ACI SOSI PE VREMURI 2

De ION PILLAT
Perioada interbelica este marcata de cele doua conflagratii mondiale,dar in plan literar reprezinta un
moment de maxima inflorire. In aceasta perioada ,literatura romana se sincronizeaza cu literatura
europeana ,pastrand in acelasi timp legaturile cu traditia. Evolutia poeziei romanesti interbelice este
marcata de confruntarea dintre doua curente:modernismul si traditionalismul.

Traditionalismul este un curent care s-a manifestat cu putere in perioada interbelica ,fiind
caracterizat prin respingerea influentelor occidentale considerate daunatoare specificului national.
Radacinilie traditionalismului se afla in perioada pasoptista,in directia imprimata de revista ,,Dacia
literara” prin interesul pentru istoria nationala,folclorul romanesc si natura. Punctual culminant al
traditionalismului romanesc s- a manifestat prin activitatea revistei ,,Gandirea”(1921-Cluj). Temele
abordate sunt:istoria,trecutul eroic,relaia cu stramosii,trecerea timpului,natura ,relatia cu
divinitatea.

Ion Pillat este un sustinator al traditionalismului in literatura romana atat prin diverse articole
publicate in reviste ,cat si prin opera sa poetica. Poezia ,,Aci sosi pe vremuri” a fost publicata in
volumul ,,Pe Arges in sus”. Expresia traditionalismului prin reintoarcerea nostalgica spre
trecut,imaginea locurilor copilariei si meditatia asupra timpului.

Temele abordate sunt iubirea ca legatura intre generatii,continuitatea vietii si repetabilitatea

destinului uman,trecerea ireversibila a timpului.

Poezia este alcatuita din nouasprezece distihuri si un monovers ,care creeaza trei secvente: I-iubirea
din trecut, II-meditatia asupra trecerii timpului,III-iubirea din prezent.

Titlul este un element de recurenta ,fiind reluat in text si introduce tema centrala a operei:trecerea
ireversibila a timpului. Titlul introduce dimensiunea spatiala (adverbul ,,aci”) si temporala
(locutiunea adverbiala ,,pe vremuri”) a imaginarului poetic. Verbul la perfect simplu ,,sosi” sugereaza
o actiune trecuta si incheiata de curand ,ilustrand apropierea trecutului de prezent.

Poezia este construita prin relatii de opozitie intre prezent si trecut,dar si prin relatii de simetrie
create prin paralelism sintactic: ,,Ca ieri sosi bunica…si acuma tu”.

Prima secventa contureaza cu nostalgie imaginea trecutului,interesul prntru trecut fiind o trasatura
traditionalista.

Incipitul introduce motivul amintirii ca legatura intre prezent si trecut prin metafora ,,casa amintirii
cu obloane si pridvor”. Amintirea este prezentata ca un spatiu inchis,privilegiat ,in care trecutul
ramane viu. Verbele la perfect simplu sustin relatia stransa dintre prezent si trecut. Personificarea
din versul ,,In drmul lor spre zare imbatranesc plopii” introduce tema timpului.

Secventa sugereaza frumusetea trecutului prin povestea de iubire a bunicilor desfasurata dupa un
ritual romantic: asteptarea: ,,Nerabdator bunicul pandise de la scara” ; sosirea fetei: ,,Sari,subtire-o
fata in larga crinolina”; declaratiile tandre: ,,Bunicul meu desigur i-a recitat ,,Le Lac” “; iluzia
eternitatii: ,,Dar ei,in clipa asta simteam ca-o sa ramana “; imaginea celor doi indragostiti sugereaza
tineretea(,,ofata”) si frumusetea(epitetul metaforic ,,ochi de peruzea”); sensibilitatea(,,tacuta”);
emotia(,,nerabdator”).

Comuniunea cu natra este un element traditionalist si surprinde modul in care natura participa la
emotiile celor doi indragostiti,creand un cadru nocturn,feeric: amurgul,imaginea lunii, ,,campia ca un
lac”, ,,lanurile de secara”.

Secventa a doua este o meditatie elegiata asupra trecerii ireversibila a timpului introdusa prin
exclamatia retorica ,,Ce straniu lucru:vremea!”. Sunt prezentate efectele nefaste ale trecerii timpului
asupra fiintei umane,pe care o instraineaza de sine insasi: ,,-Deodata pe perete/Te vezi aievea numai
in stersele portrete/Te recunosti in ele,dar nu si-n fata ta/Caci trupul lui te uita,dar tu nu-l poti uita”.

In cea de a treia secventa este surprinsa tema repetabilitatii destinului uman si a continuitatii vietii
prin prezentarea povestii de iubire a urmasilor. Apar numeroase elemnte de recurenta care sustin
asemanarea dintre prezent si trecut: ritualul iubirii: ,,asteptarea,sosirea iubitei,declaratiile de iubire
prin recitarea unor poezii; imaginea indragostitilor:frumusetea (,,subtire”), sensibilitatea(,,n-ai
ascultat pe ganduri”),comuniunea cu natura(metafora,,campul fu lac intins sub luna”; ,,amurgul”)

Secventa este constituita prin parallelism sintactic care sustine similaritatea dintre trecut si prezent,
dar verbele la perfect compus si perfect simplu creeaza o suprapunere a planurilor ,facilitand
confuzia temporala. Apar putine elemente diferite care fac distinctia dintre planuri :
recuzita(berlina,trasura,crinolina),preferintele livresti(bunicul recita poezii romantice,iar nepotul
poezii simboliste)

Motivul clopotului este un element de recurenta si reprezinta un simbol ambiguu,sugerand fie

viata(,,nunta”),fie moartea. Acest litemotiv creeaza un refren,care alaturi de paralelismul sintactic
determina muzicalitatea poeziei.

Prozodia sustine traitionalismului operei,strofele fiind distihuri si un monovers cu monorima,ritm

iambic si masura versurilor de treisprezece –paisprezece silabe.

Poezia ,,Aci sosi pe vremuri” de Ion Pillat apartine esteticii traditionaliste prin temele specifice
desprinse la nivelul discursului liric si prin descrierea spatiului,limbajului poetic,care imbina mai
multe registre,idilizarea trecutului,cadrul natural,respectarea elementelor prozodice traditionale cu
cele de pastel si elegie.