Shakespeare în România Trupe teatrale sec.

XVIII-XIX

Începuturile teatrului cult în Transilvania

Şcoala ardeleană şi legăturile cu mişcarea teatrală din Transilvania

Teatrul cult în Transilvania

Relativă întârziere a mişcării teatrale în raport cu dezvoltarea teatrului în ţările române de
dincolo de Carpaţi
Manifestări sporadice: teatru şcolar (mijlocul sec. al XVIII-lea)
Activitatea teatrală organizată apare doar în deceniile al 3-lea şi al 4-lea al sec. al XIX-lea

Condiţii limitative
Dependenţa istorică a culturii române de ortodoxie – mai puţin concesivă faţă de orice formă
de înnoire culturală, implicit teatrul
În tradiţia protestantă şi catolică, elementele teatrale erau folosite în acţiunea propagandistică
(în activitatea şcolară organizată)

Cauze istorice
Starea de inferioritate politico-socială în care era ţinută naţiunea română în cadrul “unio trium
nationum”
Ritm mai lent în dezvoltarea modernă a burgheziei române în comparaţie cu burghezia
naţionalităţilor minoritare privilegiate
Starea socială precară a unei mari părţi din populaţie – aceştia nu puteau să acorde sprijin
teatrului
Gheorghe Bariţiu, animatorul mişcării cultural naţionale din Transilvania, constata: “Pe când
în capitalele ţărilor vecine, între 1832 şi 1837, teatrul românesc înaintase atât că, pe lângă cel
franţuzesc sau italian, se prezenta şi el de două ori pe săptămână, pe atunci (…) abia se făcu la
Blasiu cel dintâi început, iar la 1838 se făcură de asemenea începuturi la Braşov.” (G. Bariţiu,
“Câteva aspecte în privinţa teatrului românesc,” Gazeta Transilvaniei (Braşov, 2 dec. 1853),
4.)

Shakespeare în Transilvania

Teatrul şcolar: 1677-1687 - Pe scena liceului german din Braşov s-a jucat Titus Andronicus
Traducere după versiunea prezentată de “comedianţii” englezi ce ajunseseră până la Praga.

Teatrul german
Teatrul german nu are tradiţii autohtone
Apare ca un fenomen de import vienez
Influenţa dramaturgiei din Germania sec. al XVIII-lea şi a pătrunderii formaţiilor dramatice
austriece în Transilvania
I. H. Brockmann – unul dintre principalii interpreţi ai lui Hamlet şi renumit actor al teatrului
vienez
Trupele ambulante germane (1770 – 1800)
Christian Ludwig Siepp- Originar din Renania, cunoscut al lui Goethe, ateu, om de cultură
literară, actor şi regizor
A prelucrat tragedia Regele Lear şi a alcătuit un repertoriu de calitate
Timişoara (1781-1783) şi Sibiu (1788-1791). În Sibiu a inaugurat prima clădire a teatrului
german, ridicată cu sprijinul cărturarului tipograf Hochmeister.
Repertoriu Shakespeare: Hamlet, Macbeth, Henric al IV-lea
Alte oraşe: Cluj şi Arad (1786), Mediaş (1773), Oradea (1795), Braşov

Repertoriul teatrelor din Sibiu şi Timişoara

La sfârşitul stagiunilor, sub redacţia suflerului trupei, se publicau “almanahuri” sau “jurnale”
de teatru cuprinzând titlurile pieselor reprezentate
Sec. al XIX-lea (primele patru decenii): influenţa repertoriului jucat la Viena – Shakespeare
sub influenţa clasicismului german

Teatrul din Transilvania: 1840-1850

Trupa de diletanţi români din Braşov – Iuliu Cezar de Shakespeare, act. I. sc. II, traducere în
proză de G. Bariţiu. Foaie pentru minte, inimă şi literatură 19 şi 20 (1840).
Comentarii şi note făcute de G. Bariţiu asupra dramelor istorice ale lui Shakespeare

Teatrul maghiar din Transilvania

1772 – versiunea maghiară a tragediei Richard II (Aranka Gyorgyi)
1792 - Kotsi Patko Janos – directorul Teatrului din Cluj (1794-1808) – tragediile
shakespeariene (Macbeth, Othello, Hamlet, Regele Lear)

Teatrul paşoptist
Dramaturgii din preajma anului 1848 considerau teatrul ca un mijloc eficace de educaţie şi de
mobilizare a conştiinţelor în slujba ideilor revoluţiei de la 1848
Cezar Bolliac: “teatrul românesc îşi deschide drum ca să ajungă la adevărata treaptă ce trebuie
să aibă în ţara sa.” (C. Bolliac, “Teatrul naţional,” Curierul românesc 89 (1845), p. 15.)
•Pentru fruntaşii mişcării patruzecioptiste, Shakespeare reprezintă o culme a creaţiei
romantice în forma ei cea mai reprezentativă
•Receptarea operei lui adaugă culturii române o trăsătură importantă la fizionomia europeană
pe care şi-o făureşte
•Mai târziu, acest act cultural va fi denumit de Liviu Rebreanu “bătălia pentru Shakespeare”

Traduceri ale tragediilor shakespeariene pentru teatru

1844 – Iuliu Cezar tr. de Căpitanul S. Stoica după versiunea franceză a lui Horace Meyer
(Paris, 1835): moment de agitaţie revoluţionară; acţiunea: lupta împotriva tiraniei; corespunde
climatului din anii premergători revoluţiei de la 1848.
1848 – Othello, Romeo şi Julieta
1848 – Hamlet, tradusă de cărturarul ardelean Ion Barac
1850 – Macbeth
Shakespeare pe scena românească
1850-1851 (1851-1852) – Teatrul Naţional din Iaşi – drama Şeiloc sau Zaraful din Veneţia
1854 – 1855 – Teatrul Naţional din Bucureşti, Matei Millo: Shylock evreul sau Învoiala de
sânge, dramă în patru acte de d’Alboaz (intermediarul francez Jules Edouard Alboize de
Pujol, autorul unei prelucrări dramatice după Shakespeare).
1851-1852 – trupa de diletanţi a lui Costache Caragiale: Romeo (nu este tragedia
shakespeariană Romeo şi Julieta, tradusă în 1848 de Toma Alecsandru Bagdat, ci vodevilul
Romeo şi Mariella de Dumanoir, Siraudin şi Moreau.
1860-1861 – Hamlet la Teatrul cel Mare Bucureşti.
Hamlet tradus în 1855 de P. Economu în proză (Hamlet, principele Danemarcei, dramă în
cinci acte şi opt părţi tradusă de P. Economu, Bucureşti, 1855). Traducerea este după
traducerea franceză în versuri a lui Al. Dumas-tatăl şi Paul Meurice.
1865-1866 şi 1866-1867 Hamlet se joacă pe scena teatrului Bossel cu M. Pascaly.
Reprezentaţia este socotită un eveniment şi piesa o culme a creaţiei dramatice universale.
1862-1863, 1864-1865 la Teatrul Mare din Bucureşti, Othello cu M. Millo
1852-1853, Teatrul din Piteşti, Macbeth, în mediocra traducere a lui S. Bâgescu. Mai târziu
această piesă va fi tradusă din engleză de P. P. Carp.