CAPITOLUL IV – PREZENTAREA CAZURILOR CLINICE

1. CAZ CLINIC I

Nume: P.V
Sex: masculin
Vârsta: 22 de ani
Profesie: sportive de performanță - arte marţiale
Diagnostic: disjuncţie acromio-claviculară, vitiligo

Stadiul iniţial al pacientului

Testarea articulară

Mobilizarea Mişcarea efectuată Valoare de referinţă Valoare iniţială

membrului superior după Chiriac

Flexie 180° 80°

Extensie 45° 30°

Umăr Abducţie 180° 90°

Adducţie 180° 90°

Rotaţie externă 80°-90° 45°

Rotaţia internă 80°-90° 45°

Testarea musculară

Mobilizarea Mişcarea efectuată Muşchi Valoare iniţială

membrului
superior
 Flexie Deltoid (fascicul anterior), 3+
coracobrahialul

Extensie Dorsal mare, deltoid 3+

posterior, rotund mare

Abducţie Deltoid (fibre posterioare) 3

Umar orizontală

Adducţia Pectoral mare, deltoid (fibre 3

orizontală anterioare)

Abducţie Deltoid (fibre mijlocii), 3

supraspinos

Rotaţie externă Infraspinos, rotund mic 3

Rotaţie internă Subscapular, pectoral mare, 3

dorsal mare, rotund mare

În urma testing-ului muscular reiese că subiectul #1 are o forţa musculară de gradul 3,

forţă acceptabilă ce permite mobilizarea segmentului contra gravitatiei.

1. Plan terapeutic

Obiective generale
 Combaterea procesului inflamator şi a durerii
 Menţinerea funcţiei centurii scapulare
 Recuperarea mobilităţii articulare
 Rearmonizarea mecanică a umărului privind atât mobilitatea, cât şi stabilitatea
 Recuperarea mobilităţii controlate a umărului la unghiuri funcţionale şi treptat pe
întreaga amplitudine

Mijloace folosite:
 a) Kinetoterapia: reprezintă cel mai important mijloc terapeutic în recuperarea
afecţiunilor aparatului locomotor, ce foloseşte şi individualizează exerciţiul fizic, activ
sau pasiv.
b) Electroterapia: modul de acţiune al agenţilor fizici asupra organismului uman trebuie
interpretat şi evaluat pornind de la cunoaşterea şi înţelegerea noţiunilor fundamentale
de electrofiziologie a ţesuturilor neuromusculare, luând în consideraţie faptul că orice
agent electric aplicat asupra organismului viu constituie un stimul care provoacă o
reacţie tisulară.
c) Masajul: reprezintă o prelucrare metodică, sistematică a părţilor moi ale corpului
uman, prin mijloace manuale şi/sau instrumentale (mecanice, hidrice, electrice).
2. Programul de etapă

Obiective specifice etapei în cazul I:

 combaterea procesului inflamator şi a durerii

 recuperarea mobilităţii articulare
 refacerea forţei musculare
 obţinerea stabilităţii şi a abilităţilor.

I. Kinetoterapia
a) Mobilizările pasive vor interesa articulaţiile umărului, cotului şi a mâinii astfel pentru
toate mobilizările pacientul va fi în poziţia iniţială de decubit dorsal şi cu membrele
superioare întinse pe lângă corp şi membrele inferioare întinse pe suprafaţa patului. Se
practică în şedinţe de la 10 minute repetate de 4-5 ori pe zi.La sfârşitul cursei mişcării
se practică tensiuni susţinute cu precauţia necesară de a nu produce dureri. Sunt
întotdeauna precedate de căldură şi masaj. Amplitudinea mişcărilor creşte progresiv în
timpul unei şedinţe, atingând întotdeauna maximul posibil, moment când practic se
transformă în întinderi.
b) Mobilizările pasivo-active fac trecerea spre mobilizările active şi sunt indicate în 2
cazuri principale: când forţa musculară este la valori minime pentru a asigura întreaga
amplitudine a mişcării si când mişcarea activă singură nu se face pe direcţiile de
mobilizare fiziologice sau dorite.
c) Mobilizarile active reprezintă incontestabil baza recuperării umarului. Modalităţile
tehnice a lor sunt variate (în apă, pe uscat, cu şi fără ajutorul diverselor instalaţii, placă
 canadiană etc.), dar mai variate sunt exerciţiile în sine, deoarece umărul are o
multitudine de mişcări simple şi asociate:

- exerciţiile libere şi cu rezistenţă;

- exerciţiile de facilitare neuromusculară. Se vor lucra pentru început cu muşchii puternici, apoi
cu cei slabi. Atenţia pacientului se va concentra în special pe segmentul cel mai puternic
mobilizat.

II. Electroterapia:
a) Curentii de joasa frecventa: tratamentul cu curentii excitatori au de stimulare in
domeniul joasei frecvente (J.F), se bazeaza pe actiunea caracteristica de excitare a
impulsurilor electrice din acest domeniu asupra substraturilor excitabile, precum
tesuturile musculare si fibrele nervoase.
b) Curentii de medie frecventa (M.F): curenti interferentiali.

III. Masajul poate fi:

- Antalgic - decontracturant, adresându-se pentru aceasta maselor mari musculare
superficiale (deltoid, trapez, mare dorsal, pectoral şi paravertebrali)
- terapeutic propriu-zis, adresându-se zonelor profunde ale muşchilor, tendoanelor,
capsulei afctate.

Indicaţiile masajului umărului sunt:

- pregătirea mobilizărilor pasive şi a întinderilor;

- îndepartarea edemului (masajul se realizează centripet); aderenţe, cicatrice,contracturi;
- pentru activarea circulaţiei locale;
- pentru menţinerea troficităţii pielii.
-
3. Şedinţa de tratament pentrul cazul I

Kinetoterapia
 Etapa I: este perioada imediat următoare traumatismului. Caracteristic este faptul că în
această perioadă umărul nu trebuie solicitat, ocupându-se doar de membrul superior în
totalitate, de coloana cervicală, de torace.
Imobilizare cu cotul lipit de corp (tip Dujarrier – feşi gipsate, benzi adezive, feşi simple),
menţine antebraţul pe faţa anterioară a toracelui, deci în adducţie şi rotaţie internă. Imobilizarea
nu trebuie să depăţească 20-30 de zile. Tipul Dujarrier de imobilizare poate fi ameliorat prin
introducerea unei perne sub braţ şi între antebraţ şi torace, pentru a se crea o oarecare abducţie
şi rotaţie externă, care sa evite retracţia infero-anterioară a capsulei.

Etapa a IIa (2-10 zile):

Exerciţiul 1: P.I.- poziţia pacientului este din stand la marginea patului,

Descrierea exercitiului: circumducţii ale capului, cu amplitudine redusă
Dozare si gradare: 5 serii × 2 repetări în ambele sensuri;
Exerciţiul 2: P.I.- aceiaşi poziţie din stand la marginea patului,
Descrierea exercitiului: circumducţii simultane ale umerilor
Dozare si gradare: 5 serii × 4 repetări din ambele sensuri;
Exerciţiul 3: P.I.- pozitia de stand la marginea patului
Descrierea exercitiului: flexii şi extensii simultane ale antebraţelor, alternând poziţia de
pronaţie cu cea de supinaţie
Dozare si gradare: 2 serii × 4 repetări;
Exerciţiul 4: P.I.- din pozitia de stand la marginea patului
Descrierea exercitiului: circumducţii ale membrului superior sănătos, cu antebraţul în
flexie
Dozare si gradare: 4 serii × 4 repetări.
Exercitiul 5: P.I. în poziţie de ortostatism cu trunchiul înclinat
Descrierea exercitiului: anteducţie şi retroducţie simultană a membrelor superioare
(balans),
Dozare si gradare: 2 serii × 4 repetări;
Exercitiul 6: P.I.- pozitia de ortostatism cu trunchiul inclinat
Descrierea exercitiului: circumducţii de amplitudine redusă ale membrelor superioare,
cu antebraţele în flexie
Dozare si gradare: 4 serii × 4 repetări în ambele sensuri.

Etapa a IIIa : planul terapeutic s-a realizat între 11-20 de zile.

La programul etapei precedente am adaugat în plus:

- rezistenţa la flexia şi extensia antebraţului;
Exerciţiul 1: P.I. poziţia pacientului este din ortostatism cu faţa la scara fixă,
P.K.: homolateral cu membrul afectat,
Descrierea exercitiului: cu braţele înainte apucat de şipca: trecerea mâinilor din şipca
în şipca în sus,
Dozare si gradare: 4 serii ×4 repetari.
Exerciţiul 2: P.I. poziţie din ortostatism,

P.K.: homolateratl cu membrul afectat,

Descrierea exercitiului: cu bastonul ţinut de capete la nivelul umerilor, descrierea unor
mişcări circulare
Dozare si gradare: 2 serii × 4 repetări.
Exerciţiul 3: P.I. poziţie din ortostatism cu faţa la oglindă,
P.K. homolateral cu membrul afectat,
Descrierea exercitiului: abducţia alternativă a membrelor superioare,
Dozare si gradare: 1 serie × 4 repetări.
Exercitiul 4: P.I. pozitie din ortostatism cu fata la oglinda,
P.K. homolateral cu membrul afectat,
Descrierea exercitiului: adducţia simultană a membrelor superioare
Dozare si gradare: 4 serii × 4 repetări.
Etapa a IVa (după 20 de zile):
Exerciţiul 1: P.I. poziţia pacientului din ortostatism cu faţa la oglindă,
P.K. homolateral cu membrul afectat,
Descrierea exercitiului: circumducţii ale membrelor superioare, cu antebraţele în flexie
Dozare si gradare: 5 serii × 4 repetări în ambele sensuri;
Exerciţiul 2: P.I. din pozitia de ortostatism cu fata la oglinda,
P.K. homolateral cu membrul afectat,
Descrierea exercitiului: circumducţii ale membrelor superioare, cu antebraţele în
extensie
Dozare si gradare: 5 serii × 4 repetări.
Exerciţiul 3: P.I. din poziţie de ortostatism cu fata la oglinda
P.K homolateral cu membrul afectat,
Descrierea exercitiului: cu bastonul de capete apucat, ţinut la nivelul umerilor, mişcări
circulare ale membrelor superioare de jos în sus şi revenire
Dozare si gradare: 4 serii × 6 repatări.
Exerciţiul 4: P.I. poziţia de ortostatism cu bastonul apucat înapoi,
P.K. homolateral cu membrul afectat
Descrierea exercitiului: retroducţia membrelor superioare, cu antebraţele în extensie,
Dozare si gradare: 4 serii × 4 repetari.
Exerciţiul 5: poziţia de DD (decubit dorsal), cu mâinile înainte sprijinite la nivelul umerilor:,
P.K. homolateral cu membrul afectat,
Descrierea exercitiului: ridicarea trunchiului cu extensia antebraţelor şi trecerea în
sezând pe călcâi,
Dozare si gradare: 2 serii × 3 repetări.
Exerciţiul 6: poziţia de ortostatism cu spatele lipit de banca de gimnastică,
P.K. homolateral cu membrul afectat,
Descrierea exercitiului: cu mâinile sprijinite pe bancă: ridicarea bazinului cu extensia
antebraţelor,
Dozare si gradare: 2 serii × 4 repetarii.
Exerciţiul 7: P.I.poziţia de ortostatism,
P.K. homolateral cu membrul afectat,
Descrierea exercitiului: abducţia şi adducţia membrelor superioare, cu antebraţele în
flexie cu rezistenţă manuală
Dozare si gradare: 3 serii × 8 repetări.

Masajul
Pentru umăr am folosit masajul cu o substanţă emolientă. Intensitatea şi formele de
masaj au fost determinate de starea locală a pielii.
Masajul a fost precedat de o aplicaţie caldă. Se execută pe zona cervicodorsală- umăr-
şi braţ (uneori mai extins, lombar şi antebraţ, mână). Am utilizat ca forme de masaj: netezire,
fricţiune şi vibraţii.