,,Infectia chirurgicala specifica”

Definitie:
• Infecţia chirurgicală specifică sunt afecţiunile
inflamatorii provocate de un anumit agent
patogen.
 Clasificare:
• Infecţia chirurgicală specifică se clasifică după
evoluţia clinică în:
• 1.acută
• 2. cronică.
• Cele acute fac parte: tetanosul, antraxul, rabia,
difteria plăgilor.
• specifice cronice fac parte; tuberculoza
chirurgicală, actihomicoza, infecţia supurativă
cronică, sifilisul, lepra.
 Semnele clinice infectiilor specifice:

• debut lent,
• aproare neobservat,
• greu de depistat;
• prezenţa focarului primar de infecţie cu
tendinţă de evoluţie cronică;
• modificările caracteristice, specifice fiecărei
afecţiuni la pătrunderea agentului patogen în
ţesuturi.
 Tuberculoza chirurgicala
• Tuberculoza chirurgicală reprezintă un
grup de afecţiuni

• provocate de bacilul Koh cu localizare in diferite

regiuni ale organismului,

• care necesita tratament chirurgical

 Surse de infecţie:
• Surse de infecţie sunt persoanele bolnave,
care adesea nu ştiu de boala sa;
• şi produsele alimentare infectate (laptele,
carnea, care provin de la animale bolnave de
tufierculoză.
 Caile de patrundere:
1. Aeriene (in timpul stranutului conversaţiei,
tusei, sărutufui, scuipăm sgutei);
2. Alimentara- prin tractul digestiv cu
produsele alimentare infectate;
3. Prin contact- prin pielea, mucoasele ,lezate
în timpul îngrijirii animalelor bolnave.
 Fiziopatogenia
• La pătrunderea bâcilului tuberculozei în
organism "ţesuturile reacţionează printr-un
proces inflamator cronic şi formarea celui
mai caracteristic semn al inflamaţiei specifice
-foliculului (tuberculul).
 Fiziopatogenia
• Foliculul este alcătuit dintr-o mulţime de
celule,tinere, asemănătoare celor epiteliale şi
celuIe gigante,"înconjurate de un val de
limfocite în centrul foliculului se formează un
sector de necroză.
• Foliculii tuberculoşi se pot contopi între ei şi
forma tuberculomul, în jurul căruia se
dezvoltă ţesutul granulomatos.
 Fiziopatogenia
• Datorită irigaţiei sangvine insuficiente şi sub
acţiunea toxinelor foliculii tuberculoşi se pot
necrotiza,
• dezintegra şi forma cavităţi - caverne, care
conţin mase cazeoase şi puroi.
 Fiziopatogenia
• într-un organism cu a imunitate bună în focarul de
necroză poate prolifera ţesutul conjunctiv, se pot depune
sărurile de Ca şi asfel foliculii tuberculoşi se calcifică
(evoluţie benignă).
• în condiţiile nefavorabile procesul de necroză, de
dezintegrare se poate extinde fără delimitări şi la
ţesuturile înconjurătoare (forma infiltrativă).
• După formarea foliculului, tuberculos în plămîni procesul
patologic se poate răspîndi şi în alte ţesuturi, organe pe
cale hematogenă şi
• limfogenă.
 Din categoria tuberculozei chirurgicale fac
parte:
• Tuberculoza osteo-articulara
• Tuberculoza ganglionilor linfatici
• Tuberculoza membranelor
seroase(pleurii,peritoneului,meningelui)
• Tuberculoza
organelor(stomacului,rinichilor,intestinului)
 Tuberculoza osteo-articulara
• Se intilneste la copii si adolescenti in legatura
cu dezvoltarea tesutului osos(bogat in
substanta spongioasa)si irigatiei sangvine
bune.
 Tuberculoza osteo-articulara
1. Afectează mai frecvent coloana vertebrală
(spondilită)
2. articulaţiile mari: coxo-femurală (coxită),
3. articulaţia genunchiului (gonită), umărului.
 Tabloul clinic:
• Tuberculoza osteo-articulară are debut şters,
o dezvoltare lentă şi o evolutie cronică.
• Bolnavii se adresează la medic tîrziu, cînd s-
au dereglat mişcările în articulaţia afectată, şi
mersul.
 Tabloul clinic:
• apar modificări ale stării generale;
• oboseala,
• apatia,
• inapetenţei,
• scăderea în greutăte,
• transpiraţie abundentă,
• subfebrilitate(37-37.5"C) un timp îndelungat (pot
fi concretizate la interogarea bolnavului). Treptat
se asociează semnele locale:
 Tabloul clinic:
• Treptat se asociează semnele locale:
• durerea, dereglarea mişcărilor, contractura
membrului, tumiefierea articulaţiei, atrofia
musculară, deformarea articulaţiei.
• Durerea se datoreşte cornprimârii elementelor
nervoase de către infiltratul inflamator şi excitaţiei
lor de către toxine.
• Durerea devine cu timpul permanentă, se
intensifică la efort fizic şi. ia acutizarea procesului
inflamator.
 Tabloul clinic:
• Mişcărite in articulaţie se dereglează în mod reflex din cauza
durerilor.
• Ca o reacţie de apărare la durere se dezvoltă treptat
contractura membrului.
• La început contractura are un caracter reflex, mai tîrziu se
asociază modificările patologice la nivelul articulaţiei şi
membrul ocupă uneori o poziţie extrem de incomodă pentru
funcţionarea lui.
• Astfel ce tulbură şi mai mult funcţia articulaţiei. Tumefierea
articulaţiei este pauzată de acţiunea toxinelor, de
acumularea exudatului în articulaţie, la început seros, apoi
purulent.
 Tabloul clinic:
• Deformarea articulaţiei este un semn tardiv şi
apare datorită modificărilor patologice în
structurile articulaţiei cît şi a ţesuturilor
periarticulare.
 Tabloul clinic:
• Pentru tuberculoza osteo-articulară sunt
caracteristice şi semnele tardive ca:
• formarea fistulelor,
• abceselor reci migratoare,
• producerea luxaţiilor şi fracturilor,
• curbarea şi scurtarea regiunii afectate.
 Diagnosticul:
• foarte important este depistarea
tuberculozei pulmonare în antecedentele
bolnavului,
• efectuarea examenului radiologie,
• reacţiilor cu tuberculină Mantu şi Pjrche.
• Tratamentul tuberculozei osteoarticulare necesită timp
îndelungat şi constă în:
• Terapia antibacteriană antituberculoasă, ridicarea
forţelor imunologice şi de regenerare ale organismului,
Tratamentul chirurgical al tuberculozei osteoarticulare
include următoarele intervenţii: puncţia, deschiderea
colecţiei purulenţe, rezecţia articulaţiei, operaţii
ortopedice., corectoare sau imobilizatoare, amputaţiile.
Se interzice deschiderea abceselor reci, Bebârece poate
duce la formarea fistilelor, ulcerelor persistente,
răspîndirea şi declanşarea infecţiei secundare. •
 Tratamentul chirurgical
• include următoarele intervenţii:
• puncţia,
• deschiderea colecţiei purulenţe,
• rezecţia articulaţiei,
• operaţii ortopedice., corectoare sau imobilizatoare,
amputaţiile.
• Se interzice deschiderea abceselor reci,
• deoarece poate duce la formarea fistilelor, ulcerelor
persistente, răspîndirea şi declanşarea infecţiei
secundare.
 Limfadeniţa tuberculoasă
• Se dezvoltă în copilărie şi adolescenţă.
Afectează ganglionii limfatici bronşici în cazul
pătrunderii bacilului Koch pe cale aerogenă,
ganglionii limfatici mezenterJci, la
pătrunderea lui pe cale alimentară;
• ganglionii limfatici cervicali Ia pătrundere
prin pielea capului, gîtului sau mucoasa
cavităţii bucale şi rinofaringelui.
 Tabloul clinic:
• Clinic limfadeniţa tuberculoasă se manifestă
prin mărirea treptată a ganglioniilor limfatici,
în care se dezvoltă procese specifice de
inlamaţie tuberculoasă, însoţite de formarea
fistulelor sau sclerozarea lor.
 Tabloul clinic:
• Limfadeniţa tuberculoasă poate fi unilaterală
sau bilaterală.
• Ganglionii limfatici afectaţi pot fi solitari sau
forma conglomerate tuberculoase.
 Tratamentul:
• Tratamentul conservator al limfadenitei
tuberculoase este identic cu cel din alte
localizări ale corpului.
• Tratamentul chirurgical prevede; rezecţia în
bloc a tuturor ganglionilor limfatici afectaţi.
 Ingrijirea bolnavilor cu tuberculoza, tuberculoză chirurgicală

• Bolnavilor se recomandă să se afle timp

îndelungat la aer curat.
• In cazul imobilizării bolnavului Iă pat se va
aerisi încăperea, se va efectua des deriticarea
umedă cu utilizarea preparatelor
dezinfectate, se vor preveni complicaţiile
posibile la respectarea acestui regim. ;
 Ingrijirea bolnavilor cu tuberculoza,
tuberculoză chirurgicală
• Bolnavii cu orice formă de tuberculoză
trebuie să respecte regulile igieno-sanitare
pentru prevenirea răspîndirii:
• acoperirea nasului şi gurii în timpul tusei şi
strănutului ;cu batista;
• colectarea sputei într-un vas închis cu capac,
care după utilizare se va dezinfecta,
• spălarea frecventă a mîinilor cu săpun
 Ingrijirea bolnavilor cu tuberculoza,
tuberculoză chirurgicală
• Bolnavul va folosi doar lucrurile personale,
individuale:
• veselă, lengerie, prosoape, batiste de nas etc.
• Aceste obiecte vor fi spălate separat de
lucrurile altor membri ai familiei.
• Persoanele, care îngrijesc de bolnav, trebuie
să folosească mânuşile de cauciuc, masca.
• Alimentaţia trebuie să fie calorică, variată,
bogată în vitamine şi săruri minerale.
• Bolnavii trebuie să evite întrebuinţarea
băuturilor spirtoase şi fumatul.
• Bolnavii trebie să conştienţizeze, căci
tratamentul oricărei formă de tuberculoza
este de lungă durată şi este important să nu-l
întrerupă.
 Profilaxia tuberculozei include:
• S

– depistarea preejoce şi tratamentul adecvat al

bolnavilor;
– creşterea imunităţii organismului prin
respectarea regimului alimentar raţion
călirea organismului, exerciţiile fizice,
ocupaţiile cu sportul;
– deriticarea umedă, frecventă pentru a evita
depunerile de praf, care pot conţine
micobacteria tuberculozei.
 Actinomicoza
• Actinomicoza esţe o infecţie chirurgicală
specifică cronică, provocată de ciuperci
parazitare din grupul actinomicetelor.
Actinomicetele se găsesc sub forma
saprofita în cavitatea bucală.
• Actinomicetele sunt rezistente la factori
externi şi se păstrează timp îndelungat sub
formă de spori în paiele uscate sau fin.
 Caile de patrundere:
• Pâtrunde organism pe
1. cale aerogenă (prin praful inspirat),
2. alimentară (la consumarea boabei de. cereale
nedecorticate),
3. prin contact- pielea şi mucoasele lezate în timp
lucrului cu paiele; finul;
4. poate pătrunde pe cale hematogenă din
cavitatea bucală, care actiriomiceţul saprofitează
în dinţii cariaţi, în buzunarele gingivale.
 Manifestarile clinice:
• Actinomicetele, nimerind în ţesuturi,
declanşează un ; proces inflamator specific
care creşte lent în dimensiuni şi poate să se
extindă asupra ţesuturilor înconjurătoa:
 Manifestarile clinice:
• La baza infiltratului specific se află druza, ce
reprezintă o colonie de ciuperci alcătuită din
fire subţiri de miceliu, care se ramifică spre
periferie în formă de raze se termină prin
îngroşări cu aspect de măciucă.
• în jurul druzei se dezvoltă ţesul conjunctiv, de
granulaţii, ce imprimă infiltratului o
consistenţă lemnoasa caracteristică pentru
actiriomicoză
 Manifestarile clinice:
• Actinomicoza afectează mai frecvent faţa, gitul
intestinul, plămînii, mai rar celelalte regiuni
ale corpului.
• Actinomicoza : cervico-facială se manifestă
prin dureri în regiunea maxilarului inferior,
obiectiv determină o induraţie destul de
consistentă, fără contururi clare; pelea de
asupra este hiperimiată, pe alocuri cu cute de
culoare roşie-albăstruie
 Manifestarile clinice:
• Cu timpul pilea se subţiaza : se distruge, se
formează Ulcere şi fistule, prin care se
elimină puroiul bogat în druze.
• Procesul are tendinţă de răspîndire pe cale
hematogenă, limfogenă organelor de
importanţă vitală,provocînd dereglări
funcţionale grave.
 Manifestarile clinice:
• Actinomicoza pulmona se manifestă prin
tabloul clinic al abcesului pulmonar acut sau
cronic bronhopneumonie; se poate extinde la
organele vecine, cu metastaze hematogene
limfatice.
 Diagnosticul
• Nu prezintă dificultăţi în cazul proceselor
localizate superficial.
• Mai dificil este diagnosticul bolii organelor,
interne.
• Pentru stabilirea diagnosticului folosesc
testele de loborator: colectarea frotiului din
puroiul eliminat (se depisteaza: druzele); se
efectuează reacţia serologică de fixare a
complementului şi alte reactii serologice.
 Tratamentul actinomicozei include:
• Antibioticoterapia
• Tratamentul chirurgical constă în extirparea
radicală a infiltratului cu ţesuturi
înconjurătoare
• Sau cu rezecţia sectorală a organului afectat;
deschiderea focarelor de necroză; abceselor,
fistulelor.
 Profilaxia:
• Profilaxia acestei infecţii constă în folosirea
dispozitivelor pentru curăţirea aerului inspirat,
• evitarea lezării pielii şi mucoasele
• consumarea boabelor de grîu prelucrate
 ANTRAXUL (CĂRBUNELE - PUSTULA
MALIGNĂ)
• Antraxul este o boală infecţioasă frecvent
întîlnită la om şi animale, produsă de bacilul
cărbunos (Bacilus antracis), sporulat,
rezistent la temperaturi de pînă la 120°C.
 Sursele de infectare:
• sînt cadavrele animalelor moarte de antrax,
dar poate apărea şi ca o îmbolnăvire
profesională (la tăbăcari, ciobani, măcelari).
 Căile de infectare:

• tegumentară - cărbunele cutanat sau pustula

malignă - reprezintă aproximativ 98% din
îmbolnăviri;
• digestivă - cărbunele intestinal;
• respiratorie - îmbolnăviri cu aspect de
pneumonie.
 Simptomatologie

• Boala prezintă fenomene locale şi generale.

• Local apare pustula malignă în locul de inoculare, mai
frecvent pe mîini, antebraţ, faţă, gît etc.
• Peste 1-2 zile apare o pată roşie - pruriginoasă, care în
24-48 de ore se transformă într-o veziculă cu lichid sero-
sangvinolent sau purulent.
• Vezicula se sparge, apoi apare o eroziune de culoare
gălbuie sau roşietică, care repede se înnegreşte (de unde
şi denumirea populară de "bubă-neagră"), înconjurată de
un inel de vezicule şi un edem considerabil nedureros
 Fenomenele generale,
• iniţial minore, se agravează pe parcurs.
Bolnavul prezintă: frisoane; cefalee marcată;
dureri în membre; slăbiciune; febră în
ascensiune pînă la 40-41°C; puls rapid;
scăderea tensiunii arteriale; limbă saburală;
vome; diaree; oligurie.
• Bolnavul netratat intră în faza de septicemie,
colaps, comă şi deces.
 Profilaxia constă în:

• vaccinarea preventivă a animalelor;

• luarea măsurilor de protecţie a muncii în
industria cărnii, de prelucrare a blănurilor,
tutunului etc.
 Tratamentul este local şi general.
• Local - se vor aplica pansamente sterile cu
soluţii antiseptice, ser anticărbunos 60-100
ml/24 ore în pustula malignă şi 100-200 ml în
celelalte forme.
• General - antibioterapia cu Penicilina G (este
tratamentul de elecţie). în funcţie de gravitate,
se va administra: Penicilină G în doze de la
• 2 000 000 U.A. la 20 000 000 U.A. pe zi
intramuscular şi intravenos.
 CHISTUL HIDATIC (ECHMOCOCOZA)

• Chistul hidatic este o afecţiune parazitară,

provocată de larva taenia echinococus.
 CHISTUL HIDATIC
• Localizările larvelor pot fi extrem de diverse:
ficat, plămîni, rinichi, oase, creier etc.
• Patologia se întîlneşte mai frecvent în ţările în
care creşterea animalelor (oieritul) constituie o
ramură importantă a economiei.
• Printre acestea putem enumera: Australia,
Argentina, Grecia etc.
• In Republica Moldova această afecţiune se
întîlneşte mai frecvent în raioanele de sud.
 Etiopatogenia.
• Taenia echinococus are un ciclu dublu de dezvoltare:
larva şi tenia (adultul).
• Tenia are o lungime de 3-9 mm şi este formată din
cap (scolex), gît şi trei inele.
• Capul are circa 30 de cîrlige şi 4 ventuze, ele fiind şi
organul de fixare.
• Ultimul inel e şi uterul plin cu ouă.
• Oul, ajuns în sol (cu excrementele animalelor),
infectează iarba şi apa, prin intermediul cărora
ajunge din nou în organismul animalelor erbivore.
 Etiopatogenia.
• Prin produsele animaliere infectate nimeresc în
organismul omului.
• In intestin ouăle sînt parţial digerate, eliberînd em­
brionul.
• Acesta, fiind foarte mic (25 de microni), poate trece
prin peretele in­testinal, ajunge în sistemul venei
portă, fixîndu-se pe ficat.
• Dacă trece de acest filtru, ajunge în plămîni.
• La nivelul fixării se formează larva, care se dezvoltă
sub formă de chist hidatic.
 Anatomia patologica:
• Conţinutul chistului este ca apa (lichid clar) şi
are două învelişuri:
1. membrana germinativă, care dă naştere la
vezicule proligere (germina­tive) şi scolecşi;
2. membrana externă (cuticula) - o membrană
albicioasă formată din lamele concentrice,
permeabilă pentru cristaloide şi coloide, dar
impenetrabilă pentru proteine şi microbi.
 Anatomia patologica:
• Prin membrană se pot difuza toxinele
germenilor parazitari.
• Interiorul chistului conţine vezicule provenite
din înmugurirea membranei germinative,
vezicule fiice (care plutesc în lichid) şi scolecşi
(1 cm3 de lichid conţine pînă la 400 000).
• Fiecare scolex este un potenţial chist hidatic.
• Afară de calea clasică - prin intermediul
animalelor (descrisă mai sus) -, infectarea se
poate produce şi pe cale limfatică sau
aerogenă. Durata vieţii adultului este de la 6
luni la 2 ani.
 Diagnosticul:
• Din cauza simptomatologiei atenuate şi
nespecifice, diagnosticul se stabileşte (de cele
mai multe ori) întîmplător, în baza unui
examen medical (radiografia, ecografia), cînd
chistul este deja foarte mare ori supurează.
•
 Clasificarea:
• în funcţie de locali­zarea chistului, distingem:
chist hidatic hepatic şi chist hidatic pulmonar.
 Chistul hepatic
• Pentru chistul hepatic sînt caracteristice două
faze evolutive:
1. faza iniţială, cînd apar simptomele alergice şi
dischineziile biliare;
2. faza tumorală, ale cărei semne se dezvoltă
progresiv pe parcursul cîtorva ani.
 Chistul hepatic
• în funcţie de localizare, cel mai frecvent întîlnim
chistul cu evoluţie ventrală.
• în aceste cazuri, bolnavul acuză senzaţii de
disconfort în hipocondrul drept, uneori dureri
atenuate cu iradieri în omoplatul şi umărul drept.
• La investigaţie putem depista o bombare în
regiunea epigastrică sau în hipocondrul drept.
• La palpare depistăm o tumoare netedă, elastică
şi nedureroasă.
 Chistul hidatic pulmonar
• în cazul în care scolexul a depăşit bariera
hepatică, chistul se localizează, de regulă, la
periferia plămînilor.
 Semnele caracteristice sînt:

• urticărie, prurit nocturn, astenie, scădere

ponderală.
• Dacă chistul periferic are o suprafaţă mare de
contact cu pleura, apar dureri strict localizate,
tuse uscată, chinuitoare, hemoptizii minore şi
repetate, care nu afectează starea generală a
pacientului (spre deosebire de TBC
pulmonară).
 Diagnosticul:
• Precizarea i (în orice localizare a chistului) se
face în baza examenului radiologie. Astfel, se
va depista o tumoare de formă rotundă, cu un
contur bine determinat
 Diagnosticul:
• Tomografia computerizată se va efectua în
scopul de a determina profunzimea la care
este situat chistul, pentru o planificare corectă
a căii de acces operator.
• în acelaşi scop poate fi folosit şi examenul
ultrasonor.
• în completarea diagnosticului, explorările
paraclinice ne furnizează date semnificative:
• leucocitoză şi eozinofilie;
• VSH-ul mărit;
 Tratamentul
• constă în intervenţie chirurgicală programată,
luîndu-se măsuri foarte stricte de prevenire a
diseminării.