CONDITIA POETULUI IN LUME

Spre deosebire de natura romantica, pe care ceilalti poeti o

evidentiaza, in poeziile bacoviene natura nu mai este subiect, ci stare
sufleteasca, exprimata muzical sau cromatic .
In primul rand, George Bacovia transforma natura in ceva sombru si
rece, adecvat sentimentelor lui. Poetul subliniaza de fiecare data
sentimentul de singuratate si de tristete prin elementele caderii, ale
prabusirii specifice (,,Note de primavara’’; ,,Amurg’’; ,,Singur’’). In
poeziile sale, predomina imperfectul ca fiind timpul memoriei, al
aducerii aminte, tocmai pentru a sugera o stare continua, pe care
incearca astfel sa o transmita si cititorului.
In al doilea rand, afirmatia facuta de Vasile Fanache scoate si
evidentiaza adevarul, fara prea multe obstacole, pe care poeziile
bacoviene il transmit. Pentru autor, lumea este intr-o continua
cadere, cu o natura moarta si cu o iubire care ii este refuzata, astfel
negasind scapare nici macar in moarte. Insa, prin afirmatia facuta se
mai poate deduce si faptul ca eul liric bacovian isi transfera tristetea
apasatoare asupra intregului univer, si nu numai asupra si din cauza
unei iubiri care ,,doarme intoarsa’’.
Conditia poetului in lume este dominata de sentimente de tristete si
sinuratate fiind provocate de sentimentul descompunerii universului
si al iubirii refuzate.