1998).
Principalele forme de finanŃare a întreprinderilor mici şi mijlocii sunt :
• capitalul propriu ;
• creditul furnizor ;
• creditele bancare ;
• subvenŃiile.
Dacă realizăm o inventariere reală a surselor de finanŃare a IMM-urilor, se
constată că, în afară de sursele prezentate anterior mai sunt şi alte surse, şi anume :
- disponibilităŃi aduse de asociaŃi;
- credit asociat unic;
- credite acordate în cadrul unor programe internaŃionale;
- asistenŃă financiară internaŃională nerambursabilă în cadrul unor programe ;
- leasing ;
- avalizarea biletelor la ordin, scrisori de garanŃie ;
- acreditivul în lei sau în valută.
Capitalurile pot fi finanŃate prin :
- constituirea şi majorarea capitalului social ;
- constituirea şi majorarea primelor legate de capital ;
- înregistrarea în contabilitate a diferenŃelor din reevaluare ;
545
- constituirea de reserve;
- reportarea rezultatului financiar;
- constituirea de fonduri proprii;
- constituirea de provizioane reglementate.
În ceea ce priveşte constituirea de rezerve, reportarea rezultatului
financiar, constituirea de fonduri proprii, precum şi constituirea de provizioane
reglementate sunt forme mai puŃin utilizate, deoarece, pe de-o parte, necesită un
efort financiar, iar pe de altă parte, asociaŃii preferă să utilizeze sumele rezultate
din activitatea curentă pentru alte scopuri decât dezvoltarea unei societăŃi
puternice.
Creditul este o altă sursă de finanŃare pentru întreprinderile mici şi
mijlocii.
Creditul, conform legii bancare nr.58/1998, art.3, este definit ca fiind orice
angajament de plată a unei sume de bani în schimbul dreptului de rambursare a
sumei plătite, precum şi plata unei dobânzi sau a altor cheltuieli legate de de
această sumă sau orice prelungire a scadenŃei unei datorii şi orice angajament de
achiziŃionare a unui titlu care încorporează o creanŃă sau a altui titlu drept la plata
unei sume de bani. În general, fiecare bancă din sistem are propria politică de
creditare şi deci, acordă o diversitate de tipuri de credite în lei şi/sau în valută.
Obiectul creditului constǎ în aceea cǎ o societate bancarǎ acordǎ credite
agenŃilor economici pentru investiŃiile de natura celor de mai jos:
- achiziŃionarea de utilaje independente, mijloace de transport, echipamente,
clǎdiri, spaŃii productive şi comerciale sau altele asimilate acestora;
- amenajarea, dezvoltarea, modernizarea şi/sau retehnoligizarea unor obiective noi
sau existente, precum şi asigurarea utilitǎŃilor necesare funcŃionǎrii
Totuşi se pot identifica două tipuri principale de credite şi anume :
- credite pe termen scurt ;
- credite pe termen mediu şi lung.
Creditul comercial sau creditul furnizor constituie o altă formă
importantă de finanŃare a întreprinderilor mici şi mijlocii. Creditul commercial este
creditul acordat între industriaşi şi comercianŃi, prin vânzarea mărfurilor, în
schimbul unor instrumente de credit denumite cambii, dar care se prezintă ca trată
sau bilet la ordin.
SubvenŃiile sunt o formă de finanŃare la care întrprinderile au acces mai
restrâns.
În concluzie, IMM-urile au acces, teoretic, la multiple surse de finanŃare.
Principala recomandare este ca acestea să se informeze pentru că lipsa de informare
este singura piedică în calea accesului la finanŃare.
Rezultate
• Un plan de afaceri analizează situaŃia curentă a unei organizaŃii şi defineşte o
strategie de activitate generală vizând, de exemplu, o perioadă de cinci ani, şi
546
este însoŃit de un plan operaŃional mai detaliat şi de un buget pentru anul următor.
Strategia şi planul vor cuprinde toate domeniile de activitate.
• Principalele teme incluse în planul de afaceri diferă de la o companie la alta, dar
în general cea mai mare atenŃie este acordată managementului, producŃiei,
marketingului şi vânzărilor;
• Principalii destinatari pentru care se întocmeşte planul de afaceri sunt creditorii,
• Pentru a mări şansele de finanŃare, planul de afaceri trebuie să fie bine conceput
şi profesional prezentat;
• Planul de afaceri este un document de lucru;
• Planul de afaceri este proiectat pentru a fi folosit ca o măsură de control al
managem entului, cu ajutorul căruia firma poate monitoriza nivelurile actuale de
realizări;
Concluzii
Primul pas în obŃinerea unei finanŃări din partea unui creditor comercial, a
unei bănci sau a unui potenŃial finanŃator este redactarea planului de afaceri pe care
aceştia îl solicită investitorilor.
Cum poate fi finanŃat un proiect sau o afacere? Răspunsul este simplu:
întocmind un plan de afaceri cel puŃin la fel de performant ca şi ideea de afaceri în
sine. Ideea de afaceri precede planificarea afacerii ca şi moment al realizării
planului de afaceri. Investitorii care cred că nu au nevoie de surse de finanŃare
externe încearcă să demareze o afacere fără un plan de afaceri în prealabil.
Întreprinderile mici şi mijlocii reprezintă segmentul cel mai expus riscurilor de
neplanificare.
Dacă întreprinderile mici şi mijolcii îşi încep activitatea printr-o
planificare riguroasă, prin întocmirea unui plan de afaceri competitiv, atunci
obŃinerea unei finanŃări este accesibilă.
Un plan de afaceri competitiv presupune ca ideea de afacere să fie
pertinentă, un plan clar de succes, un management performant, o piaŃă bine
determinată, avantaje competitive importante, o proiecŃie credibilă a previziunilor
financiare şi o şansă pentru investitori sau creditori de a investi într-o afacere foarte
profitabilă, respectiv de a avea un client cert şi cu perspective.
Bibliografie
Bessis, J., Galai, D., Kienast, P., 1997, Planul de afaceri – cum să concepi
şi să redactezi un plan de afaceri, Editura ŞtiinŃă şi Tehnică, Bucureşt;
Hisrich, R. D., Peters, M. P., 1992, Entrepreneurship – Starting,
Developing and Managing a New Enterprise, second edition, Irwin, Boston;
Joseph, L., Richard, R., Schmoke, A., 1989, Vital Business Secrets for New
and Growing Companies, Dow Jones Irwin, Illinois;
Porojan, D., Bişa, C., 2002, Planul de afaceri - concepte, metode, tehnici,
proceduri, Editura Irecson, Bucureşti;
547
Sanders A., 2002, Financial institutions management: a modern

perspective, 3rd edition, McGraw-hill, Boston;
West, A., 2000, Planul de afaceri, Editura Teora, Bucureşti;
*** Banca NaŃională a României , Regulamentul 5/2002 şi nr. 7/2002
*** Legea bancarǎ nr.58/1998
548
THE STRATEGIC AUDIT AND ITS ROLE IN THE

REFLECTION OF THE COMPANY REAL ACTUALITY
Carmen Luiza Pahone Costuleanu, Coca Elena Enachescu, Bogdan

Constantin Andronic
“Petre Andrei” University Iasi, Faculty of Economics,
13 Ghica Voda Str., 700400, Iasi, Romania tel. /fax 0232/210474,
carmen_pahone@yahoo.com
Abstract
The concept of strategic audit expresses the evaluation of the performances and
the examination of the opportunity of the inventory decisions. This concept has as object the
evaluation through a very sure manner of the success chances of one company, reported to
a certain deadline. In contrast to “company diagnostic”, the strategic audit is linked to
concepts and analysis methods. The strategic audit is possible when it is proceeding to a
confinement of one company’s activities into distinct fields. The strategic analysis offers
instruments and concepts allowing the radiography of the fields portfolio, from which will
be detached the adequate appraisals. As a result of the quality of the exploited portfolio
and of the certitude of competitive advantages, it will be realized an appreciation of the
future chances of the company. The strategic audit is regarding the quality of the
management and the evaluation of the means at the disposal of the company: human,
material, financial and informational. Thus, the evaluation of the chances toward the
success is taking into account the quality of the management, the compatibility between the
requirements, strategic options and the means at the disposal of the company.
Keywords: strategic audit, evaluation, inventory decisions, performance, company
Introduction
The concept of strategic audit express fundamental in facts the evaluation
of the performances and the examination of the opportunity of the inventory
decisions. This concept has as object the evaluation through a very sure manner of
the success chances of one company, reported to a certain deadline. In contrast to
“company diagnostic”, the strategic audit is linked to concepts and analysis
methods.
The researches on the strategy of the company appeared for the first time at
the University of Harvard, in the ’70 years. A decade later, through the
contributions of Michael Porter, it was elaborated a recognized doctrine in the
field.
The resort to the concepts and instruments of strategic analysis allows the
making clear and the characterization in extremely precise terms of the strategy
promoted at a certain moment by one company.
This kind of audit allows the evidencing of the strategy of the company at a
given moment, with special reference to the:
549
• fields of activity in which the company is engaged;

• spatial localization of each of these fields. Generally, the companies are
developing in several fields of activity, being necessary their perfect
identification;
• real geographical dimension of each field. The companies avoid the
determination of the real dimension of “battle fields” in which they are
engaged. Normally, it is ascribed to these fields an approximate
dimension, what is generating frequently errors into respective
delimitations. Often, the companies are missing the pertinency or vision
in this matter. The dimensions are modifying at the same time under the
influence of competition, of technologic evolutions and geo-politic
factors;
• strategy followed by the company in every type of activity carried on.
By the means of a pertinent analysis it is possible to discover the types of
strategy, allowing to the leader a diversifying of managerial processes. The strategy
must be distinctly determined for each field since the existence of some
particularities. The company will promote a certain strategy in the field of its basic
activity, developing other types of strategy as a function of existent particularities.
Naturally, the company is tending to develop the same type of strategy,
offering to the customers the same parcel of competitive advantages. We are
mentioning the case of product export at lower prices than on the national market.
In every field the expectations of the customers and the rivalry game are
not the same. There are few chances for the same offer to represent a good solution
everywhere.
The understanding of the market conditions for each field, taking into
account of the life phase of activities and the determination of exact situation of the
competitors represent elements which might be analyzed in the view of elaboration
of a success strategy.
The strategic audit is possible when it is proceeding to a confinement of
one company’s activities into distinct fields. The strategic analysis offers
instruments and concepts allowing the radiography of the fields portfolio, from
which will be detached the adequate appraisals. For each type of developed
strategy is interesting the pertinence of the competitive advantages obtained in the
front of competition. As a result of the quality of the exploited portfolio and of the
certitude of competitive advantages, it will be realized an appreciation of the future
chances of the company.
The strategic audit is regarding the quality of the management and the
evaluation of the means at the disposal of the company: human, material, financial
and informational. Thus, the evaluation of the chances toward the success is taking
into account the quality of the management, the compatibility between the
requirements, strategic options and the means at the disposal of the company.
550
1. Carrying On Strategic Audit

The strategic audit has as object the making evident of the strategy adopted
by a company at a certain moment, as well as the evaluation of the pertinency and
of the success chances.
One strategy is conducting toward success if it is gathering four essential
conditions:
• a portfolio of strategic activity fields well equilibrated both at the
maturity and in full expansion;
• solid rivalry positions acquired simultaneously in several strategic
activity fields, based on competitive advantages which could be
maintained in time or on the capacity to conduct a confronting strategy;
• a compatibility between the developed strategy and the means at the
disposal of the company;
• the capacity of the company management to apply the elected strategy,
especially when is about the confronting strategies.
The general step will carry on in four stages:
• the examination of the global performances of the company and the
evaluation of the management quality;
• strategic analysis;
• the evaluation of the strategy followed by the company;
• the assessment of the perspectives of the studied company, taking into
account the nature of the exploited strategic activity fields and the
competitive advantages developed as part of the company.
2. The Analysis of Global Performances of The Company

The developed strategy of the company is expressed globally through the
economical and financial performances which might be analyzed in this first audit
phase.
In the view of this purpose it might be specified the evolution of the
company in the anterior interval. The analysis should be done on the anterior five
years, in the view of the attenuation of the conjuncture phenomenon and making
evident the real dynamics.
Such global evaluation will essentially consider the next three types of
elements:
• the evolution of economical and financial performances of the company;
• financial situation, inclusively the capacity of potential run into debt of
the company;
• the quality of the management.
3. Economical and Financial Performances

The main elements to be retained are referred to the evolution of the
indices:
551
• business amount;
• added value;
• the yield capacity;
• the investments accomplished;
• the financial results.
On the base of the above elements it might be estimated both the results of
the company and the perspective of the future performances.
4. The Quality of Management

The strategic audit is taking into account the quality of the management.
There is formulated an appreciation on the evolution capabilities of the company,
the manner through which this one is conducted and animated being one of success
factors.
In this context will be analyzed the following aspects:
• the general structure of the company;
• the administration mastership;
• the engagement justifying;
• the attention devoted to the environment evolution.
5. Sides of The Analysis of Company Strategy

The analysis of the strategy of the company presumes the landing of the
following sides:
• the activities inside the company;
• the exploited strategic activity fields;
• the competitive positions of the company in each of the strategic activity
fields;
• the competitive advantages developed by the company in the fields it is
exploiting.
Conclusions
The conclusions of the audit represent the success chances of the company
and developing perspectives.
The achieved analysis as part of a strategic audit is based on a precise
appreciation of obtained performances. It is furnishing elements allowing the
evaluation of developing perspectives.
The whole activity of strategic audit must be logically differentiated
through the following two directions:
• the objective appreciation of the performances of the company in all
activity fields;
• the formulation of some directions on the perspective development of the
company.
552
In this context there are taken into account the elements of economical,
social and ecological nature.
The economics became actually one of the fundamental interest zones for
the human existence. Through it there are verified and justified the great truth
discovered and generalized by the theory. The unique inexhaustible resource of our
century is represented, in the view of sociologist Alvin Toffler, by the decision,
quality and competence of management process.
The strategic audit is expressing, as final instance, a veritable feed-back of
decisional processes. As an objective perception and evaluation of economical
reality this complex step is discovering connections, justifying and anticipating
effects. Thus, it is essentially increasing the informational offer at the disposal of
the manager. In such conditions the economical activity is directed toward the
acquiring of fundamental parameters: efficiency, rationality and strictness.
References
Arens, A.A., Loebbecke, J.K., Elder, R.L. & Beasley M.S., 2003, „Audit.
O abordare integrata”, editia a VIII-a, Editura Arc, Chisinau;
Richard L., 1993, „Analyse flnanciere et audit des performances de
l'entreprise”, 2e edition, La Villeguerin Editions, Paris;
Sicard C.I., 1997, „L' Audit de strategie. Guide de diagnostic de la
strategie d'une entreprise”, Dunod, Paris;
Tabara N., Horomnea E., Toma C., 2001, „Analiza contabil-financiara”,
Editura TipoMoldova, Iasi;
Tabara N., Horomnea E., Toma C., 2001, „Conturile anuale in procesul
deciziona”, Editura TipoMoldova, Iasi;
Tabara N., Ilie M.I., 2001, „Contabilitatea si protectia mediului. Puncte de
convergenta”, Revista Finante, Credit, Contabilitate, Nr. 7-8, pp. 15-22; ***
International Federation of Accountants - IFAC (Federatia Internationala a
Contabililor), Camera Auditorilor din Romania, 2000, „Audit financiar 2000.
Standarde. Codul privind conduita etica si profesionala”, Bucuresti, Editura
Economica;
*** Teorii, concepte, metode si tehnici de valorificare a informatiei
contabil-financiare in procesul decizional. Auditul strategic”, 2002, Iasi, Editura
TipoMoldova.
553
NEW VALENCES OF USING

THE CONCEPTS OF MANAGERIAL ACCOUNTING
IN THE BANKING INDUSTRY
Elena Coca Enachescu, Carmen Luiza Costuleanu, Bogdan Constantin

Andronic
“Petre Andrei” University Iasi, 13 Ghica Voda Street, Tel. 0232-210474;
contact@upaiasi.ro
Abstract
Various industries use Managerial accounting as an applied discipline. Its specific
functions and concepts can be used with the same results whether the industry is
manufacturing based or services orientated. The changes in accounting standards and
compliance, along with greater emphasis on managing risk and value, have introduced new
key measures of bank performance and made it more important to coordinate the internal
and external reporting of financials and risk. To meet these challenges, banks must more
fully integrate their accounting data and processes. Viewing managerial accounting from
the perspective of the banking industry provides a unique opportunity to explore the
development of the internal reporting structure. While the use of internal cost and
profitability reports is widespread in merchandising, manufacturing, and other service
industries, banks have historically focused only on overall profitability. An important
concept used in manufacturing but is also applied in banking is transfer pricing. It is a
fundamental principle used in assigning value and revenue attribution to the various
business units. Essentially, transfer pricing in banking is the method of assigning the
interest rate risk of the bank to the various funding sources and uses of the enterprise. Once
transfer pricing is applied and any other management accounting entries or adjustments
are posted to the ledger the business units are able to produce segment financial results
which are used by both internal and external users to evaluate performance.
Key words: managerial accounting, transfer price, cost allocation, unit costs
Introduction
Until not long ago, the accountants from banks paid almost no attention to
the concept of managerial accounting applicable in the banking industry. While the
commerce and production companies largely use the concepts of internal cost and
the profitability reports, banks focused in time only on the overall profitability
concept, due to the fact that in the past many mechanisms of the bank activity were
commanded or imposed by governments. As the governmental control and
restrictions in banking partially or totally withdrew, the managers of this industry
have to cope first with an ever changing environment and mostly to an ever greater
competition, to meet the needs of some customers that are ever more informed
554
about investment costs and credit costs and meanwhile to make sure that the profits
made allow for the business to go on and develop in a sustainable way.
Research methods
To cope with these challenges, the banks started to resort alongside with
the existing financing reporting structures to the existing financial reporting
structures and to the concepts and techniques of managerial accounting.
The purposes of this paper are to discuss the phases of bank profitability
reporting, examine the costing methods most commonly used by the banking
industry and discuss the concept of internal funds transfer pricing and a mechanism
for measuring and allocating the costs of gathering funds to the users of those
funds. Also, in this paper are presented the most new valences of using the
concepts of managerial accounting in the banking industry.

Phases of bank profitability reporting
The accounting departments in banks generally have three distinct
compartments, that is:
- Managerial accounting – that tries to meet the needs of the managers;
- Customer accounting – that meets the needs of the customers;
- Financial accounting – that meets the need for accounting information of
other users (see figure 1)
Fig. 1. The users of banks information

Source: Robert Tripp, 2005:32
555
The main purpose of the financial accounting is to prepare financial reports

that provide information on the performance of such bank to external users, like
investors, creditors, local and governmental authorities etc.
Unlike financial accounting, the managerial accounting is meant for in-
house decision-making and should not follow too many rules or submit to too
many standards besides the legal ones it must merely be adequate to the business
conducted.
For financial investments, the need to measure the degree in which every
financial product contributes to the profit is obvious. The difficulty is to identify
and to maintain a reporting system that is useful, easy and relevant. Numerous
classification of the bank profitability reporting were attempted, but three distinct
fundamental phases are recognized:
- Phase I: Responsability and Profit Center Reporting
- Phase II: Product Profitability Reporting
- Phase III: Customer Profitability Reporting
1. Responsibility and Profit Center Reporting

The first step in reporting banking profitability is to divide the organization
into distinct managerial units that may identify clearly every income and expense
item. Nevertheless, some parts of the organization may not be divided like this. For
instance, the operational centers are merely expense carriers, while the crediting
activities produce income. The purpose of setting profit centers is to create the
correspondence between income and expenses.
A responsibility center joins a set of activities that depend on the same
person in charge. To identify a responsibility center, the following aspects should
be analyzed:
- The nature of the conducted activities - a center joins homogeneous activities;
- To be in charge – a responsibility center should have a well defined person in
charge;
- The person in charge should have real decision-making capability;
- The status of resources – the responsibility center should have its own means that
should be convergent with the fixed objectives.
Considering their nature, we may speak of: cost centers, expense centers,
income centers, profit centers and investment or profitability centers.
The division by responsibility center depends on the business area of the
company, its structure and its integration level. Every division provides services to
another one. The internal changes between responsibility centers raise the issue of
the assessment of the price of cession between the supplier center and the customer
center. The notion of price should not necessarily generate profit, as it is the case of
the selling price. The profit center reports do not show if a center is profitable and
not if a center is more profitable than another one or how the profitability of a
center might be improved.
556
The reports of the profit centers simply show profit or loss. They are a very
important starting point for the cost accounting system because it introduces the
concept of responsibility and the idea of cost assignment.
2.Product Profitability Reporting

A product profitability reporting system engages a lot of time and effort in
implementation, thye more so as the concept of product is relatively new to
bankers.
Reporting product profitability showes to which product the profit or the
loss of the bank may be asigned. Theoretically, the profitability of every profit
center may be shared by the products or the product line that contributes to its
achievement.
The product reporting requires a series of changes in assigning the
expenses used in profit center reporting. For instance, the own expenses of the
profit center should be assigned, shared by the products the center sells or the
services it provides. To perform the profitability reporting per product, the first step
is to define the product which is not always handy in banking.
First the criteria that determine the products should be established: the
classification of the costs of commercial credits (that may be fixed or variable), the
types of credits (that may bve secured or unsecured), the type of banking
operations or the groups of customers etc.
Some banking operations are easy to define, but others, like for instance
check payment, statement processing, bank mail are hardy assignable to a specific
product. In banking, it is recommended to define the products in the way joint
operations may be identified. For instance: a product may be defined based on the
type of account of the client, case in which the volume of activities of all accounts
may be summed up and then sorted depending on the type of account open by the
customer.
3.Customer Profitability Reporting

Customer profitability reporting is high on the corporate agenda and rightly
so. Marketing staff spend vast sums on securing new business without fully
understanding whether these customers will ever be profitable or how long they
will have to be retained before they recoup the cost of acquisition.
With minor improvements in customer retention having a dramatic impact
on the bottom line, many organisations are diverting more resources towards
retention marketing. But even this may not deliver improved profitability if large
numbers of unprofitable customers are being inadvertently retained. Having
invested large amounts to get a single view of the customer, organisations are now
realising they need analysis tools. The key one is customer profitability reporting.
In “Mastering customer value management; the art and science of creating
competitive advantage”, Kordupleski and Simpson wrote: “Companies that capture
and use customer data with the same kind of discipline, passion and understanding
557
they give to operational and financial data are learning that this business practice is
well worth the time and money invested.”
There is an important role for management accountants here. Working
alongside marketing and customer analytics, they can ensure the resulting data is
reliable with any costs and capital assigned to customers reconciling with the
general ledger and the balance sheet. It is widely recognised that retail banks are at
the leading edge of customer profitability reporting and there is evidence that some
are gaining real value. However, nearly half of banks are not satisfied with the
information provided by their customer profitability. This could be because of an
over-dependence on customer relationship management (CRM) systems for
providing reports of customer profitability. Although many CRM profitability
measures rely on traditional cost accounting methods, this approach is too simple
to be useful in retail banking where much of the cost is driven by individual
customer behaviour. Recognising these shortcomings, some banks now see
activity-based costing (ABC) as a superior method for calculating costs and
profitability. But whichever system is used, the message from those implementing
them is the same: there is still some way to go before achieving robust and reliable
information.
The first hurdle for any organisation is gaining an integrated view of the
customer. It is important to see all their accounts as well as a history of their
balances and transactions. This means extracting information from individual
product systems and building a complete view of each customer in a data
warehouse. The basic information can be enriched with external data on socio-
demographics, lifestyle and credit ratings.
Having identified each customer’s revenue - which can involve spreading
year-end discounts and rebates - the operating costs of serving and supporting the
account need to be deducted. Typically this starts with activity units’ rates
calculated in an ABC system. These can then be factored by the actual number of
transactions for calculating past profitability.
In some industries and in some product areas, customer behaviour can be
fairly homogeneous. Consider customers borrowing money from a bank through an
unsecured loan. They all make a monthly payment and receive a periodic
statement, so they cost the same to service. The differentiating characteristics are
factors such as age, income and purpose of loan. If this were the only type of
product, implementing customer profitability reporting at segment level would
probably be adequate for generating reliable information.
However, when it comes to current (checking) or savings accounts,
everything changes. It is possible to have two accounts with identical average
balances but with completely different profitability. This is because one account
holder has few monthly transactions that are all through self-service channels,
while the other has a large number of transactions all done using counter services
or by post. When there is this level of diversity in behaviour, customer profitability
should be calculated at the level of the individual account. Going to this level of
558
detail enables banks to identify unprofitable customers even in the most profitable
segments.
Few customers are going to be profitable across their lifetime. Most will
have different requirements for other products and services at each stage in their
lives. Some customers may never be profitable. Other customers will be profitable
but will go through periods when they are loss-making - for example, during
student years.Customer profitability reporting should therefore consider both
current profitability and some measure of lifetime profitability. However customers
can be fickle. Advances in data mining and predictive analytics cannot help predict
how long a customer will remain loyal, yet alone what products they may require
in the future.
Reporting customer profitability on a monthly basis is probably far too
frequent as the results are likely to be erratic. Predicting and reporting lifetime
profitability will at best be highly speculative. The ideal lies somewhere in
between. You could, for example, measure customer profitability regularly over a
trailing six or 12 months to smooth monthly variations and perhaps project their
likely purchases and profitability forward over the next five to 10 years. This
should provide information that is relevant and, more importantly, leads to action.
One consequence of projecting customer profitability forward over several years is
the need to discount revenues and costs back to the present using a net present
value (NPV) calculation.
It is equally important to allocate a risk weighted cost of capital to
customers for the purposes of profitability measurement. Only then can you
calculate the return on capital employed at the account level. Similarly, bad debt
provisions that are typically held at the product-of-business-unit level need to be
assigned to customers based on their credit rating and how long they have been
with the company.
Reporting customer profitability alone does not give actionable
information. You also need to know which products they buy and which channels
they use for servicing their account. There are two ways of achieving this:
- select a true, multi-dimensional ABC application that can handle multiple
cost objects such as customer, product and channel in a single model
- work at the transactional level and calculate the individual profitability of
every account, then produce consolidated reports by customer, product and
channel.
Customer profitability reports should be used more as a guide to inform
decision making rather than providing definitive criteria for selecting and
deselecting customers. Customers are not naturally profitable - companies have to
work at getting them there. That means developing an in-depth understanding of
what makes a customer profitable. It also entails trying to change the behaviour of
the entire customer base so they consume fewer resources and costs. This requires
measuring and tracking the cost of key business processes, understanding which
559
are fixed and which variable – and implementing initiatives that encourage people
to change their habits.
Customer profitability reporting can never be prescriptive. Decisions will
always have to be made about how to treat customer acquisition costs or how best
to assign capital to individual accounts. It is imperative to consult managers and
develop a method that combines sound accounting practices with commercial
reality. Sounds like just the job for a management accountant.
Standard or actual cost systems

Banks, like manufacturing firms, use either standard or actual cost systems.
The two basic costing methods used by banks are unit costs and cost allocations.
Ironically, these are the tools of any cost accounting system and the basics are not
unique to banking. However, the extent to which these methods are used depends
on where a firm is in a manufacturing or servicing industry- Banks offer services
and, accordingly, the costing methods used by banks more closely match those of
other service industries; more specifically, the use of allocations is more complex
in hanking than in manufacturing.
In management accounting, cost accounting is the process of tracking,
recording and analyzing costs associated with the products or activities of an
organization. Managers use cost accounting to support decision making to reduce a
company's costs and improve its profitability. As a form of management
accounting, cost accounting need not follow standards such as GAAP, because its
primary use is for internal managers, rather than external users, and what to
compute is instead decided pragmatically.
In modern cost accounting, the concept of recording historical costs was
taken further, by allocating the company's fixed costs over a given period of time to
the items produced during that period, and recording the result as the total cost of
production. This allowed the full cost of products that were not sold in the period
they were produced to be recorded in inventory using a variety of complex
accounting methods. It also essentially enabled managers to ignore the fixed costs,
and look at the results of each period in relation to the "standard cost" for any given
product.
An important part of standard cost accounting is a variance analysis which
breaks down the variation between actual cost and standard costs into various
components so managers can understand why costs were different from what was
planned and take appropriate action to correct the situation. Changes in the level of
full cost inventory create swings in profitability that are difficult to explain or
understand. An increase in inventory can "absorb" costs of production and increase
profits, while a decrease in inventory level will decrease profits.
Banks or any other organizations with a wide range of services have
processes which are common to several finished items, making cost allocation
irrelevant or misleading. As a result of the above, using standard cost accounting to
analyze management decisions can distort the unit cost figures in ways that can
560
lead managers to make decisions that do not reduce costs or maximize profits. For
this reason, managers often use the terms "direct costs" and "indirect costs" to
replace the standard costing, to better reflect the way allocation of overhead is
actually calculated. Indirect costs (often large) are usually allocated in proportion
to either labor cost, other direct costs, or some physical resource utilization.
Unit costs may be calculated by cost calculation methods adapted to
banking that belong to the managerial accounting. On the other hand, most small or
medium-sized banks have the resources necessary to develop such systems and this
is why they resort to the services of consulting companies that make available to
them a series of specialized software applications.
The use of the unit costs assumes that previous to this operation the
classification of costs depending on their behavior in the relationship with the
business level or the production volume. Therefore we might speak of:
- fixed costs (of the period) that remain at the same level irrespective of the
variation of the production volume or the business level in a given period of time;
in the case of banks, most costs with fixed (office buildings, equipment etc);
- variable costs (of the product) that vary proportionally to the business
level.
The determination of the unit costs assumes first the identification of the
variable cost items and of the activities on which these costs depend. In other
words, activities are grouped per functions, and functions are defined by a volume
that is relevant and may be easily identified and tracked.
The next stage consists in calculating some work time units relevant for
every level of the staff employed, like the manager, the general teller or any cashier
. The pro rata rates are determined for every level using the average pay for every
level reported to a standard number of hours worked by every person.
The standard hours may rely on an historical average of the hours
effectively worked or over the standard work period of 40 hours/week, but adjusted
to the average of the time not worked because of sickness or rest breaks. These
time rates are then multiplied with an appropriate pro rata rates in order to
determine the work rates. Starting from this moment, an accounting analysis may
be made to divide other operational costs into fixed and variable components.
An important consequence of the calculation of the unit costs is the
determination of the fixed item of the direct pay expenses. As the variable time
units are multiplied by the appropriate activity bases, the indirect work time is
calculated by extracting the variable time from the available standard hours.
Although the standard cost system provides a wide range of information on
services supplied, banks have important investments in training the administrative
personnel, in the continuous training of the employees, expenses that many times
are excluded from the standard cost system. For this problem, the managerial
accounting proposes as solution the cost allocations.
561
Cost allocations
Cost allocations have been a big problem for managers around the world
for over a century. The need for objective, actionable cost accounting data is
frustrated not just by the difficult theoretical issues in distinguishing among various
classes of cost, but also by informational asymmetries and agency conflicts
between operating managers and corporate managers. Despite the obstacles, there
are good reasons for allocating costs. Properly structured, cost allocations or other
transfer pricing schemes can serve the same purposes as market prices, i.e.,
communicating useful information about the relative scarcity of resources within
an organization, thereby helping to balance supply and demand for those resources.
Most transfer pricing schemes, like Activity-Based Costing, attempt to solve the
problem through costly refinement of “standard cost” measurement models.
A cost allocation is appropriate when a clear delineation can be made
between the eligible and ineligible components. Several methods of cost allocation
can be used, but they must meet the criteria of being based on tangible criteria that
provide a realistic result. The price for the eligible portion must be the most cost-
effective means of receiving the eligible service.
As banks begin reporting revenue and expense information for profit
center, cost allocations become necessary. Unit costs are the means by which profit
centers are charged for the variable expenses of operational areas, while allocations
are used to charge the fixed expenses of operational areas and the expenses of
administrative and support areas. Cost blocking is the most frequently used
technique for allocations. A cost block is a portion of a center's expense
specifically earmarked for an allocation. Most cost blocks are determined based on
the staffing of the center to be allocated and are applied based on the staffing of the
center receiving the allocation.
Banks typically measure staff in terms of full-time equivalent units (FTE).
For instance, a part-time worker working 20 hours per week would be 5 FTE.
Allocations based on FTE are relatively simple; yet because there are so many
layers of administration and support areas, the end result is often many tiers of
allocation. A simple example is a support center that provides service for two
operating centers. Assume that the staff in the support center spend three quarters
of their time assisting one of the operating centers and one quarter assisting the
other operating center. The resulting cost blocks would equal 75% of the support
center's total cost for one operating center and 25% for the other. This expense
would be applied to the functions the operating center performs based on the FTE
performing the functions. In other words, the unit times in the operating centers
multiplied by the relevant activity volumes generates total time per function. This
time is then divided by standard available hours per FTE to determine direct FTE
per function. The cost block divided by total direct FTE becomes the allocation
rate. This rate is applied to the standard direct Fit for each function. Since there are
many layers of administrative and support areas in banks, it is not uncommon to
562
see allocations from support areas to administrative areas and then allocations from
administrative areas to operating areas, and so on.
Transfer Price
Internal Funds Transfer Pricing is the mechanism by which the costs of
gathering funds are allocated to the products or areas that use the funds. Funds
acquisition costs include the direct interest and non-interest operating expense of
the funds gathering areas. It also includes allocations of indirect expenses from
service and administrative centers such as retail operations, checking operations
and ATM operations, human resources, training, accounting, auditing, and finance.
Funds transfer pricing is probably the most debated issue among bankers. There are
two key issues: how to define deposit products and how to classify the funds
gathering areas. The funds gathered by branches or retail and wholesale money
desks are used primarily by credit areas to make loans. Deposit balances play a
significant role in product and customer profitability measures. The difficulty, then,
begins with the definition of deposit or liability products. Since earnings on
deposits are used to measure the profitability of fee-based products, the question
answers as to what is left to measure the profitability of liability products.
As part of the overall management information and control system, a funds
transfer pricing system handles the problem of charging net funds users and
crediting net funds providers at the profit center, product and customer levels.
Properly utilized, a transfer pricing system motivates profitable pricing actions,
allows comparable performance evaluation of funds users and providers, and
supports asset/liability management, among its other uses and objectives.
There are three methods available to perform transfer pricing with
variations thereon that provide the flexibility for use by all sizes of banks. The
single pool method is the simplest and the least effective of the three. The multiple
pool method is better in that it is more reflective of market reality and more likely
to result in profitable actions being taken. The most effective and the most complex
method is called Matched Maturity Marginal Funds Transfer Pricing or MMMFTP.
The maturity matching allocation technique attempts to match the repricing
periods of the assets (loans) with similar repricing periods for the liabilities
(deposits) that support the development of matched maturity funds transfer rates
can become very complex because of the difficulties in determining the appropriate
repricing periods. While it is not possible to match all asset and liability maturities
exactly, one advantage to this method is that it helps to identify potential
weaknesses within the organization's balance sheet.The objective of this method is
to pair all of the assets and liabilities on the balance sheet. Under this approach
non-earning liabilities and net worth are first allocated to the corporate non-earning
assets, such as fixed assets and goodwill. The next step is to divide the remaining
assets and liabilities into similar maturity pools such as zero to six months, six
months to a year, one to three years, five to ten years, and so on. The number of
pools chosen depends on policy established by top management.
563
Once the pools have been established, the allocation process proceeds as
follows. Within each repricing period, the specific liability pools are located to the
assets that directly relate to them. Any liability balances left are carried forward to
the next repricing period. If excess assets exist then the next liability repricing pool
is used. The process continues until all assets and liability are matched and a
weighted average cost of funds for each asset pool can be computed.
The weighted average cost of funds is charged to the centers of products
responsible for the asset balances. The areas responsible for the liability balances
are credited for al1 costs associated with the liability products. The result for the
funds gathering areas is to break even, while the asset generating, or funds-using
areas, show either profits or losses.
Evaluation of the costs associated with different liability products is done
by analyzing the costs and composition of the liability pools. For instance, a short-
term pool may be comprised of 50% regular checking at a cost of 10%, 25%
interest-bearing checking at a cost of 14%, and 25% certificates of deposit at a cost
of 9%. Knowing where the funds come from and how much they cost enables
management to anticipate the effects of market changes. If short-term interest rates
begin to increase, management knows that the costs of certificates of deposit will
increase and the deposit mix of this pool may change as a result. Interest-bearing
checking accounts may decrease as certificates of deposit increase. While the costs
of interest-bearing checking may not change much, the change in the cost and
amount of the pool comprised of certificates of deposit may increase the weighted
average cost of funds enough to generate losses in preciously profitable asset areas.
With this type of information, management can react more quickly and take the
proper corrective courses of action on both the asset and liability.
Many banks may be utilizing some form of transfer pricing. However,
unless the system motivates profitable actions and provides for comparable
performance evaluation - two major objectives of transfer pricing there may be
little to no benefit being realized in terms of earnings enhancement. For small to
mid-size banks, a simple version of the multiple pool method should prove fairly
effective. Instead of using only one rate, net funds providers would be credited
with a rate related to the bank's overall average yield on earning assets and net
funds users would be charged with a rate related to the overall average cost of
funds. This would allow greater independent control of loan and deposit
generation, as well as provide for more objective performance evaluation.
On an overall basis, the bank is either in an excess funds position and is
able to invest in securities/federal funds sold, or is in a deficit position and needs to
purchase funds. However, on a profit center level there are generally net funds
users and net funds providers. Branches are usually providers as their deposit
balances usually exceed their loan balances. Administrative departments such as
charge card, dealer center, international banking, etc., generally would have loan
balances in excess of any deposit balances. These areas would be users of funds.
564
Although reference will be made to profit centers, the concept of net funds users
and providers is equally applicable to products and customers.
Without a transfer pricing system, net funds users would receive credit for
interest income without being charged for the full amount of associated interest
expense, while net funds providers would be charged with interest expense without
being credited for the full amount of assisted interest income. In such an
environment, net funds users have the advantage because all interest income is
assisted with assets and all interest expense is associated with liabilities. This
makes the net users appear more profitable than the net providers.
However, bank management should know how and where profits are being
generated within the bank on an organization, product, and customer level. This is
where a funds transfer pricing system would be utilized. Transfer pricing provides
an internal source of revenue to net funds providers and an internal source of
expense to net funds users. In designing a transfer pricing system, the following
should be the primary objectives:
1. The systems should motivate profitable actions that result in achievement of the
bank's goals on a consistent basis. Improperly designed, a transfer pricing system
may induce actions that maximize the profit of a branch or department, but are
detrimental to the bank as a whole.
2. Performance evaluation (of profit centers, products, and customers) should be
facilitated. The transfer pricing system must provide objective comparisons.
Meaning, if all profit centers ended up with the same relative contribution, they
ended equally well. Not where one profit center makes twice the profits as another,
but both are considered to be performing at the same level.
Conclusions
The need for internal measures of profit contribution is clearly evident for
financial institutions. The difficulty is establishing and maintaining a reporting
system that is comprehensive, reliable, relevant, and useful. Researchers have
identified several phases ot bank profitability reporting. Banks are seeking more
information regarding the profit contribution of business units, product lines, and
customers,
Internal management reporting is relatively new to banks but the examples
of other industries have provided a lesson from which banks are learning. Banks
are at a disadvantage, though, because deregulation has opened the competitive
environment. As more banks fail, and as others are merged with larger banks, the
key to survival will be reliable internal performance measures that signal problem
areas and allow management to react swiftly and assuredly.
Exploring the phases of internal managerial reporting helps to emphasize
the objectives of cost accounting systems. Each phase provides useful information;
however, as a bank moves through the phases from profit center to customer
profitability, the utility of the information becomes greater as the data become
more specific and, therefore, more relevant to division making.
565
The reliability of the information depends on the integrity and consistency

of the costing methods used. An internal costing system that does not reconcile to
the bank's financial reporting system provides no basis for evaluating performance
and reliability of data. Cost accounting is a dynamic function.
The information provided by internal funding transfer pricing is essential
to the long term viability of a financial institution. While the degree of detail used
in the calculations and the mechanisms for allocating the costs are frequently
debated, the need for such information is not. As banks move through the phases of
internal management reporting and as the competitive environment changes, the
sophistication of internal funds transfer pricing will evolve along with the decision-
making needs of management.
References
Caraiani, C., Dumitrana, M., 2005, Contabilitate de gestiune & contral de
gestiune, Editura InfoMega, Bucuresti;
Hodak, M., 1997, The End of Cost Allocations As We Know Them, New
York University, available on-line at www.cimaglobal.com;
Hamers, H., Bjorndal, E. & Koster, M., 2003, Cost Allocation in a Bank
ATM Network, available on-line at www.ideas.repec.org;
Horngreen,C.T., Stratton, W.O., Sundem, E.L., 2005, Financial vs.
Managerial Accounting, available on-line at www.reportz.net;
Landsman, W.R., 2006, Fair Value Accounting for Financial Instruments:
Some Implications for Bank Regulation available on-line at www.bis.org;
Tripp, R., 2005, Accounting in Banks, available on-line at
www.howbankswork.com;
Zabihollah, R., 2005, The Relevance of Managerial Accounting Concepts
in the Banking Industry, available on-line at www.allbusiness.com;
8. ***, 2008, Cost Allocation Guidelines for Products and Services,
available on-line at www.universalservices.org.
566
PLANIFICAREA ACTIVITĂłII ANTREPRENORIALE

PE BAZĂ DE MARKETING
BoiŃă Marius*, Constantin Emilia*

Universitatea de Vest „Vasile Goldis” Arad, Facultatea de ŞtiinŃe Economice
marketing@uvvg.ro
Abstract
The enterprising represents a foregone conclusion of the individuals, as well as of
the enterprise, assumed on both common material responsibilities, their goal being to
receive a benefit.
The enterpriser is the person who assumes itself the risk of the enterprising and
searches ways to organize the enterprise. He must know the way the enterprising activity is
being done, the environment where the practical issues happen, the problems to which a
business man in his activity can confront with, but also the chances he has so that he can
solve them. The enterpriser has to estimate at its real value the combination of
circumstances that show up on market and to decide precisely.
Key words: antrepreneur, antrepreneurship, business plan, economy, technology
Antreprenoriatul reprezintă o activitate de sine stătătoare a persoanelor

fizice şi a societăŃii create cu răspundere materială comună, scopul cărora este
primirea unui beneficiu.
Antreprenorul este persoana, care îşi asumă riscul de antreprenoriat şi
caută mijloace pentru organizarea întreprinderii. El trebuie să cunoască modul de
efectuare al activităŃii de antreprenoriat, mediul în care se petrec acŃiunile practice,
problemele cu care se poate confrunta un businessman în activitatea sa şi şansele
pe care le are el pentru a le soluŃiona. Antreprenorul e dator să estimeze la justa
valoare conjunctura pieŃii şi să decidă corect.
În secolele XIX - XX, deseori antreprenorii se echivalau cu managerii
întreprinderilor. Numai în a doua jumătate a sec. XX s-a stabilit noŃiunea de
antreprenoriat ca inovaŃie. Antreprenorul se consideră un propagandist al ideilor
noi, începând cu proiectarea unei mărfi noi şi terminând cu formarea unei structuri
organizatorice noi. Astfel, A. Gariman a fost reformatorul căii ferate din S.U.A., J.
Morgan - reorganizatorul industriei americane.
Reformele economice din anii ’90 în România au adus la schimbări
esenŃiale în mentalitatea oamenilor privind proprietatea particulară, concurenŃa şi
antreprenoriatul. Actualmente, antreprenoriatul este recunoscut de toate organele
de resort şi se dezvoltă conform legislaŃiei României. Activitatea de antreprenoriat
este considerată, în prezent, un factor primordial în dezvoltarea economiei de piaŃă.
567
Antreprenoriatul poate fi considerat un proces tehnologic, cuprinzând

următoarele etape:
elaborarea ideilor şi estimarea posibilităŃilor de realizare a lor, prevede
importanŃa reală şi potenŃială a ideii, estimarea riscului şi prognozarea
posibilităŃilor de realizare a ideii privind primirea unui beneficiu, stabilirea
nivelului de corespundere a ideii cunoştinŃelor şi scopului ales, compararea
producŃiei la întreprinderea formată cu producŃia concurenŃilor;
elaborarea planului de afaceri cuprinde un complex de planuri ( de producŃie,
de marketing, financiar ) şi strategii de pătrundere a firmei pe piaŃă;
căutarea resurselor necesare prevede analiza resurselor existente şi căutarea
furnizorilor potenŃiali pentru a asigura cu resurse, precum şi metodele de
atracŃie a resurselor necesare;
conducerea cu întreprinderea formată prevede respectarea stilului şi structurii
de dirijare, determinarea locurilor slabe în dirijarea şi găsirea căilor de
lichidare a neajunsurilor, organizarea sistemului de control asupra activităŃii de
antreprenoriat a întreprinderii.
Toate etapele de antreprenoriat sus - numite sunt integrate şi nu pot fi
aplicate în practică una fără cealaltă.
Antreprenorul primeşte decizia despre sfera de activitate şi alege un loc pe
piaŃă, care depind de raportul între trei elemente: posibilitatea pieŃii, sarcinile
firmei, resursele disponibile ale firmei. Astfel, antreprenorul nu numai determină
pentru sine piaŃa, ci caută pe piaŃă acel segment sau acel domeniu îngust care nu
este ocupat sau este nefolosit de concurenŃi.
Procesul de alegere a locului este problema - cheie în activitatea de
marketing. Antreprenorul, alegând locul, trebuie să se orienteze în spaŃiul
posibilităŃilor în baza: evidenŃierii limitelor economice; estimării corelaŃiei între
resursele şi cheltuielile firmei; garanŃiei succesului întreprinderii.
Antreprenorul începător trebuie să aleagă “nişa” pieŃei în baza studierii
profunde a pieŃei mărfii prin metodele analizei cererii şi ofertei, alegerii
segmentului scop al pieŃei care ar corespunde perfect acestui produs; poziŃionării
mărfii în comparaŃie cu mărfurile analogice ale concurenŃilor pe acelaşi segment al
pieŃei; calculului variantei optime de realizare a activităŃii de antreprenoriat. E
important ca antreprenorul să determine strategia ieşirii întreprinderii pe piaŃă şi
posibilităŃile de a menŃine competitivitatea sa în baza folosirii măsurilor de
marketing.
Antreprenorul este obligat să evidenŃieze factorii ce influenŃează asupra
activităŃii de antreprenoriat al întreprinderii. Astfel, analizând situaŃia
antreprenoriatului pe piaŃa globală, putem evidenŃia două grupe de factori:
factorii interni ai întreprinderii - resursele financiare, scopurile şi sarcinile
firmei, cadrele, furnizorii;
factorii externi ai mediului înconjurător - economici, demografici, tehnologici,
culturali, legislativi etc., asupra cărora întreprinderea nu poate influenŃa şi
trebuie să-i evidenŃieze în activitatea sa.
568
Pentru antreprenorul începător o problemă cheie este elaborarea şi

realizarea planului de afaceri. Planul de afaceri reprezintă un document de
perspectivă, care descrie consecutiv toate direcŃiile de activitate ale firmei pe piaŃă,
analizează problemele cu care se poate confrunta întreprinderea şi determină căile
de rezolvare a acestor probleme.
Scopul elaborării planului de afaceri este pronosticarea activităŃii
economice a întreprinderii pe un termen de 2 - 3 ani în baza cercetărilor de
marketing conform cerinŃelor pieŃei.
Necesitatea elaborării planului de afaceri a oricărei întreprinderi reiese din
funcŃiile pe care le îndeplineşte:
planul de afaceri poate fi folosit pentru elaborarea concepŃiei de conducere cu
businessul în scopul preîntâmpinării greşelilor care pot să apară în viitor;
planul de afaceri este un instrument principal cu ajutorul căruia antreprenorul
soluŃionează următoarele probleme: estimează rezultatele activităŃii
întreprinderii pe o anumită perioadă, determină direcŃiile principale de
activitate a firmei; formulează scopurile firmei şi strategia realizării lor;
determină măsurile de marketing a întreprinderii în domeniul studierii pieŃei,
aplicării reclamei în practică, stimulării desfacerii etc.
Planificarea activităŃii firmei în baza planului de afaceri are următoarele
avantaje:
îi obligă pe conducători să se ocupe de problemele strategice de dirijare ale
firmei;
permite coordonarea activităŃii întreprinderii pentru a distinge scopurile sale de
activitate;
permite antreprenorului să determine rentabilitatea activităŃii întreprinderii în
condiŃiile competitivităŃii pe piaŃă;
conŃine orientări şi recomandări de acŃiune a întreprinderii în condiŃiile
concurenŃei şi în procesul formării ei.
Pentru a controla îndeplinirea planului de afaceri trebuie stabilite punctele
de control şi anume: controlul stocurilor de mărfuri, controlul respectării devizului
de cheltuieli, controlul calităŃii mărfurilor şi vânzării lor.
Formarea calităŃilor personale de antreprenor este complexă şi depinde de
următoarele principii:
Ocuparea cotei de piaŃă cu mărfuri noi pentru atragerea consumatorilor
potenŃiali. E important de a păstra avantajele competitive ale mărfii sale,
inclusiv caracteristicile tehnice şi poziŃia activă pe piaŃă faŃă de concurenŃi.
Antreprenorul trebuie să asigure reînnoirea producŃiei, să formeze noi
necesităŃi la cumpărători, să pătrundă activ cu produsul său pe piaŃă.
Antreprenorul trebuie să ia decizii privind cucerirea pieŃii cu marfă, inclusiv
introducerea tehnologiilor noi în procesul de producŃie.
Formarea preŃurilor pentru a ieşi pe piaŃă cu produsul său propriu. PreŃul
trebuie să fie de aşa mărime, ca să fie vândut acel produs, să acopere
cheltuielile şi să primească un beneficiu cât mai mare. La etapa iniŃială poate fi
569
stabilit un preŃ mai mic ca întreprinderea să pătrundă cu produsul său pe piaŃă

şi să cucerească o pondere a ei. Treptat poate proceda la stabilirea unui preŃ
mai înalt după formarea imaginii firmei şi ridicarea reputaŃiei ei pe piaŃă.
Antreprenorul trebuie să calculeze punctul critic al recuperării unei
întreprinderi noi.
Pentru a atinge punctul critic de recuperare şi a realiza cu succes planul de
afaceri, antreprenorul trebuie să cunoască aspectele teoretice şi practice ale
marketingului: canalele de distribuŃie folosite la vânzarea mărfii; modul de stabilire
a preŃurilor la mărfuri; organizarea activităŃii de reclamă în cadrul politicii de
comunicaŃie în marketing etc. Deci problemele de marketing ocupă un loc
primordial în pregătirea antreprenorului.
Marketingul reprezintă filozofia businessului modern, care dă posibilitatea
de a elabora o strategie şi o tactică eficace de atingere a scopului pentru a orienta
lucrul tuturor antreprenorilor spre cerinŃele pieŃei. Marketingul, în primul rând, se
formează ca un sistem de gândire şi de concepŃii intelectuale, îndreptate spre
adaptarea optimă a scopurilor concrete la posibilităŃile reale de atingere a lor.
În al doilea rând, marketingul creează un sistem nou de promovare a
mărfurilor, în care se foloseşte o bogată varietate de instrumente: perfecŃionarea
parametrilor mărfii, influenŃa asupra consumatorilor, eficacitatea canalelor de
distribuŃie a mărfurilor.
Orientarea economiei României spre economia de piaŃă deschide pentru
teoria şi practica economică noi preocupări de cercetare, analiză şi propuneri de
soluŃii privind activitatea antreprenorială. Obiectul major al acestor preocupări este
prezentarea căilor, metodelor şi instrumentelor de sporire a eficienŃei şi calităŃii
antreprenoriale.
Promovarea vânzărilor constituie în prezent o disciplină şi o profesie
distinctă, dar ale cărei contururi nu sunt bine precizate datorită utilizării ei în
numeroase domenii de aplicare şi în exploatarea unora dintre tehnicile ei de către
alte discipline, cum sunt publicitatea prin mass-media, publicitatea prin
evenimente, stimularea reŃelelor sau marketingul direct.
Există patru mari abordări posibile: comercială, tehnică, marketing şi
comunicare.
Abordarea comercială.
Promovarea vânzărilor definită ca utilizarea mijloacelor destinate să
stimuleze pe termen scurt creşterea cererii pentru un produs. Este vorba de o
percepŃie clasică a promovării împărtăşită atât de consumatori, cât şi de
distribuitori: primii văd ocazia de a face o economie, ceilalŃi un mijloc de a spori
vânzările, fie cu scopul de a anima un punct de vânzare, fie pentru reducerea
stocurilor existente. În această abordare, mijloacele folosite sunt simple ( reduceri
de preŃuri, vânzări grupate etc. ) şi comunicate discret, cel mai adesea doar un afiş
la punctele de vânzare. Promovarea este, în acest caz, percepută de consumatori ca
un efect punctual al comerciantului şi doar rareori ca expresia unui demers strategic
al mărcii. La nivelul fabricantului acest mod de a concepe promovarea îşi găseşte
570
concretizarea în consimŃirea de reduceri care pot fi repercutate asupra

distribuitorilor; se vorbeşte în acest caz de “promovare - distribuitor”, al cărei
obiectiv este de a mări stocurile distribuitorilor pentru a exercita o presiune asupra
vânzărilor.
Abordarea comercială este încă foarte actuală, dar a evoluat sensibil spre
satisfacerea unui obiectiv propriu al punctului de vânzare - crearea sau creşterea
traficului - şi este acum obiectul unui serios efort de susŃinere prin publicitatea
locală sub forma de imprimate sau adrese introduse în cutiile poştale.
Abordarea tehnică.
Pentru anumiŃi specialişti în comunicare, promovarea vânzărilor este
percepută ca un ansamblu de tehnici comerciale şi de animare, care pot fi folosite
în studii foarte diferite, uneori chiar depărtate de actul comercial propriu - zis.
Tehnicile promoŃionale sunt, astfel, folosite din ce în ce mai mult în diferitele
forme de publicitate prin mass-media, directe, la punctele de vânzare, în cadrul
operaŃiilor de relaŃii publice sau chiar în acŃiunile de motivare şi de stimulare a
reŃelelor sau a forŃei de vânzare. Promovarea vânzărilor permite, de exemplu,
prelungirea efectelor publicităŃii printr-o acŃiune asupra comportamentelor de
cumpărare şi se impune, ca atare, în anumite sectoare ca o componentă
indispensabilă a oricărei campanii de comunicare eficace. Anumite domenii, cum
ar fi stimularea forŃelor de vânzare, se bazează chiar exclusiv pe mecanismele de
tip promoŃional. S-ar putea în acest caz ca tehnicile de promovare a vânzărilor să
fie considerate doar ca simple instrumente, cu un teren de aplicare prea vast pentru
a constitui o disciplină aparte şi cu o vocaŃie bine definită.
Abordarea marketing. Promovarea vânzărilor poate fi, de asemenea,
considerată ca un mijloc de acŃiune, care permite realizarea unor obiective de
marketing precise, pe termen scurt, mediu sau lung. Aceste obiective pot, de
exemplu, să fie exprimate în termeni de volum, parte din piaŃă, de nivel de
distribuŃie sau termeni de penetrare şi de cantităŃi cumpărate în medie. Într-o
asemenea abordare, promovarea vânzărilor constituie un element al mixului de
marketing, necesitând, adeseori, un buget considerabil care trebuie neapărat să facă
obiectul unui proces complex de planificare şi de control.
Abordarea comunicare.
Comunicarea este constituită de ansamblul semnalelor sau informaŃiilor
pozitive sau negative, conştiente sau nu, identificate sau nu, emise de produs sau de
marcă sub toate aspectele sale. Conform acestei definiŃii orice acŃiune promoŃională
are, deci , un efect de comunicare. Acest efect poate fi important dacă se ia în
considerare numărul de contacte pe care le stabileşte marca sau produsul cu Ńinta sa
în cadrul acestui tip de acŃiune.
Luarea în consideraŃie a acestui efect trebuie deci să constituie o preocupare
permanentă pentru cei însărcinaŃi să dezvolte un plan promoŃional pentru un produs
sau o marcă. Prin alegerea tehnicilor, temelor sau avantajelor posibile, promovarea
poate să contribuie în mod pozitiv la dezvoltarea imaginii mărcii sau măcar să evite
efectele negative asupra ei de către un război al preŃurilor.
571
AnumiŃi specialişti depăşesc însă această simplă luare în considerare şi au

dezvoltat teorii de „comunicare comportamentală” conform cărora atitudinile ar
putea să fie modificate printr-o acŃiune coerentă şi durabilă asupra
comportamentelor prin utilizarea tehnicilor promoŃionale. Promovarea vânzărilor ar
putea constitui în acest caz o alternativă valabilă la publicitate clasică prin care se
caută crearea sau modificarea atitudinilor într-un sens favorabil mărcii.
DefiniŃiile tradiŃionale scot în general în evidenŃă aspectul stimulării
vânzărilor pe termen scurt pe baza diferitelor tehnici. De exemplu: „promovarea
vânzărilor comportă o gamă de tehnici destinate să stimuleze pe termen scurt
cererea pieŃei”; „o operaŃie de promovare constă în asocierea unui produs cu un
avantaj temporar destinat să faciliteze sau să stimuleze utilizarea, cumpărarea
şi/sau distribuŃia sa” ; „promovarea vânzărilor este o activitate care grupează un
ansamblu de tehnici care permit dezvoltarea rapidă şi rentabilă a vânzărilor unui
produs, a unei întreprinderi sau a unui serviciu fără a-i altera imaginea” etc.
O definire mai modernă este cea referitoare la faptul că “promovarea
vânzărilor” este un demers care asociază un ansamblu de tehnici şi de mijloace de
comunicare puse în mişcare în “cadrul unui plan de acŃiune comercială a
întreprinderii pentru a determina Ńintele vizate, crearea sau schimbarea unui
comportament de consum pe termen scurt sau lung”. Din această definiŃie se
desprind o serie de idei interesante:
Să evite o confuzie între noŃiunea de promovare a vânzărilor şi cea de tehnici
promoŃionale: promovarea vânzărilor este un element de marketing al mix-ului,
al cărui rol este să dezvolte vânzările unui produs sau unei mărci în cadrul unui
proces de planificare marketing; în schimb tehnicile nu sunt decât instrumente
oferite de oricare disciplină profesională.
Promovarea vânzărilor este prin natura sa legată de “acŃiunea comercială”
realizată asupra unui produs sau mărci: nu se poate face în realitate promovarea
vânzărilor decât dacă există o propunere comercială. De exemplu un joc-
concurs care nu este vehiculat de un produs nu constituie o promovare a
vânzărilor deşi utilizează o tehnică promoŃională.
Dacă o perioadă promoŃională este în general limitată în timp, efectele scontate
nu se pot limita la o stimulare a vânzărilor pe termen scurt; din contră ea
trebuie să vizeze o schimbare structurală a comportamentului în cadrul unui
plan de acŃiuni definit în funcŃie de obiectivele de marketing.
Promovarea vânzărilor este un demers complex care se înscrie într-un proces
de definire a obiectivelor, de planificare şi de control; ea nu utilizează numai
tehnici ci un ansamblu de mijloace, mai ales de comunicare în masă care
trebuie coordonate pentru a acŃiona în acelaşi sens.
În mod fundamental chiar dacă utilizarea ei poate avea efecte asupra
atitudinilor faŃă de o marfă, funcŃia promovării vânzărilor este în primul rând
de a acŃiona asupra comportamentelor de cumpărare, dar şi de consum ale
produsului. Aceasta nu intră în contradicŃie cu necesitatea coordonării
572
publicităŃii, care vizează atitudinile şi promovările, care vizează

comportamentele.
Promovarea vânzărilor utilizează o gamă de mijloace de informare în masă
foarte largă, spre deosebire de marketingul direct care foloseşte în principal
“mijloacele directe”; o apropiere ar avea ca urmare o limitare a mijloacelor
utilizate de promovare.
Pentru a face legătura între propunerea promoŃională şi Ńintele vizate sunt
utilizate un număr de mijloace de transmisie sau “media”: mass-media sau
mediile directe care îi vizează pe consumatorii finali, medii vizând Ńintele
intermediare. Fabricantul trebuie, pe cât posibil, să trezească interesul acestor
Ńinte intermediare pentru a le transforma în adevărate media în direcŃia Ńintei
finale. Se înŃelege că o cooperare între asemenea medii este condiŃionată de
obŃinerea unui avantaj concret, inserat într-o acŃiune promoŃională specifică.
În concluzie, antreprenorul este un actor principal şi un simbol al
economiei de piaŃă. Rolurile şi contribuŃia antreprenorilor se amplifică substanŃial
,simultan cu manifestarea lor pe plan calitativ superior ,ceea ce se reflectă în
revoluŃia antreprenorială actuală ,care potrivit afirmaŃiilor a numeroşi specialişti, va
ajunge la apogeu în secolul XXI, generând multiple mutaŃii, unele încă dificil de
imaginat în prezent.
Bibliografie
Antonoaie, N., 2006, Management. Afaceri. Antreprenoriat. Ed.
Infomarket, Braşov;
Băcanu, B., 1996, Management strategic, Ed. Teora, Bucureşti;
Băcanu, B., 2000, Strategia organizaŃiei în abordări practice, Ed.
Infomarket, Braşov;
Foriş, T., 2007, Managementul resurselor umane. Editura Infomarket,
Braşov;
Moldovan, G., 1996, Managementul producŃiei. Ed. Economică, Bucureşti;
Sumedrea, S., 2003, Management financiar al firmei. Ed. Infomarket
Braşov.
573
ASPECTE METODOLOGICE PRIVIND DEFINIREA,

CLASIFICAREA ŞI EVALUAREA CREANłELOR ŞI
DATORIILOR AGENłILOR ECONOMICI
Doina Rada
Universitatea "Eftimie Murgu" ReşiŃa, Facultatea de ŞtiinŃe Economice şi Administrative
PiaŃa Traian Vuia nr. 1 – 4, 320085 ReşiŃa, Tel. +40 255 210214, Fax: +40 255 210230
Abstract
In order to achieve their aims, the economic agents get in touch with different
economic relations among the supply and sales’ process. These relations lead to the
privilege (obligations) and duties (debts) either with natural or legal persons from inside or
outside the institution.
Key words: obligations, debts, economic agents
Definirea şi clasificarea creanŃelor şi a datoriilor

În relaŃiile comerciale cu furnizorii, societatea comercială are obligaŃia
plăŃii contravalori bunurilor, lucrărilor sau serviciilor primite, dar şi drepturi asupra
acestuia pentru avansul său acontul acordat. În relaŃiile cu clienŃii, societatea
comercială are dreptul de a încasa contravaloarea livrărilor sau prestaŃiilor făcute,
dar şi obligaŃia decontării avansului primit de la clienŃi. În relaŃiile cu bugetul
statului, societatea comercială are obligaŃia de a plăti o serie de impozite şi taxe,
dar şi dreptul de a încasa subvenŃii, TVA de recuperat. În relaŃiile cu salariaŃii
societatea comercială are obligaŃia remunerării muncii prestate de aceştia şi a
stimulării suplimentare prin premii. Persoanele fizice şi juridice faŃă de care
societatea comercială are obligaŃii băneşti sunt denumite generic creditori.
Creditorul reprezintă persoana care în cadrul unui raport patrimonial a
avansat o valoare economică şi urmează să primească un echivalent valoric sau o
contraprestaŃie.
Debitorul reprezintă persoana care în cadrul unui raport patrimonial a
primit o valoare şi urmează să dea un echivalent valoric sau o contraprestaŃie.
Datoriile reprezintă obligaŃiile pe termen scurt (temporare) ale societăŃii comerciale
respective, surse atrase la finanŃarea activităŃii acesteia denumite şi "fonduri
furnizate de terŃi”, ele se concretizează în angajamente financiare ale debitorilor cu
privire la sume de bani sau bunuri cuvenite creditorilor şi sunt elemente
patrimoniale de pasiv care iau naştere la apariŃie şi se lichidează la plata lor. Toate
datoriile ale căror termene de decontare depăşesc un an sunt purtătoare de dobândă.
Se pot clasifica după mai multe criterii:
574
După natura operaŃiilor ce le generează pot fi:

datorii comerciale; datorii financiare; datorii fiscale; datorii salariale; alte
datorii
După conŃinutul economic şi obiectul datoriilor pot fi:
datorii faŃă de furnizori; datorii faŃă de clienŃi pentru avansurile primite de la
aceştia; datorii faŃă de buget; datorii din efecte de comerŃ; datorii faŃă de
salariaŃi; datorii faŃă de asigurările şi protecŃia socială; datorii faŃă de acŃionari,
alte datorii.
În categoria datoriilor sunt incluse şi veniturile înregistrate în avans, aceste
venituri sunt obŃinute sau contabilizate înainte ca prestaŃiile sau livrările să fie
justificate. CreanŃele denumite şi "active în curs de decontare" reprezintă drepturile
pe termen scurt ale societăŃii respective. Sunt elemente patrimoniale de activ care
iau naştere la avansarea temporară a unor bunuri sau valori altor persoane fizice
sau juridice şi se lichidează la încasarea lor. Se pot clasifica după mai multe
criterii:
După natura operaŃiilor care le generează pot fi :
creanŃe comerciale; creanŃe financiare; alte creanŃe.
După conŃinutul economic şi obiectul creanŃelor pot fi :
creanŃe asupra clienŃilor pentru produse vândute, lucrări executate şi servicii
prestate; creanŃe asupra furnizorilor generate de avansurile şi aconturile
acordate anticipat de către cumpărător; creanŃe generate de deŃinerea unor
bilete la ordin, cupoane, bonuri de tezaur; diverse creanŃe asupra debitorilor
provenite din operaŃii necomerciale.
În categoria creanŃelor sunt incluse şi cheltuieli înregistrate în avans, ele se
exclud din cheltuielile curente ale exerciŃiului şi se încorporează, apoi în
cheltuielile exerciŃiului la care se referă. SocietăŃile comerciale pot, în funcŃie de
nevoia de informaŃii, să clasifice creanŃele în contabilitatea analitică astfel:
a ) în funcŃie de termenul de încasare :
creanŃe de încasat la termen lung (peste cinci ani ); creanŃe de încasat la termen
mijlociu ( între 1 an şi 5 ani ); creanŃe de încasat la termen scurt ( sub 1 an );
b) în funcŃie de moneda în care se formează :
creanŃe în lei , respective clienŃi interni; creanŃe în devize, respective clienŃi
externi;
c) în funcŃie de raporturile avute cu societăŃile :
creanŃe asupra societăŃilor din cadrul grupului; creanŃe în afara grupului.
În contabilitatea analitică se evidenŃiază distinct atât clienŃii, cât şi
furnizorii: la care societatea comercială deŃine titluri de participare. În documentele
de sinteză, situaŃia creanŃelor şi datoriilor este prezentată folosind următoarea
grupare :
CreanŃe - creanŃe din active imobilizat:
• creanŃe din active circulante; cheltuieli înregistrate în avans.
Datorii - datorii financiare şi asimilate:
• alte datorii; venituri înregistrate în avans
575
Principiul continuităŃii societăŃilor comerciale poate fi asigurat numai în

situaŃia realizării echilibrului financiar dintre venituri şi cheltuieli, dintre încasări şi
plăŃi. Pentru a se putea organiza un control eficient, contabilitatea terŃilor are ca
obiective:
cunoaşterea în orice moment a nivelului creanŃelor şi datoriilor agenŃilor
economici ce derivă din relaŃiile comerciale cu alte societăŃi comerciale,
precum şi din relaŃiile financiare cu bugetul statului, asigurările sociale.
urmărirea încasării la timp a tuturor sumelor de la clienŃi şi debitori precum şi
achitarea în termen a datoriilor faŃa de furnizori, creditori, personalul societăŃii,
bugetul statului.
cunoaşterea creanŃelor şi datoriilor faŃă de asociaŃi şi urmărirea decontării la
termen.
soluŃionarea corectă în termen legal a decontărilor din operaŃii în curs de
clarificare.
Pe parcursul realizării acestor obiective se urmăreşte în permanenŃă
respectarea principiului noncompensării. Nu este admisă compensarea între creanŃe
şi datorii. Nu se poate opera compensarea între datoriile şi creanŃele referitoare la
acelaşi terŃ, cu excepŃia cazurilor în care a fost perfectat un acord scris de
compensare.
Organizarea contabilităŃii relaŃiilor cu terŃii este condiŃionată de mai mulŃi
factori:
natura relaŃiilor de decontare; formele de decontare; instrumentele de
decontare; sistemul de creditare; regimul reducerilor şi momentul acordării lor.
Evaluarea creanŃelor
CreanŃele sunt evaluate la intrare în patrimoniu conform principiului
costului istoric, la valoarea lor nominală. La inventar se poate constata că
recuperarea anumitor creanŃe este compromisă din cauze diferite (insolvabilitatea
debitorului, dezacordul clienŃilor în ce priveşte existenŃa şi mărimea creanŃelor ),
care antrenează o diminuare a rezultatului exerciŃiului cât şi a trezoreriei viitoare.
În asemenea situaŃii, valoarea reŃinută la inventar este valoarea actuală a creanŃei
(valoarea de utilitate), o valoare estimată, apreciată conform normelor contabile
româneşti "în funcŃie de valoarea lor probabilă de încasat". Atunci când valoarea la
inventar (actuală) este inferioară valorii nominale a creanŃei, pierderea reversibilă
de valoare este "acoperită" prin constituirea unei ajustări privind creşterea riscului
de neplată (ajustări pentru deprecierea creanŃei), egal ca sumă cu această, pierdere
de valoare, ca o consecinŃă a aplicării principiului prudenŃei. Trebuie făcută
distincŃie între creanŃele financiare, care sunt active imobilizate şi creanŃele din
exploatare, generate de ciclul de exploatare al întreprinderii, care sunt un element
structural al activelor circulante.
La inventar, creanŃele din exploatare (în cadrul cărora, de regulă, ponderea
cea mai importantă revine creanŃelor-clienŃi) pot fi categorisite ca fiind:
• creanŃe ordinare: sunt creanŃele care nu prezintă riscuri privind încasarea lor;
576
• creanŃe incerte (denumite şi creanŃe dubioase): sunt creanŃele a căror

recuperare este incertă, deoarece situaŃia financiară a debitorului este
compromisă (situaŃie de faliment),
• creanŃe litigioase: sunt creanŃele contestate ca valoare de către debitori;
• creanŃe irecuperabile: reprezintă creanŃe definitiv pierdute de societate (din
cauza dispariŃiei debitorului, procedurile de recuperare au eşuat).
Numai creanŃele incerte şi litigioase pot genera constituirea unor ajustări
pentru depreciere.
Pentru creanŃele în devize, pierderile din diferenŃe de curs valutar fac
obiectul unor ajustări pentru pierderi de schimb valutar. CreanŃele constatate la
inventar ca dubioase sau litigioase sunt virate din contul 411 'ClienŃi" sau 461
"Debitori diverşi" în contul 416"ClienŃi incerŃi" la valoarea devenită incert de
recuperat sau aflată în litigiu, inclusiv TVA.
Evaluarea datoriilor
În privinŃa evaluării datoriilor se face distincŃie între valoarea de înscriere
cu ocazia intrări datoriei în patrimoniul întreprinderii şi valoare bilanŃieră. Ca
urmare a aplicării principiului nominalismului monetar valoarea de înscriere cu
ocazia angajării datoriei (intrarea în patrimoniu) e data de valoarea nominală de
rambursare.
Valoarea bilanŃieră este dată de următoarele reguli:
o creşterea de valoare a unui element de pasiv extern, judecată ireversibil, este un
complement de datorie contabilizată ca atare, contrapartida fiind o cheltuială a
exerciŃiului sau o cheltuială de repartizat pe mai multe exerciŃii;
o atunci când creşterea nu are un caracter definitiv ea se constată sub forma unei
ajustări pentru riscuri;
o diminuarea valorii unui element de pasiv extern, devenită ireversibilă, este o
reducere de datorie contabilizată ca atare, contrapartida fiind un venit al
exerciŃiului sau un venit constatat în avans;
o atunci când diminuarea nu este definitivă, din motive de prudenŃă, ea nu
afectează valoarea respectivelor elemente, menŃinându-se în contabilitate
valoarea sa iniŃială;
o datoriile exprimate în devize pot genera pierderi sau câştiguri latente sub forma
diferenŃelor de conversie activ, respectiv pasiv precum şi ajustări pentru
pierderi din schimb - ajustări pentru riscuri.
Analiza corelaŃiei dintre creanŃe şi datorii

CreanŃele şi datoriile pe termen scurt reprezintă principalele elemente pe
seama cărora se formează fluxurile băneşti ale societăŃii comerciale (de intrare şi de
ieşire). Datorită acestui fapt ele trebuie să fie analizate corelat din punct de vedere
al sumelor şi al termenelor de plată.
577
Termenul mediu de imobilizare a capitalului circulant în creanŃe se

determină astfel:
Di =
∑ Sdi T
∑ Rdi
Sd
360
sau Di= CA
în care:
∑ Sdi reprezintă suma soldurilor medii debitoare ale conturilor de creanŃe;
∑ Rdi reprezintă suma rulajelor debitoare ale conturilor de creanŃe.
În practică se foloseşte cifra de afaceri datorită faptului că bilanŃul nu furnizează
informaŃiile necesare la rulajul conturilor respective.
Termenul mediu de folosire a surselor atrase, reprezentate de datoriile pe
termen scurt se calculează astfel:
Df =
∑ Sci T
∑ Rci
Sc
sau Df = T
CA
în care:
∑ Sci reprezintă suma soldurilor medii creditoare ale conturilor de datorii pe
termen scurt;
∑ Rci reprezintă suma rulajelor creditoare ale conturilor de datoriile pe termen
scurt.
Soldurile medii ale creanŃelor, respectiv datoriile pe termen scurt se pot stabili:
a) ca medie aritmetică simplă (utilizată de regulă de analiştii din afara firmei):
Si + Sf
S=
2
în care:
Si reprezintă soldul iniŃial;
578
Sf - soldul final.
b) ca medie cronologică:
Si Sf
+ S1 + S 2 + ... +
2 2
S= n −1
în care :
n reprezintă numărul de termini ai numărătorului,
S1, S2, .....Sn – soldurile pe subdiviziuni de timp (lunare sau trimestriale).
CorelaŃia dintre suma creanŃelor şi a datoriilor pe termen scurt, precum şi

dintre Di şi Df generează fluxuri băneşti care influenŃează,pozitiv sau negative
disponibilităŃile societăŃii comerciale, astfel:
Dacă ∑ ∑
Sdi = Sci şi Di = Df , atunci cel puŃin din punct de vedere
teoretic,se produce o compensare între creanŃe şi datorii,
Dacă ∑ ∑
Sdi > Sci şi Di = Df , atunci fluxul de disponibilităŃi este
influenŃat pozitiv întrucât suma încasărilor este superioară sumei plăŃilor pentru
acelaşi interval de timp
Bibliografie
BăluŃă A., Dobrin M. (coordonatori), 2002, Costurile: calculaŃie,
contabilizare, previziune, Editura FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti;
Coman F., 2004, Contabilitate financiară, Editura FundaŃiei România de
Mâine, Bucureşti;
Dumitru M., 2003, Gestiunea financiară a întreprinderii, Editura FundaŃiei
România de Mâine, Bucureşti;
Dumitru M. şi colaboratorii, 2002, Impozitul pe venitul global, Editura
FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti.
579
PRINCIPIILE CONTABILITĂłII – PRODUS AL

PRACTICILOR CONTABILE
Doina Rada
Universitatea "Eftimie Murgu" ReşiŃa, Facultatea de ŞtiinŃe Economice şi Administrative
PiaŃa Traian Vuia nr. 1 – 4, 320085 ReşiŃa, Tel. +40 255 210214, Fax +40 255 210230
Abstract
The procedures of the accounting method are based on certain common features
that establish mutual relations among the procedures of the essential structure of
accountancy. These rules have become immutable in time and turned into the main feature
of accountancy, vital for its consistency and scientific value.
Key words: accountancy, accounting methods
Literatura principiilor sau convenŃiilor contabile este foarte abundentă şi, în

consecinŃă, se impune astfel o schemă a acestora. De asemenea, fiind rezultate din
practică, formaŃia principiilor se modifică odată cu practica şi teoria contabilă.
Unele principii noi se creează, altele tind a se învechi şi nu puŃine sunt chiar
contradictorii. O asemenea dinamică reflectă faptul că realitatea economică are
multiple aspecte şi că principiile trebuie aplicate în raport de obiectivele şi câmpul
de acŃiune al contabilităŃii.
În Programul de dezvoltare a contabilităŃii din România, în cadrul
reglementărilor contabile au fost formulate şi adoptate următoarele principii
conform Legii contabilităŃii 82/1991 şi Hotărârea de Guvern 704/1993:
• principiul continuităŃii activităŃii;
• principiul permanenŃei metodelor;
• principiul independenŃei exerciŃiului;
• principiul necompensării;
• principiul prudenŃei;
• principiul intangibilităŃii;
Varietatea de mai sus, trebuie raportată la Cadrul general IASC care
formulează în mod explicit următoarele concepte de bază privind principiile:
contabilitatea de angajament şi contabilitatea activităŃii. Prin interpretare şi
asimilare la acestea se adaugă conceptele de reprezentare fidelă; prevalenŃa
economicului asupra juridicului; pragul de semnificaŃie; neutralitatea
informaŃiilor; natura informaŃiilor.
De asemenea, Directiva a -V-a a ComunităŃilor Economice Europene redactează în
mod explicit următoarele principii: continuitatea activităŃii; independenŃa
580
exerciŃiului; prudenŃa; permanenŃa metodelor; intangibilitatea bilanŃului de

deschidere şi necompensarea.
Principiul continuităŃii activităŃii

În elaborarea situaŃiilor financiare se pleacă de la prezumŃia ca o entitate îşi
va continua activitatea şi în viitorul previzibil; se presupune că întreprinderea nu
are intenŃia şi nici nevoia de a-şi lichida sau reduce semnificativ activitatea. Dacă
administratorii entităŃii au luat cunoştinŃă de unele elemente de nesiguranŃă legate
de anumite evenimente care pot duce la incapacitatea acesteia de a-şi continua
activitatea, aceste elemente trebuie prezentate în notele explicative. În cazul în care
situaŃiile financiare nu sunt întocmite pe baza principiului continuităŃii, aceasta
informaŃie trebuie prezentată împreună cu explicaŃii privind modul de întocmire a
raportării financiare respective şi motivele ce au stat la baza deciziei conform
căreia întreprinderea nu îşi mai poate continua activitatea.
Principiul permanenŃei metodelor

Acesta presupune continuitatea aplicării aceloraşi reguli şi norme privind
evaluarea, înregistrarea în contabilitate şi prezentarea elementelor patrimoniale şi a
rezultatelor, asigurând comparabilitatea în timp a informaŃiilor contabile.
Modificările politicii contabile sunt permise doar dacă sunt cerute de lege, de un
standard contabil sau au ca rezultat informaŃii mai relevante sau mai credibile
referitoare la operaŃiunile entităŃii. Este foarte importantă menŃionarea în notele
explicative a oricăror modificări ale politicilor contabile, pentru ca utilizatorii să
poată aprecia: dacă noua politică contabilă a fost aleasă în mod adecvat; efectul
modificării asupra rezultatelor raportate ale perioadei şi tendinŃa reală a rezultatelor
activităŃii societăŃii.
Principiul independenŃei exerciŃiului

Conform acestui principiu se vor lua în considerare toate veniturile şi
cheltuielile corespunzătoare exerciŃiului financiar pentru care se face raportarea,
fără a se Ńine seama de data încasării sumelor sau a efectuării plăŃilor.
Principiul evaluării separate a elementelor de activ şi de pasiv

În vederea stabilirii valorii totale corespunzătoare unei poziŃii din bilanŃ se
va determina separat valoarea aferentă fiecărui element individual de activ sau de
pasiv.
Principiul necompensării
Valorile elementelor ce reprezintă active nu pot fi compensate cu valorile
elementelor ce reprezintă pasive, respectiv veniturile cu cheltuielile, cu excepŃia
compensărilor între active şi pasive admise de Standardele InternaŃionale de
Contabilitate.
581
Pentru acele elemente a căror valoare este nesigură şi care trebuie induse în
situaŃiile financiare, în contabilitate trebuie făcute cele mai bune estimări. În acest
scop este necesară uneori revizuirea valorilor lor pentru a reflectă evenimentele
ulterioare datei de închidere a exerciŃiului financiar, schimbările de circumstanŃe
sau dobândirea unor noi informaŃii, ori de cate ori acele valori sunt semnificative.
Efectul unei asemenea modificări trebuie inclus în cadrul aceleiaşi poziŃii din
bilanŃ, respectiv din contul de profit şi pierdere, unde a fost reflectată şi estimarea
contabilă iniŃială. Evenimentele care apar după data bilanŃului pot furniza, de
asemenea, informaŃii suplimentare cu privire la estimările făcute de management la
data bilanŃului.
Contabilitatea de angajament
Pentru a-şi atinge obiectivele situaŃiile financiare sunt elaborate conform
contabilităŃii de angajament. Astfel, efectele tranzacŃiilor şi ale altor evenimente
sunt recunoscute atunci când tranzacŃiile şi evenimentele se produc (şi nu pe
măsură ce numerarul sau echivalentul său este încasat sau plătit) şi sunt înregistrate
în evidenŃele contabile şi raportate în situaŃiile financiare ale perioadelor aferente.
SituaŃiile financiare întocmite în baza acestui principiu oferă informaŃii
utilizatorilor nu numai despre tranzacŃiile trecute, care au implicat plăŃi şi încasări,
dar şi despre obligaŃiile de plată din viitor şi despre resursele privind încasările
viitoare. Deci, acestea furnizează cele mai utile informaŃii referitoare la tranzacŃii şi
la alte evenimente trecute care sunt necesare utilizatorilor în luarea deciziilor
economice.
Principiul relevanŃei
Pentru a fi utile informaŃiile trebuie să fie relevante faŃă de necesităŃile de
luare a deciziilor de către utilizatori. InformaŃiile sunt relevante atunci când
influenŃează deciziile economice ale utilizatorilor, ajutându-i pe aceştia să evalueze
evenimente trecute, prezente sau viitoare, confirmând sau corectând evaluările lor
anterioare. Rolul de previziune şi cel de confirmare ale informaŃiilor sunt în strânsă
legătură. De exemplu, informaŃiile despre nivelul actual şi structura activelor au
valoare pentru utilizatori atunci când aceştia încearcă să previzioneze capacitatea
întreprinderii de a profita de oportunităŃi şi de a reacŃiona la situaŃii nefavorabile.
Aceleaşi informaŃii au rolul de a confirma previziunile anterioare, de exemplu
modul în care întreprinderea poate fi structurată sau rezultatul activităŃilor
planificate. InformaŃiile despre poziŃia financiară sau performanŃele precedente
sunt frecvent folosite ca bază pentru previzionarea poziŃiei şi performanŃei
financiare viitoare şi a altor probleme despre care utilizatorii sunt direct interesaŃi,
cum ar fi: plata dividendelor şi a salariilor, modificările preŃului garanŃiilor, precum
şi capacitatea întreprinderii de a-şi onora obligaŃiile scadente. Pentru a avea valoare
previzională informaŃiile nu trebuie să fie sub forma unei prognoze explicite.
Capacitatea de a previziona pe baza situaŃiilor financiare este îmbunătăŃită totuşi
prin maniera în care sunt expuse informaŃiile asupra tranzacŃiilor şi evenimentelor
582
trecute. De exemplu, valoarea previzionată a contului de profit şi pierdere este

îmbunătăŃită dacă informaŃiile privind veniturile sau cheltuielile neobişnuite,
anormale şi cu frecvenŃă rară sunt evidenŃiate separat.
Principiul pragului de semnificaŃie

RelevanŃa informaŃiei este influenŃată de natura sa şi de pragul de
semnificaŃie. În anumite cazuri natura informaŃiei este suficientă prin ea însăşi
pentru a determina relevanŃa sa. De exemplu, raportarea unui nou segment de
activitate poate influenŃa evaluarea riscurilor şi a oportunităŃilor entităŃii, indiferent
de dimensiunea rezultatelor obŃinute prin segmentul respectiv în perioada de
raportare. În alte cazuri atât natura, cât şi pragul de semnificaŃie sunt importante, de
exemplu volumul valoric al stocurilor din fiecare categorie principală pe care o
entitate ar trebui să le deŃină pentru a avea o activitate adecvată.
InformaŃiile sunt semnificative dacă omisiunea sau declararea lor eronată
ar putea influenŃa deciziile economice ale utilizatorilor, luate pe baza situaŃiilor
financiare. Pragul de semnificaŃie depinde de mărimea elementului sau a erorii,
judecată în împrejurările specifice ale omisiunii sau declarării greşite. Astfel pragul
de semnificaŃie oferă mai degrabă o limită decât să reprezinte o caracteristică
calitativă primară pe care informaŃia trebuie să o aibă pentru a fi utilă.
Principiul prudenŃei
Cei care elaborează situaŃii financiare trebuie să se confrunte cu
incertitudini care în mod inevitabil planează asupra multor evenimente şi
circumstanŃe, cum ar fi: încasarea creanŃelor îndoielnice, durata de utilizare
probabilă a utilajelor şi echipamentelor şi numărul eventualelor reclamaŃii cu
privire la produsele în garanŃie. Astfel de incertitudini sunt recunoscute prin
prezentarea naturii şi valorii lor, dar şi prin exercitarea prudenŃei în întocmirea
situaŃiilor financiare. PrudenŃa înseamnă includerea unui grad de precauŃie în
exercitarea raŃionamentelor necesare pentru a face estimările cerute în condiŃii de
incertitudine, astfel încât activele şi veniturile să nu fie supraevaluate, iar datoriile
şi cheltuielile să nu fie subevaluate. Totuşi exercitarea prudenŃei nu permite, de
exemplu, constituirea de rezerve ascunse sau de provizioane excesive,
subevaluarea deliberată a activelor sau a veniturilor, dar nici supraevaluarea
deliberată a datoriilor sau a cheltuielilor, deoarece situaŃiile financiare nu ar mai fi
neutre şi de aceea nu ar mai avea calitatea de a fi credibile.
Principiul credibilităŃii
Pentru a fi utilă informaŃia trebuie să fie credibilă. InformaŃia are calitatea
de a fi credibilă atunci când nu conŃine erori semnificative, nu este părtinitoare, iar
utilizatorii pot avea încredere că reprezintă corect ceea ce informaŃia şi-a propus să
reprezinte sau ceea ce se aşteaptă, în mod rezonabil, să reprezinte. InformaŃia poate
fi relevantă, dar atât de puŃin credibilă sub aspectul naturii sau reprezentării încât
recunoaşterea acesteia poate induce în eroare. De exemplu, dacă validitatea şi
583
valoarea daunelor pentru despăgubiri sunt disputate intr-un litigiu, nu ar fi adecvat

pentru entitate să înregistreze în bilanŃ întreaga sumă a despăgubirilor cerute, deşi
ar fi adecvata prezentarea sumei solicitate şi a circumstanŃelor conflictului intr-o
notă a situaŃiilor financiare.
Principiul reprezentării fidele

Pentru a fi credibilă informaŃia trebuie să reprezinte cu fidelitate
tranzacŃiile şi alte evenimente pe care aceasta fie şi-a propus să le reprezinte, fie se
aşteaptă, în mod rezonabil, să le reprezinte. De exemplu, bilanŃul trebuie să
reprezinte în mod credibil tranzacŃiile şi alte evenimente care se concretizează în
active, datorii şi capital propriu ale întreprinderii la data raportării şi care
îndeplinesc criteriile de recunoaştere. Cea mai mare parte a informaŃiilor financiare
este supusă unui anumit risc de a da o reprezentare mai puŃin credibilă decât ar
trebui. Aceasta nu se datorează părtinirii, ci mai degrabă dificultăŃilor inerente fie
identificării tranzacŃiilor şi altor evenimente ce urmează să fie evaluate, fie
conceperii şi aplicării tehnicilor de evaluare şi prezentare ce pot transmite mesaje
care corespund acelor tranzacŃii şi evenimente. În anumite cazuri măsurarea
efectelor financiare ale elementelor ar putea fi atât de incertă încât entităŃile, în
general, nu le recunosc în situaŃiile financiare; de exemplu, deşi majoritatea
entităŃilor generează fond comercial (goodwill) în timp, de obicei este greu de
identificat sau de evaluat acest fond comercial în mod credibil. În alte cazuri totuşi
pot fi relevante recunoaşterea elementelor respective şi prezentarea, în acelaşi timp,
a riscului de eroare ce planează asupra recunoaşterii şi evaluării lor.
Principiul prevalenŃa economicului asupra juridicului

Pentru ca informaŃia să prezinte în mod credibil evenimentele şi
tranzacŃiile pe care le reprezintă este necesar ca acestea să fie contabilizate şi
prezentate în concordanŃă cu fondul lor şi cu realitatea economică, şi nu doar cu
forma lor juridică. Fondul tranzacŃiilor sau al altor evenimente nu este întotdeauna
în concordanŃă cu ceea ce transpare din forma lor juridică sau convenŃională. De
exemplu, o entitate înstrăinează un activ unei alte parŃi într-un astfel de mod încât
documentele să susŃină transmiterea dreptului de proprietate părŃii respective; cu
toate acestea pot exista contracte care să asigure întreprinderii dreptul de a se
bucura în continuare de beneficii economice viitoare de pe urma activului
respectiv. În astfel de circumstanŃe raportarea unei vânzări nu ar reprezenta în mod
credibil operaŃiunea încheiată (dacă intr-adevăr ar exista o operaŃiune de aceasta
natură).
Principiul neutralităŃii
Pentru a fi credibilă informaŃia cuprinsă în situaŃiile financiare trebuie să
fie neutră, adică lipsită de influenŃe. SituaŃiile financiare nu sunt neutre dacă prin
selectarea şi prezentarea informaŃiei influenŃează luarea unei decizii sau formularea
unui raŃionament pentru a realiza un rezultat sau un obiectiv predeterminat.
584
Principiul integralităŃii
Pentru a fi credibilă informaŃia din situaŃiile financiare trebuie să fie
completă în limitele rezonabile ale pragului de semnificaŃie şi ale costului obŃinerii
acelei informaŃii. O omisiune poate face ca informaŃia să fie falsă sau să inducă în
eroare şi astfel să devină necredibilă şi defectuoasă din punct de vedere al
relevanŃei.
Principiul comparabilităŃii
Utilizatorii trebuie să poată compara situaŃiile financiare ale unei entităŃi în
timp pentru a identifica tendinŃele în poziŃia financiară şi performanŃele sale.
Utilizatorii trebuie totodată să poată compara situaŃiile financiare ale diverselor
entităŃi, pentru a le evalua poziŃia financiară, performanŃele şi modificările poziŃiei
financiare. Astfel măsurarea şi prezentarea efectului financiar al aceloraşi tranzacŃii
şi evenimente trebuie efectuate intr-o manieră consecventă în cadrul unei entităŃi şi
de-a lungul timpului pentru acea entitate şi intr-o manieră consecventă pentru
diferite entităŃi. O implicaŃie importantă a caracteristicii calităŃii informaŃiei de a fi
comparabilă este ca utilizatorii să fie informaŃi despre politicile contabile utilizate
în elaborarea situaŃiilor financiare şi despre orice schimbare a acestor politici,
precum şi despre efectele unor astfel de schimbări. Utilizatorii trebuie să fie în
măsură să identifice diferenŃele dintre politicile contabile pentru tranzacŃii şi alte
evenimente asemănătoare utilizate de aceeaşi entitate de la o perioadă la alta,
precum şi de diferite entităŃi. Conformitatea cu Standardele InternaŃionale de
Contabilitate, inclusiv prezentarea politicilor contabile utilizate de entităŃi, ajută la
realizarea comparabilităŃii. Nevoia de comparabilitate nu trebuie confundată cu
simpla uniformitate şi nu trebuie lăsată să devină un impediment în introducerea de
standarde de contabilitate îmbunătăŃite. Nu este indicat pentru o entitate să continue
evidenŃierea în contabilitate în aceeaşi manieră pentru o tranzacŃie sau pentru un alt
eveniment, dacă metoda adoptată nu menŃine caracteristicile calitative de relevanŃă
şi credibilitate. Nu este indicat pentru o entitate nici să îşi lase politicile contabile
neschimbate atunci când există alternative mai relevante şi credibile.
Principiul oportunităŃii
Dacă există o întârziere exagerată în raportarea informaŃiei, aceasta îşi
poate pierde relevanŃa. Conducerea poate fi nevoită să aleagă între valoarea relativă
a raportării la un anumit moment şi furnizarea de informaŃii credibile. Pentru a
furniza informaŃii oportune deseori poate fi necesară raportarea tuturor aspectelor
unei tranzacŃii sau ale altui eveniment, înainte ca acestea să fie cunoscute, deşi în
acest fel este afectată credibilitatea. Dimpotrivă, dacă raportarea este întârziata
până când toate aspectele sunt cunoscute, informaŃia poate fi foarte credibilă, dar
de utilitate redusă pentru utilizatorii care au fost nevoiŃi între timp să ia decizii.
Pentru a realiza un echilibru între relevanŃă şi credibilitate considerentul
fundamental este satisfacerea adecvată a necesităŃilor utilizatorilor în procesul
luării deciziilor economice.
585
Principiul raportul cost-beneficiu

Raportul cost-beneficiu este mai degrabă o constrângere generală decât o
caracteristică calitativă. Beneficiile de pe urma informaŃiei ar trebui să depăşească
costul furnizării acesteia. Evaluarea beneficiilor şi a costurilor reprezintă în fond
rezultatul unui raŃionament profesional. În plus, costurile nu sunt suportate neapărat
de acei utilizatori care se bucura şi de beneficii. De beneficii se pot bucura şi alŃi
utilizatori decât cei pentru care informaŃia este pregătită; de exemplu, furnizarea de
informaŃii suplimentare creditorilor poate reduce costurile îndatorării entităŃii. Din
acest motiv testul cost-beneficiu este dificil de aplicat oricărui caz particular. Cu
toate acestea cei abilitaŃi să emită standardele, precum şi cei care întocmesc şi
utilizează situaŃiile financiare ar trebui să fie conştienŃi de această limită.
Principiul echilibrului dintre caracteristicile calitative

În practică stabilirea unui echilibru între caracteristicile calitative este
deseori necesară. În general Ńelul este de a realiza un echilibru adecvat între
caracteristicile respective pentru a satisface obiectivul situaŃiilor financiare.
ImportanŃa relativă a caracteristicilor în diferite cazuri este o problemă de
raŃionament profesional.
Principiu imaginii fidele

SituaŃiile financiare sunt frecvent descrise ca prezentând o imagine fidelă a
poziŃiei financiare, performanŃei şi a modificărilor poziŃiei financiare a unei entităŃi.
Deşi acest "cadru general" nu abordează direct astfel de concepte, aplicarea
caracteristicilor calitative principale şi a standardelor adecvate de contabilitate are
în mod normal ca rezultat întocmirea unor situaŃii financiare care reflectă, în
general, o imagine fidelă a situaŃiei entităŃii.
Bibliografie
Dăianu D., Pîslaru D., Roberts Ph., 2002, Transpunerea în România a
normelor Uniunii Europene în domeniul impozitării indirecte (TVA şi accize),
Institutul European din România, Bucureşti;
Feleagă N., lonaşcu I., 1998, Tratat de contabilitate financiară, Editura
Moşteanu T., 1999, Reforma sistemului fiscal în România, Editura ASE,
Bucureşti;
Pop A., 2002, Contabilitatea financiară românească, Editura Intelcredo,
Bucureşti.
586
POLITICA SOCIALĂ ROMÂNEASCĂ IN

CONTEXTUL INTEGRĂRII ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ
Cosmina PoruŃiu
Str. Ion Huniade, Nr. 2, 350500 Lugoj, România, Tel. 0256.359.198, Fax. 0256. 359.200
ued@deu.ro
Abstract
Social protection represents an essential element for the economic growth, for
stability and social equity. European Romania must be a social Romania, a place where the
business environment supports the social politics, and the state must assure the integration
and development of milions of Romanians, who need guidance.
Keywords: social politics, social protection, employment and unemployment,
retirement plan, family and child protection, health assurance.
În cadrul procesului de aderare a României la Uniunea Europeană au fost

deschise 28 de capitole, capitolul 13 corespunzător politicii sociale fiind deschis în
al doilea semestru al anului 2001 şi închis provizoriu în primul semestru al anului
2002. Tot ceea ce s-a făcut în acest interval de timp foarte scurt a constat în
realizarea unui cadru legal şi într-o anumită măsură şi instituŃional de bază în
domeniile – cheie ale politicii sociale: armonizare legislativă, dialog social,
egalitatea de tratament pentru femei şi bărbaŃi, lupta împotriva discriminării,
ocuparea forŃei de muncă, securitatea socială, pregătirea terenului pentru
implementarea Fondului Social European, integrarea persoanelor cu handicap,
sănătatea publică, siguranŃa la locul de muncă şi afilierea la FundaŃia Europeană
pentru ÎmbunătăŃirea CondiŃiilor de ViaŃă şi de Muncă. După realizarea cadrului
legislativ s-a trecut la partea cea mai grea a procesului constând în transpunerea în
practică a acestui cadru sub atenta monitorizare şi cu sprijin de specialitate şi
financiar (prin intermediul fondurilor nerambursabile PHARE) din parte Uniunii
Europene.
O evaluare a gradului de aliniere a politicii naŃionale la standardele
comunitare ale politicii sociale este dată de „Parteneriatul pentru Aderare 2003”,
conform căruia politica socială şi de ocupare a forŃei de muncă din România mai
avea de progresat în ceea ce priveşte:
– continuarea alinierii la acquis-ul comunitar în domeniul legislaŃiei muncii,
inclusiv elaborarea noului Cod al muncii;
– completarea transpunerii acquis-ului în domeniul egalităŃii de tratament între
femei şi bărbaŃi şi implementarea lui, în special adoptarea legislaŃiei privind
maternitatea, familia şi copilul;
587
– continuarea alinierii la acquis-ul comunitar în domeniul anti-discriminării şi

implementarea sa adecvată;
– continuarea transpunerii acquisului comunitar în sectorul sănătăŃii şi siguranŃei la
locul de muncă, precum şi îmbunătăŃirea cooperării între cele două ministere de
resort;
– completarea şi continuarea implementării legislaŃiei din domeniul sănătăŃii
publice;
– implementarea Planului NaŃional de AcŃiune pentru Ocuparea ForŃei de Muncă;
– continuarea dezvoltării capacităŃii AgenŃiei NaŃionale de Ocupare de promovare
a programelor şi măsurilor active de ocupare, în special la nivel local şi regional,
precum şi pregătirea acesteia pentru implementarea de proiecte prin Fondul
Social European;
– continuarea măsurilor de sprijin pentru partenerii sociali;
– promovarea dialogului social autonom, în special la nivel de întreprinderi şi la
nivel sectorial;
– completarea legislaŃiei secundare necesare implementării noii Legi privind
Sistemul NaŃional de AsistenŃă Socială (legea cadru, nr.705/2001) şi a dezvoltării
de sisteme de monitorizare şi control în domeniu;
– întărirea cooperării inter-ministeriale şi a descentralizării responsabilităŃilor
privitor la implementarea legislaŃiei din domeniul asistenŃei sociale;
– implementare Strategiei Anti-sărăcie şi de Promovare a Incluziunii Sociale şi
clasificarea cadrului instituŃional adecvat pentru implementare.
Astfel, procesul de aliniere la standardele comunitare continuă şi
priorităŃile anterior semnalate sunt adresate prin adoptarea de măsuri
corespunzătoare.
Ultimii ani au fost caracterizaŃi de următoarele transformări la nivelul
politicii sociale:
– În privinŃa sănătăŃii şi a protecŃiei la locul de muncă îmbunătăŃiri vizibile nu
există deocamdată decât la nivel teoretic. Ministerul Muncii, SolidarităŃii Sociale
şi Familiei şi Ministerul SănătăŃii au colaborat în 2004 la elaborarea proiectului
„Politica şi strategia României în domeniul sănătăŃii şi protecŃiei muncii în
perioada 2004 – 2007”. Practic, singura acŃiune de menŃionat ar fi întărirea
controalelor inspectoratelor de muncă.
– În urma revizuirii ConstituŃiei a crescut rolul Consiliului Economic şi Social în
domeniul dialogului social în calitate de organism consultativ tripartit. În aprilie
2004 a fost semnat Pactul de Stabilitate Socială în anul 2004 iar în mai 2004 a
fost semnat un acord colectiv naŃional pe un an. În ciuda eforturilor, dialogul
social al partenerilor sociali n-a înregistrat un progres vizibil.
– Domeniul politicii de ocupare a forŃei de muncă rămâne unul cu probleme. Deşi
rata şomajului a fost relativ stabilă şi mică, în rândul tinerilor şomajul a crescut;
de asemenea a crescut şi durata medie a şomajului. În august 2004 a fost adoptată
Strategia NaŃională de Ocupare a ForŃei de Muncă pentru perioada 2004 – 2006
iar legea pentru stimularea locurilor de muncă a fost modificată în vederea
588
extinderii ariei măsurilor active pe piaŃa forŃei de muncă. Statul român şi Comisia
Europeană au continuat să lucreze la Politica Revizuită de Ocupare a ForŃei de
Muncă. Şi totuşi rezultatele sunt absolut nesatisfăcătoare.
– În sprijinul integrării sociale a segmentelor de populaŃie defavorizate (tinerii care
părăsesc instituŃiile de ocrotire, absolvenŃii care nu-şi găsesc un loc de muncă,
Ńăranii, pensionarii, rromii, persoanele fără locuinŃă) deocamdată nu s-au făcut
decât studii de măsurare a gradului lor de sărăcie.
– Domeniul protecŃiei sociale este pe calea cea bună dar în primul rând, şi asta din
păcate, prin cantitatea vastă de legislaŃie adoptată în domeniu. În ultimii ani au
fost făcute eforturi pentru creşterea cheltuielilor sociale publice, inclusiv a celor
pentru educaŃie şi locuinŃe. De asemenea, descentralizarea sistemului de asistenŃă
socială trebuie să fie însoŃită de alocarea de fonduri suficiente atât de la bugetul
de stat cât şi de la bugetele locale şi pregătirea mai multor asistenŃi sociali.
– În domeniul pensiilor cele mai importante măsuri au constat în adoptarea Legii
pensiilor ocupaŃionale în iunie 2004 şi în finalizarea statutului Casei NaŃionale a
Pensiilor. În iunie 2004 a avut loc un seminar între Comisia Europeană şi
autorităŃile şi grupurile de interes din domeniu în vederea pregătirii participării
României la Metoda Deschisă de Coordonatele din sistemul de pensii.
– În privinŃa anti-discriminării există legislaŃie pentru discriminarea pe bază de
vârstă şi invaliditate iar din punct de vedere instituŃional a fost înfiinŃată
Autoritatea NaŃională pentru Persoanele cu Handicap. Însă este necesară o
întărire a capacităŃii Consiliului NaŃional pentru Combaterea Discriminării.
– Un aspect important al reformei politicii sociale îl reprezintă necesitatea
definitivării cadrului legislativ şi instituŃional pentru managementul şi
implementarea în viitor a Fondului Social European care va continua acŃiunea de
susŃinere financiară a politicii sociale româneşti începută prin intermediul
fondurilor de pre-aderare.
În ceea ce priveşte situaŃia României realitatea este crudă. Din punct de
vedere al problemelor sociale şi trebuie înfruntată nu ocolită. Integrarea în
structurile Uniunii Europene înseamnă şi măsuri de politică socială care să
corespundă exigenŃelor modelului social comunitar creat. În acest proces Uniunea
Europeană ne-a acordat tot sprijinul atât sub formă de asistenŃă financiară
nerambursabilă (în special prin intermediul programului PHARE – componenta
investiŃii în coeziunea economică şi socială, sectorul social, sănătate, educaŃie,
cultură şi minorităŃi) cât şi prin intermediul specialiştilor săi pe probleme sociale.
Din momentul integrării, pentru definitivarea procesului de reformă şi alinierea
politicii sociale naŃionale la modelul social european, colaborarea cu organismele
Uniunii va continua iar acordarea de asistenŃă financiară şi de specialitate se va
realiza prin intermediul strategiilor şi instrumentelor de implementare a Agendei
Sociale, în special prin intermediul Strategiei Europene de Ocupare a ForŃei de
Muncă şi a Fondului Social European. Suntem pe drumul cel bun însă Ńinem să ne
remarcăm şi printr-o încetineală enervantă în a progresa, în a pune în aplicare
măsurile adoptate la nivel legislativ. Iar „timpul trece, ceasul ticăie” – după cum s-
589
a exprimat Jonathan Scheele, şeful DelegaŃiei Comisiei Europene în România - ,

data aderării se apropie. Responsabilitatea trebuie să şi-o asume fiecare cetăŃean
român însă, într-adevăr, semnalul ar trebui să vină din partea conducătorilor
instituŃiilor statului care au putere de decizie. Ar fi bine să se renunŃe şi la
încercările disperate, sortite eşecului, de a satisface toate propunerile de reformă
ale agenŃilor internaŃionali ce conduc procesul de europenizare şi globalizare (în
special Uniunea Europeană, Banca Mondială şi Fondul Monetar InternaŃional) şi să
încercăm să progresăm având şi iniŃiative proprii. Integrarea în Uniunea Europeană
nu trebuie privită ca un scop în sine, un colac de salvare din apele sărăciei în care
ne scăldăm ci ca o modalitate de a ne dezvolta astfel încât să tratăm de la egal la
egal cu cei pe car îi considerăm mai – marii Europei.
Dimensiuni privind protecŃia socială în România

– în privinŃa domeniului ocupării forŃei de muncă şi a şomajului situaŃia s-a
prezentat astfel: numărul de angajaŃi a scăzut continuu (ca urmare a
disponibilizărilor masive), s-a răspândit şomajul pe termen lung, foarte mulŃi
lucrează „la negru” iar măsurile de protecŃie a şomerilor, a tinerilor absolvenŃi şi
a altor categorii excluse de pe piaŃa muncii au fost de departe insuficiente şi
ineficiente;
– în cazul sistemului de pensii problemele sunt la fel de mari. În primul rând, prin
scăderea numărului de contribuabili (de la 8 milioane în 1990 la 5,2 milioane în
prezent) dar şi prin neplata de către multe întreprinderi a contribuŃiilor la bugetul
de stat s-a produs o criză a finanŃării fondului destinat pensiilor, criză accentuată
şi de creşterea explozivă a pensionărilor în mod anticipat şi pe caz de boală
(multe dintre ele făcându-se ilegal) dar şi de introducerea în sistem a celor care
au lucrat în agricultură. Un alt aspect în acest domeniu îl reprezintă modalităŃile
inechitabile de calcul a pensiilor până la apariŃia în 2001 a legii cadru. În prezent
se încearcă repararea nedreptăŃilor prin intermediul programului de recorelare a
pensiilor. La nivelul Ńării noastre vorbim despre un nivel extrem de scăzut al
pensiilor, care nu acoperă nevoile pensionarilor, categorii întregi de pensionari
aflându-se în situaŃia de a nu-şi putea asigura din pensii cele necesare traiului.
Există şi pensii suplimentare în sistem privat însă nu sunt accesibile decât celor
care obŃin venituri foarte mari astfel încât, deocamdată, prezenŃa lor accentuează
inegalităŃile sociale.
– în ceea ce priveşte protecŃia familiei şi a copilului, principala cale de combatere a
sărăciei în cazul acestora este creşterea veniturilor din muncă, în special în rândul
familiilor alcătuite din tineri, creşterea în general a salariilor, inclusiv creşterea
salariului minim precum şi sprijinirea familiei tinere din mediul rural. La nivelul
Ńării noastre există o tendinŃă generală de scădere a numărului de căsătorii, o
creştere a ratei divorŃurilor, apariŃia unor comportamente patologice pentru
familie cum sunt alcoolismul sau dependenŃa de droguri, violenŃa domestică,
prostituŃia, creşterea numărului de naşteri în rândul femeilor necăsătorite,
creşterea numărului familiilor monoparentale. În ultimul timp la toate acestea se
590
adaugă şi o creştere a disoluŃiei familiale datorită migrării membrilor familiei

pentru obŃinerea de venituri. Cel mai grav rezultat al tuturor acestor fenomene
negative este tendinŃa de abandon a copilului. În acest sens DirecŃiile pentru
ProtecŃia Copilului trebuie să acŃioneze în vederea prevenirii separării copilului
de familie, precum şi pentru susŃinerea reintegrării copilului în familia naturală
sau extinsă (centru maternal, centru de zi, centru de consiliere şi sprijin pentru
părinŃi etc.). Chiar dacă este cunoscut faptul că prestaŃiile familiale nu trebuie să
stimuleze natalitatea în familiile care nu dispun de resursele minime necesare
creşterii şi educaŃiei copiilor, totuşi în România nivelul acestui tip de prestaŃii ar
trebui să contribuie într-o măsură mai mare la formarea veniturilor familiale;
mărimea prestaŃiilor familiale trebuie gândită în corelaŃie cu alte venituri astfel
încât împreună cu salariul minim să asigure minimul de trai al unei familii
standard;
– în ciuda faptului că numărul săracilor şi al celor cu probleme de integrare socială
(şomeri, tineri ieşiŃi din sistemul instituŃionalizat, rromi etc.) a crescut foarte
mult, fondurile alocate protecŃiei lor au rămas la un nivel scăzut. Au fost
întreprinse unele acŃiuni de către Biserică şi diferite ONG-uri însă raportat la
numărul mare de cazuri ajutorul n-a schimbat prea mult peisajul. Într-o încercare
de reformă (cerută şi de către Uniunea Europeană) Guvernul a transmis
responsabilitatea rezolvării cazurilor sociale către administraŃia locală pe
considerentul că întotdeauna comunitatea ştie cel mai bine cine are greutăŃi, însă
nu au fost repartizate şi fondurile necesare asistenŃei sociale; Astfel, localităŃile
mai bine dezvoltate economic dispun şi de fondurile necesare pentru a-i ajuta pe
cei în nevoie, numărul acestora fiind oricum mai mic decât în localităŃile sărace
care au şi un număr mare de cazuri sociale şi fonduri foarte puŃine destinate
asistenŃei sociale;
– într-un fel se pune problema în cazul asigurărilor sociale de pensii şi de sănătate
destinate acoperirii unor nevoi personale ca urmare a pierderii temporare sau
definitive a capacităŃii de muncă sau a pensionării, şi altfel atunci când este vorba
de protecŃia angajatului la locul de muncă (mediu, condiŃii de muncă etc.), nevoi
care se transferă asupra costurilor de producŃie şi a căror satisfacere este inclusă
în preŃul produsului sau al serviciului; în domeniul social Guvernul are menirea
să asigure menŃinerea unui echilibru evident şi real între protecŃie şi
autoprotecŃie, între nevoi şi resurse, între dezvoltarea umană a generaŃiilor
actuale şi cele viitoare.
Formele de protecŃie socială, deşi sunt diversificate, ele acoperă insuficient
nevoia socială, practic întreaga populaŃie a României fiind potenŃială beneficiară de
sprijin din partea statului, bineînŃeles acesta acordându-se numai celor care
îndeplinesc condiŃiile prevăzute de lege şi potrivit unor criterii prestabilite.
Bunăstarea nu se va obŃine însă niciodată aşteptând ajutor din partea
statului, devenind asistaŃi social ci prin muncă, însă o muncă de calitate şi bine
plătită. ProtecŃia socială înseamnă, pe lângă pensii, ajutoare sociale şi ajutoare de
591
şomaj, acele cheltuieli pe care statul sau companiile private îl acordă angajaŃilor
pentru a susŃine competitivitatea economică.
Personal consider însă ca în momentul de faŃă la nivelul Ńării noastre
reducerea cheltuielilor publice pentru protecŃia socială ar duce la adâncimea
discrepanŃelor sociale, pentru că beneficiarii protecŃiei sociale ar fi, în special,
persoanele cu venituri mari care activează în sectorul privat.
În prezent, România alocă doar 10% din PIB pentru protecŃia socială, faŃă
de media Ńărilor din Uniunea Europeană, care este de 27% din PIB. Cu siguranŃă că
pentru a putea aloca o sumă mai mare din PIB în acest domeniu, România are
nevoie de o economie competitivă. Pe de altă parte, competivitatea este strâns
legată de resursele pe care statul le alocă pentru dezvoltarea unor segmente vitale
precum cercetarea, educaŃia şi infrastructura.
Statul român este obligat să aloce resurse din ce în ce tot mai importante
pentru dezvoltarea capitalului uman şi pentru programe de reconversie
profesională, protecŃia socială însemnând susŃinerea unui proces permanent de
calificare şi recalificare a forŃei de muncă.
ProtecŃia socială înseamnă bani mai mulŃi pentru combaterea şomajului şi
pentru susŃinerea persoanelor defavorizate. Este însă nevoie de o permanentă
dezvoltare a economiei pentru a asigura veniturile necesare satisfacerii nevoilor
acestor categorii sociale. Statul trebuie de asemenea să aloce mai mulŃi bani
pensionarilor, care nu pot fi consideraŃi doar consumatori de resurse. Nivelul de trai
al pensionarilor este astăzi departe de nevoile acestor oameni şi reprezintă o pată
neagră pentru societatea românească aflată în pragul integrării europene.
ProtecŃia socială reprezintă un factor esenŃial pentru creşterea economică,
pentru stabilitate şi pentru echitate socială. Competitivitatea economică este
stimulată şi nu inhibată de investiŃiile în dezvoltarea socială. România europeană
trebuie să fie o Românie socială, în care mediul de afaceri să sprijine activ
politicile sociale, iar statul să asigure integrarea şi dezvoltarea milioanelor de
români care au nevoie de asistenŃă şi de îndrumare.
Bibliografia
*** Programul de guvernare, cap.7 – Politica de protecŃie socială;
***;Raportul periodic asupra progreselor înregistrate de România în
vederea aderării la Uniunea Europeană, 2004
592
STUDIU PRIVIND CARACTERISTICILE SERVICIILOR

PUBLICE PRESTATE DE PRIMĂRIA MUNICIPIULUI
ARAD PRIN INTERMEDIUL
SCALĂRII MULTIDIMENSIONALE
Valerii Şontea
Primăria mun. Arad,
Tel. 281850/161, valeriivalerii@yahoo.com,
Abstract
The multivaried analysis of interdependence represents a set of advanced research
methods. The scientist call them advanced because these methods are based on
mathematical concepts and statistics such as matricial calculus, the multiple correlation
and regression, the functional analysis, etc. From our point of view, this set of research
methods are advanced because they combine both the procedures in accordance with the
research quantitative methods and the procedures in accordance with quantitative methods
and the procedures in accordance with the research qualitative methods.
Key words: functional analysis, multivaried analysis, research methods
1. Introducere
Analiza multivariată de interdependenŃă reprezintă un set de metode
avansate de cercetare. Oamenii de ştiinŃă le numesc „avansate” deoarece aceste
metode se bazează pe concepte matematice şi statistice precum calculul matricial,
corelaŃia şi regresia multiplă, analiza funcŃională etc. Din punctul nostru de vedere,
acest grup de metode de cercetare sunt avansate deoarece ele combină atât
procedee specifice metodelor cantitative de cercetare cât şi procedee specifice
metodelor calitative de cercetare.
O prezentare generală dar mult mai cuprinzătoare a metodelor de analiză
multivariată, care de fapt reprezintă un inventar al acestora, ne este prezentat de
Wolfgang Hardle (Hardle W., 2003) şi anume:
1. Analiza componentelor principale;
2. Analiza factorială;
3. Analiza Cluster;
4. Analiza Discriminant;
5. Analiza de corespondenŃă;
6. Analiza corelaŃiei canonice;
7. Scalarea Multidimensională;
8. Analiza combinatorie (conjoint measurement analysis).
Scalarea multidimensională este o tehnică de analiză decompoziŃională. Ce
înseamnă acest lucru? Metodele decompoziŃionale prelucrează măsuri globale sau
593
generale de similaritate, pe baza cărora sunt produse hărŃi perceptuale ale

poziŃionării relative a obiectelor. De fapt, această metodă de cercetare are două
avantaje principale : (1) nu foloseşte atribute ale obiectelor, ci numai percepŃiile şi
evaluările subiecŃilor asupra obiectelor, şi (2) pentru că fiecare subiect furnizează o
evaluare a similarităŃii dintre obiecte, se pot construi hărŃi perceptuale atât pentru
fiecare subiect, cât şi una agregată, care să încorporeze evaluările tuturor
subiecŃilor.
2. Întocmirea şi analiza hărŃii caracteristicilor serviciilor publice prestate de

Primăria Municipiului Arad cu ajutorul scalării multidimensionale
Primul pas în vederea realizării studiului respectiv a constat în colectarea
variabilelor care vor avea rol de variabile de cercetare. În cazul în care cercetătorul
are dinainte stabilită o listă de itemi (oferită de solicitantul cercetării în cauză, fie
că aceşti itemi au fost obŃinuŃi într-o cercetare anterioară) atunci atingerea acestei
sarcini este simplă, dar în cazul nostru a trebuit să întocmim un chestionar cu
ajutorul căruia să colectăm date de la un eşantion aleator de persoane. După ce
datele au fost colectate s-a efectuat o analiză a caracteristicilor care descriu relaŃia
dintre Primăria Municipiului Arad şi contribuabil. În urma analizei au fost
formulate un număr de 54 de itemi care au fost introduşi într-un nou chestionar.
Etapa a doua a procesului de cercetare a constat în desfăşurarea unei
anchete pe teren prin
care s-au colectate date cu privire la impresia cetăŃenilor cu privire la nivelul de
situare a caracteristicilor pe scala diferenŃialei semantice cu 7 nivele (de la -3 la
+3).
În etapa a treia s-a efectuat analiza itemilor din chestionarul nr.2. Prin
aceasta s-a urmărit selectarea itemilor care au cel mai mare nivel de semnificaŃie în
totalul caracteristicilor vis-a-vis de subiectul studiat. În literatura de specialitate
analiza itemilor se numeşte analiza validităŃii interne. Validitatea internă face parte
dintr-un subiect mai larg care cuprinde validitatea de construct şi validitatea
previzională. Această analiză a constatat în:
1. calculul totalului tuturor itemilor pentru fiecare persoană chestionată;
2. calcularea corelaŃiilor între fiecare item şi totalul calculat la punctul
anterior;
3. aranjarea corelaŃiilor calculate în ordine descrescătoare şi selectarea
itemilor care au corelaŃia calculate >=0.2;
4. itemii care au fost selectaŃi sunt introduşi într-o nouă analiză prin care se
calculează indicele alfa Cronbach. Dacă valoarea acestui indice este mai mare de
cât 0,8 (care indică un nivel de încredere mai mare de 80%) atunci acest set de
itemi este acceptabil pentru a fi utilizat în analiza scalării multidimensionale
(Nunnaly C. J., 1978).
În urma analizei de mai sus a rezultat un număr de 27 de variabile de
analiză care au un nivel de încredere de 87,26%. Aceste variabile (itemi) sunt
prezentate în tabelul de mai jos:
594
Tabelul nr.1
Variabilele selectate în urma analizei itemilor.
Numărul de
ordine a
Nr. variabilei în
Variabila de cercetare selectată
Crt. totalul de 54
din
chestionar
FuncŃionarii publici oferă contribuabililor informaŃii
1 27 greşite?
Primăria are grijă suficientă faŃă de unităŃile din
2 37 subordinea primăriei?
Programul de lucru al primăriei este suficient de
3 1 prelungit?
4 23 Personalul primăriei este făŃarnic?
5 31 Primăria este o instituŃie coruptă?
6 2 Îngrijirea oraşului este adecvată?
Primăria efectuează cheltuieli inutile (concerte şi nu
7 22 case şi spitale)?
Promisiunile făcute în campania electorală sunt
8 11 respectate?
9 26 FuncŃionarii folosesc un limbaj de lemn (neclar)?
10 39 Se efectuează renovarea clădirilor istorice?
11 53 Se fac retrocedări frauduloase de spaŃii?
12 14 Primăria cooperează cu cetăŃeanul?
13 38 FuncŃionarii din primărie sunt competenŃi?
Cartierele mărginaşe ale oraşului sunt bine
14 35 amenajate?
15 25 FuncŃionarii publici şi primarul sunt indiferenŃi?
Transportul public este bine asigurat în cartierele
16 7 mărginaşe ale oraşului?
Amenajarea malurilor râului Mureş este
17 40 corespunzătoare?
18 42 FuncŃionarii şi primarul sunt persoane obiective?
Se ia atitudine faŃă de nevoile cetăŃeanului
19 41 (reacŃionare promptă)?
20 13 Activitatea primăriei este transparentă?
595
21 32 În primărie sunt cazuri de adrese (acte) pierdute?

22 16 łinuta funcŃionarilor este adecvată?
23 49 FuncŃionarii tratează cetăŃenii cu înŃelegere?
24 10 Primarul şi funcŃionarii sunt orgolioşi?
25 50 FuncŃionarii soluŃionare rapid cazurile cetăŃenilor?
26 24 Primarul şi funcŃionarii se lăudă în mod exagerat?
27 43 FuncŃionarii şi primarul sunt amabili?
Din prezentarea metodei de cercetare multivariată numită „scalarea

multidimensională” rezultă că datele prelucrate prin acest procedeu ştiinŃific
reprezintă judecăŃi subiective despre obiectele studiate. Scopul tehnic al prelucrării
datelor de marketing prin intermediul scalării multidimensionale îl reprezintă
crearea unei hărŃi în baza distanŃelor perceptuale de poziŃionare relativă a
obiectelor studiate. Prima fază a analizei se încheie odată ce parametrii de validare
a analizei au atins valorile dorite de către cercetător. Faza următoare a analizei
constă în determinarea logicii aranjamentelor rezultate pe harta poziŃionării
obiectelor studiate precum şi determinarea axelor dimensiunilor latente care
descriu spaŃiul perceptual în funcŃie de numărul dimensiunilor ales iniŃial pentru a
reprezenta harta datelor (fiind vorba despre spaŃiul bidimensional sau
tridimensional în cele mai dese cazuri).
Pentru interpretarea axelor spaŃiale se pot utiliza metode intuitive precum
şi metode analitice (pentru interpretarea obiectivă). În cazul interpretării obiective,
în funcŃie de modul în care este măsurată variabila dependentă se aplică regresia
multiliniară, respectiv analiza discriminantului (ori regresia logistică).
Pentru analiza pe care dorim să o efectuăm avem nevoie de elementele de
comparaŃie care în cazul nostru pot fi primăriile mai multor oraşe din România, un
serviciu anume (ex. Serviciul RelaŃii cu publicul) din mai multe primării, sau
putem analiza datele unei singure instituŃii realizând o hartă a caracteristicilor
acesteia în vederea analizei ulterioare.
Astfel am ales datele din colectate cu ocazia analizei factoriale referitoare
la caracteristicile Primăriei Municipiului Arad. În urma analizei datelor din
chestionare s-a ales un set de 27 de întrebări a căror răspunsuri au avut un indice
Crombach acceptabil.
Aceste date pot fi analizate în forma lor brută aşa cum au rezultat din
chestionare sau pot fi analizate pornind de la matricea de corelaŃie. Noi am ales
varianta a doua. În prezentarea teoretică de mai sus am amintit că toate aceste
modalităŃi de prezentare a datelor intră în categoria celor obŃinute direct. Alături de
acestea, se pot estima proximităŃi între diferite obiecte pe baza unor indicatori
derivaŃi. Cel mai cunoscut indice derivat de disimilaritate e obŃinut pe baza valorii
coeficientului de corelaŃie după formula (1-r2), deoarece r2 reprezintă gradul de
similaritate iar extragerea acestui din unitate reprezintă gradul de disimilaritate
596
astfel obŃinem matricea necesară pentru a efectua o analiză prin metoda scalării
multidimensionale. Se pot obŃine astfel reprezentări grafice care să ateste prin
poziŃionare şi distanŃare spaŃiale, relaŃiile dintre mai multe concepte (obiecte). Din
această perspectivă, MDS (multidimensional scaling) se apropie cel mai mult de
modul de funcŃionare al analizei factoriale dar trebuie specificat faptul că nici într-
un caz nu se suprapun aceste două metode de analiză.
Folosind metoda de obŃinere a matricei disimilarităŃilor obŃinem astfel
datele necesare pentru scalarea multidimensională.
Aceste date sunt prezentate în tabelul nr.2 de mai jos. Printre datele
introduse în matricea respectivă se observă anumite disimilarităŃi care sunt
înlocuite cu literele „NA” (not available). Acest lucru reprezintă o condiŃie cerută
de către programul informatic care a fost utilizat pentru analiza scalării
multidimensionale numit PERMAP (Borg I., 2005).. Acest program poate fi
descărcat gratuit de pe internet (http:// www.ucs.louisiana.edu) şi utilizat gratuit
în scopuri academice. Sintagma „NA” reprezintă o înlocuire cerută de programul
informatic PERMAP pentru disimilarităŃile mai mici decât zero sau pentru cazurile
de unde lipsesc date din cauza necompletării în chestionare, sau din cauza lipsei de
semnificaŃie a acestora etc.
Pentru procesul de calcul a fost aleasă funcŃia „Stress” care să fie
optimizată în procesul iterativ.
DistanŃele pot apărea sub diferite forme precum:
DistanŃa Euclidiană: dij = Rădăcina pătrată{(Xi-Xj)2 + (Yi-Yj)2}
City Block: dij = |Xi-Xj| + |Yi-Yj|
DistanŃa dominantei: dij = Max(|Xi-Xj|, |Yi-Yj|)
Minkowski: dij = {|Xi-Xj|p + |Yi-Yj|p}1/p

Noi vom utiliza în procesul analizei distanŃe de tip euclidiene deoarece
sunt cele mai uşor de perceput şi cele mai potrivite în cazul specificului datelor pe
care le vom utiliza în analiză.
3. Analiza datelor cu ajutorul programului informatic PERMAP

După ce datele sunt pregătite pentru a începe analiza scalării
multidimensionale, le introducem în programul Permap. Pentru aceasta matricea
disimilarităŃilor este introdusă într-un document text, de obicei ASCII text format
cu extensia „*.txt” care va servi drept bază de date pentru analiza noastră. După ce
programul este lansat din meniul „File” se accesează opŃiunea „Load data From an
Imput Data File… F2” de unde accesăm baza de date pe care am numit-o
„CORELAT27.txt”. Imediat după accesarea documentului care conŃine matricea
disimilarităŃilor datele ne sunt afişate în forma prezentată în figura de mai jos.
597
Figura nr.1: Prezentarea datelor în varianta neprelucrată a celor 27 de variabile de

cercetare în programul informatic de Scalare Multidimensională Permap.
598
Tabelul nr.2
Matricea disimilarităŃilor dintre cele 27 de variabile utilizate în procesul scalării multidimensionale
V1 0
V2 0,83 0
V3 0,55 0,86 0
V4 0,47 0,8 0,57 0
V5 0,65 0,62 0,88 0,36 0
V6 0,75 0,9 0,87 0,81 0,66 0
V7 0,24 0,84 0,64 0,31 0,5 0,7 0
V8 0,58 0,64 0,78 0,52 0,77 0,81 0,57 0
V9 0,54 0,44 0,98 0,63 0,48 0,81 0,58 0,81 0
V10 0,75 0,9 0,61 0,8 NA 0,35 0,94 0,51 NA 0
V11 0,6 0,77 0,79 0,52 0,34 0,68 0,44 NA 0,46 NA 0
V12 0,7 0,63 0,64 0,77 0,7 0,76 0,69 0,6 0,95 0,93 0,93 0
V13 0,7 0,97 0,48 0,85 0,85 0,4 0,64 0,91 NA 0,48 0,83 0,92 0
V14 0,74 0,6 0,74 NA 0,85 0,71 NA 0,73 0,89 0,42 NA 0,95 0,73 0
V15 0,79 0,76 0,56 0,53 0,64 0,93 0,72 NA 0,63 0,9 0,43 NA 0,81 0,91 0
V16 0,9 0,74 0,42 0,53 0,91 0,85 NA 0,58 0,86 0,57 0,96 0,66 0,89 0,9 0,65 0
V17 0,82 0,53 0,71 0,97 0,98 0,79 0,89 0,73 0,55 0,6 0,89 0,79 0,92 0,91 0,87 0,69 0
V18 0,48 0,52 0,79 NA 0,89 0,95 0,69 0,89 0,79 0,96 0,76 0,6 0,86 0,78 0,86 NA 0,55 0
599
V19 NA 0,53 0,5 NA NA NA NA 0,8 NA 0,7 NA 0,63 0,77 0,69 0,78 0,69 0,41 0,5 0
V20 0,88 0,67 0,98 0,9 0,82 0,73 0,9 0,63 0,56 0,75 0,73 0,92 0,92 0,78 0,45 0,64 0,79 0,92 0,93 0
V21 0,94 0,59 0,97 0,77 0,82 0,64 NA 0,49 0,79 0,42 NA 0,91 NA 0,45 NA 0,5 0,8 NA 1 0,68 0
V22 0,95 0,52 0,99 NA 0,86 0,7 NA 0,94 0,64 0,73 0,99 0,83 0,98 0,65 0,62 0,6 0,75 0,82 0,81 0,4 0,43 0
V23 0,9 0,88 0,64 0,93 NA 0,73 0,94 0,38 NA 0,32 NA 0,64 0,6 0,57 NA 0,67 0,82 NA 0,61 0,87 0,67 0,99 0
V24 0,72 NA 0,81 0,55 0,6 0,62 0,41 0,95 0,83 0,86 0,78 0,9 0,7 NA 0,75 NA NA NA NA NA 0,97 NA 0,91 0
V25 0,84 0,91 0,63 NA NA 0,95 0,78 0,67 NA 0,78 NA 0,47 0,58 0,91 NA NA 0,74 0,53 0,33 NA NA NA 0,45 NA 0
V26 NA 0,7 0,93 0,55 0,43 0,91 0,87 NA 0,52 NA 0,52 1 NA NA 0,4 0,68 0,93 NA NA 0,61 0,7 0,64 NA 0,64 NA 0
V27 NA 0,53 0,89 NA NA NA NA 0,73 NA 0,83 NA 0,47 0,98 0,56 0,99 NA 0,85 0,44 0,38 0,81 0,97 0,82 0,51 NA 0,39 NA 0
600
Astfel observăm că punctele celor 27 de variabile sunt distribuite

echidistant unul faŃă de altul dea lungul unei linii orizontale în cadrul spaŃiului de
distribuŃie reprezentat prin sfera exterioară din figură. De obicei în analiza
exploratorie de scalare multidimensională pentru analiza datelor se aleg două,
maxim trei, dimensiuni. Această decizie referitoare la numărul dimensiunilor este
luată la începutul analizei. După ce am introdus datele putem începe etapa
următoare a cercetării şi anume prelucrarea datelor cu ajutorul programului pentru
a obŃine o hartă a distanŃelor între variabilele de cercetare.
Într-o primă fază alegem doar o singură dimensiune pentru reprezentarea
datelor şi începem analiza. Astfel obŃinem o primă reprezentare a datelor pe care o
prezentăm în figura de mai jos.
Figura nr.2: Harta distanŃelor dintre cele 27 de caracteristici ale Primăriei

Municipiului Arad prezentate într-un spaŃiu unidimensional.
601
Figura nr.3: Harta distanŃelor dintre cele 27 de caracteristici ale Primăriei

Municipiului Arad prezentate într-un spaŃiu bidimensional.
602
Figura nr.4: Harta distanŃelor dintre cele 27 de caracteristici ale

Primăriei Municipiului Arad prezentate într-un spaŃiu tridimensional.
Din harta distanŃelor prezentată într-un spaŃiu unidimensional se observă că

cele mai mari distante caracteristici ale Primăriei Municipiului Arad sunt V17
(Amenajarea malurilor Mureşului în zona intravilană ) şi V2 (grija faŃă de
instituŃiile din subordine). La o nouă rulare a programului într-un spaŃiu
unidimensional extremele sunt reprezentate de alte grupuri câte două variabile. Iată
câteva exemple:
- V2 versus V17 valoarea funcŃiei obiectiv 0,903;
Astfel observăm că perechea V2 – V4 are cea mai mare valoare a funcŃiei
obiectiv (FuncŃia Stress – 1,12), iar perechea V2 – V17 are cea mai mică valoare
pentru funcŃia Stress - 0,903.
603
Lucrurile se clarifică atunci când harta disimilarităŃilor este proiectată într-

un spaŃiu bidimensional. Un alt lucru important pe care îl remarcăm este că odată
cu creşterea numărului de dimensiuni valoarea funcŃiei obiectiv scade indicând
astfel o îmbunătăŃire a proiecŃiei celor 27 de variabile de cercetare. Astfel valorile
funcŃiei obiectiv sunt:
- valoarea funcŃiei obiectiv într-un spaŃiu unidimensional – 0,903;
- valoarea funcŃiei obiectiv într-un spaŃiu bidimensional – 0,77;
- valoarea funcŃiei obiectiv într-un spaŃiu tridimensional – 0,76;
deci valoarea funcŃiei obiectiv scade cu 0,133 unităŃi atunci când trecem de
la un spaŃiu unidimensional la un spaŃiu bidimensional, iar la tranziŃia dintr-un
spaŃiu bidimensional într-un spaŃiu tridimensional valoarea funcŃiei obiectiv scade
cu doar 0,01 unităŃi iar configuraŃia punctelor pe hartă este aproximativ aceiaşi.
Astfel, în baza acestor observaŃii am decis să ne oprim la reprezentarea datelor într-
un spaŃiu bidimensional.
Următorul pas constă în interpretarea celor două dimensiuni ale spaŃiului în
care este încadrată harta disimilarităŃilor dintre cele 27 de variabile precum şi
modul de repartizare a variabilelor în spaŃiul dat.
Mai întâi de toate trebuie să menŃionăm că într-un spaŃiu bidimensional
datele în general sunt distribuite după unul din cele trei modele generale şi anume
(Borg I., 2005):
a) RepartiŃie axială:
a b b c
a b c
a b c
a c
a b c
b c
c
a b
604
b) RepartiŃie modulară:
c c
c
b
c b
a a c
b b
a
b
c b c
c c c
c) RepartiŃie polară:
a c c
a c c
a c c
a
a b b
b
b
b
a b b
Figura nr.5: Trei forme generale de repartiŃie a variabilelor de cercetare într-un

spaŃiu bidimensional.
Astfel dacă se întâmplă să avem o repartiŃie modulară atunci este mai greu
să stabilim valorile axelor în planul biaxial. Un alt aspect important de care trebuie
să Ńinem cont, valabil în orice metodă de analiză multivariată a datelor, legat de
relaŃia dintre axele spaŃiului şi anume unghiul dintre acestea. Axele în cele mai
dese cazuri în practică nu sunt repartizate ortogonal (perpendiculare una faŃă de
cealaltă). Această observaŃie ne uşurează mult munca de constatare şi interpretare a
axelor spaŃiului în care apare harta disimilarităŃilor pentru variabilele cercetate.
Dacă privim cu atenŃie la modul de repartiŃie a datelor în figura nr.3
(spaŃiul bidimensional) vom observa o repartiŃie polară a datelor. Această
observaŃie este importantă pentru interpretarea axelor spaŃiului bipolar deoarece nu
va trebui să ne luăm după o singură caracteristică pentru a determina o extremă a
unei axe ci în cazul nostru cel puŃin trei variabile. De exemplu polul variabilelor
605
V2, V19 şi V27 reprezintă polul care se referă în general la „grijă şi amabilitate”,
pe când polul variabilelor V1, V3, V5, V7, V9, V11, V13, V15, V16, V17, V20,
V21, V22, V23, V25 are situate în partea extremă a sa variabilele V17, V11 şi V15
care au ca şi caracteristică comună „indiferenŃa şi gospodărirea
necorespunzătoare”. Din analiza harŃii disimilarităŃilor au rezultat două perechi de
extreme cu o valoare a funcŃiei obiectiv printre cele mai mici şi anume perechea V2
– V17 şi perechea V2 – V6. Dacă luăm în calcul ultimele trei variabile ale polului
reprezentat prin variabila 6 şi anume V6, V10 şi V24 am putea denumi acest pol
„renovare şi respect”.
Astfel avem trei poli dintre care polul denumit „grijă şi amabilitate” este un
pol comun. Fiecare pol a primit un titlu format din două caracteristici pentru a evita
situaŃia când titlul este prea general şi rupt de variabilele care îl formează dar în
cazul nostru mai avem un avantaj din această strategie. Numindu-le aşa observăm
că polul comun reprezentat de variabila extremă V2 conŃine caracteristica grijă care
est prescurtarea de la „Grija pentru unităŃile din subordine” se opune aspectului de
„Renovare a clădirilor istorice”. Astfel cele două decizii se opun având în vedere
restricŃiile bugetare, fie Primăria Municipiului Arad alocă resurse bugetare pentru
cheltuielile materiale ale unităŃilor din subordine în detrimentul renovării clădirilor
istorice din municipiu fie invers, sau alege o strategie de mijloc.
De aici mai rezultă un aspect foarte important care este ignorat de factorii
de decizie a Primăriei Municipiului Arad şi anume instituŃiile publice din
subordine constituie un public prioritar care poate influenŃa imaginea acestei
instituŃii în faŃa altor publicuri prioritare pe care primăria încearcă să le abordeze
dar fără rezultate dorite.
O a doua axă rezultă din caracteristica „respect” prezentă în polul
reprezentat de variabile extremă V2 şi caracteristica opusă ca şi nuanŃă care este
prezentă în polul prezentat de variabila V17 „indiferenŃă”. Astfel Primăria
Municipiului Arad trebuie să acorde atenŃia cuvenită acestei axe care a re o
trăsătură umană orientându-se spre a îmbunătăŃi situaŃia variabilelor care se află în
polul indiferenŃă unde din păcate avem 15 variabile din 27 studiate (55%).
606
Figura nr.6: RepartiŃia variabilelor de cercetare în raport cu axele de

coordonate ale spaŃiului bidimensional.
4. Concluzii
Astfel dacă vom considera polul reprezentat de variabila V2 ca fiind un pol
pozitiv iar celelalte poluri ca fiind poluri de nuanŃă negativă atunci rezultă că 88%
din variabilele studiate referitoare la primăria Arad au o tendinŃă mai degrabă
negativă decât pozitivă. Acest fapt ar trebui să îngrijoreze bordul de management
strategic al acestei instituŃii. Desigur avem în vedere şi faptul că a îngriji de nevoile
materiale ale ordonatorilor secundari şi terŃiari de credite nu este un aspect negativ
dar când acest aspect se face în detrimentul investiŃiilor în renovarea clădirilor
istorice atunci putem vorbi despre lipsa de grijă faŃă de aspectul istoric (trecut),
turistic (prezent) şi cultural şi de imagine (prezent şi viitor) al oraşului.
Concluzia care se mai desprinde din harta disimilarităŃilor de mai sus este
că avem de a face cu două aspecte majore şi distincte reprezentate de cele două axe
607
şi anume aspectul relaŃional şi aspectul financiar. Mai concret este vorba în primul
rând despre definirea publicurilor prioritare alegerea acestora şi comunicare
corectă cu ele, iar în al doilea rând este vorba despre un management financiar
eficient care să fie orientat în mod echilibrat între consum şi investiŃii.
Toate aceste observaŃii, constatări, interpretări şi concluzii pot constitui o
motivaŃie în plus pentru administraŃia publică locală a municipiului Arad să adopte
o atitudine şi strategie de marketing în relaŃia sa cu publicurile prioritare pentru
îmbunătăŃirea actului de comunicare cu cetăŃeanul precum şi în vederea cunoaşterii
nevoilor publice şi satisfacerea corespunzătoare a acestora.
Bibliografie
Anghel L., 1996, Marketing, probleme, cazuri, teste. Editura Expert
Bucureşti;
Barlund C., 1970, A transactional Model of Communication. Foundations
of Communication Theory, London;
Borg I., 2005, Modern Multidimensional Scaling, Springer, New York;
Browne M., 2004, Comprehensive Exploratory Factor Analysis, Boston;
Butiu, C.L., 2006, PercepŃia funcŃiei publice de către cetăŃeni, revista
Economie si administraŃie locala, nr.1/2006;
Cătoiu I., 2002, Cercetări de marketin, Editura Uranus Bucuresti;
Cristescu I., 1999, Marketingul serviciilor, Editura Hercules, Herculane;
Culic I., 2004, Metode avansate în cercetarea sociologica. Editura
Polirom, Iaşi;
Dragan J. C., 1996, Practica prospectării pieŃei. Tehnici de cercetare în
marketing, Editura Europa Nova, Bucuresti;
Foltean F., 2000, Cercetări de marketing, ediŃia II, Editura Mirton,
Timişoara;
Gorsuch R. L., 1983, Factor Analysis, Second Edition, Hillsdate, New
Jersey;
Harman H. 1976, Modern Factor Analysis, Third Edition, Chicago;
Iftimoaie C., 2003, AdministraŃia publică locală din România din
perspectiva integrării europene, Editura Economică, Bucureşti;
*** ColecŃia de reviste Sage publication, publicate de Sage University
California;
http:// www.ucs.louisiana.edu/~rph8900/permap.html
608
EFECTELE POLITICII FISCALE ASUPRA

PERSOANELOR JURIDICE ÎN ROMÂNIA
Bercea Ioan
Universitatea de Vest „Vasile Goldis” Arad, Filiala Marghita Jud Bihor Facultatea de
ŞtiinŃe Economice
Abstract
Main effects of fiscal policy on main social-economical figures of juridical persons
are presented.
Keywords: fiscal policy, effect, juridical person
Atitudinea contribuabilului persoană juridică faŃă de impozite este

rezultatul reacŃiei determinate de: raŃionalitatea fiscală, calitatea informării sale cu
privire la impozitele pe care trebuie să le plătească, natura impozitelor, stabilitatea
fiscală, putând fi acceptat sau, dimpotrivă, provocând ostilitate sau chiar refuzul
plăŃii. Este, în acest caz, vorba de efectele psihologoce ale impozitelor.
Efectele psihologice provocate de impozite modifică comportamentul
economic al contribuabilului plătitor, de multe ori, în sens negativ. Dacă
fiscalitatea ar fi „neutră” ( având totuşi, unele efecte economice ), atunci, se
apreciază, că ar fi lipsită de efecte deformatoare pentru viaŃa economică. Aceste
consecinŃe însă există, au fost de multă vreme observate, iar doctrinele financiare
contemporane, pentru caracterizarea lor au introdus termenul de „efecte ale
distorsiunii economice de origine fiscală (Corduneanu C., 1998).
În general politica persoanelor juridice se aşează pe trei variabile: volumul
producŃiei, nivelul preŃurilor şi profitul dorit (maxim). Problema ce se pune este ce
se va întâmpla după plata impozitului. O astfel de analiză implică compararea stării
de echilibru înainte şi după efectuarea vărsământului. La introducerea unui impozit,
pentru o persoană juridică se modifică relaŃiile în costuri, care la rândul lor,
determină schimbarea rentabilităŃii activităŃii impuse, a stării de echilibru
individual şi la nivel de ramură economică.
Pe termen scurt, întreprinderea are posibilităŃi reduse de a reacŃiona la
modificarea costurilor cauzată de fiscalitate (se adaptează, obişnuit prin
schimbarea gradului de utilizare a capacităŃilor), de aceea, le acceptă şi ca
niveluri şi ca structură. Pe termen lung însă, impozitul va fi cuprins în costuri, iar
noile relaŃii dintre acestea vor dăinui.
În acest articol vom aborda efectele politicii fiscale asupra persoanelor
juridice prin prisma:
Efecte asupra structurii juridice a societăŃilor comerciale - se referă la faptul că
în momentul luării deciziei de a înfiinŃa o unitate structurală economică,
609
creatoare de profit prin producerea de bunuri şi servicii economice, mediul

fiscal influenŃează asupra structurii juridice alese de decidentul uman. În toate
Ńările în care există sistemul dual de impunere a beneficiilor realizate, acesta
influenŃează asupra alegerii structurii juridice a viitoarei societăŃi. Costurile
fiscale legate de înfiinŃarea unei societăŃi de persoane sunt mai reduse decât cele
legate de înfiinŃarea unei societăŃi de capital.
Efecte asupra numărului societăŃilor şi repartiŃiei teritoriale a acestora - se
referă la faptul că prin exonerarea totală sau parŃială a beneficiilor realizate pe o
perioadă delimitată de timp sau în funcŃie de structura geografică, duce la
amplificarea numărului agenŃilor economici, implantarea acestora în zone
situate pe teritoriul naŃional în care există un excedent de resurse materiale şi
umane. Temporalitatea exonerărilor este deosebit de importantă, deoarece poate
genera o falsă creştere a societăŃilor în economie.
Efecte asupra dimensiunii societăŃilor economice, se referă la faptul că
stimularea concentrării se realizează prin intermediul regimului fiscal aplicat
plusvalorilor şi deficitelor de fuziune. Unele impozite indirecte stimulează
creşterea dimensiunii societăŃilor prin concentrare. Concentrarea pe verticală
descurajează specializarea, distorsionează deciziile legate de alegerea factorilor
de producŃie.
În perioada de tranziŃie la economia de piaŃă în România decidenŃii publici
au întreprins o serie de măsuri care vizau, pe de o parte, reaşezarea sistemului de
impozite şi taxe, iar pe de altă parte, ajustarea ulterioară a acestuia. Aceste
demersuri, însă, de cele mai multe ori nu şi-au atins scopul propus sau chiar, în
unele situaŃii, au avut efecte contrare celor scontate.
Practicarea unor exonerări sau scutiri, totale sau parŃiale, a profiturilor
impozabile pe anumite perioade de timp şi pentru anumite arii geografice
(considerate „defavorizate”) a determinat o creştere a gradului de utilizare a
resurselor bugetare şi calmarea tensiunilor de ordin social prin reducerea
şomajului, cu impact direct asupra consumului. Dacă pe termen mediu aceste
aranjamente influenŃează în sens pozitiv veniturile fiscale ale bugetului public, prin
extinderea materiei impozabile, pe termen lung acestea pot fi contrare, ajungându-
se la o creştere „falsă” a numărului de societăŃi şi, astfel, la o escaladare a
fenomenului de evaziune fiscală.
Date fiind aceste circumstanŃe, ca şi tendinŃă, majoritatea întreprinzătorilor
se orientează spre înfiinŃarea unor societăŃi de capital, care din punct de vedere
fiscal le conferă, pe de o parte, o constrângere mai mică, iar pe de altă parte, o mai
mare marjă de manevră la nivelul profitului impozabil prin intermediul deducerilor.
Graficele nr. 1 şi nr. 2 ilustrează, static şi dinamic, pe de o parte, numărul
şi structura societăŃilor comerciale active din România, pe forme juridice de
proprietate, după cum acestea sunt regii autonome, societăŃi pe acŃiuni, societăŃi cu
răspundere limitată sau alte tipuri de firme, iar pe de altă parte, presiunea fiscală
totală a impozitelor directe, în perioada 2001-2006.
610
În perioada analizată, relaxarea fiscală a fost însoŃită de creşteri

consecutive a numărului de firme active. Se poate desprinde în acest caz faptul că,
în situaŃia României, relaŃia de natură inversă care există între presiunea
fiscală directă şi numărul firmelor este veridică şi pe deplin funcŃională.
În ceea ce priveşte structura juridică a societăŃilor comerciale, politica
fiscală poate influenŃa modul în care potenŃialii investitori optează pentru un
anumit tip juridic de societate, dat fiind faptul că regimul fiscal este diferit de la o
formă juridică la alta. Bunăoară, în Ńara noastră, în cazul societăŃilor de capital
impunerea beneficiilor se face în variantă procentuală proporŃională şi, mai mult, se
acceptă o serie de deduceri din veniturile impozabile (mai puŃin în cazul firmelor
înregistrate ca microîntreprinderi).
350
Numărul total de societăŃi comerciale
active, din care:
300 1. Regii autonome
2. SocietăŃi pe acŃiuni
250
3. SocietăŃi cu răspundere limitată

200
4. Alte tipuri
150
100
50
0
2001 2002 2003 2004 2005
Fig. nr.1. - EvoluŃia numărului societăŃilor comerciale în România

Sursa: Date prelucrate din Raportul Băncii NaŃionale a României, anul 2006 şi
Anuarul statistic al României, anul 2006
611
60
50
40 VariaŃia relativ ă a pres iunii fis cale totale a

impoz itelor direc te
Pres. fis . totală a impoz itelor direc te
30
VariaŃia relativ ă a numărului de s oc ietăŃi
c omerc iale activ e
VariaŃia relativ ă a pres iunii fis cale totale a

impoz itelor direc te
20
Pres. fis . totală a impoz itelor direc te
VariaŃia relativ ă a numărului de s oc ietăŃi

10 c omerc iale activ e
0
2000 2001 2002 2003 2004 2005
-10
Fig. nr.2. EvoluŃia numărului societăŃilor comerciale în România

Sursa: Date prelucrate din Raportul Băncii NaŃionale a României, anul 2006 şi Anuarul
statistic al României, anul 2006
Dacă analizăm structura agenŃilor economici după forma juridică de

proprietate, ponderea covârşitoare în totalul agenŃilor economici activi revine
societăŃilor cu răspundere limitată, în medie de aproximativ 90%, urmată de cea a
societăŃilor pe acŃiuni, cu medie de 4%, a altor tipuri juridice de firme şi regiilor
autonome, în ansamblu cu o medie de 5% (conform datelor furnizate de O.N.R.C.).
Efectele politicii fiscale se manifestă şi asupra dimensiunii societăŃilor
comerciale şi rezidă în faptul că atunci când în economie există un număr mare de
societăŃi mici, consolidarea poziŃiei şi sporirea competitivităŃii pe piaŃă necesită
creşterea puterii financiare a acestora prin concentrarea activităŃilor. În acest sens,
în cazul fuziunilor pot să apară creanŃe sau datorii ale societăŃilor absorbite care vor
fi preluate de către firma absorbantă. InexistenŃa unor reglementări care să vizeze
posibilitatea deducerii pierderilor aferente firmei absorbite din beneficiile celei
absorbante ar determina descurajarea concentrării activităŃii economice.
În graficul nr.3 este prezentată structura societăŃilor comerciale active din
România, pe patru clase de mărime, după numărul de salariaŃi.
612
350 Numărul total de

întreprinderi active, din care:
300
- cu până la 9 salariaŃi
inclusiv
250
- cu 10 până la 49
200
salariaŃi inclusiv
150
- cu 50 până la 249
100
50 salariaŃi inclusiv
0 - cu peste 249 salariaŃi

2001 2002 2003 2004 2005 2006
Fig. nr.3. - Dinamica societăŃilor comerciale sub aspectul numărului de salariaŃi

SocietăŃile comerciale foarte mici, cu mai puŃin de 9 salariaŃi, deŃin

ponderea majoră în numărul total al firmelor active, în medie de aproximativ 80%,
urmate de agenŃii economici cu 10 până la 49 de salariaŃi inclusiv, cu pondere în
total de 5-10%, apoi de firmele cu 50 până la 249 de salariaŃi inclusiv, cu pondere
de 2-3%, şi respectiv de cele foarte mari, cu pondere de sub 1%.
Pe intervalul de studiu, în dinamică, ponderea firmelor foarte mici, sub 9
salariaŃi, este în descreştere (cu circa 1% pe an), ca dealtfel şi a celor foarte mari,
cu peste 249 de angajaŃi (rată de aproximativ 2-3% anual).
SocietăŃile comerciale de dimensiuni medii sub aspectul numărului de
salariaŃi prezintă un loc important în ansamblul agenŃilor economici din Ńara
noastră, creşterea numărului lor, din păcate, având spre sfârşitul perioadei un spor
descrescător.
Efectele generate de fiscalitatea se manifestă mai ales la nivelul
valorii adăugate brute a societăŃilor comerciale active.
Acest aspect este relevat în graficul 4, în care dinamica valorii adăugate are
o tendinŃă oscilantă în perioada 1997-2006. Se observă că cea mai mare creştere,
înregistrată de valoarea adăugată în dinamică pe acest interval de timp, se
realizează în anul 1998, fiind de 7,11% faŃă de anul 1997, iar cea mare scădere a
valorii adăugate este în anul 2004, de -18,96% faŃă de 2003.
613
40
30
20
10
0
Dinamica societăŃilor
-10 comerciale (%)
-20
Dinamica valorii adăugate
1997 1998 (%)
1999 2000
2001 2002 2003 2004
Ani 2005 2006
Fig. 4. Dinamica valorii adăugate

În concluzie, apreciem că în România prin politica fiscală care avizat
structura impozitelor directe şi presiunea acestora nu s-a înregistrat o influenŃă
determinantă asupra structurii agenŃilor economici sub aspectul formei juridice de
proprietate, existând cu certitudine alte variabile cu impact major asupra acesteia
decât cele de natură fiscală.
Uşoara diminuare a presiunii fiscale la nivelul fiscalităŃii directe a avut un
efect stimulator numai în cazul societăŃilor de mărime medie, cu 10 până la 500 de
angajaŃi, pe când în situaŃia celorlalte firme, foarte mici şi foarte mari, efectul a fost
contrar.
Cu toate acestea, trebuie specificat că diminuarea numărului de firme
foarte mari nu se datorează exclusiv factorilor fiscali, amplele procese de lichidare
ale „coloşilor economici de stat” afectând sensibil existenŃa acestora.
Bibliografie
Corduneanu C., 1998, Sistemul fiscal în ştiinŃa finanŃelor, Ed. CODECS,
Bucureşti;
Moşteanu, T., Dinu S., 1999, „Reforma sistemului fiscal în România”,
Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti;
Moşteanu, T., 2003, Politici fiscale şi monetare pentru reformarea
economiei şi relansarea creşterii economice, Ed. Economică, Bucureşti;
Văcărel I., 2001, Politici fiscale şi bugetare în România, 1990-2000”,
Editura Expert Bucureşti.
614
GUARANTEE FONDS AND THE CREDIT CONTROL

Rosu Alexandra*, Radu Vlad**, Bercean Radu***
* Universitatea Vasile Goldis Filiala Zalau, alexandra_al_rosu@yahoo.com, tel :
0730448808
** Universitatea „Babes-Bolyai” Cluj Napoca Facultatea de Stiinte Economice şi
Administrarea Afacerilor
*** Universitatea de Vest Vasile Goldis Arad Filiala Zalau
Abstract
The credit guarantee funds in Romanian banking system are presented. The result
of studies carries out is that the guarantee of the credit granted by the commercial banks
should be the credited object till a minimum value; afterwards the banks should ask real
and financial guarantees.
Key words: guarantee fond, financial guarantees, credit control, guarantees
verification, the evaluation of the guarantees, verification of banking guarantees.
Introduction
The guarantees funds had appear as auction societies through state share in
order to support the economic private agents, small and middle to obtain bank
credits, protecting the bank and the clients against the bankruptcy risk.
The banking deposit guarantee fond has appeared from necessity of
deposits raising at the banks, defending the depositors against the risk of
unrestoring the deposits and unpaiment of the debts to the banks.
This brought to raising of banking passive, simultaneous with a raise of bank
deposits, limiting in this way the crediting of big businesses.
The result was the credit risk limitation at the level of banking management.

The reason of making this fond was that of making easer the access of
private investors to the credits offered by banks, in risk conditions, in a developing
market in which must be encouraged the viable economics agents, which with their
own capitals need low capitals.
The guarantee fond represents juridical persons made respecting the law,
having as activity object to assure the creditor that he will retrieve at least a part of
the money given as loan to the debtor.
The guaranties put at disposal by fond represents complementary or
supplementary financial guaranties in the mechanism of crediting given to private
investors, in their relation with commercials banks. The relation is one side,
meaning that develops only one obligation, the one of the funds regarding the bank,
which will retrieve to the bank a part of the credit not paid back by the client.
615
The client has only the obligation to pay the commission, the guarantee
bonus and to assure the access of the fond at the verification of documentation,
accountancy and credit.
Profitability, credibility, credit destination, retrieve of credit in term, taking

part with own fond are the basic principles in founds activity.
In our opinion the appearance and developing of fond has given an
impulse to earn capital in banks, the improvement of banking management, of
actives and passives, of depositors trust in banks, making smaller but more sure
investments, stimulating in this way the vial or performing economic agents.
According to the U.E. recommendation, in Romania the deposits guarantee
fund in banking system has been introduced.
The following credit guarantee fond exist in the Romanian banking system:
1). The Romanian guarantee fond of credits for private investors
2). The guarantee fond of real credit
3). The national guarantee fond of credits for small and medium enterprises
(SME).
In modern countries, with powerful market economy, there are active
government interventions, on different ways to support private SME-s, a way being
the guarantee funds.
This guarantee funds of credits can be used by banks in two ways, without
interventions from the governmental authorities, in limit of some determined limit
(passive administration), or based on credit demanding, made by an institution for
administrating guarantee funds of credits (active administration).
The guaranties of the guarantee funds are complementary financial
guaranties, having a raised measure of hard cash, that didn’t disappear instantly.
Nevertheless, BNR did not consider them reliable guarantees there being a
discrepancy between the types of guarantees which are deduced from bank
exposure regarding the risk factor as compared to the risk entity. They do not
appear in the standard approach as high credit risk in Basel II Accord.
In Western Europe countries the guaranteed credits by fond aren’t taken in
the credits guaranteed by funds they are not considered in foreseeing the risk.
The funds give financial guaranties for economic agent credits included in
„standard” category and „in observation”.
The funds intervention in guarantee is beneficiary because is taking place a
risk dilution in credits guarantee.
The investors use in a lower way this form of guarantee because the bushy
documentation needed, and the raised level of commissions and guarantee bonuses.
The banks will show their lack of interest regarding the funds because the
National Bank regulations that stipulate provisions of 100% for this type of
guaranties, earn making their financial results.
The credit guaranties control, is an coordinate ensemble of security activities
and regularity concerning banking guaranties maintenance, having as purpose
616
guarding banking assets and raising their effectiveness, uncovering and

discovering an remedying of shortcomings and deficiencies in the management of
the credit object, and guaranties, from the customers.
The guarantee control made by bank in customers crediting represents some
assessments, monitoring, checking and analyze made by the bank, in purpose of
establish in what way the customer is liable to rules and regulations regarding the
existence, a severity and preservation of guarantees regarding the credit.
This can be:
1.Preventive control of credit guarantees, that takes place before the credit
contracting and is the analyses and evaluation of the documentation regarding the
business that is to be credited and extra guarantees that are to be given tot he bank..
2. Afterward control of the credit guarantees and of their use, that examines
the existence and guarantee keeping, the respect of guarantees destination, reality
of the expenses made from credits and the respecting of other obligation from the
credit contract.
Basic principles regarding the control activity of credit guaranties

1. The guaranties assessment, which represents a stage in the control of the
credit’s guaranties, having purpose to establish one type of guarantee value, usually
the market value, using a complex of techniques, methods and procedures unfurled
in one well delimitated context.
The assets assessment destined to the credit’s guaranties is made, usually at
the market value, but in some cases it can also be taken by consideration the
utilized value, the liquidation value or other value definition, depending of
circumstances, but the banks are interested about the market value, so the purpose
of the guaranties is the repayment’s possibilities assurance and not the processing
of the active.
2. Permanent checking
3. Checking the credits guaranties
Checking the credits guaranties has the purpose to ascertain the
concordance between the given credits and the material values which already exist,
the quality and the keeping conditions of the values, if their evidence is kept.
The first credit guarantee is to respect its destination, the loan’s object
existence.
In our opinion, to generate and realize the cash-flow from the credited
business by bank, is the main source of repayment of the credit’s due installments
and the pay of interests, these being the activity’s checking essence of the credit’s
guaranties. The first credit guarantee is represented by the object or the loaned
business, and the last one, the material’s guaranties.
Checking the credits guaranties can be:
1. Facts checking
2. Staff checking
617
It is exerted on the short termed credit and also on the ones given for
investigations.
We propose that the checking should focus on the analyses of firm
performance, on the base of the efficient score, much more realistic than bonity.
The utilization credit control is a function of bank assets management having
the purpose to respect their destination, the real expenses with credits, the
achievement of the investments credit objects, in those two unfolded steps:
preventive and subsequent.
Checking the credits guaranties is a step of control’s utility credits among
with the evaluation and permanent checking, creating in this way two possibilities:
regarding acts and regarding scripts.
This step is integrated in the control guarantee bank and credit’s utilizations
as a function of bank assets management of credit risk’s limitation and
neutralization and credit’s efficiency increase through decrease and elimination of
the problem credits and non-performance.
The primal goal of warranty checking is represented by the continuous
follow-up of the coordination between warranty value and commitment, a
necessary condition for the limitation of the risk credit from the bank and for the
well handle ling of the entrepreneur's assets.
An important role in guarantee control belongs to guarantee evaluation which
must assure prevention, limitation or annihilation of the risk guarantee, that is
establishing a value which should be practical in every moment al guarantee period
until the bank makes the documentation’s analyses, guarantee checking, forced
execution.
Conclusions
The guarantees funds had appear as auction societies through state share
in order to support the economic private agents, small and middle sized enterprises
to obtain bank credits, protecting the bank and the clients against the bankruptcy
risk.
The banking deposit guarantee funds has appear from necessity of deposits
raising at the banks, defending the depositors against the risk of unrestoring the
deposits and unpaiment of the debts to the banks.
This brought to raising of banking passive, simultaneous with a raise of
bank deposits, limiting in this way the crediting of big businesses.
The result was the credit risk limitation at the level of banking
management.
The guarantees offered by the guarantee fond, are financial complementary
guarantees in the credit guarantees system. They represent guarantees of medium
safety, without finding in annex nr. 1 of the Regulation No. 12/2002 for deducting
from bank exposure to risk.
As a result, aren’t taken into count all the flat exposure determination
through volume diminishing of committed credits and debts with maximum safety
618
guarantees, depending on which are made risk provisions, the bank wanted to have
a smaller flat exposure, chipper if it can, in order to make provisions that affect the
profit.
The funds offer financial complementary guarantees because the asker
must present more guarantees to the bank.
Offered guarantees by the guaranteed founds are the hardest guarantees the
banks can obtain.
However they have some disadvantages:
- didn’t assure for full guarantee to the credit but only in a certain proportion;
- the way in which is made the provision by the banks of these guarantees, the
fact that ht BNR laws stipulate a provision making of 100% from the value of
the credits regarding those, considering them uncertain guarantees, affecting in
a bad way their financial results.
The banks and private investors don’t prefer the guarantees put at disposal
by guarantee funds.
The control of the credit guarantees is integrating in the permanent and
systematic analyses of banking management regarding prediction of the credit risk,
which contain: assessment and checking the banking guarantees having as purpose
the establishment of existence, using and keeping in right condition of assets that is
the credit guarantee.
I n our opinion, the guarantee of the credit granted by the commercial
banks should be the credited object till a minimum value, afterwards the
banks should ask real and financial guarantees.
Literature
Bercean R.., The Guarantee System in Banks – Summary of master`s

degree, U.B.B. Cluj-Napoca, Economic Science and Business Management
College;
Bercean R., 2004, Moneda si credit, Editura Silvania Law 99/1999;
619
THE GUARANTEE BANKING SYSTEM

IN CREDITING PROCESS
Rosu Alexandra*, Radu Vlad**, Bercean Radu***
* Universitatea Vasile Goldis Filiala Zalau, alexandra_al_rosu@yahoo.com, tel :
0730448808
** Universitatea „Babes-Bolyai” Cluj Napoca Facultatea de Stiinte Economice şi
Administrarea Afacerilor
*** Universitatea de Vest Vasile Goldis Arad Filiala Zalau
Abstract
The guaranties system is split in two systems, namely the credit guarantee system
and the system of guaranteed funds. The real guarantees are juridical mains of guarantee,
which assure the bank two attributes: choice or pursuit. The main characteristic of the
guarantees contract represents their indivisibility, which good guarantees the whole credit.
The guarantee remains until the credit is reimbursed to the bank and the interest is paid by
the client. These contain: real personal guarantees, mortgage, banking deposit and the
privileges. The personal guarantees are juridical middles wherewith one or many persons
are contracting with bank to pay the debt of the debtor, if he didn’t pays it. Banking bail
represents a form of personal guarantee, in which the beneficiary of the guarantee becomes
chirographer of the guarantor, whose satisfaction depends of the solvency of the guarantor
in the day of term.
Keywords: crediting risk, guarantee risk, guarantees, mortgage, banking deposit
(collateral cash), the right of general deposit, privileges, bail, assurance contract.
Introduction
Despite innovations from financial sector, the risk of credit is for far the
most important cause of banking bankruptcies.
As part of crediting politics are made management procedure for the
crediting risk in which is made a standardization concerning the customer
evaluation and portfolio of existing credits, rating procedures of credit that are to
be granted as well as a periodical revaluation of credits
In these conditions, a factor in taking managerial decisions concerning
crediting, which limits the risk of credit, the real handspike of management
regarding the charterage of the credits and the retrieval of guarantees, is
represented by the guarantee system.

The guarantee banking system in crediting process
In our opinion the guaranties are secondary resources of the of a credit
refundment, that confers to the guarantied creditor certain powers (beyond the
limits of general deposit and against this law) what has as results is ether the
620
priority against others creditors, or the possibility as the in case of no execution

from the debtor this must be forced executed of his creditor or to execute another
person, who has promised to execute the operation that revenue to the debtor.
As follows the guarantees the next relation is taking nature:
Ordonatorul
A 4
1 2 3 6 Garantul
C
5
Beneficiarul
B 6
1. Between A and B is taking place a commercial business (a credit contract);

2. B ask A to guarantee the credit;
3. A can guarantee the credit with his own goods (material or financial),
4. A ask a third person to guarantee;
5. The guarantor of the guaranties or he oblige himself to fulfill the debtor
obligations
6. The beneficiary executes the guarantee in case of he didn’t carry out the
obligation taken through the credit contract.
In the guarantee process appear the next elements:
To the guarantee value settlement, the bank must take notice of the risk
effects, of the nonpayment capacity of obligation at the established term by the
client, but more important the guarantee risk, meaning the difficulties that could
appear to the sealing of goods brought as guarantee, in case in which the bank
burn passes to the forced execution.
621
Because of this the bank must take notice at the establishment of a

guarantee value of his degree of liquidity, vendibility and control, respectively
the degree of safety, which can be maximum, average and uncertain guaranties.
The guaranties have certain functions as follows:
1. Patrimony function
2. Preferential function
3. Recovery function
4. The function to lower or to eliminate the risk of losses
5. Assures the simulation of respecting the contract
6. Assures the credit security
6. Credit function
8. To assure the liquidities savings.
9. the most important function of the guarantees is the one to insure the
credit.
The guaranties assure the static security and the dynamics one.
The credit guaranties can be classified from many points of view but they
are as follows after their nature:
1. Real guaranties
2. Personal guaranties.
3. Cession debts.
4. Moral guaranties.
5. Financial guaranties.
The graphics representation of the guarantee system and his elements are
shown in fig.1.
622
PărŃile implicate
2 RelaŃiile între părŃi 3 1
Elementele garantării
Clasificarea garanŃiilor
Procedurile aplicate
5
7
Fig.1. Guaranties system
The guaranties are:

1. The system guarantee functions
2. The incoming dates
3. The obtain results
4. Activities in system frame
5. The conditions of development
6. The way of development of informatics’ system from banks and
industrial units
The guaranties system is split in two systems:
1. The credit guarantee system
2. The system of guaranteed funds
In ground of the decision of credit the primordial place has the real
customer capacity of pays his obligation from the funds resulted from the credited
business. The role of the guarantee is the bank protection of the losses that can be
inducted by the non-observance of the loaner obligation against the bank.
The guaranties system permits the bank to choose the most proper
guarantee form taking notice of the quality and the financial performances of the
client, the market degree of interest for the certain good, the good features, and the
stability in time of the goods value, the contract form and the society reputation
The real guarantees are juridical middles of guarantee, which assure the
bank two attributes: for choice or of pursuit. The main characteristic of the
guarantees contract represents their indivisibility, which the good guarantees the
whole credit and until this is reimbursed to bank and ask the interests paid by the
client, the guarantee remains. These contain: real personal guarantees, mortgage,
banking deposit and the privileges.
623
Real personal guaranties are characterized through suppleness and

elasticity, conferring to creditor a bigger safety and debtor a freedom in disposals
paper regarding the goods that guarantee the obligation.
The real guarantees and the tasks made on personal goods, which fulfill the
publicity condition from the moment of registration notice of real guarantee to
AEGRM.
In case of dematerialized values, the guarantee made on the account, in our
opinion this overall being a progress because facilitates the administration of debt
personal values.
Real personal values (deposit) can be with deprivation or without
deprivation, both having equal juridical force;
The personal guarantees are juridical middles wherewith one or many
persons are contracting with bank to pay the debt of the debtor, if he didn’t pays it.
Banking bail represents a form of personal guarantee, in which the
beneficiary of the guarantee becomes chirographer of the guarantor, whose
satisfaction depends of the solvency of the guarantor in the day of term. The bail is
characterized through suppleness and the formalism decreased, exercising a
different attraction about banks as guarantee, because, in case of juridical
clearance, they are offered another debtor in the place of the one funded out in
bankruptcy and concerning this personal guarantee are no others concurrent
creditors.
The letter of banking guarantee represents a commitment of irrevocable
pay, which generates a free and abstract obligation of the bank against the
beneficiary of the guarantee, as opposed of fidejusiune which represents an
accessory obligation which depends on existence and stretch of the chief debtor
obligation. This form of guarantee of a credit is considered safety because the erect
level, at large in, of a bank solvency, as well as important liquidities of which this
disposes.
The independent guarantee has the next specific features:
1) Is a personal guarantee.
2) Is based on a main contract.
3) Is an autonomous guarantee.
4) The independence of the guarantee against the contractual basic relation
which has been guaranteed
BT cession debt is a contract through a creditor that transmits to another
person its debts, which correspond to duty. The cession is contracted in the
moment that the parts are agreed on the terms
The moral guarantees mean that the bank must analyze and develop
aspects regarding the client profile. The moral guarantees estimated in the
transition period have taken to non performing credit rising in the bank portfolio
and even to bankruptcy.
624
Conclusions
As follows the analyzes made over the guarantees, it has reached at the
conclusion that the most used are the real ones (mortgage and real personal
guarantees), and an important mean has the banking deposit (collateral cash) and
the cession in favor of the bank of the rights of compensation form assurance
companies.
The mortgage is preferred to other types of guarantees, because represents
higher credibility and stability, even if it is more difficult to capitalize in case of
non-retrieval of credits at time limit.
The deposit has the disadvantage that the goods taken to deposit, because
of their physical and moral worn out generates the guarantee risk, that grows as the
reimburse time is higher.
The guarantee risk means that because the physical and moral worn out the
goods are losing its value and can’t cover the value of credit and debts in case of
forced execution, meaning that the have no market cover value and the price
becomes ridiculous.
At the granted of a credit counts that the main source of reimbursable is the
client quality to generate a positive cash flow, the material guarantees taking a
secondary place. The bank didn’t accept to credit a business for capitalization the
guarantees in the end.
The guarantees are used in case of debtor bankruptcy, to cover, through
capitalized procedures, the uncovered debt by the beneficiary of the facilities
offered by the bank.
In present the risk of credit management procedures are using a dual
system that evaluated in the same time both situations of the debtor and creditor.
The solution preferred for a problem credit is to renegotiate the action plan
in order to try to save both the bank and the client from possible losses.
Bibliography
Bercean Radu, The Guarantee System in Banks, Summary of master`s
degree, U.B.B. Cluj-Napoca, Economic Science and Business Management
College;
Bercean Radu, 2004, Moneda şi credit, Editura Silvania, Zalău;
*** Law 99/1999.
625
AUDITUL PERFORMANłEI ÎN
SECTORUL PUBLIC
Ivan Rica
Universitatea de Vest ,, Vasile Goldiş ,, Arad, Filiala Marghita
Abstract
Problems of audit are discussed taking into account provisions of the INTOSAI
standards. Scope, objectives, methods and techniques, steps and importance of audit are
presented.
Keywords: audit, standards, efficiency
Pornind de la Standardele internaŃionale de audit INTOSAI, potrivit cărora

auditul performanŃei reprezintă o evaluare/examinare independentă a măsurii în
care un sistem, o activitate, un program sau o instituŃie funcŃionează în mod
eficient şi eficace, cu respectarea economicităŃii, putem defini că auditul
performanŃei este un audit al economicităŃii, eficienŃei şi eficacităŃii cu care
entitatea auditată utilizează resursele pentru îndeplinirea responsabilităŃilor
sale.
Standardele internaŃionale de audit INTOSAI stabilesc că auditul
performanŃei se referă la:
• auditul economicităŃii activităŃilor administrative în conformitate cu principiile,
practicile şi politicile unui management performant;
• auditul eficienŃei utilizării resurselor umane, financiare şi de altă natură, inclusiv
examinarea sistemelor informatice, a modului de măsurare şi urmărire a
indicatorilor de performanŃă, precum şi a procedurilor urmate de entităŃile
auditate pentru remedierea deficienŃelor identificate;
• auditul eficacităŃii performanŃei cu care au fost îndeplinite obiectivele entităŃii
auditate şi auditul impactului actual al activităŃilor comparativ cu impactul
propus.
Un audit al performanŃei poate fi un audit al economicităŃii, al eficienŃei
sau al eficacităŃii, o combinaŃie a două dintre acestea, sau poate fi un audit complet
ce înglobează toate cele trei componente. Totuşi în cazul în care obiectivul
auditului îl reprezintă formularea unor concluzii referitoare la economicitate şi
eficienŃă, auditorul trebuie să ia în considerare şi o scurtă analiză a eficacităŃii, iar
în cazul unui audit al eficacităŃii, trebuie să se aibă în vedere şi unele aspecte ale
economicităŃii şi eficienŃei.
Auditul performanŃei este o activitate bazată pe cunoaştere, de aceea
aspectele legate de calitate şi asigurarea calităŃii trebuie să aibă un rol important.
626
În general, auditul performanŃei încearcă să răspundă la două întrebări de

bază:
• s-a lucrat în mod corect ?
• s-a făcut ceea ce trebuia ?
Prima întrebare „s-a lucrat în mod corect?” vizează în principal
„producătorul”. Auditorul urmăreşte să ştie dacă deciziile de politică sunt derulate
corespunzător, deci dacă au fost respectate reglementările şi cerinŃele strategiei
stabilite şi operează în concordanŃă cu cele mai bune practici în domeniu.
Răspunsul la acest tip de întrebare se referă la economicitatea şi eficienŃa
operaŃiunilor analizate.
Sfera de analiză a auditorilor se extinde dacă se continuă cu cea de-a doua
întrebare „s-a făcut ceea ce trebuia?”, respectiv dacă politicile adoptate au fost
aplicate adecvat sau dacă au fost folosite mijloacele potrivite. Acest tip de întrebare
se referă la eficacitatea sau impactul activităŃilor desfăşurate de entitate în vederea
realizării obiectivelor sale. Un auditor al performanŃei ar putea, de exemplu, să
considere că o măsură aleasă este neconformă cu obiectivele.
În momentul în care angajamentul public este în totalitate fezabil, auditorul
va trebui să fie precaut şi să nu-şi depăşească mandatul şi obiectivele stabilite prin
extinderea procedurilor de examinare în zona politicului.
Modelul numit intrări/ieşiri este un alt mod de a ilustra interacŃiunile dintre
cei „3 E” şi cuprinde următoarele rubrici: scop (obiective politice), intrări, procese,
ieşiri, variabile, rezultate.
Ieşirile constituie rezultatul intrărilor şi al acŃiunilor întreprinse pentru
realizarea obiectivelor specifice.
Din punct de vedere teoretic, prin procedurile sale, auditul performanŃei
trebuie să investigheze toate componentele şi relaŃiile din „analiza programului”,
cu excepŃia componentei „obiectivul politic”.
Conceptele de economicitate, eficienŃă şi eficacitate sunt legate de
„analiza programului”. Economicitatea se referă la resurse, eficienŃa se referă la
producŃie şi rezultat, iar eficacitatea se referă la realizări.
Economicitatea reprezintă măsura în care se asigură minimizarea
costului resurselor alocate pentru atingerea rezultatelor estimate ale unei
activităŃi, cu menŃinerea calităŃii corespunzătoare a acestor rezultate(costuri cât
mai mici pentru o calitate cât mai bună, cu respectarea cadrului legislativ în
vigoare).
În auditul performanŃei o problemă centrală o constituie aceea dacă
resursele au fost alocate, administrate şi utilizate cu economicitate. Deci
economicitatea presupune buna gospodărire a banului public. Ce înseamnă „buna
gospodărire” sau „risipă”, este o chestiune de judecată care necesită criterii de
evaluare.
EficienŃa reprezintă maximizarea rezultatelor unei activităŃi în relaŃie
cu resursele utilizate.
627
EficienŃa poate fi exprimată şi ca raport dintre ieşiri sub forma bunurilor,

serviciilor şi a altor rezultate şi resursele/intrările utilizate pentru obŃinerea lor.
În cazul unui audit al eficienŃei aspectul central il reprezintă examinarea
resurselor utilizate. Ca urmare, problema principală o constituie utilizarea optimă a
resurselor sau, cu alte cuvinte, dacă rezultatele activităŃii desfăşurate, care
corespund din punct de vedere cantitativ şi calitativ aşteptărilor noastre, ar fi putut
fi obŃinute cu resurse mai puŃine.
Întrebarea care se pune în cazul eficienŃei, respectiv ”se obŃine oare în
urma acŃiunilor întreprinse rezultatul optim din punct de vedere al calitaŃii şi
cantităŃii?”, se referă la raportul dintre calitatea şi cantitatea de bunuri şi servicii
furnizate , respectiv costul resurselor utilizate pentru obŃinerea acestora.
EficienŃa se poate formula şi prin intermediul unei comparaŃii cu activităŃi
similare, cu alte perioade sau cu un standard pe care auditul l-a adoptat explicit. În
cazul în care problemele sunt mai complexe şi nu există standarde, examinările se
efectuează pe baza celor mai bune informaŃii şi argumente disponibile.
Eficacitatea constă în gradul de îndeplinire a obiectivelor programate
pentru fiecare dintre activităŃi şi raportul dintre efectul proiectat şi rezultatul
efectiv al activităŃii respective.
Deşi în auditul eficacităŃii auditorul poate să determine sau să măsoare
eficacitatea prin compararea rezultatelor (impactul/starea de lucruri) cu scopurile
prevăzute în cadrul obiectivelor, totuşi este recomandată determinarea măsurii în
care acŃiunile întreprinse au contribuit în fapt la atingerea obiectivelor. Acesta
poate constitui un audit în adevăratul sens al cuvântului şi în consecinŃă este
necesară obŃinerea de probe din care să reiasă că „ieşirile/rezultatele” sunt cu
adevărat rezultatul măsurilor întreprinse de entitatea auditată în direcŃia atingerii
obiectivelor politicii sale şi nu rezultatul altor factori.
Auditul eficacităŃii urmăreşte măsura în care acŃiunile întreprinse de
entitatea auditată au contribuit la atingerea obiectivelor şi poate fi abordat astfel:
• în sens restrâns, atunci când sunt examinate numai managementul şi operaŃiile
interne ale entităŃii auditate;
• în sens larg, atunci când examinarea depăşeşte limitele entităŃii auditate, iar
pentru evaluare auditorul va Ńine cont şi de impactul unor variabile externe (care
nu au legătură cu entitatea auditată).
În realizarea auditului eficacităŃii unui program guvernamental, unor
activităŃi sau entităŃi, auditorul, prin analizele sale, încearcă să găsească răspunsuri
la următoarele întrebări:
• au fost atinse obiectivele de politică managerială cu mijloacele alocate, respectiv
au fost obŃinute rezultatele programate?
• mijloacele utilizate şi rezultatele obŃinute sunt compatibile cu obiectivele politicii
manageriale?
• impactul programat este un rezultat real al politicii manageriale şi nu unul
datorat altor circumstanŃe?
628
Din analiza eficacităŃii trebuie să rezulte dacă obiectivele de politică

managerială au fost atinse şi dacă rezultatele obŃinute pot fi atribuite politicii
manageriale. Evaluarea măsurii în care obiectivele au fost atinse se poate realiza
atât printr-o apreciere „înainte şi după” introducerea politicii manageriale, cât şi
printr-o analiză care implică un grup de monitorizare constituit independent de
politica managerială.
În auditarea eficacităŃii, auditul performanŃei urmăreşte:
• să evalueze dacă obiectivele de politică managerială şi mijloacele prevăzute
(legale, financiare etc.) pentru un program guvernamental nou sau în derulare,
sunt corecte, coerente, potrivite sau relevante;
• să stabilească eficacitatea programelor guvernamentale şi/sau a componentelor
individuale, adică să evalueze dacă obiectivele de politică manageriale au fost
atinse;
• să identifice dacă programul completează, dublează sau respinge alte programe;
• să evalueze compatibilitatea sistemului de control intern al entităŃii destinat
măsurării, monitorizării şi raportării eficacităŃii unui program;
• să determine factorii care contribuie la realizarea unei performanŃe mai bune a
activităŃii/programului/entităŃii auditate;
• să identifice căile care contribuie la eficacitatea programelor.
Un aspect distinct al auditului performanŃei îl reprezintă analiza efectelor
secundare, neintenŃionate ale politicii manageriale, care constituie un proces
complex datorită atât diversităŃii acestora, cât şi faptului că ele nu privesc strict
obiectivele politicii manageriale.
1. Misiunea şi obiectivele auditului performanŃei

Misiunea auditului performanŃei
În auditul performanŃei misiunea trebuie stabilită în baza mandatului dat
de către puterea legislativă (precizări exprese în legislaŃia Ńării care să permită
instituŃiei supreme de audit efectuarea unor forme ale auditului performanŃei).
Urmare efectuării acestor audituri, se poate exprima o opinie despre indicatorii de
performanŃă publicaŃi de entităŃile auditate în rapoartele lor anuale sau în
documente similare.
În cadrul misiunii auditului performanŃei se poate solicita auditorilor să
evalueze sistemele auditate prin formularea de judecăŃi profesionale privind
eficienŃa şi eficacitatea structurilor şi procedurilor organizatorice precum şi
economicitatea cu care s-au realizat activităŃile.
În acest sens putem spune că:
• Auditurile performaŃei promovează responsabilitatea, autoevaluarea şi
transparenŃa în administraŃie.
Acestea presupun că auditul performanŃei reprezintă o modalitate pentru
finanŃişti, legislativ, executiv, simpli cetăŃeni şi mijloacele de informare în masă de
629
a obŃine o imagine asupra desfăşurării diferitelor activităŃi guvernamentale şi a

rezultatelor obŃinute.
• Auditurile performanŃei furnizează informaŃii credibile, importante, utile şi de
încredere.
Acest lucru este facilitat de faptul că auditul performanŃei este independent
faŃă de puterea legislativă, executiv şi entităŃile ale căror activităŃi sunt supuse
auditului. Astfel, se obŃine o opinie independentă şi de încredere asupra
performanŃei obŃinute de entitatea auditată. Furnizând evaluări independente,
auditul performanŃei poate servi ca bază pentru deciziile privind investiŃiile şi
activităŃile viitoare.
Este important faptul că un audit al performanŃei poate promova stimulente
pentru învăŃare şi schimbare, ca urmare a faptului că el furnizează informaŃii de
încredere şi dezvăluie problemele existente.
Este important să ai, în acelaşi timp, o imagine globală şi o introspecŃie în
interiorul activităŃilor guvernamentale.
Urmărind evoluŃia şi interacŃiunile dintre programe şi aplicând cunoaşterea
globală a activităŃilor guvernamentale, auditul performanŃei poate contribui direct
sau indirect, la modernizarea administraŃiei guvernamentale.
Într-o lume complexă, cu resurse limitate şi cu multe incertitudini, auditul
performanŃei devine o necesitate.
Obiectivele auditului performanŃei

Potrivit Standardelor internaŃionale de audit INTOSAI obiectivele
generale ale auditului performanŃei pot fi definite prin legislaŃia de bază a instituŃiei
supreme de audit sau pot fi o problemă de decizie internă în cadrul acesteia. În
general, instituŃiile supreme de audit urmăresc unul sau mai multe din următoarele
obiective:
• efectuarea unor examinări independente necesare legislativului şi entităŃilor
auditate cu privire la economicitatea, eficienŃa şi eficacitatea practicilor de
implementare a unor programe guvernamentale, precum şi la economicitatea,
eficienŃa şi eficacitatea mijloacelor utilizate pentru realizarea acestora;
• identificarea şi analizarea zonelor de risc ce privesc economicitate, eficienŃa şi
eficacitatea programelor guvernamentale şi a domeniilor în care performanŃa este
redusă, sprijinind astfel Guvernul sau entitatea auditată în vederea luării unor
decizii manageriale pentru îmbunătăŃirea activităŃii;
• raportarea impactului programului şi analizarea măsurii în care obiectivele
aşteptate au fost realizate. În cazul în care acestea nu au fost atinse (parŃial sau în
totalitate) vor fi identificate cauzele;
• furnizarea către legislativ sau entitatea auditată a rezultatelor unor analize
independente în legătură cu valabilitatea şi gradul de încredere al indicatorilor de
performanŃă stabiliŃi;
630
• identificarea unor exemple de „cea mai bună practică” în domeniu şi aducerea lor
în atenŃia Guvernului şi/sau entităŃilor auditate;
• formularea de recomandări pentru legislativ şi entitatea auditată pe baza
constatărilor şi concluziilor rezultate din activitatea de audit.
În practică, obiectivele auditului performanŃei pot fi prezentate sintetic
astfel:
• examinarea şi evaluarea modului în care entităŃile ce utilizează fonduri publice
respectă în activitatea lor principiile economicităŃii, eficienŃei şi eficacităŃii;
• furnizarea către Parlament de informaŃii şi recomandări independente şi
imparŃiale rezultate din auditul efectuat la entităŃile care au utilizat fonduri
publice;
• sprijinirea entităŃilor auditate prin recomandări cu privire la căile şi mijloacele de
îmbunătăŃire a performanŃei cheltuirii banului public.
2. Metode şi tehnici utilizate în realizarea auditului performanŃei

Metodele şi tehnicile utilizate în efectuarea unui audit al performanŃei
trebuie alese cu grijă, în funcŃie de specificul fiecărei teme, ştiut fiind caracterul de
unicitate al auditurilor performanŃei.
Tehnicile de realizare a auditurilor trebuie alese astfel încât să se obŃină
probe de audit convingătoare. Adesea, auditorul trebuie să încerce să obŃină diferite
tipuri de date, uneori din surse diferite şi utilizând tehnici de colectare diferite,
pentru a obŃine probe de audit relevante, suficiente şi de încredere.
Pe tot parcursul efectuării auditului, indiferent de metodele şi tehnicile de
culegere a datelor utilizate, trebuie păstrată o legătură permanentă cu entitatea
auditată pentru reducerea riscului dezacordului dintre auditor şi entitate, legătură
care poate accelera procesul de raportare.
În cadrul procesului de realizare a auditului performanŃei, datele constituie
informaŃia primară. Datele obŃinute urmează a fi prelucrate, fiind transformate în
informaŃii. Datele, atât cantitative cât şi calitative, pot fi colectate pentru scopuri
diferite pe parcursul unui audit, fie pentru a învăŃa noi concepte, fie pentru a
descrie şi analiza un rezultat sau o problemă.
Există mai multe metode de culegere a datelor:
- metode de culegere a datelor o singură dată;
- metode de culegere a datelor prin măsurători permanente (serii de timp, analiza
longitudinală).
Datele pot fi culese pe baza existenŃei fizice, pe bază de documente
(inclusiv declaraŃii scrise), mărturii verbale (interviuri) sau prin alte mijloace, în
funcŃie de obiectivele auditului. De multe ori însă este necesar să se colecteze atât
date cantitative, cât şi date calitative.
În auditul performanŃei se folosesc mai multe tehnici pentru culegerea şi
prelucrarea informaŃiilor pentru a găsi fapte şi pentru a identifica relaŃiile cauză
631
- efect, pentru a verifica aserŃiunile, a testa argumentele şi a recomanda soluŃiile

cele mai potrivite.
După cum se ştie, tehnicile utilizate sunt :
a)Interviurile de diferite feluri, prin care se caută obŃinerea de informaŃii care
servesc la clarificarea unor aspecte şi formularea unor idei şi opinii cu privire la
subiectul auditat. Ele pot fi nestructurate („cu final deschis”) care au caracter
interactiv, sau structurate (închise) care se realizează pe baza unei liste de întrebări.
Modul în care este realizat interviul, determină volumul si calitatea datelor şi
informaŃíilor obŃínute;
b)Chestionarele reprezintă un ansamblu de întrebări scrise la care se cer răspunsuri
tot în formă scrisă în vederea obŃinerii unor informaŃii despre o anumită problemă.
Utilizarea chestionarelor prezintă avantajul abordării unei populaŃii numeroase într-
un timp relativ scurt. Un chestionar cuprinde în majoritate întrebări închise ( la care
se răspunde prin bifare) şi întrebări deschise, de genul „În opinia dvs. care este
motivul pentru …” sau „IneficienŃa sistemului a creat dificultăŃi?” etc. La finalul
acestuia este necesar să se adreseze o întrebare deschisă de genul „Mai aveŃi ceva
de adăugat…”;
c)Anchetele (pe eşantioane). Este esenŃial ca eşantionul extras să fie reprezentativ,
astfel încât concluziile rezultate din testarea acestuia să poată fi extrapolate la
nivelul întregii populaŃii;
d)Observarea. Aceasta presupune instruirea unor auditori care să realizeze
observaŃii directe asupra diferitelor procese, asupra comportamentului
managementului sau a personalului unei entităŃi;
e)Documentarea prin studierea dosarelor entităŃilor auditate. Documentarea
creează un foarte eficient mod de colectare a datelor astfel că examinarea dosarelor
constituie baza multor audituri ale performanŃei. Dosarele studiate la entitatea
auditată pot conŃine o gamă largă de tipuri de probe de audit cum ar fi: decizii ale
oficialilor, evidenŃa privind beneficiarii unor programe etc. În acest caz este
important de stabilit natura, situaŃia şi disponibilitatea dosarelor necesare auditului,
astfel încât acestea să fie examinate eficient;
f)Documentarea prin studierea bibliografiei disponibile, care constă în
structurarea rapoartelor de cercetare, cărŃilor şi documentelor legate de subiect sau
al studiilor mai specializate în domeniu, inclusiv auditurile şi evaluările din trecut.
Toate acestea pot actualiza/lărgi cunoştinŃele de specialitate ale auditorului asupra
unui anume subiect;
g)Seminarii şi grupuri de lucru cu experŃi etc. Principalul scop al organizării
acestor grupuri de lucru cu experŃi este acela de a reuni diferite persoane
specializate în anumite domenii pentru discutarea unor chestiuni sau subiecte noi.
În efectuarea auditului performanŃei se pot obŃine date primare cu ajutorul
chestionarelor, anchetelor şi observaŃiilor directe şi se pot folosi şi multe date
secundare (materiale produse de alŃii).
Este important însă ca auditorii să caute şi să identifice informaŃii din surse
diferite pentru a cunoaşte mai multe perspective şi puncte de vedere.
632
Ca urmare, este necesar ca auditorii să identifice şi să contacteze unele

persoane care sunt interesate de subiectul/tema avută în vedere. Aceste persoane
pot fi ”persoane cheie” din entitatea auditată, clienŃi sau beneficiari ai serviciilor
publice aflaŃi în relaŃii comerciale cu entitatea, experŃi din mediul universitar,
cercetători, etc.
3. Etapele procesului de audit

Prima etapă în derularea auditului performanŃei constă în identificarea
domeniilor şi selectarea celor mai bune teme de studiu.
Aceasta include:
• Documentarea preliminară cu privire la activitatea entităŃii;
• Identificarea zonelor de risc în obŃinerea performanŃei;
• Evaluarea interesului Parlamentului, a contribuabililor şi a mass-media în
legătură cu performanŃele unor sisteme, programe sau cu activitatea unei entităŃi;
• Selectarea temelor pe baza unor priorităŃi:
Interesul Parlamentului şi al contribuabililor în legătură cu administrarea
corespunzătoare a fondurilor şi resurselor publice;
ÎmbunătăŃirea activităŃii de audit;
Asigurarea unui program echilibrat al auditului performanŃei.
A doua etapă este etapa de planificare, care implică efectuarea unui studiu
preliminar şi elaborarea planului de audit şi revizuirea acestuia pentru fiecare temă
selectată.
Studiul preliminar presupune:
• Stabilirea scopului, costurile studiului şi estimarea momentului publicării;
• Analiza contextului în care se desfăşoară activitatea entităŃii propuse a fi
auditată;
• Stabilirea tehnicilor de obŃinere a probelor de audit;
• Formularea obiectivelor auditului (impactul planificat sau efectul
auditului) care sunt strâns legate de misiunea CurŃii de Conturi şi se referă la
evaluarea modului de utilizare a fondurilor publice de către entitate în concordanŃă
cu principiile celor „3E” şi raportarea constatărilor către Parlament;
• Formularea întrebărilor cheie la care trebuie să se răspundă pentru a fi
atinse obiectivele auditului;
• Stabilirea criteriilor de evaluare a probelor de audit;
• Alegerea metodelor şi tehnicilor pentru colectarea şi analiza probelor de
audit;
• Resursele necesare, inclusiv evaluarea cunoştinŃelor şi abilităŃilor
profesionale necesare echipei de auditare cu precizarea punctelor cheie şi graficului
de desfăşurare al auditului;
• Punctul de vedere al entităŃii – cu precizarea eventualelor dubii existente,
precum şi a modului de soluŃionare.
633
A treia etapă o reprezintă realizarea studiului complet, respectiv execuŃia.

ExecuŃia presupune realizarea unui plan de audit detaliat, precum şi
colectarea, sintetizarea, analizarea şi interpretarea probelor de audit.
Activitatea de colectare şi sintetizare a probelor de audit se realizează pe
baza metodelor şi tehnicilor de audit descrise la punctul 1.3.
O altă particularitate a auditului performanŃei o reprezintă sintetizarea,
analizarea şi interpretarea probelor de audit.
Sintetizarea probelor de audit, respectiv a datelor şi informaŃiilor colectate
presupune:
Completarea unor tabele şi proiectarea unor reprezentări grafice, pentru a
sintetiza datele de ordin cantitativ;
Desenarea unor diagrame şi matrice;
Clasificarea pe teme şi idei a observaŃiilor narative, a rezultatelor
examinării documentelor, a notiŃelor din timpul interviurilor şi grupurilor de
dezbatere şi a răspunsurilor la întrebările deschise din chestionar.
Analizarea probelor de audit reprezintă cercetarea obiectivă (cantitativă şi
valorică) a proceselor şi fenomenelor economice, precum şi a factorilor de
influenŃă, în scopul cunoaşterii în detaliu a întregului proces sau fenomen
economic.
În general, constatările auditului pot fi evaluate cunoscând perspectiva
îmbunătăŃirii eficienŃei şi eficacităŃii.
Aceasta presupune consolidarea argumentelor şi afirmaŃiilor formulate prin
consultarea unor experŃi, specialişti sau chiar cercetători sau efectuând comparaŃii
şi analizând cauza şi efectul.
Datele colectate pot fi analizate prin mai mute modalităŃi, dar două dinte
acestea au o frecvenŃă de utilizare mai mare, şi anume :
Analiza comparativă (benchmarking) care presupune compararea
metodelor, proceselor, procedurilor sau a preŃurilor produselor şi serviciilor
specifice unei entităŃi, cu cele ale altor entităŃi, care se încadrează în aceeaşi clasă
de performanŃă. Analizele comparative sunt în mod obişnuit utilizate pentru:
identificarea unor căi de îmbunătăŃire a performanŃei; examinarea evoluŃiilor
tendinŃelor; creşterea credibilităŃii recomandărilor auditului.
Analizele „înainte şi după” care se realizează prin compararea rezultatelor
unui set de măsuri aplicate asupra unui eşantion al programului/activităŃii audiate,
înainte ca acestea să înceapă, cu rezultatele aceluiaşi set de măsuri, aplicate asupra
aceluiaşi segment (eşantion), după o anumită perioadă de la demararea
programului.
În analizarea probelor de audit se înregistrează o gamă largă de abordări
sau modele analitice. Astfel că performanŃele unui sistem/program/activitate pot fi
evaluate printr-o varietate de analize, datorită în principal complexităŃii relaŃiilor
cauză – efect, care presupune combinarea unui număr mare de variabile.
Cele mai utilizate tipuri de analize sunt :
• Analiza nivelului de îndeplinire a obiectivelor;
634
• Analiza cost – beneficiu;

• Analizele cost – eficacitate.
După sintetizarea şi analizarea probelor de audit urmează interpretarea
acestora printr-un procedeu care presupune luarea în considerare a patru elemente
esenŃiale:
• Criteriul: Ce ar trebui să fie? – criteriul ce poate fi stipulat în legi sau
reglementări sau un acord cu cele mai bune practici în domenii şi în general
reprezintă ceea ce planifică entitatea să realizeze;
• CondiŃia: Ce este?
• Cauza: De ce există o deviere de la norme?
• Efectul: Care sunt consecinŃele?
Ultima etapă o reprezintă raportarea. Modul de elaborare a rapoartelor de
audit constituie una din cele mai importante etape.
4. ImportanŃa modului de elaborare a rapoartelor de audit, formularea
constatărilor, concluziilor şi recomandărilor
Fiecare misiune de audit al performanŃei trebuie să se finalizeze prin
elaborarea unui raport de audit.În auditul performanŃei, rapoartele reprezintă
principala modalitate prin care se pune la dispoziŃia Parlamentului şi entităŃilor
auditate informaŃii independente, soluŃii şi asigurări referitoare la economicitatea,
eficienŃa şi eficacitatea utilizării fondurilor publice.
Pentru elaborarea raportului final, auditorii întocmesc într-o primă etapă un
plan al raportului. Planul raportului de audit se discută cu entitatea auditată.
DiscuŃia trebuie concentrată pe concluziile auditului şi probele care le susŃin.
Auditorii pot modifica concluziile în urma acestei discuŃii dacă entitatea auditată
aduce probe de audit noi.
Elaborarea raportului implică respectarea unei structuri concise care să
sintetizeze constatările, probele şi concluziile auditului. Rapoartele cuprind în
general următoarele elemente:
• titlul raportului;
• prezentarea sintetică a contextului în care se desfăşoară activităŃile supuse
auditării;
• obiectivele activităŃii entităŃii auditate, descrierea acestora şi o analiză a modului
de îndeplinire a economicităŃii, eficienŃei şi eficacităŃii;
• descrierea metodologiilor utilizate pentru colectarea şi analizarea probelor de
audit, cu precizarea surselor acestor date;
• prezentarea criteriilor utilizate pentru evaluarea performanŃei;
• constatările auditului sau cel puŃin acelea considerate relevante pentru destinatarii
sau utilizatorii rapoartelor;
• concluziile referitoare la obiectivele auditului;
• recomandările, ca rezultat logic al concluziilor.
RelaŃia dintre obiectivele auditului, criteriile folosite, constatări şi concluzii
trebuie să fie completă şi verificată, pentru a permite utilizatorului să înŃeleagă
635
raportul şi să valorifice constatările şi concluziile. În cazul în care raportul cuprinde

şi recomandări, acestea trebuie făcute numai dacă auditorul a identificat remedii
posibile şi eficiente pentru oricare din disfuncŃionalităŃile constatate.
Recomandările nu trebuie făcute amănunŃit, până la detalierea implementării,
aceasta fiind o responsabilitate a managementului entităŃii. Auditorii trebuie să
indice eventual principalele direcŃii ale fiecărei schimbări recomandate, acordând
atenŃie deosebită costului implementării acestora.
În raport este necesar să se menŃioneze clar persoana responsabilă pentru
eşecurile identificate şi cine trebuie să fie responsabil cu remedierea lor. Rapoartele
de audit trebuie să fie prezentate, obiectiv şi corect, cerinŃe care presupun:
• să prezinte clar constatările şi concluziile;
• să prezinte faptele în termeni neutri;
• să cuprindă toate constatările relevante;
• să fie constructive şi să conŃină şi concluzii pozitive.
Recomandările auditorilor trebuie să fie precise, deoarece prin acestea se
stabilesc:
• ceea ce trebuie făcut (referitor la cauze);
• de ce trebuie făcut (referitor la efecte);
• unde, cum, când şi cine ar trebui să le ducă la îndeplinire.
Dacă există o soluŃie clară la problema constatată, aceasta trebuie
recomandată, iar soluŃiile alternative dacă există, acestea sunt menŃionate împreună
cu avantajele şi dezavantajele fiecăruia. Recomandările auditorilor trebuie să ia în
considerare toŃi factorii financiari şi juridici, precum şi aspectele practice şi de
politică internă ce pot împiedica implementarea acŃiunilor.
Bibliografie
Drucker P., 2001, EficienŃa factorului decizional, Editura Destin,
Bucureşti, p.147;
Moldoveanu G, 2000, Analiză organizaŃională, Editura Economică,
Bucureşti, p. 149;
Profiroiu M., 2001, Managementul organizaŃiilor publice, Editura
Economică, Bucureşti, p.8;
Văcărel I., 2002, Bugetul de programe multinaŃionale, Editura Expert,
p.25-26;
Văcărel I.,coord., 1999, FinanŃe publice, Editura Didactică şi Pedagogică
R.A., Bucureşti, p.175.
636
DOSARUL PREłURILOR DE TRANSFER
Ondreiov Andrea Luminita

Universitatea de Vest „Vasile Goldiş“ Facultatea de Ştiinte Economice,
310426 Arad Str. Cocorilor nr. 57
Abstract
The Fiscal Code came into force on 01.01.2004 and, among other aspects, it
regulates the procedure of the transfer prices. This paper is tending to present the
principles of the Fiscal Code regarding the procedure of transfer prices, to give a glimpse
of what is the importance of the transfer prices in the Romanian fiscality. It defines the
transfer prices according to the Romanian laws, and gives the law which defines the
transfer prices of Fiscal Code, namely the law No. 571/2003 and the Order No. 222/2008.
Keywords: transfer price, procedure, content
In conditiile actuale de globalizare cele mai importante in economia

mondiala au devenit companiile multinationale, comertul intre persoanele afiliate
ajungand sa reprezinte circa 60% din comertul mondial, tratarea transferului
devenind deosebit de importanta.
La nivelul Europei Centrale si de Sud – Est, prima tara care a adoptat
legislatia privind preturile de transfer a fost Polonia (1997), urmata de Ungaria,
Cehia, Lituania, Slovenia, Letonia, Rusia si, in cele din urma si Romania.
Preturile de transfer sunt acele preturi practicate in tranzactiile dintre
firmele membre ale aceluiasi grup sau cu actionari comuni numite companii
afiliate. Se considera ca doua companii sunt afiliate daca una din ele detine le
cealalta 25% din titlurile de participare sau drepturile de vot sau chiar controlul
acesteia, scopul reglementarii legale a acestor preturi fiind acela de evitare a
transferului profitului, in cazul companiilor multinationale, in tarile cu fiscalitate
mai scazuta.
Cadrul legislativ din fiecare tara ar trebui sa vina in intampinarea acestei
problematici si sa caute sa aduca solutii prin care administratiile fiscale ale fiecarui
stat pot sa se asigure ca sarcina fiscala a contribuabiilor nu este subestimata.
Recent, Codul de Procedura Fiscala a adus in atentie necesitatea
documentarii metodei de determinare a preturilor de transfer utilizate de catre
companiile care efectueaza tranzactii cu persoane afiliate. Astfel, se instituie
obligativitatea contribuabililor de a intocmi un dosar al preturilor de transfer, care
sa documenteze metoda folosita pentru determinarea preturilor practicate in cadrul
tranzactiilor intra-grup. Modificarea se inscrie intr-o tendinta similara in regiune,
Polonia, Ungaria, Cehia introducand la randul lor cerinte formale de documentatie
in ultimii ani.
637
În vederea stabilirii preŃurilor de transfer, contribuabilii care desfăşoară

tranzacŃii cu persoane afiliate au obligaŃia ca, la solicitarea organului fiscal
competent, să întocmească şi să prezinte, în termenele stabilite de acesta, dosarul
preŃurilor de transfer.
În funcŃie de circumstanŃele fiecărui caz în parte, contribuabilul trebuie să
furnizeze şi alte informaŃii, la cererea organului fiscal competent, în completarea
dosarului preŃurilor de transfer.
Solicitarea organului fiscal competent de întocmire şi prezentare, de către
contribuabil, a dosarului preŃurilor de transfer va fi efectuată în scris.
Solicitarea de întocmire şi prezentare a dosarului preŃurilor de transfer se
va emite în cursul desfăşurării unei inspecŃii fiscale generale sau parŃiale,formatul
solicitării fiind prezentat în anexa.
Stabilirea termenului de către organul fiscal competent, pentru punerea la
dispoziŃie de către contribuabil a dosarului preŃurilor de transfer, va avea în vedere
numărul de persoane afiliate implicate în tranzacŃii, numărul de tranzacŃii efectuate
şi complexitatea acestora, precum şi perioada de timp pe care se desfăşoara
tranzacŃiile. Termenul pentru punerea la dispoziŃie a dosarului preŃurilor de transfer
va fi de maximum 3 luni calendaristice, cu posibilitatea prelungirii o singură dată,
la solicitarea scrisă a contribuabilului, cu o perioadă egală cu cea stabilită iniŃial.
InspecŃia fiscală poate fi suspendată până la punerea la dispoziŃie a
dosarului preŃurilor de transfer, la propunerea organului de inspecŃie fiscală,
aprobată de către conducătorul activităŃii de inspecŃie fiscală, în temeiul art. 2 lit. h)
din Ordinul preşedintelui AgenŃiei NaŃionale de Administrare Fiscală nr. 708/2006
privind condiŃiile şi modalităŃile de suspendare a inspecŃiei fiscale, modificat şi
completat prin Ordinul preşedintelui AgenŃiei NaŃionale de Administrare Fiscală
nr. 1.182/2007.
(1) Refuzul de prezentare a dosarului preŃurilor de transfer sau prezentarea
incompletă a acestuia la termenul stabilit de către organele fiscale reprezintă
efectuarea de tranzacŃii cu persoane afiliate fără justificarea cuantumului preŃurilor
de transfer practicate.
(2) Organele fiscale competente, în cazul efectuării de către contribuabil de
tranzacŃii cu persoane afiliate fără justificarea cuantumului preŃurilor de transfer
practicate, vor estima cuantumul preŃurilor de transfer.
(3) Estimarea prevăzută la alin. (2) va fi efectuată prin procedura prezentată în
anexa.
Organul fiscal competent, este reprezentat de organul fiscal cu competenŃă de
exercitare a inspecŃiei fiscale din cadrul structurilor teritoriale şi centrale ale
AgenŃiei NaŃionale de Administrare Fiscală.
În cazul în care contribuabilul aplică acorduri de preŃ în avans emise de
AgenŃia NaŃională de Administrare Fiscală, nu mai este necesară întocmirea şi
prezentarea dosarului preŃurilor de transfer pentru tranzacŃiile şi perioadele la care
se referă acordurile.
638
Dosarul preturilor de transfer

Cap. I. Întocmirea dosarului preŃurilor de transfer
Dosarul preŃurilor de transfer va conŃine:
A. InformaŃii despre grup:
1. structura organizatorică a grupului, legală şi operaŃională, inclusiv
participaŃiile, istoricul şi datele financiare referitoare la acesta;
2. descrierea generală a activităŃii grupului, strategia de afaceri, inclusiv
schimbările din strategia de afaceri faŃă de anul fiscal precedent;
3. descrierea şi implementarea aplicării metodologiei preŃurilor de transfer în
cadrul grupului, dacă este cazul;
4. prezentarea generală a tranzacŃiilor între persoane afiliate, din Uniunea
Europeană:
a) modul de tranzacŃionare;
b) modul de facturare;
c) contravaloarea tranzacŃiilor;
5. descrierea generală a funcŃiilor şi riscurilor asumate de persoanele afiliate,
inclusiv schimbările intervenite în acest sens faŃă de anul precedent;
6. prezentarea deŃinătorilor de active necorporale, din cadrul grupului (patent,
nume, know-how etc.) şi redevenŃele plătite sau primite;
7. prezentarea acordurilor de preŃ în avans încheiate de către contribuabil sau de
către alte societăŃi din cadrul grupului, în legătură cu acesta, cu excepŃia celor
emise de AgenŃia NaŃională de Administrare Fiscală.
B. InformaŃii despre contribuabil:
1. prezentarea detaliată a tranzacŃiilor cu persoanele afiliate:
a) modul de tranzacŃionare;
b) modul de facturare;
c) contravaloarea tranzacŃiilor;
2. prezentarea analizei comparative:
a) caracteristicile bunurilor sau serviciilor;
b) analiza funcŃională (funcŃii, riscuri, mijloace fixe utilizate etc.);
c) termenii contractuali;
d) circumstanŃele economice;
e) strategii de afaceri specifice;
f) informaŃii cu privire la tranzacŃii comparabile externe sau interne;
3. prezentarea persoanelor afiliate şi a sediilor permanente ale acestora implicate
în aceste tranzacŃii sau înŃelegeri;
4. descrierea metodei de calcul al preŃurilor de transfer si argumentarea criteriilor
de selecŃie a acesteia:
a) în cazul în care nu se folosesc metode tradiŃionale de determinare a preŃurilor
de transfer se va justifica această opŃiune;
b) în toate cazurile în care nu se aplică metoda de comparare a preŃurilor se va
justifica această opŃiune;
5. descrierea altor condiŃii considerate ca fiind relevante pentru contribuabil.
639
(1) Marja de comparare reprezintă intervalul de valori ale preŃului sau profitului
aferente tranzacŃiilor comparabile între companii comparabile independente.
(2) Pentru determinarea valorilor extreme, marja de comparare va fi împărŃită în
4 segmente. Segmentele de maxim şi de minim reprezintă rezultatele extreme. În
vederea stabilirii intervalului de comparare nu se vor utiliza rezultatele extreme din
cadrul marjei de comparare.
(3) În condiŃiile în care contravaloarea preŃului de transfer stabilit de contribuabil
nu este cuprinsă in intervalul de comparare, organul fiscal competent stabileşte
valoarea mediană ca fiind preŃul de transfer la preŃ de piaŃă. Valoarea mediană
reprezintă acea valoare care se regăseşte la mijlocul intervalului de comparare.
(4) Dacă nu se poate identifica valoarea mediană, se face media aritmetică a
celor două valori de mijloc ale intervalului de comparare.
(5) Analiza comparativă va avea în vedere criteriile teritoriale în următoarea
ordine: naŃional, Uniunea Europeană, internaŃional.
CAP. II. Solicitarea şi prezentarea dosarului preŃurilor de transfer

(1) Dosarul preŃurilor de transfer va fi înaintat organului fiscal competent în
termenul stabilit de acesta, într-un singur exemplar. În cazul în care există
documente în limba străină, acestea vor fi însoŃite de traduceri în limba română,
certificate de traducători autorizaŃi.
(2) Filele vor fi îndosariate, respectiv vor fi numerotate şi însoŃite de opis.
(3) InformaŃiile care sunt disponibile şi în format electronic vor fi înaintate
organului fiscal competent într-un format accesibil, stabilit de comun acord cu
organul fiscal competent.
(4) În cazul în care ulterior contribuabilul completează dosarul cu elemente
suplimentare, acestea vor fi însoŃite de trimiteri la informaŃiile cu care sunt în
legatură, după caz.
640
ANEXA 1
AGENłIA NAłIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ

DirecŃia Generală .......................
Nr. .............../zz.ll.aa
SOLICITARE
de întocmire şi prezentare a dosarului preŃurilor de transfer
Denumirea contribuabilului: ...............................

Codul de identificare fiscală .............................,
Domiciliul fiscal: localitatea: ......., bd./str. ........... nr. ......., bl. ....., sc. ...., et. .....,
ap. ...., judeŃul/sectorul ......, codul poştal .............
Domnului/Doamnei administrator/director general,
Vă informăm că începând cu data de ......... veŃi face obiectul unei verificări
fiscale în ceea ce priveşte determinarea corectă a preŃurilor de transfer şi
înregistrarea lor în evidenŃa contabilă.
Pentru buna desfăşurare a verificării vă rugăm să întocmiŃi, pentru a fi prezentat
organelor de inspecŃie fiscală, dosarul preŃurilor de transfer. În situaŃia în care
aplicaŃi acorduri de preŃ în avans emise de AgenŃia NaŃională de Administrare
Fiscală, nu mai este necesară întocmirea si prezentarea dosarului preŃurilor de
transfer pentru tranzacŃiile şi perioadele la care se referă acordurile.
Perioada şi tranzacŃiile pentru care se va întocmi dosarul preŃurilor de transfer:
..........................................................
Pe parcursul verificării aveŃi dreptul de a beneficia de asistenŃă de specialitate
şi/sau juridică.
MenŃionăm că aveŃi posibilitatea de a solicita o singură dată amânarea datei de
începere a verificării, pentru motive justificate.
Prezenta solicitare de întocmire şi prezentare a dosarului preŃurilor de transfer a
fost emisă în baza art. 79 alin. (2) din OrdonanŃa Guvernului nr. 92/2003 privind
Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
Vă asigurăm de întreaga noastră colaborare pe parcursul desfăşurării inspecŃiei
fiscale.
Conducătorul activităŃii,
.....................
(FuncŃia, numele şi prenumele, semnătură)
Ştampila
Persoana de contact: ............., telefon: ................
641
ANEXA 2
PROCEDURA DE ESTIMARE
a cuantumului preŃurilor de transfer
Raportul de inspectie fiscală va cuprinde un capitol distinct "Estimarea

preŃurilor de transfer".
Capitolul "Estimarea preŃurilor de transfer" va cuprinde următoarele:

1. prezentarea motivului de fapt cu privire la neprezentarea/ prezentarea
incompletă a dosarului preŃurilor de transfer, urmare a două solicitări consecutive.
Prezentarea incompletă a dosarului preŃurilor de transfer reprezintă lipsa datelor
necesare organului fiscal competent, pentru stabilirea dacă preŃurile de transfer
practicate sunt la preŃ de piaŃă;
2. prezentarea temeiului de drept cu privire la solicitările dosarului preŃurilor de
transfer/completării dosarului preŃurilor de transfer, conform art. 79 alin. (2) din
OrdonanŃa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată,
cu modificările şi completările ulterioare, precum şi a sancŃiunilor contravenŃionale
aferente constatate şi aplicate, conform art. 129 alin. (1) lit. e), respectiv art. 129
alin. (2) lit. c) din OrdonanŃa Guvernului nr. 92/2003, republicată, cu modificările
şi completările ulterioare;
3. estimarea preŃurilor de transfer.
Estimarea preŃurilor de transfer prevazută la art. 2 alin. 3 se va efectua astfel:
1. identificarea a 3 exemple de tranzacŃii similare cu cele care urmează a face
obiectul estimării;
2. tranzacŃiile similare, conform pct. 1, având în vedere lipsa datelor prin
neprezentarea/prezentarea incompletă a dosarului preŃurilor de transfer, vor fi
identificate conform datelor generale ale tranzacŃiilor care urmează a face obiectul
estimării, aflate la dispoziŃia organului fiscal competent în momentul estimării;
3. pentru stabilirea valorii estimate a tranzacŃiei se va utiliza valoarea medie
aritmetică a cuantumurilor tranzacŃiilor similare identificate conform pct. 1.
BIBLIOGRAFIE
*** Legea 571/2003 privind Codul fiscal

*** ORDIN nr. 222 din 8 februarie 2008 privind conŃinutul dosarului
preŃurilor de transfer
642
VECHEA DILEMĂ A COORDONARII ECONOMIEI

- PIAłA SAU STATUL?
Horatiu Şoim, Mircea Teodoru, Vichentie Maniov

Abstract
The controversy about the role the stat has to play in economy has a long history.
The supporters of economy regulation by market argue that the state has a destabilizing
role and that its involvement should be minimal. The supporters of state involvement in the
economy argue that this is the only one that can correct market imperfections (monopoly,
externalities). Market imperfections and the way in which government intervention could
correct them are presented. In reality the government does not necessarily follow the
common good. State action is also imperfect. A third path, located between the pure market
and massive state intervention, seems to be a realistic solution.
Keywords: market, monopoly, externalities, private-social costs, Pigou, Coase
theorem
1. INTRODUCERE
Disputa cu privire la rolul pe care statul ar trebui să-l aibă în funcŃionarea
mecanismului economic are o lungă istorie. Partizanii reglării de către piaŃă, a
economiei susŃin că statul are un rol destabilizator şi că implicarea sa ar trebui să
fie minima.
În acestă lucrare vom încerca să identificam situaŃiile în care guvernul
poate avea un rol activ în funcŃionarea economiei, modul în care acesta intervine şi
cauzele pentru care acŃiunea guvernamentală este uneori binevenită şi alteori nu.
Partizanii implicării statului în economie susŃin că acesta este singurul care poate
corecta imperfecŃiunile pieŃei (monopol, externalităŃi). Sunt prezentate
imperfecŃiunile pieŃei şi modul în care intervenŃia guvernamentală le-ar putea
corecta.
În realitate acŃiunile guvernului nu urmăresc în mod necesar binele comun.
AcŃiunea statului este şi ea imperfectă. O a treia cale, aflată între piaŃa pură şi
intervenŃia masivă a statului, pare a fi soluŃia realistă.
În partea a doua sunt definite imperfecŃiunile pieŃei
În partea a treia este prezentat modul în care monopolul poate fi corectat
prin intervenŃie guvernamentală.
În partea a patra este prezentat modul în care externalităŃile pot fi
eliminate.
În partea a cincea este discutata diferenŃa între intervenŃia guvernamentală
ideală şi cea reală.
Concluziile sunt trase în partea a şasea.
643
II. METODE DE CERCETARE

Problema coordonării, posibilitatea apariŃiei spontane a ordinii în societate
a preocupat de mult timp filosofii si economistii. Cum reuşesc agenŃii economici,
activând în condiŃiile unei diviziuni a muncii tot mai complexe şi mai adânci, să-şi
coordoneze actiunile cu ceva şanse de succes, când fiecare din ei are cunoştinŃe
foarte limitate cu privire la acŃiunile celorlalŃi?
În teoria economică, problema coordonării a fost reformulată devenind
problema “stabilităŃii (echilibrului)”. Statul joacă şi el un rol în obŃinerea
coordonării. Prin intermediul politicii sale fiscale, politicii monetare, prin diverse
reglementări şi chiar prin intervenŃie directă ca actor pe piaŃa, statul exercită o
influenŃă sensibilă asupra funcŃionării unei economii. SituaŃiile în care intervenŃia
guvernului pare necesară şi în realitate este efectivă sunt cele în care apare o
competiŃie imperfectă. CompetiŃia imperfectă există acolo unde un vânzător are un
anumit grad de control asupra preŃului produselor din domeniul respectiv. O altă
situaŃie în care guvernul intervine este cea în care activitatea unei firme impune
costuri asupra altor persoane (ex. poluarea).
Principalele imperfecŃiuni ale pieŃei sunt: situaŃiile de monopol şi
externalităŃile.
Monopolul – este o forma a concurenŃei imperfecte în care firma e unicul
vânzător al unui anumit produs. Costul economic al monopolului se datorează
faptului ca monopolistul poate reduce cantitatea oferită sub cea la care pretul (P)
este egal cu costul marginal (Cmg), profitul maxim pentru el situându-se în punctul
Vmg = Cmg < P.
Pierderea datorată monopolului poate fi reprezentată grafic comparând
situaŃia de monopol cu cea de concurenŃă perfecta.
C
Cmg = CM
A
Vmg
C
Qm QCP Q
Fig. 1 Pierderea datorată monopolului
644
Monopolistul obŃine un profit excedentar prin folosirea situaŃiei sale

privilegiate. Mărimea acestui profit este dată de aria triungiului ABC.
ExternalităŃile apar atunci când producŃia sau consumul determină costuri
sau beneficii involuntare asupra altora pentru aceştia nu sunt răsplătiŃi sau pentru
care nu plătesc. O externalitate este un efect al comportamentului unui agent
economic asupra bunăstării altuia, acest efect nefiind reflectat în tranzacŃii pe piaŃă.
În acest sens putem vorbi despre externalităŃi ca şi imperfecŃiuni ale funcŃionării
pieŃei.
Efectul negativ al externalităŃilor provine din faptul ca neŃinându-se seama
de ele alocarea resurselor nu este optimă. Exista costuri şi beneficii care nu se iau
în considerare în calculul optimului economic. Chiar dacă firma ajunge la un optim
individual, costurile ignorate se regăsesc în calculul optimului social. În esenŃă
problema constă în faptul că exista o diferenŃă între costul privat şi costul social.
III. REZULTATE ŞI DISCUłII

În cele ce urmează vom prezenta modalităŃile prin care statul poate
interveni pentru a corecta aceste imperfecŃiuni ale pieŃei. Ce se poate face pentru a
atenua sau elimina situaŃia de monopol, care duce la ineficienŃă? Economiştii au
văzut aici o posibilă intervenŃie a statului ca soluŃie a acestei probleme.
PosibilităŃile de intervenŃie ale guvernului sunt destul de numeroase şi de
substanŃiale. Mai rămâne de văzut dacă ele sunt şi eficiente. Astfel guvernul poate:
- să impună anumite impozite pentru a reduce profiturile
monopolurilor.
- să controleze preŃurile la produsele de monopol
- să reglementeze funcŃionarea ramurii în care există monopol prin
intermediul unor agenŃii specializate care urmăresc preŃul, volumul producŃiei,
intrarea sau ieşirea de pe piaŃă a firmelor, în domeniul în care există monopol
- să impiedice concentrarea excesivă de putere economică pe o
anumită piaŃă printr-o politică antitrust. Guvernul poate interzice acŃiunile
anticompetitive: fixarea preŃurilor, împărŃirea teritoriilor, înŃelegeri pentru
restrângerea concurenŃei, anumite fuziuni.
- să treacă monopolul în proprietate publică, acesta devenind
monopol de stat.
Reglementarea poate avea ca efect reducerea preŃului, acesta fiind cazul
ideal. Totodata, prin limitarea posibilităŃii de intrare în industria respectivă,
reglementarea poate face jocul firmelor care sunt deja pe piaŃa ducând la mărirea
preŃurilor (teoria grupurilor de interese).
Care este în cele din urmă cea mai bună soluŃie în cazul unui
monopol: mecanismul de piaŃă, şi totala neimplicare a guvernului sau intervenŃia
masivă a acestuia în rezolvarea problemelor economice?
O perspectivă interesantă în privinŃa reglementării monopolurilor o
ofera Ronald Coase. Principala preocupare a şcolii pe care a condus-o - “legislaŃie
şi economie” - a fost de a determina efectele pe care reglementările le au asupra
645
eficienŃei economice. După cum singur mărturiseşte, practic toate studiile facute
de el şi colaboratorii săi au ajuns la concluzia că reglementarea de către stat a
monopolurilor este o proastă soluŃie, ca preŃurile au fost mai ridicate iar produsele
de o mai slabă calitate decât ar fi fost în lipsa ei. Totuşi el nu respinge în principiu
posibilitatea unei reglementări cu efecte pozitive. O posibilă explicaŃie pentru
această situaŃie este faptul că scara la care operează guvernul este foarte mare şi s-a
ajuns în cazul sau în zona veniturilor marginale negative.
Un alt punct sensibil pentru activitatea guvernului este eliminarea
externalităŃilor. Ce poate face guvernul pentru a le combate?
În primul rând guvernul poate să intervină prin control şi reglementare
directă. El poate institui anumite standarde a căror încălcare să fie sancŃionată.
Exemplul cel mai simplu în acest sens este reglementarea care reduce gradul de
poluare admis în cazul autovehiculelor. Desigur aceste reglementări măresc
costurile pe care le suportă firmele, dar problema nici măcar nu sta aici, ci în
dificultatea de a calcula care este efectul acceptabil al unei externalităŃi. Este
evident în exemplul nostru că eliminarea totală a poluării nu este posibilă, şi deci ar
fi necesar să calculăm care este costul economic eficient care trebuie impus
firmelor. De asemenea aceste reglementări rigide se aplică în condiŃii diferite şi
deci îşi pierd din eficienŃă.
În al doilea rând guvernul poate institui taxe asupra acestor externalităŃi
care să ducă preŃul la valoarea natural atinsă dacă piaŃa ar funcŃiona perfect. Este
ceea ce a susŃinut Pigou, şi anume ca în situaŃia în care produsul privat (costul
privat) este diferit de produsul social (costul social) intervenŃia statului sub forma
taxelor şi subsidiilor este oportună.
Ronald Coase critică principiul acestui mod de rezolvare al
externalităŃilor. El consideră că ceea ce i-a făcut pe economiştii dinaintea să aleagă
ca şi principiu calea reglementării administrative a fost ideea ca oamenii în mod
natural văd poluarea ca pe un lucru rău care trebuie împiedicat. Dar oamenii nu
poluează pentru că ei vor sa polueze şi pentru că reprezintă un mod mai ieftin de a
produce ceva. Deci poluarea are două efecte unul negativ – înrăutăŃirea condiŃiilor
de mediu şi unul pozitiv – economia obŃinută. Pentru a putea obŃine rezultatul
optim trebuie puse în balanŃă cele două efecte. Deşi poluarea zero pare a fi idealul,
din punct de vedere economic nu reprezintă o alocare optimă de resurse. Problema
care s-ar pune ar fi internalizarea externalităŃilor astfel încât costul privat să fie egal
cu costul social.
În anul 1960 Ronald Coase prezintă o perspectivă interesantă asupra
modului în care trebuie să inŃelegem disfuncŃionalităŃile pieŃei. În acest articol
Coase a analizat apariŃia externalităŃilor negative (de exemplu poluarea aerului de
către o firmă) şi modul în care acestea pot fi neutralizate. Argumentul lui Coase
este că parŃile aflate în conflict pot ajunge la o înŃelegere care să genereze rezultatul
optim, internalizând externalitatea, dacă şi numai dacă costul de tranzacŃie este
zero. Prin urmare indiferent de distribuŃia iniŃială a drepturilor de proprietate (fie
firma are dreptul să polueze, fie oamenii din împrejurimi au dreptul la un aer curat)
646
în lipsa costurilor de tranzacŃie rezultatul la care se ajunge, prin negociere directă,

fără intervenŃie din afară, este acelaşi. DistribuŃia iniŃială de drepturi de proprietate
determină doar cine plateşte şi cât. Prin urmare concluzia superficială care s-ar
putea trage este că intervenŃia guvernamentală este inoportună de vreme ce piaŃa
poate internaliza externalităŃile. Concluzia este însă greşită şi aceasta din simplul
motiv că în viaŃa reală costurile de tranzacŃie nu sunt decât rareori suficient de
reduse pentru a putea fi neglijate. Din acest motiv unele negocieri şi contracte nu se
mai încheie conducând la păstrarea situaŃiei ineficiente.
Despre modul în care economiştii înŃeleg să folosească Teorema ce îi
poartă numele Coase spune că ea a avut succes din motive greşite. Ea defineşte
întâi condiŃiile ideale în care un sistem economic este eficient. Dar majoritatea
economiştilor neoclasici se opresc în acest punct multumiŃi că au un argument în
favoarea libertăŃii pieŃei şi împotriva intervenŃiei statului. De fapt Coase critica
teoria economică neoclasică pentru faptul că englijează un element esenŃial al
funcŃionării pieŃei: costul de tranzacŃie.
Problema de metoda care se pune este că economiştii postulează o lume
perfectă şi văzând apoi ca realitatea este diferită postulează intervenŃia
guvernamentală pentru a remedia situaŃia.
Coase spune că modul corect de abordare al acestei probleme este de a
compara alternativele existente. Desigur, intervenŃia guvernamentală poate remedia
o situaŃie dacă el acŃionează aşa cum cere teoria. Dar dacă piaŃa are imperfecŃiuni,
ne putem aştepta ca acŃiunea guvernului să fie perfectă? Oare nu aceleaşi cauze
care împiedică funcŃionarea perfectă a pieŃei vor face acelaşi lucru în cazul
intervenŃiei guvernului? Gary Becker spune ca desi teoretic deciziile
guvernamentale ar putea îmbunătăŃi lucrurile aceasta nu asigura faptul că deciziile
efective ale guvernului au acest rezultat.
James Buchanan sugerează acest lucru susŃinând ideea existenŃei unei
pieŃe politice în care individul acŃionează în propriul său interes la fel ca pe piaŃa
bunurilor. Teoria Public Choice formulată de Buchanan studiază modul în care sunt
luate deciziile ce privesc interesele colectivitatii. Alegerea publica înseamnă
agregarea preferinŃelor individuale într-o alegere colectivă.
În privinŃa eficienŃei acŃiunii guvernului această teorie are o abordare
interesantă. În esenŃă această teorie spune că există două grupuri mari votanŃii şi
politicienii – cei aleşi să reprezinte interesele votanŃilor. Politicienii acŃionează
asemenea întreprinzătorilor estimând cererea pentru bunuri publice şi găsind căi
pentru a le oferi. Politicienii acŃionează în propriul lor interes pentru a-şi maximiza
şansele de a fi aleşi (asemenea firmelor care îşi maximizează profitul).
Concluzia este ca în acelaşi mod în care piaŃa are disfuncŃionălităŃi, exista
eşecuri ale acŃiunii guvernamentale: tendinŃa de a urmări rezultate pe termen scurt,
influenŃa disproporŃionată a unor grupuri de interese, suprafinanŃarea unor proiecte.
647
IV. CONCLUZII
Întrucât atât funcŃionarea pieŃei cât şi acŃiunea guvenamentală au la bază,
în esenŃă, interacŃiuni între indivizi, este posibil ca atât disfuncŃionalităŃile pieŃei cât
şi cele ale activităŃii statului să se datoreze unor cauze comune, legate de aceste
interacŃiuni. Cauza de substanŃă atât a disfuncŃionalităŃilor pieŃei cât şi a eşecului
guvernamental este imperfecŃiunea circulaŃiei şi procesării informaŃiei.
Aşa cum teoria neoclasică arată disfuncŃionalităŃile pieŃei nu apar sau sunt
rapid şi în mod automat eliminate, desigur în condiŃiile postulate ale raŃionalităŃii
perfecte şi a comportamentului maximizant al indivizilor. Din păcate aceste
condiŃii nu se regăsesc în viaŃa reală.
De aceea este nevoie de apariŃia statului şi administrării centralizate, dar nu
exclusive. Se spune ca guvernul eşuează pentru că prefera rezultate pe termen
scurt şi nu are obiective pe termen lung. De exemplu toŃi politicienii promit
reduceri de taxe şi programe guvernamentale mai mari. Se pune aici o întrebare: nu
este acesta eşecul rationalităŃii indivizilor, incapacitatea de a vedea ei înşişi pe
termen lung? Nu este acesta semnul imposibilităŃii luării unei decizii perfect
raŃionale în condiŃii de incertitudine, al raŃionalităŃii lor limitate? În cele din urmă
de ce votează oamenii asemenea candidaŃi, şi pe cei care ar fi potriviŃi?
La fel în cazul suprafinanŃării unor proiecte guvernamentale, cauza reala
pare a fi eşecul comunicării, lipsa transparenŃei perfecte.
Sugerez o curba în formă de U privind eficienŃa coordonării la o
extremitate aflându-se piaŃa liberă şi la cealaltă administrarea completă.
EficienŃa coordonării
PiaŃa liberă Economie centralizată
Gradul intervenŃiei statului
Fig. 2 Eficienta coordonarii activitatii economice
Dar creşterea capacităŃii de prelucrare artificială a informaŃiei şi explozia

comunicaŃiei nu este atât de utilă cât pare în rezolvarea problemei coordonării,
deoarece implicit crează informaŃie. Lipsa comunicării, raŃionalităŃii şi a
transparenŃei perfecte obligă omul la folosirea de reguli, norme, instituŃii ce reduc
cerinŃele privind informaŃia şi capacitatea de calcul până la capabilităŃile existente.
648
Problema pusă în termenii: piaŃa sau statul, nu rezolvă problema. SoluŃia

constă în îmbunătăŃirea comunicării şi reducerea complexităŃii deciziilor prin
crearea unor instituŃii care să faciliteze eficienŃa.
Bibliografie
Balcerowicz, L.: Libertate şi dezvoltare - Economia pieŃei libere, Editura
Compania, Bucureşti, 2001
Becker G.: Comportamentul uman – o abordare economică, Ed. BIC – All,
1998
Blaug M.: Teoria economică în retrospectiva, Ed. Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti 1992
Buchanan, J. M.: Limitele libertăŃii. Între anarhie şi Leviathan, Institutul
European, Iaşi 1997
Coase R.: The Problem of Social Cost, 1960, Journal of Law and
Economics.
Didier, M.: Economia: regulile jocului, Editura Humanitas, Bucureşti,
1994
Friedman, M.: Capitalism şi libertate, Editura Enciclopedică, Bucureşti,
1995
Frois, G.A.: Economie politică, Editura Humanitas, Bucureşti, 1994
Galbraith, J. K.: ŞtiinŃa economică şi interesul public, Editura Politică,
Bucureşti, 1982
Heyne, P.: Modul economic de gândire, Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti, 1991
Mises, L. von: Capitalismul şi duşmanii săi, Editura Nemira, Bucureşti,
1998
Orchard L., Stretton H.: Public choice, Cambridge Journal of Economics,
1997, 21: 409-430
Pigou, A.C.: The Economics of Welfare, London: Macmillan and Co., 4th
edition
PohoaŃă, I.: Doctrine economice universale, Editura Gh.Zane, Iaşi, 1993
Rothbard, M. N.: Man, Economy, and State, Nash Publishing, Los
Angeles, 1970
Samuelson, P., Nordhaus, W.: Economics, McGraw-Hill Inc, 1995
Stiglitz, J.: Economics, Stanford University, SUA, 1994
649
PIAłA DE CAPITAL.
EVOLUłII ŞI TENDINłE ÎN ROMÂNIA
Horatiu Şoim, Vichentie Maniov, Dan Uşvat
Abstract
The market is the heart of the new economy in Romania, after the collapse of the
communist regime. There are many markets in an economy: goods market, labor market,
money market, etc. One of the most important is the capital market. It is a major
component, along with the credit market, of the financial market - the market for the money
necessary for investments the entrepreneurs undertake. The main characteristics are
described, and the past evolution and future trends are presented. This is made by using the
main indexes for the Romanian market. A comparison with other capital markets in the
world is made, and the relationship of the Romanian capital market evolution with the
evolution of the major capital markets in the world is assessed.
Keywords: market, capital, technical analysis, fundamental analysis, SIF,
correlation
I. INTRODUCERE
Piata reprezinta elementul fundamental al noii economii din Romania,
dupa colapsul regimului comunist. Noul sistem cosio-economic este baza pe
functionarea si interactiuniea unui numar de piete care se interconditioneaza
reciproc: piata bunurilor, piata muncii, piata banilor, etc. Una dintre cele mai
importante este piata capitalului care impreuna cu piata creditului fac parte din
piata financiara – piata pe care intreprinzatorii obtin banii necesari pentru
dezvoltarea afacerilor.
In partea a doua sunt prezentate principalele metode de descriere a
mecanismelor prin care piata capitalului functioneaza, principalele elemente care
definesc o bursa de valori, si metodele de analiza a evolutiei unei piete de capital.
In partea a treia sunt prezentate analiza pietei capitalului in Romania,
rezultatele obtinute in ceea ce priveste evolutia si factorii de influenta a acesteia si
discutia acestor rezultate.
Concluziile sunt prezentate in partea a patra.

Pentru inceput vom defini principalele elemente care definesc piata
capitalului. Piata financiara, locul unde se intalneste oferta cu cererea de fonduri
financiare, este formata din doua piete: piata creditului (sectorul bancar) si piata
financiara in sens restrans (sectorul titlurilor financiare)
650
Piata creditului reflecta relatiile de credit pe baza de active financiare fara

caracter negociabil - disponibilitatile banesti sunt atrase la banci si apoi utilizate de
catre acestea pentru creditarea celor in cautare de fonduri.
Piata financiara in sens restrans este compusa din piata monetara si piata de
capital. Pe pietele monetare se realizeaza tranzactii cu titluri pe termen scurt (pana
la 1 an) cum ar fi: depozitele bancare, cecuri, bilete la ordin, certificate de depozit,
cambii si altele. Pretul dreptului de a utiliza fondurile oferite astfel pe piata
monetara este reprezentat in principal de dobanda.
Pe piata de capital se realizeaza tranzactii cu active financiare pe termen
mediu si lung. Aceste titluri financiare sunt reprezentate in principal de actiuni si
obligatiuni. Acestea sunt emise de catre entitatea aflata in cautare de resurse
financiare (Aceasta poate fi o firma existenta, o institutie publica, un antreprenor, etc.
(n.a.)) si cumparate de catre posesorul de fonduri.
Piata de capital este structurata in doua segmente diferite, dar
interdependente: piata primara si piata secundara. Pe piata primara are loc prima
vanzare-cumparare a titlurilor financiare (Aceasta operatiune se numeste emisiune si
consta in punerea lor in vanzare printr-o procedura stabilita, prin intermediul societatilor de
valori mobiliare, pe baza unui prospect de emisiune. (n.a).), ceea ce permite atragerea de
catre emitent a capitalurilor financiare disponibile. Pe piata secundara sunt
tranzactionate ulterior valorile mobiliare emise si puse in circulatie pe piata
primara ceea ce asigura o excelenta mobilitate si lichiditate a capitalurilor.
Cadrul institutional in care au loc aceste tranzactii este numit piata bursiera
sau bursa. Principalele operatiuni realizate la bursa sunt vanzari-cumparari de
valori mobiliare traditionale (actiuni, obligatiuni, valute, bonuri de tezaur), sau
complexe (contracte futures, optiuni, indecsi, etc.).
Principala functie a pietei de capital este cea de mobilizare a capitalului, de
finantare a unor activitati private sau publice, in principal investitii. A doua functie
este de facilitare a circulatiei capitalului, lichiditatea titlurilor de valoare permitand
transformarea rapida a lor in bani si investitia in alte active. A treia functie este de
a asigura lichiditatile necesare intr-o economie. A patra functie este facilitare a
reorganizarii si restructurarii economice, prin redirectionarea facila a fondurilor
spre domeniile cu o rentabilitate mai ridicata (In acest sens pot fi amintite actiunile de
achizitii si fuziuni care se deruleaza adesea pe piata de capital prin oferte publice de
cumparare. (n.a.)). A cincea functie este barometru al economiei, realizata prin
stabilirea si afisarea permanenta a preturilor principalelor companii. De asemenea
indicii bursieri, calculati ca medie ponderata a valorii actiunilor pentru un esantion
reprezentativ sau pentru totalitatea lor, ofera informatii despre starea si evolutia
viitoare a economiei.
Bursa de valori este o institutie cu personalitate juridica care are un Statut
si un Regulament, unde cererea de capital se intalneste cu oferta de capital si unde
intermediari autorizati realizeaza, pe baza unor mecanisme si procedee specifice,
negocieri si tranzactii cu valorile mobiliare.
651
Pe piata bursiera actioneaza trei tipuri de participanti: vanzatori,

cumparatori si intermediari (In Romania acestea se numesc Societati de Servicii de
Investitii Financiara (SSIF). (n.a.)), (firme de brokeraj). Societatile de intermediere
pot efectua tranzactii cu valori mobiliare in numele si pe riscul clientului, caz in
care firma incaseaza un comision aplicat valorii totale tranzactionate, sau in numele
si pe riscul propriu, caz in care veniturile firmei sunt reprezentate de diferenta intre
pretul de vanzare si cel de cumparare.
Valorile mobiliare (Valorile mobiliare pot fi impartite in trei mari categorii:
primare, derivate si sintetice. (n.a.)) care sunt tranzactionate pe piata de capital sunt
titluri de proprietate sau de creanta care confirma faptul ca cel care le are in posesie
este titularul unor anumite drepturi: dreptul asupra unei parti din capitalul
emitentului, dreptul de a obtine o parte din veniturile viitoare ale emitentului,
dreptul de a participa la procesul de conducere sau alte drepturi.
Valoarea unei actiuni aceasta se poate exprima in mai multe moduri:
- Valoarea nominala a unei actiuni se obtine prin raportarea
capitalului social la numarul total de actiuni.
- Valoarea de emisiune reprezinta pretul la care se vând
actiunile în momentul emisiunii.
- Valoarea contabila este data de raportul dintre capitalul
propriu si numarul de actiuni in circulatie.
- Valoarea de piata reprezinta pretul la care se
tranzactioneaza acea actiune pe o piata bursiera.
Valoarea de piata este probabil cea mai interesanta pentru investitori si
analisti economici. Estimarea corecta a evolutia acesteia permite investitorilor
luarea unor decizii de invesitii profitabile si analistilor previzionarea tendintelor in
economie. Aceasta este realizata prin utilizarea a doua tipuri de analize a valorilor
mobiliare care sunt vizate: analiza tehnica si analiza fundamentala.
Analiza tehnica se realizeaza prin studierea evolutiei trecute a valorilor
mobiliare si pe baza acesteia se incearca a se prevedea evolutia viitoare a acestora.
Principalul instrument utilizat este analiza grafica si diferite statistici privind
istoricul cursului valorii mobiliare studiate. In acest caz se considera ca evolutia
viitoare a cursului valorilor mobiliare poate fi determinata, pe termen scurt, prin
analiza evolutiei trecute. Principalul interes este identificarea unor maxime
respectiv minime locale care permit cunoasterea celor mai bune momente de
vanzare respectiv cumparare.
Analiza fundamentala se realizeaza prin studierea indicatorilor financiari ai
unei firme si a conjuncturii economice generale pentru a valoarea intrinseca a unei
firme si pretul real al actiunilor sale si a prevede evolutia viitoare pe termen lung al
acestora (Analiza fundamentala poate fi realizata in doua moduri: "top-bottom" - analiza
incepe studierea de la nivel macroecomic, se continua cu domeniul de activitate in care se
inscrie activitatea firmei studiate si se incheie cu analiza detaliata a firmei propriu-zise si
"bottom-top" - analiza fundamentala a societatii se desfasoara asemantor, dar in sens invers.
(n.a.)
652
1
Principalele evenimente care determina ajustarea indicelui sunt urmatoarele:
- divizari (splits) sau consolidari ale actiunilor incluse in portofoliul indicelui
- modificarea componentei indicelui (inlociuirea unui simbol in portofoliul indicelui)
- modificari survenite in capitalizarea unei societati ale carei actiuni sunt incluse in
portofoliul indicelui, care ar putea duce la depasirea limitei ponderii procentuale admise in
capitalizarea totala a simbolurilor incluse in indice
- modificari de capital (majorari/diminuari) pentru o societate ale carei actiuni sunt incluse
in indice.). Principalul interes este identificarea unui pret tinta care ar trebui in mod
normal sa fie atins intr-un orizont de timp rezonabil, dupa ce fluctuatiile aleatoare
se vor fi estompat.
Principalii indicatori utilizati in analiza unei actiuni sunt:
- raportul dintre pret si profitul net pe actiune (PER – price per earning
ratio) – se calculeaza prin împartirea pretului curent de piata la valoarea profitului
net pe actiune din ultimele 4 trimestre consecutive.
- profitul net pe actiune (EPS – earning per share) - se calculeazã împartind
profitul net total obþinut de companie pe parcursul perioadei de raportare (cel mai
relevant este sã ne raportãm la ultimele 12 luni consecutive sau dupã caz la
ultimele 4 trimestre) la numãrul total de actiuni emise si aflate în circulatie.
- valoarea contabila (BV – Booking value) - se calculeazã prin impartirea
valorii totale a capitalurilor proprii ale companiei la numãrul total de actiuni emise
de aceasta si aflate în circulatie.
- raportul dintre pret si valoarea contabila (P/BV – price/booking value) –
este util pentru a compara între ele, pe criterii obiective, diferite companii listate.
In afara evolutiei cursurilor actiunilor individuale adesea este necesara
pentru estimarea unor tendinte cunoasterea unor indicatori sinteti ai pietelor.
Acestia pot fi globali, caracterizand o piata in intregime, sau sectoriali.
Un indicator global al pietei romanesti este indicele BET (BUCHAREST
EXCHANGE TRADING), lansat in 22 Septembrie 1997 si revizuit trimestrial
(Principalele evenimente care determina ajustarea indicelui sunt urmatoarele:
- divizari (splits) sau consolidari ale actiunilor incluse in portofoliul indicelui
- modificarea componentei indicelui (inlociuirea unui simbol in portofoliul indicelui)
- modificari survenite in capitalizarea unei societati ale carei actiuni sunt incluse in
portofoliul indicelui, care ar putea duce la depasirea limitei ponderii procentuale admise in
capitalizarea totala a simbolurilor incluse in indice
- modificari de capital (majorari/diminuari) pentru o societate ale carei actiuni sunt
incluse in indice.), (martie, iunie, septembrie, decembrie). El reflecta tendinta de
ansamblu a preturilor corespunzatoare celor mai lichide si active 10 societati
tranzactionate in cadrul BVB.

O analiza a indicatorilor pentru trei dintre actiunile importante indica
convergenta pentru anumiti indicatori si divergenta pe altii. Astfel in ceea ce
priveste PER valorile sunt relativ apropiate ceea ce reflecta interesul investitorilor
pentru profitul obtinut de catre emitenti. Nu acelasi lucru se poate spune de modul
653
in care este luata in calculul deciziei de achizitie valoarea contabila. Diferentele in

cazul lor sunt mai importante ceea ce indica accentul mai redus pus pe valoarea
contabila.
Tabel 1. Indicatori pentru actiuni cotate la Bursa de Valori Bucuresti
Simbol Pret (lei) PER EPS(lei) BV(lei) P/BV
BRD 20.5 15.58 1.3160 5.9955 3.42

SNP 0.43 13.70 0.0314 0.2328 1.85
133.114
TGN 219 11.49 19.0545 1.65
6
Sursa: https://www.ifbfinwest.ro/php-template/add_ed_indici_soc.php
Situatia este diferita in cazul Societatilor de Investitii Financiare (SIF). In

cazul acestora raportul PER este mai putin important, diferentele intre cele 5 SIF-
uri fiind semnificative, in schimb are o pondere foarte importanta in procesul
decizional valoarea activului unitar, valoarile raportului P/BV fiind foarte
apropiate.
Tabel 2. Indicatori pentru Societatile de Investitii Financiare cotate la

Bursa de Valori Bucuresti
Pret
Simbol PER EPS(lei) BV(lei) P/BV
(lei)
SIF1 0.68 3.69 0.1844 2.6707 0.25
SIF2 0.66 3.83 0.1725 2.3124 0.29
SIF3 0.47 5.47 0.0859 1.7631 0.27
SIF4 0.605 4.37 0.1386 2.0798 0.29
SIF5 0.755 5.40 0.1399 3.1632 0.24
Sursa: https://www.ifbfinwest.ro/php-template/add_ed_indici_soc.php
Alta problema analizata este reprezentata de evolutia pe termen lung a

valorii actiunilor pe o piata. Piata ca intreg este caracterizata de indici sintetici. In
cazul bursei din Romania acest indice este BET. Evolutia acestuia reflecta atat
starea economiei cat si evenimente politice importante. Graficul de mai jos arata
atat evolutia ascendenta a economiei romanesti in perioada 2005 – 2007, pe fondul
aderarii la Uniunea Europeana, cat si si problemele care sunt anticipate incepand
cu sfarsitul anului 2008, declansate de criza internationala.
654
Evolutia indicelui BET

12000
10000
8000
6000
4000
2000
1 /0 5 11/0 5 1/ 05 11/0 6 11/0 6 11/0 6 1/ 06 11/0 7 11/0 7 11/0 7 1/ 07 11/0 8 11/0 8 11/0 8
5/ 1 8/ 11
/1 2/ 5/ 8/ 11
/1 2/ 5/ 8/ 11
/1 2/ 5/ 8/
Fig.1 Evolutia BET
Impactul crizei financiare internationale este reflectat de evolutia foarte

asemanatoare a bursei din Romania cu bursele europene, ceea ce demonstreaza un
grad ridicat de corelatie a bursei romanesti cu bursele internationale. (ATX –
indicele bursei din Viena, FTSE – indicele bursei din Londra).
Fig. 2 Corelatia intre evolutiile BET, FTSE, ATX
655
IV. CONCLUZII
Piata reprezinta elementul fundamental al noii economii. Componentele
piatei financiare sunt piata capitalului, respectiv piata creditului. Pe piata de capital
se realizeaza tranzactii cu active financiare pe termen mediu si lung, in principal de
actiuni si obligatiuni. Cadrul institutional in care au loc aceste tranzactii este numit
piata bursiera sau bursa.
Estimarea corecta a evolutiei valorii de piata este realizata prin utilizarea a
doua tipuri de analize a valorilor mobiliare care sunt vizate: analiza tehnica si
analiza fundamentala.
Principalii indicatori utilizati in analiza unei actiuni sunt:
- raportul dintre pret si profitul net pe actiune (PER – price per earning
ratio)
- profitul net pe actiune (EPS – earning per share)
- valoarea contabila (BV – Booking value)
- raportul dintre pret si valoarea contabila (P/BV – price/booking value)
Piata ca intreg este caracterizata de indici sintetici. In cazul bursei din
Romania acest indice este BET. Evolutia acestuia reflecta atat starea economiei cat
si evenimente politice importante.
Exista un grad ridicat de corelatie a bursei romanesti cu bursele
internationale.
Bibliografie
Popa, I. - Bursa, vol. I, Ed. Adevarul, Bucuresti, 1993
Giurgiu, A. I. - Mecanismul financiar al intreprinzatorului, Ed. Dacia,
Cluj-Napoca, 1995
Popescu, V. - Bursa si tranzactii cu titluri financiare, Ed. Asociatiei Cal
Clubul Roman, Bucuresti, 1993
Dragoescu, E.; Dragoescu, A. - Piete financiare primare si secundare si
operatiuni de bursa, Ed.Mesagerul, Cluj-Napoca, 1995
Anghelache, G.; Obreja, C. - Piete de capital si tranzactii bursiere, Ed.
ASE, Bucuresti, 2000, p. 83
Brealey, R.; Myers, S. - Principles of Corporate Finance, McGraw-Hill,
sixth edition, 2000
Fabozzi, F.; Modigliani, F. - Capital Markets. Institutions and Instruments,
Pretince Hall, New Jersey, 1996
www.buffettsecrets.com
656
THE LONG DISTANCE BETWEEN THEORY AND

PRACTICE.
RATIONALITY IN ECONOMIC THEORIES AND
THE LIFE OF THE ECONOMISTS WHO ELABORATE
THEM
Horatiu Şoim, Dan Uşvat, Mircea Teodoru

Abstract
The rationality of the economic actor is an issue with a long history and strong
controversies. The mainstream economics use the presupositions of a rational, maximizing
individual that have perfect knowledge about reality. The opponents say that people are
hardly rational (they have bounded rationality), they cannot maximize (their behaviour is
based on routines) and the decision process is subject to many biases. The rational
maximizing assumptions are supported by many economists. But were their own decisions
rational and maximizing? Are their life path defined by rational decisions? Their
autobiographies give us interesting insights. And the conclusion is relevant.
Keywords: economic theory, rationality, maximization, bounded rationality,
routines, bias
I. INTRODUCERE
Rationalitatea actorilor economici este o tema care are o istorie lunga si
controversata. Economistii reprezentanti ai curentului principal al teoriei
economice utilizeaza presupozitiile rationalitatii unui comportament maximizant
bazat pe cunoasterea perfecta a realitatii. Criticii acestei tendinte afirma ca oapenii
au dificultai in a fi rationali (ei au o rationalitate limitata), nu pot maximiza
(comportamentul lor este bazat pe rutine) iar deciziile lor sunt afectate de
numeroase greseli.
Teoria economica bazata pe comportamentul rational si maximizant are
numerosi suporteri, dar aplica ei in viata lor personala aceste presupozitii? Sunt
deciziile lor rationale si maximizante? Este traiectoria lor in viata bazata pe decizii
rationale. Autobiografiile unor economisti importanti, detinatori ai premiilor nobel
pentru economie ne ofera elemente interesante. Iar concluziile sunt relevante.
In partea a doua sunt prezentate principalele elemente ale teoriilor bazate
pe presupozitiile rationaalitatii si maximizarii precum si criticile aduse acestora.
In partea a treia sunt prezentate in paralel contributiile unor economisti
importanti la teoriile economice dominante si deciziile care le-au marcat viata.
Concluziile sunt prezentate in partea a patra.
657

ŞtiinŃa economică studiază modul de acŃiune al oamenilor în procesul de
producŃie şi consum de bunuri materiale. EsenŃa abordării economice a acestui
proces este reprezentată de:
a) comportamentul raŃional şi maximizant al actorului uman;
b) stabilitatea preferinŃelor
c) existenŃa pieŃei care, prin mecanismul preŃurilor, coordonează
acŃiunile agenŃilor şi asigură echilibrul (curăŃarea pieŃelor);
Iata cum sintetizeaza Herbert Simon caracteristicile lui “homo
economicus” :
- individul are o functie a utilitatii bine definita, stabila, de care el
este constient
- individul are in fata un set bine definit de strategii intre care trebuie sa
aleaga. Acestea sunt permanent si simultan pe agenda.
- individul poate atribui o distributie a probabilitatilor scenariilor viitoare
asociate fiecarei strategii
- individul va alege alternativa care ii maximizeaza utilitatea asteptata
tinand seama de functia sa a utilitatii
Pe baza acestor axiome este construit comportamentul indivizilor, este
definita interactiunea lor si coordonarea activitatii in societate.
ImplicaŃiile pe care le au pentru teoria economică presupoziŃiile privind
raŃionalitatea perfectă şi comportamentul maximizant sunt importante:
- permit predictibilitatea comportamentului şi derivarea curbelor cererii şi
ofertei;
- permit atingerea unui echilibru stabil în condiŃiile în care toate
produsele oferite pe piaŃă sunt vândute;
- oferă argumente pentru apărarea libertăŃii economice şi a economiei de
piaŃă (Din punct de vedere ideologic această opinie se fundamentează pe ideea că oamenii
ştiu ce e mai bine pentru ei, nefiind astfel necesară intervenŃia unei autorităŃi exterioare care
să reglementeze activitatea şi interacŃiunile indivizilor. (n.a.)), (ca mod de organizare
socială). În aceste condiŃii piaŃa asigură satisfacŃie maximă pentru toŃi actorii.
Realitatea ne ofera insa un alt tablou. Criticii curentului principal al teoriei
economice sustin ca punctele de sustinere ale teoriei neoclasice sunt eronate.
Critica teoriei neoclasice se referă atât la existenŃa unei funcŃii obiectiv stabile, la
exogenitatea ei, cât şi la capacitatea individului de a decide raŃional şi la tendinŃa
spre maximizarea funcŃiei sale obiectiv.
Thorstein Veblen a fost cel dintâi care a formulat o critică dură,
vehementă, dar totodată consistentă a conceptului de “homo economicus”. Veblen
distinge o componentă evoluŃionistă a comportamentului, o dependenŃă de cale în
comportamentul individual. El a propus o teorie economică evoluŃionistă care să
caracterizeze dezvoltarea economică în termeni de cauză şi efect, “o teorie a
procesului de creştere culturală determinată de interesul economic, o teorie a unei
secvenŃe cumulative de instituŃii economice“. (Hodgson, 1998a: p. 435) Ceea ce
658
spune în esenŃă Veblen este că individul este condiŃionat de mediul în care trăieşte,
şi că în primul rând ar trebui studiat tocmai această condiŃionare şi nu procesul de
decizie raŃională prin care individul se acomodează la constrângeri date ale
mediului.
pe care Herbert Simon o face teoriei neoclasice porneşte de la
comportamentul individului:
- există mari dificultăŃi în a strânge informaŃia necesară luării unei
decizii, în a genera toate alternativele posibile;
- diferitele alternative de acŃiune sunt dificil de analizat şi
comparat datorită capacităŃii limitate de calcul a creierului uman;
- este dificil să aflăm propriile preferinŃe. (Simon, 1983: p.17 - 19)
Conceptul de raŃionalitate limitată, introdus de Simon, sintetizează
limitările care există în luarea deciziilor:
- individul nu are o funcŃie consistentă a utilităŃii - nevoile şi
valorile individului se modifică în timp şi sunt influenŃate de mediu;
- individul are dificultăŃi în a strânge informaŃia necesară deciziei
şi, mai mult, în a genera toate alternativele posibile;
- individul are o putere de calcul limitată - el nu poate fizic vorbind să
analizeze toate alternativele şi să “vadă” cele mai diverse şi îndepărtate consecinŃe.
Individul, spune Simon, “... ar trebui pentru a se comporta perfect raŃional să
cunoască toate detaliile privind modul în care lumea va fi schimbată datorită
acŃiunii sale într-un fel sau în altul, care vor fi consecinŃele comportamentului său
de-a lungul unei perioade nelimitate în timp, într-o întindere nelimitată în spaŃiu, şi
asupra unui set nelimitat de valori“ (Simon, 1957)
O perspectivă interesantă asupra comportamentului uman este oferită de
teoria economică evoluŃionistă. Aceasta consideră procesul economic ca fiind
evoluŃionist şi cumulativ, în care agenŃii economici se confruntă cu probleme de
informaŃie şi incertitudine. Ea subliniază importanŃa instituŃiilor, a obişnuinŃelor, a
rutinelor de gândire pentru comportamentul individului. În acest sens Nelson şi
Winter introduc conceptul de abilitate definită ca fiind “capabilitatea pentru o
secvenŃă lină de comportament care este eficientă, relativ la obiectivele sale şi dat
fiind contextul în care se desfăşoară în mod normal.” (Nelson & Winter, 1982: p.
73)

Controversele privind fundamentele teoriei economice continua. Dincolo
de argumentele stiintifice, metodologice propunem in aceasta lucrare un studiu de
caz privind o comparatie intre afirmatiile facute de economisti reprezentativi si
descrierea unor decizii importante din vietile lor. Divergenta dintre afirmatiile din
teorie si realizatea este evidente si relevanta. Daca in teorie afirmatiile pot fi
sustinute cu diverse argumente, mai mult sau mai putin corecte, realitatea nu poate
fi alterata.
659
Au fost luati ca si exemple trei economisti a caror activitate stiintifica este

definitorie pentru teoria economica neoclasica: Gary Becker, Milton Friedman si
Robert Lucas.
Gary Becker
Gary Becker a aplicat aparatul metodologic al teoriei neoclasice la domenii
ne-economice: decizia oamenilor de a avea copii, comportamentul criminal,
capitalul uman. El considera ca teoria economica poate oferi “un cadru conceptual
pentru intregul comportament uman ce implica resurse limitate, legat sau nu de
piata sau de utilizarea banilor.” (Gary Becker, 1998)
Becker accepta ca actorii economici nu dispun de informatii complete dar “
informatiile incomplete sau afacerile dezavantajoase nu trebuie, totusi confundate
cu un comportament irational sau volatil.” (Gary Becker, 1998) In opinia sa
culegerea informatiilor are un cost monetar si psihic care la randul sau este luat in
calcul in mod rational in momentul luarii unei decizii. In acest fel abordarea
economica propusa de Becker se poate aplica intregului comportament uman.
Problema care apare aici este ca individul care se spune ca maximizeaza
functia sa de utilitate, functie ce include si costul obtinerii informatiilor necesare
luarii deciziei, nu poate estima inaintea obtinerii informatiilor daca acestea merita
efortul sau nu, deci nu poate sti cand sa se opreasca. El nu stie deci daca alegerea
sa este optima.
Si aceasta pentru ca individul ia in calcul doar beneficiile asteptate, si nu
pe cele reale, atunci cand decide continuarea sau incetarea culegerii de informatii.
Care este insa povestea lui Gary Becker atunci cand vine vorba de viata sa?
“Am inceput sa-mi pierd interesul in economie in cel de-al treilea an de

studiu deoarece nu parea sa se ocupe de probleme sociale importante. M-am gandit
sa ma transfer la sociologie, dar subiectul mi s-a parut dificil. Din fericire am decis
sa plec la Chicago pentru a continua studiile in economie. Primul meu contact cu
cursul de microeconomie al lui Milton Friedman mi-a redesteptat interesul pentru
economie.”
“Cand tatal meu a inceput sa-si piarda vederea, am avut sarcina de a-i citi
valorile actiunilor si alte rapoate privind situatia financiara. Probabil acest lucru a
stimulat interesul meu pentru economie, desi eram mai degraba plictisit de acele
lucruri.”
Interesul meu in matematica concura cu dorinta de a face ceva util pentru
societate. Aceste doua interese s-au contopit in decursul primului meu an la
Princeton, cand in mod intamplator am urmat un curs de economie si am fost atras
de rigoarea matematica intr-un domeniu ce avea de a face cu organizarea sociala.”
(Becker, Autobiografie)
660
Milton Friedman
Milton Friedman este un exponent de seama al economiei neoclasice, mai
exact al componentei acesteia monetarismul. Sustine libertatea individului,
guvernul minimal, teoria agentului rational si maximizant. Contesta studiile care
spun ca din anchetele asupra managerilor rezulta ca acestia nu decid in modul
presupus de teorie. Chiar daca oamenii nu actioneaza in sensul maximizarii
profitului, pe piata raman doar cei ce au actionat in acest mod.
Milton Friedman respinge criticile aduse economiei neoclasice cu privire la
nerealismul presupoziŃiilor sale. În opinia sa presupoziŃiile unei teorii nu pot şi nu
trebuie să fie complet realiste, ele trebuie să fie doar aproximaŃii suficient de bune
ale realităŃii. Nu este necesar ca presupunerile teoriei neoclasice - individul este
raŃional şi maximizant şi are o funcŃie a preferinŃelor stabilă - să fie adevărate.
În acest sens Friedman oferă un exemplu puternic. Frunzele unui copac se
poziŃionează astfel încât să maximizeze cantitatea de lumina primită. Nu ne putem
imagina că frunzele fac calcule privind poziŃia optimă şi că apoi se aşază în acea
poziŃie. Dar putem spune că frunzele se comportă “ca şi cum” le-ar face.
(Friedman, 1993, p.202 – 203)
În acelaşi mod putem considera că firmele se comportă “ca şi cum” ar
urmări să-şi maximizeze profiturile, “ca şi cum” ar cunoaşte funcŃiile de cost sau
cerere respective, “ca şi cum” ar calcula apoi costul marginal şi venitul marginal
pentru toate opŃiunile între care trebuie să aleagă şi ar duce fiecare direcŃie de
acŃiune până la punctul unde costul marginal şi venitul marginal ar fi egale.
In ce masura se reflecta aceste asertiuni teoretice privind comportamentul
in viata lui Milton Friedman?
“Initial m-am specializat in matematica, intentionand sa devin un
functionar actuarial si am mers pana la a ma prezenta la examene in acest domeniu,
tracand unele si cazand altele. In scurt timp am devenit interesat de economie, si
chiar am reusit sa ma specializez in ambele domenii.
In economie am avut sansa de a fi in contact cu doi oameni remarcabili.”
(Friedman, Autobiografie)
Robert Lucas
Robert Lucas a dezvoltat si aplicat in economie conceptul de anticipari
rationale. Acest concept a transformat analiza macroeconomica si modul in care
intelegem politica economica.
Ceea ce susŃine Robert Lucas (Robert Lucas a primit premiul Nobel pentru
economie în anul 1995 pentru ”dezvoltarea şi aplicarea ipotezei anticipărilor raŃionale,
transformând astfel analiza macroeconomică şi adâncind înŃelegerea politicii economice”)
în teoria pe care o propune este că firmele şi gospodăriile decid pe baza anticipările
pe care acestea le au cu privire la viitor. Aceste aşteptări nu sunt simple extrapolări
în viitor ale realităŃii şi tendinŃelor prezente, ci cuprind toate informaŃiile
disponibile la un moment dat. (Richardson sustine imposibilitatea formarii unor
anticipatii rationale datorita interdependentei deciziilor agentilor. O idee asemanatoare
661
sustine si George Soros care introduce conceptul de reflexivitate.). Totodată aceste

anticipări sunt raŃionale şi sunt luate de agenŃi raŃionali. Pe baza acestor
presupuneri el dezvoltă o serie de concluzii privind dificultatea guvernului de a
controla economia folosind politici economice eficienŃa politicilor economice ale,
ciclicitatea economică, formarea preŃurilor pe piaŃa financiară.
Lucas a obtinut o serie de concluzii interesante pornind de la presupunerea
comportamentala privind formarea rationala a anticipatiilor. Ipoteza anticipatiilor
rationale sustine ca agentii folosesc informatiile disponibile fara a face erori
sistematice. Anticipatiile se formeaza prin actualizarea si reinterpretarea
informatiilor disponibile. Aceasta ipoteza presupune un grad de informare si o
capacitate de tratare a informatiei mai mare chiar decat ceea ce sustinea teoria
neoclasica care utiliza ipoteza anticipatiilor adaptative. (Anticipatiile adaptative
presupun, de exemplu, ca pretul viitor se ajusteaza mecanic la deviatia intre pretul actual si
pretul anticipat in trecut. (n.a.)).
Se aplica teoria anticiparilor rationale la viata lui Robert Lucas?
In timpul liceului “am fost bun la matematica si stiinte exacte, si era de
asteptat sa urmez Universitatea din Washington din Seattle si sa devin inginer. Dar
in acel moment aveam 17 ani si eram gata sa plec de acasa, o decizie pe care
parintii mei erau dispusi sa o sprijine daca as fi obtinut o bursa. MIT nu mi-a oferit
o bursa dar Universitatea din Chicago a facut-o. Intrucat Chicago nu avea o scoala
de inginerie, acest lucru a incheiat cariera mea de inginer.”
“Ce sa fac in schimb? Am studiat ceva matematica la Chicago dar mi-am
pierdut interesul in momentul in care cursurile au ramas in urma materialului
studiat in liceu. Nu am avut nervi sa ma specializez in fizica, ceea ce puteai face in
Chicago in acele zile daca credeai ca o poti face. Ceea ce ma interesa cu adevarat
erau artele liberale [..], istoria civilizatiei occidentale si Organizare, Metode si
Principii ale cunoasterii. [..] voiam sa invat tot ce puteam despre grecii antici. Desi
aveam o idee clara cu privire la ce face un istoric profesionist, am invatat ca cineva
poate trai urmarindu-si interesele intelectuale scriind apoi despre acest lucru. Am
inceput sa ma gandesc la o cariera academica.” (Lucas, Autobiografie)
IV. CONCLUZII
Nu exista consens in ceea ce priveste fundamentele teoriei economice.
Presupozitiile privind comportamentul rational si maximizant este sustinut de unii
economisti in timp ce este respins de altii.
Este interesant insa ca economisti proeminenti care sustin aceste
presupozitii descriu in autobiografiile lor situatii de viata reala care sunt in
contradictie cu ceea ce sustin in teoriile lor. Intalnim in afirmatiile lor expresii
precum “in mod intamplator am urmat un curs de economie” - Becker, “Initial m-
am specializat in matematica. [..] In economie am avut sansa de a fi in contact cu
doi oameni remarcabili” - Friedman, “Intrucat Chicago nu avea o scoala de
inginerie, acest lucru a incheiat cariera mea de inginer ” – Lucas. Acestea sunt
662
departe de a reflecta un comportament rational si maximizant care asigura o decizie

unica pentru fiecare context decizional.
Putem concluziona ca principiul potrivit caruia exista o distanta intre
teorie si practica se aplica si in cazul economiei. Din pacate comportamentul
rational si maximizant exista doar in teorie, ceea ce ridica problema necesitatii
adaptarii la realitate.
Bibliografie
Alchian A. Armen, (1950). - Uncertainty, Evolution and Economic Theory,
Journal of Political Economy, 58, p. 211-221
Becker Gary , (1998). - Comportamentul uman, o abordare economică,
Editura BIC- ALL, Bucureşti
Boland Lawrance, (1992). - The principles of Economics. Some lies my
teachers told me, Routledge, London,
Camic Charles, (1986). - The matter of habit, American Journal of
Sociology, vol 91, no.5, 1039 – 1087
Clark John Maurice, (1967). - Economics and modern psychology.
Preface to social economics. New York, Augustus Kelley, p. 92-169
Cosmides Leda, John Tooby, (1994). - Better Than Rational: Evolutionary
Psychology and the Invisible Hand, American Economic Review, p. 84
Demsetz Harold, (1996). - Rationality, evolution, and acquisitiveness,
Economic Inquiry, Oxford University Press, vol. 34(3), p 484-495
Hodgson Geoffrey, The ubiquity of habits and rules, Cambridge Journal of
Economics, 1997,21,663-684
Kahneman Daniel, Amos Tversky, (1982). - Judgment Under Uncertainty:
Heuristics and Biases, in Judgment Under Uncertainty: Heuristics and Biases,
Daniel Kahneman, Paul Slovic & Amos Tversky
Kahneman Daniel, Amos Tversky, (1984). - Choices, Values, and Frames,
American Psychologist, 39, 341
Machlup Fritz, (1993). - Despre verificarea indirectă, Filozofia ştiinŃei
economice,Editura Humanitas, Bucureşti
Nelson Richard, Winter Sydney, An evolutionary theory of economic
change, The Belknap Press of Harvard University Press, Cambridge, Massachusets
and London, England, 1982
Simon Herbert, (1983). - Reason in human affairs, Stanford University
Press, Stanford, California
Simon Herbert, 1957, Models of Man: Social and Rational, New York:
John Wiley and Sons, Inc., 279 pp.
Simon Herbert, "Rationality in Psychology and Economics," in Robin M.
Hogarth and Melvin W. Reder, eds., (1986). - Rational Choice: The Contrast
Between Economics and Psychology, Chicago: University of Chicago Press
663
Şoim HoraŃiu, (1999b). - Comportamentul individului. RaŃionalitate

perfectă sau limitată, Zilele academice satmarene, Studia Universitatis Vasile
Goldis, vol 9, seria B, p 257 - 261, Editura UniversităŃii Vasile Goldiş, Arad
Şoim HoraŃiu Florin, 2006, Fundamente ale teoriei economice.
Comportamentul uman., Editura UniversităŃii Vasile Goldiş, Arad
Sent, Esther-Mirjam, Sargent versus Simon: Bounded Rationality
Unbound, Cambridge Journal of Economics, 21 (3), 1997, pp. 323-338
Soros George, Criza capitalismului global, Editura Polirom, Iaşi,1999
Williamson Oliver, Human actor and economic organization, ISNIE
Conference, Paris, 1998, www.isnie.org
Autobiografie Becker,
http://nobelprize.org/nobel_prizes/economics/laureates/1992/ becker-autobio.html
Autobiografie Friedman,
http://nobelprize.org/nobel_prizes/economics/laureates/1976/ friedman-autobio.html
Autobiografie Lucas,
http://nobelprize.org/nobel_prizes/economics/laureates/1995/ lucas-autobio.html
664
THE IRREDEEMABLE FUNDS –FINANCIAL-

ACCOUNTANTS ASPECTS – CASE STUDY
Ludovica Breban*, Cristina Fleşeriu**

*Universitatea de Vest Vasile Goldiş Arad, Filiala Zalău,
B-dul M.Viteazu, nr. 57, Bl.T2, sc.C, ap. 13, Zalău, jud. Sălaj
Tel: 0723302136, e-mail: ludovicabreban@yahoo.com
** Universitatea „Babeş-Bolyai” Cluj-Napoca
Abstract
The financial instruments by means of which the European Union supports the
former communist countries during their pre/adhesion process are the non-repayable
grants within three programs: PHARE, ISPA and SAPARD. Beside these funds, the
European Union also allots financial supporting funds during the post-adhesion, which aim
well defined theme areas.
The implication of accounting in administration of such project is necessary in any
decision process, adequate to specific conditions for these management methods. The
accounting objects in financial administration mainly aim:
-the substantiation and elaboration process of the project budget, as well the
financial foreseeing on a certain period;
-the elaboration of the financial report related to justification of the use of non-
repayable funds received, etc.
Upon our approach, we intended to present in detail the specific aspects which
allow the distinct and transparent reflection of the operations in relation to the financial
administration implies, as well as the ones regarding the implementation of projects, the
survey and report of the results obtained.
Keywords: financial instruments, project budget, irredeemable funds, fixed assets,
raw materials
Introduction
With a view to Romanian favour, in a contact style gradual medium
standard average of development states members European Union and found
objectives generally Phare Programs four Cohesion Economic and Social Phare
2004-2006 to put in apply a policy regional development multi-yearly foundation
on priorities and measures on Development National Plan 2004-2006.
The entities, publics institutions but and other institutions was and are put
in situation as because a finance application to draft projects which have views
coordination a overall by activities different pursue an aim accomplish with
success an many-sided and distinctive trait mission.
665
Financial instruments about which European Union helps from countries

Europe central-east are irredeemable within those three programs: PHARE, ISPA
and SAPARD.
THE METHOD RESEARCH

Grand mission in management these projects have accountants been
necessary any process resolution proper specifics conditions methods by
management.
The objectives accountants in projects management irredeemable
financials are:
a. The foundation processes and elaborates budget project;
b. The registration and assert one self operation as for reference
admission irredeemable funds and implementation projects but and personal
contribution 20% for in all budget founds;
c. The elaborate financial working paper eyed usage receive irredeemable
founds;
In our research about case study proposed to present distinctive trait aspects
with implication in bookkeeping the operation eyed management,s
irredeemable funds pursue and relate results obtain. We will present a accountant
monograph operation distinctive trait admission, usage and justification irredeemable
funds Program Phare.
Any project received and fund by Phare funds have to base a foundation
technique, economic, financial and social. The foundation financial eyed
establishment costs projects and financial flow.
The implementation costs are estimate among a “projects budget” which in
our study describe synthetic expenses planning on budget lines, such:
1. Means humans (wages raw, taxes social protection) 8.000
Euro
3. Equipment and goods wordy
3.4.1. Fixings, machinery 147.000 Euro
3.4.2. Equipment and paraphernalia 40.000 Euro
3.4.5. Raw materials 12.000 Euro
TOTALITY – budget line 3 199.000 Euro
5. Other costs, services
5.1. Booklets, publications, site-web 700 Euro
5.8. Insurances 500 Euro
TOTALITY – budget line 5 1.200 Euro
6. Immobilies goods and works
6.3. Buildings work 19.700 Euro
TOTALITY EXPENSES STRAIGHTS 227.900 Euro
Sources financials: irredeemable funds (80%) 182.320 Euro
personals funds 45.580 Euro
666
Therefore we dare say that taked place following operation:

a. Bookkeeping collect advance 80% by project that is to say 145.856 Euro x
3,7 lei/Euro
5124 = 131 539.667

“Accounts currency” “Subventions exploitation for
investments”
b. The registration cash payment to words inland dealer for assets by

consumer goods corresponding budget lines 3.4.5. – 12.000 Euro x 3,7 lei/Euro
401 = 5121 44.400

“Dealer” “Accounts money”
c. The registration expenses earnings and taxes social protection and
health for staff, corresponding projects - 8.000 Euro x 3,7 lei/Euro
641 = 421 29.600
“Expenses staff” “Staff-remuneration owing”
6451 = 431 5.772

“Expenses protection “Taxes protection
social” social”
6452 = 4371 444
“Expenses entity “Unemployment benefit”
unemployment benefit”
6453 = 4313 1.924
“Expenses taxes health” “taxes entity health”
d. The registration minutes for raw materials from inland dealer,
corresponding budget lines 3.4.1. and 3.4.5.
% = 401 44.400
301 “Dealer”
“Raw materials” 42.484
4426 1.916
“Added taxes value”
401 = 5121 44.400

e. The registration invoice assets for fixings and equipment – budget
lines 3.4.1. and 3.4.2.
667
% = 404 51.996
2131 “Dealer – assts fixed”
“Fixed assets” 43.695
4426 8.301
“Added taxes value”
f. Cash payment by “Dealer- fixed assets”
404 = 5121 51.996
g. The registration cash payment insurance policy for fixings and
equipment in amount 500 Euro corresponding budget lines 5.8
613 = 5121 1.850
“Expenses insurance” “Accounts money”
h. The registration cash payment invoices for announcement
promotion in the press central for action organization for attribute asset contract.
623 = 5121 2.590
“Expenses marketing” “Accounts money”
i. The registration amortization due the first month by service fixed
assets
6811 = 2813 728
“Expenses amortization” “Amortization fixed assets”
j. Expenditure raw materials
601 = 301 42.484
“Expenses raw materials” “Raw materials”
For effectuate payment finish a difference 20% by grant value Officials
Fund to do inspect financial regarding on correctitude following. Grant Beneficiary
to draw up a working paper financial finish which include a report with “Expenses
to assert one-self effectuate in course report period”.
The last phase in base on justification irredeemable funds obtain to mark
finances closing and transfer on earnings subventions .
The registration to take difference due grants approve:
5124 = 131 303.563
“Accounts currency” “Subventions for
investments”
668
Bookkeeping transfer subventions at earnings, corresponding projects:
131 = % 134.810
“Subventions for 741.2 42.484
investments” “Earnings on subventions
exploatation for raw materials”
2.590 “Earnings on subventions

exploitation for other expenses”

exploitation for staff payment”

exploitation for insurance social”

exploitation for investments”
The situation count 131 “Subventions for investments” is:
131
D C
134.810 539.667
303.563
508.420
Sfc
The balance in total 708.420 money to signify irredeemable value fixed

assets finances by non-amortization founds and which will transfer at earnings
echelon on all term amortization assets.
CONCLUSIONS
For experience to immobile to draw up Phare projects but and point of
view financial-accountant we can detached some typical:
a. The finances it ride on programs which well founded to need
irredeemable founds;
b. Founds trends establish about involved offices and authority states
for to imply priority on domains;
c. Technical and financial assistance secure monitors accesses
processes a Phare funds.
669
BIBLIOGRAPHY
Oprea, D., Projects Management, Publisher Sedcom Libris, Iaşi, 2001
The Program for Europe: The Program Phare Europe Union. Guide
Applicant MDP, 2004, 2005, 2006
Law nr. 82/1991, improve and complete about Law nr. 259/2007, Journal
Official nr. 506/2007
Law nr. 571 – Code Fiscal, to update day
The Order Chancellar of the Exchequer nr. 1752/2005, improve and
complete about Order nr. 2374/2007, Journal Official nr. 25/2008
670
MODELE STOCHASTICE DE OPTIMIZARE PENTRU

PORTOFOLII DE OPłIUNI FINANCIARE
Acest articol este finanŃat din grantul : CEEX ET 3 / 2007
*RADU MOLERIU, **PAVEL FĂRCAŞ

*Facultatea de Matematică şi Informatică, Universitatea de Vest Timişoara, Adresa:
ROMÂNIA, Loc Timişoara, cod 300223, B-ul Vasile Pârvan , Nr. 4, Jud. Timiş. Adresa de
e – mail: moleriuradu@hotmail.com, **Societatea de InvestiŃii Finaciare Banat-Crişana,
Adresa: ROMÂNIA, Loc. Arad, cod 310158, Calea Victoriei 35A, Jud. Arad, Tel.
0257/232128, Fax: 0257/250165. Adresa de e – mail: pfarcas@banat-crisana.com
Abstract
In this paper we study the energy and the entropy associated to the Black –
Scholes solutions and the connection between them. Also we present the models of
stochastic optimizations which solve the maximum and minimum informational energy
for the Black – Scholes solutions. In the same way we solve the maximum entropy
criterion. Using these results we study the values of a financial portfolio options.
Key words: Wiener process, Black – Scholes equation, informational energie,
entropi, optimization.
1. INTRODUCERE
Fie (Ω , ℑ , P ) un spaŃiu de probabilitate complet ,

n ∈ N * , I ⊂ R + , I = [0 , T] , T > 0 şi X : I × Ω → R n un proces
n
stochastic. Pe un spaŃiu liniar euclidian R considerăm produsul scalar
12
⋅,⋅ ⋅ = ⋅,⋅
şi norma indusă notată prin .
Introducem spaŃiu liniar al operatorilor simetrici şi pozitivi :
( ) {
L+s R n = Q ∈ L R n ( ) Q = QT ,
and Qx , x > 0 , (∀) x ∈ R n }
(1.1)
T Q 1 = Tr { Q }
unde Q este matricea adjunctă, cu norma urma .
671
n
Considerăm un proces Wiener W : I × Ω → R , filtrarea normală
{ ℑt }t ≥ 0 ℑt ⊂ ℑ , (∀) t ∈ I şi operatorul de
asociată, notată prin ,
covarianŃă
( )
Q ∈ L+s R n , cov W (t ) = t Q
.
n
Pentru o variabilă aleatoare X : Ω → R cu funcŃia de densitate
f : R n → R se introduc următoarele noŃiuni .
DefiniŃia 1.1.
Se numeşte energie informaŃională a variabilei aleatoare X expresia:
ε (X ) = ε (f ) = ∫ f (x1 , x 2 , K , x n ) dx1 dx 2 K dx n
2
Rn
(1.2)
DefiniŃia 1.2.
Entropia variabilei aleatoare X este definită prin formula :
H (X ) = ∫ f (x1 , x 2 , K , x n ) ⋅ log 2 f (x1 , x 2 , K , x n ) dx1 dx 2 K dx n

Rn
(1.3)
Pe o piaŃă fără arbitraj se consideră o opŃiune al cărui preŃ este

reprezentat printr-un proces stochastic de forma X (t ) ,
t ∈ I = [0 , T ] , T > 0 care verifică o ecuaŃie diferenŃială stochastică:
d X (t ) = r (t ) ⋅ X (t ) dt + σ (t ) X (t ) d W (t ) , X (0) = X 0 .
(1.4)
Atunci
(
X (t ) = X 1 (t ) , X 2 (t ) , K , X n (t ) ) este un proces Îto a cărui
componente, X i (t ) verifică ecuaŃiile diferenŃiale stochastice:
d X i (t ) = ri (t ) X i (t ) dt + X i (t ) σ i (t ) , d W (t )

X i (0 ) = X i
0
, i =1, n
, (1.5)
672
unde σ i (t ) - reprezinta vectorul linie de ordin ” i ” a matricei σ (t ) ,

n
σ i (t ) , d W (t ) = ∑ σ ij (t )d W j (t )
j =1 .
SoluŃia ecuaŃiei (1.5) este :
t t
1
t
X i (t ) = X i0 exp  ∫ ri (s ) ds + ∫ σ i (s ) , d W (s ) − ∫ σ i (s ) Q σ*i (s ) ds ) , i = 1 , n
 2
0 0 0
(1.6)
Pentru a obŃine ecuaŃia Black – Scholes se scrie ecuaŃia Kolmogorov

„înapoi” asociată procesului X(t ) perturbată prin operatorul
K∈L ( ),
C 02 K ( g (x ) ) = r (t ) ⋅ g (x ) C2
, unde 0 este spaŃiul funcŃiilor cu suport
compact, diferenŃiabile de ordin doi cu diferenŃiale continue:
∂ V
 = AV − KV
 ∂t
V (0 , x ) = ϕ (x )
 ,
(1.7)
iar
( )
ϕ ∈ B b R n , R -este spaŃiul funcŃiilor măsurabile Borel şi mărginite.
SoluŃia ecuaŃiei (1.7) se obŃine din formula lui Feyman – Kac:
  t   n

V (t , x ) = E  ϕ ( X (t ) ) ⋅ exp  − ∫ r (s ) ds   , r (s ) = ∑ ri (s )
 
  0   i =1
(1.8)
2. ENTROPIA ŞI ENERGIA INFORMAłIONALĂ ASOCIATĂ

ECUAłIEI BLACK - SCHOLES
În continuare, în acest paragraf vor fi prezentate câteva rezultate referitoare

la energia informaŃională şi entropia asociată unei variabilei gaussiene X, şi
legătura dintre aceste mărimi şi valoarea soluŃiei Black – Scholes la momentul t,
( )
V t , X 0 . În lucrarea [4] au fost prezentate, pe larg, şi alte rezultate obŃinute pe
spaŃii Hilbert separabile.
673
Pentru t ∈ I , fixat se introduc notaŃiile:
- E { X (t ) } = m , m ∈ R n ,
- cov{ X (t ) } = Q , Q ∈ L+1 R n şi ( )
- N (m , Q ) distribuţia asociată variabilei gaussiene X, .
+
Deoarece Q ∈ L1 R
n
( ) resultă că există o matrice inversabilă P şi o
matrice diagonală D, P , D ∈ L (R n ) astfel încât :
D=PQP , D = diag {λ1 , λ 2 , K , λ n } , λ i > 0 , i = 1 , n . Astfel cazul
−1
general se reduce la cazul matricelor diagonale Q = D , prin schimbarea de bază a

n
spaŃiului R asociată matricei P (baza canonică trece în baza ortonormată asociată
vectorilor proprii ai matricei de covarianŃă).
PropoziŃia 2.1.
Energia informaŃională pentru X (t ) este :
1 1
ε (X ) = =
(2 π )n ⋅ (det Q)1 2 (2 π )n ⋅ (λ1 ⋅ λ 2 ⋅ K ⋅ λ n )1 2
(2.1)
PropoziŃia 2.2.
Entropia asociată lui X (t ) este:
1
H ( X (t ) ) = ⋅ log 2 (2 π e )n ⋅ det Q
2
(2.2)
Proprietatea 2.1.
( )
Dacă X (t ) este soluŃia ecuaŃiei (1.4) şi V t , X este soluŃia ecuaŃiei
0
Black – Scholes, dată de relaŃia (1.8), atunci are între valoarea soluŃiei Black –
Scholes la momentul t şi energia informaŃională asociată variabilei aleatoare X la
momentul t ∈ [0 , T ] are loc relaŃia:
674
t
− ∫ r (s ) ds
(
V t , X0 ≤ ) ϕ (x ) e 0 ⋅ ( ε ( X (t ) ) )1 2
2
(2.3)
Proprietatea 2.2.
(
Dacă X (t ) este soluŃia ecuaŃiei (1.4) şi V t , X este soluŃia ecuaŃiei
0
)
Black – Scholes, dată de relaŃia (1.8), atunci are între valoarea soluŃiei Black –
Scholes la momentul t şi entropia asociată variabilei aleatoare X la momentul
t ∈ [0 , T ] are loc relaŃia:
 
( ) 
V t , X 0 ≥ exp ( − H ( X (t ) ) ) ⋅ exp  ∫ h (x ) dx
 n


R ,
(2.4)
 t 
 ϕ (x ) − ∫ r (s ) ds 
h (x ) = ln  ⋅e 0  ⋅ f (x )
 f (x ) 
 
unde:   .
DemonstraŃia acestor rezultate se găsesc în lucrarea [6].
3. MODELE STOCHASTICE DE OPTIMIZARE
{ X (t ) }t ∈ I
Se consideră un proces real care verifică ecuaŃia diferenŃială
stochastică:
d X (t ) = r (t ) X (t ) dt + σ (t ) X (t ) d B (t )

X (0 ) = x 0 , 0 ≤ t ≤ T ,
(3.1)
unde r , σ : [0 , T ] → R , B este un proces Wiener real cu variaŃia λ > 0 , iar

x0 ∈ X .
675
ObservaŃia 3.1.
(a) SoluŃia ecuaŃiei (3.1) este de forma:
T λ
T T 
X (T ) = x 0 exp  ∫ r (t ) dt − ∫ σ 2 (t ) dt + ∫ σ (t ) d B (t )
 2 
s s s 
(3.2)
(b) Media-m şi covarianŃa-q, a procesului X (T ) sunt:

T
E { X (T ) } = x 0 exp ∫ r (t )dt
m= s şi
 T   T  
cov { X (T ) } = (x 0 )2 exp  2 ∫ r (t ) dt   exp  λ ∫ σ 2 (t ) dt  − 1

  
 s   s  
q=
PropoziŃia 3.1.
Maximul entropiei asociate procesului
{ X (t ) }t ∈ I se obŃine pentru funcŃia
de control
u* =
(m − y ) r
. y σ2
DemonstraŃie:
Pentru criteriul maxim de entropie vom utiliza ecuaŃia Hamilton – Jacobi -
Bellman în cazul particular r ( t ) = r u (t ) , σ ( t ) = σ u ( t ) , r , σ ∈ R şi
u : [ 0 , T ]→ R funcŃia de control cu proprietatea că este pătrat integrabilă.
{ X ( t ) } t∈[ 0 , T ]
Deoarece procesul este un proces gaussian presupunem funcŃia
1  (x−m )2 
f ( x )= exp  − 
2πq  2q 
de densitate de forma   unde m şi q sunt daŃi
în observaŃia 3.1.
676
Astfel problema de control este :
d X ( t ) = r u ( t ) X ( t ) dt + σ u ( t ) X ( t ) d B ( t ) , X ( s ) = y

max E { − ln f ( X (T ) ) }
 u ( ⋅ )
(3.3)
*
Se determină un control de tip Markov u cu proprietatea:
Φ (s , y ) = sup { J (s , y , u ) : u : [0 , T ] → R functie de control } ,
unde J (s , y , u ) = E { − ln f ( X (T ) ) }.
Se asociază operatorul:
∂f ∂ Ψ 1 2 2 2 ∂2 Ψ
Lu ϕ = + ruy + σ u y
∂s ∂y 2 ∂ y2
şi ecuaŃia Hamilton -Jacobi -Bellman
sup { ( L u Φ ) ( s , y ) } = 0 , Φ ( s , y ) = − ln f (y )
u(⋅ ) .
Φ(s , y ) =
1
ln 2 π q +
(y − m ) 2
Prin urmare
2 2q şi astfel se obŃine:
L u Φ (s , y ) = 0 ⇒ u *
=
(m − y ) r
y σ2 ,
iar ecuaŃia cu derivate parŃiale a funcŃiei Φ se scrie de forma:
∂ Φ r2 ∂ Φ 1 r2 ∂2 Φ
+ (m − y) + (m − y )2 =0
∂ s σ2 ∂ y 2 σ2 ∂ y2 .
677
Această ecuaŃie se poate reduce la o ecuaŃie de tip Euler folosind o

r2
s
2
substituŃie de forma: Φ (s , y ) = e ϕ (y ) . Astfel ecuaŃia diferenŃială asociată
σ
funcŃiei ϕ este:
1
ϕ (y ) + (m − y ) ϕ' (y ) + (m − y )2 ϕ' ' (y ) = 0
2 .
z
SubstituŃia de tip Euler asociată este y − m = e , iar ecuaŃia în variabila z
devine:
ϕ' ' (z ) + ϕ' (z ) + 2 ϕ (z ) = 0 ,
7 7
ϕ (z ) = c1 z cos z + c 2 z sin z
a cărui soluŃie este 2 2 , unde c1 , c2 sunt
constante reale.
PropoziŃia 3.2.
{ X (t ) }t ∈ I
Minimul energiei informaŃionale asociat procesului se obŃine
u* =
(y − m ) r
pentru funcŃia de control y σ2 .
DemonstraŃie:
2 −1 2
ε (X ) =
2 π
1 
(
⋅ E  X (t ) − e r t X 0 
 
)
Din relaŃia , rezultă că
min ε (X )
u(⋅)

(
max E  X (t ) − e r t X 0 
2 
)
este echivalent cu u ( ⋅ )  
Astfel problema de control este :
d X (t ) = r u (t ) X (t ) dt + σ u (t ) X (t ) d B (t )

{
J ( s , x s , u ) = max E ( X (t ) − m )2 } .
678
u* =
(y − m ) r
Din criteriul lui Hamilton – Jacobi – Bellman rezultă : y σ2 .
Asemănător propoziŃiei anterioare se obŃine aceeaşi funcŃie ϕ ( ⋅ ) soluŃie a
ecuaŃiei ϕ' ' (z ) + ϕ' (z ) + 2 ϕ (z ) = 0 .
ObservaŃia 3.2.
Un exemplu de determinare a entropiei minime ar fi următoarea problemă:
Pentru a obŃine un sistem mai bine organizat se determină o valoare cât mai mică a
entropiei , adică , pentru un δ > 0 ales cât mai mic posibil, să avem egalitatea
H ( X ( T ) ) = δ , de unde rezultă următoarea relaŃie
1  1 
T  T 
( 2
)  ( )  + 1
∫ σ t dt = ln
λ  2πe
exp

2 δ − 2 ∫ r t dt − 1
 
s   s  .
ObservaŃia 3.3.
Pentru a obŃine maximul energiei informaŃionale se determină volatilitatea
activului astfel încât ε (X ) = δ , δ cât mai aproape de 1 , δ < 1 , de unde rezultă
următoarea relaŃie
 T 
T  −2 ∫ r (t )dt 
1 2π
∫ σ ( t ) dt = λ ln  1 + X 2 δ 2 e s
2 

s  0 
 
PropoziŃia 3.3.
Se consideră funcŃia energie notată prin e(x ) = E{f (x ) − ln f (x )} ,
asociată sistemului (3.1). Valoarea maximă a funcŃiei e(x ) se obŃine pentru funcŃia
de control :
679
 − ( y −m )2 
 
1
r (y − m )1 − e 2q 
 2πq 
 
u* =  
 − ( y− m )2 − ( y − m )2 
 
σ 2 y 1 −
1
e 2q +
(y − m )2 e 2 q 
 2πq q2 2πq 
 
  .
DemonstraŃie:
Asemănatoare propoziŃiilor 3.1 şi 3.2.
4. CONCLUZII
Concluzia 4.1.
Folosind proprietăŃile 3.1 şi 3.2 pentru funcŃia de control u* intervalul
valorilor soluŃiei Black – Scholes atinge valoarea minimă. În acest caz se obŃin
profituri mai mici, dar riscul este proporŃional cu creşterea profitului şi
probabilitatea de a pierde banii este mai mică.
Concluzia 4.2.
Folosind propoziŃia 3.3 pentru funcŃia de control u * intervalul valorilor
soluŃiei Black – Scholes atinge o valoare maximă. Pentru funcŃia control u * , din
propoziŃia 3.3., se verifică rezutatul asteptat, şi anume că, valoarea maximă a
funcŃiei de energie implică energie informaŃională maximă şi entropie minimă. În
acest caz se obŃin profituri mai mari, dar riscul este proporŃional cu creşterea
profitului şi probabilitatea de a pierde banii este mai mare.
Bibliografie
Altăr M., 2002, „Inginerie financiară. Sinteză”, Academia de Studii
Economice , Bucureşti.
Cuzman I. , Fărcaş P., 2002, „Determinarea compoziŃiei unui portofoliu
după criteriul entropic”, PieŃe de capital, pag. 135 – 147, Ed. Mirton Timişoara.
Fărcaş P., Cuzman I., 2004, „Un model informaŃional de evaluare a
activelor financiare”, PieŃe de capital. EvoluŃii şi tendinŃe, pag.7-17, Ed.
UniversităŃii de Vest, Timişoara.
Fărcaş P. , Moleriu R., 2006, „Elemente de probabilităŃi şi teoria
proceselor stochastice cu aplicaŃii în matematica financiară ” , Ed. Albastră, Cluj
– Napoca.
680
Hewitt E. , Stromberg K., 1969, „Real and abstract analysis”, Ed.

Springer – Verlag.
Moleriu R. , Fărcaş P. , Cuzman I., 2005, „SoluŃiile ecuaŃiei Black –
Scholes. Entropia şi energia informaŃională asociată”, Sesiunea de Comunicări
ŞtiinŃifice, Zilele Academice Arădene, EdiŃia a XV– a, Studia Universitatis “Vasile
Goldis”, Seria : “ŞtiinŃe Economice”, Nr. 15/2005, pag.212-222, “Vasile Goldiş”
University Press, ISSN 158-2339, Arad
Onicescu O. , Ştefănescu V., 1979, „Elemente de statistică
informaŃională cu aplicaŃii”, Ed. Tehnică, Bucureşti.
Øksendal B., 1998, „Stochastic Differential Equations An Introduction
with Applications”, Fifth Edition, Springer – Verlag, Berlin.
Saunders D., 1998, „Applications of Optimization to Mathematical
Finance”, PhD Thesis, University of Toronto, Department of Mathematics.
Ştefănescu V., 1979, „AplicaŃii ale energiei şi corelaŃiei
informaŃionale”, Ed. Academiei, Bucureşti.
Wilmott P., 2002, „Derivative. Inginerie financiară”, ISBN 973 – 590 –
630 – 9, Ed. Economică, Bucureşti.
681

Leadership Si Responsabilitate Sociala Leadership and Social Responsability PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Leadership Si Responsabilitate Sociala Leadership and Social Responsability PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Studia Universitatis “Vasile Goldiş” Arad Seria ŞtiinŃe Economice 18/2008 Partea III

UNIVERSITATEA DE VEST „VASILE GOLDIŞ” din ARAD

SERIA ŞTIINłE ECONOMICE

Traducerile au fost asigurate de/Translations from Romanian were revised

Revistă evaluată de CNCSIS categoria B, cod CNCSIS 792

Cristian Huminiuc, Universitatea „George Bacovia” Bacău - ANALIZA

Diana Ighian Cozma, Universitatea de Nord Baia Mare - IMPACTUL

Venera Rîndaşu, Universitatea "Eftimie Murgu" din ReşiŃa, Facultatea

Diana Ighian Cozma, Universitatea de Nord, Baia Mare - SCURT

Ioana Duca, Universitatea Titu Maiorescu Bucureşti, Facultatea de

Delia Mariana Ardelean*, Simina Gherasim-Ardelean**, *Universitatea

Delia Mariana Ardelean* Simina Gherasim-Ardelean*, *Universitatea

Persida Cechin-Crista, Universitatea Europeană "Drăgan" din Lugoj -

Persida Cechin-Crista, Universitatea Europeană "Drăgan" din Lugoj -

Corina Grigorovici, Universitatea Creştină „Dimitrie Cantemir”,

Corina Grigorovici, Universitatea Creştină “Dimitrie Cantemir”,

Carmen Năstase, Mihai Popescu, Alexandru Nedelea, Carmen Boghean,

Nica Emanuela Alisa, Universitatea “Petre Andrei” din Iasi -

Sorin Blaj, Universitatea Europeană "Drăgan", Facultatea de ŞtiinŃe

Sorin Blaj, Universitatea Europeană "Drăgan" Lugoj - STATE

Alexandru Nedelea*, Carmen Năstase**, “Stefan cel Mare” University

Emil Mare, Opriceanu Nicolae, Structură de apărare ordine publică şi

Camelia Surugiu, Institutul NaŃional de Cercetare Dezvoltare în Turism,

Petru Horga*, Veronica Grosu**, *Facultatea de ŞtiinŃe Economice, 157

Nicolae Ecobici, "Constantin Brâncuşi" University of Târgu Jiu -

Cecilia Irina RăbonŃu, Marcel Laurentiu Romanescu, Universitatea

Dragoş Gabriel Mecu, ARTIFEX University, Bucharest -

Tănăsoiu Georgiana Lavinia, Enea ConstanŃa, Universitatea Constantin

Tănăsoiu Georgiana Lavinia, Enea ConstanŃa, Universitatea Constantin

Persida Cechin-Crista, Universitatea Europeană "Drăgan", Facultatea de

Constantin Cucoşel, Universitatea de Vest „Vasile Goldiş” Arad, Filiala

Constantin Cucoşel, Universitatea de Vest „Vasile Goldiş” Arad, Filiala

Anamaria Tohătan, Universitatea de Vest “Vasile Goldiş ” Arad, Filiala

Georgeta Turcu, Universitatea de Vest „Vasile Goldiş” Arad, Filiala

SOCIETĂłII INFORMAłIONALE ÎN SOCIETATE A

Irina-Ştefana Cibotariu, Universitatea Ştefan cel Mare -

Radu Pop, Universitatea de Vest Vasile Goldiş Arad - CONTROLUL

Radu Pop, Universitatea de Vest Vasile Goldiş Arad - CONSILIEREA

Văduva Cecilia, Universitatea „Constantin Brâncuşi” Facultatae de

Văduva Maria, Universitatea „Constantin Brăncuşi” Facultatea de

Emil Ciobanu, Universitatea Europeană "Drăgan" din Lugoj -

Emil Ciobanu, Universitatea Europeană "Drăgan" din Lugoj -

Gabriela David, Universitatea de Vest „Vasile Goldiş” Arad -

Dan Maier, DirecŃia Generală a FinanŃelor Publice a JudeŃului Satu

Gheorghe Pribeanu, Unversitatea de Vest “Vasile Goldiş” din Arad -

MANAGEMENTUL BUGETAR ………………………… 344

Iosif PăŃan, Universitatea de Vest „Vasile Goldiş” Arad -

Elena Cerasela Sptariu, Nicoleta Asaloş, Cristina Mihaela Grozea,

Gabriel Ionel Dobrin, Universitatea Europeană "Drăgan" din Lugoj -

Sorin Dumitru Precup, Annamaria Maruşca, Universitatea de Vest

Gabriel Ionel Dobrin, Universitatea Europeană „Drăgan” din Lugoj -

Melania Elena Miculeac, Universitatea Europeană "Drăgan" din Lugoj -

Melania Elena Miculeac, Universitatea Europeană "Drăgan" din Lugoj -

Nagy Otto, Universitatea de Vest ”Vasile Goldiş„ Arad, Filiala Satu

Nagy Otto, Universitatea de Vest ”Vasile Goldiş„ Arad, Filiala Satu

Crişan Roxana Elena, Universitatea de Vest „Vasile Goldiş” Arad -

Călin Curea, Universitatea de Vest "Vasile Goldiş" Arad - ASPECTE

PRODUSELOR INTREPRINDERILOR MICI ŞI MIJLOCII …………. 456

Călin Curea, Universitatea de Vest "Vasile Goldiş" Arad -

Florentina Hălmăgeanu, Universitatea Europeană "Drăgan" din Lugoj -

Dragoş Ilie, Universitatea Spiru Haret, Facultatea de Management

Minodora Lache, Universitatea Europeană Drăgan, Lugoj - DINAMICA

Loredana Mihaela Lăpăduşi, Universitatea “Constantin Brâncuşi”,

Delia Mariana Ardelean* Simina Gherasim-Ardelean, Universitatea

BoiŃă Marius, Constantin Emilia, Universitatea de Vest „Vasile

Rosu Alexandra, Radu Vlad, Bercean Radu, * Universitatea

Rosu Alexandra, Radu Vlad, Bercean Radu, *Universitatea