“Plumb”

De George Bacovia

George Bacovia este reprezentat de marca simbolismului in lirica romaneasca. Creatia sa, caracterizata de a
profunda originalitatea a definit atmosfera cunoscuta sub numele de “Cacovianism”, “acea atmosfera
deprimanta “de toamne reci, cu ploi putrede, atmosfera de plumb in care pluteste obsesia mortii si a
neamtului” (Eugen Lovinescu). La Bacovia intreaga realitate e demoralizanta; totul e cenusiu, sumbru si tacut.

In textul “Plumb”, una dintre poeziile emblematicii ce apare in volumul cu acelasi nume din anul 1926, se
poate observa acest univers straniu si truse ale liricii Canoviene. O prima trasatura specifica simbolismului este
data de lirismul de tip obiectiv deoarece, cadrul exterior cu realitatile sale sumbre – “cimitirul” , “cavoul”
reflecta in fapt, realitatea interioara, cea a unui poet damnat la izolare intr-un cadru dezolant.

O alta trasatura specifica acestui curent, cea care face o delimitare neta intre prezent si curentele literare
anterioare, este data de estetica uratului prezenta detaliile discursului liric, adica structuri ca “flori de plumb”,
“coroane” , “sicrie”, “aripi de plumb”.

Tema poemului este data de blestemul poetului de a-si consuma exclusive cu sine insusi nevoia de
comunicare. Se pare ca la geneza poeziei sta o plimbare in cimitir si contemplarea sub o stare de melancolie
generate de o iubire neimpartasita a cavoului familiei Sturza. Un exemplu sugestiv este dat de secventa din
strofa intai “Stau singur in cavou” din care reiese izolarea prin moarte. Un alt exemplu sugestiv este corelat cu
structura “Dormea intors amorul meu de plumb” ce semnifica apasarea sufleteasca si impresia de univers
inchis.

In ceea ce priveste constructia textului; se poate observa ca exista doua planuri pe care se realizeaza
contemplarea. In primul plan cel obiectiv (contemplarea cavoului) se transforma realitatea obiectiva receptala
sub efectul unei stari depresive intr-o realitate anterioara. Aici predomina starea depresiva sufleteasca
sugerata intr-o maniera specifice simbolista prin cuvinte-simbol, luate din sfera mortii; “sicrie” , “flori de
plumb”, “funerare vestmant”.

Cuvantul “plumb” se repeta de trei ori in aceasta strofa: o data la cezura versului doi si de doua ori in rima
versurilor 1 si 4.

In strofa a doua apare o interiorizare a sentimentelor pe baza corespondentelor determinate de contemplarea

cavoului si a iubirii pierdute. Versul “Dormea intors amorul meu de plumb” reda, indepartarea definitive de
viata. Pierderea iubirii este greu de acceptat si greu de inteles. Totusi, in aceasta atmosfera in care totul pare
fadarnic, predestimat secventa “si-am inceput sa strig” determina aparitia unei note discordante, de revolta
sau de speranta in atmosfera de dizolvare a personalitatii. Ultimul vers “si-i atarnau aripile de plumb”
constituie expresia unui “zbor in jos” ce sugereaza resemnarea, inutilitatea oricarui act vital.

Titlul textului “Plumb” este cuvantul magic ce caracterizeaza si determina atmosfera intregii poezii. El e
proiectia unei stari sufletesti apasatoare. Repetarea observa in intreg contextual poeziei da senzatia unui
univers a carui principale caracteristici ar fi zadarnicia, izolarea, depresia si, in ultima instanta, chiar moartea.

Structura cuvantului alcatuita dintr-o vocala inchisa sprijinita de 4 consoane lasa impresia de sufocare, de
cadere grea, fara ecou. Din punct de vedere al semnificatii semantice, plumbul este cel mai greu metal, de
culoare cenusie care se poate prelinge surd. Bacovia se foloseste de acest cuvant pentru a caracteriza o
existenta cenusie, intr-un cadru inabusitor ce reda sensibilitatea exacerbate a acestuia. De asemenea, culorile
la Bacovia sunt concentrate, ele devenind strigate ale sufletului, ca si in cazul plumbului. El poate marca
monotonia, plictisul, moartea.

Textul degaja sentimental de depresie psihica ca si intreaga creatie bacoviana care sta sub semnul “plumbului”.