Corn de vanatoare - O alta vedere

Alexandru Ivasiuc s-a nascut in 12 iulie 1933 in Sighetu

Marmației, România si a decedat la 4 martie 1977 in București. Prin operele
sale, acesta stia bine, si ne tot reamintea, ca omul este o fiinta istorica si ca nu
poate savarsi nimic in afara devenirilor istorice. Solicitat de istorie, el solicita
istoria la tot pasul, o iscodea, o reverifica si o reproiecta. Prozatorul a adus cu
sine din Sighetul Marmatiei ceva din trainicia acelor locuri, mereu predispuse la
arta si in care romanii de atata vreme traiesc laolalta si in buna intelegere cu
nationalitati de tot felul.
Alexandru Ivasiuc era convins ca lumea aceasta nu are alt sens in afara
aceluia pe care i-l confera oamenii prin viata si prin munca lor.
,,Corn de vanatoare” se compune din doua nuvele, de dimensiuni si cu
subiecte foarte diferite; prima nuvela (ce da si numele acestei carti) are un
subiect medieval, iar cea de-a doua (despre care vom si povesti) reprezinta o
rescriere a unui episod mai vechi, pe care autorul il mai folosise (dar dintr-o alta
perspectiva) in romanul ,,Interval”.
Pornind de la ,,Ortega y Gasset”, Alexandru Ivasiuc considera ca
raspunsurile culturii la cele mai acute intrebari ale omului s-au nuantat, in timp,
intr-o masura atat de importanta, incat au incetat, la un moment dat, sa mai
evoce intrebarea, transformandu-se intr-un ,,exercitiu in sine”, fara finalitate.
Teodor Milan (protagonistul nuvelei ,,O alta vedere”) surprinde
inadvertenta dintre ,,semn” si ,,realitate”. Aflandu-se in inchisoarem acest fost
stralucit orator are o neasteptata relevatie, in urma careia ramane cu o adanca
neincredere fata de cuvinte. Pentru Teodor, scrisul i se paru un lucru gratuit, de
aceea scria pe foi, ba cu miscari circulare, cand lineare.
In aceasta nuvela intalnim tema ,,absentei” prin refugiere in sistem.
Gardienii inchisorii lasa eroului impresia unor existente fantomatice: totul era
monoton si foarte sobru- o imensa inchisoare ce ingrozea protagosnistul, acesta
retinea numarul de pasi facuti in celula; numarul mare de ani de stat in
inchisoare, il facea pe Teodor sa-si piarda mintile(maturatorul principal devenea
peste ani maturator sef).
 Perspectiva acestei nuvele, apartine unei voci naratoare exterioare de un
tip mai special: nu omniscienta, ci apartinatoare unui personaj care va fi
,,ivestigat”, trecand apoi la relatarea celor descoperite.
Diferenta dintre cele doua nuvele(,,Corn de vanatoare” si ,,O alta vedere”)
este ca protagonistul primei este acel numit ,,invigator” iar T.M. cel numit
,,invinsul”.
T.M. este inchis pe nedrept. Acesta declara ca se simte obligat sa
completeze relatarea lui Ilie Kindris, prin apelul la fisele si registrele temnitei din
Seghedin, la scrisori, marturii ale contemporanilor etc. Se vede ca nu-l
intereseaza probleme de continut, ci de perspectiva(adica de ,,vedere”). Presa
guvernamentala il prezinta pe luptatorul pentru drepturile natiunii romane ca
pe un detracat, un psihopat degenerat. Gardienii marturissc senin actele de
represiune impotriva lui T.M. , familia reactioneaza sensibil diferentiat. Singura
care ii intelege vocatia sacrificiului este Ileana Milan, fiica, legata de tata. Ea are
impresia, nu departe de adevar, ca mama trivializeaza prin povestire suferintele
sotului, singura fiica intelege la vorbitor ca ,,acolo, s-a intamplat ceva” cu tatal
ei.
Cele mai interesante concluzii sunt extrase din vederea protagonistului. Se
consemneaza neutru cotidianul de carcera, revoltele, greva foamei. Cand se
intalneste la vorbitor cu familia, T.M. intelege si el ca apartine inchisorii mai
mult decat banuise. Cercetand insemnarile din inchisoare si de dupa intoarcerea
urmata rapid de moarte, povestitorul citeste lucruri confuze care indica prea
putin din ceea ce efectiv s-a intamplat acolo.
Nuvela vrea sa spuna ca o astfel de experienta are sanse minime de a fi
reconstituita, ,,O alta vedere” e unul din putinele texte tipice pentru tehnica
relativizarii in proza romana actuala.