Pro
didactica
Elena bOUREANU
CONTINUITATEA
ÎNTRE GRĂDINIŢĂ ŞI
ŞCOALĂ – PREMISĂ A
SUCCESULUI ŞCOLAR
A fi învăţător nu este o me-
serie, ci o profesie, una care im-
plică un grad ridicat de respon-
sabilitate, deoarece acesta nu
se reduce la instruire; menirea
cadrului didactic este educarea
copilului. Trebuie să faci ceea ce
e bine pentru formarea lor,
trebu- ie să le modelezi
caracterul.
Este uşor; copilul este des-
chis, este sincer şi vulnerabil.
Putem fi buni specialişti, dar şi
creatori; Fără a distruge lumea
copilului, educatorul este cel
care intervine cu tact şi
orientează co- pilului gândirea şi
imaginaţia.
Venirea copilului în şcoală îl
solicită intens şi învăţarea
devine treptat tipul fundamental
de acti- vitate.
Activitatea şcolară va ocupa
cea mai mare parte a timpului
co- pilului, orientândui întreaga
per- sonalitate şi determinând
schim- bări în sens evolutiv.
Din punct de vedere orga-
nizatoric, asigurarea continuită-
ţii între grădiniţă şi şcoală este
în dezvoltare şi în capacitatea
1
determinată de instituţionaliza-
rea grupei mari pregătitoare, în
care abilităţile formate deja sunt
reluate şi exersate în contexte
noi de aplicare, accentuânduse
capacitatea copiilor de a opera
cu ele, de a stabili noi legături în-
tre cunoştinţe şi de a le utiliza în
practică.
Se impune analizarea unor
aspecte ale realizării continuităţii
între grădiniţă şi şcoală în
învăţa- re. Un prim element îl
constituie cunoaşterea
particularităţilor psi- hologice ale
vârstei preşcolarului mic, precum
şi implicaţiile peda- gogice ale
învăţării. În al doilea rând, se
solicită abordarea cu atenţie
deosebită a conţinutului, ale
cărui baze se pun în preşco-
laritate, reluat fiind, la un alt
nivel, în şcoala primară. Alt
aspect îl constituie strategia
didactică utili- zată, concretizată
întro varietate de metode,
procedee şi mijloace de
învăţământ care să faciliteze
transmiterea materiei şi
formarea de abilităţi.
Cel mai important element
în această abordare îl constituie
jocul didactic, activitate de bază
a copilului şi, totodată, modalita-
te de iniţiere treptată în procesul
complex al învăţării. Jocul are o
pregnanţă firească în viaţa co-
piilor, este „munca” lor. De aici,
necesitatea ca educatorii, fie
ei la nivel preşcolar sau primar,
să recunoască puterea jocului
de asimilare a copilului. Există o
2 Limba
strânsă interdependenţă între Română
tranziţie de la joc la muncă, de
evenimentele de la începuturile
la jocul preşcolarului la munca
învăţăturii copilului şi succesele
şcolarului. Copilul trebuie învăţat
sau insuccesele din viitoarea ac-
„să se joace în muncă”. Şi, cum
tivitate educaţională.
„munca” de bază a şcolarului
Ca activitate fundamentală
este învăţarea, pentru ca relaţia
a copilului, jocul poate contribui
joc–învăţare să fie firească, se
la formarea unei atitudini pozitive
cer respectate următoarele con-
faţă de muncă. La preşcolari, de
diţii; jocul să conţină elemente
exemplu, cea mai adecvată mo-
de învăţare, iar învăţarea însăşi
dalitate de formare a interesului
să conţină elemente de joc.
pentru muncă constă în îmbina-
O trecere reuşită a preşco-
rea acţiunii cu jocul. Prin joc, co-
larului în şcoala primară
pilul are posibilitatea de a fi mai
depinde, în bună măsură, de
degrabă un iniţiator în propria
felul în care este abordată
sa lume, de aceea el determină
problema jocului.
creşterea încrederii în sine, îi dă
„Jocul este singura atmosferă în
posibilitatea de aşi folosi imagi-
care fiinţa sa psihologică poate
naţia, îl ajută să pună în practică
să respire şi, în consecinţă, să
abilităţile şi priceperile
acţioneze. A ne întreba de ce
dobândite. Jocul poate contribui
co- pilul se joacă înseamnă a ne
la îmbogăţi- rea bagajului de
în- treba de ce copilul este copil,
cultură şi este- tic, dezvoltândui
nu ne putem imagina copilăria
creativitatea şi sensibilitatea.
fără râsetele şi jocurile sale”,
Vorbind despre aspectul
spune
cognitiv şi cel afectiv în procesul
E. Claparede.
învăţării, Jean Piaget a arătat
În sensul obiectivelor men-
că ele sunt inseparabile şi ire-
ţionate, prezentăm câteva ac-
ductibile: „Nu există deci nici o
tivităţi realizate de învăţătorii
conduită, oricât de intelectuală
de la şcoala nr. 10 în comun cu
ar fi, care să nu aibă drept mobi-
educatoarele de la grădiniţa cu
luri factori afectivi; dar, reciproc,
orar normal nr. 1 şi grădiniţele
nu pot exista stări afective fără
cu orar prelungit nr. 13, 15, 20,
intervenţia percepţiilor sau înţe-
22 din Iaşi.
legerii, care constituie structura
a) Sau organizat lecţii des-
lor cognitivă”.
chise la grupa pregătitoare cu
Este necesară o etapă de
participarea mai ales a învăţă-
toarelor de la clasele I. Procede-
ul acesta a relevat nivelul de cu-
noştinţe, priceperi şi deprinderi
ale copiilor, eficienţa metodelor
şi a materialului didactic utilizat, posibilităţi de preluare de către
Pro 3
didactica
învăţători a unor metode şi pro-
Sa concluzionat că in-
cedee spre utilizarea lor cu pre-
tegrarea elevilor în clasa I în
cădere la vârsta micii şcolarităţi.
activitatea şcolară depinde de
b) Preşcolarii şi elevii din
însuşirea în grădiniţe a unui
clasa I au participat la activităţi
cuantum de cunoştinţe care sunt
culturalartistice comune: vizite la
reluate în clasa I, dar într un
muzee, serbări, comemorarea
interval de timp limitat (pe-
unor evenimente istorice. Şcola-
rioada preabecedară). Aceste
rii de la clasa a IVa A de la şcoa-
cunoştinţe se referă la vocabu-
la nr. 10 au organizat serbări de
larul copilului (bogăţie, corec-
Moş Crăciun, au oferit cadouri
titudine, pronunţie, construcţia
de Sf. Nicolae, mărţişoare de 1
corectă a propoziţiilor din punct
Mar- tie preşcolarilor de la
de vedere gramatical), capaci-
aceste gră- diniţe. După
tatea de exprimare (răspunsuri
program copiii sau jucat
la întrebări, reacţii la comenzi),
împreună cu preşcolarii de la
cunoştinţe matematice (nume-
aceste grădiniţe. Observaţiile
raţia 010, stabilirea de relaţii
psihologice sistematice conclu-
între mărimi, măriri şi micşorări
zionează că, în joc, ca şi în alte
cu o unitate, gruparea obiec-
activităţi, preşcolarii preferă, de
telor după caracteristici date). La
cele mai multe ori, drept model
intrarea în clasa I, copilul trebuie
copilul mai mare decât el, re-
să fie capabil să se ori- enteze
spectiv, elevul de şcoală.
în spaţiu, să mânuiască cu o
c) Cunoscând curiozitatea
oarecare siguranţă instru-
copiilor de vârstă preşcolară, în
mentele de scris, să redea gra-
special a celor din grupa mare,
fic modele simple.
privind atmosfera vieţii şcolare,
Parcurgând etapa şcolari-
vizitele lor în şcoli constituie
zării în grădiniţă, este de
prile- juri de satisfacţie. Sa putut
aşteptat ca la intrarea în clasa I
con- stata interesul cu care
integrarea în colectiv să nu mai
preşcolarii urmăresc pe colegii
constituie o dificultate.
lor mai mari; cum stau în bănci,
„Iubirea mea e jocul, râde
cum ţin lucru- rile, cum răspund
copilul. Şi dascălul ar trebui să
la întrebările învăţătorului,
ştie bine un lucru. Capul copilului
precum şi atitudi- nea faţă de
nu este un vas pe care săl umpli,
învăţătură, dovedită prin modul
ci o făclie pe care so aprinzi ast-
cum citesc, scriu şi socotesc.
fel încât, mai târziu, să lumineze
cu lumină proprie” (Plutarh).
Particularităţile învăţării citi-
tului în clasa I sunt determinate
ÎNVĂŢAREA CITITULUI de particularităţile psihologice ale
ÎN CLASA I copiilor de vârstă şcolară mică.
4 Limba
Metoda cea mai utilizată în Română
prima etapă a acestui proces,
acest scop este metoda
dar care este decisivă în drumul
fonetică, (analiticosintetică) a
pe carel fac pentru ca cititul să
cărei parti- cularitate esenţială o
devină un mijloc de autoinstruire.
constituie legătura strânsă între
Ceea ce se realizează în clasa I
activitatea de învăţare a citirii şi
este „alfabetizarea” propriuzisă,
a scrierii. În această activitate
familiarizarea cu sunetele şi li-
există nu- meroase note
terele corespunzătoare, citirea
comune. Mai mult chiar,
silabelor, a cuvintelor, propoziţii-
numeroase acţiuni care vi-
lor şi a unor texte închegate, de
zează învăţarea citirii sau scrierii
dimensiuni reduse. Faptul
se sprijină reciproc. De aceea,
acesta nu trebuie să ducă la
cititul şi scrisul se învaţă simul-
impresia că în clasa I cititul se
tan, întro unitate integratoare
rezumă doar la aspectele lui
firească.
exterioare, fără o participare
Însuşirea cititului este un
intelectuală, fără a se analiza
proces relativ îndelungat, care
semnificaţia textelor citi- te,
parcurge, în linii mari, două eta-
oricât de simple ar fi acestea.
pe: a) învăţarea tehnicii, a meca-
Concluzia care se desprinde din
nismului propriuzis al cititului şi
cele afirmate mai sus este că în-
b) asimilarea acestui instrument
văţarea cititului în clasa I are atât
al muncii intelectuale, altfel spus
valenţe informative, cât şi forma-
familiarizarea elevilor cu capaci-
tiveducative.
tatea de a se orienta întrun text
În cele ce urmează voi abor-
scris, de a folosi cartea ca mij-
da unele aspecte de ordin meto-
loc de formare şi informare. Ci-
dologic legate de însuşirea
titul devine opţional atunci când
tehni- cii cititului.
el constituie „o metodă de lucru
Cititul, ca orice deprindere,
care săi ajute pe elevi să fie ca-
se constituie din câteva compo-
pabili săşi completeze singuri
nente, a căror cunoaştere, fie şi
instruirea elementară pe care au
sumară, trebuie privită ca un mij-
primito în şcoală”. În clasa I, ele-
loc de conştientizare a acestei
vii nu parcurg decât o parte din
deprinderi.
Prin actul cititului se reali-
zează transpunerea unei
structuri grafice în unele sonore
şi minta- le, transpunere care
este legată totdeauna de o
semnificaţie: cu- vântul,
propoziţia sunt purtătoare de
informaţii.
O primă componentă în în-
văţarea cititului este recunoaş- terea literelor. Elevul trebuie să
Pro 5
didactica
perceapă mai întâi literele după
După cum se poate des-
forma şi locul fiecăreia în cuvânt,
prinde din prezentarea sumară
ştiind că orice schimbare a
a componentelor principale ale
locului acestora sau orice
deprinderii cititului, cunoaşterea
omitere schim- bă însuşi
acestora este absolut necesară.
cuvântul. Recunoaşte- rea literei
Această cunoaştere permite con-
trebuie în mod necesar asociată
ştientizarea actului cititului, prin
cu sunetul corespun- zător.
activizarea operaţiilor intelectuale
Numai recunoaşterea lite- relor
implicate în acest proces, oferind
şi asocierea lor corectă cu
posibilităţi sigure de interioriza-
sunetele corespunzătoare nu pot
re şi un câmp larg de transfer.
asigura citirea unui cuvânt. Cum
O asemenea înţelegere înlătură
litera luată separat nu are nici o
optica potrivit căreia actul citirii şi
semnificaţie şi cum cuvântul cu
scrierii sar rezuma numai la recu-
semnificaţia lui nu poate consti-
noaşterea în scris a literelor şi a
tui, pentru copiii începători în ale
fonemelor corespunzătoare.
cititului, unitatea optică de citire,
A şti să citeşti înseamnă
se recurge la silabă ca unitate
să dobândeşti o tehnică ce nu
sonoră a cuvântului, care uşu-
prezintă valoare şi interes decât
rează trecerea pragului spre citi-
dacă „cel ce ştie să citească”
rea cuvintelor. De aceea, unirea
înţelege ceea ce citeşte. Aici in-
literelor în silabe constituie o altă
vocăm şi ideea conform căreia
componentă în învăţarea
„a şti să numeri nu înseamnă că
cititului. Trecerea pragului de la
ştii matematică”. Cu alte cuvinte,
silabă la cuvânt, este pe cât de
faptul că un elev cunoaşte toate
dificilă pentru elev, pe atât de
literele nu înseamnă şi că el ştie
necesară. Ea îi apropie pe elevi
să citească.
de învăţa- rea cititului, care,
Numai cunoaşterea tuturor
oricât de lentă ar fi la început,
acţiunilor care concurează la re-
prin reveniri suc- cesive,
alizarea actului cititului, mai ales
asigură, în cele din urmă,
înţelegerea sensului celor citite,
înţelegerea conţinutului seman-
asigură însuşirea acestei deprin-
tic al propoziţiilor şi – în cele din
deri, astfel ca ea să poată
urmă – al textelor închegate.
Pentru şcolarii de clasa I deveni întradevăr un mijloc de
stabilirea locului fiecărui cuvânt autoin- struire pentru elevi.
în propoziţie sau frază şi înţele- Ca orice deprindere, tehni-
gerea sensului acestora repre- ca cititului se învaţă prin exerciţii.
zintă o activitate complexă şi di- Conştientizarea actului cititului şi
ficilă. exersarea lui sistematică repre-
zintă condiţia hotărâtoare în for-
marea deprinderilor respective, prin efortul personal al fiecărui
care trebuie dirijată de către în- elev.
văţător în mod corect şi asimilată
6 Limba
FORMAREA
PRICEPERILOR
ŞI DEPRINDERILOR DE
SCRIERE CORECTĂ
Cunoaşterea temeinică şi
folosirea corectă a limbii române
sunt obiective de bază ale între-
gului învăţământ.
Limba nu este numai mijlo-
cul principal de comunicare in-
terumană, ci şi suportul gândirii,
al instruirii şi educării dea lungul
întregii sale vieţi.
Fără însuşirea corespunză-
toare a limbii nu poate fi
concepu- tă evoluţia intelectuală
a copiilor, pregătirea lor pentru
asimilarea disciplinelor şcolare
şi, pe un plan mai larg, pentru
viitoarea sa activitate şi inserţie
socială.
Prin studierea limbii române
în ciclul primar se urmăreşte rea-
lizarea unui complex de obiecti-
ve, din care menţionăm:
– formarea deprinderilor
de scriere corectă, lizibilă, cali-
grafică;
– însuşirea citirii corecte,
conştiente şi expresive;
– cunoaşterea şi folosirea
limbii române ca principal mijloc
de comunicare orală şi scrisă;
luării, învăţătorul îşi proiectează
activitatea didactică eficient,
Română
– îmbogăţirea continuă a
vocabularului activ al elevilor;
– cultivarea gustului pentru
lectură;
– formarea deprinderilor de
redactare a unor compuneri.
Primele obiective referitoare
la însuşirea citirii şi scrierii co-
recte condiţionează realizarea
celorlalte. De aceea, în perioada
de achiziţii fundamentale, însuşi-
rea citirii şi scrierii este cel mai
de seamă scop al învăţării. Pe
mă- sură ce deprinderile se
formează şi se consolidează, în
clasele ur- mătoare devin, din
scopuri, mij- loace ale învăţării.
În cele ce urmează, voi stă-
rui asupra predării / învăţării scri-
sului, prezentând câteva condiţii
esenţiale ale reuşitei desprinse
din propria experienţă didactică.
Asigurarea unui început
bun presupune verificarea
capacităţii de scriere a elevilor
încă din pri- mele zile de şcoală.
Evaluarea nivelului şi calităţii
deprinderilor copiilor necesare
pentru scriere este obligatorie.
Învăţătorul va şti astfel de
unde porneşte şi asupra căror
activităţi să insiste mai mult.
De la un an la altul, copiii vin
de la grădiniţă mai bine pregătiţi,
dar în urma acestei evaluări am
descope- rit elevi ce nu au
formate deprinderi simple: unii
cunosc numai literele de tipar, alţii
folosesc forme greşite ale literelor
de mână.
Cunoscând rezultatul eva-
pen- tru a realiza obiectivele
specifice scrierii.
Pro 7
didactica
Indiferent de nivelul la care
ere pentru clasa I. Acestea oferă
se află elevii, nu trebuie să de-
modelul corect, pe care elevul îl
păşim perioada preabecedară,
are în permanenţă în faţă, având
în care aceştia trasează
posibilitatea de a compara şi co-
componen- tele literelor şi
recta propria scriere.
asimilează primele deprinderi de
În atenţia învăţătorilor trebuie
scriere corectă.
să stea, încă din primele lecţii,
O condiţie importantă în
formarea deprinderii de ordine
acest sens o constituie folosirea
în scriere. Înainte de a scrie, se
corectă a instrumentului de
impune să se reamintească ele-
scris. Instrumentul cel mai
vilor care este poziţia corectă la
indicat în perioada formării
scris, cum se organizează pagi-
deprinderilor de scriere este
na caietului (linia de la margine),
stiloul. Creionul şi pixul
cum se aşază un text în pagină
înlesnesc abateri de la forma
(locul titlului, alineatele, cum se
corectă a literelor datorită
scriu versurile).Toate acestea se
alunecării lor uşoare pe hârtie.
cer repetate până devin deprin-
Utilizarea stiloului în clasele mici
deri statornice. Pentru a imprima
facilitează adoptarea unui ritm
muncii elevului ordine, am veri-
corespunzător de scriere, însuşi-
ficat în permanenţă caietele de
rea unei scrieri caligrafice.
clasă şi de teme, făcând apreci-
Important este şi cum folo-
eri asupra calităţii scrisului.
sim caietul. În mod obişnuit se
În clasele primare trebuie
folosesc caiete de teme scrise
in- sistat asupra formei literelor,
acasă şi caiete de clasă. În aten-
asu- pra însuşirii scrierii
ţia învăţătorului trebuie să fie
caligrafice.
ambele categorii de caiete. Dacă
Nu de puţine ori există ten-
nu vor fi corectate ambele,
dinţa de a transfera la ciclul pri-
elevul va da mai multă atenţie
mar obiective specifice altor trep-
scrierii în caietul de teme, astfel
te de învăţământ şi de a trece
favori- zânduse abaterile de la
cu uşurinţă peste acest obiectiv
scrie- rea caligrafică. Pentru a
specific–formarea unei scrieri ca-
diminua dezavantajele acestui
ligrafice. Pentru a forma şi menţi-
procedeu trebuie să corectăm şi
ne o scriere caligrafică trebuie să
caietul de clasă, şi caietul de
menţinem echilibrul între posibili-
teme.
tăţile motorii ale copiilor şi
Pentru a uşura formarea
volumul exerciţiilor. Este cunoscut
de- prinderilor de scriere corectă
că scri- sul se modifică în funcţie
s au tipărit caiete speciale de
de viteza de execuţie şi de
scri-
vârstă. La unii copii se observă
că, întro anumi- tă perioadă,
renunţă la scrierea
caligrafică din considerentul de a fi „prea şcolărească” şi copiază
8 Limba
scrisul unui adult, modificând for- Română
Corectarea scrisului elevu-
ma literelor. Dacă scrisul elevilor
lui a fost împletită cu corectarea
este observat permanent, mani-
pronunţiei şi scrierea la tablă a
festările menţionate sunt sesizate
formei corecte.
la timp şi se pot corecta.
O altă tehnică a fost dicta-
Deosebit de important în
rea cu rânduri libere, în vederea
formarea scrierii caligrafice este
corectării ortogramelor greşite.
ritmul. În clasele primare, întâi
Succesul a fost asigurat
învăţăm să scriem frumos şi
prin trecerea greşelilor întrun
corect şi apoi repede. Până în
caiet de evidenţă a acestora sau
momentul consolidării
în tabelul făcut de fiecare elev
deprinderilor de scriere este ne-
la sfârşitul caietului. Corectarea
cesar să păstrăm ritmul de
şi aprecierea temelor scrise nu
scriere al fiecărui elev. Ritmul se
trebuie să vizeze doar corectitu-
schimbă pe măsură ce scrierea
dinea semantică a scrisului, ci şi
corectă se consolidează.
forma literelor, aşezarea în pagi-
Obligatorie pentru scrierea
nă etc.
corectă este cunoaşterea şi apli-
Sunt aspecte care, desprin-
carea regulilor de ortografie şi
se corect şi fixate prin receptare
punctuaţie. Însuşirea unei
sistematică, stăruitoare, îi vor fo-
ortogra- me sau a unei reguli de
losi în anii următori de şcoală ca
punctuaţie presupune
deprinderi şi priceperi fundamen-
conştientizarea, potri- vit pregătirii
tale ale muncii intelectuale.
şi vârstei, a condiţiilor care impun
folosirea lor. Pentru însuşirea
unei scrieri corecte, am folosit
variate forme de lucru: teh- nica
VALENŢE COGNITIVE
învăţării pe grupe, învăţarea prin ALE IMPERATIVULUI
descoperire (răspunsuri date în CiTeşTe!
scris, pe loc, la unele proble- me
puse întregii clase), dirijând Fluxul bogat şi divers de in-
această activitate şi urmărind co- formaţii, reflectând complexitatea
rectitudinea răspunsurilor. lumii în care trăim, se „revarsă”
Autocontrolul dă posibilitate şi asupra elevilor, contribuie la
fiecărui elev săşi corecteze gre- formarea reprezentărilor despre
şelile şi să nu le repete. Am natură, lume şi societate şi, prin
ajutat elevul săşi descopere aceasta, la integrarea lor socia-
greşelile singur, atenţionândul şi lă de mai târziu. Întro formulare
uneori indicândui rândurile ori sintetică, se poate spune că fami-
numărul de greşeli din textul liarizarea cu instrumentele muncii
exerciţiului.
intelectuale, în primul rând cu citi- esenţial al „activităţii” micului şco-
tul şi scrisul, constituie conţinutul lar. Învăţarea de acasă, cu toate
Pro 9
didactica
valenţele ei cognitive şi formative,
acela de a le îndruma elevilor pa-
nu poate înlocui învăţarea şcola-
şii către anumite cărţi din bibliote-
ră, în care cartea reprezintă prin-
ca şcolii, ştiut fiind că numai „pre-
cipalul izvor de informare, formare
zenţa” cărţilor în familie nu este
şi inserţie socială a noii generaţii.
suficientă. Atât cadrul didactic,
Odată cu intrarea în şcoa-
cât şi părinţii trebuie să întreţină
lă, copilul devenit elev părăseş-
şi să dezvolte motivaţia elevului
te zona liberei acţiuni şi pătrun-
pentru lectură. Inutil se justifică
de în cea a „muncii” organizate
unii pă- rinţi, atunci când li se
şi orientate spre un scop precis.
aduce la cu- noştinţă că proprii
Dominanta cunoaşterii devine
lor copii citesc greoi, afirmând că
cartea. La început – abecedarul,
le „cumpără multe cărţi” şi că au
atracţia irezistibilă către cuvântul
o bibliotecă
scris, către carte în general,
„acceptabilă” acasă. Simpla pre-
călă- uzeşte micul elev al clasei I
zenţă a cărţii este doar o premisă
spre lumea universului, a
a cultivării gustului pentru lectură.
cunoaşterii, potolindui setea
Desigur, nu este suficient îndem-
curiozităţii cres- cânde. Alături
nul atât de obişnuit – „Citeşte!”,
de nevoia şi plăce- rea de a citi,
ori – „Lasă joaca şi pregăteşte
elevului îi revine şi
lecţiile!”. Sprijinul familiei şi mai
„obligaţia” de a citi pentru pregă-
cu seamă al şcolii trebuie să aibă
tirea zilnică a lecţiilor: contactul
în vedere ce citeşte, cum citeşte,
cu cartea devine predominant.
cât timp acordă lecturii şi ce
La formarea „dragostei” faţă
anume învaţă în urma lecturii,
de carte contribuie atât învăţăto-
îndeosebi a lecturii suplimentare
rul, cât şi familia. Dacă în familie
recoman- date prin programa
există o bibliotecă, oricât de mo-
şcolară. Dis- cuţiile cu elevii pe
destă, şi mai ales dacă există şi
asemenea teme sunt imperios
„iubirea” faţă de carte, manifesta-
necesare. Aşadar, în afara muncii
tă nu numai prin lectură, ci şi
cu cartea în care se implică, în
prin modul cum se vorbeşte
mod necesar, şcoa- la, copiii
despre diferite cărţi, cum sunt
învaţă şi pe alte căi ce e rău şi
păstrate, atunci elevul îşi
ce e bine. La „învăţarea socială”
formează treptat respectul faţă
nu se poate renunţa, dar ea nu
de acestea.
poate fi „absolutizată”. Pe de altă
Rolul învăţătorului este şi
parte, învăţarea extraşco- lară
este, de regulă, mai atractivă şi
decurge mai uşor.
Dacă un copil, în special
când familia are musafiri, arată
că ştie,
10 Limba
spre exemplu, nume de cântăreţi Română
reale, părinţii se întreabă: „Ce s
sau de fotbalişti, ori cine ştie ce
a întâmplat cu copilul meu?” sau
eve- niment petrecut de curând, şi
„Carei cauza? Că doar citeşte
pen- tru aceasta este catalogat
foarte mult”. Astfel, vârsta marii
„deştept”, nu înseamnă neapărat
„receptivităţi” se scurge ireversi-
că şi „este”. Nu se poate pune
bil, lăsânduşi amprenta uneori
semnul egalităţii între
negativă asupra copiilor. Numai
recepţionarea unui spectacol sau
atunci când învăţătorul şi părinţii
a acţiunii unui film şi asimilarea
găsesc timp pentru a le asculta
unor cunoştinţe sistematice prin în-
părerile despre conţinutul cărţi-
văţarea şcolară.
lor citite sau trăiesc alături de ei
Cartea rămâne principalul
bucuria succesului în munca cu
izvor de informaţie, suportul de
cartea se realizează cu adevă-
nelipsit al activităţii educaţionale
rat o comunicare între gândire şi
în perioada de formare a
viaţă. Chemarea cărţii vine la
viitorilor
început din afară, fiind favoriza-
„agenţi” de transformare şi per-
tă de atmosfera din familie. Apoi
fecţionare a realităţii. A sta
se constituie treptat întrun stil de
aplecat aspra cuvântului scris
muncă, parte componentă a „re-
înseamnă a căuta calea
gimului” de activitate.
cunoaşterii, a înţe- legerii şi a
Numai când învăţătorul şi
propriei realizări. Sunt cunoscute
pă- rinţii sunt „ataşaţi” activităţii
numeroase cazuri când copilul
elevului, când i se respectă timpul
citeşte cu cartea „pi- tit” sub
de lucru şi cel de destindere, când
bancă, întrun colţ al came- rei,
este în- curajat şi ajutat raţional
întrun parc, oriunde poate, dar
acolo unde nu poate, chemarea
nu învaţă şi lecţiile necesare.
cărţii vine din interior şi aduce
Acestea sunt neglijate pentru că
bucuria de a citi şi de a cunoaşte.
surprinzândul citind cu „patos”
Altfel, atracţia pen- tru carte din
chiar şi noaptea, părinţii cred că
anii copilăriei se poate pierde pe
va obţine rezultate foarte bune la
drumul anevoios către valorile
învăţătură. Dezamăgirea nu se
culturii.
lasă aşteptată. Copilul poate fi
tentat să nu dezvăluie
insuccesul şi „notele slabe”,
minţind. De cele mai multe ori,
când află situaţiile