ȘCOALA POSTLICEALĂ SANITARĂ SUCEAVA

Anul școlar : 2018 – 2019

Specializarea : AMG

CHIRURGIE GENERALĂ - SUPORT DE CURS

TUBERCULOZA GANGLIONARĂ

- Este consecința unei infecții tuberculoase , care evoluează sau a evoluat într – un organ
( plămâni , oase , articulații , etc . ) .
- Așa este tuberculoza ganglionilor limfatici ai hilului pulmonar ( hilari ) a ganglionilor
axilari , cervicali , inghinali , inghinali , etc .
Poate să evolueze ,, pe cont propriu ‘’ , ca o boală de sine stătătoare , chiar după ce
focarul primitiv - cel pulmonar , de exemplu - , s – a liniștit sau chiar vindecat .
Simptomatologie : - semnul clinic cel mai caracteristic al unei tuberculoze a ganglionilor
superficiali este prezența uneia sau mai multor tumorete , înșirate de – a lungul lanțului
limfatic respectiv : gât , axilă , regiunea inghinală , etc .
Este vorba de ganglioni în care s – au localizat germeni tuberculoși .
La început , ganglionii sunt relativ tari și de mărime medie .
Dacă boala evoluează , ganglionii cresc în volum . Cu timpul , mijlocul ganglionilor se ra -
molește și apare un mic abces rece .O bună parte din timp – câteve săptămâni – ganglionii
evoluează independenți unul de altul și deci se pot palpa bine , semănând cu niște
mărgele înșirate pe cordoanele limfatice ; apoi , ganglionii se adună și aderă la țesutu –
rile vecine .
Din acest moment , procesul tuberculos depășește peretele ganglionului și interesează
țesuturile din jur ( pielea , mușchii ) .
Pielea , se subțiază și se perforează , lăsând să se evacueze puroi .
De multe ori perforațiile sunt multiple ( 3 – 4 – 5 ) , prin care se scurge foarte multă
vreme un puroi cremos , galben verziu , conținând adeseori grunji alb – gălbui ( cazeum )
Nu rereori abcesul se suprainfectează cu germeni banali ( streptococ , stafilococ ) , bolna –
vul începe să febriciteze și starea generală se alterează evident .
Orificiul fistulelor în general este mic , cu marginile violacee , neregulate .
În această etapă adenopatia tuberculoasă fistulizează și poartă numele de scrufuloză ,
termen utilizat astăzi din ce în ce mai rar .
Tratament : - cel mai valoros este tratamentul profilactic .
Copilul – pentru că el contactează de obicei această boală – trebuie ferit de a face vreo
infecție tuberculoasă .
El trebuie să fie vaccinat BCG imediat după naștere .
Odată boala contactată , de o mare importanță sunt : alimentarea rațională , uneori
supraalimentarea și tratamentul cu vitaminele : A , C , D , calciu , repaus și mai ales cura
de are la deal împădurit .
Folositoare pot fi și radiațiile cu raze ultraviolete .
 - II -
Tratamentul cu antibiotice și tuberculostatice aplicate pe cale generală are indicație
majoră .
Adeseori este necesar a se face injecții în focar cu : Streptomicină , PAS , Hidrazidă ,
Rifampicină , etc .
După apariția fistulizării , tratamentul este mult mai dificil .
El trebuie administrat intens , în focar și pe cale generală .
În cazurile prelungite , în care inflamația ganglionilor , cu tot tratamentul administrat ,
nu are tendințe la retrocedare ci tinde spre ramolire , se indică tratamentul chirurgical
( ganglionii sunt expirați ) .

ABCESUL RECE

- nu este o afecțiune de sine stătătoare , ci urmarea evoluției unui proces tuberculos

ostroarticular , ganglionar sau pleural .
abcesul rece se poate evidenția însă , uneori chiar la multă vreme , după ce procesul
tuberculos s – a liniștit sau poate chiar s – a vindecat .
abcesul rece poate fi uneori foarte voluminos , conținând 1 – 2 litri de puroi , sau mai
mult .
El are o membrană de înveliș și un conținut ( puroi ) .
Membrana se numește membrană tuberculigenă , datorită foliculilor tuberculoși care se
găsesc pe ea .
Ea are capacitatea de a forma singură puroi și de a întreține abcesul rece .
Bolnavul cu abces rece se plânge de vagi dureri locale și la distanță .
Se vede că spre deosebire de abcesul cald , abcesul rece nu prezintă semnele tipice ale
unei inflamații acute : tumor , rubor , calor dolor , functio – laesa .
El prezintă numai tumefiere și are o evoluție lentă , torpidă .
Abcesul rece se poate suprainfecta cu germeni microbieni : stafilococ , streptococ ,
colibacili .
În acest caz , abcesul evoluează ca un adevărat abces cald și trebuie să fie tratat ca
atare .
Tratament :
Nu rareori , abcesele mici se vindecă în momentul în care procesul tuberculos deter –
minant se vindecă .
Abcesele reci beneficiază și ele de tratamentul general aplicat bolnavului : repaus ( imo-
bilizare ) , îmbunătățirea stării generale , vitaminoterapie și , mai ales , de tratamentul
cu antibiotice specifice și tuberculostatice .
Intervenția chirurgicală : extirparea în bloc ( ca pe o pungă )
De cele mai multe ori însă , acest tratament radical nu este posibil .
Atunci se recurge la puncții : se golește puroiul și se introduc în cavitate Streptomicină ,
Hidrazidă .
De cele mai multe ori , sunt necesare foarte multe puncții și introducerea de antibiotice
- II –
în cavitatea abcesului până când se reușește stabilizarea procesului tuberculos .
Acestea se realizează după ce procesul activ , determinant tuberculos s – a stins ,
după ce membrana proliferativă tuberculigenă a abcesului nu mai secretă și cavi –
tatea s – a umplut cu țesut conjunctiv de reparație ( inclusiv a celui costal ).
Puncția abcesului rece trebuie să se facă totdeauna de la distanță și din partea
superioară a abcesului și nu sub marginea sa inferioară , pentru a nu se crea , prin
declivitate , un traiect fistulos , care se vindecă greu .