2.

MOTIVATIA PENTRU CARIERA DIDACTICA

Omul de vocatie este omul care face din placere tot ceea ce face, este omul care-si face datoria,
este omul care-si asuma responsabilitatea efectelor actiunilor sale. Din punct de vedere
deontologic, vocatia profesionala inseamna reunirea intr-un tot unitar a dorintei si „putintei'
familiei, a aspiratiilor profesionale ale fiecaruia si ale recomandarilor psiho-pedagogice ale
dascalilor. Un astfel de cadru didactic, care intruneste toate aceste elemente, este omul care-si
indeplineste cu placere toate indatoririle profesionale, este omul de scoala, este omul constient ca
tine in mainile sale destinul unor fiinte umane; evident ca prin aceasta este responsabil fata de
destinul intregii societati. Daca prin raspunderea sa, dascalul indeplineste toate obligatiile
(evident si interdictiile) impuse prin activitati sociale, legi, decrete, hotarari, raspundere pentru
care el este recompensat social conform locului si importantei activitatii pe care o desfasoara,
prin responsabilitatea sa el isi face datoria. Asadar, raspunderea este impusa dascalului, dar
responsabilitatea reprezinta o optiune personala, prin care cel in cauza isi asuma o serie de
actiuni noi, obligatorii, dar pe baza carora el intelege si stie ca sporeste intreaga eficienta a
activitatii sale. Dascalul care-si asuma responsabilitatea, este cel care-si face datoria.
Raspunderea implica obligatie si interdictie, datoria implica responsabilitatea. Omul care-si face
datoria este omul de vocatie, este omul care nu are nevoie de cineva urmareasca, el este cel care
face totul din placere si din necesitate, este cel care, fara a fi recompensat suplimentar obtine
rezultate mai bune, si obtine performante in tot ceea ce face. A-ti face datoria reprezinta astazi
telul suprem al fiecarui dascal in contextul sporirii caracterului formativ al intregului proces
instructiv-educativ.

Calitatea de educator, tactul, maiestria si talentul de educator se insusesc si se dezvolta sub forma
profesiei de educator, de profesor asa cum se insuseste si calitatea de specialist.

In literatura de specialitate, cultura profesionala poate fi definita drept un ansamblu specific de

valori, credinte conducatoare, reprezentari, intelesuri, cai de gandire impartasite de membrii unui
grup profesional, ca urmare a unei educatii comune, care determina modurile in care acestia se
vor comporta in exercitarea profesiunii respective si care sunt transmise noilor membrii drept
corecte.

Caracterizata drept o clasa de activitati specifice, profesiunea este menita sa reflecte :

- Cunostinte teoretice inalt specializate, de un nivel elevat si o metodologie caracteristica de

instrumentalizare in pratica ; din aceasta perspectiva, solicitandu-se initiativa si creativitate ;

- Formare specializata, de nivel universitar, cu dominanta stiintifica, dar si cu o componenta

practica insemnata ;

- Un statut social bine definit- recunostere sociala in domeniul respectiv ;

- Un sistem propriu de valori, transmis prin formarea specializata si respectarea codului

deontologic specific ;

- Integrarea practicii in profesiune cu cercetarea si formarea ;

- Insertia sociala prin intermediul asociatiilor si organizatiilor profesionale- garantarea status-ului
social;

- Solidaritate de grup profesional- formarea comuna, aderenta la teorii, doctrine si metodologii

comune.

Un bun profesionist transforma o ,, profesiune«  intr-un apostolat. De aceea este important ca in

alegerea profesiunii sa tinem cont de compatibilitatea intre aptitudinile personale si cerintele
profesiunii. Profesiunea de educator implica raportarea si confruntarea continua cu altii, de aceea
anumite calitati aptitudinale sunt indispensabile acelora care isi aleg si presteaza aceasta
profesiune. Aptitudinile pedagogice, solicitate profesorului in actiune, se manifesta in activitatea
de educatie si pot fi evidentiate pe baza performantelor realizate.

A fi profesor inseamna un risc asumat.Sa-i inveti pe altii cum sa invete este o opera care implica
rabdare, incertitudine, multe ore de studiu, emotie, descurajare, suras.Mai mult ca atat, rezultatul
muncii unui profesor , nu se poate masura cantitativ si calitativ, imediat. El stimuleaza si
intretine curiozitatea copiilor pentru lucruri noi, le modeleaza comportamentele sociale,, le
intareste increderea in fortele proprii, ii ajuta sa-si desavarseasca identitatea.

Din aceste motive, profesorul trebuie sa aibe calitati si competente necesare centrarii, cu
precadere, pe asteptarile, trebuintele si interesele elevilor.

Iata de ce, Rene Hubert considera ca principala calitate a profesorului este vocatia pedagogica,
exprimata prin ,, a te simti chemat, ales pentru aceasta sarcina si apt pentru a o indeplini » Trei
elemente ii sunt caracteristice vocatiei pedagogice : iubirea pedagogica, credinta in valorile
sociale si culturale, constiinta responsabilitatii fata de copil.

Satisfactiile morale pe care le ofera calitatea de profesor sint atit de mari, incit compenseaza
eforturile si dificultatile intimpinate. Nimic nu este prea greu, cind traiesti bucuria lectiilor
reusite si a succesului elevilor tai la examene si concursuri (care este si succesul tau de profesor),
cind poti castiga stima, dragostea si recunostinta lor. Satisfactia de a contribui la formarea unor
buni specialisti si buni cetateni, la ale caror succese te simti si tu partas, nu poate fi egalata. Este
de adaugat ca profesiunea de profesor te mentine mereu tinar sufleteste, in mijlocul tineretii
clocotitoare care te inconjura, intr-o continua efervescenta intelectuala si iti da, sentimentul
intens al creatiei. Pentru ca educatia nu este numai o meserie, ci si o arta, o arta care, la fel cu
aceea a actorului, cu care a fost adesea comparata, cere — pe linga pregatirea profesionala — o
mare capacitate de daruire, pasiune si entuziasm.

In cariera didactica, pentru obtinerea performantei (reusitei), este necesara acordarea unei atentii
sporite urmatorilor factori:

a) Profesorul care prin personalitatea sa, prin aptitudinea pedagogica si prin formularea si
realizarea obiectivelor educationale este factorul principal al performantei scolare;

b) Elevul care prin intreaga sa personalitate, prin toate componentele vietii biopsihice este prin
sine insusi factor al performantei;
c) Societatea prin standardele impuse, prin cerinte, prin oferte si prin conditiile create
invatamantului devine un factor al performantei scolare;

d) Intre elev si profesor se situeaza ca factor al performantei mediul scolar.

e) Intre profesor si societate intervine mediul social asimilat pedagogic, adica ceea ce crede
societatea despre locul si rolul scolii in comunitate;

f) Intre societate si elev se situeaza mediul individual asimilat pedagogic, adica ceea ce crede,
elevul despre eI insusi si despre posibilitatile lui;

Analizand pas cu pas toti acesti factori, orice dascal trebuie sa fie constient ca autentica si
eficienta cariera didactica trebuie construita in functie de acesti factori, dar in functie mai ales de
propria lui dorinta de a fi util, de a intelege ca el ofera societatii servicii pentru educatie, servicii
ce trebuie sa fie de cea mai inalta calitate. Prin aceasta prisma, profesorul trebuie pas cu pas sa-si
indrepte si sa-si concentreze intreaga activitate spre propria-i formare si perfectionare. El trebuie
sa inteleaga faptul ca o cariera didactica este probabil una din putinele profesiuni care nu
inceteaza odata cu schimbarea hainelor de lucru.El este profesor in fiecare moment si in fiecare
conjunctura a vietii sale. El reprezinta lumea civilizata a adultului in mintea si sufletuI copilului
si al tanarului.

Locul, rolul si activitatea profesorului alcatuiesc un microunivers institutional de educatie, care,

pentru a avea rezultate eficiente, implica in mod obiectiv si necesar si o functie manageriala.
Profesorul, in general, este implicat si in actul conducerii unitatii de invatamant prin unele functii
pe care ca si cadru didactic le detine.