Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Aparat Respirator Anatomie, Semne Si Simptome
Aparat Respirator Anatomie, Semne Si Simptome
Aparatul respirator asigura schimbul de gaze intre sange si mediul extern, efectuandu-se in acest
fel respiratia externa.
2.Plamanii sunt organe elastice. Ei au forma de trunchi de con, cu baza mare orientata in jos. Cel
drept este alcatuit din trei lobi, iar cel stang din doi. Lobii pulmonari sunt delimitati prin scizuri,
care iau nastere prin plicaturarea pleurei.
Foita parietala si cea viscerala inchid intre ele o cavitate virtuala cu presiune negativa, dar care
poate deveni reala in conditii patologice daca patrunde aer (pneumotorax) sau lichid (pleurezii).
Unitatea morfofunctionala a plamanului este lobulul pulmonar care este alcatuit din acini
pulmonari, iar acestia din alveole pulmonare. Prin membrana alveolo-capilara se face transferul
de gaze din alveole in sange unde O2 se fixeaza pe hemoglobina, iar CO2 ia calea inversa,
paraseste patul vascular si trece in alveole, iar de acolo, prin expiratie este eliminat din caile
respiratorii in mediul extern.
3.Cutia toracica – este alcatuita din oase (coloana vertebrala posterior, sternul anterior si
coastele lateral), muschi, vase, nervi, tesut subcutanat si tegumente.
Respiratia este un act refelex, avand centrul in bulbul cerebral. Distingem doua momente ale
respiratiei:
- inspiratia consta in dilatarea cutiei toracice prin contractia muschilor respiratori (este un
proces activ);
- expiratia consta in reducerea volumului cutiei toracice prin relaxarea muschilor respiratori,
colabarea plamanilor si expulzarea aerului bogat in CO2 (este un process pasiv).
Respiratia externa este reprezentata de patrunderea aerului in caile respiratorii, unde este
purificat, incalzit, umezit si amestecat cu aerul deja existent acolo.
Respiratia interna este reprezentata de trecerea oxigenului in sange unde este fixat pe Hb, este
vehiculat de globulele rosii pana la celule, unde se efectueaza trecerea oxigenului din sangele
arterial in celule si se elimina CO2 din celule care este adus la plamani prin intermediul
circulatiei venoase.
Compozitia aerului la nivelul marii: N=79,02%; O2 = 20,94%; CO2 = 0,04%, iar a aerului
expirat: N=79,02%; O2 = 16,3%; CO2 = 4,5%
Notiuni de semiologie
Semiologia se ocupa cu studiul si interpretarea simptomelor si a semnelor de boala, cu ajutorul
carora se elaboreaza diagnosticul.
Durerea – este frecvent semnalata de bolnav ca o jena dureroasa, exacerbata uneori de miscarile
respiratorii. Cand se instaleaza brusc si este vie, intensa, ca o impunsatura de pumnal la nivelul
toracelui (de obicei in regiunea mamelonara) vorbim de junghi toracic si poate surveni in
pneumonie, pleurezie, pneumotorax spontan si embolie pulmonara.
Tusea este un simptom frecvent in bolile pulmonare. Ea consta intr-o inspiratie scurta si adanca,
urmata de inchiderea glotei. Aerul se afla in tensiune intrapulmonar si urmeaza un expir brusc,
fortat, care antreneaza elementele patologice din arborele traheobronsic: corpi starini, lichide
aspirate, mucus, secretii, puroi, sange. La eliminarea produselor patologice mai contribuie si
miscarile cililor mucoasei bronsice.
In functie de caracteristicile ei, tusea are mare valoare semiologica, orientand diagnosticul:
- tusea voalata, ragusita (disfonica) arata o laringita;
- tusea sonora, latratoare se observa in cancerul mediastinal si in adenopatiile
traheobronsice;
- tusea seaca se constata in prima faza a laringitelor, traheobronsitelor, a pneumoniilor si in
pleurezii;
- tusea cu expectoratie (umeda, productiva) se intalneste in bronsite, supuratii
bronhopulmonare, pneumonii, tuberculoza pulmonara, chist hidatic drenat in bronhii etc.
Sranutul este un expir violent, scurt, cauzat de iritatia mucoasei nazale prin corpi starini, secretii,
inflamatii (este un reflex de aparare);
Cascatul este o inspiratie fortata, profunda si prelunga, care semnifica o anemie cerebrala
trecatoare.
Cornajul este o insiratie zgomotoasa, uruitoare, cauzata de obstcole in caile respiratorii (laringe,
trahee).
Sputa este produsul patologic eliminat prin tuse din bronhii. Cunoasterea caracterului sputei
poate fi foarte utila pentru stabilirea diagnosticului si pentru aprecierea evolutiei unor boli ale
aparatului respirator. La sputa descriem: aspect, culoare, miros si cantitate. Din ea se fac
examinari citologice si bacteriologice in vederea stabilirii diagnosticului si tratamentului.
- sputa albicioasa, vascoasa o intalnim in bronsite catarale (sputa mucoasa);
- sputa mucopurulenta sau purulenta (culoare galben-verzuie) – o intalnim in
traheobronsite purulente sau in supuratii bronhopulmonare;
- sputa hemoptoica – se intalneste in bronsiectazii si in tuberculoza pulmonara (are striuri
sangvinolente);
- sputa rubiginoasa, ruginie (culoarea caramizii arse), aderenta de fundul vasului, este
patognomonica (caracteristica) pentru pneumonia franca lobara (pneumonia cu
pneumococ);
- sputa ca pelteaua de coacaze (sputa rosie, gelatinoasa) – este o sputa care apare in
cancerul bronhopulmonar;
- sputa seroasa, spumoasa, aerata – apare in edemul pulmonar acut;
- sputa clara, ca apa de stanca – apare in drenarea unui chist hidatic pulmonar;
- sputa negricioasa – la marii fumatori.
Mirosul fetid al sputei arata o supuratie pulmonara (abces, bronsiectazie, tuberculoza, unele
forme de bronsite). In gangrene, mirosul sputei este penibil, respingator, este un miros putred.
Cantitatea sputei poate varia intre 30 - 100 ml/24 ore in bronsite, putand ajunge pana la 300-500
ml/24 ore in supuratiile bronhopulmonare.
Vomica este o eliminare de 300-500 ml de sputa deodata, prin drenarea unui abces pulmonar sau
a unui chist hidatic pulmonar.
Hemoptizia este hemoragia din aparatul respirator, precedata de tuse, sputa eliminata fiind
formata din sange rosu si aerat. Poate fi observata din tuberculoza pulmonara, bronsiectazii si
cancer bronhopulmonar.
Epistaxisul este hemoragia nazala care apare in cadrul unor afectiuni locale sau generale.
Investigatii paraclinice