Tulburările de învăţare

(anterior Tulburările Aptitudinilor Şcolare) 49

Criteriile de diagnostic pentru Retardarea Mentală

A Funcţionare intelectuală semnificativ submedie un Ql de aproximativ 70 sau
sub la un test administrat individual (pentru copii, judecata clinică a unei
funcţionări intelectuale semnificativ submedii)
B Deficite sau deteriorări concomitente în activitatea adaptativă prezentă
(adică, eficienta persoanei în satisfacerea standardelor expectate la etatea
sa de grupul său cultural) în cel puţin două din următoarele domenii
comunicare, autoîngnjire, viată de familie, aptitudini sociale/mterpersonale,
uz de resursele comunităţii, autoc onducere, aptitudini şcolar funcţionale,
muncă, timp liber, sănătate si siguranţă
C Debut înainte de 18 ani
Se codifică pe baza gradului de severitate care reflectă nivelul de deteriorare
intelectuală
317 Retardare mentală uşoară: nivel Ql de la 50-55 până la aproximativ 70
318.0 Retardare mentală moderată: nivel Ql de la 35 -40 până la 50-55
318.1 Retardare mentală severă: nivel Ql de la 20 -25 până la 35-40
318.2 Retardare mentală profundă: nivel Ql sub 20 sau 25
319 Retardare mentală de severitate nespecifica tă: când există prezumţia
fermă de retardare mentală, dar inteligenta persoanei nu poate fi
testată prin testele standard

Tulburările de învăţare (anterior

Tulburările Aptitudinilor Şcolare)

Această secţiune despre tulburările de învăţare include dislexia (tulburarea de

citit), discalculia (tulburarea de calcul), disgrafia (tulburarea expresiei grafice), si
tulburarea de învăţare fără altă specificaţie

Elemente de diagnostic
Tulburările de învăţare sunt diagnosticate când performanta individului la
testele standardizate administrate individual referitoare la citit, calcul aritmetic
sau expresie grafică este substanţial sub ceea ce este expectat la etatea,
şcolarizarea si nivelul de inteligentă al insului Problemele de învăţare
interferează semnificativ cu pe rformanta şcolară sau cu activităţile cotidiene care
necesită aptitudini lexice, de calcul aritmetic sau grafice O varietate de procedee
statistice pot fi utilizate pentru a stabili că discrepanta este semnificativă
Subtantial sub este definit de regulă ca o discrepantă de mai mult de 2 deviaţii
standard între performantă si Ql O discrepantă mai mică între performantă si Ql
(adică, între l si 2 deviaţii standard) este utilizată uneori, în special în cazurile în
care performanta individului la un test Ql poa te fi compromisă de o tulburare
asociată în procesarea cognitivă, de o tulburare mentală comorbidă sau de o
condiţie medicală generală ori de fondul etnic sau cultural al individului Dacă
 Tulburările diagnosticate de regulă pentru prima dată
50 în Perioada de Sugar, în Copilărie sau în Adolescenţă

este prezent un deficit senzorial, dificultăţile de învăţare trebuie să fie în exces

faţă de cele asociate de regulă cu deficitul. Tulburările de învăţare pot persista în
perioada adultă.

Elemente si tulburări as ociate

Demoralizarea, stima de sine scăzută si deficitele în aptitudinile sociale pot fi
asociate cu tulburările de învăţare. Proporţia de abandon şcolar printre copiii sau
adolescenţii cu tulburări de învăţare se cifrează la aproape 40% (sau de aproximati v
l, 5 ori media). Adulţii cu tulburări de învăţare pot avea dificultăţi semnificative în
serviciu sau în adaptarea socială. Mulţi indivizi (10% -25%) cu tulburare de
conduită, opoziţionism provocator, tulburarea hiperactivitate/deficit de atenţie,
tulburare depresivă majoră sau tulburare distimică au şi tulburări de învăţare.
Există probe că întârzierile în dezvoltarea limbajului pot surveni în asociere cu
tulburările de învăţare (în special cu dislexia), însă aceste întârzieri pot să nu fie
suficient de severe pentru a justifica un diagnostic separat de tulburare de
comunicare. Tulburările de învăţare pot fi, de asemenea, asociate cu un procent
ridicat de tulburări de dezvoltare a coordonării.
Pot exista anomalii subiacente în procesarea cognitivă (de ex., deficite în
percepţia vizuală, procesele lingvistice, atenţie sau memorie ori o combinaţie a
acestora) care adesea preced sau sunt asociate cu tulburările de învăţare. Testele
standardizate pentru măsurarea acestor procese sunt în general mai puţin reliabi le
si valide decât alte teste psihoeducaţionale. Deşi predispoziţia genetică,
traumatismele perinatale si diversele condiţii neurologice sau alte condiţii medicale
generale pot fi asociate cu dezvoltarea tulburărilor de învăţare, prezenţa unor astfel
de condiţii nu prezice invariabil o tulburare de învăţare, existând mulţi indivizi cu
tulburări de învăţare care nu au un astfel de istoric. Tulburările de învăţare sunt
întâlnite, însă, asociate frecvent cu o varietate de condiţii medicale generale (de ex.,
intoxicaţia saturnină, sindromul fetal alcoolic, sindromul X -fragil).

Elemente specifice culturii

Trebuie să ne asigurăm ca procedeele de testare a inteligenţei să acorde atenţia
cuvenită fondului etnic sau cultural al individului. Aceasta se realizează de r egulă
prin utilizarea de teste în care caracteristicile relevante ale individului sunt
reprezentate în eşantionul de standardizare al testului sau prin folosirea unui
examinator care este familiarizat cu aspectele fondului etnic sau cultural al
individului. Testarea individualizată este totdeauna necesară pentru a pune
diagnosticul de tulburare de învăţare.

Prevalentă
Estimările prevalentei tulburărilor de învăţare merg de la 2% la 10% , -în funcţie
de natura constatării şi definiţiile aplicate. Aproximativ 5% dintre elevii din şcolile
publice din Statele Unite sunt identificaţi ca având o tulburare de învăţare.
315 00 Dislexia (Tulburarea Cititului) 51

Diagnostic diferenţial
Tulburările de învăţare trebuie să fie diferenţiate de variaţiile normale în
cunoştinţele şcolare si de dificultăţile şcolare datorate lipsei de posibilităţi,
modului defectuos de a preda al profesorului sau factorilor culturali. Şcolarizarea
inadecvată poate duce la rezultate slabe la testele de performantă standardizate
Copiii din medii etnice sau culturale difente de cultura care prevalează în scoală ori
din mediile în care engleza nu este limba maternă, iar copm au frecventat scoli în
care predarea a fost inadecvată, pot obţine scoruri reduse la testele de performantă
Copiii din aceste medii pot fi, de asemenea, expuşi unui risc mai mare de absenteism
datorat maladiilor mai frecvente sau mediului de viată haotic sau penunc
Deteriorarea vederii sau auzului poate afecta capacitatea de învăţare si trebuie
să fie investigată prm teste de screening vizual sau audiomernc O tulburare de
învăţare poate fi diagnosticată în prezenta unor astfel de deficite senzoriale numai
dacă dificultăţile de învăţare sunt în exces în raport cu cele asociate de regulă cu
aceste deficite Condiţiile neurologice sau condiţiile medicale generale de
acompaniament trebuie să fie codificate pe axa III
în retardarea mentală, dificultăţile de învăţare sunt proporţionale cu
deteriorarea generală a funcţionăm intelectuale Cu toate acestea însă, în unele
cazuri de retardare mentală uşoară, nivelul atins în lexie, calcul sau expresie grafică
este semnificativ sub nivelele expectate, dată fund şcolarizarea persoanei si
severitatea retardărn mentale în astfel de cazuri, trebuie să fie pus diagnosticul
adiţional de tulburare d e învăţare corespunzătoare
Un diagnostic adiţional de tulburare de învăţare trebuie să fie pus în contextul
unei tulburări de dezvoltare pervasivă, numai când deteriorarea şcolară este
semnificativ sub nivelele expectate, dată fund funcţionarea intelectual ă si
şcolarizarea individului La indiviza cu tulburări de comunicare, activitatea
intelectuală poate fi evaluată utilizând măsurări standardizate ale capacităţii
intelectuale nonverbale în cazurile in care performanta şcolară este semnificativ
sub această capacitate măsurată, trebuie pus diagnosticul de tulburare de învăţare
corespunzătoare
Discalcuha si disgrafia survin cei mai frecvent în combinaţie cu dislexia Când
sunt satisfăcute criteriile pentru mai mult decât o singură tulburare de învăţare
trebuie să fie diagnosticate toate

315.00 Dislexia (Tulburarea Cititului)

Elemente de diagnostic
Elementul esenţial al dislexiei îl constituie faptul că performanta în lexie (adică,
acurateţea, viteza sau comprehensiunea lexiei, măsurate pnn teste standardizate
administrate individual) coboară substanţial sub ceea ce este expectat, dată fund
etatea cronologică a individului, inteligenta măsurată si educaţia corespunzătoare
etăţii (criteriul A) Perturbarea lexiei interferează semnificativ cu performanta
şcolară sau cu activităţile \ letn cotidiene care necesită aptitudini lexice (cntenul B)
Dacă este prezent un deficit senzorial, dificultăţile lexice sunt în exces fată de cele
asociate de regulă cu acesta (criteriul C) De asemenea, dacă există un deficit
neurologic, un deficit senzorial sau altă condiţie medicală generală, acestea trebuie