Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
PROIECT
Tema LUCRARII
Student
UNGAR ILEANA
2
În ciuda strategiei de reforma aplicate în cursul ultimei decade, mentinerea unor vechi
elemente structurale ca si perpetuarea mentalitatilor anacronice îsi pun înca amprenta
asupra culturii organizationale a unitatilor de învatamânt, generând perpetuarea vechilor
mentalitati la nivelul actorilor scolii, limitând pregatirea elevilor pentru autonomie,
creativitate, responsabilitate, totul desfasurându-se într-un cerc vicios. Cantonarea
unitatilor scolare si respectiv, a culturilor lor organizationale pe coordonate anacronice va
limita capacitatea scolii de a produce o oferta educationala adecvata unei
societati democratice si economiei de piata, actionând ca factor de blocaj în calea
schimbarii, dezvoltarii, cresterii organizatiei scolare, generând consecinte negative în aria
dezvoltarii copiilor, tinerilor si adolescentilor cuprinsi în unitatile de învatamânt. Din
aceasta perspectiva este necesar ca în cadrul reformei educationale sa fie promovate noi
elemente de cultura organizationala având drept finalitate formarea elevilor scolii în
spiritul valorilor globale, autonomiei personale, raportarii creative si flexibile la grupuri si
organizatii ale societatii. Pentru a putea raspunde dezideratelor care tin de dezvoltarea
personala si de integrarea sociala a segmentului tânar, scoala trebuie sa construiasca o
cultura organizationala care va include în conditiile unui echilibru specific, principii si valori
ale: educatiei pentru viitor, educatiei permanente, educatiei pentru autogestiune,
parteneriatului educational, calitatii si excelentei în conditii de schimbare.
În cadrul unei societati care îsi propune sa se situeze în mod autentic pe coordonatele
3
Alaturi de motivele mai sus mentionate, pentru aceste relatii de parteneriat pledeaza, în
egala masura:
semnificative ni se par:
constanta spre schimbari macrostructurale (care vizeaza perfectionarea raporturilor dintre sistemul social
gio-bal - sistemul de educatie - sistemul/procesul de invatamant); respectarea "limitelor de crestere "
( care evidentiaza faptul ca, in mod obiectiv, "bugetele pentru educatie nu vor putea creste in viitor ca in
trecut"); prelungirea pana la varsta de ani a "scolii de baza", sustinuta pedagogic, psihologic si social de
"trunchiul comun de cultura generala"; diversificarea invatamantului postobligatoriu in vederea cresterii
sanselor de acces in invatamantul superior si a posibilitatilor reale de integrare socio-profesionala a
absolventilor ( Lesourne, Jacques, , . -, ).
Reformele educatiei, necesare in tarile in curs de dezvoltare solicita, in si mai mare masura, proiectarea
si aplicarea unor solutii structurale, care vizeaza in mod special: remedierea dezechilibrelor la nivel de
sistem - cauza principala a disfunctiilor pedagogice care genereaza risipa resurselor materiale, umane,
financiare, persistenta structural; reducerea inegalitatilor existente in politica scolara in ceea ce priveste
accesul la instructia de calitate, la toate nivelurile sistemului; largirea campului social de actiune al
educatiei, conceputa ca factor care opereaza (auto)reglator din interiorul activitatii culturale, politice,
economice; alfabetizarea functionala realizata/realizabila la scara universala, pe criterii de eficienta
sociala validate social; ameliorarea calitativa a activitatii prin crestere a eficacitatii generale de utilizare
a resurselor pedagogice existente ( Hallak, Jacques, , ., ). c) invatamantul romanesc reflecta tendintele
inregistrate in evolutia reformelor educatiei care pot fi sesizate prin analiza legislatiei scolare si prin
evidentierea unor idei inovatoare consacrate in planul gandirii pedagogice.
Analiza legislatiei scolare permite urmatoarea etapizare a "miscarilor reformatoare" inregistrate la
nivelul scolii romanesti: etapa -/ constituirea sistemului modern de invatamant; etapa - /afirmarea
sistemului de invatamant national, unitar; etapa de dupa /"implementarea unor forme straine in
structurile traditionale de organizare a scolii romanesti" ( Bunescu, Gheorghe - coordonator -, .).
Etapa - are ca moment de varf legislatia reformatoare elaborata de "ministru! scoalelor", Spini Haret:
Legea invatamantului secundar si superior (), care proiecteaza o structura a scolii confirmata, in timp, de
evolutia sistemelor modeme de invatamant (liceu de ani, cu ciclul inferior unitar si ciclul superior
organizat pe trei sectii (clasica - reala - moderna); Legea invatamantului profesional (), care asigura
trecerea scolilor profesionale sub controlul pedagogic al Ministerului Instructiunii Publice si organizarea
lor pe domenii largi de activitate; Legea invatamantului primar si normal (), care aproba "Regulamentul
special al scolilor pentru adulti", organizate, din , prin "cursuri libere de duminica si cursuri serale
pentru ucenici si lucratori, in vederea completarii instructiunii" - Stanciu, Ion, Gh., ; Barsanescu, Stefan,
Etapa - reflecta tendinta generala de sincronizare culturala a scolii romanesti cu ceea ce se intampla in
Europa, in parale! cu valorificarea traditiei. Scoala interbelica valideaza, in esenta sa - cu toate
confruntarile politice care au dus le permanente schimbaii la nivelul ministrilor educatiei - "linia
reformatoare" lansata de Spini Haret, chiar daca apar numeroase proiecte alternative, avansate de
personalitati marcante, precum: Simion Mehedinti (), P.P.Negulescu (). dr.C.Angelescu
(, , ), Dimitrie Gusti (), Petre Andrei (). C. Petrovici (-).
Etapa de dupa intrerupe evolutia fireasca a scolii romanesti prin prevederile incluse in Legea din
august , care impune: revenirea Ia invatamantul obligatoriu de ani. interzicerea invatamantului
particular, exercitarea controlului exclusiv al statului, "politizarea" si "politehnizarea" accentuata a
invatamantului de toate gradele. Aceste tendinte - accentuate, in special, intre - si - - dau o nota
contradictorie transformarilor structurale proiectate, la nivel de decizie politica, aplicabile in timp:
generalizarea invatamantului obligatoriu de ani si prelungirea scolii medii cu un an (XI clase) - I;
trecerea la invatamantul obligatoriu de ani si la invatamantul liceal cu clasele I-XII (-); marirea duratei
invatamantului obligatoriu ia ani (): cresterea ponderii liceelor de specialitate (pana la % in -).
Analiza gandirii pedagogice evidentiaza ideile inovatoare care stimuleaza proiectarea reformelor, "cu
deschidere spre viata" intr-un cadru care demonstreaza "o mai buna cunoastere a cerintelor societatii" si
o "stiintifizare" a cercetarilor ( Stanciu. Ion, Gh., ; . -; , .-).
in acest domeniu pot fi sublimate contributiile lui Spiru Haret - care propune practic o reforma de sistem
- G.G. Antonescu - care avanseaza o adevarata metodologie a reformei - Onisifor Ghibu - care militeaza
pentru afirmarea unei linii de politica educationala specifica reformei.
Spini Haret (-). "ctitorul invatamantului romanesc", proiecteaza transformarea inovatoare a structurii
7
permanenta a educatiei in sensul respectarii valorilor sale specifice, legate de "identitatea sa culturala";
c) valorificarea educatiei in sensul progresului social prin promovarea produselor sale superioare la toate
nivelurile de varf ale vietii culturale, politice, economice etc. ( Les reformes de l'e-ducation: experiences
et perspectives, ).
Conferinta permanenta a ministrilor educatiei din Europa (- martie ), care anticipeaza "o perioade de
reforme fara precedent", evidentiaza scopurile pedagogice ale sistemelor moderne de invatamant, in
termenii urmatoarelor actiuni sociale: a) educatie pentru democratie; b) educatie pentru valorile
umaniste; c) educatie pentru acceptarea diversitatii (culturale, etnice, politice, religioase etc.) -
Conference permanente des ministres europeens de l'education. -e Session (Madrid, , mars, ). Les
tendancespolitiques de l'education des - ans, Madrid, c) Obiectivele pedagogice generale ale sistemului
de invatamant - care reflecta dimensiunea teleologica a si axiologica a finalitatilor macrostructurale (a
idealulului pedagogic si a scopurilor pedagogice) - definesc criteriile de proiectare a planului de
invatamant, asumate la nivel de politica a educatiei.
Cercetarile realizate in ultimele decenii sub egida UNESCO evidentiaza criteriile consacrate in cadrul
reformelor scolare care vizeaza abordarea planului de invatamant la nivel global (plan de invatamant
conceput unitar-interdisciplinar-integrat) - la nivel curricular (plan bazat pe: obiectivele pedagogice
prioritare fiecarui nivel si treapta de invatamant; corespondentele pedagogice existente intre: obiective-
continuturi-meto-dologie-evaluare) - la nivel psihologic (plan de invatamant raportat permanent la
relatia dintre obiectivele informative-formative, relevanta pedagogic prin afirmarea noii triade/atitudini-
strategii-cunostinte care promoveaza un tip de invatare inovatoare/complexa, anticipativa, participativa -
Landsheere, G; Lansheere, V.,; Gagne, Robert; Briggs, Leslie, ; Vaideanu, George, . ; Botkin, James,
W., Elmandjra, Mahdi, Malita, Mircea, ). d) Obiectivele pedagogice specifice definesc finalitatile
microstructurale lansate in cadrul reformelor curriculare la nivelul: dimensiunilor educatiei (intelectuale,
morale, tehnologice, estetice, fizice); treptelor si ciclurilor de invatamant (dobandirea culturii generale:
instrumentale lin invatamantul primar; de baza/in invatamantul gimnazial; de profil/in invatamantul
liceal; profesionala superioara/in invatamantul universitar); disciplinelor de invatamant/ modulelor
interdisciplinare (deprinderi intelectuale -strategii cognitive - informatii logice - deprinderi motorii -
atitudini cognitive; efecte formative corespunzatoare, in plan cognitiv - afectiv - psihomotor); e)
Obiectivele pedagogice concrete definesc sarcinile elevilor/studentilor realizabile pe parcursul unei
activitati didactice/educative, fiind operationalizate de fiecare cadru didactic in functie de conditiile
colectivului respectiv. Aceste obiective pedagogice concrete pot fi exersate in cadrul procesului de
pregatire si de implementare a reformei curriculare, care vizeaza perfectionarea continua a cadrelor
didactice si valorificarea deplina a resurselor fiecarui elev si student, in contextul unei activitatii
didactice, conceputa efectiv ca activitate de predare-invatare-evaluare .
.. Schimbarea structurii sistemului de invatamant reflecta mutatiile esentiale inregistrate la nivelul
finalitatilor pedagogice, asumate la nivel de politica a educatiei. Crearea unei noi structuri de organizare
si functionare a sistemului vizeaza rezolvarea dezechilibrelor generate ciclic de fenomenul crizei
pedagogice si sociale. Asemenea dezechilibre functionale pot apare: a) la nivelul structurii materiale
(dezechilibrul intre cerere si oferta, intre cantitatea si calitatea resurselor umane, financiare,
informationale); b) la nivelul structurii de conducere (dezechilibre intre conducerea manageriala si
conducerea administrativa, intre conducerea pedagogica si conducerea birocratica); c) la nivelul
structurii de relatie (dezechilibre intre cererile si ofertele scolii si cererile si ofertele mediului/familie,
agenti sociali etc); d) la nivelul structurii de adaptare interna (dezechilibre intre nivelurile, treptele si
ciclurile scolare, exprimate in plan cumcular si psihosocial)
Reformele anilor - au vizat, mai ales, structura materiala a sistemului, "echiparea infrastructurilor
scolare" prin investitii apreciabile cantitativ, dar ineficiente in plan pedagogic, calitativ. Ele au fost doar
"reforme de evolutie", care "au ameliorat ceea ce exista deja", fara a schimba structura de adaptare
interna a sistemului.
Reformele realizate dupa , "in conditii de rigoare bugetara", prudente, in ceea ce priveste "expansiunea
cantitativa a educatiei" au asigurat "ameliorarea calitativa" a structurii de adaptare interna a sistemului,
la nivelul unor proiecte strategice care fundamenteaza "dezvoltarea institutionala a reformei" ( Thomas.
Jean, ).
11
"in toate fazele sale elemente de educatie tehnologica, de exersare a diferitelor activitati practice si
capacitati psihomotrice" (ibidem).
Reforma curriculara vizeaza "nivelul competentei informatiei", care poate fi asigurat la nivel de plan si
de programa scolara prin: permanentizarea necesitatii de innoire a informatiei; utilizarea critica si
creativa a informatiei; raportarea informatiei dobandite la "un reper de varf' ( Reboul, Olivier, . .-).
Noile raporturi curriculare, obiective-continuturi-metodologie. implica transformarea sistemului de
evaluare, implicit a modalitatilor de selectie scolara, prin "introducerea unor criterii care acorda mai
multa importanta capacitatilor de creatie", inventive si inovatoare, a "pasajelor" pedagogice existente
intre nivelurile, treptele, ciclurile si disciplinele scolare/universitare ( Lesourne, Jacques, . .).
S Activitatea de proiectare a reformei educatiei/invatamantului angajeaza doua tipuri de actiuni
manageriale complementare:
- un tip de actiune manageriala care vizeaza fundamentarea teoretica a reformei prin definirea
principiilor reformei: a) principiul abordarii globale a schimbarii sistemului de invatamant; b) principiul
restructurarii inovatoare a sistemului de invatamant, c) principiul angajarii prospective a schimbarii la
nivelul sistemului de invatamant; d) principiul institutionalizarii paradigmei de schimbare a sistemului
de invatamant la nivelul intregii comunitati stiintifice.
- un tip de actiune manageriala care vizeaza realizarea practica a reformei prin parcurgerea integrala a
urmatoarelor patru demersuri: a) demersul normativ: b) demersul strategic; c) demersul operational; d)
demersul administrativ.
.. Fundamentarea teoretica a reformei presupune avansarea unor "propozitii prime" concepute ca "puncte
de plecare" sau ca "teze fundamentale care asigura inlantuirea necesara de la cunostintele anterioare
adevarate la noi cunostinte adevarate" ( Dictionar de filozofie, , .). a) Principiul abordarii globale a
schimbarii sistemului de invatamant vizeaza. ierarhizarea actiunilor inovatoare la nivelul fundamntelor
macrostmcturale (schimbarea: finalitatilor - structurii - proiectului curricular) si microstructurale
(schimbarea criteriilor de elaborare a: planului de invatamant - a programelor scolare/universitare
-manualelor scolare/universitare). b) Principiul restructurarii inovatoare a sistemului de invatamant
urmareste evidentierea directiei principale de evolutie a schimbarii pedagogice la niveluri de creativitate
superioara care transforma nu numai trairile interioare ci intregul univers psihosocial, cognitiv si
motivational al valorilor educatiei ( Landau. Erika. ). c) Principiul angajarii prospective a schimbarii
structurale si sistemice vizeaza fundamentarea reformei la nivel psihologic (promovarea tipului de
gandire refonnator. bazat pe logica viitorologica), sociologic (promovarea reformei prin imbinarea
cercetarii fundamentale cu cercetarea aplicativa); filosofic (promovarea reformei prin rezolvarea
contradictiei dintre timpul elaborarii conceptiei despre reforma - care trebuie concentrat - si timpul
aplicarii integrale a acesteia, care tinde sa fie extins, pana la implementarea tuturor programelor
reformei de transformare structurala si sistemica a educatiei /invatamantului). d) Principiul
institutionalizarii paradigmei de schimbare a sistemului de invatamant la nivelul intregii comunitati
stiintifice vizeaza stabilirea premiselor reformei, definirea principiilor/conceptelor fundamentale ale
reformei, elaborarea conceptelor operationale ale reformei, avansarea modelului ipotetic de transformare
calitativa t.fi-nalitatilor-structurii-continutului sistemului/procesului de invatamant.
.. Realizarea practica a reformei presupune articularea unui ansamblu de decizii manageriale ierarhizate
si responsabilizate la nivel de politica a educatiei.
a) Demersul normativ presupune asumarea deciziei in favoarea reformei la niveluri manageriale de varf,
care traseaza liniile generale de politica a educatiei valabile pe termen mediu si lung. Aceasta decizie
vizeaza "aspectele calitative ale dezvoltarii invatamantului nu numai cele cantitative" - tipice
mecanismelor de conducere administrativa - "care nu s-au materializat niciodata in schimbari radicale" (
Coombs, Philip, H., , .; Aguerrondo, Innes, , .).
Demersul normativ asigura fundamentele filosofice si politice ale reformei invatamantului care poate fi
proiectata in diferite variante de planificare calitativa a educatiei, realizabile prin decizie: a) legislativa
(care precede sau confirma aplicarea reformei); b) politica/de politica a educatiei (care precede
"aspectele bugetare ale restructurarii" sau insoteste aspectele pedagogice ale restructurarii); c)
manageriala, proprie organizatiilor scolare complexe, antibirocratice (care implica autoritate stiintifica,
angajare politica/de politica a educatiei si validitate legislativa) - Cazacu. Aculin, , .; De Landsheere,
13
Viviane, , .. b) Demersul strategic presupune elaborarea unui conceptii coerente despre proiectarea si
realizarea reformei/educatiei invatamantului. Acest demers solicita interventia specialistilor din
domeniul stiintelor pedagogice/educatiei, angajata social la nivelul unui model de cercetare-dezvoltare
care vizeaza nu numai rezolvarea unor probleme ale sistemului, aplicabile in diferite circuite de
interactiune psihosociala, ci valorificarea integrala a paradigmei de proiectare a reformei, bazata pe: a)
evidentierea premiselor reformei', b) afirmarea principiilor si a conceptelor fundamentale ale reformei:
c) definirea conceptelor operationale ale reformei; d) stabilirea programelor reformei, intr-o ierarhie
manageriala necesara pentru planificarea calitativa a schimbarii: finali-tatilor-structurii sistemului-
continutului procesului de invatamant (plan de invatamant-programe scolare/universitare-manuale
scolare/universitare), cu deschidere spre educatia permanenta si spre autoeducatie. c) Demersul
operational presupune dezbaterea conceptiei despre reforma la nivelul comunitatii educative, exercitate
prin intermediul unor "experti" sau "consilieri" cu statut de "pedagog intermediar intre invatamant si
investigatia pura", capabil sa intervina ca "agent al reformei" care sustine paradigma schimbarii
structurale si sistemice prin strategii specifice instruirii permanente ( Planchard. Emile, . . ).
Acest demers angajeaza, pe de alta parte, "un exercitiu social" care implica deja rezolvarea unor
probleme urgente, cu valoare strategica si tactica, la nivelul viitoarei reforme scolare: promovarea unor
noi lideri reprezentativi prin aptitudinea lor de a genera "o puternica forta de schimbare sociala si
pedagogica" (Adams, Raymond, S., coordonator, , .-); ajustarea structurala a planului de invatamant, a
programelor si a manualelor scolare/universitare (ca etapa care anticipeaza reforma curriculara);
institutionalizarea noilor comisii nationale, teritoriale si locale si antrenarea lor in actiuni care
anticipeaza reforma curriculara.
Demersul operational anticipeaza realizarea reformei prin impactul psihosocial creat la nivelul
comunitatii educative nationale, teritoriale, locale. Preluarea propunerilor semnificative - lansate de
cadrele didactice, dar si de parinti, studenti, elevi - si a concluziilor degajate dupa aplicarea noilor solutii
de conducere a scolii si de (re)pro-iectare a continutului instruirii, asigura perfectionarea conceptiei
despre reforma educatiei invatamantului elaborata la nivel strategic. d) Demersul administrativ asigura
traducerea juridica a conceptiei despre reforma (elaborata, la nivel strategic, perfectionata la nivel
operational) intr-un text legislativ care vizeaza institutionalizarea unei noi orientari si structuri a
sistemului de invatamant si a unei noi perspective de proiectare curriculara a procesului de invatamant.
Definitivarea acestui text, care poate fi definit ca Lege a Reformei Educatiei/In-vatamantului, implica
"un proces de pregatire juridica lung si anevoios", marcat de inevitabile negocieri interministeriale,
bazate pe studierea conditiilor de aplicare a solutiilor structurale, planificabile prin statuturi,
regulamente, hotarari etc." viabile fara intarziere". Legitimitatea sa reflecta calitatea procesului
decizional care "a identificat dintre mai multe proiecte pe cel susceptibil sa amelioreze mai substantial
sistemul de educatie" ( Magnen, Andre. , .-).
Valoarea Legii Reformei Educatiei/invatamantului depinde de capacitatea acesteia de a sustine o linie
generala de politica a educatiei, relevanta pe termen mediu si lung, ia nivelul unor conexiuni de maxima
generalitate care vizeaza: a) principiile si finalitatile sistemului de invatamant; b) structura de
functionare a sistemului de invatamant, c) obiectivele procesului de invatamant (obiectivele
generale/critenile de elaborare a planului de invatamant; obiectivele specifice definite pe niveluri, trepte,
cicluri de invatamant; forme de instruire; dimensiuni ale educatiei), d) conducerea manageriala a
sistemului de invatamant; e) dispozitiile finale (tranzitorii si de perspectiva).
anul II F.S.E.A.
UNGAR ILEANA