Testul 15

- Trasaturi ale realismului:

Fragmentul operei “ In vreme de razboi” apartinand lui Ion Luca Caragiale se incadreaza in estetica realista
prin respectarea celor trei principii fundamentale: obiectivitatea, veridicitatea si verosimilitatea conturate in
tematica sociala: tema banului si satul. Incipitul fragmentului cuprinde descrierea unei clase sociale, aceea a
talharilor : “ intai incepusera cu hotia de cai [...] pe urma omoruri ”, specifica realismului este si utilizarea
descrierii in tehnica detaliului ce contureaza portretul talharilor: “voinici, spoiti cu carbuni la ochi, foarte
indrazneti si foarte cruzi”. Personajele, produse ale mediului din care provin, sunt tipice si reprezinta
exponenti ai unei clase sociale precum: preotul si talharul, evolutia lor fiind determinata social: “ramas
vadus, desi foarte tanar, traia cu maica-sa.”Obiectivitatea, principiu realist, este evidentiat de prezenta
naratiunii heterodiegetice, naratiune obiectiva din perspectiva unui narator omniscient, omniprezent si
omnipotent.

Testul 14

- Rolul verbelor la timpul prezent al modului indicativ:

Fragmentul operei “ Divagatie nocturna” apartinand lui Anatol.E.Bakonsky, opera construita in jurul temei
conditiei umane, a carei soarta este pecetluita(care nu poate fi schimbata) si condamnata la constientizarea
propriei conditii, propriei limite, supratema naturii se impleteste cu tema centrala conturand astfel tristetea
generata atat de astenia insotita de schimbarea anotimpului, cat si de trecerea ireversibila a timpului : “ se
apropie de mine tristetea-ncet, incet / Cum vine-n codri ploaia de noiembrie ”.

Un rol important in transfigurarea semnificatiilor il joaca prezenta verbelor la indicativ-prezent: “vine” “alina”
“simt” ; verbe ce contureaza caracterul general-valabil al semnificatiilor, un timp durativ fara perspectiva
incheierii, tristetea proiectata in etern: “ nici dragostea, nici noaptea nu-mi alina / aceasta umbra tragica a
timpului” totodata fiind conturata acceptatea conditiei de muritor “desigur, m-am nascut cu aceasta rana / ce nu
se va inchide niciodata” . Moartea este sursa framantarilor si a disperarii, disperare cu ajutorul careia se
construieste finalul poemului, in aparente un plan ideal insa in esenta o iluzie: “ tristetea va trece din nou / cum
pleaca din codri / ploaia de noiembrie” .