pag.1-2 Chimie 2007.

qxd 8/3/2007 12:51 PM Page 1

MINISTERUL EDUCAÞIEI, CERCETÃRII ªI TINERETULUI

C himie
C1

Manual pentru clasa a XII-a

Georgeta Tãnãsescu
Maria Negoiu


CORINT
EDUCAŢIONAL
pag.1-2 Chimie 2007.qxd 8/3/2007 12:51 PM Page 2

Manualul a fost aprobat prin O.MEdCT nr. 1262/44 din 6.06.2007, `n urma evalu\rii calitative [i este realizat `n conformitate cu
programa analitic\ aprobat\ prin Ordin al ministrului educa]iei [i cercet\rii nr. 5959 din 22.12.2006.

Date despre autori:

GEORGETA TÃNÃSESCU, prof. grad. didactic I, la Colegiul Naþional „Gheorghe Lazãr”, Bucureºti, autor ºi coautor a
numeroase lucrãri, printre care: Manual de chimie pentru clasa a IX-a ºi Manual de chimie pentru clasa a XI-a, Editura Corint,
Rezolvarea problemelor de chimie din toate manualele alternative, Editura Niculescu, Teste de chimie, clasele a VII-a ºi
a VIII-a, Editura Cartea de Buzunar.
MARIA NEGOIU, profesor universitar doctor, Facultatea de Chimie, Catedra de chimie anorganicã, conducãtoare de doctorat.
Autor ºi coautor a peste 100 de articole ºi lucrãri ºtiinþifice, printre care: Chimie anorganicã (3 volume), Structura combinaþi-
ilor anorganice, Bazele chimiei anorganice, precum ºi îndrumare de laborator ºi culegeri de probleme de chimie. Coautor al
manualelor de chimie, clasele a VII-a ºi a VIII-a, apãrute la Editura Cartea de Buzunar.

Referen]i:
Prof. univ. dr. Tudor Roºu, Facultatea de Chimie, Universitatea Bucure[ti
Prof. dr. Elisabeta Niculescu, Liceul Teoretic „C.A. Rosetti”, Bucure[ti

Redactor: Mihaela Zãrnescu Enceanu

Tehnoredactare computerizat\: Andreea Dobreci, Radu Dobreci
Coperta: Valeria Moldovan

Pentru comenzi şi informaţii, contactaţi:

GRUPUL EDITORIAL CORINT
Departamentul de Vânzări
Str. Mihai Eminescu nr. 54A, sector 1, Bucureşti, cod poştal 010517
Tel./Fax: 021.319.47.97; 021.319.48.20
Depozit
Calea Plevnei nr. 145, sector 6, Bucureşti, cod poştal 060012
Tel.: 021.310.15.30
E-mail: vanzari@edituracorint.ro
Magazinul virtual: www.grupulcorint.ro

Descrierea CIP a Bibliotecii Na]ionale a României

TÃNÃSESCU, GEORGETA
Chimie: manual pentru clasa a XII-a / Tãnãsescu Georgeta,
Negoiu Maria. – Bucure[ti: Corint, 2007
Bibliogr.
ISBN 978-973-135-093-6
I. Negoiu, Maria

54(075.35)

ISBN: 978-973-135-093-6
Toate drepturile asupra acestei lucr\ri sunt rezervate Editurii CORINT,
parte component\ a GRUPULUI EDITORIAL CORINT.
  INTRODUCERE
DE CE?

Clasa a XII-a reprezintã finalizarea studiilor liceale ºi, în consecinþã,

studiul chimiei trebuie sã contribuie la formarea capacitãþii de a reflecta
asupra lumii, de a formula ºi de a rezolva probleme pornind de la
relaþionarea achiziþiilor din domeniul chimiei cu celelalte domenii ale
cunoaºterii. În acelaºi timp, studiul chimiei are un rol dominant în
dezvoltarea competenþelor privind reuºita personalã ºi socio-pro-
fesionalã (comunicare, gândire criticã, prelucrarea ºi utilizarea con-
textualã a unor informaþii complexe etc.).
Studiul chimiei din clasa a XII-a te va ajuta sã înþelegi mai bine Formarea stalactitelor ºi a stalag-
fenomene ce se petrec în jurul tãu, sã investighezi comportarea unor mitelor se bazeazã pe reacþia
substanþe sau sisteme chimice, sã aplici algoritmi de rezolvare de chimicã:
probleme în scopul utilizãrii lor în situaþii din cotidian, sã evaluezi CaCO3 + H2O + CO2 → Ca(HCO3)2
consecinþele proceselor ºi acþiunii produselor chimice asupra propriei
persoane ºi asupra mediului.
Conþinuturile pe care le vei întâlni în studiul chimiei de clasa a XII-a
sunt astfel structurate încât sã prezinte o vedere de ansamblu asupra
studiului chimiei în ºcoalã ºi, nu în ultimul rând, sã îþi explice o serie
de procese biochimice ce se petrec în organismul uman.
În consecinþã, sistemele chimice pe care le-ai întâlnit în anii anteriori
vor fi clasificate ºi sistematizate dupã diverse criterii, iar cunoºtinþele
anterioare vor fi structurate în scopul explicãrii proprietãþilor sistemelor Chimia este constant pre-
chimice. zentã în viaþa noastrã coti-
dianã (sãnãtate, îmbrãcã-
În studiul chimiei anorganice ºi organice ai întâlnit o serie de reacþii minte, locuinþã, energie,
chimice, care pot fi clasificate dupã mai multe criterii, dupã cum vei transport, alimentaþie etc.)
constata în paginile acestui manual. Pe de altã parte, ea este fun-
damental implicatã în exis-
Aminte[te-]i! tenþa noastrã propriu-zisã,
În clasa a IX-a, la studiul echilibrului chimic ai aflat cã reacþiile pentru cã regleazã toate
chimice sunt reacþii reversibile (care decurg în ambele sensuri) ºi funcþiile celulare ale orga-
reacþii ireversibile (care decurg practic într-un singur sens). nismelor vii: activitatea
Dupã cum se ºtie, reacþiile reversibile sunt caracterizate de starea muscularã ºi nervoasã, di-
de echilibru, influenþatã de concentraþia speciilor chimice care gestia, respiraþia, reprodu-
participã la echilibru, temperaturã ºi presiune. cerea, mirosul, gustul.
Þinând cont de toate aces-
u În consecinþã, un criteriu pentru clasificarea reacþiilor chimice este tea „merit㔠chimia sã-i
sensul de desfãºurare al acestora; astfel de reacþii sunt reversibile ºi acordãm importanþa cuve-
ireversibile. nitã?

Introducerefinal tipar.P65 3 03.08.2007, 10:47


Fig. 1. Reacþia dintre azotatul de
argint ºi clorura de sodiu are loc
cu formarea clorurii de argint –
compus greu solubil.
Aminte[te-]i!
l ruginirea fierului:
4Fe + 2H 2 O + 3O2 →
→ 4FeO (OH )
rugina
l oþetirea vinului:
CH 3 − CH 2 − OH + O 2 →
→ CH 3 COOH + H 2 O
Fig. 2. Ruginirea fierului este un
proces redox. Cunoaºterea re-
acþiilor care se produc este im-
portantã pentru identificarea
metodelor de combatere a coro-
ziunii fierului.
Introducerefinal tipar.P65 4 03.08.2007, 10:47
Un exemplu deosebit de important pentru sistemele în echilibru (reacþie
reversibilã) îl constituie sinteza amoniacului:
N 2 + 3H 2 P 2NH 3
Deplasarea spre randamente optime în amoniac este influenþatã de
concentraþia componenþilor, de presiune ºi temperaturã.
Reacþiile ireversibile sunt considerate reacþiile care au loc într-un sin-
gur sens, pânã la consumarea completã a unuia dintre reactanþi.
Echilibrul chimic se deplaseazã total în direcþia în care din reacþie se
formeazã:
l un compus volatil, de exemplu un gaz:
Zn + 2HCl → ZnCl 2 + H 2 ↑
l un compus greu solubil în apã (precipitat) (fig. 1):
AgNO 3 + NaCl → AgCl ↓ + NaNO3
l un compus foarte puþin disociat, de exemplu apã:
KOH + HCl → KCl + H 2 O
sau o combinaþie complexã stabilã, precum reactivul Tollens:
AgCl + 2NH 3 →  Ag ( NH 3 )2  Cl
Acestea sunt considerate reacþii ireversibile.
u Dupã viteza de reacþie, reacþiile se pot clasifica în:
l Reacþii lente (ruginirea fierului (fig. 2), oþetirea vinului, fermen-
tarea laptelui);
l Reacþii rapide — sunt în general reacþii ionice (exemplele de
reacþii ireversibile prezentate anterior).
Mai multe informaþii legate de viteza cu care se desfãºoarã unele
procese chimice le vei afla în capitolul legat de noþiuni de cineticã chimicã.
u Dupã efectul termic care însoþeºte procesul chimic, reacþiile sunt:
l Reacþii exoterme — au loc cu degajare de cãldurã, exemple
tipice în acest sens au fost studiate la combustia (arderea) hidrocarburilor:
CH 4 (g) + 2O2 (g) → CO2 (g) + 2H 2 O(l) + 890 kJ
l Reacþii endoterme — decurg cu absorbþie de cãldurã:
N 2 (g) + O2 (g) + 180 kJ → 2NO(g)
Efectele termice care însoþesc procesele chimice cu importanþã practicã
sau cele ce se petrec în organismele vii vor fi studiate în capitolul destinat
noþiunilor de termochimie.
u Dupã natura particulei transferate, reacþiile chimice se clasificã în:
l Reacþii cu transfer de protoni — reacþii acido-bazice
l Reacþii cu transfer de electroni — reacþii de oxido-reducere
l Reacþii cu transfer de ioni sau molecule — reacþii de complexare
Exemplele din aceste categorii sunt numeroase ºi vor constitui, în
bunã parte, studiul chimiei din clasa a XII-a, întrucât acestea reprezintã
procese chimice fundamentale în existenþa noastrã, în viaþa cotidianã, în
procesele biochimice dar ºi în procesele industriale.
 NO}IUNI DE TERMOCHIMIE
DE CE?
Cunoaºterea efectelor
Când mâncãm fructe, zahãrul conþinut în ele reacþioneazã în corpul termice ce însoþesc reacþiile
nostru cu oxigenul, rezultând CO2 ºi H2O. În timpul acestui proces chimice este esenþialã,
chimic mai apare o modificare importantã: eliberarea de energie. Mân- pe de o parte, pentru a înþe-
carea consumatã este „combustibilul” pe care corpul nostru îl foloseºte lege sensul în care acestea
pentru a pune în miºcare muºchii ºi pentru a menþine temperatura cor- evolueazã, iar pe de altã
pului în limite normale. parte, pentru a identifica
Exemplul dat ilustreazã un principiu general, pe care l-ai mai întâlnit, noi surse de energie.
ºi anume cã reacþiile chimice presupun modificãri energetice. Unele
reacþii, precum oxidarea zahãrului, elibereazã energie. Altele, cum ar
fi descompunerea apei în hidrogen ºi oxigen, presupun absorbþia de
energie. În prezent, peste 90 % din energia produsã în societatea noastrã
provine din reacþii chimice, îndeosebi prin arderea combustibililor
(cãrbuni, produse petroliere, gaze naturale).
Studiul energiei ºi al transformãrilor ei este cunoscut sub numele
de termodinamicã (gr. „therme” = cãldurã, „dynamis” = putere). Acest
domeniu al cunoaºterii ºi-a pus bazele în timpul revoluþiei industriale,
urmãrindu-se legãturile dintre cãldurã, efort (muncã) ºi energia
conþinutã în combustibil, în încercarea de a maximiza performanþele
motoarelor cu aburi. Termodinamica este importantã atât pentru chimie,
cât ºi pentru alte domenii ºtiinþifice ºi inginereºti. Este prezentã în
viaþa de zi cu zi, întrucât energia se foloseºte în producerea bunurilor,
în cãlãtorii, în comunicaþii, practic pretutindeni. Termodinamica este
legatã de domenii extrem de diverse ºi de complexe (metabolizarea
alimentelor, funcþionarea bateriilor, proiectarea motoarelor º. a.).
În acest capitol vei studia legãturile, relaþiile dintre reacþiile chimice
ºi modificãrile de energie. Aceastã parte a termodinamicii se numeºte
termochimie. Fig. 3. Ridicarea halterelor/gre-
Termochimia studiazã efectele termice care însoþesc procesele chimice utãþilor solicitã energie sub forma
ºi unele procese fizico-chimice (topire, fierbere, dizolvare º. a.). lucrului mecanic necesar pentru
a învinge forþa gravitaþionalã.
Dacã se noteazã cu F forþa gra-
vitaþionalã care acþioneazã
Natura energiei asupra halterelor, atunci lucrul
mecanic L necesar pentru a ridica
Conceptul de materie este uºor de înþeles întrucât materia poate fi
de la pãmânt halterele pe o
vãzutã ºi atinsã. De cealaltã parte, energia este un concept mai abstract. distanþã d este:
Pentru a ne familiariza cu acest concept, sã pornim de la o acþiune simplã L=F d
care presupune consum energetic – ridicarea halterelor (fig. 3). Gravitaþia
produce atracþie între haltere ºi sol. Aceastã atracþie gravitaþionalã este

capitolul2tipar.P65 5 03.08.2007, 11:01


Unitãþile de mãsurã
pentru energie:
l În S.I. unitatea pentru
energie este joule, în onoarea
omului de ºtiinþã britanic
James Prescott Joule (1818-
1889) care a fãcut studii
despre lucru mecanic ºi
cãldurã:
1 J = 1 kg · m2/s2
O masã de 2 kg care se
deplaseazã cu viteza de 1 m/s
are o energie cineticã de 1 J:
1 2 1
Ec mv [2 kg (1 m / s)2 ]
2 2
1 kg m 2 / s2 1 J
Un joule nu reprezintã o
cantitate mare de energie ºi
de aceea se foloseºte adesea
kJoule:
1 kJ = 1 000 J.
l Uzual, energia care înso-
þeºte reacþiile chimice se ex-
primã în calorii (nu este uni-
tate în S.I.) utilizatã în
chimie, biologie, biochimie.
l Caloria se defineºte drept
cantitatea de energie pro-
dusã de 1 g de apã pentru
a-ºi mãri temperatura cu 1¯C:
1 cal = 4,184 J
1kcal = 1 000 cal
capitolul2tipar.P65 6 03.08.2007, 11:01
un exemplu de forþã. Orice „împingere” sau „tragere” efectuatã asupra
unui obiect constituie o forþã. În exemplul nostru forþa de atracþie
gravitaþional㠄trage” halterele cãtre pãmânt.
În chimie, studiul în acest sens se concentreazã asupra altor tipuri de
forþe; de exemplu, nucleele atomilor încãrcaþi pozitiv exercit㠄atracþie”
asupra electronilor încãrcaþi negativ. Când se ridicã halterele se produce
lucru mecanic care se opune forþei gravitaþionale. Similar, când se mãreºte
distanþa dintre proton ºi electron este necesar lucru pentru a înfrânge
forþa de atracþie dintre ei.
Lucrul mecanic L consumat atunci când se deplaseazã obiecte împo-
triva unei forþe (forþa gravitaþionalã) este egal cu produsul dintre forþa F
ºi distanþa d pe care se deplaseazã obiectul:
L=F d
Lucrul mecanic este un mijloc de a transfera energia care rezultã în
cursul unei deplasãri împotriva unei forþe. Energia, sub forma lucrului
mecanic, trebuie sã fie folositã pentru a deplasa un obiect contra unei
forþe. Este necesar mai mult lucru pentru a ridica niºte haltere grele decât
unele uºoare, pentru cã forþa gravitaþionalã exercitatã asupra halterelor
mai grele este mai mare.
În timp ce ridicãm halterele, ne încãlzim. Corpul omenesc genereazã
cãldurã în timpul procesului. Cãldura reprezintã energia care se transferã
de la un obiect la altul din cauza diferenþei de temperaturã. Pe mãsurã
ce ne încãlzim, corpul nostru cedeazã cãldurã mediului înconjurãtor. Prin
urmare, în momentul ridicãrii halterelor, se consumã energie sub formã
de lucru ºi cãldurã.
Din cele prezentate anterior se poate concluziona cã lucrul mecanic ºi
cãldura reprezintã douã modalitãþi prin care au loc schimburile de
energie la nivel macroscopic.
În consecinþã, energia reprezintã capacitatea de a produce lucru me-
canic sau de a transfera cãldurã.
Un alt aspect al conceptului de energie poate fi abordat pornind de la
observaþia cã obiectele posedã energie datoritã miºcãrii ºi poziþiei lor.
Astfel spus, obiectele sau moleculele pot avea energie sub douã forme:
energie cineticã ºi energie potenþialã.
Energia cineticã reprezintã energia de miºcare; mãrimea energiei
cinetice (Ec) depinde de masa m ºi de viteza v.
1
Ec mv 2
2
Energia potenþialã este energia pe care o înmagazineazã un obiect în
virtutea poziþiei relative faþã de alte obiecte. Aceasta este rezultatul
atracþiilor ºi repulsiilor obiectelor în relaþia cu alte obiecte. În acelaºi
mod, un electron are energie potenþialã când se aflã în apropierea unui
proton, datoritã forþei de atracþie electrostaticã dintre cele douã particule.
 În alte contexte, vei întâlni alte forme de energie, cunoscute sub numele Activitate
de energie chimicã sau energie termicã. Aceste forme de energie pot fi de documentare
asimilate ca energie cineticã sau potenþialã la nivel atomic sau molecu-
lar. De exemplu, energia chimicã a benzinei poate fi privitã ca energie Pornind de la faptul cã cea
potenþialã înmagazinatã în aranjamentul electronilor ºi nucleelor atomilor mai mare parte a energiei de
din structura moleculelor ce formeazã benzina. care avem nevoie pe Pãmânt
Energia termicã este energia asociatã miºcãrii moleculelor ºi, în provine de la Soare, direct sau
consecinþã, poate fi interpretatã ca energie cineticã. indirect, oamenii de ºtiinþã
Cãldura reprezintã transferul de energie termicã între douã obiecte cautã soluþii pentru ca energia
care au energii cinetice diferite. Energia se transferã de la obiectul mai radiantã sã poatã fi transfor-
cald (ale cãrui molecule au un nivel mai mare de energie cineticã) la matã în energie electricã sau
obiectul mai rece (ale cãrui molecule au un nivel mai mic al energiei mecanicã.
cinetice). Cautã informaþiile necesare
pentru a întocmi un proiect cu
tema: „Posibilitãþi de perspec-
Modific\ri energetice în reac]iile chimice. tivã pentru a utiliza mai eficient
C\ldur\ de reac]ie energia soarelui ºi apelor,
a vântului ºi mareelor”.
Când studiem modificãrile energetice ale unei reacþii chimice ne
focalizãm atenþia asupra unei pãrþi limitate ºi bine definite; partea studiatã
este numitã sistem. Pentru un sistem se studiazã schimbãrile energetice
care se produc în raport cu mediul înconjurãtor. De exemplu, un amestec
gazos format din H2 ºi O2 (fig. 4) constituie un sistem iar cilindrul ºi
pistonul constituie o parte din mediul înconjurãtor.
Când H2 reacþioneazã cu O2 se formeazã apã ºi se elibereazã energie.
2H2 (g) + O2 (g) → 2H2O (l) + energie
Starea iniþialã este caracterizatã prin faptul cã atomii de hidrogen,
respectiv atomii de oxigen, sunt legaþi între ei; în starea finalã atomii de
hidrogen sunt legaþi de atomii de oxigen. Fig. 4. Amestecul O2 + H2 consti-
Cãldura de reacþie reprezintã cantitatea de cãldurã schimbatã între tuie un sistem delimitat de mediul
sistemul de reacþie ºi mediul înconjurãtor la o temperaturã (t). înconjurãtor.
termometru
Cãldura de reacþie se determinã prin diferenþa de energie dintre starea
iniþialã ºi starea finalã a sistemului. agitator

Cãldura de reacþie poate fi mãsuratã plasând sistemul care reacþioneazã

într-un dispozitiv special numit calorimetru (fig. 5).
O realitate a naturii ce guverneazã multe procese în chimie constã în
faptul cã sistemele tind sã ajungã la o stare minimã de energie.
Energia totalã a unui sistem reprezintã suma energiilor cinetice ºi
potenþiale ale tuturor componenþilor sistemului. vas cu douã
straturi
Pentru sistemul format din H2 ºi O2, energia totalã include pe lângã izolatoare
modificãrile energetice datorate miºcãrii ºi interacþiei moleculelor de H2
ºi O2 ºi alte componente energetice ale atomilor (nucleu ºi electroni). Fig. 5. Calorimetrul.

capitolul2tipar.P65 7 03.08.2007, 11:01

 Energia internã include
toate formele de energie ne-
mãsurabile sau greu mãsu-
rabile implicate la formarea
particulelor din nucleu, a
nucleului însuºi, a straturilor
electronice º.a. Ea include ºi
unele tipuri de energii care
pot fi mãsurate, cum sunt
energiile de legãturã sau
energiile cinetice de miºcare.
H2(g), O2(g)
E E
negativã pozitivã
2H2O(g)
Fig. 6. Când H2 reacþioneazã cu
O2, sistemul pierde energie.
Sistem
Cãldura Q(+)
E(+)
Lucru mecanic L(+)
Fig. 7. Relaþia dintre L ºi Q.
capitolul2tipar.P65 8 03.08.2007, 11:01
Suma tuturor formelor de energie ale unui sistem se numeºte energie
internã.
Întrucât într-un sistem se produc numeroase tipuri de miºcãri ºi
interacþii, nu se poate determina cu exactitate energia pentru fiecare sistem.
Se pot mãsura variaþiile energiei interne care însoþesc procesele chimice
ºi fizice.
Energia internã este o funcþie de stare pentru cã depinde numai de starea
iniþialã ºi de starea finalã a sistemului.
Se defineºte variaþia energiei interne ( E) ca diferenþa dintre energia
internã a sistemului în starea finalã (dupã reacþie totalã) ºi energia internã
din starea iniþialã (la începutul reacþiei).
E = Efinal – Einiþial
l E > 0 rezultã când E > Einiþial, indicã faptul cã sistemul primeºte
final
energie din mediul înconjurãtor.
l E < 0 rezultã când E < Einiþial, indicã faptul cã sistemul cedeazã
final
energie mediului înconjurãtor.
În reacþiile chimice starea iniþialã se referã la reactanþi, iar starea
finalã se referã la produºii de reacþie.
Când H2 reacþioneazã cu O2 formând apã, sistemul pierde energie;
energia produºilor este mai micã decât cea a reactanþilor ºi E are valoare
negativã (fig. 6).
Rela]ia dintre varia]ia energiei interne,
c\ldura de reac]ie [i lucrul mecanic
Dupã cum s-a precizat în paginile anterioare, sistemele pot schimba
energie cu mediul înconjurãtor prin douã cãi: cãldurã sau lucru mecanic.
Când un sistem este supus unor transformãri fizice sau chimice,
modificãrile care însoþesc variaþia energiei interne ( E), se datoreazã
cãldurii primite sau cedate de sistem mediului înconjurãtor, (Q,) ºi
lucrului mecanic efectuat (L), reprezentatã schematic în figura 7.
E=Q+L
Cãldura primitã de sistem din mediul înconjurãtor are semn pozitiv
(Q > 0); atât cãldura primitã de sistem cât ºi lucrul efectuat duc la creºterea
energiei interne (fig. 7).
Pe de altã parte, cãldura pierdutã de sistem (Q < 0), cedatã mediului
înconjurãtor, ºi lucrul mecanic efectuat determinã scãderea energiei in-
terne.
De exemplu, dacã sistemul absoarbe 50 J sub formã de cãldurã ºi
efectueazã un lucru mecanic de 10 J, atunci E = 50 – 10 = 40 J.
 Fenomene endoterme. Fenomene exoterme Dacã procesele chimice au
loc în recipiente deschise, cea
Din cele prezentate anterior, se deduce cã fenomenele fizice ºi chimice mai mare parte din energia
sunt însoþite de absorbþie sau degajare de cãldurã. pierdutã/primitã de sistem se
Astfel, când are loc o reacþie chimicã sau o transformare fizicã în gãseºte sub formã de cãl-
urma cãreia sistemul absoarbe cãldurã, procesul este endoterm („endo” durã; numai cantitãþi mici de
— prefix care înseamn㠄înãuntru”). Dacã are loc o reacþie chimicã sau cãldurã sunt implicate în
o transformare fizicã în urma cãreia sistemul cedeazã cãldurã, procesul expansiunea sau contracþia
este exoterm („exo” — prefix care înseamn㠄în afarã”). sistemului. Astfel, cãldura
Aminte[te-]i! pierdutã/primitã reprezintã
baza modificãrii energetice a
În clasa a IX-a, la studiul fenomenului de dizolvare, ai aflat cã
sistemului.
dizolvarea poate fi exotermã sau endotermã, atât pentru substanþele
ionice, cât ºi pentru compuºii moleculari.
De exemplu, la dizolvarea clorurii de amoniu, NH4Cl, în apã, tem-
peratura soluþiei scade — dizolvare endotermã; când se dizolvã acidul
sulfuric, H2SO4 în apã, temperatura soluþiei creºte — dizolvare exotermã.

Reacþia dintre soluþiile de sulfocianurã de amoniu, NH 4SCN, ºi

hidroxid de bariu, Ba(OH)2, are loc cu absorbþie de cãldurã, deci este o
reacþie endotermã; ca urmare a acestei reacþii, temperatura scade de la
20¯C la –9¯C (fig. 8).
Ecuaþia termochimicã a procesului se scrie:
2NH4SCN(aq) + Ba (OH)2 (aq) + Q → Ba (SCN)2 (aq) + 2NH3 (g) + 2H2O(l)
Reacþia dintre pulberea de aluminiu ºi oxidul de fier (III) este o reacþie
Fig. 8. Reacþia endotermã dintre
puternic exotermã; odatã pornitã, reacþia are loc rapid (fig. 9):
NH4SCN ºi Ba(OH)2; temperatura
2Al(s) + Fe 2 O 3 (s) → Al 2 O 3 (s) + 2Fe(l) + Q scade de la 20¯C la –9¯C.

Entalpia de reac]ie
Cea mai mare parte a transformãrilor fizice ºi chimice, inclusiv cele ale
sistemelor vii, are loc la presiunea constantã a atmosferei terestre. Astfel,
marea majoritate a reacþiilor chimice ce se petrec în laborator au loc în
vase deschise cãtre atmosferã, prin urmare la presiune constantã.
Când este vorba despre cãldura absorbitã/cedatã la presiune constantã,
chimiºtii folosesc o mãrime specialã, numitã entalpie, notatã cu H (grec.
enthalpein = a încãlzi).
Entalpia de reacþie reprezintã variaþia de cãldurã a reacþiilor chi-
mice la presiune constantã.
Entalpia unui sistem nu se poate mãsura, dar se poate evalua ºi calcula Fig. 9. Reacþia exotermã dintre
variaþia de entalpie, H. Variaþia de entalpie a unui proces este egalã cu Al ºi Fe2O3, cunoscutã sub denu-
cãldura primitã sau cedatã de sistem la presiune constantã: mirea de „reacþie termitã”, decurge
violent dupã momentul declan-
H = Qp ºãrii.

capitolul2tipar.P65 9 03.08.2007, 11:01

 Mediu înconjurãtor
Sistem
Cãldurã
H(+)
Reacþie endotermã
Mediu înconjurãtor
Sistem
Cãldurã
H(–)
Reacþie exotermã
Fig. 10. (a) Sistemul absoarbe
cãldurã, H > 0
(b) Sistemul cedeazã cãldurã,
H<0
2H2(g) + O2(g)
H<0
(exotermã)
Entalpia
2H2O(g)
Fig. 11. Diagrama energeticã
aratã cã reacþia dintre H2 ºi O2
este exotermã.
{tia]i c\ … Activitate individual\
… exploziile dezastruoase
produse la bordul aeronavei
germane Hinderburg (1937)
ºi al navetei spaþiale Challen-
ger (1986) au fost cauzate de
reacþia exotermã ºi deosebit
de rapidã, la temperaturi cres-
cute, dintre H2 ºi O2 (H2 este
un excelent combustibil).
capitolul2tipar.P65
Variaþia de entalpie, H, reprezintã diferenþa dintre entalpia sistemului
la sfârºitul reacþiei ºi la începutul acesteia.
H = Hfinal – Hiniþial H = Hproduºi – Hreactanþi
l Când Hproduºi > Hreactanþi, H > 0 sistemul a primit cãldurã din mediul
(a) exterior; a avut loc un proces endoterm (fig. 10, a)
l Când H < Hreactanþi, H < 0 sistemul a cedat cãldurã mediului
produºi
exterior; a avut loc un proces exoterm (fig. 10, b)
De exemplu, sinteza apei din elemente este un proces exoterm (fig. 11);
ecuaþia termochimicã este:
2H 2 (g) + O 2 (g) → 2H 2 O(g) H = –483,6 kJ
Semnul negativ de la H indicã faptul cã reacþia este exotermã.
Combustia H2 este exotermã, fapt care aratã cã produºii de reacþie au
(b)
o entalpie mai micã decât reactanþii.
Pentru calcule bazate pe variaþia de entalpie a reacþiilor chimice, trebuie
þinut cont de unele caracteristici ale entalpiei:
u Entalpia este o proprietate extensivã, adicã mãrimea H este direct
proporþionalã cu cantitatea de reactanþi consumatã în proces.
De exemplu, la combustia unui mol de CH4 s-a determinat experi-
mental cã se degajã o cantitate de cãldurã de 802 J.
CH 4 (g) + 2O 2 (g) → CO 2 (g) + 2H 2 O(g) H = –802 kJ
Întrucât combustia unui mol de CH4 cu 2 moli O2 produce 802 kJ, se
deduce cã la combustia, de exemplu, a 3 moli de CH4 se va degaja o
cantitate de cãldurã de 3 ori mai mare.
Astfel, într-o reacþie chimicã variaþia de entalpie depinde de numãrul
de moli al fiecãrui component participant la reacþie.
H npHp − nrHr
unde np este numãrul de moli ai produºilor; Hp = entalpiile produºilor de
reacþie; nr = numãrul de moli ai reactanþilor; Hr = entalpiile reactanþilor.
1. Calculaþi cantitatea de cãldurã care se degajã la arderea a 6,4 g
metan. ( HCH4 = –802 kJ/mol)
2. Azotatul de amoniu se descompune conform reacþiei:
NH 4 NO 3 (s) → N 2 O(g) + 2H 2 O(g) H = –37 kJ
Calculeazã cantitatea de cãldurã care se produce când se descom-
pun 25 g NH4NO3.
R 1. –320,8 kJ; 2. –11,6 kJ.
10
10 03.08.2007, 11:01
 u Variaþia de entalpie a unei reacþii este egalã ca mãrime dar de
CH4(g) + H2O (g)
semn contrar cu H pentru reacþia inversã.
De exemplu, pentru reacþia dintre CH4 ºi vaporii de apã se reprezintã
echilibrul (fig. 12):
1 H2 = –196 kJ H1 = 196 kJ
CH 4 (g) + H 2 O (g) € CO (g) + 3H 2 (g) H1 = 196 kJ; H2 = –196 kJ
2

Variaþia de entalpie a unei reacþii depinde de starea de agregare a

u
CO (g) + 3H2 (g)
reactanþilor ºi produºilor.
De exemplu, dacã la combustia CH4 apa este lichidã, variaþia entalpiei
este diferitã de cea în care apa este în stare gazoasã. Fig. 12. Variaþia de entalpie
(1) CH 4 (g) + 2O 2 (g) → CO 2 (g) + 2 H 2 O( g ) H1 = –802 kJ în reacþia dintre metan ºi vaporii
de apã.
(2) CH 4 (g) + 2O 2 (g) → CO 2 (g) + 2 H 2 O( l ) H2 = –890 kJ
Se observã cã la transformarea (2) se degajã o cantitate mai mare de
cãldurã; diferenþa se datoreazã cãldurii degajate când apa trece din stare
gazoasã în stare lichidã.
2H 2 O(g ) → 2H 2 O(l ) H = H2 – H1 = –88 kJ

C\ldura de formare
Modificarea (variaþia) de entalpie care apare la formarea unui anumit
Variaþiile de entalpie, H,
compus din elementele sale componente este o mãrime foarte utilã când
sunt tabelate în funcþie de
trebuie sã comparãm între ele reacþii sau sã efectuãm unele calcule
natura transformãrii fizice
termochimice.
sau chimice; de exemplu,
Pentru a facilita compararea semnificativã a valorilor H ale diferitelor
existã tabele pentru ental-
reacþii, chimiºtii au cãzut de acord sã stabileascã o serie de stãri standard.
piile de vaporizare ( HV,
Pentru elemente, stãrile standard alese sunt acele forme fizice ale elemen-
pentru a transforma lichi-
tului care sunt stabile la presiunea de 1 atm ºi temperatura de 25¯C.
dele în gaze), entalpiile de
Convenþional, entalpia unui element în condiþii standard este consi-
ardere ( H, pentru arderea
deratã nulã.
unei substanþe în O2) º.a.
Variaþia de entalpie a sistemului în reacþia de sintezã a unui mol Un loc deosebit de impor-
de substanþã din elementele componente în starea lor standard tant în categoria datelor ter-
reprezintã cãldura de formare (entalpia de formare). mochimice îl reprezintã valo-
rile entalpiilor de formare.
Entalpia de formare standard se noteazã cu H 0f , se exprimã în
kJ/mol ºi este tabelatã la temperatura de 25¯C ºi presiunea de 1 atm.
De exemplu, la formarea unui mol de CO2(g) în condiþii standard,
prin arderea unui mol de carbon (grafit) cu un mol de oxigen, sistemul Calculele termochimice
cedeazã 393,5 kJ. necesare în industria chi-
Ecuaþia termochimicã a procesului de ardere puternic exoterm este: micã, în biochimie, în pro-
C(s) + O 2 (g) → CO 2 (g) + 393, 5 kJ cesele de combustie utilizea-
Dacã se indicã variaþia de entalpie: zã valorile entalpiilor stan-
dard.
C(s) + O 2 (g) → CO 2 (g) H 0f = –393,5 kJ

11

capitolul2tipar.P65 11 03.08.2007, 11:01


l În cazul compuºilor, sta-
rea standard reprezintã sta-
rea fizicã (solidã, lichidã
sau gazoasã) indicatã prin
simbolul care urmeazã for-
mula compusului la presiu-
ne de 1 atm ºi la tempera-
tura de 25¯C.
l Dacã o substanþã existã în
mai multe stãri se alege ca
stare standard forma cea
mai stabilã.
l În cazul soluþiilor, ca stare
standard se considerã solu-
þiile de concentraþie 1M.
Se observã cã între valoa-
rea entalpiei ºi a cãldurii de
reacþie existã relaþia:
H = –Q.
În funcþie de stabilirea sem-
nelor efectului termic în ra-
port cu sistemul de reacþie
sau cu mediul exterior se
stabilesc relaþiile:
l semnul variaþiei de ental-
pie se stabileºte în raport cu
sistemul; dacã sistemul ab-
soarbe cãldurã, efectul
termic se considerã pozitiv
( H > 0), iar când sistemul
cedeazã cãldurã efectul ter-
mic este negativ ( H < 0);
l semnul cãldurii de reacþie
se stabileºte în raport cu
mediul exterior; dacã me-
diul exterior cedeazã cãl-
durã sistemului de reacþie,
semnul efectului termic este
considerat negativ (Q < 0),
iar dacã mediul exterior
primeºte cãldurã de la sis-
temul de reacþie, efectul
termic este pozitiv (Q > 0).
capitolul2tipar.P65 12
În consecinþã, entalpia de formare a unui mol de CO2(g) în condiþii
standard are valoarea –393,5 kJ.
Pornind de la realitatea naturii ce guverneazã transformãrile chimice,
ce constã în faptul cã sistemele tind sã ajungã la o stare minimã de energie,
în funcþie de valorile cãldurilor de formare ale substanþelor se pot for-
mula concluzii asupra stabilitãþii acestora.
Astfel, în reacþia de sintezã a apei din elemente se degajã cãldurã; în
consecinþã, energia potenþialã a sistemului scade ºi conform principiului
stãrii minime de energie, sistemul trece într-o stare mai stabilã ( H 0f 0).
1
H 2 (g) + O 2 (g) → H 2 O(l) H 0f = –285,8 kJ
2
Sinteza acidului iodhidric (HI) din elemente este un proces endoterm;
sistemul absoarbe cãldurã ºi entalpia de formare a HI este mai mare ca a
elementelor din care rezultã:
1 1
H 2 (g) + I 2 (g) → HI(g) H 0f = 25,9 kJ
2 2
În consecinþã, sistemul este mai puþin stabil întrucât energia sa a crescut;
formarea HI are loc cu absorbþie de energie din mediul înconjurãtor.
Cu cât entalpia de formare ( H 0f ) a unei substanþe este mai micã
(negativã), cu atât substanþa este mai stabilã (tabelul 1).
Entalpia de formare se utilizeazã pentru determinarea variaþiei de
entalpie a reacþiilor; în acest sens se foloseºte relaþia deja cunoscutã:
H npHp − nr Hr
De exemplu, pentru reacþia de ardere a propanului se poate calcula
cãldura de combustie stabilind valorile H 0f din tabelul 1.
C3 H 8 (g) + 5O 2 (g) → 3CO 2 (g) + 4H 2 O(l)
H3 H 0f (CO2 ) + 4 H 0f (H 2 O)  −  H 0f (C3 H8 ) + 5 H 0f (O2 ) 
Pentru O2, H 0f(O2 ) 0 .
H  3 ( −393, 5 kJ ) + 4 ( − 285,8 kJ ) − 1 ( − 103,85 kJ ) + 5 0 kJ 
= (–2324 kJ) – (–103,85 kJ) = –2220 kJ
Activitate individual\
1. Comparã cantitatea de cãldurã produsã la arderea unui gram de
propan, C3H8 (fig. 13), cu cãldura produsã la arderea unui gram de
benzen, C6H6 .
2. Utilizând entalpiile de formare din tabelul 1, calculeazã variaþia
de entalpie la combustia unui mol de etanol.
C2 H 5 OH(l) + 3O 2 (g) → 2CO 2 (g) + 3H 2 O(l)
12
03.08.2007, 11:01
 3C(grafit) + 4H2(g) + 5O2(g)
3. Cunoscându-se variaþia de entalpie standard a reacþiei de Elemente
descompunere a carbonatului de calciu: C3H8(g) + 5O2(g)
CaCO3 (s) → CaO(s) + CO2 (g) H 0 = 178,1 kJ Reactanþi

calculeazã entalpia de formare standard a CaO, folosind datele din H2 =

Entalpia
tabelul 1 pentru entalpiile de formare a CO2(g) ºi CaCO3(s). H1 =– 2220 kJ –2324 kJ

R 1. În exemplul de la pag. 12, s-a determinat H0 pentru reacþia de 3CO2(g) + 4H2O(g)

combustie a unui mol de propan: Produºi
H = –2220 kJ/mol C3H8, C3 H8 44 g/mol
0
Fig. 13. Variaþia de entalpie la
Cãldura degajatã pentru 1 g de propan: arderea propanului.
−2220 kJ / mol
= –50,5 kJ/g
44 g / mol
Se calculeazã cãldura degajatã la arderea unui mol de benzen
15 În general, la arderea unui
C6 H 6 (l) + O 2 (g) → 6CO 2 (g) + 3H 2 O(l)
2 gram de hidrocarburã, can-
 15  titatea de cãldurã obþinutã
H  6 H 0f (CO2 ) + 3 H 0f (H2 O)  − H 0f (C6 H6 ) + H 0f (O2 ) =
 2  variazã între 40 ºi 50 kJ.
= 6 · (–393,5 kJ) + 3 · (–285,8 kJ) – (49,04 kJ) = –3267 kJ
78 g/mol
C6 H 6

Cãldura degajatã pentru 1 g de benzen: Denumirea Formula H 0f (kJ/mol)

substanþei
−3267 kJ / mol Acetilenã C2H2(g) 226,7
= –41,9 kJ/g
78 g / mol Etenã C2H4(g) 52,3
Etan C2H6(g) –84,68
2. –1366,7 kJ; 3. –635,5 kJ. Metan CH4(g) –74,85
Propan C3H8(g) –103,85
Etanol C2H5OH(l) –277,7
Glucozã C6H12O6(s) –1260
Legea lui Hess Zaharozã
Apã
C12H22O11(s)
H2O(l)
–2221
–285,8
Amoniac NH3(g) –46,19
Pornind de la faptul cã entalpia este o funcþie de stare, variaþia de Acid clorhidric HCl(g) –92,3
entalpie, H, a unui proces chimic depinde doar de cantitatea de substanþe Acid iodhidric HI(g) 25,9
participante la reacþie, de natura stãrii iniþiale a reactanþilor ºi de stadiul Carbonat de
calciu CaCO3(s) –1207,1
final al produºilor de reacþie. Aceasta înseamnã cã, dacã o anumitã reacþie Clorurã de
poate avea loc într-o singurã etapã sau într-o serie de etape, suma varia- sodiu NaCl(s) –411
þiilor de entalpie ale fiecãrei etape trebuie sã fie aceeaºi cu variaþia de Bicarbonat de
sodiu NaHCO3(s) –947,7
entalpie a procesului efectuat într-o singurã etapã. Benzen C6H6(l) 49,04
În anul 1840, fizicianul rus G.H. Hess, în urma studiilor termochimice Dioxid CO2 (g) –393, 5
efectuate asupra unor reacþii chimice, a enunþat legea care îi poartã numele, de carbon
Hidroxid Ca(OH)2 –986,2
legea lui Hess: de calciu

Cãldura absorbitã sau cedatã într-un proces chimic este constantã Tabelul 1. Entalpiile standard de
ºi depinde numai de starea iniþialã ºi de starea finalã a sistemului, formare, H 0f , la 25¯C ºi 1 atm
indiferent de calea urmatã de reacþie. pentru câteva substanþe

13

capitolul2tipar.P65 13 03.08.2007, 11:01

 Altfel spus, variaþia totalã a cãldurii de reacþie este independentã de
numãrul ºi de tipul etapelor intermediare prin care trece sistemul.
Variaþia entalpiei este egalã cu suma variaþiilor entalpiilor pentru
fiecare reacþie.
Legea lui Hess poate fi ilustratã examinând oxidarea azotului la dioxid
de azot; reacþia totalã poate fi scrisã într-o etapã, pentru care variaþia de
entalpie este H1:
(1) N 2 (g) + 2O 2 (g) → 2NO 2 (g) H1 = 68 kJ
Reacþia poate avea loc în douã etape distincte, cu variaþiile de entalpie
desemnate prin H2 ºi H3:
(2) N 2 (g) + O 2 (g) → 2NO(g) H2 = 180 kJ
(3) 2NO(g) + O 2 (g) → 2NO 2 (g) H3 = –112 kJ
+O2(g)
C(s) –393,5 kJ CO2(g) Ecuaþia totalã (1) se obþine prin însumarea ecuaþiilor reacþiilor
intermediare (2) ºi (3):
+1 0,5 k
–11
/2O 2 J

3k 2
–28 2O

N 2 (g) + 2O 2 (g) → 2NO 2 (g) H2 + H3 = 68 kJ

J
/
+1
(g)

CO(g)
Fig. 14. Obþinerea CO2 are loc
fie direct prin arderea C, fie
printr-o etapã intermediarã
(formarea CO).
H1 = H2 + H3 = 68 kJ
Prin urmare, dacã reacþia are loc în mai multe etape, variaþia entalpiei
reacþiei totale este egalã cu suma algebricã a variaþiilor entalpiilor reacþiilor
intermediare. Exemple asemãnãtoare sunt ilustrate în figurile 14 ºi 15.
Legea lui Hess prezintã multiple aplicaþii practice, întrucât cu ajutorul
acesteia se pot face calcule termochimice ce nu pot fi determinate pe
cale experimentalã, cum ar fi:
l calcularea entalpiilor de formare a unor substanþe ce nu se pot

obþine direct prin sintezã din elemente;

l determinarea variaþiilor entalpiilor de reacþie ale unor procese ce

au loc în condiþii dificile ºi care nu se pot mãsura.

Activitate individual\

1. Calculeazã variaþia entalpiei de combustie a reacþiei (1):

Þinând cont de legea lui
Hess, se poate deduce cã asu-
pra ecuaþiilor termochimice
se pot efectua aceleaºi ope-
raþii matematice ca ºi asupra
ecuaþiilor algebrice (adu-
narea, scãderea, amplifica-
rea, trecerea componenþilor
dintr-o parte în alta a ecua-
þiei schimbând semnul).
1
(1) C(s) + O 2 (g) → CO(g) H1 = ?, cunoscând
2
(2) C(s) + O 2 (g) → CO 2 (g) H2 = –393,5 kJ
1
(3) CO(g) + O2 (g) → CO2 (g) H3 = –283 kJ
2
2. Carbonul existã în douã forme alotropice: diamant ºi grafit.
Cunoscând variaþiile entalpiilor de combustie ale grafitului ºi diaman-
tului, calculeazã variaþia de entalpie la transformarea grafitului în diamant.
(1) C(grafit) → C(diamant) H1 = ?
(2) C(grafit) + O2 (g) → CO2 (g) H2 = –393,5 kJ
(3) C(diamant) + O2 (g) → CO2 (g) H3 = –395,1 kJ

14

capitolul2tipar.P65 14 03.08.2007, 11:01

 3. Cunoscând entalpia de formare a sulfurii de carbon, calculeazã
variaþia entalpiei de descompunere a acestei substanþe:
(1) C (s) + 2S (s) → CS2 (l) H1 = + 87,78 kJ
(2) CS2 (l) → C (s) + 2S (s) H2 = ?
4. Prin adiþia H2 la acetilenã se obþin, în funcþie de condiþiile utilizate În reacþiile reversibile,
etenã, respectiv etan. Cunoscând variaþiile de entalpie ale reacþiilor de variaþia de entalpie a reac-
hidrogenare a acetilenei, calculeazã variaþia de entalpie a reacþiei de þiei directe este egalã (în
hidrogenare a etenei: modul) cu variaþia de ental-
(1) C2H4 (g) + H2 (g) → C2H6 (g) H1 = ? pie a reacþiei inverse.
(2) C2H2 (g) + H2 (g) → C2H4 (g) H2 = – 174,3 kJ
(3) C2H2 (g) + 2H2 (g) → C2H6 (g) H3 = – 311,3 kJ
5. Calculeazã variaþia de entalpie (entalpia de formare a acetilenei)
pentru reacþia:
2C (s) + H2 (g) → C2H2 (g), H=?
cunoscând urmãtoarele reacþii ºi variaþiile de entalpie ale acestora:
5
(1) C 2 H 2 (g) + O 2 (g) → 2CO 2 (g) + H 2 O(l) H1 = – 1299,6 kJ
2
(2) C (s) + O2 (g) → CO2 (g) H2 = –393,5 kJ
1
(3) H 2 (g) + O2 (g) → H 2 O(l) H3 = –285,9 kJ
2
6. Calculeazã variaþia de entalpie a reacþiei:
NO (g) + O (g) → NO2 (g) H=?
cunoscând urmãtoarele informaþii:
NO (g) + O3 (g) → NO2 (g) + O2 (g) H1 = –198,9 kJ CH4(g) + 2O2(g)
3
O 3 (g) → O 2 (g) H2 = –142,3 kJ
2 H2 = –607 kJ

O2 (g) → 2O (g) H3 = 495 kJ H1 =–

1
890 kJ CO(g) + 2H2 O(l) + O2 (g)
7. Calculeazã cãldura de formare a amoniacului în condiþii stan- 2
Entalpia

dard, cunoscând variaþiile de entalpie ale reacþiilor: H3 = –283 kJ

3
(1) 2NH 3 (g) + O 2 (g) → N 2 (g) + 3H 2 O(g) H1 = –632,85 kJ CO2(g) + 2H2O(g)
2
(2) 2H2 (g) + O2 (g) → 2H2O (g) H2 = –483,2 kJ
1 3 Fig. 15. Combustia metanului
N 2 (g) + H 2 (g) → NH 3 (g) H=?
2 2 poate avea loc cu formarea CO
sau CO2, în funcþie de volumul
R 1. Din ecuaþia termochimicã (2) se scade ecuaþia (3) ºi se obþine ecuaþia de aer.
(1): H1 = H2 – H3 = –110,5 kJ; Cantitatea de cãldurã generatã la
2. Ecuaþia (1) se obþine efectuând diferenþa dintre ecuaþiile (2) ºi (3): combustia unui mol de CH4 nu
H1 = H2 – H3; depinde de faptul cã reacþia are
loc în una sau mai multe etape:
3. Reacþia (2) este inversa procesului chimic (1):
H1 = H2 + H3
H2 = – H1 H2 = – 87,78 kJ;
4. H1 = H3 – H2 = –137 kJ. 5. H = 2( H2) + H3 – H1 = 226,7 kJ;
6. H = –304,1 kJ; 7. –45,97 kJ

15

capitolul2tipar.P65 15 03.08.2007, 11:01

 vaporizare
Determin\ri termochimice
H2O(l) —→ H2O(g) Efectele termice determinate de fenomenele fizice sau chimice se
topire
denumesc dupã natura procesului la care se referã. Astfel:
H2O(s) —→ H2O(l) l Efectele chimice înregistrate în transformãrile fizice pot fi:

à Cãldurã latentã de vaporizare (entalpie de vaporizare, H ovaporizare )

alotropie
C(diamant) —→ C(grafit) à Hotopire )
Cãldurã de topire (entalpie de topire,
(fig. 16)
à Cãldurã de alotropie (entalpie de alotropie, H oalotropie )
dizolvare à Cãldurã de dizolvare (entalpie de dizolvare, H odizol var e )
NaOH(s) —→ NaOH(aq)
l Asemãnãtor, se definesc efecte termice înregistrate în transformãrile

1 formare chimice:
H 2 (g) + O 2 (g) —→ H2O(l)
2 à Cãldura de formare din elemente (entalpia de formare, H of , pe
care ai studiat-o în paginile anterioare)
combustie
CH4 (g)+ 2O2 (g) —→ CO2 (g) + H2O (g) à Cãldura de neutralizare (entalpia de neutralizare Hneutralizare)
à Cãldura de ardere/combustie (entalpia de combustie, H oc )
neutralizare
Pentru determinarea experimentalã a efectelor termice se utilizeazã un
NaOH (aq)+ HCl (aq) —→ NaCl (aq) + H2O (l)
dispozitiv cunoscut sub numele de calorimetru, un vas etanº, izolat termic
de exterior (fig. 5). Metoda calorimetricã se bazeazã pe legea calorimetriei,
care þine seama de faptul cã într-un sistem izolat cãldura cedatã de un corp
cald este egalã cu cãldura primitã de un corp rece; altfel spus, cãldura
cedatã în cazul transformãrilor fizico-chimice este egalã cu cãldura primitã
de calorimetru; aceastã cãldurã se calculeazã cu relaþia:
Q = mc T ,
unde: m = masa lichidului din calorimetru (g);
c = cãldura specificã a lichidului (J/g · grad);
T = variaþia de temperaturã a lichidului (t1 – t0).
Fig. 16. Diamantul ºi grafitul sunt Cãldura specificã a unei substanþe reprezintã cantitatea de cãldurã
formele alotropice ale carbonului.
primitã de 1 g substanþã pentru a determina o creºtere a temperaturii
cu 1¯C.
Cãldura
Substanþa specificã, c Activitate individual\
(J/g · grad)
H2O (l) 4,18 1. a. Calculeazã cantitatea de cãldurã pe care trebuie sã o primeascã
250 g apã pentru a creºte temperatura de la 22¯ C la 98¯ C.
H2O (s) 2,03
b. Determinã capacitatea caloricã molarã a apei (cãldura specificã
C (grafit) 0,71 a apei este 4,18 J/g·grad) (tabelul 2).
Al (s) 0,89
Hg (l) 0,14 R 1. a. T = 98¯ – 22¯ = 76¯ C
CaCO3 (s) 0,85 Q = m · c T = 250 g · 4,18 J/g·grd · 76¯ = 7,9 · 104 J = 79 kJ
b. Capacitatea caloricã molarã (cãldura necesarã unui mol de substanþã
Tabelul 2. Cãldurile specifice pentru a creºte temperatura cu un grad) se calculeazã astfel:
ale unor substanþe la 298 K C = c · = 4,18 J/g·grd · 18 g/mol = 75,2 J/mol · grd

16

capitolul2tipar.P65 16 03.08.2007, 11:01

 În cele ce urmeazã vom afla cum se determinã cãldura de dizolvare,
cãldura de neutralizare ºi cãldura de combustie.

Determinarea c\ldurii de dizolvare

Aminte[te-]i!
La dizolvare se produc
În clasa a IX-a, studiind fenomenul de dizolvare, ai aflat cã acest douã fenomene însoþite de
proces fizic este însoþit de schimb energetic; în consecinþã, dupã cum schimb energetic:
ai constatat ºi din paginile anterioare, putem spune cã dizolvarea este l difuziunea particulelor
exotermã sau endotermã. solvatului printre cele ale
solventului, fenomen însoþit
Cãldura molarã de dizolvare (entalpia molarã de dizolvare) repre- de absorbþia de cãldurã
zintã cantitatea de cãldurã degajatã sau absorbitã la dizolvarea unui (fenomen endoterm);
mol de substanþã într-o cantitate foarte mare de solvent. l formarea unor legãturi

între particulele solvatului

Pentru a cunoaºte etapele determinãrii cãldurii de dizolvare, vom considera
ºi cele ale solventului, feno-
dizolvarea hidroxidului de sodiu în apã, care are loc cu cedare de cãldurã.
H2 O
men numit solvatare ºi în-
NaOH(s) → Na + (aq) + HO − (aq) Hdiz = –42,4 kJ/mol soþit de cedare de cãldurã
Determinarea experimentalã a cãldurii de dizolvare a hidroxidului (fenomen exoterm).
de sodiu presupune o serie de etape: Þinând cont de bilanþul
l cântãrirea la balanþa analiticã a unei mase exacte de NaOH(s); de energetic, se distinge:
exemplu, mNaOH(s) = 2g; u dizolvare exotermã,

l mãsurarea cu ajutorul cilindrului gradat a unui volum de apã distilatã atunci când se degajã mai
în care va avea loc dizolvarea; de exemplu, Vapã distilatã = 200 mL; multã cãldurã la solvatare
l introducerea apei distilate în calorimetru; decât cãldura necesarã difu-
l mãsurarea temperaturii apei din calorimetru (t );
0
ziunii particulelor;
l introducerea (trecerea) NaOH cântãrit în calorimetru ºi agitarea pânã u dizolvare endotermã,

la dizolvarea completã; când se absoarbe mai multã

l mãsurarea temperaturii dupã dizolvare (t – valoarea cea mai ridicatã).
1
cãldurã la difuziune decât se
degajã la solvatare.
Prelucrarea datelor
l Se calculeazã diferenþa de temperaturã t = t1 – t0;
l Se determinã cãldura absorbitã de soluþie prin dizolvarea NaOH:
Q = msoluþie · c · t c = 4,18 J/g · grad
msoluþie = mNaOH + mH O 2
H2 O 1 g/mL
m= ·V
l Se calculeazã numãrul de moli de NaOH utilizaþi:
m NaOH
/ NaOH În determinãrile calorime-
NaOH NaOH
= 40 g/mol
l Se determinã cãldura degajatã la dizolvarea unui mol de NaOH:
trice pe care le vom studia,
capacitatea caloricã a calori-
Q metrului nu se ia în conside-
H diz − entalpia molarã de dizolvare a NaOH
/ NaOH rare, fiind foarte micã.

17

capitolul2tipar.P65 17 03.08.2007, 11:01


mediu bazic
determinat
de culoarea
indicatorului
Fig. 17. Reacþia de neutralizare
a NaOH cu HCl
Întrucât neutralizarea este
întotdeauna un proces exo-
term, cãldura reacþiei de
neutralizare este utilizatã; în
industrie, de exemplu, o re-
acþie de neutralizare folositã
în industria îngrãºãmintelor
chimice are loc între amoniac
ºi acid azotic, în scopul ob-
þinerii azotatului de amoniu:
NH 3 (aq) + HNO3 (aq) →
→ NH 4 NO3 (l)
–51,5 kJ
H 0neutralizare
Reacþia fiind puternic exo-
termã, cãldura degajatã este
utilizatã pentru concentrarea
soluþiei de NH4NO3 obþinute.
Capacitatea caloricã a
calorimetrului fiind foarte
micã nu se ia în considerare.
capitolul2tipar.P65 18
Determinarea c\ldurii de neutralizare
Dupã cum vei afla ºi la capitolul Reacþii acido-bazice, reacþia de
neutralizare a acizilor cu bazele este un proces exoterm; astfel, la
neutralizarea unui acid tare monoprotic cu o bazã tare monoproticã se
cedeazã o cantitate de cãldurã de –57,27 kJ/mol acid sau bazã, indiferent
de natura acidului sau bazei.
Reacþia de neutralizare dintre NaOH ºi HCl (fig. 17) se exprimã prin
ecuaþia chimicã:
Na + (aq) + HO − (aq) + H 3O + (aq) + Cl − (aq) → Na + (aq) + Cl − (aq) + 2H 2 O(l)
ºi se poate reduce la:
H 3O + (aq) + HO − (aq) → 2H 2 O(l) H 0neutralizare –57,27 kJ
În consecinþã:
Cãldura molarã de neutralizare (entalpia molarã de neutralizare)
reprezintã cãldura cedatã când un mol de ioni hidroniu ( H 3+O)
reacþioneazã cu un mol de ioni hidroxid (HO–) în soluþie diluatã.
Determinarea cãldurii molare de neutralizare a unei soluþii de acid
clorhidric, HCl, cu o soluþie de hidroxid de sodiu, NaOH, presupune
urmãtoarele etape:
l mãsurarea cu ajutorul cilindrului gradat a unui volum de soluþie HCl
de concentraþie molarã cunoscutã; de exemplu, 100 mL soluþie HCl 0,5M;
l introducerea volumului mãsurat de HCl în calorimetru;
l mãsurarea cu ajutorul cilindrului gradat a unui volum egal de soluþie
NaOH cu aceeaºi concentraþie; de exemplu, 100 mL soluþie NaOH 0,5M;
l introducerea volumului mãsurat de NaOH într-un pahar Berzelius;
l mãsurarea temperaturii celor douã soluþii de NaOH ºi HCl (tempe-
ratura t0 trebuie sã fie aceeaºi);
l introducerea soluþiei de NaOH peste soluþia de HCl ºi agitarea
amestecului;
l mãsurarea temperaturii dupã neutralizare (t – valoarea cea mai
1
ridicatã).
Prelucrarea datelor
l Se calculeazã diferenþa de temperaturã t = t1 – t0;
l Se determinã masa soluþiei, considerând sol = 1g/cm3, msol = 200 g
(pentru exemplul prezentat);
l Se determinã cãldura absorbitã de soluþie:
Q = msoluþie · c · t
l Se calculeazã numãrul de moli de HCl (sau NaOH) introduºi:
/(HCl) = Vsol(HCl) · cmolarã(HCl) sau /(NaOH) = Vsol(NaOH) · cmolarã(NaOH)
18
03.08.2007, 11:01
 l Se determinã cãldura degajatã la neutralizarea unui mol de acid sau
Reacþia de neutralizare
de bazã (/HCl = /NaOH): este un proces exoterm; de-
Q entalpia molarã de neutralizare a unui acid tare terminarea cantitativã a
H 0neutralizare cãldurii de neutralizare face
/ monoprotic cu o bazã tare monoproticã are valoarea:
posibilã utilizarea acesteia
H 0neutralizare –57,27 kJ/mol acid sau bazã în alte procese fizico-chi-
mice, în procesele tehnolo-
gice care necesitã cãldurã.
Determinarea c\ldurii de combustie
Aminte[te-]i!
În clasa a X-a, la studiul hidrocarburilor ai aflat cã, prin combustia
Combustia = procesul de
(arderea) acestora, se obþin mari cantitãþi de cãldurã, hidrocarburile
ardere a unui compus în pre-
constituind o sursã importantã de energie.
zenþa oxigenului; ea este
însoþitã de eliberare de
Surse de hidrocarburi luminã ºi cãldurã (douã
în naturã forme de energie pe care
omul le-a descoperit odatã cu
focul, observând cã acestea
Gaze naturale Petrol (þiþei) Cãrbune asigurã cãldurã).
Combustibili = materiale
de origine organicã, în ge-
Combustibili neral, care ard cu vitezã
micã, în contact cu oxigenul
Dupã cum ai constatat, dintre hidrocarburile utilizate drept combus- din aer, cu formare de CO2,
tibili cei mai importanþi sunt alcanii. Alcanii ard formând CO2 ºi H2O cu H2O ºi dezvoltare de cãldurã.
degajare de cãldurã; reacþia fiind puternic exotermã, energia eliberatã Petrolul, un amestec com-
este utilizatã în diferite scopuri practice. În paginile precedente ai efectuat plex de hidrocarburi satu-
calcule determinate de procesele de combustie ale unor hidrocarburi. rate ºi aromatice, constituie
De exemplu, combustia metanului într-un volum suficient de aer o importantã sursã de ener-
elibereazã o cantitate mare de energie, numitã entalpie de combustie gie; aproximativ 90% din
(cãldurã de ardere): cantitatea de petrol extrasã
CH 4 (g) + 2O 2 (g) → CO2 (g) + 2H 2 O(l) H 0combustie –890 kJ se utilizeazã anual drept
combustibil.
Entalpia de combustie (cãldura de combustie) reprezintã cantitatea
Alcanul Formula Entalpia de
de cãldurã degajatã la arderea unui mol de substanþã (combustibil). molecularã combustie
Metan CH4(g) –890
Din tabelul 3 se observã cã entalpiile de combustie cresc odatã cu Etan C2H6(g) –1560
numãrul atomilor de carbon din molecula alcanilor. Propan C3H8(g) –2220
Pentru a compara eficienþa combustibililor se defineºte puterea Butan C4H10(g) –2877
Octan C8H18(l) –5512
caloricã (q). Decan C10H22(l) –6778
Puterea caloricã a combustibililor (q) (tab. 4 ºi 5) reprezintã canti-
tatea de cãldurã rezultatã la arderea completã a unui kg de combustibil Tabel 3. Cãldurile (entalpiile)
solid sau lichid, respectiv a unui m3 de combustibil gazos; altfel spus, de combustie ale unor alcani

19

capitolul2tipar.P65 19 03.08.2007, 11:01

 Numãrul Tipul Utilizãri puterea caloricã reprezintã cãldura care se degajã la arderea unitãþii de
atomilor combustibi- principale ale
de C lului combustibilului masã (MJ/kg) sau de volum (MJ/m3; 1MJ = 103 kJ).
1-2 gaze
naturale încãlzire, nevoi H 0combustie H 0combustie
3-4 gaze lichefiate casnice de bazã q 1000 sau q 1000
de butelii
22, 4
5-10 benzinã automobile Deºi arderile sunt procese puternic exoterme, convenþional, puterea caloricã
10-16 kerosen avioane
se considerã pozitivã ºi se mãsoarã în MJ (megajouli, 1MJ = 1000 kJ).
15-25 motorinã motoare Diesel,
încãlzire În procesul de ardere a celor mai mulþi combustibili se formeazã CO2
> 25 pãcurã încãlzire, scopuri ºi H2O; întrucât apa se poate forma în stare lichidã sau gazoasã, trebuie
industriale
sã se aibã în vedere cãldura de vaporizare a apei, H0vaporizare 44 kJ/mol
Tabelul 4. Alcani – combustibili
( H 0vaporizare > 0, vaporizarea consumând cãldurã).
Combustibil Putere caloricã Din acest motiv se defineºte:
Metan 36 MJ/m3 l puterea caloricã superioarã (q ), atunci când rezultã apã în stare lichidã;
s
Propan 100 MJ/m3
l puterea caloricã inferioarã (q ) atunci când apa rezultatã este în stare gazoasã.
i
Butan 120 MJ/m3
deoarece transformarea apei în vapori are loc cu consum de
Benzinã 46 MJ/kg qs > qi
cãldurã.
Lemn 10-18 MJ/kg
Cãrbune 25-35 MJ/kg
Cãldurile de combustie se determinã experimental în bomba calori-
Hidrogen 140 MJ/kg
metricã (fig. 18); aceasta este un recipient de oþel inoxidabil (aprox. 200
cm3), rezistent la presiune mare, care se aflã în timpul determinãrii
Tabelul 5. Puterea caloricã a
cufundat într-un calorimetru cu apã. O masã de substanþã cântãritã, aflatã
unor combustibili
în camera de reacþie, se aprinde prin trecerea unui curent electric printr-o
conductori sârmã de oþel; arderea substanþei este instantanee. Se mãsoarã variaþia de
electrici temperaturã a apei din calorimetru ºi se determinã astfel cãldura de ardere
termometru
la volum constant din care se calculeazã entalpia de combustie la presiune
container
izolat constantã, H 0combustie , în condiþii standard (25¯C, 1 atm).
orificiu O2
camera De exemplu, entalpia de combustie a CH4, în condiþii standard, deter-
de reacþie
minatã în bomba calorimetricã este:
vas cu probã
agitator CH 4 (g) + 2O 2 (g) → CO 2 (g) + 2H 2 O(l) H 0c –890 kJ/mol
apã
Scãzând cãldura de vaporizare a celor 2 moli de apã (2 · 44 kJ/mol H2O):
Fig. 18. Bomba calorimetricã CH 4 (g) + 2O 2 (g) → CO2 (g) + 2H 2 O(g) H 0c –802 kJ/mol
Pentru a compara puterea caloricã a combustibililor se utilizeazã ter-
menul de combustibil convenþional — combustibil teoretic care serveºte
Deºi 1 g de benzinã produce drept etalon pentru compararea combustibililor reali.
o cantitate dublã de energie
raportat la energia unui gram Activitate individual\
de metanol, se preferã utiliza- 1. Metanolul este adesea utilizat drept combustibil pentru motoarele
rea metanolului la motoarele de înaltã performanþã. Comparã valoarea entalpiei de combustie a unui
de înaltã performanþã ºi la gram de metanol (CH3OH) cu cea obþinutã pentru un gram de benzinã,
maºinile de curse, deoarece considerând cã benzina este formatã numai din izooctan (C 8H18)
metanolul arde mult mai lent
H 0f (CH3OH ) – 239 kJ/mol ºi H 0f (C8 H18 ) – 269 kJ/mol.
decât benzina (compensând
dezavantajul greutãþii sale). R H CH 3 OH –22,71 kJ/g; H C8 H18 –47,7 kJ/g.

20

capitolul2tipar.P65 20 03.08.2007, 11:01

 *Energia în sistemele biologice {tia]i c\ …
În organismele vii au loc transformãri chimice numeroase ºi variate, …în ultima vreme, în
implicând atât sinteze de molecule complexe, cât ºi procese de descom- centrale nucleare pentru ob-
punere a acestora în molecule mai simple. þinerea energiei se foloseºte,
Organismul uman este un sistem termodinamic deschis, având cu me- din ce în ce mai mult, com-
diul exterior atât schimb de substanþe, cât ºi schimb de energie. bustibilul nuclear, format
Creºterea ºi existenþa organismului animal înseamnã consum de ener- dintr-un material ce conþine
gie; energia necesarã organismului animal ºi, implicit, omului este consu- izotopi ai unor elemente grele
matã pentru: (238U, 239Th).
l Întreþinerea unor funcþii vitale (activitate nervoasã, respiraþie,
Ecuaþia fisiunii nucleare,
circulaþie sanguinã º.a.); ce produce o cantitate impre-
sionantã de energie, pentru
l Sintetizarea unor substanþe necesare organismului;
uraniu se poate scrie:
l Desfãºurarea activitãþilor fizice;
92 U + 0 n → 36 Kr + 56 Ba + 3 0 n
235 1 92 141 1

l Menþinerea constantã a temperaturii corpului (care pierde cãldurã

în contact cu mediul mai rece). … la fisiunea unui gram de

uraniu se produce o energie
Toate aceste procese au loc cu absorbþie de energie, fiind reacþii
de 20 milioane kcal (2300 kWh;
endoterme. Energia care se consumã este produsã prin transformãrile
1 kJ = 3600 kWh).
biochimice ale unor substanþe din alimente; reacþiile în urma cãrora se
produce aceastã energie sunt reacþii exoterme.
Substanþele introduse în organism pentru a produce energia vitalã sunt:
Alimentul kcal/100 g
grãsimile, zaharidele ºi proteinele. Alimentele reprezint㠄combustibilul”
care ne furnizeazã energia; valoarea energeticã a acestora se mãsoarã în Carne de pasãre 180
kcal sau kJ, raportatã la o anumitã cantitate de produs. Tabelul alãturat Carne de vitã 200
prezintã valorile energetice ale unor alimente (tabelul 6). Carne de porc 300
Raþia alimentarã trebuie sã asigure organismului cantitãþi suficiente Unt 740
de proteine, glucide, grãsimi, vitamine ºi microelemente (minerale).
Brânzã grasã 400
Brânzã slabã 150
*Rolul ATP [i ADP în procesele energetice Lapte de vacã 40
din sistemele biologice Ouã 150
Zahãr 400
Acidul adenozindifosforic (ADP) ºi acidul adenozintrifosforic (ATP) Fãinã 360
sunt molecule cu structurã complexã care se gãsesc în toate celulele vii.
Ca orice alt㠄uzin㔠chimicã, celula are nevoie, pentru a opera în Cartofi 100
bune condiþii, de cantitãþi relativ mari de „combustibil”. Atunci când Pâine albã 235
funcþioneazã normal, o mare parte dintre reacþiile celulare sunt procese Mere 46
endoterme ºi, mai important, nu sunt procese spontane. Acest fapt poate Portocale 35
fi ilustrat prin descompunerea spontanã a componenþilor celulei dupã Alune 570
moartea acesteia. Celulele vii utilizeazã drept „combustibil” glucoza (ºi
unii produºi ai descompunerii grãsimilor ºi proteinelor). Când glucoza Varzã verde 22
este oxidatã la CO2 ºi H2O se elibereazã energie, dar celula nu poate Tabelul 6. Valoarea energe-
folosi întotdeauna aceastã energie în momentul oxidãrii glucozei. ticã a unor alimente

21

capitolul2tipar.P65 21 03.08.2007, 11:01

 Aminte[te-]i!
În clasa a XI-a ai studiat
despre Acizi nucleici —
compuºi macromoleculari
care se gãsesc în toate celu-
lele vii; unitãþile structu-
rale, monomerii care for-
meazã macromoleculele
acizilor nucleici se numesc
nucleotide, cu structuri ase-
mãnãtoare ADP-ului ºi
ATP-ului.
Structurile utilizate pentru aci-
dul fosforic, H3PO4, sunt:
sau
Modelul structural al H3PO4
capitolul2tipar.P65 22
Totodatã, celula nu poate lãsa prea multã energie sã treacã în mediul
înconjurãtor. Dacã numai jumãtate din energia rezultatã la oxidarea
glucozei ar fi eliberatã celulei, temperatura acesteia s-ar ridica într-atât
încât enzimele ar fi inactivate. Ca urmare, celula are nevoie de un
mecanism prin care sã capteze ºi sã stocheze energia furnizatã de
„combustibili”, precum ºi de un alt mecanism prin care sã elibereze
aceastã energie atunci când este nevoie de ea ºi acolo unde este necesarã.
Baza celor douã mecanisme poate fi redatã simplificat din punct de
vedere chimic astfel: când un compus X este transformat într-un compus
Y se poate ceda sau absorbi energie, iar când Y se transformã în X are
loc procesul invers.
Procesul de degradare al glucozei presupune mai multe etape, în care
se degajã energie folositã pentru a transforma compusul X în Y; în timpul
formãrii moleculelor de tip Y se înmagazineazã ºi energie. Dacã celula
are nevoie la un moment dat de energie, aceasta se va obþine transformând
o parte din moleculele Y în X. Aceasta reprezintã, de fapt, mecanismul
de conversie a energiei dintr-o celulã.
Moleculele notate anterior X ºi Y sunt moleculele cu structurã
complexã de adenozindifosfat (prescurtat în literatura internaþionalã ADP)
ºi respectiv de adenozintrifosfat (prescurtat ATP).
NH2
O O N N
HO P O P O CH2 N N
O
O O
OH OH
Adenozindifosfat (ADP)
NH 2
O O O N N
HO P O P O P O CH2 N N
O
O O O
OH OH
Adenozintrifosfat (ATP)
Cu toate cã moleculele ADP ºi ATP au structuri complexe, funcþia
lor de conversie a energiei este localizatã în porþiunea cu grupe fosfat
din structura moleculelor. În molecula ADP sunt douã grupe fosfat, iar
în cea de ATP sunt trei grupe fosfat. Adãugarea la ADP a celei de-a treia
grupã fosfat solicitã o energie considerabilã; ca urmare, atunci când ADP
este transformat în ATP, este nevoie de energie care se înmagazineazã în
ATP:
22
03.08.2007, 11:01
 ADP ATP furnizeazã energia
mecanicã necesarã muº-
chilor. În timpul contracþiei
musculare, ATP se desface
în ADP ºi fosfat, proces ca-
talizat chiar de una din pro-
teinele muºchiului (miosina).
În perioada de repaus a
muºchiului, ATP se resinteti-
Dacã celula are nevoie de energie, ATP reacþioneazã cu apa, formând
zeazã din ADP ºi fosfat an-
ADP ºi energie:
organic, folosind degradarea
ATP + H 2 O → ADP + H 2 PO 4− + energie biochimicã a zaharurilor.
Din punctul de vedere al utilizãrii energiei, ATP constituie componentul
esenþial al celulei. Atunci când celula trebuie sã realizeze un proces
endoterm, energia necesarã este furnizatã hidrolizând ATP la ADP. Când Oxidarea completã a unui
rezerva de ATP se micºoreazã prea mult, celula produce o nouã cantitate mol de glucozã produce ºi
prin oxidarea glucozei sau din alte molecule care pot elibera energie. 38 moli ATP.
Cea mai mare parte a ATP-ului, aproximativ 90 % este produsã în Fiecare mol de glucozã
mitocondriile celulei; cele mai multe celule conþin între 50 ºi 50 000 de oxidatã în celulã pune în
mitocondrii. Celulele cu necesitãþi energetice mai mari au mai multe libertate 2,861 · 103 kJ, din
mitocondrii decât cele cu necesitãþi reduse. care aproximativ 1,27 · 103 kJ
sunt stocaþi în cei 38 moli
ATP.
Arderea zaharurilor
Transformarea zaharidelor în organismul uman are loc prin intermediul
Activitate
unor procese complexe, catalizate de enzime.
de documentare
Simplificat, se poate spune cã zaharidele se descompun la nivelul
intestinului în glucozã, C6H12O6. Glucoza este solubilã în sânge, concen- Pornind de la considera-
traþia acesteia fiind cunoscutã sub numele de glicemie; glucoza este trans- þiile teoretice prezentate în
portatã prin sânge în celule, unde reacþioneazã cu O2 într-o serie de etape aceste pagini, referitoare la
complexe, producând în cele din urmã CO2, H2O ºi energie: transformãrile biochimice
C6H12O6 (s) + 6 O2 (g) → 6CO2 (g) + 6H2O (l) + 38 ATP H = –2861 J din organismul uman, cautã
informaþiile necesare pentru
Descompunerea zaharurilor este rapidã, ceea ce determin㠄alimen-
a întocmi un proiect cu te-
tarea” rapidã a organismului cu energia produsã de acestea. Cu toate
ma: „Energia în sistemele
acestea, organismul înmagazineazã numai o cantitate foarte micã de
biologice” care sã comple-
zaharuri. Valoarea energeticã medie a zaharurilor este de 17 kJ/g.
teze noþiunile prezentate în
Simplificat, tranformãrile pe care le suferã zaharidele în organism
acest capitol.
se pot reprezenta prin urmãtoarele etape:

23

capitolul2tipar.P65 23 03.08.2007, 11:01

 Zaharide (alimente)
CH3 – CH – COOH
OH
acid lactic
(acid 2-hidroxipropanoic)
CH3– C – COOH
O cererea celulelor el se poate transforma în glucozã, care este transportatã
acid piruvic
(acid 2-oxopropanoic,
acid cetopropionic)
Fig. 19. Modelul structural al
acidului piruvic.
Atunci când alimentele
pãtrund în organism, sunt
transformate mai întâi într-o
form㠄utilizabil㔠în tubul
digestiv, în prezenþa unor
enzime digestive, secretate
de glande (cum ar fi pan-
creasul).
capitolul2tipar.P65 24
Glucozã (în sânge) Glicogen (în ficat) Acid lactic + energie
Glicogen (în celule) Acid piruvic Proteine
O2 CO2 Grãsimi
+
acid acetic
CO2 + H2O + energie intermediari
Zaharidele pãtrund în corp odatã cu hrana. În cursul digestiei, ele se
transformã în glucozã. Din tubul digestiv (din intestinul subþire) glucoza
trece în sânge, iar de aici, când concentraþia ei întrece o anumitã limitã,
se depune în ficat sub formã de glicogen.
Glicogenul din ficat constituie o rezervã de bazã a organismului. La
de circuitul sangvin pânã la acestea.
În celule are loc procesul de degradare propriu-zis în scopul producerii
de energie ºi de intermediari pentru anumite sinteze. În mod normal,
celulele sunt alimentate cu cantitãþi suficiente de oxigen, adus de sânge;
în aceste condiþii, degradarea glicogenului se face aerob, cu degajare
mare de energie, formând CO2 ºi H2O.
Dacã oxigenul este insuficient (de exemplu, în timpul unui efort mus-
cular intens) celulele transformã glicogenul anaerob pânã la acid lactic;
energia degajatã este mult mai micã decât în procesul aerob.
Un intermediar al degradãrii glicogenului este acidul piruvic,
CH3–CO–COOH (fig. 19); în prezenþa oxigenului, acidul piruvic este
oxidat la acid acetic ºi CO2
CH3– C – COOH + 1/2O2 → CH3– COOH + CO2
O
Acidul acetic intrã într-un ciclu de reacþii cuprinzând mai mulþi
intermediari; în acest ciclu se consumã acid acetic ºi oxigen, formându-se
CO2 ºi H2O.
Secvenþa de reacþii prin care o moleculã de glucozã din celulã este
oxidatã la CO2 ºi H2O, poate fi împãrþitã în trei etape principale:
l prima etapã numitã glicolizã constã în desfacerea moleculei de
glucozã în compuºi cu câte 3 atomi de C – acid piruvic ºi acid lactic. În
cursul glicolizei molecula de glucozã reacþioneazã mai întâi cu molecule
de ATP ºi, trecând prin mai multe etape intermediare, se ajunge la acid
lactic ºi acid piruvic. Pe parcursul acestor etape (procese de oxidare) se
produc molecule de ATP; reacþia globalã a glicolizei se poate scrie:
C6H12O6 € 2CH3– C – COOH + 2ATP + 4e– + 4H+
O
24
03.08.2007, 11:01
 l a doua etap㠗 ciclul lui Krebs (ciclul acidului tricarboxilic); în

aceastã etapã se oxideazã acidul piruvic (sau lactic) la CO2 ºi apã,

formându-se ca intermediari ºi acizi tricarboxilici, cum este acidul ci-
tric. Procesul global al tuturor transformãrilor din ciclul lui Krebs se
poate scrie:
2CH3– C – COOH + 6H2O → 6CO2 + 2ATP + 20 e– + 20 H+
acid citric
O (acid tricarboxilic)
a treia etapã implicã transferul de electroni de la moleculele care
l
Dacã alimentele urmeazã
elibereazã energie cãtre oxigen, cu formarea apei, proces cunoscut sub
sã fie folosite drept „com-
numele de transport de electroni.
bustibil”, ele vor fi oxidate
Procesul global al lanþului transportului de electroni:
astfel încât sã formeze ATP.
24 e– + 24 H+ + 6O2 → 12 H2O + 34 ATP O mare parte din ali-
Fiecare mol de glucozã oxidat în celulã pune în libertate 2,86 · 103 kJ mentele care ajung la celule
din care aproximativ 1,27 · 103 kJ sunt stocaþi ºi captaþi în cele 38 mo- este folositã pentru a forma
lecule de ATP. „materialul” nou care sã
Prin urmare, oxidarea celularã a glucozei conduce la înmagazinarea a regenereze pãrþile uzate sau
aproximativ 44% din întreaga energie disponibilã. Energia astfel înma- distruse ºi sã formeze com-
gazinatã poate fi utilizatã în travaliul muscular ºi în alte procese care ponente pentru celule noi.
necesitã energie.

APLICA}II – NO}IUNI DE TERMOCHIMIE

1. Completeazã corespunzãtor spaþiile libere:
a. Într-o transformare exotermã entalpia produ-
ºilor este mai ............ decât a reactanþilor.
b. Cãldura de ............ reprezintã cãldura ............
când un acid tare reacþioneazã cu o bazã tare.
c. Entalpia de reacþie reprezintã variaþia de
............ a reacþiilor chimice la ............ constantã.
d. Cãldura de combustie se determinã experi-
mental cu ............ calorimetricã.
2. Alege afirmaþia/afirmaþiile corectã/corecte:
a. Dizolvarea oricãrei substanþe în apã este un
proces exoterm.
b. Legea lui Hess permite calcularea entalpiilor
de formare ale unor substanþe.
c. Cu cât entalpia de formare este mai micã, cu
atât stabilitatea substanþei este mai redusã.
d. Cãldura de combustie reprezintã cantitatea de
cãldurã cedatã de 1m3 de combustibil solid.
e. Majoritatea combustibililor utilizaþi sunt de
naturã mineralã.
3. Clasificã procesele urmãtoare ca endoterme
ºi exoterme, fizice ºi chimice:
a. topirea gheþii; b. solidificarea unui metal topit;
c. evaporarea spirtului; d. reacþia sodiului metalic
cu apa; e. arderea cãrbunelui.
4. Determinã energia necesarã topirii a 111 g
gheaþã la 0¯C ( Htopire = 6,01 kJ/mol).
R:
R 37,2 kJ
5. Cãldura molarã de vaporizare a acidului acetic
este 5,81 kcal/mol. Calculeazã cantitatea de cãldurã
(kJ) necesarã pentru vaporizarea a 13,5 g acid acetic.
R 5,47 kJ
R:
*6. O probã de 0,5865 g acid lactic (C3H6O3) este
arsã într-un calorimetru cu o capacitate caloricã de 4,812
kJ/¯C. Temperatura creºte de la 23,1¯C la 24,95¯C.
Calculeazã entalpia de combustie a acidului lactic.
R:
R –1365 kJ/mol
7. Într-un experiment se amestecã într-un
calorimetru 50 mL soluþie 1M HCl cu 50 mL soluþie
NaOH 1M; temperatura soluþiei care rezultã creºte
de la 21¯C, înainte de amestecare, la 27,5¯C.

25

capitolul2tipar.P65 25 03.08.2007, 11:01

 Determinã: 14. Prin amestecarea a 50 mL soluþie AgNO3
a. cantitatea de cãldurã degajatã din reacþie; 0,1 M cu 50 mL soluþie HCl 0,1M, într-un
b. entalpia molarã de neutralizare ( sol = 1g/mL; calorimetru, temperatura amestecului creºte de la
c = 4,18 J/g·grd). 22,3¯C la 23,1¯C. Calculeazã variaþia de entalpie a
R:
R a. –2,7 kJ; b. –54 kJ/mol reacþiei, considerând cã soluþia rezultatã are masa
8. Cãldura de combustie a fructozei, C6H12O6, 100 g ºi cãldura specificã 4,18 J/g·grd.
este –2812 kJ/mol. Dacã un mãr ce cântãreºte 160 R:
R –67 kJ/mol
g conþine 10% fructozã, calculeazã aportul caloric 15. Un termos poate servi drept calorimetru
al fructozei rezultat la consumarea mãrului. pentru mãsurãtori care nu necesitã o precizie mare.
R:
R 59,7 kcal Într-un termos ce conþine 25 mL apã distilatã la
9. Azotatul de amoniu se descompune conform 24,33¯C se adaugã o masã de 1 g de clorurã de
ecuaþiei reacþiei: potasiu, care se dizolvã complet dupã agitarea
NH4NO3(s) → N2O(g) + 2H2O(g) H = –37 kJ uºoarã cu termometrul. Temperatura minimã care
Calculeazã cantitatea de cãldurã obþinutã prin se atinge este 22,12¯C.
descompunerea, la presiune constantã, a 2,5 g azotat Calculeazã valoarea entalpiei de dizolvare pentru
de amoniu. clorura de potasiu (KCl).
R –1,16 kJ.
R: R:
R 17,89 kJ/mol
10. Prin combustia acetonei, C3H6O, se formeazã 16. Se considerã ecuaþiile termochimice:
CO2, H2O ºi se degaj㠖1790 kJ/mol. Calculeazã C3H6 (g) + H2 (g) → C3H8 (g) H1 = –126 kJ
entalpia de formare a acetonei utilizând datele din C3H6 (g) + 9/2 O2 (g) → 3CO2(g) + 3H2O(l)
tabelul 1. R:
R –248 kJ H2 = –2 058 kJ
11. Se considerã urmãtoarele procese termochimice: 2H2(g) + O2(g) → 2H2O(l) H3 = –572 kJ
2C2H6(g) + 7O2(g) → 4CO2(g) + 6H2O(l) Calculeazã cantitatea de cãldurã degajatã la
H1 = –3120 kJ arderea unui volum de 1 m3 propan aflat în condiþii
C(s) + O2(g) → CO2(g) H2 = –394 kJ normale.
2H2(g) + O2(g) → 2H2O(l) H3 = –572 kJ R:
R 99·103 kJ
Utilizând legea lui Hess, determinã H pentru 17. Douã zaharide importante, frecvent întâlnite
reacþia: ºi cu un aport energetic important pentru organism,
2C(s) + 3H2(g) → C2H6(g) H=? glucoza (C6H12O6) ºi zaharoza (C12H22O11), au ental-
R –86 kJ
R: piile standard de formare cu valorile –1 260 kJ/mol ºi
12. Calculeazã H pentru reacþia dintre etenã ºi respectiv –2 221 kJ/mol.
fluor: Calculeazã pentru fiecare zaharidã cãldura de
C2H4(g) + 6F2(g) → 2CF4(g) + 4HF(g) H = ? combustie degajatã pe gram de substanþã.
cunoscând: R 7 kJ/g pentru glucozã
R:
H2(g) + F2(g) → 2HF(g) H1 = –537 kJ 6,5 kJ/g pentru zaharozã
C(s) + 2F2(g) → CF4(g) H2 = –680 kJ 18. Un anumit tip de chips-uri conþine 15 g
2C(s) + 2H2(g) → C2H4(g) H3 = 52,3 kJ zaharide, 1 g proteine ºi 10 g de lipide la o cantitate
R:
R –2 486 kJ de 100 g. Estimeazã numãrul de calorii asigurate
13. Calculeazã entalpia de formare a carbidului, de 100 g de chips-uri dacã aportul caloric este:
CaC2, utilizând procesul termochimic de obþinere 1 g lipide 38 kJ
al acetilenei: 1 g proteine 17 kJ
CaC2(s) + 2H2O(l) → C2H2(g) + Ca(OH)2(s) 1 g zaharide 17 kJ
H = –127,2 kJ Exprimã rezultatul în kJ ºi kcal.
R H 0f = –60,6 kJ
R: R:
R 652 kJ; 156 kcal

26

capitolul2tipar.P65 26 03.08.2007, 11:01

 TEST DE EVALUARE

1. Alege termenul din parantezã care completeazã corect fiecare din afirmaþiile urmãtoare:
a. Un fenomen endoterm are loc cu ............ de cãldurã (cedare/absorbþie).
b. Entalpia de reacþie reprezintã variaþia de cãldurã a reacþiilor chimice la ............ constantã (volum/
presiune).
c. Cu cât entalpia de formare este mai ............, cu atât substanþa este mai stabilã (micã/mare).
d. Reacþia de neutralizare este un proces ............ (endoterm/exoterm).
e. Calitatea unui combustibil se apreciazã prin ............ (starea de agregare/puterea caloricã).

2. Stabileºte corespondenþa dintre afirmaþiile A ºi afirmaþiile indicate în coloana B, înscriind în dreap-

ta cifrelor din coloana A literele corespunzãtoare din coloana B:
A B
1 .... Entalpia de reacþie a. reprezintã cantitatea de cãldurã cedatã la arderea
unui mol de substanþã
2 .... Cãldura de dizolvare b. aratã cãldura cedatã sau absorbitã de 1 mol de substanþã
care se dizolvã într-o cantitate mare de solvent
3 .... Entalpia de combustie c. este totdeauna negativã ( H < 0) indiferent de
natura acidului sau bazei
4 .... Entalpia de neutralizare d. se calculeazã ca diferenþã între entropiile produºilor
ºi cele ale reactanþilor
e. reprezintã cantitatea de cãldurã cedatã la arderea unui
kilogram sau a unui m3 de combustibil.
3. Acetona (C3H6O) este un compus volatil cu o cãldurã molarã de vaporizare de 7,23 kcal/mol.
Calculeazã cantitatea de cãldurã (kJ) pe care o absoarbe o masã de 11,6 g acetonã.
4. Din informaþiile urmãtoare, determinã carburantul care furnizeazã cea mai mare cantitate de cãldurã
pe unitate de volum:
Combustibilul Densitatea Entalpia molarã de
(g/cm3) la 25¯C combustie (kJ/mol)
Nitroetan, C2H5NO2(l) 1,052 –1348
Etanol, C2H5OH(l) 0,789 –1371
Dietileter, (C2H5)2O(l) 0,714 –2727

5. Calculeazã H0 pentru reacþia:

N2H4(l) + O2(g) → N2(g) + 2H2O(l) H = ?
utilizând urmãtoarele informaþii:
(1) 2NH3(g) + 3N2O(g) → 4N2(g) + 3H2O(l) H10 = –1010 kJ
(2) N2O(g) +3H2(g) → N2H4(l) + H2O(l) H 20 = –317 kJ
(3) 2NH3(g) + ½O2(g) → N2H4(l) + H2O(l) H 30 = –143 kJ
(4) H2(g) + ½O2(g) → H2O(l) H 04 = –286 kJ

27

capitolul2tipar.P65 27 03.08.2007, 11:01

 ! NO}IUNI DE CINETIC| CHIMIC|
DE CE?

Este binecunoscut faptul cã procesele chimice sau cele biologice

decurg cu viteze diferite. De exemplu, pãrul sau unghiile cresc cu vitezã
mai micã decât arde hârtia sau lemnul, dar cresc totuºi mai repede
decât putrezeºte lemnul, decât îºi pierde argintul luciul sau se veºtejesc
unele plante. Ne dãm desigur seama ce mare importanþã poate avea
capacitatea de a controla vitezele unor procese, cum ar fi: descom-
punerea alimentelor, consumul de energie, creºterea recoltelor, pro-
gresul bolilor, generarea unor poluanþi ai apei sau ai aerului º.a.
Pentru a controla vitezele proceselor chimice ºi biochimice cu interes
practic deosebit ºi pentru a înþelege de ce diferite reacþii din naturã
decurg mai repede sau mai încet, trebuie sã studiem factorii care deter-
minã viteza reacþiilor simple.
Partea din chimie care studiazã vitezele cu care se produc reacþiile
chimice, precum ºi factorii care influenþeazã viteza reacþiilor chimice
se numeºte cineticã chimicã.
Unele reacþii decurg cu viteze extrem de mari (de exemplu, explo-
ziile — descompunerea dinamitei, fig. 20); în laborator ai întâlnit reacþii
care se desfãºoarã cu viteze mari, considerate reacþii rapide (precum
reacþiile ionice: reacþii de neutralizare, reacþii de precipitare º.a.);
reacþiile care necesitã un timp mai îndelungat sunt numite reacþii lente
(fermentaþia alcoolicã, ruginirea fierului º.a.).
Sunt multe reacþii cu aplicaþii importante, care au viteza de reacþie
Fig. 20. Explozia produsã de micã ºi din acest motiv nu sunt avantajoase practic. Pentru a fi
descompunerea dinamitei repre- optimizate, trebuie modificaþi anumiþi parametri de reacþie, ce constituie
zintã o reacþie cu vitezã extrem obiectul de studiu al cineticii reacþiilor chimice.
de mare.
Viteza de reac]ie
Viteza oricãrui fenomen este mãsuratã prin modificarea care apare
într-un interval de timp dat. De exemplu, viteza unui automobil se exprimã
prin distanþa parcursã în unitatea de timp. În general, fenomenele care se
petrec în timp se caracterizeazã prin vitezã de desfãºurare.
Viteza de reacþie indicã variaþia concentraþiei reactanþilor sau
produºilor de reacþie în unitatea de timp.
Pentru a înþelege conceptul de vitezã de reacþie sã analizãm reacþia de
descompunere a dioxidului de azot, gaz ce cauzeazã poluarea aerului:
2NO 2 (g) → 2NO(g) + O 2 (g)

28

capitolul3tipar.P65 28 03.08.2007, 11:42

 Reacþia de descompunere a NO 2 are loc la
temperaturi de aproximativ 360¯C, într-un balon de
sticlã; se mãsoarã concentraþiile dioxidului de azot
(NO2), ale monoxidului de azot (NO) ºi ale oxi-
genului (O2) la anumite intervale de timp (fig. 21).
Rezultatele experimentului sunt notate în tabelul 7.

Concentraþia (mol/L)
Timpul Concentraþia (mol/L)
(secunde)
NO2 NO O2
0 0,0100 0 0
50 0,0079 0,0021 0,0011
100 0,0065 0,0035 0,0018
150 0,0055 0,0045 0,0023
200 0,0048 0,0052 0,0026
250 0,0043 0,0057 0,0029
Tabelul 7. Concentraþiile reactanþilor ºi
ale produºilor de reacþie pentru reacþia:
Timpul (s)
2NO2 (g) → 2NO(g) + O2 (g)
Fig 21. Variaþia concentraþiilor NO2, NO ºi O2 în timp.
Analizând rezultatele din tabelul 7 se observã cum concentraþia reac-
tantului NO2 scade în timp, iar concentraþiile produºilor NO ºi O2 cresc
în timp.
Þinând cont de definiþia vitezei unui proces chimic, dacã se noteazã cu
A un reactant sau produs, atunci viteza medie de reacþie notatã cu L va fi:
concentraþia A la timpul t2 – concentraþia A la timpul t1 Se observã cã viteza de re-
v=
t2 – t1 acþie se exprimã în mol/L·s:
sau mol
A [A] = concentraþia reactantului sau produsului v mol L−1 s−1
v în mol/L; L s
t
= variaþie finitã.
Sã calculãm viteza medie a procesului dupã 50 de secunde, utilizând
datele din tabelul 7.
NO2 NO2 t 50 − NO2 t 0 Intervalul NO2
v v −
t 50s − 0s de timp t
0, 0079 mol / L − 0, 0100 mol / L 0 → 50 4,2 · 10 –5

v −4,2 10 −5 mol / L s
50s 50 → 100 2,8 · 10–5
Se observã din valoarea [NO2] < 0, deoarece concentraþia NO2 scade în 100 → 150 2,0 · 10–5
timp. Întrucât, de regulã, se lucreazã cu valori pozitive ale vitezei de 150 → 200 1,4 · 10–5
reacþie, expresia vitezei de reacþie pentru exemplul considerat va fi:
200 → 250 1,0 · 10–5
NO2 Tabelul 8. Viteza de reacþie
v −
t scade în timp

29

capitolul3tipar.P65 29 03.08.2007, 11:42

 Pe parcursul reacþiilor chi-
mice scade concentraþia
reactanþilor ºi creºte concen-
traþia produºilor. Astfel, vite-
za de reacþie medie ( v ) este
datã de relaþia:
c c2 − c1
v
t t 2 − t1
(+) semnul pentru viteza
produºilor
(–) semnul pentru viteza
reactanþilor
c = variaþia finitã a con-
centraþiei
t = intervalul de timp
Baza experimentalã a
cineticii chimice o repre-
zintã mãsurarea vitezei de
reacþie în funcþie de concen-
traþie sau presiune ºi de
temperaturã.
Studiul vitezelor de reac-
þie a arãtat cã foarte multe
reacþii nu sunt decât global
reprezentate prin ecuaþiile
chimice folosite uzual, fiind
procese mai complicate,
desfãºurându-se deseori în
mai multe etape, atât con-
secutive cât ºi paralele.
Deseori apar intermediari,
specii moleculare mai mult
sau mai puþin stabile. Cu-
noºtinþele despre toate eta-
pele intermediare pe care le
parcurge un sistem chimic
într-o transformare consti-
tuie ceea ce se numeºte
„mecanism de reacþie”.
capitolul3tipar.P65 30
Întrucât concentraþia reactanþilor scade întotdeauna în timp, expresia
vitezei de reacþie pentru un reactant va include semnul minus; astfel,
pentru exemplul considerat, viteza medie dupã 50 s este:
NO2
v − = –(–4,2 · 10–5 mol/L·s) = 4,2 · 10–5 mol/L·s
t
Valorile vitezelor medii calculate pentru reacþia consideratã, pentru
alte intervale de timp sunt date în tabelul 8.
Valoarea vitezei de reacþie la un moment dat, viteza instantanee, se
poate obþine trasând o linie tangentã la curbã în punctul respectiv.
Graficul din figura 21 aratã o linie tangentã trasatã la t = 100 s; în
consecinþã, viteza instantanee la 100 secunde se poate calcula utilizând
datele din grafic:
−0, 0026 mol / L
v −2, 4 10 −5 mol / L s
110s
În cele prezentate anterior, s-au fãcut referiri numai la calcularea vitezei
de reacþie a reactanþilor. Un raþionament asemãnãtor se poate aplica ºi
pentru calcularea vitezei de reacþie a produºilor; pentru aceasta trebuie
sã luãm în considerare coeficienþii stoechiometrici ai ecuaþiei chimice,
deoarece stoechiometria determinã vitezele relative ale transformãrii
(consumãrii) reactanþilor ºi formarea produºilor. De exemplu, în reacþia
consideratã anterior:
2NO 2 (g) → 2NO(g) + O 2 (g)
atât NO2 cât ºi NO au coeficientul 2, ceea ce înseamnã cã viteza de formare
a produsului NO este aceeaºi vitezã cu care NO2 este consumat. Putem
verifica utilizând datele din tabelul 7. Din grafic se observã cã forma
curbei pentru NO2 este aceeaºi cu cea pentru NO, diferenþa constând în
inversarea acestora. În schimb, O2 are coeficientul 1, ceea ce înseamnã
cã se formeazã numai jumãtate comparativ cu cantitatea de NO obþinutã
(care are coeficientul 2); aceasta înseamnã cã viteza de formare a
compusului NO este dublã faþã de viteza de formare a O2. Acest fapt
poate fi verificat ºi prin calcularea vitezelor instantanee, utilizând datele
din graficul redat în figura 21.
Vitezele instantanee calculate la t = 250 s, folosind liniile tangente la
curbele din grafic, sunt:
0, 0006
v NO 8, 6 10 −6 mol / L s
70 s
v NO 2v O2
0, 0003
v O2 4,3 10 −6 mol / L s
70 s
Sintetizând valorile obþinute pentru vitezele de reacþie ale procesului
chimic considerat se poate scrie:
v NO2 (transformare ) v NO(formare ) 2v O2 (formare )
30
03.08.2007, 11:42
 Deoarece valorile vitezei de reacþie se modificã în timp — viteza de reacþie v
scade cu timpul (fig. 22) — ºi pentru cã vitezele pot fi diferite pentru reactanþi
ºi produºi (în funcþie de coeficienþii de reacþie), trebuie sã þinem cont de
specificitatea fiecãrei reacþii când descriem viteza unei reacþii chimice.
Din cele prezentate anterior se poate deduce cã vitezele cu care se
consumã reactanþii, respectiv se formeazã produºii de reacþie sunt
proporþionali cu coeficienþii stoechiometrici.
Generalizând, pentru o reacþie notatã:
Timp
aA + bB → cC + dD
se verificã relaþiile matematice: Fig. 22. Variaþia vitezei reacþiilor
chimice în timp.
vA a
vB b
sau
vA vB vC vD ,
a b c d

unde vA , vB , vC , vD sunt vitezele medii ale componenþilor, iar

a, b, c, d sunt coeficienþii stoechiometrici.
aA + bB → cC + dD
Legea vitezei de reac]ie
1 A 1 B
v − −
Dupã cum se constatã în cele prezentate anterior, viteza de reacþie a t b t
este o mãrime dependentã de concentraþiile componenþilor. 1 C 1 D
Dependenþa vitezei de reacþie de concentraþia reactanþilor se exprimã
c t d t
prin legea vitezei de reacþie.
Pentru o reacþie de tipul: În general, expresia legii
vitezei de reacþie este:
aA + bB → Produºi, n n
legea vitezei de reacþie are expresia: v k A A B B
a b
unde nA ºi nB se numesc ordi-
v k A B ne parþiale de reacþie (care se
unde: determinã pe cale experimen-
a, b = coeficienþii stoechiometrici pentru reacþiile elementare simple; talã); numai în cazul reac-
k = constantã de vitezã; þiilor simple ordinele parþiale
[A], [B] = concentraþiile reactanþilor, exprimate în mol/L. de reacþie sunt egale cu coefi-
Constanta de vitezã k depinde de natura reactanþilor ºi de condiþiile cienþii stoechiometrici.
de reacþie: temperaturã, presiune, catalizatori º.a. Atunci când concentra-
Astfel, pentru reacþia a cãrei vitezã a fost studiatã anterior: þiile reactanþilor sunt:
[A] = [B] = 1 mol/L,
2NO 2 (g) → 2NO(g) + O 2 (g)
viteza de reacþie este egalã
legea vitezei are expresia: cu constanta de vitezã:
v = k NO 2
2
v=k

31

capitolul3tipar.P65 31 03.08.2007, 11:42


Fig. 23. Particulele constituente
ale materiei sunt în continuã miº-
care ºi au energii diferite.
În aer, moleculele de azot ºi oxigen
se ciocnesc continuu, dar nu are loc
reacþie chimicã; amestecul de O2
ºi N2 reacþioneazã la temperaturi
ridicate, peste 3000¯C, când este
supus acþiunii unei scântei electrice
(lumina fulgerului).
Orientare Produºi
favorabilã de reacþie
Orientãri
nefavorabile
Nu reacþioneazã
Nu reacþioneazã
Nu reacþioneazã
Fig. 24. Pentru ca reacþia,
NO2 (g) + CO(g) → NO(g) + CO2 ( g )
sã aibã loc, particulele trebuie sã
prezinte o anumitã orientare
favorabilã.
capitolul3tipar.P65 32
Activitate individual\
1. Scrie expresia legii vitezei de reacþie pentru urmãtoarele reacþii
chimice:
a. C2 H 5 Br(g) → C2 H 4 (g) + HBr(g)
b. C2 H4 (g) + H2 (g) → C2 H6 (g)
1
c. CH3 COOH(l) + C2 H 5OH(l) € CH3 COOC2 H 5 (l) + H 2 O(l)
2
2. Stabileºte unitãþile de mãsurã pentru constanta de vitezã a fiecãrui
proces chimic de la exerciþiul 1.
R 1c. v1 = k1[CH3COOH][C2H5OH]; v2 = k2[CH3COOC2H5][H2O]
R:
2. a. [k] = s–1, b, c. [k] = L · mol–1 · s–1
*Energia de activare. Complex activat
Transformarea reactanþilor în produºi de reacþie presupune desfacerea
unor legãturi din reactanþi (proces endoterm) ºi formarea noilor legãturi
în produºi (proces exoterm), fapt ce este posibil dacã particulele reactante
se ciocnesc între ele. Nu toate ciocnirile dintre particule duc la formarea
produºilor de reacþie.
O concentraþie mai mare a reactanþilor înseamnã un numãr mai mare
de particule care se ciocnesc, întrucât numãrul acestora va fi mai mare în
unitatea de volum.
Creºterea temperaturii determinã un numãr mai mare de ciocniri întrucât
creºte energia cineticã, particulele se miºcã mai rapid la temperaturi mai
mari, ºi, în consecinþã, contactul acestora va fi mai frecvent (fig. 23).
Totodatã, particulele trebuie sã aibã în momentul ciocnirii o orientare
favorabil㠖 condiþia geometricã (fig. 24).
Factorul energetic este determinant pentru producerea unei reacþii
chimice. Dacã energia cineticã a particulelor care se ciocnesc depãºeºte
un prag energetic, Ea, numitã energie de activare, reacþia are loc. Prin
ciocnirea particulelor care îndeplinesc atât orientarea geometricã cât ºi
condiþia energeticã se formeazã o asociaþie temporarã, bogatã în energie,
numitã complex activat (stare de tranziþie).
În timpul ciocnirii, o parte din energia cineticã a particulelor se
transformã în energie potenþialã a complexului activat; dacã energia
particulelor care se ciocnesc este suficient de mare pentru a determina
ruperea legãturilor existente ºi formarea noilor legãturi în particulele
produºilor, reacþiile chimice se produc. Energia minimã a particulelor
pentru a forma complexul activat este cunoscutã sub numele de energie
de activare. Moleculele activate formeazã complexul activat (cu energia
din vârful curbei, fig. 25). Fiind instabil, complexul activat se descompune
în produºii de reacþie; deºi complexul activat reprezintã o stare de
32
03.08.2007, 11:42
 tranziþie, se caracterizeazã printr-o serie de proprietãþi (masã molecularã, E*

legãturi chimice, unghiuri dintre legãturi º.a.).

Energia de activare (Ea) a reacþiei este egalã cu diferenþa dintre energia
Ea

Energia
complexului activat (E*) ºi energia reactanþilor (ER) (fig. 25).
Ea = E* – ER
Analizând diagrama (fig. 25) se observã cã entalpia de reacþie, H, Reactanþi
H Produºi
este independentã de viteza de reacþie ºi de energia de activare. Dupã
cum ai aflat în capitolul precedent, variaþia de entalpie H depinde numai Coordonatatã de reacþie
de energia reactanþilor ºi cea a produºilor, variaþia acestora fiind datã de
expresia: H = Hp – Hr. Fig. 25. Diagrama energeticã a
unei reacþii chimice.
Activitate individual\
1. Se considerã diagramele energetice ale unor procese chimice:
Energia potenþialã

Energia potenþialã

Precizeazã care dintre diagrame indicã:

a. un proces endoterm
b. un proces exoterm.

Sã analizãm diagrama energeticã a unui proces biochimic — oxidarea

glucozei — despre care ai aflat în capitolul anterior, referitor la noþiuni
de termochimie.
Dupã cum se ºtie, glucoza arde în oxigen ºi cedeazã energie:
C6H12O6 + 6O2 → 6CO2 + 6H2O + Q Energia
de activare a
procesului de
oxidare a
Urmãrind diagrama energeticã (fig. 26) de la stânga la dreapta se observã glucozei

cã are loc o reacþie exotermã în care reactanþii cu energie mai mare (C6H12O6 C6H12O6+6O2
Energia
Energia

ºi O2) se transformã în produºi (CO2 ºi H2O) cu energie mai micã; astfel Energia de activare
pentru sinteza
eliberatã la
oxidarea
are loc oxidarea glucozei, cu degajare de energie. Când analizãm diagrama glucozei prin
fotosintezã
glucozei sau
primitã la
invers, este vorba despre o reacþie endotermã, reacþie numitã fotosintezã, sinteza ei
6CO2+6O2
prin care se formeazã glucozã din CO2, H2O ºi energie solarã.
Prin urmare, energia de activare a procesului de fotosintezã este mai Fig. 26. Diagrama energeticã la
mare decât energia de activare a metabolismului (oxidãrii) glucozei. oxidarea glucozei.

33

capitolul3tipar.P65 33 03.08.2007, 11:42

 Dacã aprinzi aºchii de
lemn ºi apoi stingi flacãra,
aºchiile continuã sã ardã
foarte lent în prezenþa oxige-
nului din aer. Dacã aºchiile
incandescente sunt introduse
în atmosferã de O2 vor arde
cu flacãrã luminoasã, ceea
ce aratã cã o concentraþie
mai mare de oxigen deter-
minã o reacþie mai rapidã.
Fig. 27. Când pilitura de fier este
încãlzitã în aer nu arde. Când se
încãlzeºte în atmosferã de oxi-
gen, reacþia este energicã, aºa
cum apare în imagine. Diferenþa
de comportament se datoreazã
diferenþei concentraþiei oxige-
nului în cele douã medii. Concen-
traþia reactanþilor influenþeazã
viteza de reacþie.
capitolul3tipar.P65 34
*Factorii care influen]eaz\ viteza de reac]ie
Viteza de reacþie este influenþatã de variaþia concentraþiei ºi a tempera-
turii, de prezenþa catalizatorilor, de suprafaþa de contact dintre parti-
culele reactante.
*Influen]a concentra]iei reactan]ilor asupra vitezei de
reac]ie
Dupã cum s-a constatat anterior, conform teoriei ciocnirilor, reacþia se
produce când între particule au loc ciocniri eficiente. În consecinþã, un
numãr mai mare de particule reactante în unitatea de volum va determina
un numãr mai mare de ciocniri în unitatea de timp. Prin urmare, mãrirea
concentraþiei reactanþilor determinã creºterea vitezei de reacþie (fig. 27).
Sã verificãm experimental afirmaþia anterioarã, considerând reacþia
dintre iodura de potasiu, KI, ºi apa oxigenatã, H2O2. Reacþia care are loc
duce la formarea I2 ºi prezenþa acestuia se pune în evidenþã cu ajutorul
amidonului, prin apariþia culorii albastru intens.
Pentru a verifica variaþia concentraþiei asupra vitezei de reacþie vom
efectua experimentul folosind concentraþii diferite fie ale soluþiei de iodurã
de potasiu (acidulate cu un acid, de exemplu, HCl), fie ale apei oxigenate.
Ecuaþia reacþiei care are loc este:
2KI(aq) + H 2 O2 (aq) + 2HCl(aq) → 2KCl(aq) + I 2 (aq) + 2H2 O ( l )
Iodul liber se pune în evidenþã prin apariþia culorii albastre, în prezenþa
amidonului.
În acest sens vom utiliza în activitatea experimentalã ce urmeazã soluþii
de KI (acidulatã cu HCl), H2O2, amidon, eprubete, cilindri gradaþi, pahare
Berzelius, pipete ºi cronometru pentru a mãsura intervalul de timp din
momentul adãugãrii H2O2 pânã la formarea I2 liber.
Activitate experimental\
Acþiunea soluþiei de apã oxigenatã asupra soluþiilor de iodurã
de potasiu de concentraþii diferite
l Pregãteºte soluþii de KI 1M, de apã oxigenatã 0,5% ºi amidon 1%.
l Numeroteazã 8 eprubete pe care le vei utiliza în experiment.
l Introdu în primele 4 eprubete soluþii de KI de concentraþii diferite
folosind volumele indicate în tabelul ce urmeazã.
l Adaugã în fiecare din eprubetele notate 1–4 ce conþin soluþiile de
KI, câte 1 mL soluþie amidon.
l Introdu în eprubetele notate 5-8 câte 5 mL apã oxigenatã 0,5%.
l Adaugã conþinutul unei eprubete cu apã oxigenatã în prima
eprubetã cu KI.
34
03.08.2007, 11:42
 Noteazã intervalul de timp scurs din momentul adãugãrii apei
l
Viteza de reacþie creºte
oxigenate pânã la apariþia culorii albastre datoratã formãrii I 2 liber. odatã cu mãrirea concen-
l Repetã experimentul cu eprubetele notate 2-6, 3-7 ºi respectiv
traþiei reactanþilor, fapt de-
4-8. monstrat ºi de legea vitezei:
l Completeazã corespunzãtor tabelul cu datele înregistrate.
n KI n H 2O2
l Interpreteazã rezultatele. v k KI H 2 O2

Volum (mL) Volum soluþie

Numãrul Concentraþia KI în Timp Viteza reacþiei
eprubetei KI H2O (mL) H2O2 în
soluþia rezultatã (secunde) v; 1 t
(mL) (mL) eprubetele 5-8

1 5 0 5
2 4 1 5
3 3 2 5
4 2 3 5

*Influen]a temperaturii asupra vitezei de reac]ie

În general, viteza reacþiilor chimice se modificã considerabil sub
influenþa temperaturii; cea mai mare parte a reacþiilor au loc cu vitezã mai
mare la temperaturi mai ridicate. Efectul temperaturii asupra unor procese
chimice îl putem deduce din experienþa noastrã zilnicã. Utilizãm frigiderul Temperaturã
mai mare
întrucât alimentele sunt mai puþin perisabile la temperaturi mai mici; arderea Temperaturã
Numãr de molecule
mai micã
lemnului se produce cu vitezã apreciabilã la temperaturi ridicate. Con- Energia minimã
necesarã reacþiei
form teoriei cinetico-moleculare, creºterea temperaturii determinã (Ea)

creºterea vitezei particulelor ºi, în consecinþã, creºte energia cineticã a

particulelor, numãrul ciocnirilor în unitatea de timp crescând. Prin urmare, Energia cineticã

viteza de reacþie este mai mare la temperaturi mai mari (fig. 28.).
Fig. 28. Distribuþia valorilor
Pentru a verifica influenþa creºterii temperaturii asupra vitezei de
energiilor cinetice pentru mole-
reacþie, vom efectua experimental reacþia precedentã (dintre KI ºi H2O2); culele unui gaz la temperaturi
de data aceasta se vor utiliza soluþii de aceeaºi concentraþie ºi vom diferite.
determina variaþiile temperaturii.

Activitate experimental\

Acþiunea soluþiei de apã oxigenatã asupra soluþiei de iodurã

de potasiu la temperaturi diferite
l Utilizeazã soluþiile pregãtite pentru experimentul anterior.

l Introdu în 4 eprubete, numerotate 1-4, câte 5 mL soluþie de KI

1 M (de aceeaºi concentraþie).

l Adaugã câte 1 mL soluþie amidon în fiecare din cele patru eprubete

(1-4) conþinând soluþiile de KI.

35

capitolul3tipar.P65 35 03.08.2007, 11:42


Din determinãrile efec-
tuate se constatã cã viteza de
reacþie creºte odatã cu
creºterea temperaturii.
k – constanta
de vitezã
T(K)
Fig. 29. Diagrama repezintã
creºterea exponenþialã a constan-
tei de vitezã k în funcþie de tempe-
ratura absolutã (T).
capitolul3tipar.P65 36
l Introdu în eprubetele 5-8 câte 5 mL soluþie apã oxigenatã.
l Pune cele opt eprubete cu soluþiile indicate într-un pahar mare
Berzelius ce conþine apã. Introdu în pahar ºi un termometru.
l Încãlzeºte cu atenþie paharul ce conþine cele 8 eprubete.
l Când temperatura ajunge la 20¯C (sau altã valoare pe care o notezi)
scoate o eprubetã (ex. nr. 1) ce conþine soluþie KI ºi o eprubetã ce
conþine H2O2 (ex. eprubeta nr. 5) ºi introdu conþinutul acesteia în prima
eprubetã (nr. 1).
l Noteazã intervalul de timp din momentul adãugãrii apei oxigenate
pânã la apariþia culorii albastre.
l Repetã experimentul când temperatura ajunge la 30¯C, 40¯C,
respectiv 50¯C (sau la alte intervale).
l Completeazã corespunzãtor tabelul cu datele înregistrate.
l Interpreteazã rezultatele.
Viteza
Numãrul Volum (mL) Volum(mL) H2O2 Temperatura Timpul (t) reacþiei
eprubetei soluþie KI în eprubetele 5-8 amestecului (secunde)
KI + H2O2 v; 1 t
1 5 5 20¯C
2 5 5 30¯C
3 5 5 40¯C
4 5 5 50¯C
*Ecua]ia lui Arrhenius
Prin studiile sale, Svante Arrhenius a arãtat cã, pentru cele mai multe
reacþii, viteza de reacþie creºte cu temperatura.
Diagrama din figura 29 aratã creºterea exponenþialã a constantei de
vitezã k cu temperatura absolutã T (grade Kelvin).
Dependenþa constantei de temperaturã este exprimatã prin relaþia
matematicã cunoscutã sub numele de ecuaþia lui Arrhenius:
k = Ae–Ea/RT (1)
unde:
A = o constantã caracteristicã fiecãrei reacþii (dã informaþii despre
frecvenþa ciocnirilor);
Ea = energia de activare;
R = constanta gazelor ideale; (R = 8,314 J/mol · K);
T = temperatura absolutã (scala Kelvin).
Utilizând ecuaþia lui Arrhenius se poate evalua energia de activare
(Ea); prin aplicarea logaritmului natural, se obþine:
E
ln k ln A − a ln e , dar ln e = 1 (2)
RT
36
03.08.2007, 11:42
 ºi relaþia devine: ln k
Ea
ln k ln A − (3) Ea
RT tg −
R
Aceastã expresie (3), este o funcþie liniarã prin reprezentarea cãreia se
obþine o dreaptã (y = a – bx), unde x = 1/T, y = ln k, a = ln A ºi b = –Ea/R.
În consecinþã, reprezentând ln k în funcþie de 1/T se va obþine o dreaptã
din panta cãreia se va putea evalua grafic valoarea energiei de activare 1/T
(Ea), întrucât tg = –Ea/RT (fig. 30).
Energia de activare (Ea) se poate determina prin calcul utilizând relaþia Fig. 30. Determinarea graficã a
(3), precum ºi constantele de vitezã k1 ºi k2 la temperaturile T1, respectiv energiei de activare.
T2:
E E
ln k1 ln A − a (4), ln k 2 ln A − a (5).
RT1 RT2 T(K) k(s–1) ln k
Efectuând diferenþa dintre relaþiile (4) ºi (5) ºi utilizând proprietãþile 293 2,0 · 10 –5
–10,82
logaritmilor se obþine:
303 7,3 · 10–5 –9,53
Ea E
ln k1 − ln k 2 − a (6), 313 2,7 · 10–5 –8,22
RT2 RT1
323 9,1 · 10 –5
–7,00
k1 Ea 1 1 333 2,9 · 10–5 –5,84
ln − (7).
k2 R T2 T1 Tabelul 9. Valorile constan-
Din relaþia (7) se determinã formula matematicã pentru calcularea telor de vitezã în funcþie de
energiei de activare (Ea): temperaturã pentru reacþia:
2N2O5 (g) → 4NO2 (g) + O2 (g).
T1T2 k
Ea R ln 1 (8)
T1 − T2 k2

Activitate individual\
ln( k )
Pentru reacþia: panta tg
(1/T)
2N2O5 (g) → 4NO2 (g) + O2 (g)
ln(k)

= –1,2 x 104 K
au fost obþinute valorile constantelor de vitezã în funcþie de temperaturã,
notate în tabelul 9.
Calculeazã valoarea energiei de activare, Ea, pentru aceastã reacþie,
utilizând metoda graficã.

R Pentru a determina valoarea energiei de activare trebuie sã reprezentãm 1/T (K)

grafic valorile pentru ln k (Oy) în funcþie de 1/T (fig. 31).

Fig. 31. Valoarea energiei de
Valoarea gãsitã pentru tg E activare pentru reacþia:
− a −1, 2 10 4 K , deci
R 2N2O5 (g) → 4NO2 (g) + O2 (g)
Ea = –Rtg = –(8,3145 J · K–1 · mol–1)(–1,2 · 104 K) = 1 · 105 J · mol–1 se poate determina din panta
105 J · mol–1 dreptei.

37

capitolul3tipar.P65 37 03.08.2007, 11:42


Peste 90 % din procesele
chimice industriale au loc în
prezenþa catalizatorilor.
Termenul numit catalizã a
fost introdus de chimistul
suedez J. J. Berzelius (1836),
care a studiat acest fenomen.
l Sinteza amoniacului:
N2 (g) + 3H2 (g) € 2NH3 (g )
are loc în prezenþa cataliza-
torului de Fe; dacã se adau-
gã ca promotori K 2O ºi
Al2O3 (1,3 %), activitatea
catalizatorului se mãreºte
considerabil.
l La sinteza amoniacului
catalizatorii de Fe sunt
„otrãviþi” de CO, urme de
O2 ºi compuºi cu sulf.
Compuºii plumbului sunt
foarte toxici; inhalarea de aer
poluat cu plumb determinã
trecerea plumbului în sânge
care are efecte nocive asupra
activitãþii cerebrale. Din acest
motiv, multe þãri au renunþat
la utilizarea tetraetilplumbu-
lui ca inhibitor al procesului
de combustie a benzinei.
capitolul3tipar.P65 38
Influen]a catalizatorilor asupra vitezei de reac]ie
Catalizatorii sunt substanþe care mãresc viteza unor reacþii ce au
loc ºi în absenþa acestora, dar cu vitezã mai micã.
În general, catalizatorii se adaugã proceselor chimice în cantitãþi mici.
Catalizatorii mãresc viteza de reacþie fãrã a se consuma pe parcursul
acesteia; la finalul procesului ei se gãsesc în cantitate nemodificatã.
Catalizatorii se întâlnesc frecvent într-o mare varietate de reacþii:
procese chimice industriale, reacþii chimice din atmosferã ºi din apa
oceanelor; cele mai multe procese biochimice din organismul uman ºi
din toate organismele vii sunt catalizate de enzime.
Reacþii chimice pot avea loc în:
l catalizã omogen㠖 reactanþii ºi catalizatorul sunt într-o singurã fazã,
de regulã lichid–lichid sau gaz–gaz;
l catalizã eterogen㠖 reactanþii ºi catalizatorii se gãsesc în faze diferite,
de regulã catalizatorul solid ºi reactanþii lichizi sau gazoºi; în acest tip de
catalizã un rol important îl are suportul de catalizator care îmbunãtãþeºte
rezistenþa mecanicã a catalizatorului.
Unele substanþe, adãugate procesului chimic au proprietatea de a mãri/
micºora activitatea catalizatorilor, respectiv viteza de reacþie. Astfel se disting:
l Promotori – substanþe care mãresc considerabil activitatea cataliza-
torilor; de remarcat cã, în absenþa catalizatorilor, promotorii nu mãresc
viteza de reacþie.
l Otrãvuri – substanþe care au capacitatea de a reduce sau de a anula
activitatea catalizatorilor.
l Inhibitori – substanþe care micºoreazã viteza de reacþie, acþionând
asupra reactanþilor, ºi nu asupra catalizatorilor. De exemplu:
à înnegrirea legumelor ºi fructelor este cauzatã de reacþii de oxi-
dare în aer; acidul ascorbic (vitamina C) împiedicã reacþia de
oxidare, acþionând ca inhibitor.
à tetraetilplumbul, (C2H5)4Pb, este un inhibitor al reacþiei de oxidare
spontanã a benzinei; acest aditiv adãugat benzinei încetineºte
arderea, asigurând o vitezã moderatã a procesului de combustie;
din acest motiv tetraetilplumbul este numit ºi antidetonant.
O caracteristicã importantã a catalizatorilor este selectivitatea manifes-
tatã prin faptul cã au capacitatea de a favoriza numai o anumitã reacþie,
din mai multe posibile.
De exemplu, etanolul, poate forma compuºi diferiþi în funcþie de
catalizatorul utilizat:
Al O
2 3
CH2 = CH2 + H2O deshidratare
350¯C
etenã
CH3–CH2–OH
etanol
Cu
CH3–CH = O + H2 dehidrogenare
200¯C
38
03.08.2007, 11:42
 În tabelul 10 sunt prezentate câteva procese catalitice cu importanþã
Catalizatorii autoturis-
practicã.
melor ºi automobilelor au
Procesul Etapa intemediarã rol important pentru pro-
tehnologic catalizatã Catalizatorul
tecþia mediului; prin inter-
Obþinerea Etapa intermediarã de oxidare a SO2: Pt, V2O5; promotori: mediul lor, gazele de eºa-
acidului 2SO 2 + O 2 € 2SO3 sulfaþi ai metalelor pament care conþin oxizi
sulfuric alcaline; suport pentru poluanþi (CO ºi NO) sunt
Catalizatorii nu deplaseazã echilibrul
chimic; ei mãresc atât viteza reacþiei catalizatori: silicagel, transformate în gaze ne-
directe, cât ºi a reacþiei inverse. cuarþ, kiselgur toxice (CO2, NO2) (fig. 32).
Obþinerea Etapa intermediarã de oxidare a NH3 Pt; promotor – Rh
acidului la NO:
azotic 4NH 3 + 5O 2 → 4NO + 6H 2 O
Obþinerea Hidrogenarea legãturilor duble din Ni (Raney), Pd
margarinei uleiurile vegetale: Convertor catalitic

CO CO2
NO NO2

Purificarea Oxidarea CO la CO2: Pt, Pd, Cu

gazelor ºi a 2CO + O2 → 2CO2 Fig. 32. Convertor catalitic
aerului pentru automobile.
Tabelul 10. Procese catalitice cu importanþã practicã

*Enzimele
Enzimele sunt biocatalizatorii proceselor biochimice din organismele
vii. Au rol determinant în metabolism ºi contribuie în mod esenþial la
reglarea acestuia. Enzimele au o mare specificitate, întrucât o enzimã
catalizeazã o singurã reacþie (fig. 33).
Enzimele care conferã specificitate reacþiilor pe care le catalizeazã
sunt proteine; ele acþioneazã independent (enzime proteice) sau împreunã
cu coenzime (neproteice). Proteinã
Multe enzime au fost denumite prin adãugarea sufixului aza/aze la Enzimã
numele substratului sau la numele procesului pe care îl catalizeazã
(oxireductaze, hidrolaze, liaze, izomeraze º.a.) Fig. 33. Acþiunea enzimelor.
Procesele chimice catalizate de enzime sunt de 108 pânã la 1020 ori
mai rapide decât cele necatalizate.

*Activitate experimental\

Descompunerea cloratului de potasiu

l Introdu într-o eprubetã o cantitate micã de clorat de potasiu (KClO )
3
solid (un vârf de spatulã).
Fig. 34. Descompunerea clora-
l Încãlzeºte cu atenþie conþinutul eprubetei (fig. 34).
tului de potasiu.

39

capitolul3tipar.P65 39 03.08.2007, 11:42

 Descompunerea cloratului
de potasiu (KClO3) este un
proces endoterm care se pro-
duce la temperaturi mai mari
de 400¯C; dacã se adaugã o
micã cantitate de MnO2 (cata-
lizator), reacþia are loc în jurul
temperaturii de 250¯C.
Reacþia
necatalizatã
Ea(necat)
Ea(cat)
Reacþia
Reactanþi catalizatã
Energia
Coordonatã de reacþie
Fig. 35. Diagrama energeticã
pentru o reacþie chimicã neca-
talizatã ºi catalizatã.
Fig. 36. Reacþia dintre soluþiile
de Pb(NO3)2 ºi KI.
capitolul3tipar.P65
l Verificã natura gazului degajat cu un beþiºor de lemn, incandescent.
l Repetã experienþa cu o altã eprubetã ce conþine KClO solid ºi o
3
cantitate micã de MnO2.
l Verificã din nou natura gazului cu beþiºorul incandescent.
l Comparã intervalul de timp în care s-a evidenþiat gazul pentru
cele douã experimente.
Ecuaþia reacþiei este:
MnO2
2KClO3 (s) → 2KCl(s) + 3O2 ( g )
temp.
Descompunerea cloratului de potasiu are loc mai rapid în prezenþa
catalizatorului (MnO2).
Activitate experimental\
Descompunerea apei oxigenate
l Introdu într-o eprubetã aproximativ 4 mL apã oxigenatã.
l Adaugã un vârf de spatulã de MnO solid.
2
Produºi Se observã o degajare abundentã de O2, conform reacþiei:
MnO2
2H 2 O 2 (l) → 2H 2 O(l) + O2 ( g )
Catalizatorii mãresc viteza de reacþie, micºorând energia de acti-
vare a reacþiei chimice (fig. 35).
*Influen]a suprafe]ei de contact asupra vitezei de reac]ie
Viteza de reacþie depinde de mãrimea particulelor reactante.
Activitate experimental\
Reacþia dintre azotatul de plumb ºi iodura de potasiu
l Introdu într-o eprubetã un vârf de spatulã de pulbere de azotat de
plumb.
l Adaugã un vârf de spatulã de iodurã de potasiu.
l Repetã experimentul utilizând soluþii de azotat de plumb ºi iodurã
de potasiu (fig. 36).
Ecuaþia reacþiei în cele douã experimente este:
Pb(NO3)2 + 2 KI → PbI2↓ + 2KNO3
pp. galben
Când reactanþii sunt în stare solidã, reacþia are loc cu vitezã mai micã
la suprafaþa de contact dintre cele douã substanþe solide. În soluþie, reacþia
este practic instantanee ºi are loc în toatã masa de reacþie. Precipitatul
galben de PbI2 apare rapid.
În concluzie, o suprafaþã de contact mare între reactanþi determinã
creºterea vitezei de reacþie.
40
40 03.08.2007, 11:42
 APLICA}II – NO}IUNI DE CINETIC| CHIMIC|
1. Completeazã corespunzãtor spaþiile libere: Determinã:
a. Viteza de reacþie exprimã variaþia ............... a. legea vitezei pentru reacþia indicatã;
reactanþilor ºi ....................... în unitatea de timp. b. valoarea constantei de vitezã;
b. Viteza de reacþie are semnul ................... cînd c. relaþia dintre viteza de formare a NOBr ºi viteza
indicã variaþia concentraþiei reactanþilor. de transformare a Br2;
c. Vitezele de reacþie sunt direct proporþionale d. viteza de formare a NOBr când [NO] = 0,15 mol/L
cu ........................ stoechiometrici. ºi [Br2] = 0,25 mol/L.
d. Legea vitezei de reacþie aratã dependenþa vitezei R a. v = k[NO] [Br2]; b. k = 1,2 10 (mol/L s) ;
2 4 –1

de reacþie de concentraþia ................................... . [NOBr] [Br2 ] [NOBr]

*e. Energia minimã a particulelor pentru a forma c. ; d. 68 mol / L s .
2 t t t
..................... se numeºte energie de activare.
*5. O reacþie fiziologicã importantã cu expresia
2. Alege afirmaþia/afirmaþiile corectã/corecte:
legii vitezei de reacþie v = k[A] are energia de
*a. Viteza de reacþie este independentã de tem-
activare de 45 kJ/mol, la temperatura corpului
peraturã.
(37 C). În absenþa catalizatorilor, constanta de vite-
b. Unitatea de mãsurã pentru viteza de reacþie
zã a reacþiei este de 5 10–4 s–1. Pentru a fi eficientã
este mol/L.
în corpul uman, unde reacþia este catalizatã de
c. Catalizatorii mãresc viteza de reacþie.
enzime, constanta de vitezã trebuie sã aibã valoarea
d. Viteza de reacþie creºte în timp.
minimã de 2 10–2 s–1. Dacã energia de activare este
*e. Otrãvurile sunt substanþe care au capacitatea
singurul factor afectat de prezenþa enzimei, deter-
de a reduce sau de a anula activitatea catalizatorilor.
minã cu cât trebuie sã scadã energia de activare
3. Þinând seama de influenþa temperaturii asupra
pentru a se ajunge la viteza doritã.
vitezei de reacþie explicã de ce:
R Ea = 35,5 kJ/mol; scade cu 9,5 kJ/mol.
a. animalele care hiberneazã pot sta o perioadã 2
*6. Automobilele trebuie prevãzute cu un sistem
lungã de timp fãrã mâncare;
catalitic care sã reducã poluarea prin transformarea
b. insectele se miºcã mai încet în perioadele mai
monoxidului de carbon ºi a benzinei nearse în CO2.
reci;
Explicã necesitatea utilizãrii catalizatorului în acest
c. carnea se pãstreazã mai bine în congelator
sistem.
decât în frigider.
4. Pentru reacþia în fazã gazoasã dintre mono- *7. Reacþia de sintezã a acidului iodhidric
xidul de azot ºi brom la 273 C: H2 (g) + I2 (g) € 2HI (g)
2NO(g) + Br2(g) → 2NOBr(g) are expresia legii vitezei:
au fost obþinute urmãtoarele informaþii: [H 2 ]
– k[H 2 ][I 2 ]
t
Viteza iniþialã
Concentraþii mol/L ºi constantele de vitezã cu valorile:
Nr. de formare
crt. [NO] [Br2] a NOBr (mol/L s) k1 = 2,45·10–4 L·mol–1s–1 la t10 = 302 C
1 0,1 0,1 12 k2 = 0,950 L·mol–1s–1 la t20 = 508 C
2 0,1 0,2 24 Calculeazã:
3 0,2 0,1 48 a. valoarea energiei de activare Ea ºi a constantei
A pentru reacþia datã;
4 0,3 0,1 108
b. valoarea constantei de vitezã k la 375 C.

41

capitolul3tipar.P65 41 03.08.2007, 11:42

 TEST DE EVALUARE
1. Alege termenul din parantezã care completeazã c. Legea vitezei exprimã dependenþa vitezei de
corect fiecare dintre afirmaþiile urmãtoare: reacþie de concentraþia ................ (reactanþi/produºi).
a. Viteza de reacþie exprimã variaþia concen- *d. Viteza de reacþie ................ cu creºterea
traþiei în unitatea de ................... (volum/timp). temperaturii (creºte/scade).
b. Variaþia concentraþiei reactanþilor sau pro- *e. Ecuaþia lui Arrhenius exprimã dependenþa
duºilor se întâlneºte în expresia vitezei ................... constantei de vitezã de ..................... (concentraþie/
(medie/momentanã). temperaturã).
2. Stabileºte asociaþiile corespunzãtoare dintre noþiunile coloanei A ºi cele indicate în coloana B înscriind
în dreapta cifrelor din coloana A, literele corespunzãtoare din coloana B.
A B
1. ...... Viteza de reacþie a. pentru procesele biochimice poartã numele de enzime.
2. ...... Constanta de vitezã b. este egalã cu diferenþa dintre energia complexului activat ºi
energia reactanþilor.
*3. ...... Energia de activare c. se exprimã în mol/L s.
*4. ...... Catalizatorii d. reprezintã o asociaþie temporarã bogatã în energie.
e. depinde de natura reactanþilor ºi de condiþiile de reacþie.
3. Viteza unei reacþii între 2 reactanþi A ºi B a 4. a. Stabileºte în ce relaþie se aflã viteza de
fost mãsuratã pentru diferite concentraþii, conform descompunere a ozonului ºi cea de formare a oxige-
tabelului: nului din urmãtoarea reacþie:

Concentraþii mol/L 2O3(g) → 3O2(g)

Nr. Viteza (mol/L s) b. Dacã viteza de formare a oxigenului,
crt. [A] [B]
[O2]/ t, este 6 10–5 mol/L s la un moment dat,
1 0,1 0,1 4 10–5 calculeazã viteza de descompunere a ozonului,
2 0,1 0,2 4 10–5 [O3]/ t, la acelaºi moment.
3 0,2 0,1 10–5 5*. O reacþie biochimicã ce are loc în corpul
uman se produce cu o vitezã de 104 ori mai mare
Determinã: decât în condiþii de laborator, la aceeaºi temperaturã,
a. legea vitezei de reacþie; dar fãrã prezenþa enzimelor.
b. valoarea constantei de vitezã; Cum influenþeazã enzimele energia de activare
c. viteza de reacþie dacã [A] = 0,05 mol/L ºi ºi viteza de reacþie?
[B] = 0,1 mol/L.

42

capitolul3tipar.P65 42 03.08.2007, 11:42

 " MECANISME DE REAC}IE
*

DE CE?
Transformarea materiilor prime din naturã în produse finite pentru
satisfacerea nevoilor de bazã, fãrã de care existenþa noastrã nu ar fi
posibilã, presupune o mare varietate de procese chimice (fig. 37). Din
cauza multitudinii de posibilitãþi ºi aspecte ale reacþiilor chimice
organice, este dificil de identificat un criteriu convenabil de clasificare
a proceselor chimice, care sã includã toate tipurile întâlnite. Astfel,
clasificarea reacþiilor compuºilor organici se face dupã mai multe cri-
terii, dintre care amintim: criteriul tehnologic, criteriul cinetic, viteza
de reacþie, criteriul mecanismului de reacþie.
Utilizând criteriul tehnologic, reacþiile compuºilor organici, denu-
mite generic ºi procese chimice fundamentale, se clasificã dupã natura
proceselor chimice ce au loc: halogenarea, nitrarea, alchilarea, sulfo-
narea º. a. Despre acestea ai studiat în clasa a XI-a.
Fig. 37. Procesele chimice ale
Un criteriu general pentru clasificarea reacþiilor compuºilor organici este
compuºilor organici produc o mare
cel care þine seama de mecanismul reacþiei. Þinând cont de acest criteriu, varietate de substanþe cu aplicaþii
varietatea mare a reacþiilor compuºilor organici se restrânge la patru tipuri practice.
fundamentale, dupã cum ai aflat în studiul chimiei din clasa a XI-a:
l Reacþii de substituþie

l Reacþii de adiþie

l Reacþii de eliminare
Reactivitatea chimicã a
l Reacþii de transpoziþie
unei particule (atom, ion,
Clasificarea reacþiilor compuºilor organici dupã mecanismul lor, radical, moleculã) exprimã
reprezintã de fapt gruparea multitudinii reacþiilor cunoscute pe baza capacitatea acesteia de a
modului de comportare a substanþelor participante la reacþii în timpul participa la o transformare
desfãºurãrii acesteia. chimicã.
Pe parcursul unei transformãri chimice, moleculele suferã modi- Reactivitatea chimicã a
ficãri mai mult sau mai puþin profunde; acestea nu au loc dintr-o datã, unei particule este determi-
ci pas cu pas, în etape intermediare, specifice fiecãrui proces. Succe- natã de structura sa internã
siunea etapelor intermediare prin care reactanþii se transformã în ºi de condiþiile externe (tem-
produºi reprezintã mecanismul de reacþie. peraturã, concentraþie, pre-
În consecinþã, mecanismul de reacþie reprezintã descrierea în detaliu siune, catalizator º. a.) în care
a etapelor de transformare, a identificãrii intermediarilor ce se interacþioneazã cu o altã par-
formeazã ºi se consumã în diferite etape, a stabilirii legãturilor chimice ticulã denumitã reactant.
care se desfac ºi se refac în timpul transformãrii chimice.

Studiul mecanismelor de reacþie presupune cunoaºterea unor carac-

teristici specifice ale proceselor chimice definite prin:
l Variaþia energiei moleculelor iniþiale, a intermediarilor ºi a produºilor

de reacþie – criteriul energetic (termodinamic).

43

capitolul 4tipar.P65 43 03.08.2007, 11:17

 Compuºii organici conþin
preponderent în structura lor
legãturi covalente (fig. 38).
Fig. 38. Modelul structural al
metanului – hidrocarbura cu
structura cea mai simplã ºi cu
importanþã deosebitã.
Scindarea unei legãturi
covalente dintr-o moleculã
organicã este determinatã
de condiþiile energetice, de
mediul de reacþie, de natura
reactantului º. a.
Homolizã (Gr. homo = la
fel; lizã = desfacere)
Heterolizã (Gr. hetero =
diferit; lizã = desfacere)
Radicalii liberi ai hidro-
carburilor, carbocationii ºi
carbanionii, sunt specii chi-
mice foarte reactive cu du-
ratã de existenþã foarte
redusã.
Radicalii liberi ai hidro-
carburilor sunt specii chi-
mice care au un orbital ocu-
pat cu un singur electron la
unul din atomi.
capitolul 4tipar.P65 44
l Viteza cu care se desfãºoarã transformãrile etapelor intemediare ale
procesului chimic – criteriul cinetic.
l Modul în care se desfac legãturile covalente ale reactanþilor ºi
respectiv formarea noilor legãturi în produºii de reacþie – criteriul elec-
tronic.
În cele ce urmeazã vom studia posibilitãþile de scindare (desfacere) a
legãturilor chimice existente în moleculele substanþelor participante la
reacþie, intermediarii care se formeazã ºi modul în care aceºtia se unesc
pentru a forma produºii de reacþie.
Intermediari în reac]iile chimice din chimia
organic\. Intermediari radicalici [i ionici
Reacþiile compuºilor organici sunt procese complexe în cursul cãrora
se desfac ºi se refac legãturi covalente.
Prin scindarea legãturilor covalente din moleculele iniþiale se for-
meazã fragmente cu reactivitate considerabil mãritã faþã de moleculele
din care provin, denumiþi adesea intermediari.
Recombinarea acestor fragmente (intermediari) prin stabilirea unor
noi legãturi covalente determinã formarea produºilor de reacþie.
Scindarea legãturii covalente poate avea loc prin
Homolizã, când se formeazã Heterolizã, când se formeazã
intermediari radicalici; dubletul intermediari ionici; dubletul
electronic al legãturii care se electronic al legãturii care se
desface revine în egalã mãsurã desface revine unuia dintre
celor doi atomi. atomi.
hom olizã h eterolizã
A:B € A + B A : B € A + + : B−
coligare radicali coordinare cation anion
În scindãrile homolitice fiecare atom al legãturii covalente pãstreazã
unul din electroni; astfel se formeazã fragmente neutre numite radicali
liberi. În reacþiile compuºilor organici homoliza are loc cu formarea unui
radical liber al carbonului, numit ºi carbon radical.
carbon radical
Prin scindarea heteroliticã a unui dublet (dintr-o legãturã multiplã)
se formeazã fragmente cu caracter de diradical:
44
03.08.2007, 11:17
 Reacþiile în care intervin scindãrile homolitice se numesc reacþii Stabilitatea realativã a
homolitice sau reacþii radicalice. radicalilor liberi depinde de
În scindãrile heterolitice unul din atomii legãturii covalente pãstreazã energia lor; cu cât sunt mai
cei doi electroni, devenind anion (ion negativ), iar celãlalt atom cu defi- sãraci în energie cu atât
cit electronic devine cation (ion pozitiv). sunt mai stabili.
În reacþiile compuºilor organici, heteroliza are loc cu formarea unui Un radical este mai stabil
carbocation sau a unui carbanion. decât altul dacã energia ne-
cesarã formãrii lui (energia
de disociere a legãturii
C–H) este mai micã.

Prin scindarea heteroliticã a dubletului vor rezulta amfioni (frag- Stabilitatea carbon-radi-
mente ce au ambele sarcini): calilor creºte în ordinea:
.
CH3 < .Rprim < .Rsec < .Rterþiar

CH 3 CH 3 − CH C2
Pentru legãturile multiple eterogene, sensul heterolizei este determinat (CH 3 )2 CH (CH 3 )3 C
de diferenþa de electronegativitate a atomilor uniþi prin covalenþã multiplã;
dubletul de legãturã va aparþine atomului cu electronegativitate mai mare:
Carbocationii sunt specii
chimice care conþin la unul din
atomii de carbon un orbital p
Reacþiile în care intervin scindãri heterolitice se numesc reacþii hetero- neocupat cu electroni.
litice sau reacþii ionice. Stabilitatea relativã a carbo-
În reacþiile din chimia organicã, molecula organicã care participã la cationilor creºte cu numãrul
reacþie se numeºte adesea substrat ºi partenerul cu care reacþioneazã se de grupe alchil legate de ato-
numeºte reactant (în majoritatea reacþiilor fiind o moleculã anorganicã). mul cu deficit electronic:
Pentru ca reactantul sã intervinã eficient în transformarea chimicã a +

substratului, acesta trebuie sã se scindeze în acelaºi mod ca ºi substratul. H 3C + CH 3 − C H 2

+ +
Astfel, reactanþii întâlniþi în chimia organicã se pot clasifica dupã cum (CH 3 )2 C H (CH 3 )3 C
urmeazã:
l reactanþi radicalici (H·, X·, NO · º. a.);
2
l reactanþi nucleofili ( ) – anionii reactantului, având surplus de Carbanionii sunt specii chi-
electroni, atacã în molecula substratului centre cu densitate scãzutã mice ce conþin la unul din
(carbocationi); exemple de reactanþi nucleofili frecvent întâlniþi: atomii de carbon un orbital
X– (halogenurã), HO–, CN–, NH3, H2O; ocupat cu doi electroni.
l reactanþi electrofili (E ) – cationii reactantului, având deficit de electroni,
+
Stabilitatea lor variazã in-
atacã în molecula substratului centre cu densitate electronicã mãritã vers faþã de stabilitatea
(carbanioni); reactanþi electrofili frecvent întâlniþi: H+, R+, H 3+ O , X+. carbocationilor, în ordinea:
În consecinþã:
Refacerea legãturilor covalente în produºii de reacþie presupune H3 C:– CH3 − CH 2− :
legarea speciilor formate prin scindarea substratului de fragmentele (CH 3 )2 CH:– (CH3 )3 C:–
reactantului, în concordanþã cu caracterul electronic al acestuia.

45

capitolul 4tipar.P65 45 03.08.2007, 11:17

 Þinând cont de clasificarea
reacþiilor în funcþie de me-
canismul de reacþie (adiþie,
substituþie, eliminare, trans-
poziþie) ºi de faptul cã reac-
þiile decurg radicalic nucle-
ofil, electrofil se poate vorbi
de: adiþii radicalice (AR),
adiþii nucleofile (AN), adiþii
electrofile (AE).
Analog, substituþiile pot fi:
SR, SN, SE, precum ºi eli-
minãrile ºi transpoziþiile.
Fig. 39. Modelul structural al
clorometanului.
Aminte[te-]i!
Halogenarea alcanilor
are loc în condiþii termice
sau fotochimice, în prezenþa
Cl2 sau Br2; halogenarea
alcanilor nu este un proces
selectiv având loc cu forma-
rea unui amestec de com-
puºi halogenaþi, în diferite
proporþii, în funcþie de
raportul de combinare
alcan/halogen.
capitolul 4tipar.P65 46
mecanism radicalic
mecanism nucleofil
mecanism electrofil
carbanion
Activitate individual\
1. Indicã posibilitãþi de scindare ale reactanþilor:
a. NaOH; b. Cl2; c. H2O; d. HCN; e. HCl.
2. Se considerã hidrocarburile (substrat):
A. C2H4; B. C2H2; C. C6H6; D. C2H6 ºi reactanþii: a. Br2/CCl4;
b. HCl; c. Cl2; d. H2O.
Pe baza cunoºtinþelor din clasele anterioare ºi a tipurilor de scindãri
ale reactanþilor, scrie ecuaþiile reacþiilor chimice posibile.
În continuare vor fi prezentate câteva mecanisme de reacþie pentru
unele reacþii de halogenare, întâlnite în studiul chimiei organice din anii
anteriori, reacþii ce conduc la compuºi cu importanþã practicã.
Clorurarea metanului
Activitate individual\
1. Scrie ecuaþiile reacþiilor de clorurare a metanului ºtiind cã se
formeazã amestec de mono-, di-, tri- ºi tetraclorometan.
2. Indicã utilizãrile practice ale compuºilor obþinuþi la exerciþiul 1.
Halogenarea alcanilor are loc printr-un mecanism homolitic înlãnþuit;
este o reacþie de substituþie, care are loc prin intermediul radicalilor,
cunoscutã sub numele de substituþie radicalicã.
În reacþia dintre metan ºi clor în raport molar 1 : 1, se formeazã
preponderent monoclorometanul (fig. 39):
CH4 + Cl2 → CH3Cl + HCl
(substrat) (reactant)
46
03.08.2007, 11:17
 Mecanismul homolitic înlãnþuit parcurge trei etape: iniþierea,
propagarea ºi întreruperea lanþului de reacþii.
{tia]i c\ …
l Iniþierea – are loc cu scindarea homoliticã a moleculei de reactant …compuºii halogenaþi
(Cl2) în condiþii fotochimice: sunt toxici ºi cancerigeni.
homolizã …unii compuºi haloge-
Cl 2 2Clg naþi ai metanului ºi etanului
coligare
au acþiune narcoticã fiind
Atomii liberi de clor formaþi au reactivitatea mult mai mare decât utilizaþi ca anestezice
clorul în stare molecularã (Cl2). (CHCl3, CCl4, C2H5Cl º. a.).
l Propagarea – este etapa în care atomii de clor rezultaþi în sistem
…compuºii halogenaþi au
reacþioneazã cu moleculele de metan formând radicali liberi metil ( gCH 3 ) acþiune poluantã atât asupra
care, având reactivitate mare, la ciocnirea cu o moleculã de clor, formeazã organismelor (sunt utilizaþi
molecula de CH3Cl ºi un atom liber de clor ( gCl ); atomul de clor reia ca insecticide) cât ºi asupra
lanþul de reacþie, procesul se repetã continuu, atât timp cât apar particule mediului înconjurãtor (apã,
de naturã radicalicã ( gCH 3 ºi gCl ): aer, sol).
…freonii, derivaþi fluoro-
CH 4 + gCl → gCH 3 + HCl
cloruraþi ai metanului, sunt
gCH3 + Cl 2 → CH3Cl + gCl compuºi organici cu aplica-
þii practice deosebite (agenþi
CH 4 + gCl → gCH3 + HCl
frigorifici, lichid rãcitor pen-
gCH3 + Cl 2 → CH3Cl + gCl tru aparate de aer condiþio-
---------------------------------- nat, solvenþi pentru spray-
l Întreruperea – reprezintã etapa în care particulele cu caracter radicalic uri), dar în acelaºi timp ex-
din sistem se unesc între ele (coligare) formând molecule stabile, iar trem de poluanþi pentru
lanþul de reacþii nu mai continuã: atmosferã (fig. 40).
gCH3 + gCl → CH3 − Cl
gCH3 + gCH3 → CH3 − CH3
gCl + gCl → Cl2
----------------------------------
Obþinerea celorlalþi compuºi cloruraþi ai metanului se formeazã tot prin
mecanism homolitic înlãnþuit (SR), asemãnãtor celui descris anterior.
Compuºii cloruraþi ai metanului au multiple utilizãri. Astfel, clorura de
metil se foloseºte ca agent frigorific ºi agent de metilare; clorura de metilen,
cloroformul ºi tetraclorura de carbon sunt utilizaþi ca solvenþi pentru uleiuri
ºi grãsimi. Totodatã, clorura de metilen este folositã ºi ca decapant pentru
piese metalice, iar tetraclorura de carbon ca agent pentru stingerea incendiilor. Fig. 40. Freonii sunt utilizaþi ca
solvent sub presiune în tuburile
spray-urilor.
Activitate individual\
1. Reprezintã etapele mecanismlui homolitic înlãnþuit (SR) pentru
obþinerea celorlalþi produºi cloruraþi ai metanului (CH2Cl2, CHCl3, CCl4).
2. Precizeazã etapa în care se formeazã ca produs secundar
1,1,2,2–tetracloroetan.

47

capitolul 4tipar.P65 47 03.08.2007, 11:17

 ! l Acidul clorhidric este
un gaz incolor cu miros
puternic, iritant, cu acþi-
une corosivã asupra cãi-
lor respiratorii.
Acþiunea fiziologicã
Acidul clorhidric din sucul
gastric transformã pepsina,
(o enzimã care contribuie la
digestie), în formã activã.
Acidul clorhidric distruge
bacteriile de putrefacþie ºi
cele patogene care pãtrund
în stomac.
nCH2 = CH → – (CH2 – CH)n–
N N
Cl Cl
PVC
Fig. 41. Obiecte din material
plastic obþinut prin polimerizarea
clorurii de vinil.
capitolul 4tipar.P65 48
Sinteza acidului clorhidric
Mecanisme de reacþie asemãnãtoare celui prezentat anterior se pot
descrie ºi pentru sinteza unor substanþe chimice anorganice.
Astfel, sinteza acidului clorhidric are loc printr-un mecanism homolitic
înlãnþuit, parcurgând cele trei etape cunoscute: iniþierea, propagarea ºi
întreruperea.
Ecuaþia reacþiei de sintezã a acidului clorhidric este:
H2 + Cl2 → 2HCl
Etapele mecanismului procesului chimic pentru sinteza HCl sunt:
l Iniþierea – molecula de Cl se scindeazã homolitic în prezenþa luminii,
2
formând atomii de clor foarte reactivi:
l Propagarea – succesiunea de reacþii se datoreazã interacþiunii dintre
atomii de clor ºi moleculele de H2:
gCl + H 2 → HCl + gH
gH + Cl 2 → HCl + gCl
gCl + H 2 → HCl + gH
gH + Cl 2 → HCl + gCl
------------------------------
l Întreruperea se produce când particulele cu caracter radicalic ( gH ºi gCl )
se unesc între ele, întrerupând astfel lanþul de reacþii:
gH + gCl → HCl
2Clg → Cl 2
2H g → H 2
Acidul clorhidric obþinut prin sinteza din elemente prezintã multiple
aplicaþii practice: în industrie, pentru decaparea cuprului, curãþirea
oþelului, obþinerea unor cloruri, obþinerea unor solvenþi, sinteze organice,
obþinerea unor produse farmaceutice º. a.
Activitate individual\
1. O utilizare importantã a acidului clorhidric constã în adiþia sa la
acetilenã pentru obþinerea clorurii de vinil, monomer important în in-
dustria maselor plastice (fig. 41). Se obþin 2240 m3 acetilenã (c. n.)
utilizând carbid de puritate 80%. Acetilena obþinutã se foloseºte pentru
obþinerea clorurii de vinil.
Determinã:
a. tipul reacþiilor ce au loc; b. masa de carbid necesarã;
c. masa de clorurã de vinil obþinutã la un randament de 90%;
d. volumul soluþiei de HCl 5 M utilizat.
48
03.08.2007, 11:17
 Clorurarea etenei cu acid clorhidric {tia]i c\ …
Halogenarea alchenelor prin adiþie are loc în prezenþa X2(Cl2, Br2) … sucul gastric din sto-
sau a hidracizilor (HCl, HBr, HI). mac conþine HCl în concen-
traþie de 0,2–0,3%.
Activitate individual\
1. Utilizând cunoºtinþele de chimie organicã din anii anteriori, scrie
ecuaþiile reacþiilor indicate:
a. bromurarea etenei ºi a propenei cu Br2/CCl4;
b. monoclorurarea etenei ºi propenei cu HCl.
2. Precizeazã importanþa practicã a reacþiei 1.a.

Adiþia hidracizilor (HCl, HBr, HI) la alchene are loc prin mecanism
electrofil; este o reacþie de adiþie care are loc prin intermediul protonului
(H+) – reactant electrofil, cunoscutã sub numele de adiþie electrofilã.
De exemplu, prin adiþia acidului clorhidric la etenã se obþine cloro-
etanul (clorura de etil), compus cunoscut sub denumirea uzualã de kelen,
utilizat ca anestezic uºor:
CH2 = CH2 + HCl → CH3 – CH2
N Aminte[te-]i!
Cl
Cloroetan (clorurã de etil) De fapt, ionizarea HCl în
Reactantul electrofil, protonul (H+), se formeazã prin ionizarea soluþie apoasã decurge cu
+
acidului clorhidric: formarea ionului H 3 O .
HCl → H+ + Cl– În scrierea simplificatã se
Reactantul electrofil formeazã cu un atom de carbon al etenei legãturã admite H 3 O + H + .
C–H
, iar celãlalt atom de carbon al legãturii duble rãmâne cu un orbital
liber (carbocation).
În cazul etenei, structura fiind simetricã, oricare din cei doi atomi de
carbon poate sã devinã carbocation ºi sã fixeze în final halogenul (Cl–):

Activitate individual\
1. ªtiind cã la halogenarea prin adiþie cu X2 a alchenelor, molecula + −

halogenului scindeazã heterolitic, reprezintã mecanismul AE pentru X2 € X KX

adiþia Cl2 la etenã.
2. Adiþia hidracizilor la alchene asimetrice, prin mecanismul AE
prezentat anterior, se desfãºoarã pe baza regulii lui Markovnikov. Stabilitatea carbocatio-
Þinând cont de aceasta, reprezintã mecanismul AE pentru adiþia nului la Csec este mai mare
HCl la propenã. decât la Cprimar.

49

capitolul 4tipar.P65 49 03.08.2007, 11:17


Fig. 42. Modelul structural al
monoclorobenzenului.
Majoritatea reacþiilor de
substituþie la care participã
nucleul aromatic sunt re-
acþii de substituþie cu reac-
tanþi electrofili (E+):
Ar – H + E+ → Ar – E + H+
compus
aromatic
În complexul intermediar
format, cei doi substituenþi (H
ºi Cl) sunt legaþi de atomul
de C al ciclului prin legãturi
covalente ºi din acest motiv
se numeºte complex .
Caracteristic pentru reac-
þia de substituþie electrofilã a
sistemelor aromatice este
faptul cã noua legãturã
substrat-reactant se formea-
zã înainte ca legãtura
substrat-hidrogen sã se fi
desfãcut.
capitolul 4tipar.P65 50
Clorurarea catalitic\ a benzenului
Halogenarea arenelor reprezintã un proces chimic important în chimia
organicã.
Clorobenzenul se obþine prin clorurarea cataliticã a benzenului.
Mecanismul reacþiei este heterolitic, fiind o substituþie electrofilã.
Reacþia de sintezã a clorobenzenului (fig. 42):
Etapele mecanismului sunt:
Etapa 1 Reactantul electrofil (Cl+) se formeazã prin interacþia dintre
catalizator ºi molecula de halogen; FeCl3 scindeazã heterolitic molecula Cl2:
+ –
Cl2 + FeCl3 Cl + FeCl4
Etapa 2 Cationul Cl+ (reactantul electrofil) atacã molecula benzenului
pe care o polarizeazã ºi formeazã complexul :
+ lent H etapa determinantã
+ Cl +
Cl de vitezã
Etapa 3 Se formeazã monoclorobenzenul prin heteroliza legãturii C–H,
cu refacerea nucleului aromatic simultan cu cedarea hidrogenului
substituit ca proton (H+); în acelaºi timp, se regenereazã catalizatorul,
FeCl3, prin intermediul bazei conjugate ( FeCl −4 ) din sistem:
FeCl −4 + H + → FeCl 3 + HCl
Clorobenzenul se utilizeazã în special pentru sinteza insecticidului
D.D.T. (diclorodifeniltricloroetan) utilizat ca insecticid de contact ºi de
ingestie, la combaterea malariei. În agriculturã a fost interzis, în ge-
neral, din cauza persistenþei în sol ºi în apã.
Activitate individual\
1. La clorurarea cataliticã a benzenului se obþine o masã de reacþie
ce conþine benzen nereacþionat, monoclorobenzen, diclorobenzen ºi
triclorobenzen în raport molar 2 : 5 : 2 : 1. Calculeazã:
a. procentul de clor din masa de reacþie;
b. conversia utilã, conversia totalã ºi randamentul;
c. masa de monoclorobenzen obþinutã în condiþiile precizate, dacã
se utilizeazã 1 560 kg benzen.
50
03.08.2007, 11:17
 2. a. Cunoscând faptul cã la monoclorurarea cataliticã a toluenului {tia]i c\ …
în prezenþa FeCl 3 se formeazã preponderent amestec de orto- ºi
paraclorotoluen ºi cã mecanismul reacþiei este substituþie electrofilã, … D.D.T.-ul a fost obþinut
reprezintã etapele desfãºurãrii acestuia pentru procesul chimic indicat. prima datã de Ziedler (1873),
b. ªtiind cã clorurarea fotochimicã a toluenului are loc printr-un dar proprietãþile sale de insec-
mecanism asemãnãtor halogenãrii metanului, reprezintã etapele ticid sunt descoperite de P.
mecanismului homolitic înlãnþuit pentru obþinerea clorurii de benzil. Müller (1939) pentru care
3. Prin clorurarea cataliticã a toluenului se obþine un amestec ce acesta primeºte Premiul Nobel.
conþine, în procente de masã, 30% ortoclorotoluen, 60% paraclorotoluen, … D.D.T.-ul a fost utilizat
6% metaclorotoluen ºi 4% toluen nereacþionat. ªtiind cã s-a obþinut 2 în timpul celul de-al Doilea
m3 amestec final ( = 0,9 g/cm3) cu compoziþia de mai sus, calculeazã: Rãzboi Mondial pentru dis-
a. conversia utilã, conversia totalã ºi randamentul; trugerea paraziþilor (pãdu-
b. masa de toluen necesarã. chilor) ºi a þânþarilor care au
4. Un volum de 20 L CH4 (c.n.) reacþioneazã cu 28 L Cl2 (c.n.). rãspândit malaria.
Considerând cã se formeazã numai CH3Cl ºi CH2Cl2, iar metanul ºi
clorul se consumã integral, calculeazã:
a. raportul molar CH3Cl : CH2Cl2;
b. conþinutul masic procentual de clor al amestecului rezultat din p,p -diclorodifeniltricloroetan
cei doi compuºi. (D.D.T.)

*APLICA}II – MECANISME DE REAC}IE

1. Completeazã corespunzãtor spaþiile libere:
a. În scindãrile heterolitice se formeazã interme-
diari ................. .
b. Carbocationii sunt specii chimice cu
................. electronic ºi au sarcinã ....................... .
c. Anionii reactantului se numesc reactanþi
........................ ºi atacã centre de densitate
electronicã .............................. .
d. Sinteza monoclorometanului are loc prin me-
canism .................. înlãnþuit numit ........................
radicalicã.
e. Radicalii sunt specii chimice care au un
................... ocupat cu un singur electron la unul
din atomi.
2. Alege afirmaþia/afirmaþiile corectã/corecte:
a. Clorurarea etenei cu HCl are loc prin substi-
tuþie electrofilã.
b. Sinteza HCl se desfãºoarã prin mecanism
homolitic înlãnþuit.
c. Monoclorometanul are formula CH2Cl.
d. Heteroliza reprezintã tipul de scindare care
decurge cu formarea intermediarilor radicalici.
e. Carbanionii sunt specii chimice cu deficit de
electroni.
f. Clorurarea cataliticã a benzenului decurge prin
mecanism heterolitic numit substituþie electrofilã.
3. Grupeazã reactanþii dupã modul lor de atac
(electrofil, nucleofil, radicalic): HO–, H 3+ O , Br+,
Clg , NO 2+ , NC–, HS–, NH 2− , H3C+, : NH3.
4. Reprezintã formulele speciilor chimice care
rezultã la scindarea homoliticã ºi heteroliticã a unei
legãturi C–C din molecula propanului.
5. Monoclorurarea propanului are loc cu
formarea unui amestec de 1-cloropropan ºi
2-cloropropan prin mecanism homolitic înlãnþuit.
Formuleazã etapele mecanismului pentru obþinerea
2-cloropropanului.
6. Adiþia HCl la izobutenã duce la formarea clorurii
de terþbutil. Reprezintã etapele mecanismului de
reacþie pentru obþinerea clorurii de terþbutil prin AE.

51

capitolul 4tipar.P65 51 03.08.2007, 11:17

 7. Indicã tipul reacþiei chimice ºi mecanismul acestora pentru urmãtoarele transformãri:
h
a. CH3 − CH3 + Cl 2 → CH3 − CH 2 − Cl + HCl
b. CH 2 CH − CH 3 + Br2 → CH 2 Br − CHBr − CH 3 (scindare heteroliticã)

c.
H+
d. CH 2 CH 2 + HOH → CH 3 − CH 2 − OH

e. (scindare heteroliticã)
f. HC CH + HCl → CH 2 CH − Cl

*TEST DE EVALUARE
1. Alege termenii din parantezã care completeazã d. Descrierea etapelor de transformare, iden-
corect fiecare dintre afirmaþiile urmãtoare: tificarea intermediarilor, stabilirea legãturilor ce se
a. Homoliza are loc cu formarea intermediarilor desfac ºi se refac reprezintã ................ reacþiei
.................... (ionici/radicalici). (condiþiile de desfãºurare/mecanismul).
b. Carbocationii sunt specii chimice care au e. Reactanþii ............... atacã centrele de densitate
............... (deficit electronic/surplus de electroni). electronicã mãritã (nucleofili/electrofili).
c. Clorurarea etenei cu HCl are loc prin me-
canism de ........... electrofilã (substituþie/adiþie).
2. Stabileºte corespondenþa dintre compuºii coloanei A ºi afirmaþiile indicate din coloana B, înscriind
în dreptul cifrelor din coloana A, literele corespunzãtoare din coloana B:
A B
1. ......... Carbanioni a. o reacþie care are loc prin substituþie electrofilã
FeCl3
2. ......... C 6 H 6 + Cl2 → b. intermediar se formeazã radicali liberi
3. ......... Reactanþi nucleofili
c. sunt specii chimice cu surplus de electroni
4. ......... Radicali d. se formeazã prin heterolizã
h e. specii chimice formate prin homolizã
5. ......... CH 4 + Cl 2 →
f. atacã centre de densitate electronicã scãzutã
3. a. ªtiind cã monoclorurarea etanului are loc Reprezintã etapele mecanismului care are loc la
prin mecanism homolitic înlãnþuit asemãnãtor cu nitrarea benzenului (asemãnãtor clorurãrii catalitice
halogenarea metanului, reprezintã etapele mecanis- a benzenului).
mului pentru formarea clorurii de etil din etan ºi 4. Pentru sinteza industrialã a HCl din elemente
clor, în condiþii fotochimice. se utilizeazã clorul obþinut din electroliza a 2 t so-
b. Nitrarea benzenului cu formarea nitroben- luþie de NaCl ce conþine 60% NaCl. Determinã:
zenului se realizeazã prin substituþie electrofilã, în a. volumul de clor obþinut la 127¯C ºi la 2 atm;
prezenþa H2SO4, necesar pentru formarea cationului b. volumul de HCl ce se obþine în condiþii nor-
+
NO 2, ce constituie reactantul electrofil al procesului: male, la un randament global de 80%;
c. volumul soluþiei 3 M de HCl ce rezultã la
2H 2 SO 4 + HNO3 € NO2+ + 2HSO−4 + H3+ O punctul b.

52

capitolul 4tipar.P65 52 03.08.2007, 11:17

 # COMBINA}II COMPLEXE.
REAC}II DE COMPLEXARE
Combina]ii complexe
DE CE?
Metalele tranziþionale ºi
Combinaþiile complexe sunt, în cea mai mare parte, combinaþii ale ionii acestora au multiple
metalelor tranziþionale. Pe lângã utilizãrile deosebite ale metalelor aplicaþii în viaþa cotidianã:
tranziþionale (ca atare sau sub formã de aliaje), ionii acestor metale joacã fierul — reprezintã metalul
un rol extrem de important în organismele vii. Metalele tranziþionale au de bazã din fontã ºi oþel,
un rol deosebit în sistemele vii, mai ales datoritã capacitãþii lor de a cuprul — este utilizat pentru
forma complecºi cu o varietate de grupãri donoare prezente în sistemele confecþionarea cablurilor
biologice. De exemplu, complecºii fierului asigurã transportul ºi stocarea electrice ºi a conductelor,
oxigenului, complecºii molibdenului ºi fierului sunt catalizatori pentru titanul — se foloseºte în
fixarea azotului; zincul se gãseºte în peste 150 biomolecule umane, vopsitorie º.a.
complecºii cuprului ºi fierului au rol crucial în ciclul respirator, iar ionii
complecºi ai cobaltului se gãsesc în vitamina B12 º.a. Cu toate cã, doar
cantitãþi mici de ioni metalici sunt necesari pentru o viaþã sãnãtoasã,
deficienþa lor poate provoca îmbolnãviri grave.
În acest capitol vom analiza structura ºi metodele de obþinere ale
unor combinaþii complexe, proprietãþile ºi importanþa acestora.

Aminte[te-]i!
În clasa a IX-a, studiind legãtura covalent-coordinativã ai aflat cã Fig 43. Combinaþii complexe
acest tip de legãturã se întâlneºte în structura unei clase importante de ale aceluiaºi metal în stãri de oxi-
compuºi, combinaþiile complexe (fig. 43). dare diferite:
a. K2[Fe(CN)4]; b. K3[Fe(CN)6].
Legãtura covalentã pentru care dubletul de electroni pus în comun
provine de la un singur atom este cunoscutã cu numele de legãturã Chimistul german Alfred
covalent-coordinativã. Werner (1866-1919), prin
studiile sale legate de struc-
Atomul care posedã dubletul se numeºte donor, iar cel lipsit de electroni tura ºi proprietãþile combi-
se numeºte acceptor. naþiilor complexe, a pus ba-
A: + X → A:X zele teoriei coordinaþiei, o
donor acceptor etapã deosebit de importan-
Ionul complex este alcãtuit dintr-un ion metalic care formeazã legãturi tã pentru cunoaºterea
coordinative cu liganzii (molecule sau ioni negativi). acestei clase de compuºi.

53

capitolul 5 tipar.P65 53 03.08.2007, 11:49

 Numãrul de coordinare ion complex
reprezintã numãrul ligan-
zilor legaþi coordinativ de [Cu(NH3)4]2+ numãr de coordinare
ionul metalic.
molecule neutre ce au atomi
cu electroni neparticipanþi:
2+ ion metalic ligand H2O, NH3, CO º. a.
NH3
ioni negativi (F–, Cl–, Br–, I–,
H3N Cu NH3 legãturã cova- HO–, CN–, SCN– º. a.)
lent coordi-
NH3 nativã
ionul complex
tetraaminocupru (II) are volum mic ºi orbitali liberi care
pot accepta electroni de la liganzi

În consecinþã, metalele (în special metalele tranziþionale) apar în ionii

Fig 44. Soluþii ale unor com-
binaþii complexe [Cr(NH3)6]Cl3
(galben) ºi [Cr(NH 3 ) 5 Cl]Cl 2
(violet).
Combinaþii complexe neutre:
[Pt(NH3)2Cl2]
[Co(NH3)4Cl2]
complecºi ca atomi centrali, de care se leagã coordinativ liganzii. Aceastã
comportare a metalelor tranziþionale, adicã uºurinþa de a forma combinaþii
complexe, se explicã pe baza structurii electronice a acestora. Deoarece
atomii metalelor tranziþionale au în structura lor electronicã niveluri d, s
sau p incomplet ocupate cu electroni, pot primi pe aceste niveluri perechile
de electroni neparticipanþi ale liganzilor.
Pentru ca o specie chimicã (moleculã sau anion) sã funcþioneze ca ligand
trebuie sã aibã cel puþin un dublet de electroni neparticipanþi pe care sã îl
punã în comun cu ionul metalic – legãtura coordinativã. Liganzii constituie
atomii donori ce participã la formarea unei legãturi coordinative.
În funcþie de natura ºi numãrul liganzilor, ionii complecºi pot fi catio-
nici, anionici sau neutri.
Ioni
complecºi

cationici anionici

[Ag(NH3)2]+ – ion diaminoargint (I) [Zn(OH)4]2– – ion tetrahidroxozincat

[Cu(NH3)4]2+ – ion tetraaminocupru (II) [Fe(CN)6]3– – ion hexacianoferat (III)
[Cr(NH3)6]3+ – ion hexaaminocrom (III) (fig. 44) [Co(SCN)4]2– – ion tetrasulfcianocobaltat (II)
[Co(H2O)6]3+ – ion hexaacvacobalt (III) [CoCl4]2– – ion tetraclorocobaltat (II)
[Co(H2O)2(NH3)4]3+ – ion diacvatetraaminocobalt (III)

54

capitolul 5 tipar.P65 54 03.08.2007, 11:49

 Denumirea ionilor complec[i
Analizând exemplele anterioare, se pot deduce princi- Denumirea liganzilor
palele reguli pentru denumirea ionilor complecºi:
l Liganzii se numesc înaintea ionului metalic.
molecule anioni
l Liganzii anionici au sufixul „o” adãugat la numele H2O acva Cl– cloro
anionului, iar liganzii-molecule au denumiri speciale (H2O, NH3 amino Br– bromo
NH3) sau denumirile moleculelor corespunzãtoare (tabelul CO carbonil HO– hidroxo
11).
CH3–NH2 metilamino CN– ciano
l Numãrul liganzilor este indicat prin prefixe greceºti:

di-, tri-, tetra-, penta-, hexa-. NO nitrozil SCN– sulfociano

l Starea de oxidare a ionului metalic central este Tabelul 11. Denumirea unor liganzi.
desemnatã prin cifre romane notate în paranteze.
l Când sunt mai multe tipuri de liganzi, aceºtia sunt enumeraþi în ordine
Metal Numele în
alfabeticã. complex anionic
l La complecºii anionici se adaugã sufixul „at” la numele metalului ferat
Fier
(tabelul 12). cuprat
Cupru
Plumb plumbat
Activitate individual\
Argint argintat
1. ªtiind cã în denumirea sãrurilor, numele cationului se precizeazã
Aur aurat
dupã numele anionului, indicã denumirile urmãtoarelor sãruri ce conþin
un cation complex sau un anion complex: Staniu stanat
a. [Ag(NH ) ]OH e. Na [AlF ] Cobalt cobaltat
3 2 3 6
b. [Cu(NH3)4](OH)2 f. Na2[Zn(OH)4] Tabelul 12. Denumirea unor
c. [Cu(NH3)2]Cl g. K2[Ni(CN)4] metale în complecºi anionici.
d. Na4[Fe(CN)6] h. [Al(H2O)6]Cl3
R 1. a. hidroxid de diami-
R
2. Indicã ionii complecºi de la exerciþiul 1 ºi stabileºte pentru aceºtia
noargint (I) – reactiv Tollens; b.
sarcina ionului complex, þinând cont de urmãtoarele precizãri:
hidroxid de tetraaminocupru (II)
l dacã liganzii sunt molecule neutre, sarcina ionului complex este
– reactiv Schweitzer; c. clorurã
egalã cu sarcina ionului metalic central;
de diaminocupru (I); d. hexa-
l dacã liganzii sunt anioni, sarcina ionului complex este egalã cu
cianoferat (II) de sodiu; e. hexa-
suma algebricã dintre sarcina ionului metalic central ºi sarcina liganzilor.
fluoroaluminat de sodiu; f. te-
(Rãspunsul pentru ex. 1 se aflã pe coloana alãturatã.) trahidroxozincat (II) de sodiu;
g. tetracianonichelat (II) de po-
*Stereochimia combina]iilor complexe tasiu; h. triclorurã de hexaacva
aluminiu.
Dupã cum s-a precizat anterior, legãtura din ionul complex între ionul
metalic ºi liganzi este legãturã coordinativã; având electroni nepartici-
panþi (molecule sau anioni), liganzii sunt atomii donori. Liganzii din jurul
unui ion metalic pot fi identici sau diferiþi.
Numãrul de liganzi care interacþioneazã cu ionul metalic poartã
numele de numãr de coordinare.

55

capitolul 5 tipar.P65 55 03.08.2007, 11:49

 Numerele de coordinare frecvent întâlnite au valorile: 2, 4, 6. Este im-
portant de menþionat cã, în funcþie de condiþiile de obþinere, de natura ºi
numãrul liganzilor, un ion metalic poate forma ioni complecºi cu diferite
geometrii.
Liganzii ocupã poziþii bine definite în spaþiu în jurul ionului metalic
central; fiecãrui numãr de coordinare i se pot asocia una sau mai multe
geometrii (fig. 45).
În tabelul ce urmeazã (tabelul 13) sunt prezentate geometriile unor
ioni complecºi în funcþie de numãrul de coordinare.

Ionul Numãrul Geometria Ionul Numãrul Geometria

complex de coordinare de coordinare
[Ag(NH3)2]+ 2 liniarã [Fe(CN)6]3– 6 octaedricã
[Cu(NH3)4]2+ 4 plan-pãtratã [Co(NH3)6]3+ 6 octaedricã
[Ni(CN)4]2– 4 plan-pãtratã [Cr(H2O)6]3+ 6 octaedricã
[CoCl4]2– 4 tetraedricã [Co(NO2)6]3– 6 octaedricã
Tabelul 13. Tipurile de geo-
metrie a ionilor complecºi. Izomeria geometric\ a ionilor complec[i
Numãrul de Geometria Combinaþiile complexe izomere au aceeaºi compoziþie chimicã, dar
coordinare
structuri diferite.
2 Ionii complecºi pot prezenta izomerie geometricã ºi izomerie opticã.
Liniarã
Atât izomerii geometrici, cât ºi cei optici sunt stereoizomeri, adicã
izomeri în care atomii sunt legaþi în acelaºi mod ºi diferã numai prin
dispoziþia relativã a legãturilor în spaþiu (fãrã modificarea naturii acestor
legãturi). Pentru ionii complecºi cu geometrie plan-pãtratã ºi octaedricã
4 Tetraedricã
este deosebit de importantã izomeria geometricã. Izomerii geometrici au
avut o contribuþie însemnatã la determinarea structurii spaþiale a ionilor
complecºi.
Plan-pãtratã Aminte[te-]i!
Ai întâlnit izomeria geometricã la studiul alchenelor, fiind cauzatã
6 de faptul cã legãtura dublã nu permite rotaþia liberã a atomilor pe care
îi leagã.
Octaedricã Dacã cei doi substituenþi care se leagã la acelaºi atom de carbon
sunt diferiþi, apar douã aranjamente spaþiale, doi izomeri geometrici:
Fig. 45. Geometria ionilor
cis ºi trans.
complecºi în funcþie de nu-
În cazul 2-butenei, cei doi izomeri sunt:
mãrul de coordinare.

H 3C H 3C
cis-2-butena trans-2-butena

56

capitolul 5 tipar.P65 56 03.08.2007, 11:49

 Asemãnãtor se întâlnesc ºi izomeri geometrici ai ionilor complecºi; de
exemplu, complexul cu geometrie plan-pãtratã [Pt(NH3)2Cl2] prezintã doi (a)
izomeri cis ºi trans (fig. 46):
H 3N

H 3N
cis trans
Izomerii cis – trans ai acestui ion complex corespund unor compuºi
reali, care diferã prin unele proprietãþi; izomerul cis se utilizeazã în
chimioterapie pentru tratamentul cancerului având numele de cisplatin.
Izomeria geometricã apare ºi în cazul complecºilor cu geometrie
octaedricã, când sunt prezenþi doi sau mai mulþi liganzi diferiþi. Astfel, Fig. 46. Izomerii cis (a) ºi trans
izomerii cis ºi trans ai ionului complex cu structurã octaedricã (b) ai complexului cu geometrie
[Co(NH3)4Cl2] sunt reprezentaþi în figura 47. Cei doi izomeri au plan-pãtratã [Pt(NH3)2Cl2].
proprietãþi diferite (în special fizice); astfel, izomerul cis are culoarea
violet, în timp ce izomerul trans este verde, iar sãrurile lor prezintã
solubilitãþi diferite în apã.

Propriet\]ile combina]iilor complexe

Majoritatea combinaþiilor complexe manifestã stabilitate atât în stare
solidã, cât ºi în soluþie, determinatã de natura atomului central ºi a
liganzilor. Cele mai multe combinaþii complexe sunt solubile în apã sau
în solvenþi organici ºi sunt intens colorate.
În soluþie apoasã, majoritatea combinaþiilor complexe se comportã ca
electroliþi formând ionul complex: (a)

[Ag(NH 3 )2 ]Cl P [Ag(NH 3 )2 ]+ + Cl −

K 3 [Fe(CN)6 ] P [Fe(CN)6 ]3− + 3K +
Ionii complecºi se disociazã la rândul lor într-o foarte micã mãsur㠖
disociere secundarã; fiind procese de echilibru, se pot determina constan-
tele de disociere aplicând legea acþiunii maselor:

+ + [Ag + ][NH 3 ]2 (b)

[Ag(NH 3 )2 ] P Ag + 2NH 3 K 9 10 −8 mol / L
[Ag(NH 3 )2 ]+
Fig. 47. Izomerii geometrici cis
3+ − 6
[Fe ][CN ] (a) ºi trans (b) ai ionului com-
[Fe(CN)6 ]3− P Fe3+ + 6CN − K 10 −44 mol / L
[Fe(CN)6 ]3− plex [Co(NH3)4Cl2].
Din valorile constantelor de disociere ale ionilor complecºi, numite
adesea ºi constante de instabilitate, se poate aprecia stabilitatea ionilor
complecºi. Se observã cã stabilitatea ionilor complecºi este cu atât mai
mare cu cât valoarea constantei de disociere este mai micã.

57

capitolul 5 tipar.P65 57 03.08.2007, 11:49

 A ctivitate
de documentare
Þinând cont de importanþa
aranjamentului spaþial al
ionilor complecºi, cautã in-
formaþiile necesare pentru a
completa noþiunile referitoa-
re la izomeria geometricã a
acestora, ºi realizeazã un
proiect pe care îl poþi intitula:
„Stereochimia combinaþiilor
complexe ºi importanþa
practicã a acestora”.
Fig. 48. Formarea hidroxidului
de tetraaminocupru (II) (reac-
tivul Schweitzer).
Fig. 49. Obþinerea hidroxidului
de diaminoargint (I) (reactiv
Tollens).
capitolul 5 tipar.P65 58
Aplica]ii ale combina]iilor complexe.
Ob]inerea unor combina]ii complexe
Una dintre caracteristicile evidente ale ionilor complecºi este culoarea,
uneori deosebit de intensã. De regulã, culorile depind de tipul ionului
metalic, de starea lui de oxidare, de natura ligandului. Din acest motiv,
reacþiile de complexare sunt frecvent utilizatã în analiza chimicã pentru
recunoaºterea unor ioni.
În cele ce urmeazã, vom exemplifica câteva reacþii de identificare cu
formare de ioni complecºi utilizate în analiza calitativã.
Totodatã, unii complecºi pe care îi vei obþine experimental prezintã
interes practic; de exemplu, reactivul Schweitzer (hidroxid de tetraami-
nocupru (II)) este singurul ºi cel mai vechi solvent al celulozei (1857),
solubilitate pe care s-a bazat una din primele fabrici de mãtase artificial㠖
numitã mãtase cupramoniu. Un alt complex, reactivul Tollens (hidroxid
de diaminoargint (I)), este utilizat pentru a pune în evidenþã caracterul
slab acid al acetilenei, caracterul reducãtor al unor compuºi (aldehide ºi
zaharide – glucoza) ºi, în consecinþã recunoaºterea acestor compuºi, precum
ºi ca agent de argintare la fabricarea oglinzilor. Despre toate acestea ai
aflat la studiul chimiei organice în clasele anterioare!
Activitate experimental\
1. Obþinerea reactivului Schweitzer
l Introdu într-o eprubetã 2mL soluþie diluatã de sulfat de cupru,
CuSO4, ºi adaugã câteva picãturi de hidroxid de sodiu, NaOH.
l Adaugã peste precipitatul albastru gelatinos obþinut soluþie de
amoniac ºi agitã eprubeta pânã la dizolvarea precipitatului (fig. 48).
Culoarea albastrã a soluþiei rezultate dupã dizolvarea precipitatului se
datoreazã formãrii unui ion complex:
CuSO4 + 2NaOH → Cu ( OH )2 ↓ + Na 2SO4
precipitat albastru deschis
Cu (OH )2 + 4NH 3 →  Cu ( NH 3 )4  (OH )2
soluþie de culoare albastru intens
(reactiv Schweitzer)
2. Obþinerea reactivului Tollens
l Repetã experimentul anterior, folosind soluþie de azotat de
argint, AgNO3, în locul celei de CuSO4.
l Adaugã peste precipitatul brun obþinut soluþie de amoniac ºi agitã
eprubeta pânã la dizolvarea precipitatului (fig. 49).
l Scrie formula complexului rezultat, dacã numãrul de coordinare este 2.
58
03.08.2007, 11:49
 Precipitatul brun, format prin reacþia dintre AgNO3 ºi NaOH se dizolvã Un proces chimic asemãnãtor
în soluþie de amoniac, formând reactivul Tollens,  Ag ( NH 3 )2  OH, numit se utilizeazã în analiza calita-
tivã pentru identificarea catio-
hidroxid de diaminoargint (I). nului Ag+, întrucât precipitatul
2AgNO 3 + 2NaOH → Ag 2 O ↓ +2NaNO 3 + H 2 O alb format, AgCl, clorurã de
pp. brun argint, este solubil în amoniac:
(fig. 50)
Ag 2 O + 4NH 3 + H 2 O → 2  Ag ( NH 3 )2  OH
Ag+ + HCl + H2O → AgCl ↓+H3+O
reactiv Tollens – soluþie incolorã precipitat
alb

3. Obþinerea ionilor complecºi ai Co2+: [CoCl4]2–, [Co(SCN)4]2– AgCl + 2NH3 → Ag ( NH3 )2  Cl
a. ionul complex [CoCl4]2–: soluþie incolorã

l Dizolvã aproximativ 1 g de sare a cobaltului (II), CoCl · 6H O, O reacþie asemãnãtoare se

2 2
în 4 mL apã distilatã. utilizeazã pentru identificarea
l Adaugã peste soluþia obþinutã (culoare roz) un volum aproximativ anionului Cl– prezent într-o
egal de HCl concentrat. soluþie care se trateazã cu
l Introdu, peste noua soluþie, apã distilatã pânã la schimbarea culorii. AgNO3:
l Noteazã modificãrile de culoare. Cl− + AgNO3 → AgCl ↓ +NO3−
precipitat
alb
2+
La dizolvarea în apã, ionul  Co ( H 2 O )6  are culoarea roz; la adãu-
garea HCl concentrat se formeazã ionul complex [CoCl4]2– cu geometrie
tetraedricã ºi culoare albastru intens:
2+
 Co ( H 2 O )6  + 4Cl − P CoCl 4
2−
+ 6H 2 O
soluþie roz soluþie albastru intens
2+
Adãugând apã, se reface ionul  Co ( H 2 O )6  :
2+
+ 6H 2 O P  Co ( H 2 O )6  + 4Cl −
2−
CoCl 4

b. ionul complex [Co(SCN)4]2–:

l Introdu într-o eprubetã soluþie concentratã ce conþine ioni Co
2+ Fig. 50. Precipitatul alb de AgCl.
(asemãnãtor experimentului anterior).
l Adaugã 1-2 mL eter etilic ºi soluþie concentratã de sulfocianurã de

potasiu (KSCN) pânã la modificarea culorii. Dupã cum vei constata ºi

l Noteazã modificãrile de culoare. în capitolul urmãtor, nume-
roase reacþii în urma cãrora
Ecuaþia reacþiei este: se obþin combinaþii com-
2− plexe constituie reacþii utili-
Co 2 + + 4SCN − P  Co (SCN )4  zate în chimia analiticã
soluþie roz soluþie albastru intens
pentru identificarea ionilor.

59

capitolul 5 tipar.P65 59 03.08.2007, 11:49


Formarea albastrului de
Berlin se utilizeazã ºi în ana-
liza elementalã calitativã în
chimia organicã, pentru
identificarea azotului.
Combinaþiile complexe
prezintã un rol important în
industria chimicã ºi în co-
tidian. Astfel, aceste combi-
naþii îºi gãsesc o largã apli-
care în practica de extracþie
a multor metale din minere-
urile respective, ca ºi în me-
todele de separare ale alto-
ra. Este de asemenea bine-
cunoscut rolul deosebit de
important al combinaþiilor
complexe în dezvoltarea me-
todelor de analizã calitativã
ºi cantitativã. Folosirea
combinaþiilor complexe în
acest domeniu oferã posibili-
tãþi multiple; exemple în acest
sens îl constituie experimen-
tele prezentate alãturat.
Combinaþiile complexe
stau la baza unor procese
biologice, ca ºi a unor reacþii
catalitice. Importanþa lor din
acest punct de vedere este
evidentã dacã se aminteºte
cã substanþa vitalã pentru
fotosinteza din plante, clo-
rofila, este o combinaþie
complexã a magneziului ºi
cã hemoglobina, care tran-
sportã oxigenul în celulele
animale, este o combinaþie
complexã a fierului.
capitolul 5 tipar.P65 60
Experimentele efectuate cu soluþii ce conþin ioni Co2+ aratã cã, pentru
numãrul de coordinare 4, combinaþiile complexe ale ionului Co2+ au culoarea
albastru intens, reacþiile fiind utilizate pentru identificarea acestui ion.
4. Reacþiile ionilor Fe3+ ºi Cu2+ cu soluþie de [Fe(CN)6 ]4 − :
a. Fe3+
l Introdu într-o eprubetã 2-3 mL soluþie ce conþine ioni Fe (soluþie
3+
FeCl3).
lAdaugã o soluþie apoasã ce conþine ionul [Fe(CN)6 ]4 − (soluþie de
K4[Fe(CN)6]), pânã la apariþia unui precipitat.
Se observã apariþia unui precipitat albastru (cunoscut sub numele de
albastru de Berlin); ecuaþia reacþiei este:
4−
4Fe 3+ + 3  Fe ( CN )6  → Fe 4  Fe ( CN )6  3 ↓
hexacianoferat (II) de fier (III)
precipitat albastru (albastru de Berlin)
Þinând cont de soluþiile utilizate, ecuaþia se poate scrie:
4FeCl3 + 3K4[Fe(CN)6] → Fe4[Fe(CN)6]3 + 12KCl
Reacþia este caracteristicã ionului Fe3+; dacã soluþia ce conþine ioni
Fe3+ este foarte diluatã, se obþine o coloraþie albastru-verzuie, ceea ce
permite determinarea prezenþei urmelor de ioni Fe3+.
b. Cu2+
l Introdu într-o eprubetã 2-3 mL dintr-o soluþie ce conþine ioni
Cu2+ (soluþie CuSO4).
l Adaugã câteva picãturi de acid acetic ºi aproximativ 2 mL soluþie
4−
ce conþine ionul  Fe ( CN )6  (soluþie de K4[Fe(CN)6]) pânã la apariþia
unui precipitat.
Se observã apariþia unui precipitat brun-roºcat; ecuaþia reacþiei este:
4−
2Cu 2 + +  Fe ( CN )6  → Cu2  Fe ( CN )6  ↓
soluþie albastrã hexacianoferat (II) de cupru (II)
precipitat brun-roºcat
Þinând cont de soluþiile utilizate, ecuaþia se poate scrie:
2CuSO4 + K4[Fe(CN)6] → Cu2[Fe(CN)6] + 2K2SO4
Reacþia este caracteristicã ionului Cu2+; dacã soluþia ce conþine ioni
Cu2+ este foarte diluatã, se obþine o coloraþie roz, ceea ce permite
determinarea prezenþei urmelor de ioni Cu2+.
60
03.08.2007, 11:49
 * Verificarea calitativ\ a legii Lambert- Colorimetrie = analiza
Beer. Stabilirea concentra]iei unei solu]ii cantitativã a substanþelor
colorate într-o soluþie; deter-
ion tetraaminocupru (II) [Cu(NH3)4]2+ minare a caracteristicilor
unei culori.
Principiul metodelor colorimetrice — metode de analizã cantitativã Colorimetru (lat. color =
a substanþelor colorate — constã în compararea intensitãþii culorilor a culoare + gr. metron = mã-
douã soluþii de diferite concentraþii (soluþia de analizat ºi soluþia etalon). surã)
Intensitatea coloraþiei depinde de concentraþia soluþiei respective. Colorimetru = aparat
În colorimetrie, compararea culorilor se face pe cale vizual㠗 colo- pentru stabilirea concen-
rimetrie vizualã, sau fotoelectric㠗 fotocolorimetrie. Aparatele folosite traþiei soluþiilor substanþelor
se numesc colorimetre, ºi respectiv, fotocolorimetre (spectrofotometre). colorate (prin compararea
Analizele colorimetrice sau fotocolorimetrice se bazeazã pe legea acestora cu o soluþie etalon)
Lambert-Beer. sau pentru determinarea
Astfel, intensitatea (I) a radiaþiei monocromatice absorbite de cãtre caracteristicilor unei culori.
soluþia coloratã depinde de concentraþia soluþiei (C) ºi de intensitatea radiaþiei
incidente (I0). Deoarece variazã cu lun-
gimea de undã a radiaþiei,
I0 expresia legii
(1) log Cl (2) I = I0 · 10– Cl
Lambert-Beer
legea Lambert-Beer se apli-
I cã riguros numai în luminã
unde: monocromaticã.
= absorbtivitatea speciei absorbante (constantã);
C = concentraþia molarã necunoscutã (mol/L) a speciei absorbante;
l = grosimea stratului de soluþie coloratã (metri în SI).
În consecinþã, pentru douã soluþii ale aceloraºi specii chimice, I va avea
aceeaºi valoare; intensitatea culorii soluþiilor este egalã, dacã:
(3) C1 l1 = C0 l0
Din relaþia (3) se poate determina concentraþia C1 a unei soluþii
necunoscute:
C0 l 0
(4) C1
l1 Fig. 51. Variaþia absorbanþei în
concentraþia soluþiei colorate
Pentru determinarea concentraþiei se utilizeazã curbe standard create (lumina monocromaticã):
pentru soluþii de concentraþii cunoscute. Concentraþia soluþiei necunoscute I – soluþie care verificã legile
poate fi interpretatã/extrapolatã pornind de la curba standard (fig. 51). absorbanþei luminii;
II, III – soluþii care nu se supun
2+
*Stabilirea concentra]iei unei probe de Cu (NH3 )4  legii.

Principiul metodei constã în compararea intensitãþii culorii soluþiei de

analizat (I1) cu soluþii etalon (I0) de concentraþii cunoscute (C0) ºi crescânde
cu aceeaºi grosime a stratului absorbant; se determinã concentraþiile
necunoscute utilizând relaþiile (3) ºi (4).

61

capitolul 5 tipar.P65 61 03.08.2007, 11:49

 V(mL) V(mL) Activitate experimental\
Numãr soluþie
epru- soluþie
CuSO 4 NH3 conc.
betã 0,01M Stabilirea concentraþiei unei probe de ion tetraaminocupru (II)
1 2 mL 20 mL l Pregãteºte un stativ cu cinci eprubete gradate (30 mL), numerotate
2 4 mL 20 mL 1-5, prevãzut cu un ecran alb (carton alb).
3 6 mL 20 mL l Preparã o soluþie de CuSO de concentraþie 0,01 M.
4
4 8 mL 20 mL l Introdu în cele 5 eprubete numerotate volumele de soluþii de CuSO
4
5 10 mL 20 mL ºi NH3 concentrat indicate în tabelul alãturat (tabelul 14).
l Completeazã eprubetele cu apã distilatã pânã la semn (30 mL).
Tabelul 14. Determinarea l Într-o altã eprubetã gradatã amestecã volume necunoscute de soluþii
experimentalã a concentraþiei etalon (preparate ca în tabelul 14), astfel încât volumul rezultat sã nu
unei probe de [Cu(NH3)4]2+. depãºeascã 20 mL.
l Comparã cu soluþiile etalon ºi completeazã cu apã distilatã pânã

când intensitatea culorii este aceeaºi cu soluþia etalon.

l Noteazã înãlþimea stratului de soluþie ºi calculeazã concentraþia

soluþiei necunoscute, utilizând relaþia (4).

Activitate Dintre ionii elementelor tranziþionale, fierul, cobaltul, cuprul, manganul,
de documentare molibdenul ºi zincul prezintã o importanþã deosebitã în biochimia corpului
uman. Exceptând fierul, cantitãþile de ioni ai metalelor tranziþionale necesare
Cautã informaþiile necesare
corpului omenesc sunt foarte mici. Astfel, ionul de zinc este un cofactor
pentru a întocmi un proiect cu
esenþial în hidroliza proteinelor la -aminoacizi, proces care are loc în
tema: Rolul cuprului în bio-
intestinul subþire; complecºii ionului Mn2+ cu ADP ºi ATP se formeazã pentru
chimia corpului uman. Defi-
„a uºura” transferul ionului fosfat, proces vital în ciclul utilizãrii energiei.
cienþe (maladii) produse de
Ionul Co2+ este prezent într-un derivat al vitaminei B12 care joacã un rol
absenþa sau excesul de ioni
important în sinteza aminoacizilor în organism prin formarea proteinelor.
de cupru în biochimia orga-
nismului.

Important de re]inut!
Întrucât combinaþiile com-
plexe se regãsesc ºi la reac-
þiile de identificare din capito-
lul urmãtor, mai multe aplicaþii
precum ºi testul de evaluare
se aflã dupã capitolul ce
urmeazã.
APLICA}II
1. Scrie formula combinaþiei complexe ce conþine Co(III), CN– ºi K+,
dacã numãrul de coordinare este 6.
2. În soluþia ce conþine 23,35 g dintr-o combinaþie cu compoziþia
CoCl3·4NH3 se adaugã în exces o soluþie de AgNO 3 obþinându-se
14,35 g AgCl. Determinã formula corectã a combinaþiei complexe.
3. ªtiind cã numãrul de coordinare al Cr(III) este 6, scrie formulele
celor trei combinaþii complexe cloro-aqva-cromici ºtiind cã în prima, ionul
Ag+ precipitã 1/3 din ionii Cl–, în a doua sunt precipitaþi 2/3 din ionii Cl–, iar
în a treia sunt precipitaþi toþi ionii Cl–.
4. Scrie formulele ºi precizeazã denumirile combinaþiilor complexe
insolubile rezultate din urmãtoarele reacþii de schimb:
a. K4[Fe(CN)6] ºi CuSO4;
b. Na3[Fe(CN)6] ºi FeSO4;
c. K[Ag(CN)2] ºi AgNO3.

62

capitolul 5 tipar.P65 62 03.08.2007, 11:49

 $ REAC}II DE PRECIPITARE
DE CE?

Solubilitatea este o proprietate deosebit de importantã a substan-

þelor. Þinând cont de aceastã însuºire a substanþelor ne putem explica
multe fenomene care se întâmplã în jurul nostru. Astfel, faptul cã
substanþe ca zahãrul sau sarea de bucãtãrie se dizolvã în apã, ne permit
sã simþim uºor gustul alimentelor. Faptul cã sulfatul de calciu, CaSO4,
este mai puþin solubil în apã caldã decât în apã rece, ne atenþioneazã
asupra reducerii eficienþei termice cauzatã de depunerea acestei sãri în Fig. 52. Unele substanþe greu so-
interiorul þevilor din instalaþiile termice. lubile (CdS, Cr(OH)3, Al(OH)3,
Un alt exemplu în acelaºi sens, important de ºtiut, este legat de respectiv Ni(OH) 2 ), utilizate
distrugerea smalþului dinþilor provocatã de acizii formaþi prin fermen- pentru reacþii de identificare în
taþia resturilor alimentare. Dinþii au în compoziþie un compus ionic chimia analiticã.
greu solubil în apã (practic insolubil) numit hidroxiapatitã, Ca5(PO4)3(OH),
care este însã atacatã de acizi (solubilã în acizi). Din acest motiv se
adaugã în pasta de dinþi fluoruri (NaF); anionul fluorurã, F–, substituie
anionii HO– din hidroxiapatita formând fluoroapatita, Ca5(PO4)3F, com-
pus insolubil în mediu acid. Prin urmare, adãugarea fluorurilor în pasta
Chimia analiticã permite
de dinþi are rolul de a preveni formarea cariilor.
dupã cum a precizat ºi cer-
O altã consecinþã importantã a solubilitãþii explicã utilizarea unei
cetãtorul român C. D. Ne-
suspensii de BaSO4 pentru vizualizarea cu raze X a traiectului gas-
niþescu „controlul universal
trointestinal. Deºi ionul de Ba2+ este foarte toxic, faptul cã are solubi-
ºi infailibil al oricãrui
litate extrem de redusã (practic insolubil) face posibilã utilizarea sa
proces de producþie, din
fãrã sã fie periculos pentru organism.
orice domeniu, atât în in-
Totodatã, reacþiile cu formare de precipitat ocupã un loc deosebit de
dustria chimicã propriu-
important în chimia analiticã calitativã pentru identificarea cationilor ºi
zisã cât ºi în metalurgie, în
anionilor, cât ºi în analiza cantitativã, pentru dozarea unor ioni (fig. 52).
industria combustibililor, în
În cele ce urmeazã vom efectua experimental reacþii de precipitare
instalaþiile edilitare sau
pentru identificarea unor cationi ºi a unor anioni.
industriale de alimentare cu
apã, în agriculturã, în in-
dustria alimentarã, în me-
Reac]ii de precipitare. Produs de solubilitate dicinã. Calitatea, ºi în mai
mare mãsurã cantitatea
Reacþiile de precipitare sunt reacþiile chimice care au loc cu
produselor, eficienþa insta-
formarea unei substanþe greu solubile (practic insolubile), numitã
laþiilor tehnologice, sãnãta-
precipitat.
tea noastrã depind ºi de
exactitatea ºi promptitu-
Un precipitat este un solid foarte puþin solubil (considerat insolubil)
dinea controlului analitic”.
format în urma unei reacþii în soluþie. De exemplu, din reacþia soluþiei de

63

capitolul 6tipar.P65 63 03.08.2007, 11:30


Fig. 53. Precipitatul galben de
iodurã de plumb.
Soluþia saturatã = soluþia
ce conþie o cantitate de sol-
vat egalã cu solubilitatea ei
maximã.
Un precipitat se formeazã
atunci când produsul con-
centraþiei ionilor din com-
poziþia precipitatului în
soluþie este mai mare decât
valoarea produsului de
solubilitate.
Asemãnãtor, pentru un
electrolit greu solubil notat
AmBn, expresia produsului
de solubilitate este:
A m Bn P mA n + + nBm − ;
PS(A = [An+]m[Bm–]n;
mBn)
PS = [mS]m [nS]n.
Solubilitatea electrolitului
AmBn este datã de expresia:
PS
S m+n
m
m nn
capitolul 6tipar.P65
iodurã de potasiu, KI, cu o soluþie de azotat de plumb, Pb(NO3)2, se
formeazã un precipitat galben de iodurã de plumb, PbI2 (fig. 53):
2KI(aq) + Pb(NO3)2(aq) → PbI2↓(s) + 2KNO3(aq)
precipitat
galben
Precipitatul obþinut, iodura de plumb, PbI2 are o solubilitate foarte
redusã în apã (1,2 10–3 mol PbI2/L apã la 25 C).
Solubilitatea (S) reprezintã cantitatea maximã dintr-o substanþã care
se dizolvã într-o anumitã cantitate de solvent, la o anumitã tem-
peraturã.
Substanþele cu solubilitate foarte redusã, mai micã decât 10–4 moli
substanþã/L sunt considerate electroliþi greu solubili.
Þinând cont de faptul cã o micã parte dintr-un precipitat se dizolvã
formând soluþii saturate, dacã se noteazã cu BA o sare greu solubilã, iar
ionii sãi cu B+, respectiv A–, se poate scrie echilibrul între solid ºi partea
solubilã (ionii):
(BA)s P B+ (aq) + A − (aq)
Aplicând legea acþiunii maselor se determinã expresia constantei de
echilibru:
 B+   A − 
K
BA
[BA] reprezintã faza solidã care poate fi consideratã constantã ºi
inculsã în constanta de echilibru:
K[BA] = [B+][A–]
Dacã se noteazã cu PS, produsul K[BA], se obþine:
PS = [B+][A–] , unde PS = produs de solubilitate.
Produsul de solubilitate reprezintã mãrimea care indicã posibilitatea
ionilor de a trece într-o formã greu solubilã; valorile produsului de
solubilitate explicã formarea ºi dizolvarea precipitatelor. În consecinþã,
cunoaºterea acestei mãrimi are o importanþã deosebitã în alegerea
metodelor de analizã calitativã ºi cantitativã.
Din valoarea produsului de solubilitate se poate calcula solubili-
tatea (S):
[B+] = [A–] = S, unde [S] = solubilitatea, în moli/L.
Astfel: PS = [B+]2 = [A–]2 = S2
.
ºi se poate calcula S PS (BA )
64
64 03.08.2007, 11:30
 Este important de menþionat faptul cã, în analiza chimicã calitativã,
Clasificarea ionilor pe
reacþiile de identificare ale ionilor se bazeazã pe clasificarea analiticã a
grupe analitice se bazeazã
ionilor pe principii de separare.
pe diferenþa de solubilitate
Utilizând drept criteriu de clasificare pentru separarea cationilor
a combinaþiilor lor cu anu-
reactivul de grupã se determinã cinci grupe analitice (tab. 15).
miþi reactivi ºi pe diferenþa
Numãrul stabilitãþii unor combinaþii
grupei Reactivul de grupã Cationii din grupã
complexe. Pentru separare
I Acidul clorhidric 2M Ag+, Pb2+, Cu+, Hg 22 + , Au+ se recurge la reacþii de pre-
II Hidrogen sulfurat (H2S) în mediu cipitare sau complexare
Cu2+, Cd2+, Hg2+, Sn2+, Sn4+,
de acid clorhidric (pH = 0-0,5) selectivã, în condiþii experi-
Sb3+, Sb5+, Bi3+ º.a.
mentale bine stabilite, ur-
III Sulfura de amoniu (NH4)2S, în mediu Fe2+, Fe3+, Be2+, Al3+, Cr3+,
tamponat (NH3/NH4Cl), pH = 8-9
mate de dizolvãri sau de
Co2+, Zn2+, Mn2+, Ni2+ º.a.
dizolvãri ºi decomplexãri
IV Carbonatul de amoniu (NH4)2CO3, Ca2+, Sr2+, Ba2+, Ra2+ selective care au ca rezultat
în mediu tamponat (NH3/NH4Cl),
pH = 8-9
izolarea unui singur ion sau
+ a unui grup restrâns de ioni
V Fãrã reactiv de grupã N H 4 , Li+, Na+, K+, Mg2+ ale cãror reacþii de iden-
Tabelul 15. Clasificarea analiticã a cationilor dupã reactivul de grupã tificare nu se interfereazã.
Clasificarea anionilor þine cont de mai multe criterii; unul dintre La clasificarea cationilor
acestea se bazeazã pe solubilitatea sãrurilor de argint ºi de bariu în apã au fost utilizate criterii
diferite.
ºi acizi. Astfel, anionii se clasificã în ºapte grupe (tab. 16):
Anionii din grupa analiticã dupã solubilitatea sãrurilor de argint ºi de bariu
I II III IV V VI VII
−
Cl , Br , I–, CN–,
– –
S , NO ,
2–
2
2−
CO , SO , 2− 2−
Cr2 O , CrO ,2− −
NO , ClO , −
SO ,2−
SiO 44 −,
3 3 7 4 3 4 4
SCN–, CH3COO , –
F– º.a.
( COO )2 ,
2− 2− 2− − −
IO 3− , S 2 O , HPO ClO , MnO , WO 24 − º.a.
[Fe(CN)6]4–, HCOO–, NCO– 3 4 3 4
º.a. MnO 24 − º.a.
[Fe(CN)6]3– º.a. MoO −4 º.a.
Tabelul 16. Clasificarea analiticã a anionilor
În continuare vom efectua experimente pentru identificarea unor cationi frecvent întâlniþi: Ca2+, Ba2+,
2−
Pb2+, Fe2+, Fe3+, Cu2+ ºi a anionilor: SO 24 −, CO 3 , S2–, NO 2− .
Dacã vom considera un amestec format din cationii, Ca2+, Ba2+, Pb2+, Fe2+, Fe3+ ºi Cu2+, schema separãrii
cu ajutorul reactivilor de grupã poate fi reprezentatã dupã cum urmeazã (fig. 54):
Soluþie de analizat +HCl dil., la rece
(Ca , Ba2+, Pb2+, Fe2+, Fe3+, Cu2+)
2+ în exces
Cationi din grupele II, III, IV, V +H2S, pH = 0-0,5
PbCl2↓ (Ca2+, Ba2+, Fe2+, Fe3+, Cu2+) (HCl dil.), 60-70¯C
CuS↓ Cationi din grupele III, IV, V +(NH4)2S, pH = 8-9
(Ca2+, Ba2+, Fe2+, Fe3+) (NH3/NH4Cl), 70-80¯C
Fig. 54. Schema se- Cationi din grupele IV, V +(NH4)2CO3, pH = 8-9
FeS, Fe2S3 ↓
parãrii cationilor cu (Ca2+, Ba2+) (NH3/NH4Cl), 70-80¯C
ajutorul reactivilor de BaCO3↓, CaCO3↓ Cationi din grupa V
grup㠗

65

capitolul 6tipar.P65 65 03.08.2007, 11:30


Fig. 55. Precipitatul alb de sulfat
de plumb.
Analiza chimicã realizea-
zã determinarea calitativã
ºi/sau cantitativã a compo-
ziþiei ºi/sau structurii unei
substanþe sau a unui ames-
tec. Aplicaþiile ei nu se limi-
teazã la domeniul chimic, ci
oferã rezolvãri unor pro-
bleme importante în ºtiin-
þele farmaceutice, medicale,
tehnologice ºi chiar în ºtiin-
þele sociale (arheologie,
arte plastice º.a.). Contro-
lul calitãþii, indiferent de
domeniile în care se efec-
tueazã, utilizeazã metodele
chimiei analitice. Pe de altã
parte, interpretarea rezulta-
telor analizei necesitã, pe
lângã o bazã temeinicã teo-
reticã ºi practicã în do-
meniu, cunoºtinþe de fizicã,
chimie-fizicã, tehnologia
mãsurãrii, matematicã, chi-
mie anorganicã, chimie
organicã, informaticã.
capitolul 6tipar.P65 66
Reac]ii de identificare ale unor cationi
Identificarea ionului Pb2+
Dacã ionul Pb2+ se aflã într-o soluþie ce conþine amestec de ioni, se
procedeazã ca în schema prezentatã anterior (fig. 54). Astfel, în urma
reacþiei cu HCl, ionii Pb2+ formeazã un precipitat alb de PbCl2, care se
solubilizeazã (în prezenþa HCl concentrat).
Se procedeazã la identificarea ionului Pb2+ prin urmãtoarele reacþii:
Activitate experimental\
a. Identificarea Pb2+ cu H2SO4
l Introdu într-o eprubetã 2 mL soluþie a unei sãri solubile, Pb(NO ) ,
3 2
ce conþine ioni Pb2+ (sau 2 mL soluþie obþinutã la separare).
l Adaugã câteva picãturi soluþie H SO .
2 4
Se observã formarea unui precipitat alb de PbSO4 (fig. 55):
Pb 2 + + SO 24− → PbSO 4 ↓
sulfat de plumb (precipitat alb)
Dacã s-a utilizat soluþie de Pb(NO3)2, ecuaþia reacþiei se scrie:
Pb ( NO 3 )2 + H 2 SO 4 → PbSO 4 ↓ +2HNO 3
b. Identificarea Pb2+ cu soluþie de iodurã alcalinã KI
l Introdu într-o eprubetã 2 mL soluþie, a unei sãri solubile, Pb(NO )
3 2
ce conþine ioni Pb2+ (sau 2 mL soluþie obþinutã anterior).
l Adaugã 1 mL soluþie de iodurã de potasiu, KI.
Se observã formarea unui precipitat galben de PbI2:
Pb2+ + 2I– → PbI2↓
iodurã de plumb (precipitat galben)
Þinând cont de soluþiile utilizate, ecuaþia reacþiei se poate scrie:
Pb(NO3)2 + 2KI → PbI2↓ + 2KNO3
Identificarea ionului Cu2+
Dacã ionul Cu2+ se gãseºte într-o soluþie ce conþine amestec de ioni se
procedeazã ca în schema prezentatã anterior (fig. 54). Astfel se obþine un
precipitat negru de CuS, care se solubilizeazã în HNO3 diluat, formând o
soluþie ce conþine ioni Cu2+.
Se procedeazã la identificarea ionului Cu2+ prin una din reacþiile ce
urmeazã.
66
03.08.2007, 11:30
 Activitate experimental\

a. Identificarea ionului Cu2+ prin formarea reactivului Schweitzer

l Pune într-o eprubetã 2 mL soluþie ce conþine o sare solubilã a

ionului Cu2+ (de exemplu: CuSO4) sau 2 mL soluþie obþinutã la separare

(ce conþine ioni Cu2+).
l Adaugã soluþie NaOH pânã la precipitarea completã.

l Introdu, peste precipitatul gelatinos obþinut, soluþie de amoniac ºi

agitã eprubeta pânã la dizolvarea precipitatului.

Se formeazã un precipitat gelatinos albastru-deschis de Cu(OH) 2
(fig. 56), care se dizolvã formând o soluþie albastru intens ce conþine
ionul complex tetraaminocupru, [Cu(NH3)4]2+:
Cu2+ + 2HO– → Cu(OH)2↓ Fig. 56. Precipitatul gelatinos de
precipitat gelatinos (albastru-deschis) Cu(OH)2.

Cu(OH)2 + 4NH3 → [Cu(NH3)4](OH)2

soluþie de culoare albastrã
CuSO 4 + 2NaOH →
(reactiv Schweitzer)
→ Cu (OH )2 ↓ + Na 2SO 4
b. *Identificarea Cu2+ cu ioduri alcaline hidroxid de cupru
(pp. gelatinos)
l Pune într-o eprubetã 2 mL soluþie ce conþine o sare solubilã a

ionului Cu2+ (de exemplu: CuSO4) sau 2 mL soluþie obþinutã la separare.

l Adaugã, în picãturi, soluþie de KI pânã la precipitare completã.

Se formeazã un precipitat negru de CuI 2 care se descompune

instantaneu în CuI (precipitat alb) ºi I2:
2Cu2+ + 4I– → 2CuI ↓ + I2
iodurã de cupru (I) (precipitat alb)
Dacã s-a utilizat soluþie de CuSO4, ecuaþia se poate scrie:
2CuSO4 + 4KI → 2CuI ↓ + 2K2SO4 + I2

Identificarea Cu2+ cu [Fe(CN)6]4–

l Experimentul a fost descris la capitolul „Combinaþii complexe”,

fiind o reacþie de complexare.

Se formeazã un precipitat brun-roºcat de hexacianoferat (II) de cupru II,
Cu2[Fe(CN)6] (fig. 57).
Reacþia este caracteristicã ionului Cu 2+ ºi permite determinarea
prezenþei urmelor de Cu2+.

Identificarea ionilor Fe2+ [i Fe3+

Dacã ionii de Fe2+ ºi Fe3+ se gãsesc într-o soluþie ce conþine amestec
l Fig. 57. Precipitatul brun-roºcat
de ioni, se procedeazã ca în schema din figura 54. de Cu2[Fe(CN)6].

67

capitolul 6tipar.P65 67 03.08.2007, 11:30

 Se obþin precipitate de culoare neagrã de FeS ºi Fe2S3, solubile în
acizi, cu formare de ioni Fe2+ ºi, respectiv Fe 3+. Se procedeazã la
identificarea ionilor Fe2+ ºi Fe3+ prin reacþiile descrise în continuare.

Activitate experimental\
a. Identificarea ionului Fe2+ cu hidroxizi alcalini
l Introdu într-o eprubetã 2 mL soluþie ce conþine o sare solubilã a

ionului Fe2+ (de exemplu: Fe(NO3)2 sau FeCl2) sau 2 mL soluþie obþinutã
Fig. 58. Precipitatul Fe(OH)2.
la separare.
FeCl2 + 2NaOH → l Adaugã, în picãturi, soluþie de NaOH pânã la precipitare completã.

→ Fe(OH)2↓ + 2NaCl
pp. alb-verzui
Se formeazã un precipitat alb-verzui de hidroxid de fier (II) Fe(OH)2
(fig. 58):
Fe2+ + 2HO– → Fe(OH)2
precipitat alb-verzui

b. Identificarea ionului Fe2+ cu [Fe(CN)6]3–

l Introdu într-o eprubetã 2 mL soluþie ce conþine ioni Fe .
2+

l Adaugã 1 mL soluþie ce conþine hexacianoferat (III) de potasiu,

K3[Fe(CN)6].

Se formeazã un precipitat albastru deschis de hexacianoferat (III)

de fier (II), cunoscut sub numele de albastru de Turnbull.
3Fe2+ + 2[Fe(CN)3]3– → Fe3[Fe(CN)6]2
pp. albastru (albastru de Turnbull)

Dacã se utilizeazã soluþie de FeCl2, ecuaþia reacþiei este:

3FeCl2 + 2K3[Fe(CN)6] → Fe3[Fe(CN)6]2↓ + 6KCl

Identificarea ionului Fe3+ cu [Fe(CN)6]2–

l Experimentul a fost descris la capitolul „Combinaþii complexe”, fiind
o reacþie de complexare.
Se formeazã un precipitat albastru de hexacianoferat (II) de fier (III),
Fe4[Fe(CN)6]3, numit albastru de Berlin. Reacþia este caracteristicã ionului
? Scrie ecuaþia reacþiei
l
Fe3+ ºi permite determinarea prezenþei în urme a ionilor Fe3+.

dintre FeCl3 ºi KSCN. Activitate experimental\

Identificarea ionului Fe3+ cu sulfocianurã alcalinã (KSCN)
l Introdu într-o eprubetã 2 mL soluþie ce conþine ioni Fe (de
3+

exemplu: FeCl3).
l Adaugã, în picãturi, soluþie de sulfocianurã de potasiu, KSCN.

68

capitolul 6tipar.P65 68 03.08.2007, 11:30

 Se formeazã un complex solubil cu culoare roºu-sângeriu: Pentru ionii de Ca 2+ ºi
Fe3+ + 6SCN– → [Fe(SCN)6]3– Ba2+, reacþiile de identificare
soluþie roºu-sângeriu duc la produºi cu aceleaºi
culori; din acest motiv este
Identificarea ionilor Ca2+ [i Ba2+ foarte importantã cunoaº-
terea valorilor produºilor de
Dacã ionii Ca2+ ºi Ba2+ se gãsesc într-o soluþie ce conþine amestec de
l solubilitate pentru a aprecia
ioni, se procedeazã ca în schema din figura 54. care dintre compuºii rezul-
În prezenþa (NH4)2CO3 se obþin precipitate albe de CaCO3, respectiv taþi se formeazã mai uºor ºi
BaCO3. Aceste precipitate sunt solubile în acizi minerali, formând soluþii care este mai greu solubil.
ce conþin ionii Ca2+ ºi Ba2+.
Se procedeazã la identificarea ionilor Ca2+ ºi Ba2+ prin reacþiile
descrise în continuare.

Activitate experimental\
a. Identificarea ionului Ca2+ cu oxalat de amoniu
l Pune într-o eprubetã soluþie ce conþine ioni Ca (de exemplu,
2+

soluþie de CaCl2) sau 2 mL soluþie obþinutã la separare.

l Adaugã soluþie de oxalat de amoniu, (NH ) C O .
4 2 2 4

Se formeazã un precipitat alb de oxalat de calciu, CaC2O4 (fig. 59): Fig. 59. Precipitatul de oxalat de
2+ 2−
Ca + C2 O → CaC2 O 4 ↓ calciu.
4
precipitat alb
Ca- Anion
sau þinând cont cã se utilizeazã soluþie de CaCl2: tion
SO 24− C2 O 24 − CO 32 −
CaCl2 + (NH4)2C2O4 → CaC2O4↓ + 2NH4Cl
Ca2+ 6·10–5 2·10–11 5·10–9
Ba2+ 1·10–10 2·10–7 5·10–9
b. Identificarea ionului Ba2+ cu soluþie de sulfat de amoniu (NH4)2SO4
Tabelul 17. Valorile PS pentru
l Pune într-o eprubetã soluþie ce conþine ion Ba (de exemplu,
2+
sãrurile ionilor de Ca2+ ºi Ba2+.
soluþie BaCl2).
l Adaugã soluþie diluatã de sulfat de amoniu, (NH ) SO sau soluþie

diluatã de H2SO4.
4 2 4
! Sãrurile de Ba2+ sunt
toxice!
Ionul de Ba2+ precipitã imediat sub formã de BaSO4, precipitat alb:
Ba 2 + + SO24− → BaSO 4 ↓ Observaþie:
precipitat alb Cu acelaºi anion, C2 O 24 −
(oxalat), formeazã precipitat alb
Reac]ii de identificare ale unor anioni ºi ionul de Ba2+, dar cel mai greu
solubil este oxalatul de calciu
Identificarea anionului sulfat, SO24− (PS = 2 10–11) ceea ce permite
determinarea cantitativã a
Identificarea anionului SO 24− se face prin precipitarea anionului în ionilor Ca2+ sub aceastã formã
prezenþa soluþiei de clorurã de bariu, BaCl2 (vezi identificarea ionului Ba2+), (tabelul 17).

69

capitolul 6tipar.P65 69 03.08.2007, 11:30

 Observaþie:
Cu acelaºi anion ( SO ) 2−
4
formeazã precipitat alb ºi
ionul de Ca 2+ , dar acesta
precipitã numai în soluþii mai
concentrate (PS = 6 10–5), în
timp ce BaSO 4 precipitã
imediat în soluþii diluate
(PS = 10–10) (tabelul 17).
? Scrie ecuaþia reacþiei
l precipitat alb
dacã se utilizeazã o soluþie
diluatã de Na2SO4.
Observaþie
În timp ce PbSO4 este uºor
solubil în H2SO4 concentrat,
precipitatul de BaSO 4 este
greu solubil în aceleaºi
condiþii (H2SO4 concentrat).
? l Scrie ecuaþia reacþiei
dacã sarea solidã utilizatã
este Na2CO3.
Acid
sulfuric
Fig. 60. Reacþia Na2CO3 solid cu
H2SO4. Efervescenþa se pro-
duce deoarece H2SO4 depla-
seazã H 2CO 3 din sarea sa,
acesta descompunându-se în
CO2 ºi H2O.
capitolul 6tipar.P65 70
sau în prezenþa soluþiei de acetat de plumb, (CH3COO)2Pb; în ambele
cazuri se formeazã un precipitat alb.
Activitate experimental\
a. Identificarea anionului sulfat, SO 24 − , cu soluþie de BaCl2
l Introdu într-o eprubetã 2 mL soluþie diluatã de H SO sau a unui
2 4
sulfat alcalin (Na2SO4).
l Adaugã, în picãturi, soluþie de BaCl .
2.
Se formeazã un precipitat alb de sulfat de bariu, BaSO4:
SO24− + BaCl 2 → BaSO 4 ↓ +2Cl −
b. Identificarea anionului sulfat, SO 24 − , cu soluþie de
Pb(CH3COO)2
l Repetã experimentul anterior înlocuind soluþia de BaCl cu soluþie
2
de acetat de plumb, (CH3COO)2Pb.
SO24− + ( CH3 COO )2 Pb → PbSO4 ↓ +2CH3 COO−
precipitat alb
Identificarea anionului carbonat, CO23−
Activitate experimental\
a. Identificarea anionului carbonat, CO 23 − , cu soluþie de H2SO4
l Introdu într-o eprubetã un vârf de spatulã de Na CO solid.
2 3
l Adaugã, cu atenþie, 2 mL soluþie H SO diluat.
2 4
Reacþia are loc cu efervescenþã deoarece se formeazã CO 2 (fig. 60):
CO32 − + H 2 SO 4 → SO 24 − + CO 2 ↑ + H 2 O
efervescenþã
Explicã de ce acidul sulfuric deplaseazã acidul carbonic din sarea sa!
b. Identificarea anionului carbonat, CO 23 − , cu soluþie de AgNO3
l Introdu într-o eprubetã 2 mL soluþie Na CO .
2 3
l Adaugã, în picãturi, soluþie de AgNO .
3
În urma reacþiei se formeazã un precipitat alb de carbonat de argint,
Ag2CO3:
CO 32 − + 2AgNO3 → Ag 2 CO3 ↓ +2NO3−
70
03.08.2007, 14:56
 c. Identificarea anionului CO 2-
3 cu soluþie de BaCl2
? l Scrie ecuaþiile celor

l Repetã experimentul anterior utilizând în loc de AgNO , soluþie

douã reacþii cu AgNO 3,
3
de BaCl2. respectiv BaCl2, dacã se uti-
lizeazã soluþie de Na2CO3.
Se formeazã un precipitat alb de carbonat de bariu, BaCO3:
CO32 − + BaCl 2 → BaCO3 ↓ +2Cl −

Identificarea anionului sulfur\, S2–

Activitate experimental\
Identificarea anionului sulfurã, S2–, cu soluþie de acetat de plumb
l Introdu într-o eprubetã 2 mL soluþie a unei sulfuri alcaline (de

exemplu, Na2S) sau sulfurã de amoniu, (NH4)2S.

l Adaugã, în picãturi, soluþie de acetat de plumb, Pb(CH COO) .
3 2

Se formeazã un precipitat negru de sulfurã de plumb, PbS (fig. 61):

S2 − + Pb 2 + → PbS ↓ Fig. 61. Precipitatul negru de

precipitat negru sulfurã de plumb

Identificarea anionilor NO2− [i NO3− Identificarea anionului S2–

se poate face ºi prin tra-
Activitate experimental\ tarea unei sulfuri solide
(Na2S) cu H2SO4 diluat.
a. Identificarea anionului azotit, NO 2– , cu o soluþie de H2SO4
Reacþia are loc cu for-
l Pune într-o eprubetã un vârf de spatulã de azotit alcalin solid (de marea H2S ºi cu degajarea
exemplu, NaNO2). unui miros de ouã stricate:
l Adaugã 2 mL soluþie H SO .
2 4 S2 − + H 2SO 4 → H 2S ↑ +SO24−
Se observã formarea unor vapori bruni de NO2.

b. Identificarea anionului azotit, NO 2– , cu o soluþie de azotat

de argint, AgNO3
Pune într-o eprubetã soluþie ce conþine anioni NO 2− (de exemplu,
l

soluþie NaNO2).
l Adaugã soluþie de azotat de argint, AgNO .
3

Se formeazã un precipitat alb de azotit de argint, AgNO2 (fig. 62):

NO 2− + AgNO 3 → AgNO 2 ↓ + NO 3−
precipitat alb
Fig. 62. Precipitatul alb de AgNO2.

71

capitolul 6tipar.P65 71 03.08.2007, 11:30

 Activitate
de documentare
Pornind de la considera-
þiile teoretice prezentate în
acest capitol, cautã informa-
þiile necesare pentru a rea-
liza un proiect cu tema:
„Reacþii de identificare ale
cationilor ºi anionilor utili-
zate în tehnica analizelor
medicale”. Totodatã, pro-
iectul întocmit devine mai
interesant dacã vei face
referiri la: „Efectele pro-
duse de carenþele sau exce-
sele ionilor mai importanþi
asupra organismului”.
c. Identificarea anionului azotat, NO 3– , cu o soluþie de H2SO4
l Repetã primul experiment de la identificarea ionului NO 2− ,
utilizând în loc de azotit alcalin solid, un azotat solid (de exemplu,
NaNO3).
ªi în acest caz se formeazã vapori bruni de NO2 la adãugarea soluþiei
de H2SO4. În consecinþã, recunoaºterea anionului azotit, NO 2− , faþã de
azotat, NO3− , se poate determina prin reacþia unei probe ce conþine ioni
de NO 2− cu soluþii de azotat de argint, AgNO3.
Experimentele prezentate anterior reprezintã o parte din posibilitãþile
de identificare/recunoaºtere a ionilor enumeraþi. Pentru fiecare ion existã
ºi alte reacþii pentru identificare, mai mult sau mai puþin complicate.
Dacã te intereseazã reacþiile de identificare a cationilor ºi anionilor,
documenteazã-te utilizând manuale de chimie analiticã, unde vei întâlni
mai multe reacþii de identificare pentru acelaºi ion, multe dintre reacþii
fiind comune pentru mai mulþi ioni.

APLICA}II – REAC}II DE COMPLEXARE.

REAC}II DE PRECIPITARE
1. Completeazã corespunzãtor spaþiile libere: e. Reacþiile de precipitare sunt reacþii în urma
a. Între liganzi ºi atomul metalic central se cãrora se formeazã o substanþã greu solubilã.
formeazã legãturã ................. 3. Se considerã soluþiile A, B, C ºi D, formate
b. Dacã liganzii sunt ................. sarcina ionului din sãruri solubile în apã:
complex este egalã cu sarcina ionului metalic cen-
tral. Soluþia Solvat Culoarea
c. Solubilitatea reprezintã cantitatea ................. soluþiei
de substanþã care se dizolvã într-o anumitã cantitate A Na2CrO4 galbenã CrO 24 − ion cromat
de solvent. B (NH4)2C2O4 incolorã
d. Reactivul ................. este ion complex C 2 O 24 − ion oxalat
C AgNO3 incolorã
tetraamino al Cu (II). D BaCl2 incolorã
2. Alege afirmaþia/afirmaþiile corectã/corecte:
a. Legãtura coordinativã se formeazã prin cedare- La amestecarea soluþiilor se constatã urmãtoarele:
acceptare de electroni între metal ºi nemetal. Nr. exp. Soluþii amestecate Observaþii

b. Ionul complex este alcãtuit dintr-un ion 1 A+B Niciun precipitat, soluþie galbenã
metalic care se leagã coordinativ de liganzi. 2 A+C Se formeazã precipitat roºu-brun
c. Reactivul Tollens este hidroxid de diamino- 3 A+D Se formeazã precipitat galben

argint (I). 4 B+C Se formeazã precipitat alb

*d. Ionii complecºi prezintã numai geometrie 5 B+D Se formeazã precipitat alb

liniarã. 6 C+D Se formeazã precipitat alb

72

capitolul 6tipar.P65 72 03.08.2007, 11:30

 a. Scrie ecuaþiile pentru fiecare reacþie care are
loc în experiment.
b. Identificã precipitatele formate.
4. Arsenul dintr-o probã de pesticid cu masa de
1,22 g a fost transformat în ion arseniat AsO34−, dupã
care a fost titrat cu ioni Ag +, formându-se un
precipitat de Ag3AsO4. Calculeazã procentul de
arsen din probã, dacã pentru titrare s-au folosit
25 mL soluþie 0,102 M Ag+.
R 5,225%As.
R:
*5. Calculeazã KS a carbonatului de stronþiu,
SrCO3, dacã experimental s-a stabilit cã 0,0059 g
SrCO3 se dizolvã într-un litru de apã la 25¯C.
R:
R KS = 1,6·10–9 (mol/L)2
*6. Determinã cantitatea de amoniac (NH3) ce
trebuie adãugatã la o soluþie 0,004 M Ag+ pentru
a preveni precipitarea clorurii de argint, când
TEST DE EVALUARE
1. Alege termenul din parantezã care completeazã
corect fiecare din afirmaþiile urmãtoare:
a. Liganzii care se leagã coordinativ de ionul metalic
pot fi ................. (anioni/cationi).
b. Reactivul ................. conþine ioni de Cu2+ legaþi
coordinativ de NH3. (Tollens/Schweitzer).
2. Stabileºte corespondenþa dintre enunþurile coloanei A ºi cele ale coloanei B, înscriind în dreptul cifrelor
din coloana A, literele corespunzãtoare din coloana B:
A B
1. ..... Liganzii a. are o geometrie liniarã
2. ..... Ionul [Ag(NH3)2]+ b. dizolvã celuloza
3. ..... Reactivul Schweitzer c. pot fi molecule cu atomi ce prezintã dublete de electroni neparticipanþi
4. ..... Reacþiile de precipitare d. se utilizeazã pentru identificarea cationilor ºi anionilor
e. are culoarea albastru intens
3. Calculeazã masa (în mg) de bromurã de argint,
AgBr, care se dizolvã în 10L de apã
(KS AgBr = 50·10–14).
4. Într-un laborator de analize chimice ee preparã
un litru de soluþie ce conþine 0,001 moli Ag+ ºi
1 mol NH3. Calculeazã concentraþia molarã a ionilor
de argint în soluþia obþinutã la echilibru
(Kd[Ag(NH3)2]+ = 6·10–8).
73
capitolul 6tipar.P65 73
concentraþia de ioni Cl– ajunge la valoarea 0,001M
(KS AgCl = 1,8·10–10; Kd [Ag(NH3)2]+ = 6·10–8).
R:
R 0,044 moli/L NH3
*7. Calculeazã solubilitatea fluorurii de calciu,
CaF2, într-o soluþie 0,015 M NaF (KS CaF2 = 3,9·10–11).
R:
R 1,7·10–7 mol/L
*8. Se amestecã 500 mL soluþie AgNO3 0,01 M cu
500 mL soluþie 0,01 M NaCl ºi 0,01 M NaBr.
Calculeazã concentraþiile ionilor [Ag+], [Cl–] ºi [Br–]
în soluþia rezultatã dupã amestecare.
(KsAgCl = 1,8·10–10; KsAgBr = 5·10–13)
R [Br+] = 1,4·10–5; [Cl–] = 5·10–3; [Ag+] = 3,6·10–8
*9. Se amestecã 1L soluþie 2·10–3 M AlCl3 ºi 1L
soluþie 4·10–2 M NaOH ºi se dilueazã (teoretic)
amestecul de 1000 ori cu apã la temperatura camerei.
Determinã dacã are loc formarea precipitatului
(KS Al(OH) = 5·10–33).
3
R:
R [Al3+][HO–]3 = 8·10–21 > KS.
*c. Ionii complecºi pot prezenta izomerie .................
(funcþionalã/geometricã).
d. Un precipitat este un compus foarte .................
în soluþie (solubil/puþin solubil).
e. Un precipitat se formeazã când produsul concen-
traþiei ionilor este ................. decât valoarea pro-
dusului de solubilitate. (mai mare/mai mic).
*5. Un volum de 10 mL soluþie 1M AgNO3
(preparatã cu apã distilatã) se dilueazã pânã la 1L
cu apã de la robinet. Dacã apa adãugatã are o
concentraþie a ionilor Cl– de aproximativ 10–5 M,
va avea loc formarea precipitatului? Dacã se folo-
seºte apã distilatã, nu se formeazã precipitat. Calcu-
leazã concentraþia maximã a ionilor [Cl–] care poate
fi prezentã în apa distilatã. (KS AgCl = 1,8·10–10)
03.08.2007, 11:30
 % REAC}II ACIDO-BAZICE
Fig. 63. Produse ce conþin soluþii
de acizi sau baze.
acidus (latinã) = acru
alcalii (în arabã al kalium) =
cenuºã de plantã
Bazele sunt numite adesea
alcalii.
capitolul7tipar.P65 74
DE CE?
Acizii ºi bazele reprezintã douã clase de compuºi cu importanþã
deosebitã în viaþa cotidianã, în procesele biologice dar ºi în pro-
cesele industriale.
Este bine cunoscut faptul cã gustul acru pe care îl simþim în sucurile
de lãmâie, portocale, în oþet sau în alte fructe se datoreazã unor acizi.
Pe lângã faptul cã alimentele conþin acizi ºi baze, însuºi corpul ome-
nesc le produce; menþinerea în organism a unui echilibru între acizii ºi
bazele existente reprezintã un factor fundamental al existenþei fiinþei
umane. Digestia hranei începe în stomac într-un mediu slab acid ºi
este continuatã în duoden într-un mediu slab bazic. Aciditatea sau
bazicitatea sângelui sau a altor fluide vitale ale corpului omenesc trebuie
sã fie menþinute la o valoare constantã pentru ca enzimele ce catalizeazã
reacþiile biochimice din organism sã funcþioneze corespunzãtor.
Acizii ºi bazele sunt implicate în numeroase tipuri de reacþii. De
exemplu, echilibrul acido-bazic în plante ºi vieþuitoare reprezintã un
factor critic pentru sãnãtatea ºi existenþa acestora. Unele plante pot
creºte în soluri alcaline (bazice), în timp ce altele necesitã soluri acide,
iar agricultorul trebuie sã cunoascã bine condiþia solului dacã vrea sã
obþinã rezultate optime.
Pe de altã parte, acizii ºi bazele sunt substanþe foarte importante în
industrie; anual se consumã mari cantitãþi de: H2SO4, HCl, NaOH, NH3
º.a., într-o mare varietate de sinteze chimice. De exemplu, produsele utilizate
pentru curãþenie (sãpunuri, detergenþi, dezinfectanþi lichizi ºi prafuri de
curãþat, spray-uri º.a.) conþin sau sunt obþinute din acizi ºi baze (fig. 63).
O problemã majorã cauzatã de producerea unor cantitãþi mari de
acizi o constituie apariþia ploilor acide, ce au impact negativ asupra
vieþii noastre; clãdirile ºi statuile sunt corodate, pãdurile ºi plantaþiile
se usucã, peºtii mor din cauza creºterii aciditãþii apei. Aceastã problemã
extrem de complexã, dificil de soluþionat, care afecteazã echilibrul eco-
logic, constituie o preocupare majorã a þãrilor industrializate.
Aminte[te-]i!
În clasele anterioare ai aflat despre unele proprietãþi ale acizilor
ºi bazelor. În studiul chimiei din clasa a IX-a, ai avut prilejul sã
întâlneºti în informaþiile teoretice sau în experimente baze ºi acizi.
Aplicaþia propusã în continuare are drept scop sã-þi aminteascã atât
compoziþia, cât ºi unele proprietãþi ale acizilor ºi bazelor.
74
03.08.2007, 14:09
 Activitate individual\
l Se considerã schemele de mai jos:
c + H2O +h
MgSO4 + H2
(8)

+ HCl
(3) + KOH
i + H2O
+f + H 2O (9)
+ H2O + H 2O
Na a b SO2 SO3 g
– H2 (1) + (2) (6) (7) + CaCO3
e (4 d k + e + H2O
+ (5) ) (10)

Na2CO3 + H2O Cu(OH)2 + Na2SO4 + CaO

k + H2O
(11)
1. Scrie ecuaþiile reacþiilor notate (1)–(11) precizând denumirile substanþelor indicate.
2. Identificã printre speciile chimice prezente în schemele anterioare: acizii (hidroxiacizi, oxiacizi),
bazele ºi sãrurile.
3. Precizeazã:
q principalele tipuri de reacþii chimice ale acizilor ºi bazelor (analizând schemele anterioare);
q cum se modificã culoarea indicatorilor (turnesol, fenolftaleinã) în prezenþa soluþiilor de acizi/baze;
q procesul chimic care are loc la dizolvarea HCl în apã;
q comportarea soluþiilor acizilor ºi bazelor la trecerea curentului electric.

Rezolvând cerinþele individuale precedente se pot desprinde concluziile:

Acizi – compuºi formaþi din atomi de hidrogen
ºi un radical acid:
l ionizeazã în soluþie apoasã
ex: HCl + H2 O → H3O+ + Cl −; sunt electroliþi;
l înroºesc turnesolul ºi nu modificã culoarea
fenolftaleinei;
l reacþioneazã cu metale active formând sãruri,
cu degajare de H2;
l se neutralizeazã cu baze/oxizi bazici formând
sãruri;
l scot acizii mai slabi din sãrurile lor.
Baze (hidroxizi) – compuºi ce conþin metal
ºi grupe hidroxid (OH):
l disociazã în soluþie apoasã
ex: NaOH → Na + + HO −; sunt electroliþi;
l albãstresc turnesolul ºi înroºesc fenol-
ftaleina;
l se neutralizeazã cu acizi/oxizi acizi formând
sãruri;
l scot bazele mai slabe din sãrurile lor.

În clasa a XI-a ai aflat cã, pe lângã acizii carboxilici, caracter acid

(mai slab decât aceºtia) mai prezintã ºi alte clase de compuºi: alcooli ºi
fenoli.
Activitate individual\
1. Scrie ecuaþiile reacþiilor acidului acetic cu:
a. Zn; b. CaO; c. KOH; d. NaHCO3 (fig. 64).
2. Utilizând ecuaþia reacþiei dintre acidul acetic ºi NaHCO3 apreciazã
tãria acidului acetic comparativ cu cea a acidului carbonic. Fig. 64. Reacþia bicarbonatului de
sodiu cu acidul acetic.

75

capitolul7tipar.P65 75 03.08.2007, 14:09


{tia]i c\ … întâlnite atât în consideraþiile teoretice, cât ºi în aplicaþiile practice.
… de câte ori bei suc de
portocale sau lapte, mãnânci
o ceapã sau foloseºti oþetul
pentru a prepara o salatã,
intri în contact cu un acid
carboxilic.
… singurul acid organic
cunoscut în antichitate a fost
acidul acetic (oþet).
În studiul chimiei organice
din anii anteriori, ai întâlnit
compuºi numiþi acizi carbo-
xilici, ce prezintã proprietãþi
specifice acizilor (menþio-
nate anterior), precum ºi alte
substanþe cu caracter bazic,
numite amine.
În studiul chimiei din anii
anteriori ai aflat cã ionii
prezintã, în funcþie de
structurã ºi mediul în care
se aflã, proprietãþi acide,
respectiv bazice.
La momentul elaborãrii,
teoria lui Svante Arrhenius a
reprezentat un pas major
pentru teoria acido-bazicã.
Aceasta are însã limitele sale,
deoarece este aplicatã numai
soluþiilor apoase ºi include
în categoria acizilor/baze-
lor numai anumite tipuri de
substanþe care au în struc-
turã H+, respectiv HO–.
capitolul7tipar.P65 76
În cele ce urmeazã sunt prezentate exemple de acizi ºi baze uzuale, frecvent
Acizi
anorganici (minerali) organici (carboxilici, sulfonici)
HCl, HBr, HF, HI, HNO 2, HCOOH, CH3COOH,
HNO3, H2S, H2SO4, H2SO3, C6H5COOH, C6H5–SO3H
H2CO3, H3PO3, H3PO4
Baze
anorganice (minerale) organice (amine)
NaOH, KOH, NH3, Ca(OH)2, CH3–NH2, C6H5–NH2,
Mg(OH)2, Zn(OH)2 Al(OH)3 (CH3–CH2)2NH, (CH3)3N
? l Denumeºte acizii ºi bazele din schemele de mai sus.
Solu]ii apoase de acizi [i baze
În studiul chimiei din clasa a IX-a ai aflat despre modalitãþile prin
care se definesc acizii ºi bazele ºi despre comportamentul lor pe parcursul
reacþiilor chimice.
În cele ce urmeazã vor fi reamintite unele dintre noþiunile studiate
referitoare la definirea acizilor ºi bazelor, acestea fiind necesare pentru a
dobândi noi competenþe legate de comportarea acizilor ºi bazelor, atât în
procesele biologice vitale, cât ºi în cele de zi cu zi.
Explicarea comportãrii acizilor ºi bazelor a constituit de-a lungul anilor
o preocupare majorã a chimiºtilor. Astfel, prima interpretare importantã
a comportãrii acizilor ºi bazelor a fost elaboratã de chimistul suedez
Svante Arrhenius (1887). Bazându-se pe experimentele sale, în special
cele referitoare la electroliþi, prin mãsurarea conductibilitãþii electrice a
soluþiilor de acizi ºi baze, Svante Arrhenius a elaborat teoria referitoare
la definirea acizilor ºi bazelor, conform cãreia:
Acizii – compuºi care în soluþie Bazele – substanþe care în
apoasã elibereazã ioni de soluþie apoasã elibereazã ioni
hidrogen: hidroxid:
H n A → nH + + A n − M (OH )m → M m + + mHO−
76
03.08.2007, 14:09
 Teoria protolitic\ a acizilor [i bazelor
O definiþie generalã a acizilor ºi bazelor a fost elaboratã de chimistul
danez Johannes Brönsted ºi de chimistul englez Thomas Lowry, definiþiile
bazându-se pe transferul de electroni.

Conform teoriei lui Brönsted-Lowry

Acizii sunt specii chimice Bazele sunt specii chimice

care cedeazã protoni. care acceptã protoni.
Astfel, la dizolvarea acidului clorhidric în apã, protonul Amoniacul, NH3, este o bazã care la dizolvarea în apã
din molecula acidului este cedat moleculei de apã: acceptã protonul de la molecula acesteia.

H
+ H +
– –
(1) H–Cl + H–O H–O + Cl (2) H–N–H + H–O H–N–H + HO
H H H H H
acid bazã ion ion ion ion
hidroniu clorurã bazã acid amoniu hidroxid

Transferul protonului este posibil, conform teoriei Brönsted-Lowry

ºi pentru procesele ce nu au loc în soluþii apoase (fig. 65): Aminte[te-]i!

H + Reacþia dintre un acid ºi

(3) H–N–H + H–Cl H–N–H + Cl
– o bazã se numeºte reacþie de
neutralizare.
H H
bazã acid

Asemãnãtor, un acid cedeazã protonul (H+) ionului hidroxid (HO ): –

– –
(4) H–Cl + Na+ + H–O Na+ + Cl + H2O

Acizii ºi bazele se clasificã dupã numãrul protonilor transferaþi:

Acizi

monoprotici (monobazici) poliprotici (polibazici)

Fig. 65. Reacþia dintre HCl ºi
HCl, HBr, HI, HF, HNO3, HNO2, H2SO4, H2SO3, H2S, H2CO3,
NH3. La apropierea celor douã
CH3–COOH, HCOOH º.a. H3PO4, H3PO3 º.a.
baghete de sticlã înmuiate în
soluþiile respective, se observã
Baze
formarea unui fum alb de clo-
rurã de amoniu.
monoprotice (monoacide) poliprotice (poliacide)
NaOH, KOH, NH3 º.a. Ca(OH)2, Zn(OH)2, Al(OH)3 º.a.

77

capitolul7tipar.P65 77 03.08.2007, 14:09

 Concentraþia ionilor de
hidrogen din soluþiile
apoase se noteazã curent
[H 3 O + ]sau [H + ].
Acizii poliprotici cedeazã protonii în trepte; de exemplu, acidul car-
bonic, fiind un acid diprotic, prezintã douã trepte de ionizare:
H 2 CO 3 + H 2 O P HCO 3− + H 3 O +
hidrogenocarbonat

Acid Bazã conjugatã HCO3− + H2 O P CO32− + H3O+

carbonat
H3O+ H2O
+
N H4 NH3 Acizi [i baze conjugate
–
H2O HO Considerând procesul protolitic (2) de la pagina anterioarã, scris de la
– +
HCl Cl dreapta la stânga, se constatã cã ionul N H 4 se comportã ca un acid, iar
–
CH3COOH CH3COO ionul hidroxid HO– ca o bazã.
+
H2CO3 HCO 3− N H 4 + HO − P NH 3 + H 2 O
acid1 bazã2 bazã1 acid2
HCO 3− CO 32 − +
Ionul amoniu N H 4 este acidul conjugat al amoniacului, NH3 (este o
Tabelul 18. Câteva exemple
bazã); ionul hidroxid HO– este baza conjugatã a apei, H2O, care în acest
de acizi ºi baze conjugate.
proces are rol de acid. În consecinþã:

Caracterul acido-bazic al Acid1 + Bazã2 P Acid2 + Bazã1

soluþiilor poate fi pus în
evidenþã cu ajutorul indi-
catorilor.
Indicatorii acido-bazici
sunt substanþe organice care
îºi schimbã culoarea în func-
þie de caracterul acid sau
bazic al soluþiilor (fig. 66).
a) b)
Fig. 66. Culoarea indicatorului
roºu de metil în: a) mediu bazic;
b) mediu acid
În concluzie
Un acid Brönsted are baza lui conjugatã, iar baza Brönsted are
acidul ei conjugat; dacã acidul este tare, baza conjugatã este slabã ºi
invers (tabelul 18).
Acid P Bazã conjugatã + H+ Bazã + H+ P Acid conjugat
Activitate individual\
1. Precizeazã pentru procesele de mai jos cuplurile acid/bazã
conjugatã:
a. HCOOH + H 2 O P HCOO − + H3O +
b. CH 3 − COOH + NaOH P CH 3 COO − Na + + H 2 O
+
c. C6 H 5 − NH 2 + H 2 O P C6 H 5 − N H3 + HO−
d. HCl + NaCN P NaCl + HCN .
2. Scrie procesele de ionizare ale acizilor:
a. H2SO4; b. H2S; c. HNO2; d. H3PO4.
3. Indicã cuplurile acid/bazã conjugatã pentru procesele de ionizare
de la exerciþiul precedent.

78

capitolul7tipar.P65 78 03.08.2007, 14:09

 Amfoli]i acido-bazici. Caracter amfoter
În paginile anterioare ai aflat cã noþiunea de acid sau de bazã se referã
la modul în care o substanþã se comportã în prezenþa altei substanþe,
fãrã sã se facã referire la un anumit tip de substanþã.
Pentru a formula concluziile referitoare la modul în care aceeaºi specie
chimicã poate funcþiona atât ca acid, cât ºi ca bazã rezolvã exerciþiile propuse.
Activitate individual\
l Scrie procesele de ionizare care au loc la dizolvarea în apã a HCl

ºi NH3, precizând rolul apei (acid/bazã) în cele douã soluþii.

R (1) HCl + H 2 O → H 3 O + + Cl – (2) NH3 + H 2 O P NH 4+ + HO −

bazã acid
Hidroxidul de aluminiu,
În concluzie, apa se comportã atât ca acid (cedeazã protoni – exemplul Al(OH)3, este o substanþã
2), cât ºi ca bazã (acceptã protoni – exemplul 1). amfoterã, reacþionând atât
cu acizii, cât ºi cu bazele.
Substanþele care se comportã ca acizi în reacþie cu bazele ºi ca
baze în prezenþa acizilor se numesc substanþe amfotere sau amfoliþi
acido-bazici. Al (OH )3 + 3HCl →
bazã

Activitate individual\ → AlCl3 + 3H 2 O

Scrie procesele de ionizare ale acidului sulfuros (H2SO3) ºi anali-
l

zeazã rolul acido-bazic al anionului hidrogenosulfit ( HSO 3−).

Al (OH )3 + 3NaOH →
R 1 1
acid

(a) H 2 SO3 + H 2 O P HSO3− + H 3O + (b) HSO3− + H2O P SO32− + H3O+ → Na  Al (OH )4 

2 bazã acid 2

tetrahidroxoaluminat
În exemplul precedent, la procesul de echilibru (a), HSO se comportã − de sodiu
3
ca bazã (2), iar, în echilibrul (b) HSO 3− se comportã ca un acid (1).
În consecinþã, anionii acizi de tipul HCO 3−, HSO −4 , H2PO4−, HPO 24 − º.a.
sunt amfoliþi acido-bazici. (a) (b)

Aminte[te-]i!
În clasa a IX-a ai aflat cã unele metale, oxizii acestora sau bazele
corespunzãtoare au caracter amfoter.
De exemplu, ai studiat comportamentul hidroxidului de aluminiu,
Al(OH)3, faþã de acizi ºi faþã de baze. Al(OH)3 se obþine sub forma unui
precipitat alb (fig. 67) prin reacþia unei sãri (AlCl3) cu o bazã (NaOH).
Fig. 67. Precipitatul alb-gelations
AlCl3 + 3NaOH → Al (OH )3 ↓ +3NaCl de Al(OH)3 (a) este dizolvat la
pp. alb adãugarea de NaOH în exces (b).

79

capitolul7tipar.P65 79 03.08.2007, 14:09

 Tetrahidroxoaluminatul
de sodiu este o combinaþie
complexã; structura combi-
naþiilor complexe ai studiat-o
în clasa a IX-a.
Majoritatea medicamentelor
antiacide au la bazã hidroxizi
amfoteri: Mg(OH)2, Al(OH)3
º. a. (fig. 68).
Caracterul amfoter al aluminiului se pune în evidenþã prin reacþia
metalului atât cu HCl, cât ºi cu NaOH în prezenþa apei:
2Al + 6HCl → 2AlCl3 + 3H2
Al + NaOH + 3H 2 O → Na  Al (OH )4  + 3 / 2H 2 ↑
tetrahidroxoaluminat
de sodiu
Activitate individual\
l Scrie ecuaþiile reacþiilor indicate din schemã ºi precizeazã-le pe cele
care ilustreazã caracterul amfoter al Sn ºi respectiv al hidroxidului de staniu.
(1) (2)
SnCl2 Sn Na 2 Sn (OH )4 

(2)
(5) Sn(OH)2
(4)
K 2 Sn (OH )4 

Fig. 68. Medicamente antiacide.

Activitate
de documentare
Cautã informaþiile necesare
pentru a întocmi un proiect
intitulat: „Amfoliþi utilizaþi în
analiza chimicã”.
Verificã prin activitate de
cercetare în laborator infor-
maþiile teoretice din proiec-
tul realizat.
Ionizarea apei. Produsul ionic al apei
Soluþiile acido-bazice conduc curentul electric prin intermediul ionilor
mobili; soluþiile acido-bazice sunt electroliþi.
Întrucât apa purã este formatã din molecule, ne-am aºtepta sã nu
conducã curentul electric. În realitate, s-a constatat cã apa conduce foarte
puþin curentul electric. Conductibilitatea electricã extrem de redusã a
apei se datoreazã prezenþei în cantitãþi foarte mici a ionilor H 3O + ºi HO −.
Existenþa acestor ioni se explicã printr-un proces de autoionizare a apei,
care se reprezintã printr-un echilibru mult deplasat spre stânga:
H 2 O + H 2 O P H 3O + + HO −
acid bazã acid bazã
conjugat conjugatã

Aminte[te-]i!
În clasa a IX-a ai aflat cã apa este un amfolit acido-bazic, deoarece
Soluþie acidã: o moleculã de apã cu rol de acid cedeazã un proton altei molecule de
apã, cu rol de bazã.
 H 3 O +   HO − 

Soluþie neutrã: Numãrul de molecule de apã care ionizeazã este foarte redus. Aplicând
 H 3 O 
+
 HO  −
legea acþiunii maselor pentru echilibrul autoionizãrii apei, expresia
constantei de echilibru este:
Soluþie bazicã:
 H 3 O +   HO – 
 H 3 O 
+
 HO  −
KC 2 .
 H 2 O 

80

capitolul7tipar.P65 80 03.08.2007, 14:09

 Deoarece numãrul moleculelor de apã ionizate este foarte redus,
se considerã [H2O]2 = constant ºi, în consecinþã, rezultã:
2 Produsul dintre concen-
K C  H 2 O   H 3 O +   HO – 
traþia ionilor hidroxid ºi a
Se noteazã KC · [H2O]2 = Kw sau K H 2 O : ionilor hidroniu în apã sau
în soluþii apoase se numeºte
KW  H 3O +   HO –  , KW = produs ionic al apei produs ionic al apei.
Apa purã fiind neutrã conþine concentraþii egale ale ionilor  H 3 O 
+

ºi  HO  ; s-a demonstrat experimental cã, la 25 C:

−

Fenolftaleina este un indi-

 H 3 O +   HO –  10–7 mol/L cator frecvent utilizat în
În consecinþã, produsul ionic al apei are valoare constantã la o laboratoarele de chimie.
temperaturã datã; la 25 C, valoarea sa este: Modificãrile de culoare ale
acestui indicator în funcþie
KW  H 3 O +   HO –  = (10–7 mol/L)2 = 10–14 mol2/L2. de mediu sunt prezentate în
În soluþiile acide, prin adãugarea de acid în apa purã, creºte concentraþia figura 69.
în ioni H 3 O + ºi, în consecinþã, concentraþia ionilor HO − scade astfel încât
KW sã rãmânã constant. Analog, în soluþiile bazice, creºte concentraþia a)
ionilor HO − ºi scade concentraþia ionilor H 3 O +.
Soluþii

acide neutre bazice

[H 3O + ] [HO − ] [H 3O + ] [HO − ] [H 3O + ] [HO − ] b)
+
+
[H 3 O ] 10 mol/L –7 [H 3 O ] 10 mol/L –7 +
[H 3 O ] 10 mol/L
–7

Activitate individual\
1. Precizeazã caracterul acid, bazic sau neutru al soluþiilor ce conþin:
a. [H 3 O + ] = 4.10–8mol/L; b. [HO − ] = 5.10–3mol/L; c. [H 3 O + ] = 10–5 mol/L;
d. [HO − ] = 10–7mol/L; e. [HO − ] = 8.10–8mol/L. Fig. 69. Culoarea fenolftaleinei
2. Calculeazã concentraþia ionilor [HO − ] din soluþiile ce conþin: în mediu:
a. [H 3 O + ] = 2.10–8mol/L; b. [H 3 O + ] = 8.10–5mol/L. a) bazic (roºu-carmin)
b) acid (incolor)

Concentra]ia ionilor de hidrogen.

pH-ul solu]iilor
Cunoaºterea concentraþiei ionilor de hidroniu, H 3 O +, (notat ºi H+) din
soluþiile apoase este deosebit de importantã pentru interpretarea ºi
utilizarea unor procese chimice din cercetare sau industrie, precum ºi în
procesele din domeniul biochimic ºi medical.

81

capitolul7tipar.P65 81 03.08.2007, 14:09

 Concentraþia ionilor de Întrucât concentraþia în ioni H 3 O + a soluþiilor apoase are valori foarte
hidroniu, frecvent utilizatã ºi mici, convenþional, se utilizeazã noþiunea de pH.
cu denumirea concentraþia pH-ul unei soluþii se defineºte ca logaritmul zecimal cu semn
ionilor de hidrogen se no-
schimbat al concentraþiei molare a ionilor de hidroniu, H 3+ O .
teazã cu [H 3 O + ], respectiv
[H + ] . pH = –lg  H 3 O +  sau pH = –lg  H +  .

Dupã cum se ºtie, în apa purã, la 25 C, concentraþia  H 3 O +  este:

 H 3 O +  = 10–7 mol/L pH = –lg 10–7 = 7.
Noþiunea de pH a fost
introdusã în 1909 de chi- Activitate individual\
mistul danez P.L. Sorensen
pentru a exprima aciditatea 1. Calculeazã valorile pH-ului pentru soluþiile ce conþin:
soluþiei, pornind de la cu- a. [H 3 O + ] = 10–3mol/L; b. [H 3 O + ] = 10–9mol/L; c. [H 3 O + ] = 10–3mol/L;
vintele din limba francezã
d. [H 3 O + ] = 10–10mol/L; e. [H 3 O + ] = 10–7mol/L.
„pouvoir hydrogen” sau
din limba englez㠄power 2. Clasificã soluþiile în acide, bazice sau neutre în funcþie de valoarea
of hydrogen”. pH-ului.

Soluþii

Valorile pH-ului pentru

acide neutre bazice
numeroase soluþii sunt deo-
pH < 7 pH = 7 pH > 7
sebit de utile pentru viaþa
cotidianã, medicinã, agri-
Pentru determinarea valorii pH-ului se foloseºte hârtia indicator de pH
culturã, industrie (fig. 70).
(benzi de hârtie impregnatã cu indicatori figura 71); valorile exacte ale
pH-ului se determinã cu aparate speciale numite pH-metre.
+ –
pH [H ] [OH ]
Activitate individual\
14 1 x 10–14 1 x 100

NaOH, 0,1 M 13 1 x 10
–13
1 x 10
–1
1. pOH-ul este o noþiune echivalentã cu pH-ul, dar referitoare la
Solu]ii acide Solu]ii neutreSolu]ii bazice

concentraþia ionilor HO–; defineºte noþiunea de pOH.

`n\lbitor 12 –12 –2
1 x 10 1 x 10
–11 –3
2. Stabileºte relaþia dintre pH ºi pOH.
amoniac 11 1 x 10 1 x 10
ap\ de var –10 –4
10 1 x 10 1 x 10
3. Calculeazã pH ºi pOH al soluþiilor apoase ce conþin:
lapte de magneziu
9 –9 –5
borax 1 x 10 1 x 10

a.  H 3 O +  = 10–5mol/L; b.  HO −  = 10–5mol/L; c.  H 3 O +  = 10–7mol/L.

8 –8 –6
ap\ gazoas\, ou 1 x 10 1 x 10

{ 7 –7 –7
sânge, lacrimi 1 x 10 1 x 10

lapte, saliv\ 6 –6 –8

R 1. pOH = –lg  HO − 
1 x 10 1 x 10

ploaie 5 –5 –9
1 x 10 1 x 10
–4 –10
2. Întrucât produsul ionic al apei are expresia  H 3 O +   HO −  = 10–14,
cafea neagr\ 4 1 x 10 1 x 10
ro[ii 3 –3 –11
1 x 10 1 x 10

vin, cola 2 1 x 10
–2
1 x 10
–12
prin logaritmare se obþine:
–1 –13
lg  H 3 O +  + lg  HO −  = –14 sau în funcþie de pH/pOH:
l\mâie 1 1 x 10 1 x 10

suc gastric 0 0 –14

1 x 10 1 x 10

Fig. 70. Valori ale pH-ului frec- pH + pOH = 14

vent întâlnite. 3. a. pH = 5; pOH = 9; b. pOH = 5; pH = 9; c. pH = pOH = 7.

82

capitolul7tipar.P65 82 03.08.2007, 14:10

 Soluþii

acide neutre bazice

pH < pOH pH = pOH pH > pOH

Acizi tari [i acizi slabi. Fig. 71. Role de hârtie indica-

tor.
Constanta de aciditate
Tendinþa de ionizare (uºurinþa de a ceda protoni) a acizilor în soluþii Aminte[te-]i!
este diferitã; sunt acizi care ionizeazã total sau aproape total, precum ºi
Pentru un sistem în echi-
acizi ce ionizeazã foarte puþin. Astfel, acizii se clasificã în acizi tari ºi
libru aA + bB P cC + dD
acizi slabi.
expresia constantei de echi-
Acizi libru este redatã de legea
acþiunii maselor
Acizii tari sunt acizii total Acizii slabi sunt acizii parþial C
c
D
d

(aproape total) ionizaþi în soluþie (puþin) ionizaþi în soluþie apoasã; KC a b

.
A B
apoasã; ei cedeazã uºor protoni ei cedeazã greu protoni (fig. 72).
(fig. 72). CH 3 − COOH + H 2 O P CH 3 COO − + H 3O +
HCl + H2 O → H3O+ + Cl – Acizi slabi uzuali: acizi orga-
Acizi tari uzuali: HBr, HI, nici, H2CO3, HF, HNO2, HCN º.a. {tia]i c\ …
H2SO4, HNO3. … sucul gastric din sto-
mac conþine HCl în concen-
Ionizarea acizilor tari fiind totalã (aproape totalã), dacã se noteazã traþie de 0,3-0,4%.
acidul tare, HX, se poate scrie:
HX  H 3 O +  .
Înaintea ionizãrii Dupã ionizare
HX H+ X–
Ca urmare a faptului cã ionizarea acizilor slabi este parþialã, acest proces
este de echilibru; dacã se noteazã acidul slab monoprotic HA (fig. 72, b),
procesul de ionizare se reprezintã:
HA + H 2 O P H 3O + + A –
Aplicând legea acþiunii maselor se poate scrie expresia constantei de (a)
echilibru: HA HA

 H 3O +   A − 
Kc .
HA H 2 O
H+ A –
Deoarece în soluþii diluate [H2O] = constant, se noteazã:
(b)
K c H2O Ka, Ka = constantã de aciditate
Fig. 72. Reprezentarea graficã a
 H 3O +   A −  tãriei acizilor:
Ka .
HA a) acizi tari; b) acizi slabi.

83

capitolul7tipar.P65 83 03.08.2007, 14:10

 {tia]i c\ … ?
…acidul carbonic este
acidul din sifon, din bãuturi
carbogazoase.
…acidul citric se gãseºte
în multe fructe, în special în
sucurile de portocale, lãmâi
º.a.
…acidul lactic se gãseºte
în laptele acru.
…acidul cianhidric se uti-
lizeazã pentru obþinerea
lânii sintetice (PNA) ºi a
sticlei organice.
Valoarea
Acidul
Ka pKa
HF 7,2.10–4 3,2
4.10–4 3,4
HNO2
CH3COOH 1,8.10–5 4,8
HCN 6,2.10–10 9,1
Tabelul 19. Valorile Ka ºi pKa
pentru unii acizi slabi mono-
protici
Activitate
de documentare
Þinând cont de importanþa
pH-ului în viaþa de zi cu zi,
cautã informaþiile necesare
pentru a întocmi un proiect cu
tema „Importanþa pH-ului în
procesele industriale ºi în
agriculturã”.
capitolul7tipar.P65 84
l Scrie expresia Ka pentru soluþia apoasã a acidului acetic.
Constanta de aciditate Ka a unui acid reprezintã mãrimea tãriei
acidului respectiv. Un acid este mai tare când valoarea constantei de
aciditate Ka este mai mare ºi invers.
Pentru aprecierea tãriei acizilor, se utilizeazã frecvent exponentul de
aciditate pKa (tabelul 19), a cãrui expresie matematicã este:
pKa = –lgKa
Acizii poliprotici cedeazã protonii în trepte, ionizarea fiind mai
puternicã în prima etapã:
H 2 CO 3 + H 2 O P HCO 3− + H 3 O + Ka1 = 4,3.10–7
HCO − + H O P CO 2 − + H O + Ka = 5,6.10–11
3 2 3 3 2
Activitate individual\
Scrie procesele de ionizare care au loc la dizolvarea acidului
l
fosforic (H3PO4) în apã. Atribuie fiecãrei trepte de ionizare a acidului
fosforic valoarea constantei de ionizare corespunzãtoare. Valorile
constantelor sunt: 7,5.10–3; 4,8.10–13; 6,2.10–8.
Baze tari [i baze slabe. Constanta de
bazicitate
Asemãnãtor acizilor, tendinþa de disociere sau ionizare a bazelor este
diferitã. Astfel, bazele se clasificã în baze tari ºi baze slabe.
Baze
Bazele tari sunt bazele total Bazele slabe sunt baze parþial
disociate în soluþie apoasã; ele ionizate în soluþie apoasã; ele
acceptã uºor protoni. acceptã greu protoni.
H2O +
NaOH —→ Na+ + HO– NH 3 + H 2 O P N H 4 + HO −
Baze tari uzuale: NaOH, Baze slabe uzuale: Mg(OH)2,
KOH, Ca(OH)2, Ba(OH)2. Zn(OH)2, Al(OH)3.
84
03.08.2007, 14:10
 Întrucât bazele tari sunt total ionizate, se poate scrie relaþia: Acizii tari scot acizii slabi
[MOH] = [HO–] din sãrurile lor:
bazã tare
HCl + NaHCO 3 →
Ionizarea bazelor slabe fiind parþialã, acest proces este de echilibru;
dacã se noteazã baza slabã monoproticã BOH, prin analogie cu Ka se → NaCl + CO 2 + H 2 O
deduce expresia constantei de bazicitate, Kb: Bazele tari scot bazele
BOH P B+ + HO − slabe din sãrurile lor:
NaOH + NH4Cl → NaCl +
 B+   HO −  + NH3 + H2O
Kb
BOH

? Scrie expresia constantei de bazicitate, Kb, pentru o soluþie apoasã

l

de amoniac.

Pentru aprecierea tãriei bazice, analog acizilor, se utilizeazã frecvent

exponentul de bazicitate pKb, a cãrui expresie matematicã este:
pKb = –lgKb

Calcularea pH-ului solu]iilor de acizi

monoprotici tari [i baze monoprotice tari
Comportarea soluþiilor apoase în timpul proceselor chimice este
determinatã adesea de pH-ul soluþiei respective. De aceea este important Fig. 73. pH-metru, aparat pentru
sã ºtim cum se determinã pH-ul soluþiilor acide ºi bazice (fig. 73). mãsurarea valorii pH-ului.
Calcularea pH-ului pentru soluþiile acizilor monoprotici tari ºi bazele
monoprotice tari este simplã deoarece astfel de substanþe sunt electroliþi
tari, total (aproape total) ionizaþi în soluþiile apoase.
În consecinþã, pentru soluþiile acizilor tari, concentraþia ionilor [H 3 O + ]
este egalã cu concentraþia molarã (molaritatea) soluþiei. Printre acizii tari
monoprotici, frecvent utilizaþi se aflã soluþiile de: HCl, HBr, HI, HNO3, HClO4. Aminte[te-]i!
De exemplu, ionizarea HCl, considerându-se totalã, se poate scrie:
Concentraþia molarã
HCl + H 2 O → H 3O + + Cl − (molaritatea) se defineºte
[H 3O + ] [Cl − ] molaritatea soluþiei HCl ca numãrul de moli de
În consecinþã, solvat dizolvat într-un litru
pH-ul soluþiilor acizilor tari este egal cu logaritmul zecimal al de soluþie:
concentraþiei molare a ionilor de hidroniu. M
Vs
pH − lg  H 3O +  sau pH − lg  H + 
= numãrul de moli de
Dacã soluþia HCl are concentraþia 0,1 M, pH-ul se calculeazã astfel: solvat;
 H 3O +  0,1 M pH = –lg 10–1 pH = 1. Vs = volumul soluþiei (L).

85

capitolul7tipar.P65 85 03.08.2007, 14:10

 Pentru calculele cu loga-
ritmi utilizeazã tabelele
matematice specifice sau
calculatoare care au în
sistemul de operare ºi trans-
formãri cu logaritmi.
{tia]i c\ … Pentru soluþiile bazelor tari monoprotice concentraþia ionilor [HO–]
… hidroxidul de magne-
ziu Mg(OH)2 (fig. 74) este
o bazã slabã utilizatã ca me-
dicament antiacid sub denu-
mirea de lapte de magneziu.
… cantitãþile mari de
amoniac se folosesc pentru
îngrãºãminte, sinteza unor
compuºi, fibre sintetice; so-
luþiile de amoniac le întâl-
nim ºi în unele produse
pentru spãlarea geamurilor,
recunoscute dupã mirosul
specific.
Fig. 74. Hidroxidul de magneziu. consecinþã, pH = 14 – 2 = 12.
capitolul7tipar.P65 86
Activitate individual\
1. Calculeazã pH-ul soluþiilor de:
a. HBr 0,01 M; b. HI 1 M; c. HNO3 0,001 M.
2. Calculeazã pH-ul soluþiei de acid percloric, HClO4, 0,04 M.
3. O soluþie apoasã de HCl are pH = 2,66. Calculeazã molaritatea
soluþiei de acid clorhidric.
R 1. a. pH = 2; b. pH = 0; c. pH = 3
2.  H 3O   ClO 4 
+ −
0, 04 M pH − lg 0, 04 1, 40
3. 0,022 M.
este egalã cu concentraþia molarã (molaritatea) soluþiei bazice. Printre
bazele tari frecvent utilizate sunt soluþiile de: NaOH, KOH.
De exemplu, disocierea NaOH fiind totalã, se poate scrie:
H2O
NaOH —→ Na+ + HO–
[HO–] = [Na+] = molaritatea soluþiei NaOH.
Utilizând relaþia HO −   H3O+  10−14 se poate calcula pH-ul
10−14
H3O+  ºi pH − lg  H 3 O +  .
HO − 
O altã posibilitate pentru calcularea pH-ului soluþiilor bazelor tari
constã în determinarea, în prima etapã, a pOH-ului:
pOH = –lg[HO–] ºi pH = 14 – pOH.
În consecinþã,
pOH-ul soluþiilor bazelor tari este egal cu logaritmul zecimal cu
semn schimbat al concentraþiei molare a ionilor hidroxid; pH se
calculeazã din relaþia pH + pOH = 14.
De exemplu, pH-ul unei soluþii 0,01 M NaOH se poate calcula în
douã moduri, calculând pH-ul soluþiei din valoarea concentraþiei ionilor
[H 3 O + ] (a) sau utilizând valoarea pOH-ului (b):
a. [HO–] = 0,01 M [HO–] = 10–2 M
10 −14
 H 3 O +  −2
10 −12
10
pH = –lg10–12 = 12
sau
b. [HO–] = 0,01 M pOH = –lg[HO–] = –lg10–12 pOH = 2 ºi, în
86
03.08.2007, 14:10
 Activitate individual\
1. Calculeazã pH-ul soluþiilor de: a. CsOH 0,1 M; b. KOH 1 M.
2. Calculeazã pH-ul unei soluþii de Ca(OH)2 0,011 M.
3. Calculeazã concentraþia molarã a soluþiei de KOH al cãrei pH
este 11,89.
Bromtimolul este un indi-
R 1. a. pH = 13; b. pH = 14 cator frecvent utilizat în
2. Hidroxidul de calciu, Ca(OH)2, este o bazã tare ºi la disocierea în laboratoarele de chimie.
soluþie apoasã formeazã un numãr dublu de ioni [HO–] faþã de molaritatea Modificãrile de culoare ale
soluþiei: acestui indicator în funcþie
de mediu sunt prezentate în
Ca(OH)2 ___
HO
→ Ca2+ + 2HO–
2

figura 75.
[HO–] = 2 · 0,011 = 0,022
10 −14
[H + ] 4,6 10 −13 M pH − lg 4,6 10 −13 M 12,34 sau
0, 022
pOH = –lg 0,022 = 1,66 pH = 14 – pOH = 12,34. a)
3. 7, 8 · 10–3 M.

Calcularea pH-ului solu]iilor de acizi mono-

protici slabi [i baze monoprotice slabe
Numeroase substanþe frecvent utilizate sunt acizi slabi pentru cã sunt
parþial ionizaþi în soluþie apoasã. Pentru a exprima mãsura în care un b)
acid slab ionizeazã vom utiliza constanta de echilibru a procesului de
ionizare, numitã în paginile anterioare constanta de aciditate, Ka.
Astfel, pentru un acid slab monoprotic, notat HA, se poate scrie ecuaþia
chimicã, care exprimã ionizarea parþialã a acidului HA:
HA + H 2 O P  H 3 O +  + A −
acid bazã
slab conjugatã

pentru care avem urmãtoarea expresie a constantei de aciditate Ka:

 H 3O +   A −  Fig. 75. Indicatorul bromtimol:
Ka .
HA a) în mediu acid (galben);
b) în mediu bazic (albastru).
Dacã se noteazã concentraþia molarã iniþialã a acidului cu [HA]0, þinând
cont de transformãrile ce se produc la echilibru se pot nota relaþiile:

Concentraþii [HA] [H 3 O+ ] [A–]

mol/L
Iniþial [HA]0 0 0
Echilibru [HA]0– x x x

87

capitolul7tipar.P65 87 03.08.2007, 14:10

 În consecinþã, expresia constantei de aciditate, Ka, pentru acizi slabi este:
Dacã se noteazã cu ,
gradul de ionizare al unui x2
Ka .
acid slab (raportul dintre HA 0 − x
numãrul de molecule ioni- Pentru acizii foarte slabi, valoarea concentraþiei x este foarte micã,
zate ºi numãrul de molecule fiind astfel posibilã aproximarea [HA]0 – x [HA]0, ceea ce determinã
dizolvate) ºi cu C, concen- expresia:
traþia molarã a acidului,
expresia constantei de aci- x2
Ka x2 K a HA 0 .
ditate Ka, se poate scrie: HA 0
2
C Întrucât valoarea lui x reprezintã concentraþia ionilor [H 3 O + ] , se poate scrie:
Ka ,
1− [H3O+ ]2 K a [HA]0 Ka = constanta de aciditate a acidului slab HA
expresie cunoscutã sub sau
numele de legea diluþiei, a
[H3O+ ] Ka HA [HA]0 = concentraþia molarã iniþialã a acidului HA
lui Ostwald. Pentru acizii 0

foarte slabi relaþia devine:

2
Ka C
Aplica]ie rezolvat\
a)
1. a. Calculeazã pH-ul unei soluþii 0,3 M de acid acetic, CH3COOH.
b. Determinã gradul de ionizare a acidului acetic (Ka = 1,8 · 10–5).
a. Echilibrul procesului de ionizare:
CH 3 − COOH + H 2 O P CH 3 COO − + H 3 O + Ka = 1,8 · 10–5
 H3O+   CH3 COO− 
Ka [CH3COOH]0 = 0,3 mol/L
CH3 COOH
Notând cu x moli/L acidul ionizat, echilibrul devine:
b)
Concentraþii [CH3COOH] [H3O+ ] [CH3COO–]
mol/L
Iniþial 0,3 0 0 x2
Ka
Echilibru 0,3 – x x x 0,3 − x

x2
Aproximând 0,3 – x 0,3, rezultã cã K a
0,3
Fig. 76. Reacþia dintre douã so-
luþii acide de aceeaºi concentraþie x [H 3 O + ] 1,8 10 −5 0,3 2,3 10 −3
(a–HCl, 1 M b–CH3COOH, 1 M)
cu un metal activ (Mg). Fiecare Se calculeazã pH = –lg [H 3 O + ] :
balon conþine aceeaºi cantitate de pH = –lg 2,3 · 10–3 = 2,64
magneziu. Viteza de formare a H2 2,3 10 −3
este mult mai mare în reacþia Mg b. 100 0,77% acid ionizat
cu HCl (acidul tare – a). 0,3

88

capitolul7tipar.P65 88 03.08.2007, 14:10

 Activitate individual\
1. a. Calculeazã pH-ul soluþiei 0,2 M de acid cianhidric, HCN.
b. Determinã gradul de ionizare a soluþiei de HCN (Ka = 4,9 · 10–10).
2. Calculeazã gradul de ionizare pentru soluþiile de HF care au
concentraþiile molare: a. 0,1 M. b. 0,01 M. Comparã rezultatele obþinute
(Ka = 6,8 · 10–4).
R a. 7,9 %; b. 23 %.

Se observã cã valoarea gradului de ionizare este mai mare pentru

soluþia mai diluatã. Prin urmare, se poate afirma cã diluaþia determinã
creºterea gradului de ionizare al moleculelor unei soluþii.

Din determinãrile fãcute anterior se pot desprinde unele concluzii

sol. HCl
legate de comportarea soluþiilor acizilor slabi:
Concentraþia ionilor [H 3 O + ] reprezintã numai un mic procent din
l

concentraþia acidului din soluþie;

conductibilitatea electricã
l Proprietãþile soluþiilor acizilor sunt dependente de concentraþia ionilor

[H3+ O] din soluþie. De exemplu, viteza reacþiei unui acid slab cu un metal
activ este mult mai puþin evidenþiatã (fig. 76) decât în cazul aceleiaºi
sol. HF
reacþii cu soluþia unui acid tare. Reacþia este mult mai rapidã pentru soluþia
unui acid tare de aceeaºi concentraþie. Reacþiile pentru care viteza este 0,05 0,1
concentraþia acidului (M)
dependentã de concentraþia ionilor [H3O+ ] sunt numeroase ºi sunt impor-
tante în special în funcþionarea sistemelor biologice, dupã cum vei Fig. 77. Variaþia conducti-
constata în paginile urmãtoare. bilitãþii electrice pentru solu-
O altã proprietate importantã ce ilustreazã comportamentul diferit al þiile de HCl (acid tare) ºi HF
soluþiilor acizilor este conductibilitatea electricã. În figura 77 este repre- (acid slab).
zentatã variaþia conductibilitãþii electrice în funcþie de concentraþia acizilor
pentru soluþia unui acid tare (HCl) ºi a unui acid slab (HF). Conform
graficului, conductibilitatea electricã a acidului tare (HCl) creºte apro- Denumirea ºi Kb
ximativ proporþional cu concentraþia, în timp ce conductibilitatea acidului formula bazei
slab (HF) este mult redusã ºi nu creºte liniar ca în cazul acidului tare. Amoniac (NH3) 1,8 · 10–5
Asemãnãtor acizilor, bazele slabe sunt parþial ionizate în soluþie Metilaminã 4,38 · 10–4
apoasã. Pentru a exprima mãsura în care o bazã slabã ionizeazã, vom (CH3NH2)
utiliza, ca ºi în cazul acizilor, constanta de echilibru a procesului
de ionizare, cunoscutã sub numele de constanta de bazicitate, K b Etilaminã 5,6 · 10–4
(tabelul 20). (C2H5NH2)
Astfel, pentru o bazã slabã monoproticã, BOH, se poate scrie: Piridinã 1,7 · 10–9
H2O (C5H5N)
BOH B+ + HO– ,
Anilinã 3,8 · 10–10
expresia constantei de bazicitate, Kb, fiind: (C6H5NH2)
 HO −   B+  Tabelul 20. Constantele de
Kb
BOH bazicitate ale unor baze slabe.

89

capitolul7tipar.P65 89 03.08.2007, 14:10


Multe medicamente, pre-
cum chinina, codeina, ca-
feina, amfetamina sunt amine
(fig. 78). Ca ºi celelalte
amine, aceste substanþe se
protoneazã uºor la azotul
aminic prin tratare cu un
acid. Se formeazã astfel
sãrurile acizilor corespun-
zãtori. Medicamentele ce
conþin amine ca substanþã
activã se comercializeazã
sub formã de sãruri; de
exemplu, amfetamina se
comercializeazã sub formã
de clorohidrat:
CH3
N
–CH2–CH–NH2 + HCl →
Amfetaminã
→ –CH2–CH– NH 3+ Cl −
Procedând printr-un algoritm asemãnãtor celui utilizat la calculul
pH-ului soluþiilor acizilor slabi, se ajunge la relaþia matematicã:
[HO − ] K b [BOH]0
unde: Kb = constanta de bazicitate;
[BOH]0 = concentraþia molarã iniþialã a bazei slabe [BOH].
Pentru calculul pH-ului soluþiilor de baze slabe, cunoscând concentraþia
ionilor [HO–], se poate proceda în douã moduri:
a. se calculeazã concentraþia ionilor [H 3 O + ] utilizând relaþia:
10 −14
[H3O ] +
ºi în continuare pH − lg[H 3O + ] .
[HO− ]
b. se calculeazã pOH din relaþia:
pOH = –lg[HO–], dupã care se foloseºte relaþia pH = 14 – pOH.
Aplica]ie rezolvat\
Amoniacul, NH3, este o bazã slabã, frecvent utilizatã.
Calculeazã pH-ul unei soluþii 0,15 M de NH3 (Kb = 1,8 · 10–5).
Echilibrul procesului de ionizare:
+
NH 3 + H 2 O P N H 4 + HO −
+

N
CH Kb
[N H 4 ][HO − ] Kb = 1,8 · 10–5
3
Clorohidratul amfetaminei
[NH3 ]
Dacã se noteazã cu x moli/L, NH3 ionizat, echilibrul devine:

Concentraþii +
[NH3] [N H 4 ] [HO–]
mol/L
x2
Iniþial 0,15 0 0 1,8 10 −5
0,15 − x
Echilibru 0,15 – x x x

Deoarece Kb are valoare micã se poate aproxima:

0,15 – x 0,15
x2
1,8 10 −5
0,15
x2 = 0,15 · 1,8 · 10–5 = 0,27 · 10–5
Fig. 78. Medicamente ce con- x [HO − ] 2, 7 10 −6 1, 6 10 −3 M
þin amine. pOH = –lg 1,6 · 10–3 = 2,8 pH = 14 – 2,8 = 11,2

90

capitolul7tipar.P65 90 03.08.2007, 14:10

 Activitate individual\
1. Calculeazã pH-ul unei soluþii 1 M de metilaminã (CH3–NH2)
(Kb = 4,38 · 10–4).
2. O soluþie de amoniac are o valoare pH de 10,5. Calculeazã
molaritatea soluþiei de amoniac (Kb = 1,8 · 10–5).
3. Care dintre urmãtorii compuºi prezintã cea mai mare valoare a
pH-ului în soluþii 0,05 M (foloseºte valorile Kb din tabelul 20, pag. 89).
a. piridinã; b. metilaminã; c. acid azotos.

R 1. pH = 12,323; 2. 0,006 M; 3. b.

Rela]ia dintre Ka [i Kb
Se ºtie cã unui acid tare îi corespunde o bazã conjugatã ºi invers.
În consecinþã, se poate deduce o relaþie cantitativã între Ka ºi Kb pentru
cuplul acid-bazã conjugatã.
+
Sã considerãm cuplul acid-bazã conjugatã format din N H 4 ºi NH3. Când douã reacþii notate
+ (1) ºi (2) se însumeazã ºi
N H 4 + H2 O P NH3 + H3O+ (1) formeazã reacþia (3), cons-
[NH3 ][H3O+ ] tanta de echilibru a reacþiei
Ka + (3) este datã de produsul
[NH4 ] constantelor de echilibru
+ ale reacþiilor (1) ºi (2).
NH3 + H 2 O P N H 4 + HO − (2)
Reacþia Reacþia Reacþia
+
− + =
[N H 4 ][HO ] (1) (2) (3)
Kb .
[NH3 ]
Însumând ecuaþiile echilibrelor de ionizare (1) ºi (2) obþinem echilibrul K1 · K2 = K3
de ionizare al apei (3):
N + H 4 + H 2 O P NH3 + H3O + (1) Ka
NH3 + H 2 O P N + H 4 + HO – (2) Kb KW = 10–14 (mol/L)2
2H 2 O P H3O + + HO – (3) KW
Aplicând relaþia standard stabilitã alãturat:
Prin logaritmarea expre-
+ + −
[NH 3 ][H 3O ] [N H 4 ][HO ] siei (4) se obþine:
Ka Kb [H 3O + ] [HO − ] K W
[N + H 4 ] [NH 3 ] lg Ka + lg Kb = lg KW
sau:
(4) Ka · Kb = KW, lg Ka + lg Kb = –14

Produsul constantelor Ka ºi Kb pentru un cuplu acid-bazã conjugatã pKa + pKb = 14

este egal cu produsul ionic al apei, KW.

91

capitolul7tipar.P65 91 03.08.2007, 14:10


? lScrie ecuaþiile reac-
þiilor de neutralizare dintre:
a. acid sulfuric (H2SO4)
ºi hidroxid de potasiu
(KOH);
b. acid bromhidric
(HBr) ºi hidroxid de bariu
(Ba(OH)2);
c. acid fosforic (H3PO4)
ºi hidroxid de sodiu
(NaOH).
a)
b)
Fig. 79. Modelarea procesului de
neutralizare: a. înainte de neutra-
lizare; b. dupã neutralizare.
capitolul7tipar.P65 92
În concluzie:
l un acid tare formeazã prin ionizare o bazã conjugatã mai slabã
decât apa;
l un acid slab formeazã prin ionizare o bazã conjugatã mai tare decât apa.
Activitate individual\
l Calculeazã:
+
a. Ka pentru ionul N H 4 , acidul conjugat al amoniacului (NH3).
b. Kb pentru anionul F–, baza conjugatã a acidului fluorhidric (HF).
Kb(NH3) = 1,8.10–5; Ka(HF) = 7,2.10–4.
Reac]ia de neutralizare
În anii precedenþi ai avut ocazia, atât la studiul unor capitole ale chimiei
anorganice, cât ºi organice, sã întâlneºti reacþii de neutralizare.
Reacþia de neutralizare este reacþia dintre un acid ºi o bazã cu
formare de sare ºi apã.
Reacþiile de neutralizare reprezintã un caz particular al reacþiilor
protolitice (cu transfer de protoni). De fapt, dupã cum vei constata, reacþia
de neutralizare are loc între ionii hidroniu ºi ionii hidroxid.
Sã considerãm reacþia dintre o soluþie de HCl ºi o soluþie de NaOH,
când se formeazã clorurã de sodiu.
Soluþia de HCl este ionizatã sub forma ionilor H3O+ ºi Cl− , iar soluþia
de NaOH este disociatã în ioni Na+ ºi HO–. Astfel, procesul de neutra-
lizare se poate scrie:
H 3O + + Cl − + Na + + HO − → Na + + Cl − + 2H 2 O
În consecinþã, la neutralizarea soluþiilor apoase de acizi tari cu
soluþiile apoase de baze tari se combinã ionii hidroniu ºi ionii hidroxid
cu formarea apei (fig. 79).
În reacþiile de neutralizare dintre un
H3O+ + HO− → 2H 2 O
acid ºi o bazã are loc transferul unui pro-
ton de la ionul de hidroniu (H 3+ O) la ionul
hidroxid (HO–).
Activitate experimental\
Reacþia de neutralizare a acidului clorhidric cu hidroxidul de sodiu
l Introdu într-o eprubetã aproximativ 2mL soluþie HCl 0,1M.
l Adaugã câteva picãturi de metiloranj.
l Picurã cu atenþie soluþie de NaOH 0,1M pânã la modificarea culorii.
92
03.08.2007, 14:10
 Dacã la o cantitate de acid tare se adaugã exact cantitatea de bazã tare
necesarã stoechiometric neutralizãrii totale a acidului, soluþia rezultatã
are un caracter neutru ºi pH-ul = 7; acest fenomen se pune în evidenþã cu
ajutorul indicatorilor.
Dupã cum ai constatat la capitolul „Noþiuni de termochimie”, reacþia
de neutralizare a acizilor tari cu baze tari este o reacþie exotermã având
loc cu degajarea unei cantitãþi de –57,27 kJ/mol acid sau bazã indiferent
de natura acidului tare monoprotic sau a bazei tari monoprotice care
participã la neutralizare.

Activitate individual\
1. Calculeazã volumul soluþiei de HCl 1M necesar pentru a
neutraliza 25 mL soluþie NaOH 0,35M.
2. Determinã molaritatea unei soluþii de acid sulfuric (H2SO4) din
bateria unui automobil, dacã o probã ce conþine 22,53 mL de acid
Titrarea reprezintã o me-
neutralizeazã 42,11 mL NaOH 1,923 M.
todã de laborator folositã la
3. Calculeazã pH-ul soluþiilor rezultate:
analiza volumetricã, prin
a. prin neutralizarea a 40 mL soluþie Ca(OH)2 0,1M cu 20 mL care se trateazã soluþia unei
HNO3 0,4 M; substanþe de analizat cu
b. în urma reacþiei dintre 20 mL soluþie KOH 0,1M cu 15 mL soluþia unui reactiv de con-
soluþie HBr 0,1 M. centraþie cunoscutã pânã la
terminarea reacþiei. Astfel,
R 1. 87,5 mL; 2. 1,797 M; 3. a. pH = 7; b. pH = 10,7. titrarea se foloseºte pentru
a determina concentraþia
Titrarea acido-bazic\. substanþei cercetate.
Titrarea acid tare – baz\ tare
Titrarea acido-bazicã reprezintã un procedeu prin care se poate
determina molaritatea unei soluþii de acid sau bazã, utilizând reacþia biuretã
de neutralizare. clemã
pentru
Metodele volumetrice (metode ce se bazeazã pe mãsurarea exactã a biuretã
volumelor) care urmãresc determinarea concentraþiei unui acid sau a unei
baze într-o soluþie datã, utilizeazã o soluþie de acid sau de bazã de concentraþie
cunoscutã. Schematic, instalaþia pentru titrare este reprezentatã în figura 80.
Metodele utilizate constau în titrarea unui acid cu o bazã sau a unei
baze cu un acid ºi urmãresc de fapt variaþia concentraþiei ionilor hidroniu
(H 3+ O), respectiv a ionilor hidroxid (HO–). pahar
Erlenmeyer
Soluþia de acid sau de bazã de concentraþie cunoscutã se numeºte
titrant. Punctul final al titrãrii (al determinãrii) este cunoscut sub numele
de punct de echivalenþã ºi reprezintã punctul la care toatã cantitatea de
acid sau de bazã a fost neutralizatã. Punctul de echivalenþã se pune în
evidenþã cu ajutorul indicatorilor. Fig. 80. Instalaþie pentru titrare.

93

capitolul7tipar.P65 93 03.08.2007, 14:10

 Domeniu Schimbarea
Indicator
de viraj (pH) culorii
Aminte[te-]i!
Metiloranj 3,1–4,4 roºu→galben
Roºu de
Indicatorii acido-bazici sau indicatorii de pH sunt substanþe
4,4–6,2 roºu→galben
metil organice care îºi schimbã culoarea în funcþie de caracterul acid sau
Fenol-
8,2–10 incolor→roºu bazic al soluþiilor. Fiecare indicator are culori specifice, determinate
ftaleinã
Turnesol 5,0–8,0 roºu→albastru de caracterul acid sau bazic al soluþiilor (tabelul 21 ºi figura 81).
Tabelul 21. Indicatori acido-
bazici frecvent utilizaþi. Pe parcursul titrãrii acido-bazice au loc modificãri ale valorii pH-ului,
datorate modificãrii concentraþiei ionilor H3O +. Reprezentarea graficã a
Un indicator de pH trebuie: valorilor pH-ului în funcþie de concentraþia ionilor de hidroniu este
l sã prezinte culori diferite cunoscutã sub numele de curbã de titrare (curbã de neutralizare) ºi se
în funcþie de pH; utilizeazã pentru determinarea punctului de echivalenþã, punct în care
l schimbarea culorii sã fie neutralizarea are loc complet.
reversibilã ºi sã se producã
într-un interval mic de pH;
l sã fie solubil în mediul în
Titrarea acid tare – baz\ tare
care se face titrarea; În cele ce urmeazã vom urmãri variaþia valorilor pH-ului la neutrali-
l sã fie posibilã schimbarea
zarea unui acid tare (HCl) cu o bazã tare (NaOH). Modificãrile pH-ului
culorii la utilizarea unor la adãugarea bazei tari vor fi reprezentate grafic, obþinându-se curba de
cantitãþi foarte mici. titrare a unui acid tare cu o bazã tare, din care se va determina punctul
de echivalenþã.

Etapele titrãrii soluþiei de HCl (0,1 M) cu o soluþie de NaOH (0,1 M)

pH-ul soluþiei se calculeazã în stadii diferite ale titrãrii întrucât este
determinat de concentraþia ionilor H 3O +.
l Iniþial, înainte de începerea titrãrii, acidul tare fiind total ionizat,

concentraþia ionilor H3O + este egalã cu molaritatea acidului:

[H 3 O + ] = 0,1 = 10-1 pH = 1
l Pe parcursul procesului de neutralizare:
– dacã se neutralizeazã 50% din soluþia de HCl cu NaOH, concentraþia
ionilor [H 3 O + ] se va reduce la jumãtate:
50
[H3O + ] 10 −1 5 10−2 pH = 1,30
100
+
– dacã se neutralizeazã 90% din soluþia de HCl, concentraþia [H 3 O]
devine:
10
[H 3O + ] 10 −1 10−2 pH = 2
100
– pentru 99% acid neutralizat, concentraþia ionilor [H 3+ O] este:
Fig. 81. Modificãrile de culoare 1
la titrarea soluþiei de HCl cu NaOH [H3O + ] 10 −1 10−3 pH = 3
100
în prezenþa fenolftaleinei.

94

capitolul7tipar.P65 94 03.08.2007, 14:10

 – pentru 99,9% acid neutralizat se obþine: % Acid [H 3 O+ ] pH
0,1 neutralizat
[H3O + ] 10 −1 10−4 pH = 4
0,0 10–1 1
100
l La neutralizarea completã a acidului: 90,0 10–2 2
99 10–3 3
[H 3O + ] = 10–7 pH = 7
99,9 10–4 4
l La adãugarea unui exces de bazã:
100 10–7 7
– dacã se adaugã NaOH în exces 0,1%:
Exces de
0,1 10−14 bazã (%)
[HO − ] 10 −1 10−4 [H3O ]+
10−10 pH = 10
100 10 −4
0,1 10–10 10
– pentru 1% exces de NaOH: 1,0 10–11 11
1 10−14 10,0 10–12 12
[HO − ] 10 −1 10−3 [H3O ]+
10−11 pH = 11
100 10 −3
Tabelul 22. Valorile pH-ului
– pentru 10% exces de NaOH: în diferite momente ale titrãrii
− 10 −1 −2 + 10−14
[HO ] 10 10 [H3O ] −2
10−12 pH = 12
100 10
Valorile obþinute, sistematizate în tabelul 22, se pot înscrie într-un grafic,
în care, pe ordonatã se trec valorile pH-ului, iar pe abscisã cantitãþile de
acid/bazã folosite. Astfel vei obþine o curbã de titrare asemãnãtoare cu cea Interval de viraj
fenolftaleinã
din figura 82, din care se determinã punctul de echivalenþã. Pentru neutralizarea pH punctul de echivalenþã pH

unui acid tare cu o bazã tare punctul de echivalenþã are valoarea pH = 7. Interval de viraj
roºu de metil

Activitate experimental\

Studierea variaþiei pH-ului în reacþia dintre HCl ºi NaOH

Introdu într-un pahar Erlenmeyer 10 mL soluþie de HCl 0,1M.
l

l Mãsoarã pH-ul soluþiei acidului cu pH-metrul sau hârtia de pH.

Fig. 82. Curba de titrare a
l Introdu într-o biuretã soluþie de NaOH 0,1 M.
unui acid tare cu o bazã tare
l Picurã succesiv în soluþia de HCl volume cunoscute de soluþie de
(soluþie HCl cu soluþie NaOH).
NaOH 0,1M (1 mL, 2 mL, 3 mL, …, 9,9 mL, 10 mL,… 12 mL)
l Calculeazã valorile pH-ului pentru fiecare soluþie obþinutã prin
Vbazã (mL) pH-ul soluþiei
adãugarea succesivã a volumelor de NaOH ºi completeazã
0
corespunzãtor tabelul 23. 1
l Reprezintã grafic datele obþinute, notând pe abscisã volumul de 2
3
NaOH, iar pe ordonatã pH-ul soluþiei. Vei obþine o curbã asemãnãtoare 4
cu cea din figura 82. 5
6
7
Determinarea concentraþiei molare a unei soluþii de NaOH 8
9
l Introdu într-o biuretã soluþie HCl 0,1M (sau altã concentraþie
9,9
cunoscutã). 10
10,1
l Pune într-un pahar Erlenmeyer un volum cunoscut (de exemplu 11
10 mL) de soluþie bazicã cu concentraþie necunoscutã ce urmeazã a fi 12

determinatã. Tabelul 23. Valorile pH-ului

l Picurã în soluþia bazicã un indicator (fenolftaleinã). în diferite momente ale titrãrii.

95

capitolul7tipar.P65 95 03.08.2007, 14:10

 l Introdu soluþie de HCl din biuretã peste soluþia de NaOH. La
început adaugã câte 0,5-1 mL soluþie de acid, apoi câte o picãturã
agitând de fiecare datã pânã când culoarea roºie devine incolorã.
l Noteazã volumul de HCl consumat (prin citirea la biureta gradatã).

l Calculeazã concentraþia molarã a soluþiei de NaOH.

Pentru a calcula concentraþia molarã a soluþiei de NaOH se poate

utiliza relaþia:
Vacid · Macid = Vbazã · Mbazã

Fig. 83. Soluþiile conþinând acid
acetic în concentraþie de 6-8% se
folosesc drept condiment – oþet.
HOOC–CH–CH–COOH
OH OH
acid tartric
Activitate individual\
1. Pentru a neutraliza 2,50 mL oþet (soluþie de acid acetic) se
utilizeazã 34,9 mL soluþie NaOH 0,096 M. Calculeazã molaritatea
soluþiei de acid acetic (fig. 83).
2. O pipetã se calibreazã numãrând câte picãturi sunt conþinute
într-un mL. Se stabileºte astfel un numãr de 20 picãturi. Determinã:
a. Volumul unei picãturi; b. pH-ul pentru soluþia în care o picãturã de
HCl 0,2 M se adaugã la 100 mL apã; c. pH-ul soluþiei din care se
adaugã o picãturã de NaOH 10 M la 100 mL soluþie HCl 0,02 M.
*3. Acidul tartric (H2C4H4O6), care se gãseºte în vin ºi precipitã în
timp, are doi atomi de hidrogen ionizabili. O soluþie de concentraþie
necunoscutã de acid tartric cu un volum de 40 mL se titreazã pentru
neutralizarea completã a 22,62 mL soluþie de NaOH 0,2 M. Scrie
ecuaþia ionicã globalã a reacþiei de neutralizare ºi calculeazã molaritatea
soluþiei de acid tartric.
R 2. a. 1 picãturã = 0,05 mL; b. 10-5 moli HCl; [H+] = 10-4 M; pH = 4.
c. [H+] = 1,5 · 10–4 M. 3. 0,05655 M.

*Hidroliza s\rurilor
Când sãrurile sunt dizolvate în apã, acestea disociazã total (aproape
Hidrolizã (gr. hydro =
total) în ioni; sãrurile sunt electroliþi tari. Ar fi de aºteptat ca la dizolvarea
apã, gr. lysis = desface)
sãrurilor în apã, soluþiile acestora sã fie neutre. Experimental se constatã
cã soluþiile apoase ale unor sãruri au caracter acid, iar altele au caracter
bazic. Prin urmare, proprietãþile acido-bazice ale soluþiilor sãrurilor se
datoreazã comportamentului cationilor ºi anionilor din structura sãrii
respective. Mulþi dintre aceºtia sunt capabili sã reacþioneze cu apa,
generând ioni H 3+ O ºi HO–.
Reacþia care are loc între ionii sãrii dizolvate ºi moleculele de apã
se numeºte reacþie de hidrolizã.

96

capitolul7tipar.P65 96 03.08.2007, 14:10

 Þinând cont de tãria acizilor ºi bazelor de la care provin, sãrurile se a)
pot clasifica în patru categorii:
Sãruri care provin de la: pH = 7

acizi tari acizi tari acizi slabi acizi slabi

ºi baze tari ºi baze slabe ºi baze tari ºi baze slabe b)
NaCl, KBr, NH4Cl, ZnCl2, CH3COONa, CH3COONH4,
NaNO3, KCN, (NH4)2CO3. pH = 3,5
MgSO4,
K2SO4. FeBr2, AlCl3. Na2CO3.

Activitate experimental\
c)
Determinarea caracterului acido-bazic al soluþiilor unor sãruri:
Introdu în 4 eprubete, numerotate 1-4, soluþii apoase ale unor
l pH = 9,5
sãruri din cele patru tipuri; de exemplu: NaCl, CH3COONa, NH4Cl,
CH3COONH4 (sau alte sãruri).
l Determinã caracterul acido-bazic al celor patru soluþii utilizând

indicatorii pe care îi ai la dispoziþie: metiloranj, turnesol, fenolftaleinã, Fig. 84. Culorile indicatorului
bromtimol (fig. 84), hârtie indicator universal de pH. bromtimol în soluþia:
a) neutrã NaCl; b) acidã NH4Cl;
l Noteazã culorile obþinute ºi interpreteazã rezultatele.
c) bazicã CH3COONa.

Sare provenitã Acid tare – bazã tare Acid slab – bazã tare Acid tare – bazã Acid slab – bazã slabã
de la NaCl (1) CH3COONa (2) slabã NH4Cl (3) CH3COONH4 (4)
Caracterul
neutru bazic acid (aproape) neutru
acido-bazic al
soluþiei apoase

Caracterul acido-bazic al soluþiilor apoase ale sãrurilor de tip (2), (3)

ºi (4) se datoreazã reacþiilor de hidrolizã ce au loc între ionii sãrii ºi
moleculele de apã.
1. Sãrurile provenite de la acizi tari ºi baze tari nu hidrolizeazã, Ionul Na + este un acid
deoarece cationul (Na+) este un acid foarte slab care nu reacþioneazã cu foarte slab deoarece baza
apa, iar anionul (Cl–) este o bazã foarte slabã ce nu poate accepta protonul conjugatã (NaOH) este o
apei (nu reacþioneazã cu apa); în consecinþã, sarea nu hidrolizeazã, iar bazã tare; anionul Cl– este
soluþia apoasã are caracter neutru. o bazã foarte slabã întrucât
H2O
acidul conjugat (HCl) este
NaCl(s) → Na+(aq) + Cl–(aq) un acid tare.
2. Sãrurile provenite de la acizi slabi ºi baze tari formeazã soluþii cu
caracter bazic.
CH 3 − COONa + H 2 O P CH 3 COOH + NaOH
acetat de sodiu acid acetic hidroxid de
sodiu

97

capitolul7tipar.P65 97 03.08.2007, 14:10


Anionul CH 3COO – este
baza conjugatã a unui acid
slab ºi, în consecinþã, reac-
þioneazã cu apa, acceptând
protonul.
La dizolvarea în apã, acetatul de sodiu disociazã în anioni acetat,
CH3COO–, ºi cationi Na+.
Ionii CH3COO– se comportã ca bazã ºi acceptã un proton formând un
acid slab, CH3COOH; ionii Na+, fiind acizi slabi, nu reacþioneazã cu apa.
CH 3 − COO − + Na + + H 2 O P CH 3 COOH + Na + + HO −
bazã acid slab

Echilibrul acido-bazic se poate scrie:

Ionii HO – din soluþie CH 3 − COO − + H 2 O P CH 3 COOH + HO −
imprimã acesteia caracter Generalizând, pentru o sare de tip BA din aceastã categorie se poate
bazic. scrie echilibrul:
A − + H 2 O P HA + HO −
pentru care constanta de echilibru are expresia:
HA  HO − 
K
 A −  H 2 O
Considerând [H2O] = constant ºi înglobând valoarea în K se obþine
constanta de hidrolizã, Kh = K[H2O]:
HA  HO − 
Kh (1)
 A − 
Se determinã din expresia produsului ionic al apei valoarea [HO–]:
KW
K W  H3O +   HO −   HO − 
 H3O + 
Aminte[te-]i!
ºi se înlocuieºte în relaþia (1):
Constanta de aciditate,
HA K W
Ka, pentru un acid slab: Kh (2)
+
A−   H3O+ 
HA + H 2 O P A + H3O –

HA 1
 A−   H3O+  ªtiind cã (3) rezultã expresia constantei de
Ka  A   H3O  K a
− +

HA
hidrolizã a unei sãri ce provine de la un acid slab ºi o bazã tare:
K H2 O
Kh (4)
Ka
3. Sãrurile provenite de la acizi tari ºi baze slabe formeazã soluþii cu
caracter acid.
NH 4 Cl + H 2 O P HCl + NH 4 OH
clorurã de hidroxid de
amoniu amoniu

98

capitolul7tipar.P65 98 03.08.2007, 14:10

 +
La dizolvarea în apã, clorura de amoniu disociazã în cationi, NH 4 , ºi
anioni, Cl–.
+
Ionii NH 4 se comportã ca acizi ºi cedeazã proton formând o bazã Cationul NH +4 este acidul
slabã, NH3; ionii Cl– nu reacþioneazã cu apa. conjugat unei baze slabe
(NH3) ºi, în consecinþã, re-
NH +4 + Cl − + H 2 O P NH3 + H3O + + Cl −
acid bazã acþioneazã cu apa, cedân-
slabã du-i protonul.
Echilibrul acido-bazic se poate scrie:
Ionii H 3O + din soluþie im-
NH +4 + H 2 O P NH 3 + H 3O + primã acesteia caracter acid.

Activitate individual\
Utilizând algoritmul/raþionamentul aplicat pentru determinarea
constantei de hidrolizã când se hidrolizeazã o sare provenitã de la un
acid slab ºi o bazã tare, determinã expresia constantei de hidrolizã
pentru soluþia unei sãri ce provine de la un acid tare ºi o bazã slabã:
Neutra-
KW lizare
Kh (5) Acid + Bazã Sare + Apã
Kb Hidrolizã

4. Sãrurile provenite de la acizi slabi ºi baze slabe formeazã soluþii

neutre, slab acide sau slab bazice, în funcþie de valoarea Ka sau Kb.
CH 3 − COONH 4 + H 2 O P CH 3 COOH + NH 4 OH
La dizolvarea în apã, acetatul de amoniu disociazã în ioni acetat,
CH3COO–, ºi ioni amoniu, N + H 4. Dupã cum s-a vãzut anterior, ionul
acetat, CH3COO– se comportã ca o bazã (acceptã H+ de la apã), iar ionul
amoniu, N + H 4, ca un acid (cedeazã H+ apei).

+
CH3 − COO− + N H 4 + H 2 O + H 2 O P CH3 COOH + NH3 + H3O + + HO−
bazã
bazã acid acid slab
slabã

Activitate individual\

1. Folosind algoritmul utilizat pentru calculul constantelor de

Concentraþiile ionilor
hidrolizã (4) ºi (5), determinã expresia constantei de hidrolizã pentru
soluþia unei sãri ce provine de la un acid slab ºi o bazã slabã: H3O+ ºi HO– sunt aproxi-
mativ egale ºi soluþia are
KW caracter neutru.
Kh (6)
Ka Kb
2. Calculeazã pH-ul unei soluþii de cianurã de sodiu, NaCN,
0,04 M (KHCN = 4.10–10).

99

capitolul7tipar.P65 99 03.08.2007, 14:10

 Pentru unele sisteme bio-
logice, dar ºi pentru nume-
roase procese chimice este
important ca valoarea
pH-ului sã nu se modifice
chiar ºi la adãugarea unor
cantitãþi limitate de acizi
sau baze.
Soluþiile tampon sunt deo-
sebit de importante în bio-
chimie, agriculturã ºi în in-
dustrie.
Soluþiile tampon sunt im-
portante în agriculturã,
deoarece procesele biochi-
mice în terenurile arabile ºi
fertile au loc într-un interval
mic de pH (5–7,8).
În analiza chimicã, men-
þinerea constantã a pH-ului
cu ajutorul soluþiilor tampon
este deosebit de utilã pentru
precipitarea sau separarea
cationilor.
HA A–
Fig. 85. Modelarea acþiunii tampon
a soluþiei formatã din acidul slab
HA ºi a bazei sale conjugate A–.
capitolul7tipar.P65 100
3. O soluþie utilizatã ca înãlbitor ºi obþinutã prin adãugarea hipoclo-
ritului de sodiu solid, NaClO, într-o cantitate suficientã de apã pentru
a forma 2L soluþie, are pH-ul = 10. Determinã numãrul de moli de
NaClO din soluþie (KHClO = 3.10–8).
4. Soluþia unei sãri de tipul AX are concentraþia 5.10–2 M ºi pH-ul = 9.
Calculeazã gradul de ionizare al acidului slab HA dintr-o soluþie care
are aceeaºi concentraþie cu sarea.
R 2. pH = 11; 3. 6.10–2 moli; 4. 1%.
Solu]ii tampon
Soluþiile tampon sunt amestecuri de acizi ºi bazele lor conjugate, în
anumite proporþii; aceste soluþii au proprietatea de a-ºi pãstra constantã
valoarea pH-ului la adãugarea de cantitãþi limitate de acizi ºi baze.
Soluþiile tampon sunt deosebit de importante în procesele biochimice.
Multe din reacþiile biochimice care apar în organismele vii sunt extrem de
sensibile la modificarea pH-ului. De exemplu, multe din enzimele care
catalizeazã reacþiile biochimice importante sunt eficiente într-un interval
restrâns al pH-ului. Din acest motiv, corpul uman menþine un sistem extrem
de complex de soluþii tampon, atât în þesuturile celulelor, cât ºi în lichidele
care transportã celulele. Sângele, fluidul care transportã oxigen în toate pãrþile
corpului, reprezintã unul din exemplele clasice pentru importanþa soluþiilor
tampon în corpurile vii, dupã cum vei afla în continuare.
Acþiunea tampon este determinatã de faptul cã soluþia conþine un
acid ºi o bazã care aparþin aceleiaºi perechi ºi care pot neutraliza baza,
respectiv acidul adãugat (fig. 85).
Activitate experimental\
Verificarea pH-ului unei soluþii tampon
l Introdu în douã pahare Berzelius, notate 1 ºi 2, câte 10 mL apã
distilatã ºi câteva picãturi de metiloranj. În unul din pahare pune 1 mL
soluþie HCl 1M, iar în celãlalt 1 mL soluþie NaOH 1M. Noteazã
modificãrile de culoare.
l În alt pahar Berzelius (notat A) introdu 10 mL soluþie acid acetic
CH3COOH 0,5 M ºi 10 mL soluþie din sarea sa, acetat de sodiu,
CH3COONa 0,5 M. Pune 10 mL din amestecul rezultat în al patrulea
pahar Berzelius (notat B).
l Adaugã 1 mL soluþie HCl 1 M în paharul A ºi 1 mL soluþie NaOH
1 M în paharul B. Pune în paharele A ºi B câteva picãturi de metiloranj.
În primele douã pahare (1 ºi 2) se constatã cã adaosul unui acid sau
al unei baze, în cantitãþi mici, schimbã perceptibil valoarea pH-ului
(metiloranjul îºi modificã culoarea). În paharele A ºi B, la adaosul
aceleiaºi cantitãþi de acid sau bazã, pH-ul se modificã foarte puþin
(metiloranjul nu îºi modificã culoarea).
100
03.08.2007, 14:10
 Soluþia tampon poate fi formatã din:

bazã slabã ºi o sare a acidului sãu conjugat
Exemplu: soluþii de NH3 ºi NH4Cl (concen-
traþii egale).
Acþiunea tampon se explicã astfel:
În amestec existã baza slabã, NH3, ionii NH +4
(acidul conjugat bazei), precum ºi Cl– în concen-
traþii egale.
Ionul Cl– este o bazã foarte slabã ºi, în con-
secinþã, se poate considera cã în soluþie avem:
 NH +4  NH 3
l Dacã soluþiei tampon i se adaugã mici
cantitãþi de soluþie HCl:
HCl + H2 O → H3O+ + Cl −
H 3O + + NH 3 P N + H 4 + H 2 O
Deci, acidul H3O + care s-a format este neu-
tralizat de NH3 cu formare de NH4Cl.
l Dacã soluþiei tampon i se adaugã mici
cantitãþi de NaOH:
NaOH → Na + + HO −
+
N H 4 + HO − P NH 3 + H 2 O
Prin urmare, baza HO– este neutralizatã de
NH +4 format din ionizarea NH4Cl.
acid slab ºi o sare a bazei sale conjugate
Exemplu: soluþii de CH 3 COOH ºi
CH3COONa (concentraþii egale).
Acþiunea tampon se explicã astfel:
În amestec existã acidul slab, CH3COOH,
ionii CH 3COO – (baza conjugatã acidului)
precum ºi Na+ în concentraþii egale.
Ionul Na + este un acid foarte slab ºi în
consecinþã:
 CH 3 COO −  CH 3 COOH
l Dacã în soluþia tampon se adaugã mici
cantitãþi de soluþie HCl:
HCl + H2 O → H3O+ + Cl −
H 3O + + CH 3 COO − P CH 3 COOH + H 2 O
Deci, acidul H 3+ O care s-a format este
neutralizat de ionii CH3COO– cu formare de
CH3COOH.
l Dacã în soluþia tampon se adaugã mici
cantitãþi de NaOH:
NaOH → Na + + HO −
HO − + CH 3 COOH P CH 3 COO − + H 2 O
Prin urmare, baza HO– este neutralizatã de
acidul CH3COOH din soluþia tampon.

pH-ul soluþiilor tampon

Valoarea pH-ului soluþiei tampon depinde de raportul concen- acid-sare a bazei sale conju-
traþiilor acid:sare/bazã:sare, numit ºi raport de tamponare. gate se calculeazã cu relaþia:
bazã
pH pK a + lg
Solu]ii tampon în sisteme biologice acid
Relaþia de mai sus, cunos-
Oxidarea glucozei ºi altor alimente la nivelul celulei, în cursul cãreia se cutã sub numele de ecuaþia
produce energia necesarã pentru a pune în miºcare corpul, este însoþitã de Henderson-Hasselbach, este
formarea continuã de acizi, precum: acid carbonic (H2CO3), acid fosforic utilizatã de biologi, chimiºti
(H3PO4), acid sulfuric (H2SO4), acid lactic (CH3–CHOH–COOH). ºi alþi oameni de ºtiinþã (care
Dioxidul de carbon care se formeazã în urma acestor oxidãri reac- lucreazã frecvent cu soluþii
þioneazã cu apa conform ecuaþiei: tampon) pentru a calcula
CO 2 + H 2 O P H 2 CO 3 pH-ul soluþiilor tampon.

101

capitolul7tipar.P65 101 03.08.2007, 14:10


Fig. 86. Aparatul digestiv.
Activitate individual\
Utilizând cunoºtinþele de la
biologie, completeazã, în drep-
tul liniilor din figura 86, denu-
mirea organelor implicate în
digestia alimentelor.
Activitate
de documentare
Pornind de la consideraþiile
teoretice prezentate alãturat,
cautã informaþiile necesare
pentru a întocmi un proiect
cu tema: „Soluþii tampon în
sisteme biologice” care sã
completeze noþiunile din
paginile acestui manual
referitoare la tema propusã.
capitolul7tipar.P65 102
Organismul produce 10-20 moli CO2/zi ce provoacã o aciditate echi-
valentã cu 1-2 L soluþie de acid clorhidric concentrat. Într-o dietã normalã,
predominã produsele acide, deºi unele alimente dau prin degradare, în
final, compuºi bazici.
Deoarece desfãºurarea normalã a proceselor care au loc în corp necesitã
ca pH-ul sângelui ºi al altor fluide sã rãmânã constant, în corp trebuie sã
existe un mecanism de îndepãrtare continuã a cantitãþilor de acid for-
mate. Atât plãmânii, cât ºi rinichii joacã un rol vital în eliminarea
excesului de acizi ºi în menþinerea echilibrului acid-bazã în corp.
Chiar dacã substanþele acide ºi bazice sunt introduse permanent în
sânge, pH-ul sângelui rãmâne mereu constant (între 7,35 ºi 7,45) prin
acþiunea sistemelor tampon. În sânge existã cinci tipuri de sisteme-tam-
pon. Dintre acestea, cel mai important sistem tampon, care controleazã
pH-ul sângelui, este sistemul acid carbonic-bicarbonat de sodiu (H2CO3/
Na+, HCO3−). Pentru a menþine pH-ul sângelui în jurul valorii 7,4 este
necesar ca raportul dintre concentraþia acidului ºi a bazei, respectiv
[H2CO3] ºi [HCO3−], sã aibã valoarea 1:20.
În condiþii normale, în plasma sângelui concentraþia [H 2CO3] ºi
[HCO3−] este de 0,0012 M, respectiv 0,024 M. Când în sânge (ce conþine
sistemul tampon amintit) se formeazã acid (HA), ceea ce se întâmplã
continuu în cursul proceselor normale din corp, ionul HCO3− (bicarbonat)
este transformat în acid carbonic, H2CO3:
HA + HCO 3− P H 2 CO 3 + A −
iar raportul [H2CO3]/[HCO3−] poate creºte peste valoarea 1:20, necesarã
pentru a proteja sângele. De îndatã ce are loc acest fenomen, respiraþia
(adicã inspiraþia ºi expiraþia) este acceleratã. Când se întâmplã astfel,
CO2 este eliminat rapid din plãmâni; CO2 eliminat provine din descom-
punerea acidului carbonic, H2CO3:
H 2 CO 3 → CO 2 + H 2 O
Altfel spus, cu cât în sânge se gãseºte mai mult acid, cu atât acidul
carbonic din sânge este descompus ºi eliminat sub formã de CO2. În
acest fel, cantitãþi relativ mari de acid pot fi adãugate în sânge fãrã ca
raportul de 1:20 dintre [H2CO3] ºi [HCO3−] sã se schimbe prea mult.
Rinichii au capacitatea de a regla echilibrul acido-bazic prin eliminarea
ºi resorbþia ionilor din fluidele care trec prin ei. Ionii prezenþi în cantitãþi mai
mari în aceste fluide sunt: Na+, Cl–, HCO3−, HPO24− (hidrogenofosfat); ionii
dihidrogenofosfat (H 2 PO −4) sunt concentraþi într-o oarecare mãsurã în rinichi.
Dacã în sânge pãtrund ºi alte substanþe mai acide decât acidul car-
bonic (notate HA), ele sunt transportate spre rinichi, unde cantitãþi mari
de hidrogenofosfat, HPO24−sunt transformate în dihidrogenofosfat H 2 PO 4− ,
prin reacþia:
HA + HPO24− P H2 PO−4 + A −
102
03.08.2007, 14:10
 Ionii H 2 PO−4 ºi A– astfel formaþi sunt eliminaþi mai ales prin urinã;
ionii HPO24− ce nu au reacþionat sunt reabsorbiþi în rinichi ºi trec din nou
în corp.
Un mecanism mai lent, dar eficient al rinichilor, de a compensa creºteri
mari ale conþinutului de acizi din sânge implicã sinteza amoniacului în În perioade de efort înde-
rinichi. Deoarece amoniacul, NH3, este bazã, poate reacþiona cu restul de lungat ºi profund, trei factori
conlucreazã pentru a asigura
acid producând ioni de amoniu, NH +4 , care sunt eliminaþi prin rinichi. transportul O2 la þesuturile ac-
Substanþele bazice (notate B) adãugate în sânge reacþioneazã de obicei tive:
cu H2CO3, formând ioni HCO3−: l pe mãsurã ce O se consumã,
2
echilibrul:
B + H 2 CO 3 P BH + + HCO 3−
HbH + + O2 P HbO2 + H + (1)
În rinichi, unde concentraþia fosfaþilor este relativ mare, excesul de
ioni HCO3− formaþi în reacþia precedentã poate reacþiona cu H 2 PO−4 : se deplaseazã spre stânga con-
form principiului Le Châtelier;
HCO3− + H 2 PO−4 P H 2 CO3 + HPO24− l efortul determinã creºterea

Pentru a compensa baza adãugatã, rinichii îºi mãresc viteza de temperaturii corpului, depla-
sând la rândul ei echilibrul
eliminare a ionilor HCO3− ºi HPO24−. Prin urmare, o creºtere a nivelului de
spre stânga;
acizi din sânge poate avea ca rezultat eliminarea în rinichi a ionilor H 2 PO4− l metabolismul produce canti-
ºi NH +4 ; o creºtere a nivelului de baze din sânge poate avea ca rezultat tãþi mari de CO2, ceea ce depla-
eliminarea ionilor HCO3− ºi HPO24−. seazã spre stânga echilibrul:
Deoarece organismul primeºte în mod normal o cantitate mai mare H 2 CO 3 P CO 2 + H 2 O
de acizi decât de baze, ca urmare a oxidãrii hranei, sarcina rinichilor este determinând astfel scãderea
de a reþine sau conserva bazele. Ori de câte ori este posibil, rinichii reab- pH-ului.
sorb ionii HCO3− din fluidele care trec prin ei ºi îi trimit în fluxul sanguin. Alþi acizi, precum acidul lac-
Acidoza este o boalã care apare atunci când corpul reþine acizii sau tic, sunt produºi în condiþii de
suferã o eliminare anormalã a bazelor ºi astfel pH-ul scade sub valoarea efort fizic susþinut, pe mãsurã
de 7,35. Acidoza poate apãrea, de exemplu, ca urmare a unui diabet zaharat ce þesuturile au nevoie de mai
necontrolat ºi însoþeºte mai întotdeauna stopul cardiac. Ea poate fi mult O2.
controlatã prin injecþii intravenoase cu soluþii de bicarbonat de sodiu Scãderea pH-ului deplasea-
zã echilibrul (1) spre stânga
(NaHCO3).
conducând la producerea unei
O scãdere a pH-ului sângelui sub valoarea de 7,4 este însoþitã de cantitãþi mai mari de O2. Tot-
tulburãri grave ale sãnãtãþii, iar dacã nivelul pH-ului scade sub 6,8 survin odatã, scãderea pH-ului sti-
coma ºi moartea. Creºterea pH-ului peste valoarea de 7,45 (alcaloza) muleazã o creºtere a respira-
creeazã de asemenea probleme serioase, dar este mai rar întâlnitã deoarece, þiei, ceea ce furnizeazã mai
în mod obiºnuit, metabolismul genereazã mai mulþi acizi decât baze. În mult O2 ºi eliminã CO2. Fãrã
acidozele ºi alcalozele mai grave, mecanismele din corp nu mai pot acest proces complicat, O2 din
menþine pH-ul constant. þesuturi s-ar consuma rapid ºi
Regularizarea pH-ului plasmei sanguine este direct legatã de transportul ar fi imposibilã desfãºurarea
efectiv de O2 în þesuturile corpului. Oxigenul este transportat de proteina altor activitãþi.
hemoglobinã ce se gãseºte în celulele roºii ale sângelui. Hemoglobina (Hb)
se leagã reversibil atât de H+ cât ºi de O2. Aceste douã substanþe concureazã
pentru Hb, fapt ce poate fi reprezentat prin echilibrul:
HbH + + O2 P HbO2 + H + (1)

103

capitolul7tipar.P65 103 03.08.2007, 14:10


grupul hem
Fig. 87. Reprezentarea structurii
hemoglobinei.
Hemoglobina + O2 š Oxihemoglobina
Fig. 88. Structura sub formã de
elice ( -helix) reprezintã cel mai
important ºi comun aranjament
spaþial al proteinei.
capitolul7tipar.P65 104
Oxigenul pãtrunde în organism prin plãmâni, unde trece în celulele
roºii ale sângelui ºi se leagã de hemoglobinã (fig. 87). Când sângele
ajunge la þesuturi (în care concentraþia de O2 este redusã), echilibrul din
transformarea (1) se deplaseazã spre stânga ºi O2 este eliberat. O creºtere
a concentraþiei ionilor [H+] (scãderea pH-ului sângelui) deplaseazã de
asemenea echilibrul spre stânga, similar creºterii temperaturii.
Aminoacizi – sisteme tampon
Aminte[te-]i!
Aminoacizii sunt compuºi organici cu grupe funcþionale mixte,
l
ce conþin în molecula lor grupe amino (–NH2) ºi grupe carboxil
(–COOH).
Aminoacizii care intrã în compoziþia proteinelor sunt -aminoacizi –
compuºi în care atât grupa amino, cât ºi grupa carboxil sunt legate la
acelaºi atom de carbon:
R – CH – COOH
N
NH2
Un numãr de 20 -aminoacizi se gãsesc frecvent în structura
proteinelor (fig. 88). Cei 20 de -aminoacizi constituie alfabetul
proteinelor. Distribuþia lor calitativã ºi cantitativã într-o proteinã
determinã caracteristicile ei chimice, valoarea ei nutritivã ºi funcþiile
sale metabolice în organism: catalizeazã ºi regleazã reacþiile care au
loc în organism, asigurã miºcarea corpului ºi protecþia împotriva bolilor,
constituie înveliºul exterior al organismului.
Dintre cei 20 -aminoacizi care se întâlnesc uzual în proteine,
organismul uman ºi al vertebratelor sintetizeazã 12 -aminoacizi, numiþi
aminoacizi neesenþiali; ceilalþi 8 -aminoacizi, numiþi aminoacizi
esenþiali, trebuie introduºi prin alimentaþie.
Datoritã prezenþei grupei amino (–NH2) ºi a grupei carboxil (–COOH)
aminoacizii prezintã o structurã de sare internã numitã amfion (ion dipolar):
R – CH – COOH P R – CH – COO–
NN
NH2 +
NH3
-aminoacid amfionul aminoacidului
Structura amfionicã explicã faptul cã aminoacizii au caracter amfoter,
adicã în mediu acid se comportã ca baze (acceptã protoni), iar în mediu
bazic se comportã ca acizi (cedeazã protoni).
104
03.08.2007, 14:10
 În mediu acid:

R – CH – COO– + H3O+ → R – CH – COOH + H2O Asp

Glu
NN Cis
Ser
+
NH3 +
NH3 Gli
Tre
amfionul aminoacidului cationul aminoacidului Ala
Tir
În mediu bazic: Val
– His
R – CH – COO– + HO– → R – CH – COO + HOH Lis Leu
Arg Fen
NN
NH3
+
NH2
amfionul aminoacidului anionul aminoacidului
Cei 17 aminoacizi din structura
Datoritã acestei comportãri, la adãugarea unor cantitãþi mici de acizi insulinei pot fi separaþi utilizând
sau baze, acestea sunt neutralizate ºi astfel pH-ul soluþiilor respective cromatografia pe hârtie (redare
ale -aminoacizilor rãmâne aproximativ constant; soluþiile -aminoaci- parþialã).
zilor care se comportã în acest mod se numesc soluþii tampon ºi sunt
utilizate în domeniul biochimic.

APLICA}II – REAC}II ACIDO-BAZICE

1. Completaþi corespunzãtor spaþiile libere:
a. Bazele formeazã în soluþie anionul ...................
prin disociere.
b. Ionul amoniu este .......................... conjugat
bazei numitã ......................... .
c. Soluþiile tampon sunt formate din .....................
ºi baza conjugatã ºi au proprietatea de a pãstra
constantã valoarea ...................... .
d. Constanta de aciditate are expresia ...................
ºi are valoarea cu atât mai micã cu cât .................
este mai slab.
e. pH-ul soluþiilor acizilor tari reprezintã logarit-
mul cu semn schimbat al concentraþiei ...................
a acidului.
2. Alege afirmaþia/afirmaþiile corectã/corecte:
a. Amoniacul este o bazã tare.
b. Operaþia de titrare se bazeazã pe reacþia de
neutralizare.
c. pH-ul sângelui pentru o persoanã sãnãtoasã
are valoarea între 6,8-7,2.
d. Cl – ºi HBr constituie un cuplu acid-bazã
conjugatã.
e. Aminoacizii au caracter amfoter.
3. Explicã diferenþa dintre:
a. un acid monoprotic ºi un acid diprotic; b. un
acid tare ºi un acid slab; c. un acid ºi o bazã.
4. Calculeazã concentraþia ionilor de hidroniu
pentru soluþiile ce prezintã valorile pH-ului:
a. 1; b. 13; c. 7
5. Calculeazã pH-ul pentru:
a. o probã de suc de lãmâie ce are o concentraþie
de ioni de hidroniu egalã cu 3,8 · 10–4 M
b. o soluþie pentru curãþat geamuri ce are o
concentraþie a ionilor hidroxid egalã cu 0,2 · 10–5 M.
R
R. a. 3,42; b. 8, 28.
6. Antiacizii, substanþe care neutralizeazã acizii,
sunt folosiþi pentru a diminua durerea gastricã ºi
pentru a trata unele forme uºoare de ulcer. Scrie ecua-
þiile reacþiilor ionice care au loc între HCl, prezent în
sucul gastric ºi fiecare din urmãtoarele substanþe
utilizate ca antiacizi:
a. hidroxid de aluminiu; b. hidroxid de magne-
ziu; c. carbonat de magneziu; d. carbonat de calciu;
e. NaAl2(CO3)3OH.

105

capitolul7tipar.P65 105 03.08.2007, 14:10

 7. Efedrina, un stimulent al sistemului nervos
central, este utilizatã ca descongestionant la
obþinerea picãturilor pentru nas.
Acest produs este o bazã organicã slabã:
C10 H15 ON + H 2 O P C10 H15 ON + H + HO −
Kb = 1,4 · 10–4
Calculeazã: a. pH-ul unei soluþii de efedrinã care
are concentraþia 0,035 M; b. valoarea pKa a acidului
conjugat efedrinei.
R a. 11,343
R.
8. Hemoglobina este implicatã într-o serie de
echilibre de protonare-deprotonare ºi oxigenare-
dezoxigenare. Reacþia totalã poate fi reprezentatã
astfel:
HbH + + O 2 P HbO 2 + H +
(Hb = hemoglobinã; HbO2 = oxihemoglobinã)
a. Concentraþia de oxigen este mai mare în
plãmâni ºi mai micã în þesuturi. Ce efect are o
concentraþie mãritã de oxigen asupra echilibrului?
b. pH-ul normal al sângelui este 7,4. Calculeazã
concentraþia de ioni hidroniu din sânge ºi determinã
caracterul acestuia (bazic, acid sau neutru).
c. Dacã pH-ul sângelui este mai scãzut din cauza
unei cantitãþi mai mari de produºi acizi din metabo-
lism, cunoscuþi ca produºi de acidozã, care este efec-
tul scãderii pH-ului asupra capacitãþii hemoglobinei
de a transporta oxigenul?
9. Zaharina, un înlocuitor al zahãrului, are un
caracter slab acid, pKa = 11,68 ºi ionizeazã în soluþie:
C 7 H 5 NSO 3 + H 2 O P H 3 O + + C 7 H 4 NSO 3−
Calculeazã pH-ul unei soluþii de zaharinã 0,1 M.
R pH = 6,34
R.
10. Componenta activã din aspirinã este acidul
acetilsalicilic, C 9H8O4, un acid monoprotic cu
Ka = 3,3 · 10–4 la 25 C. Determinã pH-ul unei soluþii
obþinutã prin dizolvarea în 250 mL apã a douã
tablete de aspirinã, fiecare conþinând 325 mg acid
acetilsalicilic. R. pH = 2,66.
R de bazã monoproticã de concentraþie 1M. Determinã
*11. Masa molarã a unui acid organic aromatic
s-a determinat prin analiza sãrii sale de bariu. O
cantitate de 4,290 g sare s-a transformat în acidul
liber prin reacþia cu 21,64 mL acid sulfuric
0,477 M. Sarea de bariu conþine 2 moli apã de
106
capitolul7tipar.P65 106
hidratare pentru un mol Ba 2+, iar acidul este
monoprotic. Determinã:
a. masa molarã a acidului; b. formula molecularã
ºi structuralã a acidului.
R.
R = 122 g/mol; C7H6O2 – acid benzoic.
12. Argumenteazã afirmaþiile corecte:
a. O soluþie apoasã de CH3COONa are un pH
mai mare decât o soluþie de NaCl de aceeaºi concen-
traþie, deoarece anionul acetat este o bazã mai tare
decât anionul clorurã.
b. La adãugarea în soluþia unui acid slab a unei
cantitãþi de acid tare, gradul de ionizare al acidului
slab scade, deoarece surplusul de ioni hidroniu
deplaseazã echilibrul de ionizare spre stânga.
13. Explicã efectul (acido-bazic) pe care îl pro-
duce asupra solului adãugarea:
a. îngrãºãmântului NH4NO3; b. calcarului (CaCO3).
14. Justificã de ce ingerarea unei soluþii de H2SO4
5% este nocivã, pe când ingerarea oþetului (5% acid
acetic) nu este nocivã.
15. Acidul sulfuric reacþioneazã cu sarea de
bucãtãrie conform ecuaþiei reacþiei chimice totale:
H 2 SO 4 + 2NaCl → Na 2 SO 4 + 2HCl
Acidul clorhidric gazos astfel obþinut este folosit
pentru obþinerea soluþiei de HCl, iar sulfatul de sodiu
este utilizat la fabricarea hârtiei, sticlei, sãpunului
ºi a unor substanþe chimice. Calculeazã masa (kg)
de sulfat de sodiu care se obþine din 10 kg H2SO4
de concentraþie 98% ºi masa de clorurã de sodiu
necesarã, de puritate 80%.
R 14,2 kg Na2SO4; 14,625 kg NaCl, p = 80%.
R.
16. a. O probã de 3,58 g acid monoprotic or-
ganic, notat HX, este titrat cu NaOH 1 M, consu-
mându-se 49,75 mL bazã pentru neutralizarea
completã. Calculeazã masa molarã a acidului ºi
determinã formula molecularã a acestui acid.
b. Pentru neutralizarea completã a 3,58 g acid
diprotic organic H2X sunt necesare 49,75 mL soluþie
masa molarã ºi formula molecularã a acidului.
c. Justificã dacã este posibil sã se determine
natura mono- sau diproticã a unui acid, cunoscând
masa de acid, volumul ºi concentraþia bazei care
neutralizeazã acidul.
03.08.2007, 14:10
 R.
R a. = 72 g/mol; C3H4O2;
b. = 144 g/mol; C6H8O4.
17. Deºi acidul sulfuric este un electrolit puternic,
o soluþie apoasã de H2SO4 0,1 M nu reprezintã o
soluþie ce conþine [H+] 0,2M. Justificã.
18. a. Într-un experiment au fost testaþi, pânã la
punctul de echivalenþã, 25 mL soluþie 2 M acid fos-
foric, H3PO4, cu 33,85 mL soluþie NaOH 2,954 M.
Scrie ecuaþia reacþiei care a avut loc.
b. Calculeazã volumul de soluþie de NaOH
2,954 M necesar neutralizãrii complete a întregii
cantitãþi de acid fosforic de la punctul a.
R a. 2NaOH + H 3 PO 4 → Na 2 HPO 4 + 2H 2 O ;
R.
b. 50,78 mL sol. NaOH.
*19. Calculeazã valoarea pH-ului la punctul de
echivalenþã obþinut la titrarea unei soluþii de acid
acetic 0,36 M cu o soluþie de hidroxid de sodiu de
aceeaºi concentraþie. (KCH3COOH = 1,8 · 10–5)
R.
R pH = 9.
*20. Calculeazã pH-ul unei soluþii ce conþine
0,1 moli acid acetic, CH3COOH, ºi 0,15 moli acetat
de sodiu, CH3COONa, într-un litru de soluþie.
R.
R pH = 4,92.

TEST DE EVALUARE
1. Alege termenul din parantezã care com-
pleteazã corect fiecare din afirmaþiile urmãtoare:
a. Un acid Brönsted are ................ conjugat(ã)
(acid/bazã).
b. Pentru acizii tari monoprotici, concentraþia io-
nilor hidroniu este egalã cu concentraþia ..............
........... acidului (procentualã/molarã).
c. Bazele slabe sunt ...................... ionizate în
soluþie apoasã (total/parþial).
d. pH-ul reprezintã logaritmul ..................... al
concentraþiei molare a ioniului de hidroniu (zecimal/
natural).
e. Aminoacizii se transformã în ..................... în
mediu bazic (cationi/anioni).

2. Stabileºte corespondenþa dintre noþiunile coloanei A ºi afirmaþiile indicate în coloana B, înscriind în

dreapta cifrelor din coloana A, literele corespunzãtoare din coloana B:
A B
1. ..... soluþie tampon a. reprezintã reacþia dintre ionii unei sãri ºi moleculele de apã
2. ..... titrare b. reprezintã amestecuri de acizi ºi bazele lor conjugate
3. ..... acid tare c. este total ionizat în soluþie apoasã
*4. ..... hidroliza sãrii d. se comportã ca acid în mediu bazic
5. ..... amfolit e. reprezintã o metodã volumetricã folositã pentru determinarea
unei concentraþii necunoscute
f. are o bazã conjugatã slabã

3. Calculeazã pH-ul unei soluþii de acid clorhi-
dric, obþinut prin dizolvarea unui volum de 22,4 L
HCl (c. n.) în 10 L de apã.
4. Ionul hidrogenosulfit HSO 3− este un amfolit
acido-bazic.
a. Scrie ecuaþiile reacþiilor chimice care justificã
caracterul amfoter al anionului HSO 3− .
b. Identificã pentru fiecare ecuaþie perechile
acid-bazã conjugatã.
5. Calculeazã volumul soluþiei (mL) de KOH
2 M necesar pentru a neutraliza pânã la hidro-
genofosfat de potasiu un volum de 600 mL soluþie
H3PO4, 3 M.
*6. Calculeazã pH-ul unei soluþii de cianurã de
sodiu, NaCN (KHCN = 4 · 10–10).

107

capitolul7tipar.P65 107 03.08.2007, 14:10

 & REAC}II DE OXIDO-REDUCERE
Fig. 89. Tipuri de acumulatori.
Necesitãþile noastre de
energie sunt în continuã creº-
tere, solicitând punerea la
punct a unor surse de energie
mai eficiente ºi mai puþin po-
luante care sã foloseascã
materii prime mai ieftine ºi
mai abundente. Aceste nevoi
ar putea fi satisfãcute prin
dezvoltarea bateriilor solare,
a pilelor de combustie ºi a
altor surse electrochimice.
Automobilele ar putea fi
alimentate în viitor cu baterii
de litiu, care necesitã o reîn-
cãrcare mai rarã decât
alimentarea cu benzinã. Ora-
ºele mici ar putea fi alimen-
tate cu electricitate produsã
de pile electrice, care nu po-
lueazã aerul, nu necesitã
rãcire cu apã, sunt silenþioase
ºi mai ieftine decât generatoa-
rele folosite în prezent. Casele
ºi locurile de muncã ar putea
fi încãlzite sau rãcite cu ener-
gie solarã captatã local ºi
transformatã direct în cãldurã
sau lucru mecanic.
capitolul 8tipar.P65 108
DE CE?
Electrochimia constituie una dintre cele mai importante modalitãþi
prin care percepem chimia în existenþa noastrã, în viaþa cotidianã. Toate
formele de viaþã depind de procese redox. Când te plimbi, vorbeºti,
gândeºti, citeºti, mãnânci, în corpul tãu au loc procese redox; digestia,
metabolismul, fotosinteza ºi multe alte procese din organismele vii
sunt procese redox. Eliberarea energiei din alimente, precum ºi din
combustibili sunt procese redox (arderi).
Electrochimia se ocupã de procesele care sunt astfel conduse încât
sã producã electricitate sau care sunt stimulate ºi controlate de elec-
tricitate. Datoritã importanþei energiei electrice, electrochimia a devenit
un domeniu cu considerabile aplicaþii industriale. Pornirea automobi-
lului, funcþionarea unei game largi de aparaturã electronicã (calculatoa-
re, telefoane, ceasuri, casetofoane) se datoreazã curentului electric pro-
dus de baterii în urma unor procese redox (fig. 89). Pe de altã parte,
numeroase metale întâlnite în diferite instrumente, bijuterii, automo-
bile, instalaþii din spitale sau din bucãtãrii, înveliºurile protectoare ale
conductelor sau liniilor de comunicaþie º.a. sunt rezultatul fenomenul
de electrolizã care are la bazã tot procese redox.
În acelaºi timp, în chimia analiticã, tehnicile electrochimice
utilizeazã electrozi specifici pentru o anumitã moleculã sau ion (inclusiv
pH). Aceste metode, a cãror importanþã este în creºtere sunt utilizate
ºi pentru analiza urmelor de poluare din apele naturale sau pentru deter-
minarea cantitãþilor infime de substanþe din sângele uman, care pot
indica dezvoltarea unei anumite boli.
Reacþiile redox sunt întâlnite ºi în procese nedorite; de exemplu,
coroziunea metalelor este un astfel de proces. Identificarea modalitã-
þilor de combatere a acesteia nu este posibilã fãrã cunoaºterea reacþiilor
redox ce se produc.
În esenþã, electrochimia se bazeazã pe studiul interschimbãrii
energiei chimice ºi electrice, care presupune reacþii de oxido-reducere.
Astfel, electrochimia se ocupã în principal de generarea curentului
electric în sisteme chimice numite pile (celule) galvanice (fig. 89) ºi
de utilizarea curentului electric în celule de electrolizã.
În acest capitol, dupã ce ne vom aminti câteva noþiuni despre pro-
cesele redox, vom afla despre funcþionarea celulelor electrochimice,
despre fenomenul de electrolizã ºi aplicaþiile sale.
108
03.08.2007, 14:13
 Aminte[te-]i!
Multe reacþii pe care le-ai întâlnit în studiul chimiei sau le-ai efectuat
în laborator sunt procese redox.
Activitate individual\
1. Indicã procesele de oxidare ºi reducere, respectiv oxidantul ºi
reducãtorul care se produc la:
a. arderea magneziului în oxigen.
b. acþiunea apei asupra sodiului.
R
R: a. 2Mg + O 2 → 2MgO
reducãtor oxidant
oxidare
2Mg———→ 2Mg2+ + 4e–
reducere
O2 + 4e– ———→ 2O2–
Oxidarea = procesul de
cedare de electroni; parti-
cula care se oxideazã se nu-
meºte reducãtor.
Reducerea = procesul de
acceptare de electroni; par-
ticula care se reduce se nu-
meºte oxidant.
Oxidarea ºi reducerea
sunt procese ce au loc si-
multan ºi se numesc reacþii
b. 2Na + 2H 2 O → 2NaOH + H 2 ↑ de oxido-reducere (procese
reducãtor oxidant
redox); într-un proces redox
oxidare
2Na ———→ 2Na+ + 2e– numãrul de electroni cedaþi
este egal cu numãrul de
reducere
2H2O + 2e– ———→ 2HO– + 2H2↑ electroni acceptaþi.

Dupã cum ai aflat în clasa a IX-a, analiza reacþiilor de oxido-reducere Numãrul de oxidare
este utilizatã la stabilirea coeficienþilor proceselor redox. Cunoscând (N.O.) reprezintã sarcina
numerele de oxidare ale atomilor ºi faptul cã într-un proces redox numãrul atribuitã unui atom dintr-o
electronilor cedaþi este egal cu numãrul electronilor acceptaþi, se pot substanþã (elementarã sau
determina coeficienþii stoechiometrici ai reacþiilor redox. În acest sens compusã) (fig. 90).
ai aflat în clasa a IX-a care sunt etapele pe care trebuie sã le parcurgi.
Aminte[te-]i!
Algoritmul de stabilire a coeficienþilor stoechiometrici utilizând
metoda redox.
Numãr
de oxidare
Activitate individual\
+6
1. Utilizând cunoºtinþele din clasa a IX-a, stabileºte coeficienþii +5
proceselor redox; precizeazã oxidantul ºi reducãtorul. +4
a. KMnO 4 + HCl → KCl + MnCl 2 + Cl 2 ↑ + H 2 O +3
b. Cu + HNO3 → Cu ( NO3 )2 + NO + H 2 O +2
Reducere +1
2. Scrie ecuaþiile unor procese redox care sã ilustreze caracterul 0
oxidant al permanganatului de potasiu (KMnO4) ºi al dicromatului de –1
potasiu (K2Cr2O7) în prezenþa H2SO4.
–2
+7 −1 +2 0 –3
R
R a. KMnO 4 + HCl → KCl + MnCl 2 + Cl 2 ↑ + H 2 O Oxidare
–4
+ 5e –
–5
2 Mn+7 ———→ Mn+2 KMnO4 – oxidant (agent oxidant)
reducere –6
– 2e 0 –
HCl – reducãtor (agent reducãtor)
5 2Cl–1 ———→ Cl 2
oxidare
Fig. 90. Numere de oxidare.

109

capitolul 8tipar.P65 109 03.08.2007, 14:13

 + 10e –
2Mn+7 ———→ 2Mn+2
– 10e –
10Cl–1 ———→ 5 Cl 20
2KMnO 4 + 16HCl → 2KCl + 2MnCl 2 + 5Cl 2 + 8H 2 O
0 +5 +2 +2
b. Cu + HNO3 → Cu ( NO3 )2 + NO + H 2 O (fig. 91)
– 2e –
3 Cu0 ———→ Cu+2 Cu – reducãtor
oxidare
+ 3e–
2 N+5 ———→ N+2 HNO3 – oxidant
reducere
– 6e –
3Cu0 ——→ 3Cu+2
+ 6e –
2N+5 ——→ 2N+2
3Cu + 8HNO3 → 3Cu ( NO3 )2 + 2NO + 4H 2 O
+7 +2 +2 +3
Fig. 91. Reacþia cuprului cu o 2. 2KMnO4 + 8H2SO4 +10FeSO4 → K2SO4 + 2MnSO4 + 5Fe2 (SO4 )3 + 4H2O
soluþie de AgNO3. oxidant reducãtor

+6 +2 +3
K 2 Cr2 O 7 + 7H 2 SO 4 + 6 Fe SO 4 → K 2 SO 4 + Cr2 (SO 4 )3 + 3Fe 2 (SO 4 )3 + 7H 2 O
Reacþia este posibilã oxidan t redu cãtor

deoarece cuprul are o ten-

dinþã de oxidare mai mare
decât argintul (fig. 92).
* Cuplu redox
Activitate experimental\

Reacþia cuprului cu azotatul de argint

l Pune într-o eprubetã 2mL soluþie de azotat de argint, AgNO .
3
l Introdu în eprubetã o sârmã (plãcuþã, barã) de cupru.

Se observã cã pe sârma arãmie de cupru se depune argint (aspect

K strãlucitor), iar soluþia (iniþial incolorã a AgNO3) devine albastrã-verzuie
Ca (fig. 91).
Na
Mg
Reacþia care a avut loc:
Al Cu + 2AgNO3 → Cu ( NO3 )2 + 2Ag ↓
Zn
Fe Procesele redox se pot scrie:
Sn oxidare
Pb Cu0 ——→ Cu+2 + 2e–
H2 reducere
Cu 2Ag+1 + 2e– ——→ 2Ag0
Hg Întrucât procesele de oxidare ºi reducere au loc simultan, ecuaþia se
Ag
Pt poate scrie:
Au oxidare

(1) Cu0 + 2Ag+1 → Cu+2 + 2Ag0

Fig. 92. Seria activitãþii chi- reducere
mice a metalelor.

110

capitolul 8tipar.P65 110 03.08.2007, 14:13

 Activitate experimental\
Reacþia zincului cu sulfat de cupru
l Pune într-o eprubetã 2mL soluþie de sulfat de cupru, CuSO .
4
l Introdu în eprubetã o plãcuþã (sârmã, barã) de zinc.

Se observã cã plãcuþa de zinc se acoperã cu un strat roºu-arãmiu de

cupru (fig. 93), iar soluþia albastrã de CuSO4 se deschide la culoare.
Reacþia care a avut loc:
Zn + CuSO 4 → ZnSO 4 + Cu ↓
Procesele redox:
oxidare
Zn0 ———→ Zn2+ + 2e–
reducere
Cu2+ + 2e– ———→ Cu0
sau reducere

(2) Zn0 + Cu+2 → Zn+2 + Cu0 Fig. 93. Reacþia zincului cu o

oxidare
soluþie de CuSO4.
Cele douã procese au loc þinând cont de tendinþa diferitã de oxidare a
metalelor, exprimatã prin seria activitãþii chimice a metalelor (fig. 92)
Reacþia este posibilã
La studiul acizilor ºi bazelor ai aflat despre sistemele formate din
deoarece zincul are tendinþa
acizii ºi bazele lor conjugate. Asemãnãtor, pentru sistemele redox se
de oxidare mai mare decât
definesc cupluri oxidant-reducãtor conjugate:
cuprul (seria activitãþii chi-
Red Ox + ne– Sistemul format dintr-un reducãtor mice a metalelor).
reducãtor oxidant (Red) ºi un oxidant (Ox) conjugat
(donor de e–) (acceptor de e–)
reprezintã cuplu reducãtor-oxidant
sau cuplu redox
La un proces redox participã totdeauna douã cupluri redox: Aminte[te-]i!
Ox1 + ne– = Red1 m
Acid P Bazã conjugatã + H+
Red2 – me = Ox2
–
n
Întrucât numãrul de electroni cedaþi este egal cu numãrul de electroni Bazã + H+ P Acid conjugat
acceptaþi: Acid1 + Bazã2 P Acid2 + Bazã1
mOx1 + mne– = mRed1 (3)
nRed2 – nme = nOx2
–
(4)
_________________________
Adunând (3) cu (4) se obþine ecuaþia globalã:
mOx1 + nRed2 = mRed1 + nOx2
În consecinþã:
Un oxidant mai puternic (Ox1) reacþioneazã cu reducãtorul mai
puternic (Red2) formând oxidantul mai slab (Ox2) ºi reducãtorul mai
slab (Red1).

111

capitolul 8tipar.P65 111 03.08.2007, 14:13

 F2 + 2e– → 2F– 2,87 *Poten]ial de oxido-reducere standard
Ag + e → Ag
2+ – +
1,99
H2O2 + 2H+ + 2e– → 2H2O 1,78 *Seria poten]ialelor standard de reducere
MnO4– + 8H+ + 5e– → Mn2+ +
4H2O 1,51 Din experimentele prezentate anterior se deduce cã zincul este mai
PbO2 + 4H + 2e → Pb +
+ – 2+ reactiv decât cuprul, sau, altfel spus, zincul are putere de oxidare mai
2H2O 1,46 mare decât cuprul. Cuprul este mai reactiv decât argintul, adicã puterea
Cl2 + 2e– → 2Cl– 1,36 oxidantã a cuprului este mai mare decât a argintului.
Cr2O72– + 14H+ + 6e– → 2Cr3+ + Dupã cum s-a constatat, reactivitatea diferitã a metalelor se poate
7H2O 1,33 explica þinând cont de seria activitãþii metalelor despre care ai aflat în
O2 + 4H + 4e → 2H2O
+ –
1,23
clasele anterioare:
Br2 + 2e– → 2Br– 1,09
2Hg2+ + e– → Hg22+ 0,91 K, Ca, Na, Mg, Al, Zn, Fe, Sn, Pb, H2, Cu, Hg, Ag, Pt, Au
Ag + e → Ag
+ –
0,80
Hg22+ + e– → 2Hg 0,80 Aminte[te-]i!
Fe3+ + e– → Fe2+ 0,77
O2 + 2H + 2e → 2H2O2 0,68
+ – În seria activitãþii metalelor:
l metalele cele mai active sunt considerate cele situate înaintea
MnO4– + e– → MnO42– 0,56
I2 + 2e– → 2I– 0,54 H2; acestea pot scoate H2 din acizi, spre deosebire de cele situate
Cu + e → Cu
+ –
0,52 dupã H2, care nu pot dezlocui H2 din acizi;
O2 + 2H2O + 4e– → 4OH– 0,40 l un metal poate înlocui din compuºi metalele care îi urmeazã ºi

Cu2+ + 2e– → Cu 0,34 poate fi dezlocuit de metalele care îl preced.

Cu2+ + e– → Cu+ 0,16
2H+ + 2e– → H2 0,00 Tendinþa de a accepta, respectiv de a ceda electroni este foarte diferitã
Fe + 3e → Fe
3+ –
–0,036 de la un sistem la altul. O mãsurã a puterii oxidante sau reducãtoare a
Pb2+ + 2e– → Pb –0,13 unui sistem este datã de valoarea potenþialului standard, determinatã în
Sn2+ + 2e– → Sn –0,14
raport cu potenþialul standard al electrodului de hidrogen.
Ni + 2e → Ni
2+ –
–0,23
Comparând poziþia metalelor în seria activitãþii cu poziþia acestora în
PbSO4 + 2e– → Pb + SO42– –0,35
Cd2+ + 2e– → Cd –0,40
seria potenþialelor standard de reducere din coloana alãturatã (fig. 94)
Fe + 2e → Fe
2+ –
–0,44 se constatã cã acestea sunt asemãnãtoare. În consecinþã:
Cr3+ + e– → Cr2+ –0,50 Cu cât un metal are un potenþial standard de reducere mai mic
Cr3+ + 3e– → Cr –0,73 (negativ), are tendinþã mai mare de a se oxida, deci este mai activ din
Zn + 2e → Zn
2+ –
–0,76 punct de vedere chimic; este un reducãtor mai puternic.
2H2O + 2e– → H2 + 2OH– –0,83 Nemetalele pot fi încadrate în seria potenþialelor standard de reducere,
Mn2+ + 2e– → Mn –1,18 oxidantul cel mai puternic fiind fluorul.
Al + 3e → Al
3+ –
–1,66 Din valorile seriei potenþialelor standard de reducere se poate deduce:
H2 + 2e– → 2H– –2,23
Mg2+ + 2e– → Mg –2,37 Agenþi reducãtori Agenþi oxidanþi
La3+ + 3e– → La –2,37 H2/2H+
Ered < 0 Ered > 0
Na+ + e– → Na –2,71 E=0
Ca2+ + 2e– → Ca –2,76
Ba2+ + 2e– → Ba –2,90 Determinarea valorilor potenþialelor standard se bazeazã pe faptul
K+ + e– → K –2,92 cã se pot imagina celule electrochimice care sã corespundã oricãrei reacþii
Li + e → Li
+ –
–3,05 redox, dupã cum se va vedea în cele ce urmeazã.
Oxidarea fiind un proces de cedare de electroni, iar reducerea proces
Fig. 94. Seria potenþialelor stan-
dard de reducere. de acceptare de electroni, în condiþii adecvate, reacþiile redox pot fi

112

capitolul 8tipar.P65 112 03.08.2007, 14:13

 utilizate pentru a produce curent electric în celule electrochimice; forþa
electromotoare (diferenþa de potenþial) a celulei va caracteriza cantitativ
afinitatea faþã de electroni a sistemelor redox implicate.

* Celule electrochimice
* Poten]ialul standard de electrod

Aminte[te-]i!
Electrod (semicelulã galva-
În clasa a IX-a ai aflat cã celulele electrochimice sunt dispozitive nicã) = ansamblu format
cu ajutorul cãrora energia chimicã se transformã în energie electricã, dintr-un metal (conductor
având la bazã procese redox. sau plãcuþã) ºi electrolitul
sãu (în care se aflã introdus).
Dupã cum s-a vãzut anterior, la introducerea unei plãcuþe de zinc în
soluþie de CuSO4, se produce procesul redox:
Zn + CuSO 4 → ZnSO 4 + Cu ↓ Un element galvanic este
pentru care transferul de electroni are loc între cele douã cupluri redox: format din douã semicelule,
puntea de sare ºi conduc-
oxidare
Zn ———→ Zn2+ + 2e– torul metalic.
reducere
Cu2+ + 2e– ———→ Cu
Zn + Cu2+ ———→ Zn2+ + Cu
Dacã procesele redox prezentate anterior (oxidarea Zn ºi respectiv Puntea de sare închide cir-
reducerea Cu2+) au loc în spaþii diferite, se formeazã o celulã electrochi- cuitul electric ºi asigurã
micã, care este alcãtuitã din doi electrozi, punte de sare ºi un conductor neutralitatea soluþiilor.
metalic exterior.

Activitate experimental\
Conductorul metalic leagã
Construirea ºi funcþionarea unei celule electrochimice (Zn–Cu)
cei doi electrozi ºi permite
Alcãtuieºte montajul din figura 95, pag. 114, utilizând:
transportul electronilor de
l Un pahar Berzelius în care introduci 100 mL soluþie 1M de azotat
la anod la catod.
de zinc, Zn (NO3)2, ºi o plãcuþã de zinc (anod).
l Un alt pahar Berzelius cu 100 mL soluþie azotat de cupru, Cu(NO )
3 2
1 M, ºi o plãcuþã de cupru (catod).
l Un tub în formã de U (punte de sare) ce conþine o soluþie de azotat

de sodiu, NaNO3, astupat la capete cu vatã sau hârtie de filtru. La închiderea circuitului
l Conductori metalici care leagã cei doi electrozi ºi aparatul de
electric, electronii se depla-
mãsurã (voltmetru). seazã de la anod (electrodul
Vei constata cã acul voltmetrului nu este deviat pânã ce nu se închide negativ) la catod (electrodul
circuitul electric prin intermediul punþii de sare. pozitiv).

113

capitolul 8tipar.P65 113 03.08.2007, 14:13

 e– e–
Anod Voltmetru
NO 3− Na+
cationi
anioni
Catod
NO 3− NO 3−
soluþie de Zn2+ NO 3−
Zn(NO3)2 NO 3− Cu2+ soluþie de
Cu(NO3)2

Zn(s) → Zn2+(aq) + 2e– Cu2+(aq) + 2e– → Cu↓

Fig. 95. Pila electricã Zn–Cu (Daniell) – prezentare schematicã.

Proces redox

Anodul (–) este electrodul unde Catodul (+) este electrodul unde
are loc oxidarea: are loc reducerea:
(–) Zn → Zn2+ + 2e– (+) Cu2++ 2e– → Cu
• masa anodului scade prin tre- • masa catodului creºte prin de-
cerea ionilor Zn2+ în soluþie; punerea cuprului pe catod;
• creºte numãrul ionilor pozitivi • creºte numãrul ionilor negativi
care vor fi neutralizaþi de ionii care vor fi neutralizaþi de ionii
negativi din puntea de sare. pozitivi din puntea de sare.

fluxul de electroni (curentul electric)

circulã de la anod la catod.

Reacþia redox generatoare de curent este:

Activitate individual\ Zn + Cu2+ ———→ Zn2+ + Cu
Simbolic, celula galvanicã se noteazã:
Având la dispoziþie
l

plãcuþe de Zn, Ag, Fe ºi

soluþie de ZnSO4, AgNO3,
FeSO 4 indicã celulele
electrochimice ce se pot
construi; scrie procesele de
oxidare ºi de reducere care
au loc pentru fiecare celulã
galvanicã identificatã.
Dupã cum se constatã în experimentul efectuat anterior, acul voltmetrului
s-a deplasat, mãsurându-se astfel diferenþa de potenþial dintre cei doi
electrozi ai celulei electrochimice. Aceastã diferenþã de potenþial determinã,
atunci când circuitul este închis, trecerea curentului electric de la electrodul
cu potenþial mai ridicat la electrodul cu potenþial mai scãzut. Diferenþa de

114

capitolul 8tipar.P65 114 03.08.2007, 14:14

 potenþial dintre electrozii unei celule galvanice poate fi consideratã cã
reprezintã o „forþã conducãtoare” sau o „presiune electric㔠având drept
rol „împingerea” electronilor prin circuitul extern. Din acest motiv, diferenþa
de potenþial dintre electrozii unei celule galvanice se numeºte forþã electro- Diferenþa de potenþial
motoare (f.e.m.), care se noteazã cu litera E ºi are ca unitate de mãsurã între cei doi electrozi se
voltul (V). Se mãsoarã direct cu un voltmetru cu rezistenþã internã mare. mãsoarã în unitãþi volt.
Pentru celula electrochimicã descrisã anterior, valoarea forþei electro- Un volt reprezintã dife-
motoare în condiþii standard (soluþii de concentraþie 1M, t = 25¯C, p = 1 atm) renþa de potenþial necesarã
este de 1,1 V: pentru a raporta energia de
Zn(s) + Cu2+(aq, 1M) → Zn2+(aq, 1M) + Cu(s) E0 = 1,1 V 1 Joule (J), la o sarcinã
Întrucât orice proces redox se poate scrie sub forma unui sistem de electricã de un coulomb (C):
douã semireacþii ce corespund celor douã semicelule ale unei pile electrice, J
atunci valoarea forþei electromotoare standard E0 se poate scrie þinând 1V 1
C
cont de potenþialul standard al semicelulei de la anod, numit potenþial de
oxidare standard (E ox0
) ºi potenþialul standard al semicelulei de la catod,
Întrucât E 0red − E ox
0
, forþa
numit potenþial de reducere standard ( E 0red):
electromotoare, E , se poa-
0

E0 0
E ox + E 0red te exprima ºi ca diferenþa
dintre forma oxidatã ºi for-
Nu este posibilã mãsurarea izolatã a potenþialului de oxidare sau a
ma redusã:
potenþialului de reducere; mãrimea mãsurabilã este diferenþa de potenþial
dintre cei doi electrozi ai unei celule electrochimice. Din acest motiv, E0 E 0red − E ox
0

pentru a stabili valoarea potenþialului standard de electrod al unei

semicelule (E ox
0
sau E 0red) se utilizeazã un electrod de referinþã, al cãrui Nerst a indicat utilizarea ca
potenþial este considerat nul; în acest scop se utilizeazã ca electrod de electrod de referinþã a elec-
referinþã electrodul normal de hidrogen, al cãrui potenþial standard este trodului normal de hidrogen.
considerat prin convenþie egal cu zero. Þinând cont cã în soluþie H+
+ existã sub forma ionului
2H (aq, 1M) + 2e– → H2(g, 1atm) E 0H = 0,00 V
2 / H+ hidroniu se poate scrie:
Electrodul normal de hidrogen este format dintr-o plãcuþã de platinã
2H3+ O(aq,1M) + 2e− →
platinatã introdusã în soluþia apoasã a unui acid tare de concentraþie 1M
peste care se barboteazã un curent de hidrogen gazos pur, la presiunea de H 2 (g,1atm) + 2H 2 O(l)
1 atm (fig. 96). Plãcuþa de platinã asigurã transferul electronilor.
Elecrodul normal de hidrogen se reprezintã:
+ + H2, 1 atm
H (aq, 1M) / H2(g, 1 atm), Pt sau Pt, H2(g, 1 atm) / H (1M),
în funcþie de natura celuilalt electrod de care se leagã.
Pentru a determina experimental potenþialul standard de oxidare sau
reducere al unui electrod se formeazã o celulã electrochimicã având
electrodul normal de hidrogen ºi electrodul cu potenþial necunoscut.
Potenþialul celulei galvanice formatã din aceºti electrozi reprezintã
potenþialul electrodului necunoscut.
Astfel, dacã se formeazã celula electrochimicã din electrodul de zinc
Fig. 96. Electrodul normal de
ºi electrodul normal de hidrogen (fig. 97), voltmetrul mãsoarã o f.e.m.
de 0,76 V în condiþii standard. hidrogen.

115

capitolul 8tipar.P65 115 03.08.2007, 14:14

 Întrerupãtor
e– e–
Anod
Voltmetru
de Zn − Na+
NO 3
H2(g)

Spaþiu catodic
NO 3− (electrod
Zn2+ NO 3−
normal de
soluþie NO 3− H+ hidrogen)
de azotat
Fig. 97. Celula electrochimicã de zinc
pentru mãsurarea potenþialului Zn(s) → Zn2+(aq) + 2e– 2H+(aq) + 2e– → H2(g)
de electrod al zincului.
Procesele redox din cele douã semicelule ºi reacþia globalã sunt:
Anod (–) Zn(s) → Zn2+(aq, 1M) + 2e–
Catod (+) 2H+(aq, 1M) + 2e– → H2(g)
2+
Zn(s) + 2H+(aq, 1M) → Zn (aq, 1M) + H2(g) E0 = 0,76 V
Elementul galvanic se reprezintã:
2+ +
(–) Zn Zn (aq, 1M) H (aq, 1M) H2(g, 1 atm) Pt (+)
Întrucât: E 0 0
E ox + E 0red , iar E red
0
E 20 H + / H 0, 00V , rezultã cã
2

0
E ox = 0,76 V reprezintã potenþialul de oxidare al zincului:
Zn(s) → Zn2+(aq, 1M) + 2e– E ox
0
= 0,76 V sau E 0Zn / Zn2+ = 0,76 V
Întrucât prin convenþie potenþialele standard ale semicelulelor sunt
E 0red − E ox
0
tabelate ca potenþiale de reducere standard, se deduce cã pentru zinc
potenþialul standard de reducere este –0,76 V.
Zn2+(aq, 1M) + 2e– → Zn(s) E 0red = –0,76 V sau E 0Zn2+ / Zn = –0,76 V
Asemãnãtor se poate construi o celulã galvanicã formatã dintr-o
semicelulã având ca electrod cupru introdus într-o soluþie 1M de ioni
Cu2+ ºi electrodul normal de hidrogen. În acest caz se mãsoarã o tensiune
de 0,34 V.
Procesele ce au loc sunt:
(+) Cu2+(aq, 1M) + 2e– → Cu(s)
(–) H2(g) → 2H+(aq, 1M) + 2e–
Cu2+(aq, 1M) + H2(g) → Cu(s) + 2H+(aq, 1M) E0 = 0,34 V
Elementul galvanic se reprezintã:
+ 2+
(–) Pt, H2(g, 1atm) H (aq, 1M) Cu (aq, 1M) Cu(s) (+)
0
Întrucât E ox E 0H0, 00V , rezultã cã E 0red = 0,34 V reprezintã
/ 2H +
2

potenþialul de reducere al cuprului:

116

capitolul 8tipar.P65 116 03.08.2007, 14:14

 Cu2+(aq, 1M) + 2e– → Cu(s) E 0red = 0,34 V sau E 0Cu2+ / Cu = 0,34 V.
Analizând valorile obþinute pentru potenþialul de oxidare al
zincului, E 0Zn / Zn2+ = 0,76 V ºi pentru potenþialul de reducere al cuprului
E 0Cu2+ / Cu = 0,34 V, se justificã valoarea înregistratã la voltmetru pentru
elementul galvanic Zn-Cu (fig. 98).
2+ 2+
(–) Zn Zn (aq, 1M) Cu (aq, 1M) Cu (+)
E0 = 0,76 V + 0,34 V = 1,1 V
Valorile potenþialelor standard de reducere, aranjate în ordine
crescãtoare corespund seriei potenþialelor electrochimice, cu ajutorul
cãreia se poate determina dacã un proces redox se produce sau nu, dacã Fig. 98. Celula electrochimicã
un element galvanic produce sau nu curent electric. zinc – cupru.

Dupã cum se preciza în paginile anterioare, cu cât valoarea E 0red Valoarea obþinutã teoretic
este mai scãzutã (negativã), substanþa/elementul are un caracter este confirmatã de expe-
reducãtor mai puternic; metalele cu E 0red < 0 sunt situate înaintea riment.
hidrogenului în seria potenþialelor de reducere ºi au proprietatea de
a substitui hidrogenul din soluþii de acizi. Nemetalele sunt caracterizate
prin valori pozitive ale potenþialului de reducere.
Se poate concluziona cã orice reacþie între un oxidant ºi un reducãtor
are loc dacã, pentru reacþia redox care se aflã la baza construirii unei
celule electrochimice, f.e.m. este pozitivã:
0
E ox + E 0red 0

Activitate individual\
1. Utilizând valorile potenþialelor standard de reducere (pag. 112),
apreciazã care dintre reacþiile de mai jos au loc în sensul indicat:
a. Fe + CuSO4 → FeSO4 + Cu
b. Cu + 2HCl → CuCl2 + H2
c. 2KMnO4 + 8H2SO4 + 10FeSO4 → K2SO4 +2MnSO4 + 5Fe2(SO4)3 +
{tia]i c\ …
+ 8H2O. …prima celulã galvanicã a
2. Utilizând valorile potenþialelor standard de reducere apreciazã fost construitã de fizicianul
care dintre specii este oxidantul cel mai puternic: a. MnO −4 (aq) ; italian Alessandro Volta
b. I2(s); c. Zn2+(aq) ºi care dintre specii este reducãtorul cel mai puternic: (1745–1827) fiind formatã
a. F–(aq); b. Zn(s); c. I–(aq). dintr-un vas cu soluþie de
3. Se considerã procesul redox: acid sulfuric în care se aflau
H2O2(aq) + 2H+(aq) + 2Br–(aq) → 2H2O(l) +Br2(l). douã plãci metalice, una de
a. Stabileºte elementul galvanic asociat reacþiei. zinc ºi cealaltã de cupru.
b. Indicã semicelula anodului ºi semicelula catodului. …tensiunea electricã se
c. Precizeazã sensul curentului în circuitul exterior. numeºte Volt în onoarea
d. Calculeazã f.e.m. a elementului galvanic. fizicianului italian A. Volta.

117

capitolul 8tipar.P65 117 03.08.2007, 14:14

 R 1. a. Fe + Cu2+ → Fe2+ + Cu (fig. 99)
R:
Celula electrochimicã asociatã reacþiei redox:
2+ 2+
(–) Fe Fe Cu Cu (+)
E Fe / Fe2+ = 0,44 V (potenþial de oxidare)
E Cu2+ / Cu = 0,34 V (potenþial de reducere)
E = 0,44 V + 0,35 V = 0,78 V. Reacþia este spontanã în sensul indicat.
1b. Cu → Cu2+ + 2e– E Cu / Cu2+ = –0,34 V (oxidare)
2H+ + 2e– → H2 E 2H + / H2 = 0,00 V (reducere)
E = –0,34 V + 0,00 V = –0,34 V. Reacþia nu are loc.
Fig. 99. Reacþia unui cui din fier 1c. MnO −4 + 5Fe +2 + 8H + → 5Fe +3 + Mn +2 + 4H 2 O
cu soluþie de sulfat de cupru. Celula electrochimicã asociatã reacþiei redox:
2+ 3+ + 2+
(–) Fe Fe MnO −4 , H Mn (+)
Valoarea negativã a f.e.m.
MnO 4− + 5e – + 8H + → Mn +2 + 4H 2 O E 0red = 1,51 V
confirmã observaþia experi-
mentalã: cuprul nu poate Fe+2 → Fe+3 + 1e– 0
E ox –0,77 V
scoate hidrogenul din aci- E = 1,51 V + (–0,77 V) = 0,74 V. Reacþia are loc.
0

dul clorhidric. 2. Ionul MnO−4 (aq) are cea mai mare valoare a potenþialului de reducere,
este cel mai puternic oxidant; cel mai puternic reducãtor este Zn, deoarece
Celulele electrochimice are cea mai mare valoare a potenþialului de oxidare.
(pile electrice) sunt cunos- 3. (–) 2Br–(aq) → Br2(l) + 2e– 0
EBr = 1,09 V −
/ Br
cute ºi sub numele de celule 2

galvanice dupã numele (+) H2O2 + 2H+ + 2e– → 2H2O E 0H2O2 / H2O = 1,78 V
fizicianului Luigi Galvani E = 0,69 V
(1737-1798) sau celule vol-
taice dupã numele fizicianu-
lui A. Volta (1745-1827), *Aplica]ii ale celulelor electrochimice
inventatorul bateriei.
Aminte[te-]i!

În clasa a IX-a ai studiat câteva din aplicaþiile celulelor galvanice:

acumulatorul cu plumb, pila Leclanché º.a.
În general, celulele galvanice utilizate în practicã se clasificã în:
l celule primare (baterii) — sunt de unicã folosinþã, nu se pot

reîncãrca (reactanþii nu se pot reface);

l celule secundare (acumulatori) — se reîncarcã prin electrolizã
anod (reactanþii se refac prin electrolizã).
(albastru)
catod
(roºu) Acumulatorul cu plumb
H2SO4
(electrolit) Bateria (acumulatorul) reprezintã un grup de celule galvanice legate
Anod Catod în serie; cel mai utilizat pentru autoturisme este acumulatorul cu plumb
(fig. 100) care furnizeazã 12 V prin intermediul celor 6 celule, fiecare pro-
Fig. 100. Acumulatorul cu plumb. ducând câte 2 V. Primul acumulator cu plumb a fost construit în anul 1859

118

capitolul 8tipar.P65 118 03.08.2007, 14:14

 de fizicianul francez G. Planté. Electrozii acumulatorului sunt confec- Aten]ie!
þionaþi din plãci de plumb sub formã de grãtare umplute cu:
l plumb spongios, la anod (–);
Plumbul este un metal
l dioxid de plumb, PbO , la catod (+).
toxic pentru oameni ºi
2
Electrozii sunt separaþi prin plãci de material plastic pentru a rezista pentru mediul înconjurãtor;
la acþiunea acizilor ºi totodatã pentru a împiedica deplasarea electrozilor. pentru a evita poluarea
Electrolitul în care sunt introduºi electrozii este o soluþie de H2SO4 cu mediului cu acest metal este
densitatea de 1,29 g/cm3 ºi concentraþia c = 38%. necesarã recuperarea plum-
Ecuaþiile proceselor redox ce au loc la electrozi: bului din acumulatoarele
descãrcate (ce nu se mai pot
(–) Pb(s) + SO24 − (aq) → PbSO 4 (s) + 2e − folosi).
(+) PbO2 (s) + 4H + (aq) + SO24 − (aq) + 2e − → PbSO4 (s) + 2H 2 O(l)
Ecuaþia redox globalã generatoare de curent este:
Pb(s) + PbO2 (s) + 4H + (aq) + 2SO24− (aq) → 2PbSO4 (s) + 2H2 O(l)
Prin funcþionare, acumulatorul se descarcã formând apã ºi astfel soluþia
de H2SO4 se dilueazã; concentraþia acesteia se verificã mãsurând densi-
tatea soluþiei. Reîncãrcarea acumulatorului se realizeazã prin legarea elec-
trozilor la redresor, având loc procesul redox invers — electroliza.

* Elemente galvanice uscate

Calculatoarele, ceasurile electronice, radiourile portabile, jucãriile, Anod –
clilindru
casetofoanele, obiecte ce ne sunt atât de familiare sunt puse în funcþiune de
de zinc
baterii mici ºi eficiente, numite elemente galvanice uscate (baterii uscate).
Catod –
Pila Leclanché, inventatã în 1867 de chimistul francez George grafit
Leclanché, este cea mai veche baterie uscatã utilizatã. Alcãtuirea acesteia
Electrolitul
este prezentatã în figura 101.
Anodul este format dintr-un cilindru mic de zinc umplut cu o pastã
formatã din NH4Cl, ZnCl2 ºi material inert de umpluturã (electrolitul); în
mijlocul cilindrului se introduce catodul format din grafit ºi înconjurat de
MnO2. Reacþiile redox ce au loc sunt complexe, dar simplificat se reprezintã:
(–) Zn(s) → Zn2 + 2e– oxidare Fig. 101. Elementul Leclanché
(+) 2NH4+(aq) + 2MnO2(s) + 2e– → Mn2O3(s) + 2NH3(aq) + H2O(l)
reducere
Astãzi se fabricã variante modificate, mai eficiente. De exemplu, la
bateria alcalinã, NH4Cl se înlocuieºte cu KOH, o bazã alcalinã (fig. 102).
Reacþia la anod implicã tot oxidarea zincului, dar acesta este prezent sub
formã de pudrã în amestec cu electrolitul sãu; reacþiile la electrozi sunt:
Anod (–) Zn + 2HO– → ZnO + H2O + 2e–
Catod (+) 2MnO2 + H2O + 2e– → Mn2O3 + 2HO–
Bateriile uscate alcaline sunt mai eficiente decât cele acide, în special
pentru faptul cã anodul de zinc se corodeazã mai lent în mediu bazic Fig. 102. Bateria alcalinã
decât în mediu acid. Zn-MnO2.

119

capitolul 8tipar.P65 119 03.08.2007, 14:14

 Catod
Un alt tip de baterie uscatã îl reprezintã bateria de argint cu anod de
Izolator zinc. Catodul acesteia utilizeazã Ag2O ca agent oxidant în mediu bazic.
Anod (zinc)
Bateria cu mercur, frecvent utilizatã pentru minicalculatoare, dispo-
zitive auditive ºi stimulatoare cardiace, are anodul de zinc, iar catodul
foloseºte HgO, ca agent oxidant în mediu bazic (fig. 103).
O baterie uscatã deosebit de importantã este bateria reîncãrcabilã
nichel-cadmiu, pentru care procesele la electrozi sunt:
Soluþie de HgO în mediu
Anod (–) Cd + 2HO– → Cd(OH)2 + 2e–
bazic de KOH ºi Zn(OH)2
Catod (+) NiO2 + 2H2O + 2e– → Ni(OH)2 + 2HO–
Fig. 103. Bateria cu oxid de Avantajul utilizãrii bateriei nichel-cadmiu constã în faptul cã poate fi
mercur. reîncãrcatã practic fãrã restricþie (de nenumãrate ori, fãrã sã se degradeze).

*Pile de combustie — celule electrochimice care

genereaz\ electricitate din combustibili
Energia termicã eliberatã prin arderea combustibililor este adesea
1.23 transformatã în energie electricã; cãldura poate transforma apa în vapori,
care pun în funcþiune o turbinã, ce la rândul ei acþioneazã un generator.
Voltmetru
e– De regulã, maxim 40% din energia de combustie este transformatã în
H2 O2 electricitate, restul se pierde sub formã de cãldurã.
e–
În principiu, producerea directã de electricitate din combustibili printr-o
celulã galvanicã creºte gradul de convertire a energiei chimice în electri-
citate. Celulele galvanice care realizeazã aceastã transformare folosind
K+ combustibili convenþionali se numesc pile de combustie.
OH– Au fost fãcute numeroase încercãri pentru a realiza pile de combustie.
H2O
Una dintre cele mai mari probleme este temperatura crescutã din timpul
funcþionãrii care iroseºte energie, accelerând în acelaºi timp procesul de
coroziune a elementelor celulei. În acest sens, rezultate remarcabile s-au
obþinut cu pila ce foloseºte drept combustibil H2, dar costul actual al celu-
lei o face nefiabilã pentru utilizarea la scarã largã. Cu toate acestea, pila
O2 Electrozi de de combustie este utilizatã în situaþii speciale, cum ar fi vehiculele spaþiale.
cãrbune poros
O astfel de celulã se bazeazã pe reacþia dintre H2 ºi O2:
2H2(g) + O2(g) → 2H2O(l)
Fig. 104. Pila de combustie.
Schematic, pila de combustie este reprezentatã în figura 104. Reacþiile
care se produc la electrozi sunt:
(–) 2H2 + 4HO– → 4H2O + 4e–
(+) O2(g) + 2H2O + 4e– → 4HO–
O astfel de baterie a fost folositã ca sursã principalã de energie electricã
în zborurile spre Lunã ale navetelor spaþiale, ºi în general, pentru vehicule
extraterestre.
Pilele de combustie au fost proiectate ºi produse pentru a fi folosite
ca surse auxiliare de energie în nave aerospaþiale, submarine ºi alte

120

capitolul 8tipar.P65 120 03.08.2007, 14:14

 vehicule militare, pentru a înlocui la nevoie benzina sau motorina în
Celulele electrochimice au
motoarele automobilelor sau diesel, sau pentru a recicla resturile menajere.
constituit pânã la jumãtatea
Din pãcate, costul lor este încã prea mare pentru a le face competitive în
secolului al XIX-lea singura
raport cu sursele clasice de energie.
sursã de curent electric. În
Activitate de documentare zilele noastre se utilizeazã o
gamã variatã de astfel de
Utilizând sursele de informare pe care le ai la dispoziþie, întocmeºte dispozitive pentru aparatura
un proiect intitulat „Poluarea produsã prin utilizarea celulelor electro- electronicã, pentru toate ti-
chimice”, în care sã prezinþi rezultatele cercetãrilor la nivel mondial purile de maºini, pentru apa-
privind diminuarea/eliminarea efectelor cauzate de utilizarea celulelor rate electrice portabile º.a.
galvanice ºi recuperarea acestora.

Activitate individual\
1. La unul dintre electrozi, într-o baterie alcalinã folositã în cazul
radioului sau al bliþului, are loc urmãtorul proces chimic:
Ni2O3 + 3H2O + 2e– → 2Ni(OH)2 + 2HO–
Stabileºte procesul care are loc (oxidare sau reducere) ºi respectiv
electrodul (anod sau catod) reprezentat prin acest proces.
2. În urma reacþiei din pila Leclanché se consumã 120 g zinc. Deter-
minã masa de dioxid de mangan care este necesarã funcþionãrii.
3. O pilã galvanicã zinc-oxid de argint se utilizeazã pentru fabricarea
aparatelor auditive ºi ceasurilor, având la bazã urmãtoarele procese:
{tia]i c\ …
Zn2+(aq) + 2e– → Zn(s) E Zn2+ / Zn = –0,76 V
…bateriile viitorului propun
Ag2O(s) + H2O(l) + 2e– → 2Ag(s) + 2HO–(aq) E Ag+ / Ag = 0,80 V ca alternativã posibilã pen-
a. Identificã anodul ºi catodul, determinând substanþa care se tru motorul cu combustie
oxideazã, respectiv se reduce. internã un motor electric
b. Calculeazã f.e.m. generatã de aceastã pilã în condiþii standard. alimentat cu baterii. Aceasta
4. Bateriile de oxid mercuric sunt adesea folosite în cazul în care este ºi multe alte aplicaþii au
necesarã o densitate mai mare de curent. Cele douã procese redox sunt: stimulat cercetarea pentru
HgO(s) + H2O(l) + 2e– → Hg(l) + 2HO–(aq) obþinerea de noi tipuri efi-
ciente de baterii. Unele ti-
Zn(s) + 2HO–(aq) → ZnO(s) + H2O(l) + 2e– puri în curs de dezvoltare
a. Scrie ecuaþia reacþiei totale. sunt capabile sã producã de
b. Valoarea potenþialului standard de reducere este 0,98 V. Poten- 5 pânã la 10 ori mai multã
þialul unei baterii de acest gen este 1,35 V. Determinã potenþialul energie decât acumulatorii
procesului de oxidare. Explicã de ce acest potenþial este diferit de cu plumb.
potenþialul de oxidare al zincului în mediu acid. …în zilele noastre a crescut
5. Pe parcursul descãrcãrii unui acumulator cu plumb, la anod se interesul pentru materialele
transformã 600 g plumb în PbSO4(s). Determinã: ceramice solide care tran-
a. Masa de PbO2 care se reduce în acelaºi timp la catod. sportã ionii într-o manierã
b. Masa soluþiei de H2SO4 38% consumatã. foarte eficientã.

121

capitolul 8tipar.P65 121 03.08.2007, 14:14


anod
catod
Fig. 105. Protecþia catodicã.
Protecþia catodicã repre-
zintã o metodã frecvent
utilizatã pentru protecþia
structurilor metalice ce
intrã în contact cu umidi-
tatea (conducte, vapoare,
stâlpi); aceastã metodã
constã în utilizarea unor
bare de metal mai activ
(Mg, Zn) având rol de anod,
care se oxideazã mai uºor
decât fierul ºi astfel acesta
este protejat (fig. 105).
Scrie procesele redox!
capitolul 8tipar.P65 122
Coroziunea — proces redox nedorit
Coroziunea metalelor reprezintã procesul de degradare a metalelor
sub acþiunea factorilor din mediul înconjurãtor; astfel au loc procese
redox nedorite ce deterioreazã metalele.
Coroziunea
chimicã electrochimicã
produsã de gaze produsã de electroliþi
uscate (Cl2, O2, SO2) ºi de umiditate; au loc
ºi de neelectroliþi procese redox
Coroziunea electrochimicã este cauzatã de formarea unor micropile
galvanice locale; formarea acestora este cauzatã de prezenþa impuritãþilor
ºi a vaporilor de apã. Metalul (porþiunea care are mai puþin contact cu
oxigenul) funcþioneazã ca anod, iar electronii cedaþi se deplaseazã prin
bara de metal spre ionii de hidrogen în altã porþiune a metalului (catod);
închiderea circuitului electric se realizeazã prin pelicula de apã care are
rol de punte de sare. Un astfel de exemplu îl constituie coroziunea fierului.
Aminteºte-þi procesele redox care însoþesc acest fenomen!
Activitate de documentare
Utilizând sursele de informare pe care le ai la dispoziþie realizeazã
un proiect cu tema „Coroziunea — proces redox nedorit” în care se
vor face referiri la:
l tipuri de coroziune;
l daunele produse prin fenomenul de coroziune;
l metode de combatere a coroziunii – preocupãri recente ale cer-
cetãrii ºtiinþifice privind protecþia anticorozivã.
Electroliza
Dupã cum s-a constatat în paginile anterioare, o celulã produce energie
electricã atunci când reacþia de oxido-reducere are loc spontan. Un
dispozitiv asemãnãtor, celula electroliticã, utilizeazã energie electricã
pentru a produce transformãri chimice.
Procesul de electrolizã presupune trecerea unui curent electric printr-o
celulã, având loc transformãri ale substanþelor. Astfel, energia electricã
face posibilã o reacþie chimicã (proces redox), care altfel nu este spontanã.
Electroliza prezintã o importanþã practicã deosebitã întrucât permite:
l obþinerea unor metale: sodiu, aluminiu, calciu, magneziu, beriliu,
litiu º.a.
122
03.08.2007, 14:14
 l electrorafinarea (purificarea) unor metale: cupru, nichel, argint,
Atât în celulele galvanice,
aur º.a.
cât ºi în celulele de electro-
l obþinerea unor nemetale: hidrogen, oxigen, clor, fluor º.a.
lizã, anodul constituie elec-
l sinteza unor substanþe compuse anorganice ºi organice: hidroxizi
trodul la nivelul cãruia se
alcalini, peroxizi, sãruri.
produce oxidarea, iar cato-
l combaterea coroziunii prin acoperiri metalice (cromare, nichelare,
dul este electrodul unde are
cositorire) în celule de electrolizã.
loc reducerea.
Electroliza reprezintã procesele ce se produc la trecerea curentului Semnul potenþialelor este
electric prin soluþia sau topitura unui electrolit. însã invers: în celulele gal-
vanice anodul are semnul
Fenomenul este complex ºi, în esenþã, poate fi rezumat astfel: negativ, iar în celula de
l în soluþia sau topitura unui electrolit se gãsesc ioni mobili, a cãror electrolizã anodul are sem-
miºcare devine orientatã la trecerea curentului electric, fiind dirijaþi spre nul pozitiv.
electrozii de semn opus sarcinii lor:
l ionii pozitivi se îndreaptã spre catod (–) ºi din acest motiv se numesc

cationi;
l ionii negativi se îndreaptã spre anod (+) ºi din acest motiv se numesc

anioni;
l la electrozi au loc procese redox, numite ºi reacþii primare:

l la catod (–) Mn+ + ne– → M reducere

l la anod (+) Y → Y + ne
n– –
oxidare
Atomii rezultaþi se pot depune ca atare la electrozi.
l reacþiile secundare au loc între atomii (sau grupele de atomi) formaþi

la electrozi fie între aceºtia ºi moleculele solventului, sau cu electrodul.

apã

Electroliza apei
Demonstra]ie experimental\
O2(g)
Într-un voltametru Hoffmann (fig. 106) se introduce apã acidulatã
l
H2(g)
cu acid sulfuric.
l Se conecteazã voltametrul la o sursã de curent.

Se observã degajarea unor gaze, hidrogenul ºi oxigenul; la catod viteza

gazului degajat este de douã ori mai mare decât la anod.
În studiul chimiei din gimnaziu, un exemplu frecvent întâlnit l-a consti-
tuit electroliza apei, pentru a exemplifica reacþia de descompunere, ºi în electrod
acelaºi timp, pentru a ilustra obþinerea industrialã a hidrogenului, care electrod
are loc conform procesului general:
electrolizã
2H2O ———→ 2H2 + O2 sursã
de curent
Dupã cum ai aflat în capitolul anterior, apa purã ionizeazã extrem de
puþin ºi din acest motiv se supune electrolizei apa acidulatã; astfel, în Fig. 106. Voltametrul
soluþie vor fi prezenþi ionii proveniþi din ionizarea apei: Hoffmann.

123

capitolul 8tipar.P65 123 03.08.2007, 14:14

 În apa purã:
 H 3O +   HO −  10 −7 mol / L
Legile fundamentale ale
electrolizei au fost formu-
late în 1833 de fizicianul ºi
chimistul Michael Faraday.
Parametrii care intervin în
explicarea legilor ce guver-
neazã fenomenul de electro-
lizã sunt:
m = masa de substanþã
separatã la electrozi,
t = timpul în care are loc
procesul de electrolizã,
I = intensitatea curentului
electric,
Q = sarcina electricã,
K = echivalent electrochimic,
E(g) = echivalent chimic (ex-
primat în grame),
E(g) al unui element se calcu-
leazã împãrþind masa ato-
mului-gram la numãrul de
electroni implicaþi (valenþa)
A ( grame )
E( g )
n K
A = masa atomicã exprima-
tã în grame,
n = numãrul de electroni
implicaþi (valenþa).
capitolul 8tipar.P65 124
2H 2 O P H 3 O + + HO − , simplificat H 2 O P H + + HO −
Reacþiile care se produc la electrozi se pot reprezenta:
Reacþii primare Reacþii secundare
Catod (–) H+ + 1e– → H 2H → H2
1
Anod (+) HO– → HO + 1e– 2HO → H 2 O + O2
2
Þinând cont de faptul cã se supun procesului de electrolizã moleculele
de apã, reacþiile redox de la electrozi se pot reprezenta astfel:
(–) 2H2O + 2e– → H2(g) + 2HO–
1
(+) H 2 O → O 2 (g) + 2H + + 2e −
2
În consecinþã, gazul degajat la catod este hidrogenul, iar la anod se
degajã oxigenul.
*Legile electrolizei
Datoritã importanþei practice a proceselor electrolitice, menþionate în
paginile anterioare, este necesarã cunoaºterea aspectului cantitativ al
fenomenului, adicã a legilor electrolizei.
Pentru a exprima dependenþa masei de substanþã separatã la electrozi
(a volumului de gaze degajat la electroliza apei) de intensitate ºi de timp,
se studiazã variaþia acestei cantitãþi în funcþie de:
l timpul t când intensitatea curentului electric I este constantã;
l intensitatea curentului electric I, când se aleg intervale de timp constante.
Variind parametrii precizaþi anterior se ajunge la urmãtoarele concluzii:
m Când intensitatea curentului electric este constantã, masa de substanþã
separatã la electrozi este proporþionalã cu timpul de electrolizã: m ~ t.
m Când timpul este constant, masa de substanþã separatã la electrozi
este proporþionalã cu intensitatea curentului electric: m ~ I.
Þinând cont de faptul cã I · t = Q se enunþã prima lege a lui Faraday:
Masa de substanþã separatã la electrolizã este proporþionalã cu
sarcina electricã Q transportatã.
m = KQ K = echivalent electrochimic (factor de proporþionalitate)
m
dacã Q = 1 Coulomb, atunci K=m
Q
Echivalentul electrochimic reprezintã masa de substanþã
separatã la electrolizã atunci când prin soluþie trece o sarcinã
electricã de 1 Coulomb.
124
03.08.2007, 14:14
 Pentru a stabili relaþia dintre masele separate la electrozi, atunci când
prin soluþie trece aceeaºi cantitate de electricitate, sã ne imaginãm un
experiment similar celui pe care l-a efectuat Faraday: prin trei celule
electrolitice legate în serie, ce conþin soluþiile AgNO3, CuSO4 ºi FeCl3
se trece aceeaºi sarcinã electricã (fig. 107). Dupã un timp t, dacã se cân-
tãresc electrozii (a cãror masã iniþialã se cunoaºte), se constatã cã masele
metalelor (respectiv Ag, Cu, Fe) depuse, se aflã în aceleaºi rapoarte ca ºi
echivalenþii chimici ai acestor elemente. AgNO3 CuSO4 FeCl3
Prin calculul sarcinii electrice care a trecut prin soluþie s-a ajuns la
concluzia cã: Fig. 107. Schema de electrolizã
Pentru depunerea unui echivalent-gram din orice element se pentru a ilustra legea lui Faraday.
consumã 96487C.
108
Sarcina de 96487 F (utilizatã frecvent cu valoarea rotunjit㠖 96500 F) E (g )Ag g
1
se numeºte faraday ºi se noteazã cu litera F.
Astfel, se enunþã a doua lege a electrolizei: 63,5
E (g )Cu g
Masele de substanþe separate la electrozi atunci când se utilizeazã aceeaºi 2
cantitate de electricitate sunt proporþionale cu echivalenþii lor chimici. 56
E (g )Fe g
3
Aplicând prima lege a electrolizei pentru depunerea unui echivalent-
gram se obþine: m Ag m Cu m Fe
E (g ) A (g ) E(g )Ag E(g )Cu E(g )Fe
A
K întrucât E (g ) rezultã cã K .
F n nF
ªtiind cã m = K · I · t , înseamnã cã masa formatã la electrozi se poate
exprima Un atom gram dintr-un ele-
A ment conþine N atomi
m It
nF (N = numãrul lui Avo-
gadro).
Activitate individual\ Pentru a depune un echi-
valent-gram dintr-un ele-
1. Magneziul se obþine prin electroliza topiturii de clorurã de ment este necesarã sarcina
magneziu. Presupunând cã randamentul de curent este 96%, calculeazã electricã de 1 faraday; în
masa de magneziu formatã prin trecerea unui curent de 97000 A timp consecinþã se poate scrie:
de 24 ore. F = N · e–
electrolizã
MgCl2 ———→ Mg + Cl2 ↑ e– = sarcina electronului =
2. Calculeazã câþi faraday trec prin topitura de Al2O3 pentru a obþine = 1,6 · 10–19 C
54 kg de aluminiu. Astfel se poate determina
3. Un acumulator de plumb de 12 V conþine la anod 410 g plumb ºi valoarea numãrului lui Avo-
o cantitate stoechiometricã de PbO2, la catod. gadro, N:
Determinã: F 96487C
a. numãrul maxim de coulombi ai sarcinii electrice care poate fi N
e 1,6 10 −19 C
obþinut fãrã reîncãrcarea bateriei;
b. timpul de funcþionare al bateriei. 6, 023 10 23

125

capitolul 8tipar.P65 125 03.08.2007, 14:14

 Randamentul de curent 4. O anumitã cantitate de electricitate este trecutã prin douã celule
Întrucât o parte din energia de electrolizã legate în serie, ce conþin soluþii de AgNO3, respectiv
electricã se pierde, masa SnCl2. Dacã se depun 2 g de argint în celula soluþiei de AgNO3,
practicã (m p) depusã la calculeazã masa de staniu depusã în cealaltã celulã.
electrozi este mai micã decât 5. a. Calculeazã cantitatea de electricitate necesarã trecerii unui
masa teoreticã (mt) calcu- mol de electroni pe orã printr-o celulã electroliticã.
latã cu legea lui Faraday: b. Câte grame de aluminiu ºi cadmiu se vor depune la trecerea
unui mol de electroni?

mp A (g )
100 1 24g
mt R 1. m It m t Mg 97000A 24 3600s
nF 96500C 2
sau mt Mg = 1042 g
Qt mp mt 96 1042
100 100 mp mp 1000 g Mg
Qp mt 100 100
Qt = cantitatea de electri- 2. Pentru a depune un E(g)Al este necesar 1 F:
citate calculatã teoretic
27g 54 103
Qp = cantitatea de electri- E (g )Ag 9 g; F 6 103 F
citate necesarã practic 3 9
3. a. 3,82 · 10 C; b. 1,06 · 102 h
5

m Ag mSn ; 108 g 119 g

4. E (g )Ag 108 g ; E (g )Sn 59,5 g
E(g )Ag E(g )Sn 1 2
Sursã de
curent electric
2g m Sn 2 59,5
m Sn 1,10 g Sn
e– Perete poros e– 108 g 59,5 g 108
Anod Catod
5. a. 26,8 A · h; b. 9 g Al; 56 g Cd.
Cl– Na+

Aplica]ii ale electrolizei

2Cl– → Cl2(g) + 2e– Topiturã NaCl
Fig. 108. Reprezentarea sche-
maticã a celulei electrolitice
pentru topitura de NaCl.
2Na+ + 2e– → 2Na(l) Dupã cum s-a precizat anterior, electroliza constituie o metodã
importantã pentru obþinerea unor metale ºi nemetale, precum ºi a unor
substanþe compuse. În continuare vor fi prezentate câteva exemple de
procese electrolitice în urma cãrora se obþin unele metale ºi nemetale cu
importanþã practicã deosebitã.

La anod (+) au loc:

reacþia primar㠖 se for- Electroliza electroli]ilor în stare topit\
meazã atomi
Cl– ——→ Cl + 1e– Electroliza clorurii de sodiu
reacþia secundar㠖 se for- Metoda industrialã pentru obþinerea sodiului constã în electroliza
meazã molecule clorurii de sodiu topite (fig. 108). Electrolitul utilizat este format dintr-un
2Cl ——→ Cl2 amestec de NaCl topit ºi CaCl2 topit. Clorura de calciu având p.t. = 600 C
se adaugã pentru a micºora temperatura de topire a NaCl (p.t. = 804 C).

126

capitolul 8tipar.P65 126 03.08.2007, 14:14

 Reacþia globalã care însoþeºte procesul de electrolizã este: NaCl

electrolizã
2NaCl ———→ 2Na + Cl2 Topiturã
topit NaCl Cl2(g)
Na(l)

Schematic, celula electroliticã este reprezentatã în figura 108. În topi-

turã, NaCl disociazã:
NaCltopit ———→ Na+ + Cl–
Ecranul din fier
împiedicã Anod (carbon) Catod (fier)
contactul dintre 2Cl– → Cl2(g) + 2e– 2Na+ + 2e– → 2Na(l)
Na ºi Cl2
La trecerea curentului electric, ionii migreazã spre electrozii de semn
contrar. Astfel, ionii de Na+ se reduc la catod, în timp ce ionii de Cl– se Fig. 109. Celula electroliticã
oxideazã la anod. Downs pentru obþinerea sodiului.
Anod (+) 2Cl– ———→ Cl2 + 2e–
Catod (–) 2Na+ + 2e– ———→ 2Na Anod (grafit)

2Na+ + 2Cl– ———→ 2Na + Cl2

Celula electroliticã utilizatã frecvent în electrometalurgie are anodul Al2O3
dizolvat
Aluminiu
de grafit ºi catodul de fier (oþel); spaþiul catodic este separat de cel an- topit
în criolit
topit

odic printr-un ecran de fier care previne contactul dintre Na ºi Cl2, ce ar Oþel cu strat
de carbon
reface NaCl. În acelaºi timp trebuie prevenit contactul sodiului cu O2,
întrucât metalul se oxideazã extrem de rapid. O celulã electroliticã frecvent Fig. 110. Celula electroliticã
utilizatã în electrometalurgia sodiului este celula Downs (fig. 109) pentru obþinerea aluminiului.

Activitate
Electroliza oxidului de aluminiu (alumin\) de documentare

Aluminiul se obþine industrial prin electroliza topiturii de oxid de Þinând cont de importanþa
aluminiu (aluminã). Pentru a micºora punctul de topire al Al2O3 ºi, în aluminului în economia
acelaºi timp pentru a mãri conductibilitatea electricã a topiturii, se unei þãri, documenteazã-te
utilizeazã Al2O3 în criolit topit (Na3AlF6). ºi întocmeºte un proiect cu
Schematic, celula electroliticã este reprezentatã în figura 110. La catod tema „Importanþa practicã
(reprezentat chiar prin cuva de electrolizã confecþionatã din oþel cãptuºit a aluminiului”.
cu grafit) se depune Al, care la temperatura de lucru este topit; la anod 4000 kg bauxitã
(plãci de grafit) au loc reacþii complexe, formându-se CO2 ºi CO prin reacþia (~50% Al2O3)

oxigenului cu carbonul. Astfel, anodul se consumã în timpul electrolizei.

Alumina, Al2O3, supusã electrolizei pentru obþinerea aluminiului, se 1900 kg Al2O3
obþine din bauxitã, principalul mineral al acestui metal. Întrucât consumul
comercial de aluminiu ocupã locul doi în lume (dupã fier), cercetãrile
specialiºtilor sunt orientate spre obþinerea în condiþii cât mai eficiente a 70 kg criolit celulã 56 109 J
electroliticã energie
acestui metal. Astfel, în schema din figura 111 este prezentat consumul 450 kg C anod
(4,5 V, 105 A)

de materie primã ºi energie pentru a obþine 1000 kg Al.

1 000 kg Al

Electroliza solu]iilor apoase

Fig. 111. Consumul de materie
Electroliza soluþiilor apoase se utilizeazã pentru obþinerea metalelor primã ºi energie pentru a obþine
care au valori pozitive ale potenþialului de reducere, pentru obþinerea 1000 kg Al.

127

capitolul 8tipar.P65 127 03.08.2007, 14:14

 Catod
Anod
Cu2+
Cu
Mx+
M purificarea cuprului, aurului, argintului º.a.
Nãmol anodic
Fig. 112. Celula electroliticã
pentru rafinarea cuprului. În
timp ce anodul se dizolvã, ma-
sa catodului creºte prin depu-
nerea cuprului pur.
Electroliza cu anod solubil
se utilizeazã frecvent ºi
pentru acoperiri metalice
(argintare, cromare, niche-
lare) ale unor obiecte, în sco-
pul protecþiei anticorozive.
Obiectul care trebuie aco-
perit se aºeazã într-o celulã
electroliticã la catod; soluþia
conþine ionii metalului ce va
constitui stratul cu care va fi
placat obiectul. În figura 113
este reprezentat schematic
procedeul prin care se argin-
teazã o linguriþã.
Sursã
A C
Fig. 113. Reprezentarea sche-
maticã a procesului electrolitic
pentru argintarea unei linguriþe.
capitolul 8tipar.P65 128
unor nemetale, precum ºi a unor substanþe compuse. În acelaºi timp,
prin aceleaºi procedee se purificã pe cale electroliticã unele metale
(electrorafinarea). Rafinarea electroliticã este un procedeu utilizat pentru
Rafinarea electrolitic\ a cuprului
Cuprul brut obþinut prin diferite procedee (în special metode pirometa-
lurgice) nu poate fi utilizat în electronicã ºi electrochimie întrucât impuri-
tãþile reduc mult conductibilitatea electricã a metalului.
Purificarea avansatã a cuprului se realizeazã prin metode electroli-
tice — rafinarea cuprului.
Schematic, celula electroliticã pentru rafinarea cuprului este reprezen-
tatã în figura 112.
Electrolitul utilizat pentru rafinarea cuprului constã într-o soluþie de
sulfat de cupru, CuSO4, acidulatã cu H2SO4. Anodul este format din plãci
de cupru brut (impur), iar catodul din foiþe (plãci foarte subþiri) de cupru
pur, intercalate printre plãcile anodului.
Sursa de curent trebuie potrivitã corespunzãtor astfel încât la anod sã
aibã loc oxidarea cuprului, iar la catod reducerea ionilor Cu2+.
Procesele redox ce au loc la electrozi sunt:
Anod (+) Cu → Cu2+ + 2e–
Catod (–) Cu2+ + 2e– → Cu
Impuritãþile care însoþesc cuprul brut (anodul) includ în special: plumb,
zinc, fier, nichel, cobalt, precum ºi metale nobile (Ag, Au, Pt). Impuritãþile
metalice care sunt mai active decât cupru (Zn, Fe, Ni, Co, Pb) au potenþialul
de reducere negativ ºi, în consecinþã, ionii acestora nu se pot reduce,
rãmânând ca ioni în soluþie. Impuritãþile metalelor nobile aflate în plãcile
anodice de cupru se depun pe fundul celulei de electrolizã formând aºa-
numitul nãmol anodic (care constituie o sursã pentru obþinerea metalelor
nobile). Întrucât anodul se consumã în timpul electrolizei, procedeul este
cunoscut ºi sub numele de electrolizã cu anod solubil.
Activitate experimental\
Electroliza soluþiei de cupru cu electrozi inerþi
l Introdu într-un pahar Berzelius o soluþie concentratã de CuSO4.
l Pune în soluþie doi electrozi de grafit.
l Conecteazã electrozii la o sursã de curent electric continuu.
l Alimenteazã cuva de electrolizã câteva minute.
Se observã cã pe suprafaþa catodului se depune cupru, iar soluþia intens
albastrã se decoloreazã. În soluþia iniþialã sunt prezente speciile: Cu2+,
SO24− ºi H2O.
128
03.08.2007, 14:14
 Reacþiile care se produc la electroliza soluþiei de CuSO4 cu electrozi conductori electrici
inerþi (de grafit) se pot reprezenta:
cazane catalizator
Catod (–) Cu2+ + 2e– → Cu
1 Cu
Anod (+) H2O → 2H+ + O + 2e–
2 2
În soluþie rãmân ionii SO24− ºi molecule de apã. radiatoare conducte
Reacþia globalã a procesului de electrolizã a soluþiei de CuSO4 cu
electrozi inerþi este:
electrolizã 1
CuSO4 + H2O ———→ Cu + H2SO4 + O2 aliaje
2 (bronzuri,
alame)
Electroliza solu]iei de clorur\ de sodiu
Când se produce electroliza unei soluþii apoase trebuie avut în vedere,
dacã au loc procese de oxidare sau reducere ale apei sau ale altui solvent
(s-a observat ºi anterior) . H gaz 2

Conform cele prezentate la electroliza apei acidulate, apa se poate Soluþie HO 2

oxida formând O2, respectiv se poate reduce formând H2. Astfel, la

NaOH Na/Hg
Hg/Na

electroliza soluþiei de clorurã de sodiu nu se obþine sodiu, întrucât apa se Hg

reduce mai uºor decât ionii Na+. Schematic, procesul de electrolizã este Cl gaz 2Anod

reprezentat în figura 114.

În soluþia iniþialã sunt prezente speciile chimice: Na+, Cl– ºi H2O.
Saramurã Saramurã

Reacþiile care pot avea loc la electrozi: Hg

Catod de mercur
Na în Hg(l)
Catod (–) (1) Na+ + 1e– → Na E 0red –2,71 V
sau Fig. 114. Electroliza soluþiei
(2) 2H2O + 2e– → H2 + 2HO– E 0red –0,83 V de NaCl.
Din valorile potenþialelor de reducere este evidentã degajarea H2 la
catod.
0
Anod (+) (1) 2Cl– → Cl2 + 2e– E ox –1,36 V
sau
(2) H2O → 2H+ + 1 O2 + 2e– 0
E ox –2,02 V Activitate
2
de documentare
Potenþialul de oxidare al apei are valoarea E ox 0
–1,23 V, dar voltajul
real este mai mare, respectiv 2,02 V, din cauza supratensiunii, adicã a Þinând cont cã electroliza
diferenþei dintre tensiunea aplicatã la electrozi pentru a se produce descom- este un proces important în
punerea electrolitului ºi f.e.m. a pilei corespunzând reacþiei inverse. economia unei þãri, docu-
În consecinþã, procesele care au loc la electrozi sunt: menteazã-te ºi realizeazã un
(+) 2Cl (aq) → Cl2(g) + 2e
– – proiect cu tema: „Efectele
(–) 2H2O(l) + 2e– → H2(g) + 2HO–(aq) proceselor electrolitice
asupra propriei persoane ºi
Reacþia totalã se scrie: asupra mediului înconju-
2Cl (aq) + 2H O(l) → Cl (g) + H (g) + 2HO (aq), sau:
– – rãtor”.
2 2 2

129

capitolul 8tipar.P65 129 03.08.2007, 14:14

 acid clorhidric electrolizã
2NaCl(aq) + 2H2O(l) ———→ Cl2(g) + H2(g) + 2NaOH(aq)
benzinã combustibil Þinând cont de produºii formaþi, electroliza soluþiei de clorurã de
sodiu constituie un procedeu important pentru obþinerea industrialã a
H2 hidrogenului, clorului ºi hidroxidului de sodiu (soda causticã). O
problemã importantã a instalaþiei industriale de electrolizã o reprezintã
separarea spaþiului anodic de cel catodic, pentru a evita reacþiile secundare
suflãtorul umplerea
nedorite dintre produºii de electrolizã (reacþia dintre Cl2, degajat la anod,
oxihidric baloanelor
ºi soluþia de NaOH). În acest scop se recurge la urmãtoarele procedee:
meteorologice
l procedeul cu diafragm㠗 procedeu în care spaþiul anodic este
amoniac/ separat de cel catodic printr-un perete poros (diafragmã);
îngrãºãminte l electroliza cu catod de mercur se bazeazã pe proprietatea sodiului

de a forma cu mercurul (Hg) amalgamul de sodiu, care în reacþie cu apa

H2 + Cl 2 → 2HCl formeazã NaOH.

acid clorhidric Activitate experimental\

dezin- cloruri Electroliza soluþiei de clorurã de sodiu

fectant l Introdu soluþie concentratã de NaCl într-un tub în formã de U.
l Pune în fiecare braþ al tubului câte un electrod de grafit.
Cl2
l Conecteazã electrozii la sursa de curent electric continuu.

l Pune câteva picãturi de fenolftaleinã în spaþiul catodic.

insecticide decolorant l Alimenteazã câteva minute celula de electrolizã.

În spaþiul anodic se observã degajarea clorului, recunoscut dupã

sãpunuri
fibre mirosul sufocant ºi culoarea specificã galben-verzuie sau se identificã
sodã de artificiale cu ajutorul unei hârtii iod-amidonate (hârtia se albãstreºte); în spaþiul
rufe catodic apare coloraþia roºu-violetã care indicã mediul bazic (NaOH).
NaOH
Electroliza solu]iei de iodur\ de potasiu
Electroliza soluþiei de iodurã de potasiu decurge asemãnãtor electro-
reactivi în lizei soluþiei de clorurã de sodiu, þinând cont de valorile comparabile ale
laborator potenþialelor de reducere/oxidare standard ale ionilor pozitivi (Na + ºi
K+), respectiv ale ionilor negativi (Cl– ºi I–).
Activitate individual\
Procesele redox care nu Utilizând informaþiile dobândite la electroliza soluþiei apoase de
l
se produc sunt: NaCl ºi valorile potenþialelor de reducere din figura 94, reprezintã
1 procesele redox care au loc la electroliza soluþiei de KI.
(+) H2O → 2H+ + O2 + 2e–
2
0
E ox –2,02 V R:
R În soluþia iniþialã sunt prezente speciile: K+, I–, H2O;
(–) K+ + 1e– → K (+) 2I– → I2 + 2e– 0
E ox –0,54 V
E 0red –2,92 V
(–) 2H2O + 2e– → H2 + 2HO– E 0red 1,23 V

130

capitolul 8tipar.P65 130 03.08.2007, 14:14

 Reacþia globalã este:
electrolizã
2KI + 2H2O ———→ I2 + H2 + 2KOH
*Activitate experimental\
Electroliza soluþiei de iodurã de potasiu
l Realizeazã un montaj pentru electrolizã asemãnãtor celui din

experimentul anterior (tub în formã de U, electrozi, sursã de curent continuu).

l Introdu în tub o soluþie de iodurã de potasiu, KI.

l Adaugã în spaþiul catodic câteva picãturi de fenolftaleinã, iar în

spaþiul anodic soluþie de amidon.

Culoarea roºu-violetã din zona spaþiului catodic explicã formarea KOH

(fig. 115), iar culoarea din zona spaþiului anodic se datoreazã formãrii Fig. 115. Instalaþie pentru
iodului. electroliza soluþiei de iodurã
de potasiu.

*Procese redox în chimia analitic\.

Volumetria bazat\ pe procese redox.
Titrarea redox (iodometria)
Procesele redox sunt frecvent utilizate în analiza volumetricã. Simi-
lar analizei bazate pe reacþiile de neutralizare, pentru ca o reacþie redox
sã fie utilizatã în scopuri cantitative trebuie sã îndeplineascã anumite
condiþii: reacþia sã fie totalã, sã aibã loc cu vitezã mare, ºi sã permitã cu
uºurinþã sesizarea punctului de echivalenþã.
Metodele volumetrice bazate pe reacþii redox cuprind procedee de
determinare cantitativã care se bazeazã pe titrarea substanþelor reducã- Aminte[te-]i!
toare cu oxidanþi ºi a substanþelor oxidante cu reducãtori.
La studiul reacþiilor
Iodometria este o metodã de analizã volumetricã cantitativã cu mul-
acido-bazice ai aflat despre
tiple aplicaþii. Procesul redox care stã la baza metodei este reacþia dintre
metodele volumetrice de
iod ºi tiosulfat de sodiu:
analizã bazate pe reacþia de
I2 + 2Na2S2O3 → 2NaI + Na2S4O6 neutralizare — titrarea
acido-bazicã.
Activitate experimental\

Determinarea tiosulfatului de sodiu prin titrare cu o soluþie de iod

lIntrodu într-o biuretã soluþie de iod în iodurã de potasiu, de
concentraþie cunoscutã (de exemplu: 0,05M sau 0,1M). Amidonul, cel mai utilizat
l Pune într-un pahar Erlenmeyer un volum cunoscut (ex. 10 mL) indicator în titrãrile iodo-
dintr-o soluþie de Na2S2O3 de concentraþie necunoscutã ºi câteva picãturi metrice, formeazã cu iodul,
de soluþie apoasã de amidon. în prezenþa iodurii de pota-
l Titreazã soluþia de tiosulfat cu soluþia de iod în iodurã de potasiu siu un produs colorat intens
din biuretã pânã la apariþia culorii albastre, care indicã sfârºitul titrãrii. în albastru.

131

capitolul 8tipar.P65 131 03.08.2007, 14:14


biuretã
clemã
pentru
biuretã
ale unor metale, nemetale, oxizi, acizi, sãruri ºi oxidanþi.
sare solubilã (de exemplu CuSO4), se determinã prin iodometrie cantitatea
de CuSO4 din soluþie ºi în consecinþã masa de cupru din proba iniþialã
(fig. 116). Reacþia care stã la baza acestei metode este:
pahar
Erlenmeyer
Fig. 116. Instalaþie pentru de-
terminarea prin titrare iodome-
tricã a concentraþiei unei
soluþii de sulfat de cupru.
cuproasã, CuI (precipitat alb) ºi I2.
Activitate
de documentare
Pornind de la conside-
raþiile teoretice legate de
utilizãrile electrolizei, cautã
informaþiile necesare pentru
a întocmi un proiect cu
tema: „Electroliza – metodã
de obþinere a substanþelor
simple ºi a substanþelor
compuse”. Totdatã, iden-
tificã cu ajutorul surselor de
informare care sunt efectele
produse de utilizarea proce-
selor electrolitice asupra
propriei persoane ºi asupra
mediului înconjurãtor.
capitolul 8tipar.P65 132
l Citeºte la biuretã volumul soluþiei de iod folosit la titrare.
l Utilizând ecuaþia reacþiei de mai sus (dintre iod ºi tiosulfat de
sodiu), calculeazã concentraþia soluþiei de tiosulfat.
Cu ajutorul iodometriei se pot face numeroase determinãri cantitative
De exemplu, pentru dozarea cuprului, dupã transformarea acestuia într-o
2CuSO4 + 4KI → 2CuI + I2 + 2K2SO4
Activitate experimental\
Determinarea concentraþiei soluþiei de CuSO4 prin iodometrie
l Introdu într-o biuretã soluþie de Na S O de concentraþie cunoscutã.
2 2 3
l Pune într-un pahar Erlenmeyer un volum cunoscut dintr-o soluþie
de CuSO4 de concentraþie necunoscutã (ex. 5mL).
l Adaugã soluþie de KI în exces mare pânã se formeazã iodura
l Titreazã iodul format (I ) cu soluþia de tiosulfat din biuretã.
2
l Când soluþia s-a decolorat, adaugã soluþie de KSCN care deter-
minã ca iodul din precipitatul de CuI sã treacã în soluþie (formându-se
precipitat de CuSCN).
l Adaugã câteva picãturi de amidon; culoarea soluþiei devine
albastrã, datoritã iodului.
l Continuã titrarea pânã la decolorarea soluþiei.
l Citeºte la biuretã volumul de Na S O consumat.
2 2 3
l Utilizând ecuaþiile reacþiilor determinã concentraþia soluþiei de
CuSO4, respectiv masa cuprului din proba iniþialã.
Activitate de cercetare
Cu ajutorul iodometriei se pot face determinãri variate, din punct de
vedere cantitativ, al unor elemente (metale ºi nemetale), precum ºi a
unor substanþe compuse (oxizi, acizi, sãruri).
Utilizând cãrþile de specialitate din domeniul analizei chimice, docu-
menteazã-te din punct de vedere teoretic asupra determinãrilor canti-
tative iodometrice, menþionate anterior. În funcþie de posibilitãþile
existente în laboratorul de chimie din ºcoala ta efectueazã experimen-
tal unele dintre acestea.
132
03.08.2007, 14:14
 APLICA}II – REAC}II OXIDO-REDUCERE
1. Completeazã corespunzãtor spaþiile libere:
a. Într-un proces redox oxidantul este particula
care se ................. .
b. Metalele care au potenþialul standard de
reducere ................. sunt agenþi reducãtori.
c. Într-o celulã galvanicã, masa anodului
................., în timp ce masa catodului ................. .
d. La trecerea curentului electric prin topitura unui
compus ionic la catod are loc reducerea ................. .
2. Alege afirmaþia/afirmaþiile corectã/corecte:
a. La un proces redox participã totdeauna douã
cupluri redox.
b. Agenþii reducãtori sunt particule care acceptã
electroni.
c. Puntea de sare asigurã circulaþia fluxului de
electroni de la anod la catod.
d. În electroliza soluþiei de NaCl se formeazã
sodiu ºi clor.
e. Metalul care se purificã constituie catodul
celulei de electrolizã.
3. O soluþie de acid azotic reacþioneazã cu
0,6 moli metal divalent, situat dupã hidrogen în seria
potenþialelor standard, formând 194,4 g sare. Calcu-
leazã masa atomicã a metalului.
R 200
R:
*4. O probã de sulfat de fier (II) cu masa de 2 g se
titreazã cu 60 mL soluþia acidã de K2Cr2O7 0,033 M.
Calculeazã conþinutul în sulfat feros al probei.
R:
R 89,6%
*5. O sârmã de aluminiu cu masa de 5 g se intro-
duce într-o soluþie de sulfat de cupru (II) 1M. Dupã
reacþie, sârma cântãreºte 6,38 g. Determinã:
a. masa de metal dizolvat;
b. masa metalului depus;
c. volumul soluþiei de sulfat de cupru (II) necesar.
R:
R a. 0,54 g Al; b. 1,92 g Cu;
c. 30 mL sol. CuSO4
*6. a. Calculeazã cantitatea de electricitate
debitatã de elementul galvanic construit din alu-
miniu ºi argint, dacã anodul ºi-a modificat masa cu
0,2 atomi-gram.
133
capitolul 8tipar.P65 133
b. Determinã masa de metal cu care s-a modificat
catodul.
R:
R a. 57900C; b. 64,8 g Ag
*7. O pilã de combustie folositã pentru navele
spaþiale este pusã în funcþiune prin reacþia:
2H2 + O2 → 2H2O.
Pila produce un curent de 10 A ºi consumã
hidrogen dintr-un recipient de 100 L la 13,61 atm ºi
31¯C. Calculeazã timpul de funcþionare al pilei ºi
exprimã rezultatul în secunde ºi zile.
R:
R 1,05·106 s (12,2 zile)
*8. O celulã de electrolizã conþine o soluþie de sulfat
de cupru ºi un anod de cupru impur. Calculeazã masa
de cupru ce va fi rafinatã în 12 h, la un curent de
150 A.
R 2,148 kg Cu
R:
*9. Cantitatea de electricitate necesarã pentru
depunerea a 2,158 g Ag a fost trecutã prin soluþia unei
sãri de aur, depunându-se 1,314 g Au. Calculeazã:
a. echivalentul-gram al aurului;
b. starea de oxidare a acestuia în sarea respectivã,
cunoscând Eg Ag = 107,9.
R a. 65,7 g; b. 3.
R:
*10. a. Determinã cantitatea de electricitate nece-
sarã acoperirii unei bare de protecþie pentru auto-
turism ce are o suprafaþã de 0,32 m2, cu un strat de
crom de grosime 0,23 mm, dacã se utilizeazã o
soluþie ce conþine CrO24− ( Cr = 7,02 g/cm3).
b. Determinã intensitatea de curent necesarã
pentru aceastã acoperire prin electrolizã, dacã timpul
scurs este 100 minute.
R:
R a. 5,8·106C; b. 965 A.
*11. La obþinerea aluminiului prin circuitul ex-
terior se trece un curent de 11,2 A asigurând f.e.m.
de 6 V. Calculeazã:
a. timpul necesar pentru depunerea a 453,6 g
aluminiu metalic;
b. puterea (kWh) necesarã obþinerii celor 453,6 g
aluminiu metalic dacã randamentul de curent
este 40%. (P (kWh) = Qp · f.e.m.)
R:
R a. 1,2·102h; b. 20,26kWh.
03.08.2007, 14:14
 TEST DE EVALUARE
1. Alege termenul din parantezã care comple- c. La electroliza soluþiei de NaCl se formeazã
teazã corect fiecare din afirmaþiile: ................. (sodiu/hidroxid de sodiu)
a. Agentul reducãtor este particula care se d. Anodul este electrodul la nivelul cãruia se
................. într-un proces redox. (oxideazã/reduce) produce ................. (oxidarea/reducerea)
b. Într-un element galvanic la anod se descarcã
elemenul cu cea mai .......... valoare a potenþialului
standard de reducere. (micã/mare)
2. Stabileºte corespondenþa dintre conþinuturile coloanei A ºi afirmaþiile coloanei B, înscriind în dreapta
cifrelor din coloana A, literele corespunzãtoare din coloana B.
A B
*1. ........... *cuplu redox a. reprezintã diferenþa de potenþial dintre electrozii unei
celule galvanice.
2. ........... electroliza topiturii de NaCl b. constituie o metodã importantã pentru obþinerea sodiului.
3. ........... rafinarea electroliticã c. este o metodã pentru purificarea metalelor prin
electrolizã.
*4. ........... forþa electromotoare d. are loc cu depunerea la catod a metalului pur.
e. este format din reducãtor ºi oxidantul sãu.
*3. Bateria nichel-cadmiu este un element gal- urmeazã, calculeazã energia necesarã obþinerii a
vanic uscat, utilizat frecvent pentru funcþionarea 500 g aluminiu:
obiectelor casnice ºi are la bazã urmãtoarea reacþie 2Al2O3(s) + 3340 kJ → 4Al(s) + 3O2(g)
redox care genereazã electricitate: 5. Explicã de ce electroliza unei soluþii de sulfat
Cd(s) + NiO2(s) + 2H2O(l) → Cd(OH)2(s) + de sodiu ce conþine turnesol are loc cu aparþia unei
Ni(OH)2(aq) culori albastre la catod ºi roºie la anod.
Precizeazã: a. anodul; b. catodul; c. agentul oxi- *6. Calculeazã timpul necesar pentru a obþine
dant; d. agentul reducãtor. un volum de 44,8 L Cl2 în condiþii normale, la
4. Aluminiul se obþine industrial prin electroliza electroliza NaCl, dacã prin celula electroliticã trece
oxidului de aluminiu, Al2O3. Utilizând ecuaþia ce un curent de 1000 A.

134

capitolul 8tipar.P65 134 03.08.2007, 14:14

 BIBLIOGRAFIE
1. Avram M. – Chimie organicã, vol. I-II, Editura Academiei, 1983.
2. V. Bednar, H. Bednar – Chimie fizicã generalã, Editura Didacticã ºi Pedagogicã, Bucureºti, 1978.
3. M. Brezeanu, P. Spacu – Chimia combinaþiilor complexe, Editura Didacticã ºi Pedagogicã,
Bucureºti, 1974.
4. G.C. Constantinescu, M. Negoiu, C. Constantinescu – Chimie anorganicã, vol. I-II, Editura Tehnicã,
Bucureºti, 1986.
5. Durupthya º.a. – Chimie, Hachette, 1989.
6. L. Kékedy – Chimie analiticã calitativã, Editura Scrisul Românesc, 1982.
7. A.L. Lehninger – Biochimie, vol. I, Editura Tehnicã, Bucureºti, 1987.
8. W.T. Lippincott, Al.B. Garrett, F.H. Verhoek – Chimie, Editura ªtiinþificã, 1994.
9. C. Liteanu, E. Hopirtean – Chimie analiticã cantitativã, Editura Didacticã ºi Pedagogicã, Bucureºti,
1972.
10. Gh. Marcu, M. Brezeanu, A. Bâtcã, C. Bejan, R. Cãtunescu – Chimie anorganicã, Editura Didacticã
ºi Pedagogicã, Bucureºti, 1981.
11. C.M. Monciu ºi colab. – Analiza calitativã, Editura Tehnoplast Company, Bucureºti, 2000.
12. Mortimer – Chemistry, USA, 1986.
13. D. Negoiu – Tratat de chimie anorganicã, vol. I-II, Editura Tehnicã, Bucureºti, 1972.
14. C.D. Neniþescu – Chimie generalã, Editura Didacticã ºi Pedagogicã, Bucureºti, 1972.
15. Rosenberg J º.a. – College Chemistry, eighth edition, Mc Graw-Hill, 1997.
16. T. Roºu, M. Negoiu – Bazele chimiei anorganice, Editura Ars Docendi, 1999.
17. P. Spacu, C. Gheorghiu, M. Stan, M. Brezeanu – Tratat de chimie anorganicã, Editura Tehnicã,
Bucureºti, 1978.
18. Georgeta Tãnãsescu, Maria Negoiu – Chimie C1, manual pentru clasa a IX-a, Editura Corint,
2004.
19. Georgeta Tãnãsescu, Adalgiza Ciobanu – Chimie C1, manual pentru clasa a XI-a, Editura Corint,
2006.
20. R. Vâlcu – Termodinamicã chimicã, Editura Tehnicã, Bucureºti, 1975.
21. *** Enciclopedia de chimie, Editura ªtiinþificã ºi Enciclopedicã, vol. 1-6.

135

capitolul 8tipar.P65 135 03.08.2007, 14:14

 CUPRINS
1. Introducere ............................................................... 3
2. Noþiuni de termochimie ....................................... 5
Modificãri energetice în reacþiile chimice.
Cãldurã de reacþie ............................................................... 7
Relaþia dintre variaþia energiei interne, cãldura de reacþie
ºi lucrul mecanic ................................................................. 8
Fenomene endoterme. Fenomene exoterme ....................... 9
Entalpia de reacþie .............................................................. 9
Cãldura de formare ........................................................... 11
Legea lui Hess .................................................................. 13
Determinãri termochimice ................................................ 17
Determinarea cãldurii de dizolvare .......................... 17
Determinarea cãldurii de neutralizare ...................... 18
Determinarea cãldurii de combustie ......................... 19
*Energia în sistemele biologice ....................................... 21
*Rolul ATP ºi ADP în procesele energetice din
sistemele biologice ............................................................ 21
Aplicaþii – Noþiuni de termochimie ............................... 25
Test de evaluare .............................................................. 27
3. Noþiuni de cineticã chimicã .............................. 28
Viteza de reacþie ...............................................................
Legea vitezei de reacþie ....................................................
*Energia de activare. Complex activat ............................
Factorii care influenþeazã viteza de reacþie ......................
Ecuaþia lui Arrhenius ................................................
*Enzime ............................................................................
Aplicaþii – Noþiuni de cineticã chimicã .........................
Test de evaluare ..............................................................
4. *Mecanisme de reacþie ........................................ 43
Intermediari în reacþiile chimice din chimia organicã.
Intermediari radicalici ºi ionici ........................................
Clorurarea metanului .......................................................
Sinteza acidului clorhidric ...............................................
Clorurarea etenei cu acid clorhidric ................................
Clorurarea cataliticã a benzenului ..................................
Aplicaþii – Mecanisme de reacþie ...................................
*Test de evaluare .............................................................
5. Combinaþii complexe.
Reacþii de complexare ............................................. 53
Combinaþii complexe ....................................................... 53
Proprietãþile combinaþiilor complexe ............................... 57
Aplicaþii ale combinaþiilor complexe. Obþinerea
combinaþiilor complexe .................................................... 58
capitolul 8tipar.P65 136
*Verificarea calitativã a legii Lambert-Beer. Stabilirea
concentraþiei unei probe de [Cu(NH3)4]2+e ...................... 61
*Aplicaþii .......................................................................... 62
6. Reacþii de precipitare ......................................... 63
Reacþii de precipitare. Produs de solubilitate ................... 63
Reacþii de identificare a unor cationi ................................ 66
Reacþii de identificare a unor anioni ................................. 69
Aplicaþii – Reacþii de complexare.
Reacþii de precipitare ..................................................... 72
Test de evaluare .............................................................. 72
7. Reacþii acido-bazice ............................................ 74
Soluþii apoase de acizi ºi baze .......................................... 76
Teoria protoliticã a acizilor ºi bazelor .............................. 77
Acizi ºi baze conjugate ..................................................... 78
Amfoliþi acido-bazici. Caracter amfoter ........................... 79
Ionizarea apei. Produsul ionic al apei ............................... 80
Concentraþia ionilor de hidrogen. pH-ul soluþiilor ........... 81
Acizi tari ºi acizi slabi. Constanta de aciditate ................. 83
Baze tari ºi baze slabe. Constanta de bazicitate ............... 84
Calcularea pH-ului soluþiilor de acizi monoprotici tari
ºi baze monoprotice tari ................................................... 85
28 Calcularea pH-ului soluþiilor de acizi monoprotici slabi
31 ºi baze monoprotice slabe ................................................. 87
32 Reacþia de neutralizare ..................................................... 92
34 Titrarea acid tare-bazã tare ............................................... 94
36 *Hidroliza sãrurilor ......................................................... 96
39 Soluþii tampon ................................................................ 100
41 Aplicaþii – Reacþii acido-bazice ................................... 105
42 Test de evaluare ............................................................ 107
8. Reacþii de oxido-reducere ............................... 108
*Cuplu redox .................................................................. 110
44 *Potenþial de oxido-reducere standard .......................... 112
46 *Celule electrochimice ................................................... 113
47 *Aplicaþii ale celulelor electrochimice ........................... 118
Electroliza ....................................................................... 122
49
Electroliza apei ............................................................... 123
50
* Legile electrolizei ........................................................ 124
51
Aplicaþii ale electrolizei .................................................. 126
52
Electroliza electroliþilor în stare topitã ........................... 126
Electroliza soluþiilor apoase ........................................... 127
*Procese redox în chimia analiticã. Volumetria bazatã
pe procese redox. Titrarea redox (iodometria) .............. 131
Aplicaþii – Reacþii de oxido-reducere .......................... 133
Test de evaluare ............................................................ 134
Bibliografie ................................................................ 135
136
03.08.2007, 14:14