Universitatea Dimtrie Cantemir Targu Mures

Psihologie Judiciara

Criminalitatea Economica

Schemele Ponzi

Masterand Elena Cardei

Cuprins:

Introducere

Definitii

Charles Ponzi

Jocurile piramidale in Romania

Caritas

Afacerea Delphin

FNI

Microscheme piramidale

Concluzii
 Introducere

Istoria ultimului secol ne-a demonstrat inventivitatea nemărginită a

oamenilor. Dacă majoritatea acestor descoperiri au fost puse în folosul societăţii
oemeneşti, o anumită categorie de "inovaţii" cu un vădit caracter malefic au fost
îndreptate cu bună ştiinta împotriva oamenilor şi în folosul unor indivizi fără
scrupule.

Exemplul cel mai edificator din această categorie este dat de domeniul
financiar cu aşa-zisele "scheme piramidale de câştiguri". Mii de oameni şi-au
pierdut investiţiile participând la astfel de scheme ilegale de câştig.

În timp ce multe dintre victimele schemelor ştiau că merg la noroc, fără să

cunoască faptul că şansele de câştig erau măsluite împotriva lor, o mulţime de
oameni au crezut că investesc într-o afacere serioasă, fiind păcăliţi de mascarea
schemelor piramidale, astfel încât să pară afaceri legale.

Definitii

Schema Ponzi reprezinta o operatiune de investire frauduloasa care

implica plata unor "profituri" uriase unor investitori din cuantumul sumelor platite
de investitori ulteriori atrasi in cadrul schemei. Aceste plati devin frauduloase din
cauza faptului ca nu provin din investitii reale.

Termenul de schemă Ponzi este folosit îndeosebi în Statele Unite ale

Americii, în timp ce în alte țări nu se face nicio deosebire între această schemă și
alte scheme piramidale. Pe același sistem funcționează și sistemele piramidale
de vânzări tip MLM, unde, într-o anumită proporție, naivitatea celor inscriși este
benefică celor ce inițiază acest tip de sistem.

O schemă Ponzi este un vehicul ilegal de investiţii care aduce câştiguri

investitorilor mai vechi cu bani de la noi investitori şi care depinde de o serie
constantă de noi investiţii.
 Charles Ponzi

Nascut in Italia in 1882 Ponzi ajunge in Boston ca si imigrant cu numai 2,

50 dolari in buzunar.O perioada de timp face tot felul de job-uri marunte din care
este dat afara, fiind prins furand de la clienti, ba chiar face si ani de
puscarie.Intruna din aceste sederi in penitenciar il cunoaste pe Charles Morse,
un business man de pe Wall Street care ii devine model inspirational prin pentru
inselaciuni.

Reintors in Boston Ponzi profita de inflatia aparuta dupa razboi pentru a

initia o ‘afacere’ pe baza de Cupoane Internationle de Raspuns pe care le-ar fii
putut lua din Italia la un prêt mai mic si schimba in SUA pe timbre cu o valoare
mai mare care ulterior puteau fii vandute.Astfel isi convinge cunostinte din tara
natala sa cumpere sis a-I trimita astfel de cupoane, apoi prieteni din America
carora le promite dublarea investitiei in 90 de zile si rapid isi porneste astfel o
intreaga afacere.Daca in februarie 1920 avea un profit de 54 000 dolari pana in
mai acesta ajunge la 4,59 milioane de deloari!!!!

Carlo Ponzi a sustras milioane de dolari prin inselaciune intre anii 1919-
1920 de la emigrantii italieni, pana cand fapta sa a fost descoperita si acesta s-a
predate autoritatilor lasat in urma foarte multi oameni cu buzunarele goale.

Jocurile piramidale in Romania

Perspectiva unei imbogatiri rapide cu un minim de efort i-a costat pe sute

de mii de romani agoniseala de o viata. Dupa ce s-au ars la Caritas, romanii nu
au invatat nimic, asa ca au continuat sa aiba incredere in jocurile de tip piramidal
care au cunoscut o dezvoltare spectaculoasa avand, de fiecare data, acelasi
deznodamant: mii de pagubiti carora nimeni nu le-a facut vreodata dreptate.

Jocurile de tip piramidal au scris o pagina neagra in istoria recenta a

Romaniei, zeci de mii de oameni ramanand fara sume importante de bani de pe
urma unor mega-escrocherii puse meticulos la cale de niste indivizi fara
scrupule, care nu urmareau decat o imbogatire rapida pe seama credulilor. Cele
mai populare jocuri piramidale si-au pus bazele la inceputul anilor '90.
Asa se face ca, si acum, nume precum „Caritas", „Gerald",
„Philadelphia", „Society Club" sau „Delphi" dau fiori reci sutelor de mii de
pagubiti care sperau sa dea lovitura cu efort minim. Multi dintre romani s-au
imprumutat de la rude sau prieteni sau si-au bagat in joc ultimii bani din casa
ademeniti de posibilitatea unui castig rapid si nemuncit. Daca, la inceputuri,
jocurile piramidale vizau clasa medie a romanilor, cei care de altfel sunt cel mai
usor de convins, in timp aceste structuri au reusit sa traga in piept oameni cu
greutate, asa-numita clasa de lux, din care fac parte prosperi oameni de afaceri,
medici, magistrati sau oameni de televiziune care, dupa ce au bagat sume
importante in joc, si-au convins si apropiatii sa cotizeze cu promisiunea ca vor
face parte dintr-un cerc exclusivist, cu circuit inchis, care va demara proiecte
dintre cele mai spectaculoase, generand astfel castiguri fabuloase.
De cealalta parte, Caritas-ul a reprezentat un exemplu demn de urmat si
pentru cateva zeci de romani care au pus bazele unor jocuri piramidale la nivel
restrans, a caror arie de acoperire se intindea intr-un oras sau intr-o regiune a
tarii. Reprezentantii Inspectoratului General al Politiei Romane arata ca activitati
de tipul jocuri sau circuite financiare de tip piramidal sunt prezente in toate
regiunile tarii desi sunt interzise de Legea nr. 650/2002 privind comercializarea
produselor si serviciilor de piata si H.G. 251/ 1999, privind autorizarea jocurilor
de noroc.

Chiar si asa, initiatorii acestor jocuri au gasit repede o cale sa fenteze

legea, ascunzandu-si afacerile in spatele unor scheme de intrajutorare intre
membri sau a unor sesiuni de consultanta pentru afaceri si management. Odata
puse bazele, de obicei, de catre firme care functioneaza in afara tarii, masinaria
jocurilor piramidale merge de la sine intrucat fiecare nou membru se angajeaza
sa mai racoleze cateva persoane in schimbul unor comisioane. Pentru ca totul sa
mearga ca pe roate si campaniile de racolare sa aiba succes, periodic sunt
organizate seminarii cu un puternic efect psihologic atat pentru membri cu state
vechi cat si pentru nou veniti. In cadrul acestor intalniri este prezentata
ascensiunea fulminanta a unor membri ai jocurilor piramidale dar si cursuri de
imbogatire rapida sustinute de un lector cu titulatura pompoasa, la schimb,
participantii fiind invitati sa plateasca o taxa. Desi au pagubit sute de mii de
romani, taticii celor mai celebre jocuri piramidale organizate in Romania sunt, in
prezent, liberi.

Caritas

Caritas a fost un joc de tip piramidal care a funcționat în România între

aprilie 1992 și august 1994. A atras miloane de deponenți din toată țara care au
investit mai mult de 1.000 de miliarde de lei vechi (între 1 și 5 miliarde de dolari
americani) înainte de a da faliment în 14 august 1994. La data declarării
falimentului avea datorii de 450 milioane de dolari americani.

Compania "Caritas" a fost fondată de către Ioan Stoica în aprilie 1992 în

Brașov sub forma unei societăți cu răspundere limitată cu un capital de numai
100.000 de lei (500 USD sau 775 de dolari actual). Caritas s-a mutat în Cluj-
Napoca două luni mai târziu. Depozitele erau inițial mici (2.000–10.000 lei), dar
mai târziu depozitul minim a crescut la 20.000 de lei, iar cel maxim a fost majorat
până la 160.000 de lei. Pentru început numai cei ce aveau domiciliul în Cluj
puteu să facă depozite la firmă, dar începând cu vara anului 1993 toți cetățenii
români au putut să participe. Sistemul lui Stoica promitea restituirea, după trei
luni, a unei sume de opt ori mai mari decât banii investiți. Listele cu depunători
cărora le venise rândul la câștig erau publicate în cotidianul "Mesagerul
transilvan". Caritas-ul a atras un număr de 400.000 deponenți din întreaga țară,
care au investit 1.257 miliarde lei (aproape 1 miliard USD) înainte de a da
faliment la data de 14 august 1994, având o datorie de 450 milioane USD. Plățile
încetaseră, de fapt, în octombrie 1993.

Fondatorul și proprietarul afacerii, Ioan Stoica, a fost condamnat în anul

1995 de către Tribunalul din Cluj la un total de 7 ani de închisoare pentru fraudă,
dar a făcut apel și i s-a redus termenul de pedeapsă la numai doi ani.
Nemulțumit și de această perioadă, el s-a adresat Curții Supreme de Justiție și
sentința i-a fost micșorată la un an și jumătate de închisoare. A fost eliberat la
data de 14 iunie 1996.

Nu se cunoaște nici până acum care este motivul pentru care autoritățile
au permis acest joc piramidal și către ce destinații s-au îndreptat banii
depunătorilor. Contabilitatea firmei era mai mult decât neglijentă, iar procesele
între deponenți și compania Caritas continuă și astăzi.

Banii au ajuns, în bună parte, in buzunarele unor politicieni, politiști, SRI-

ști precum și ale apropiaților acestora. Pe unii dintre politicieni, obținerea acelor
bani i-a propulsat înainte, iar astăzi pot fi regăsiți în importante funcții publice
sau ca deținători ai unor afaceri prospere. Ei n-au nici un interes în clarificarea
faptelor, deoarece "Caritas" a funcționat pentru a concentra banii unui număr
mare de cetățeni naivi în buzunarele unui număr mic de nomenclaturiști,
formând, astfel, o parte a actualei clase de îmbogățiți a României. În completare,
a fost permisă organizarea de afaceri similare și in alte zone ale țării, de exemplu
"Philadelphia", "Gerald" sau "Mondoprosper".

Caritas a rezistat 2 ani de zile pe baza lăcomiei depunătorilor, a încrederii

lor în funcționarea, pe termen nedefinit, a sistemului și cu sprijinul, uneori fățiș, al
autorităților locale și centrale. Acestea a fost "marele secret" al succesului
afacerii Caritas, invocat mereu de Ioan Stoica.
 Afacerea Delphin

Devii afacerist si inveti "Calea succesului" pentru numai 2.000 si ceva de

euro. Apoi le arati si altora cum sa se imbogateasca. Jocul piramidal Delphin,
initiat de o firma din Gibraltar, a pacalit sute de romani dornici de inavutire.

Delphin International este jocul piramidal care a facut sute de victime in

intreaga tara. Ingineria financiara avea la baza racolarea unor persoane credule,
fara posibilitati financiare, carora li se promiteau castiguri fabuloase. Actionand
dupa modelul Caritas, oamenii si-au ipotecat casele si au recurs la imprumuturi
bancare pentru a se inscrie in joc.

Membrii structurii Delphin isi incepeau racolarea victimelor propunandu-le

castiguri impresionante, lucrand numai in week-end. Naivii au fost amagiti de
regula la serviciu, pe strada sau in alte locuri publice. Prezentarea afacerii se
facea de regula sumar, astfel incat victima sa fie dornica sa intre in sistem. "Mi s-
a spus ca pot castiga lejer 2.000 sau chiar 3.000 de euro. Singura conditie era sa
achit inainte o taxa de 400.000 de lei. Cel care mi-a propus afacerea era o
cunostinta mai veche. Trebuia sa particip la un seminar care se tinea la
Campulung Moldovenesc, unde se gaseau alti 20 de oameni racolati ca mine.
Totul era regizat perfect. Iti prelucreaza creierul astfel incat sa crezi ca jocul este
o minune. Toata inselatoria se bazeaza pe incredere", a declarat o victima din
Ramnicu-Valcea.

Din cercetari a rezultat faptul ca seminarul era structurat in patru parti.

Prezentarile erau sustinute de domnisoare elegante, uneori vulgare. Dupa prima
etapa avea loc o pauza, iar cei care doreau sa mearga mai departe erau obligati
sa semneze un contract de confidentialitate. Prin intermediul acestui document,
persoana urma sa achite o despagubire in euro, in cazul in care ar fi divulgat
secretul afacerii murdare. "Contractul era tiparit intr-un singur exemplar, care
ramanea la ei. Ideea era ca trebuia sa cumperi o carte cu 2.290 de euro ca sa fii
cooptat ca delfin in sistem." Anchetatorii au dezvaluit faptul ca unele persoane
credule si-au ipotecat locuintele sau au recurs la imprumuturi bancare pentru a
participa la joc.

Banii adunati de la oameni erau dirijati spre "casuta delfinului" din

Gibraltar, unde au si inceput primele "prestari de servicii" din partea Delphin
Internatio-nal. Profitand de dorinta de imbogatire a oamenilor, sefii Delphin
International au ademenit psihic tot mai multi cetateni. Conform ordonantei 99 din
2000 este interzis faptul de a propune unei persoane sa colecteze sau sa se
inscrie pe o lista, facand-o sa spere la castiguri financiare realizate din progresia
geometrica a numarului de persoane recrutate sau inscrise.
 In urma mai multor expertize s-a stabilit ca firma introducea ilegal in tara
manualele folosite la cursurile de perfectionare. "Cartile intrau in Romania la
pretul de un franc elvetian. Apoi ele erau vandute din contabilitatea firmei, desi
figurau ca fiind distribuite la sedintele tinute in diferite locatii. Practic se facea o
propaganda a firmei din Cipru. Mai mult, societatea nu a fost declarata la
organele fiscale, desi in tara se realizau venituri.

FNI
Fondul Național de Investiții a fost înfințat în 1996 de SOV Invest, la puțin
timp după scandalul Caritas.

Fondul Național de Investiții a atras un număr mare de investitori prin

dobînzile mari practicate la depozite, acestea depășind de 3-4 ori media
dobînzilor bancare cît și prin contractul semnat de CEC (CEC) de garantare a
investițiilor făcute la FNI. Prin contractul semnat de directorul CEC la acel
moment, Camenco Petrovici și semnat cu SOV Invest (firma care administra
FNI), CEC se angaja ca în cazul falimentului Fondului Național de Investiții, să
despagubească investitorii acestuia cu suma depusă initial, acest gir dat de catre
o instituție bancară a statului reușind să atragă un numar mare de persoane să-
și plaseze banii la FNI.

La data prabușirii FNI, 24 mai 2000, existau aproximativ 318.000 de

investitori dintre care aproape o treime plasîndu-și investițiile in ultimele 12 luni
de existența a Fondului.

Ioana Maria Vlas a fost președinte al SOV Invest, firmă de investiții care a
administrat Fondul Național de Investiții (FNI). Sub președinția ei, FNI a
falimentat în 1999 și cauzat daune sutelor de mii de investitori. Vlas a fugit din
țară și a fost dată în urmărire generală în cazul FNI; în cele din urmă, s-a predat
autorităților române pe 27 martie 2003.

Pe 13 octombrie 2005 a fost condamnată la 20 de ani de închisoare în

cazul FNI, dar a fost eliberată în aprilie 2008. Pe data de 4 iunie 2009, Înalta
Curte de Casație și Justiție a condamnat-o pe Ioana Maria Vlas la 10 ani de
închisoare în dosarul FNI iar sentința este definitivă.Pe 20 octombrie 2010 Vlas a
fost pusă în libertate, printr-o hotărâre definitivă a tribunalului Prahova
 Microscheme piramidale

In timp ce pe tema jocurilor piramidale celebre au curs rauri de cerneala in

presa, exista si exemple de astfel de activitati, organizate pe o scara mult mai
restransa, peste care s-a asternut tacerea imediat dupa ce s-au prabusit.
De exemplu, la Brasov, in primavara anului 1996, Silviu Bocanu a reusit
sa convinga cateva sute de oameni sa imprumute o firma din Pitesti cu diferite
sume de bani in schimbul unei dobanzi de 1% pe zi. Dupa ce a reusit sa
induplece cateva sute de persoane sa ii acorde sume importante de bani, atat el
cat si administratorii firmei au disparut fara urma. Disperati, sutele de pagubiti au
depus la Parchetul de pe langa Judecatoria Brasov plangeri penale pentru
inselaciune impotriva lui Silviu Bocanu si a Vioricai Vieru, dosarul penal nr.
2056/P/1996 fiind trimis la IPJ Brasov pentru cercetari. „Dupa doi ani, am primit
de la Parchetul de pe langa Judecatoria Brasov o comunicare prin care ni se
aduce la cunostinta ca in dosarul penal s-a dispus neinceperea urmaririi penale
fata de Silviu Bocanu, motiv pentru care am formulat plangere la Parchet, care a
fost insa respinsa", a declarat Marian State, unul dintre pagubitii acestei afaceri,
care a povestit cum s-a lovit, alaturi de celelalte persoane inselate, in mai multe
randuri, de hibele justitiei. El spune ca in momentul in care a primit dosarul
pentru a-l studia a aflat ca Silviu Bocanu s-a ales cu un comision de 10% din
sumele colectate de la pagubiti si a remarcat, cu stupoare, ca mai multe
documente fusesera sustrase pentru „bunul mers al anchetei in favoarea
inculpatilor" care se bucurau de protectie la nivel inalt.
Potrivit politistilor, Viorica Vieru a inselat aproximativ 500 de persoane din
Brasov cu sume cuprinse intre 100 si 8.000 lei, prejudiciul total depasind 250.000
lei. In 1997, politistii brasoveni au reusit sa o retina, in Bucuresti, pe Vieru
Viorica, care era data in urmarire generala inca din iulie 1996. Cateva luni mai
tarziu, a fost retinut si Vasile Vieru, patron al societatii Heracles SRL Brasov,
pentru savarsirea infractiunii de complicitate la inselaciune. Cei doi, in perioada
septembrie 1995 - iunie 1996, cu ajutorul unor complici, au incheiat in numele
firmei Heracles SRL, 280 de contracte de imprumut cu dobanda de 1% pe zi
lucratoare. Potrivit politistilor, primele victime au facut parte din cercul de
cunostinte ale femeii, apoi numarul acestora crescand datorita faptului ca oferea
10% din valoarea imprumutului celor care aduceau noi clienti. Mai mult decat
atat, la fel ca in cazurile jocurilor piramidale celebre, mai multe persoane au
primit banii aferenti dobanzii dar au ales sa ii reinvesteasca pentru un castig mai
mare, in final, pierzandu-i pe toti. Chiar daca a fost prinsa, pagubitii tot nu au
reusit sa isi recupereze vreun ban pentru ca, desi contractele au fost incheiate in
numele societatii Heracles, sumele incasate nu au fost depuse in contul acestei
societati.
 Concluzii

Schemele piramidale (sau jocurile financiare piramidale) sunt nişte

proceduri ilegale de câştig, construite virtual sub forma unei piramide sau a unei
structuri piramidale, în care straturile (nivelurile) piramidei sunt alcătuite din
persoane care plătesc o anumită sumă la intrarea în schemă.

Regula generala de câstig este foarte simplă: persoanele care ajung în

fruntea priramidei pot câştiga bani, numai dacă mai intră în schemă o mulţime de
oameni la baza piramidei. Fiecare persoană trebuie să plătească o taxa de
intrare, după care este obligat să recruteze alţi oameni care să achite şi ei taxa
de intrare. Câştigul lor este format din suma taxelor de intrare a persoanelor de
la baza piramidei.

Deci oamenii care intră la baza piramidei dau bani pentru câţiva oameni
aflaţi în vârf. Fiecare nou participant plăteşte pentru şansa de a ajunge în vârf şi
pentru a profita de plăţile celor care vor intra în joc mai târziu. Aceste scheme
piramidale de câstig se mai numesc "jocuri de într-ajutorare" sau "fonduri
comune închise" sau "cluburi de finanţare şi investiţii închise", etc.

Lucruri ce trebuie ştiute despre schemele piramidale

1. Sunt necâstigatoare. Schema piramidală se bazează pe o matematică

simplă: există puţini câştigători şi foarte mulţi participanţi care îşi pierd
investiţiile. Câştigurile sunt plătite din banii pierduţi de cei mulţi.
2. Sunt frauduloase. În mod conştient sau nu, participanţii la o schema
piramidală îi păcălesc pe cei care sunt recrutaţi. Dacă li s-ar explica
şansele scăzute de a obţine un profit, puţine persoane ar plăti să intre în
schemă.
3. Sunt ilegale. Există un risc real ca o schemă piramidală să fie oprită de
autorităţi, iar participanţii să fie pasibili de pedeapsă.