1.

SISTEME DE ECUAŢII LINIARE

1.1 Matrice. Operaţii cu matrice
(Recapitulare)
1. Generalităţi. În acest capitol, vorbind despre numere, vom
considera numerele reale sau complexe.
Definiţia matricei. Mulţimea de mn numere arangate în formă de
tabel cu m linii şi n coloane se numeşte matrice de tipul (m,n). Numerele
care alcătuiesc matricea se numesc elementele ei.
Matricea se notează, de obicei, cu literele majuscule: A, B, C, X, …,
iar elementele ei se notează cu o literă mică cu doi indici, de exemplu
aij A : primul indice i indică numărul de ordin al liniei, iar al doilea
indice j numărul de ordin al coloanei în care se conţine elementul dat.
De exemplu:
a11 a1 ... a1n 
2
 
 a21 a22 .. a2n . (1)
A  .
    
 
am1 am ... amn 
2

Matricea (1) se notează şi astfel: A(aij ) , i = 1, …, m; j = 1, …, n,

sau A (a ij ) m,n .
Matricea la care numărul de linii coincide cu numărul de coloane se
numeşte matrice pătratică. În caz contrar matricea se numeşte
dreptunghiulară. Numărul de linii ale matricei pătratice se numeşte
ordinul acestei matrice. Dacă matricea constă dintr-o singură linie sau
dintr-o singură coloană atunci ea se numeşte matrice linie, respectiv
matrice coloană:
a11 
 
L  a a ... a ,  a21 
C 
11 12
1n  
 
am1 
Dacă toate elementele unei matrice sunt egale cu zero, atunci ea se
numeşte matrice nulă şi se notează cu (0) m,n sau 0.
se notează cu
–A.
Matricea ( a ij ) m,n
 0 0 ...  
0  0 0 ... 0
 se numeşte matrice opusă matricei
0 0 ...

0

0  
 
 A (a ij ) m,n şi
Mulţimea elementelor aii , i = 1, …, n ale unei matrice pătratice, se
numeşte diagonală principală a matricei, iar mulţimea elementelor a1n ,
a2,n1 , a3,n2, …, an1 se numeşte diagonală secundară,
a11 a1 ... a1,n a1n 
2 1
 
a22 ... a2,n1 a2n 
 a21

A       
 
 a a
 n1,1 a n1,2 ... an1,n1 an1,n 
n1 n2  a a nn
a n,n1
 
Suma elementelor de pe diagonala principală se numeşte urma
n
matricei, se notează TrA 
a
i1
ii . Matricea pătratică se numeşte
triunghiulară, dacă toate elementele ei, situate de o parte a diagonalei
principale, sunt nule. Dacă elementele situate de ambele părţi ale
diagonalei principale sunt nule, matricea se numeşte diagonală.
a11 a1 ... a1,n a1n  0 ... 0 0  1 0 ... 0 0
2 1

a11
     
... a2,n1 a a2
 0 a22 2n

... 0 0  0 1 ... 0 0
2

0

A     , D       , E En
   .
     
0 ... an1,n1 an1,n 0 ... an1,n1 0  0 0 ... 1 0 
 0   0
 
   
0  0 ann 0 a  0 1 
 0 
nn
  0 0 0 0
Matricea diagonală, la care toate elementele situate pe diagonala
principală sunt egale cu 1, se numeşte matrice unitate, sau matrice
unitară. Matricea unitate se notează, de obicei, cu E sau cu E n , dacă vrem
să menționăm, că ea este de ordinul n. Se folosesc şi notaţiile I, I n .
Matricea pătratică se numeşte: simetrică, dacă aij = aji , i = 1, …, n; j = 1,
…, n; antisimetrică, dacă aij = aji, i = 1, …, n; j = 1, …, n. Evident, că
elementele de pe diagonala principală a unei matrice antisimetrice sunt
nule: aii = 0, i = 1, …, n.
 Matricea obţinută din matricea A = (aij ) m,n prin schimbarea liniilor în
coloane şi a coloanelor în linii se numeşte matricea transpusă şi se
T
notează, de obicei, cu A . De exemplu:
a11 a1 .. a1n  a2 ... am1 
2 . 1
a11
   
a2 .. a2n T
a2 ... am2 
A . A .
a21 a12
2 2
   ,
  
     

   
am1 am2 .. amn  a2 .. amn 
. n
.
a1n
Fie A = (aij ) m,n şi B = (bij )m,n două matrice de acelaşi tip. Elementele
situate în acelaşi loc în cele două matrice se numesc analogice sau
corespunzătoare. Două matrice se numesc egale, dacă ele sunt de acelaşi
tip şi elementele lor analogice coincid.
Mulţimea matricelor de tipul (m,n) elementele cărora sunt numere
reale se notează cu Mm,n (R), iar mulţimea matricelor de tipul (m,n)
elementele cărora sunt numere complexe se notează cu Mm,n (C).

2. Operaţii liniare cu matrice

a) Adunarea matricelor
Definiţie. Prin sumă a două matrice de acelaşi tip A = (aij ) m,n şi B =
(bij ) m,n se înţelege o matrice de acelaşi tip C = (cij ) m,n, elementele căreia
sunt egale cu suma elementelor analogice ale matricelor termeni.
Suma a două matrice A şi B se notează cu A + B. Astfel, dacă C = A +
B, atunci
cij = aij + bij , i = 1, …, m, j = 1, …, n. (2)
Exemplul 1. Să se calculeze suma matricelor A şi B, dacă
5 2 0
A  B .
 8 
 1  3

,
 
Rezolvare. Conform formulei (2) avem
5 2  3 0  5 3 2 0  8 2 
A B     .
 3 1  2 8  3 2 18  5 9 
b) Scăderea matricelor
Definiţie. Prin diferenţă, notată cu A B, a două matrice A = (aij)m,n şi
B = (bij ) m,n se înţelege o matrice de acelaşi tip D = (dij ) m,n , elementele
căreia se calculează conform formulelor:
dij = aij bij, i = 1, …, m, j = 1, …, n. (3)
 5 2  3 0  5 3 2 0  2 2 
De exemplu: A B     .
3 1  2 8  3 2 18  7 
1
c) Înmulţirea unei matrice cu un număr
Definiţie. Prin produs dintre matricea A = (aij)m,n şi numărul  se
înţelege matricea C = (cij)m,n, elementele căruia se calculează conform
formulelor:
cij = aij, i = 1, …, m; j = 1, …, n. (4)
Produsul dintre matricea A şi numărul se notează cu A.
Exemplul 2. Să se calculeze produsul dintre numărul 5 şi matricea
2 1 
A  .
3 4 
Rezolvare. Conform formulelor (4), avem:
2 1  5 5 1 10 5 
2   .
5 A 5 4   5 5  20 
 3 4 15
3     
 
Din (2) şi (4) rezultă că A B = A + (B). Această egalitate poate fi
pusă la baza definiţiei diferenţei a două matrice.
Operaţiile de adunare a matricelor şi înmulţire a matricei cu un număr
se numesc operaţii liniare cu matrice.
d) Proprietăţi ale operaţiilor liniare cu matrice
Teorema 1. Operaţiile liniare cu matrice posedă următoarele
proprietăţi:
1) A + B = B + A pentru orice matrice A şi B de acelaşi tip (
adunarea este comutativă);
2) (A + B) + C = A + (B + C) pentru orice matrice A, B şi C de acelaşi
tip (adunarea este asociativă);
3) A + 0 = A (matricea nulă este neutră la adunarea ei cu orice
matrice de acelaşi tip);
4) A + (A) = 0 pentru orice matrice A;
 5) (A + B) = A + B pentru orice număr şi orice matrice A şi B de
acelaşi tip;
6) (+ )A = A + A pentru orice numere şi şi orice matrice A;
7) ()A = (A) pentru orice numere şi şi orice matrice A;
8) 1A = A pentru orice matrice A.
 3. Înmulţirea matricelor
a) Definiţie. Prin produs al matricelor A = (aij)m,p şi B = (bij)p,n se
înţelege matricea C = (cij)m,n, elementele căreia se calculează conform
formulelor:
p

cij a ik bkj , i 1, ..., j 1, ..., n . (5)

m;
k1
Produsul matricelor A şi B se notează cu AB.
Menţionăm că acest produs are sens atunci şi numai atunci, când numărul
coloanelor primei matrice coincide cu numărul liniilor celei de-a doua
matrice.
Exemplul 3. Să se calculeze produsul AB, dacă
 1 0
2 0 1  3 

A   , 
 0 1  .
 3 2 4 B 
2 1
2

4
Rezolvare. Deoarece acest produs există (a ) (bij )(3,3) (cij )(2,3) ,
ij (2,3)
aplicând formulele (5), obţinem succesiv:
2 3 1 0
AB  0 1   
 3 0 1 
  2 2 1 
 2 
4 4

2 3 0 2 14 2 10 0 12 2 0 0 111
 10 4 1
  C.
 33 2 2 4 4 312 0 4 2 30 2 14 1  29 11 6
b) Proprietăţile înmulţirii matricelor
Teorema 2. Înmulţirea matricelor are următoarele proprietăţi:
1) Produsul a două matrice nu totdeauna este comutativ, adică, în caz
general, AB şi BA sunt diferite. Când AB = BA se spune că matricele A şi
B sunt permutabile sau comutative.
2) Produsul a două matrice este distributiv în raport cu adunarea, adică
au loc egalităţile:
A(B+C) = AB + AC, (A+B)C = AC + BC,
pentru orice matrice A, B şi C tipurile cărora permit efectuarea acestor
operaţii.
3) Dacă sunt definite produsele AB şi (AB)C, atunci
(AB)C = A(BC).
 T T
4) Dacă este definit produsul AB, atunci este definit şi produsul B A
şi este adevărată egalitatea:
T T T
(AB) = B A .
4. Exerciţii
1. Fiind date matricele A şi B, să se calculeze: A + B, A  B, 3A,
(1/3)B şi 5A 2B, dacă:
 1 5 4 0 2 1 3
 5 0 1 
  2
   
a)
 A  3 2 B  3 2 5 ; b) A 4 5 , B 2 4 3.
, 0
  

4 1 5 3 2 1 1 2 4 
3
1
      

2. Fiind date matricele A şi B din exerciţiul 1 b), să se calculeze: AB ,
BA, AB BA, A şi (AB) .
T T

3. Fiind date două matrice A şi B şi două numere  şi , să se

calculeze: 1) A + B; 2) A B; 3) A; 4) A + B; 5) AB; 6) BA; 7) AB 
T T T T T T
BA; 8) (AB) ; 9) B A ; 10) (AB)  B A ; 11) A2; 12) matricea X care
verifică ecuaţia X = A + B; 13) f(A), dacă f(x) = x2 + x + .
3 4 2 3 2
 

2
  
a) A = 4 3, B = 1 2 , = 4, = 1.
2  3

1 5 1  2 1 3 

5 8 1 3 1
  
2

b) A= 2 2 , B = 1 2 , = 4, = 2.

3 3
3  1
1 2 2 

3

1.2 Determinanţi
(Recapitulare)
1. Definiţia determinantului. Prin determinant al matricei
pătratice de ordinul n:
a11
 a12 ... a1n 

a21 a22 ... a 2n 
A   ...
...  (1)
 ... ... 
 
an1 an2 ... a nn

se înţelege numărul, notat cu detA, care se calculează conform regulii:
1) dacă n = 1, atunci detA = a11;
2) dacă n 1, atunci
n

det A   (1)1 a1 j M1 , (2)

j 1 j

aici Mij este determinantul matricei de ordinul n1, care se obţine din
matricea A prin suprimarea (înlăturarea) din ea a liniei i şi a coloanei j.
Determinantul Mij se numeşte minor al elementului aij, iar numărul
Aij = (1)i+jMij ,
se numeşte complement algebric (sau cofactor) al elementului aij, i = 1
…, n; j = 1, …, n.
a1 a12 ... a1n
Determinantul matricei (1) se notează şi cu
1
a22 ... a2n
a21 .
   
an1 an ... ann
2

În acest caz elementele, liniile, coloanele şi ordinul matricei A se

numesc respectiv: elemente, linii, coloane şi ordin ale determinantului.
Determinantul se mai notează, în caz general, şi cu (se citeşte “delta”) ,
care este literă majusculă a alfabetului grecesc.
Expresia din partea dreaptă a egalităţii (2) se numeşte dezvoltare
(descompunere) a determinantului după elementele primei linii. Folosind
noţiunea de complement algebric, egalitatea (2) devine
n

det A a1 j A1 j ,
j 1
şi se citeşte în felul următor: determinantul de ordinul n (n > 1) este egal
cu suma produselor elementelor primei linii a lui cu complementele lor
algebrice corespunzătoare.

2. Calculul determinanţilor de ordinele doi şi trei. Pentru n = 2

din egalitatea (2) avem:
a11 a12
 2 M11j a M111 a
 12
(1) a M 

a21
a22
 1j 1 11 11 12 12
j j
1
a11a 22 a12 a 21 .
Am obţinut formula de calcul al determinantului de ordinul doi:
a11 a12
a a a a . (3)
a 21 a 22 11 21 12
22
 Exemplul 1. Conform formulei (3) avem:
3 2
3 4 2 5
2.
5 4
Când n = 3, din egalităţile (2) şi (3), obţinem succesiv:
a11 a 12 a 13 3

a  11j 1 M1 1 a11M11 (1)12 a12 M12 


11
a a
21 j j
22 23
a31 a
a32 a33 j 1

1
13
a 22 a a 21 a a 21 a 22
13 M13   a12  a13 
a
a
11
a 32 23
a 31 23
a 31 a 32
a33 a 33
a11 a 22 a 33 a 23 a 32 a12 a 21a33 a 23 a 31 a13 (a 21a32 a 22 a 31 )

a11a 22 a 33 a11a 23 a 32 a12 a 21a33 a12 a 23 a 31 a13 a 21a32 a13 a 22
a 31 .
Am obţinut formula de calcul al determinantului de ordinul 3:
a11 a 12 a 13
a a a a11a 22 a 33 a12 a 23 a 31 a13 a 21a32 
21 22 23
a31 a 32 a33
a13 a 22 a 31 a12 a 21a33 a11a 23 a 32 . (4)
Exemplul 2. Aplicând formula (4), obţinem
2 1 4
5 2 1 2 2 0 113 4 5 14 2 3 15 0 2 11 3.
3 1 0
3. Regula lui Sarrus
Pentru a memoriza formula (4) se foloseşte aşa-numita regulă a lui
Sarrus, care poate fi enunţată astfel: pentru a calcula un determinant de
ordinul trei scriem după coloana a treia a lui, coloana întâi şi apoi coloana
a doua. Din tabelul obţinut luăm cu semnul plus produsele elementelor de
pe diagonala principală şi încă de pe două diagonale paralele cu ea, şi cu
semnul minus produsele elementelor de pe diagonala secundară şi încă de
pe două diagonale paralele cu ea. Suma acestor şase termeni este egală cu
determinantul de ordinul trei.
Schematic regula lui Sarrus se poate ilustra astfel:
 O altă interpretare a regulii lui Sarrus este următoarea schemă:

În partea dreaptă a formulei (4) primul termen, luat cu semnul “+”,

este produsul elementelor de pe diagonala principală. Ceilalţi doi termini,
luaţi în semnul ”+“, conţin produsele elementelor care se află în vârfurile
a două triunghiuri cu o latură paralelă cu diagonala principală. Ultimii trei
termeni din (4), luaţi cu semnul “”, reprezintă produsele elementelor
care se află pe diagonala secundară şi, respectiv, care se află în vârfurile a
două triunghiuri, care au câte o latură paralelă cu această diagonală.
Exemplul 3. Aplicând regula lui Sarrus, obţinem:

1 2 0 1 2 0 1 2
1 3 4 1 3 4 1 3
=
2 0 3 2 0 3 2 0
= 133 + 242 + 010 032 140 213 = 19.
4. Calculul determinanţilor de ordin mai mare decât trei.
Din definiţia determinantului (formula 2) rezultă, că calculul unui
determinant de ordinul patru poate fi redusă la calculul a patru
determinanţi de ordinul trei, pentru care avem formula (4). În general,
formula (2) reduce calculul unui determinant de ordinul n la calculul a n
determinanţi de ordinul n1. Acest proces de micşorare a ordinului
poate fi continuat până obţinem determinanţi de ordinul trei sau doi.
Astfel putem calcula determinanţi de orice ordin.
Exemplul 4. Aplicând formulele 2 şi 3, obţinem:
 0 3 2 0
4
2 0 1 3 
 11j a 111 a M 
4 2 0 0 j 1
M 1 1 11 11

3 1 2 0

1 12 M12 113 a M13 114 a M14 

12 13

a 14
0 1 3 2 1 3 2 0 3 2 0 1
0 2 0 0 3 4 0 0 2 4 2 0 0 4 2 0 
1 2 0 3 2 0 3 1 0 3 1 2
0 12 3 24 2 (6) 0 6 84.
Observaţie. Din proprietăţile determinantului rezultă că un
determinant poate fi dezvoltat după linia sau coloana care conţine un
număr maxim de zerouri. În acest caz nu este necesar calculul minorilor
care se înmulţesc cu 0. Mai mult decât atât, putem să facem așa, ca toate
elementele, în afară de unu, din careva linie sau coloană să fie nule,
înainte de a începe calculul lui. Atunci dezvoltând determinantul inițial,
de ordinul n după această linie(coloană) vom reduce calcularea determi-
nantului inițial la calcularea unui singur determinant de ordinul n-1.

5. Proprietăţile determinantului
Teorema 1. Determinanţii au următoarele proprietăţi:
1) La transpunerea matricei determinantul ei nu se schimbă:
T
detA = detA .
Din proprietatea 1 rezultă că coloanele şi liniile unui determinant
joacă acelaşi rol şi deci, dacă careva afirmaţie este adevărată pentru linii,
atunci ea este adevărată şi pentru coloane, și invers.
2) Dacă în careva determinant schimbăm cu locurile două linii
(coloane), atunci determinantul îşi schimbă semnul fără a-şi schimba
valoarea absolută.
3) Determinantul poate fi dezvoltat după orice linie (coloana) a lui,
adică determinantul este egal cu suma produselor elementelor oricărei
linii (coloane) cu complementele lor algebrice respective:
n

aj 1
ij Aij , i = 1, …, n ; (5)
 n

 a
i1
ij Aij , j = 1, …, n. (6)

4) Dacă o linie (coloană) a unui determinant se înmulţeşte cu un

număr, atunci şi însuşi determinantul se înmulţeşte cu acest număr.
5) Dacă determinantul conţine o linie (coloană), toate elementele
căreia sunt nule, atunci determinantul este egal cu zero.
6) Pentru orice determinant este adevărată egalitatea:
a11 ..a1k ... a1 a1 .. a1 .. a1n
. a1k n 1 . k .
         

an1 .. ank ... ann an1 .. a1 .. ann
. ank .  .
a1 .. a1 k
1 . k ... a
1n
     .
an1 .. an ... ann
. k
Este adevărată şi egalitatea asemănătoare pentru linii.
7) Dacă la careva linie (coloană) a determinantului se adună o altă
linie (coloană) înmulţită cu un număr, atunci valoarea determinantului nu
se schimbă.
8) Suma produselor elementelor unei linii (coloane) a determinantului
cu complementele algebrice ale altei linii (coloane) este egală cu zero:
n

a
j 1
ij Akj 0, i = 1, …, n; k = 1, …, n; i k; (7)
n

a
i1
ij Aik 0 , j = 1, …, n; k = 1, …, n; j k. (8)

9) Dacă în determinantul  elementele ce se află sub diagonală

principală sunt egale cu zero, atunci valoarea lui este egală cu produsul
elementelor de pe diagonala principală.
10) Dacă A şi B sunt două matrice pătratice de acelaşi ordin, atunci
det(AB) = detAdetB. (9)
 6. Metode de calcul al determinantului
1) Metoda micşorării ordinului. Dezvoltând determinantul de
ordinul n după o linie sau coloană (conform formulelor (5) sau (6)),
reducem calculul acestui determinant la calculul a câtorva determinanţi
de ordinul n1. Procedând la fel şi mai departe, ajungem la calculul unor
determinanţi de ordinul trei sau chiar de ordinul doi, pentru calcularea
cărora se folosesc formulele (3) sau (4). Este raţional de dezvoltat
determinantul după acea linie (coloană) care conţine mai multe elemente
nule.
2) Metoda reducerii determinantului la forma triunghiulară.
Această metodă constă în transformarea determinantului cu scopul de a
obţine zerouri sub (deasupra) diagonala principală (de a reduce
determinantul la forma triunghiulară) şi apoi a calculării lui conform
proprietăţii 9.
3) Metoda formulelor recurente. Această metodă constă în
exprimarea unui determinant de ordinul n prin determinanţi de aceeaşi
formă de ordin mai mic. Formula obţinută se numeşte relaţie de
recurenţă. Prin această metodă se deduce formula de calcul al
determinantului Vandermonde:
1 1 1 ... 1
a1 a2 a2 ... a2
a2 a2 a3 ... an .  
( aa ). (10)
1 2
3
n  i j

1j  i  n
   

an1 an1 an1 .. an1
.
1 2 3 n
Din această formulă rezultă că determinantul Vandermonde este nenul
atunci şi numai atunci, când numerele a1, a2, …, an sunt distincte.

7. Exerciţii
1. Să se calculeze detA dacă:
2 3 0 4 1 1 1 1 
2 4   
3 2 3 4 5 


 1 3 5
2
a) 0 2  , b) , c)  .
A 1 A 
5 3 4 4 1 2 4 9 16 25 
  

 0 8 27 64 125 
 
3 5 1 2 

 2. Se dă determinantul  şi numerele i şi j. Să se calculeze : 1)
folosind definiţia; 2) obţinând zerouri în linia i; 3) obţinând zerouri în
coloana j; 4) reducându-l la forma triunghiulară.
2 1 1 3 5 3 2 1
1 4 2 3 1 4 3 2
a) b)
3 2 5 1 ,  1 4 3
 3
4 2 3 5 3 1 2
5
i 2, j i 2, j 3;
4;

1.3 Sisteme de ecuaţii liniare. Metoda lui Cramer

(Recapitulare)
1. Generalităţi
Definiţie. Se numeşte sistem de ecuaţii liniare (sau mai succint sistem
liniar) sistemul de ecuaţii de forma:
 a11 x1 a12 x2 ... a1n xn b1 ,

a 21 x1 a 22 x2 ... a 2n xn (1)
b2 ,

 ............................................
a m1 x1 a m2 x2 ... a mn xn bm ,
aici x1, x2, ..., xn sunt necunoscute (variabile), aij, i = 1, …, m; j = 1, …, n,
sunt constante (reale sau complexe) numite coeficienţi ai sistemului şi b1 ,
b2, …, bm sunt constante, numite termeni liberi.
Dacă b1 = b2 = … = bn = 0, atunci sistemul (1) se numeşte sistem
omogen (sistem de ecuaţii liniare omogene), iar dacă, cel puţin, un
termen liber este diferit de zero, atunci sistemul se numeşte neomogen
(sistem de ecuaţii liniare neomogene).
Definiţie. Mulţimea ordonată (1, 2, …, n) de n numere 1, 2 , …,
n se numeşte soluţie a sistemului (1), dacă la înlocuirea lor respectiv în
loc de x1, x2, …, xn, fiecare ecuaţie a sistemului, se transformă într-o
identitate numerică.
Soluţia sistemului (1) se notează şi cu: x1 = 1, x2 = 2 , …, xn =  n ,
x1 1 ,

sau  ........ , sau (1, 2 , …, n) T.

xn n ,
 3x 7 y 27
De exemplu, sistemul
 are soluţia (2, 3)T.
 4x 2 y 14

32 7 3

Verificare : 27 27
27   .
14 14
4 2 2 3
14
A rezolva un sistem de ecuaţii liniare înseamnă a găsi toate soluţiile lui
sau a demonstra că el n-are soluţii. Sistemul de ecuaţii liniare, care are cel
puţin o soluţie, se numeşte compatibil, iar dacă sistemul nu are soluţii el
se numeşte incompatibil. Dacă sistemul liniar are o singură soluţie, atunci
se spune că el este compatibil determinat, dacă însă sistemul are mai
multe soluţii, atunci se spune că el este compatibil nedeterminat.
2. Forma matriceală a sistemului de ecuaţii liniare
Definiţie. Matricele
a11 a1 ... a1n a1 a12 b1 
2  1 a 1n
   
a2 ... a2n a22 b2 
A a A a a2n ,

     ,
21 2 21
       

   
am1 am2 ... amn  a
 m1 m2a bm 
b1  a mn
 
x1 
x 
b2 şi
X  
2
B  
     
   
bm  xn 
se numesc respectiv matrice sistemului, matrice extinsă a sistemului,
matrice a termenilor liberi şi matrice a necunoscutelor ale sistemului
liniar (1).
Folosind notaţiile de mai sus, definiţia produsului a două matrice şi
definiţia egalităţii matricelor, sistemul de ecuaţii liniare (1) poate fi scris
în forma matriceală:
AX = B. (2)
3. Regula lui Cramer
Teorema 1 (Regula lui Cramer). Sistemul de n ecuaţii liniare cu n
necunoscute:
a11 x1 a12 x2 ... a1n xn
 b1 ,

(3)
a 21 x1 a 22 x2 ... a 2n xn
b ,
 2
 ............................................
a n1 x1 a n2 x2 ... a nn xn bn ,
în cazul când  = detA  0, are o singură soluţie. Această soluţie se
calculează conform formulelor:

x j  , j = 1, …, n, (4)
j


unde j este determinantul matricei, care se obţine din matricea A a
sistemului prin înlocuirea coloanei j a ei cu coloana termenilor liberi,
adică :
a11 .. a1, j 1 a1, j ... a1
a21 . 1
a2, j
...
n
.. b1
. 1 a2n
a2, j 1

b2
j  , j = 1, …, n.
      
an1 ... a an, j .. ann
n, j 1

bn 1 .

Exemplul 1. Să se rezolve prin metoda lui Cramer sistemul

3x1 7x2 27,

4x1 2x2 14.
Rezolvare. Avem:
3 7 27 7 3 27
 22 44 66 .
,  1  , 2  14
4 2 14 2 4
Cum  = 22 0, sistemul dat are o singură soluţie pe care o putem
obţine cu ajutorul formulelor (4). Avem:
 44 x2 ,  66
x  1  2  3.
1 
  22
2 
 22
Răspuns: Soluţia sistemului dat este (2, 3)T.

Exemplu 2. Să se rezolve sistemul

3x1 4x2 2x3 16,

x1 3x2  x3 12,

2x1 3x2 4x3 1.
Rezolvare. Cum
3 4 16 4 2
1 55  1  12 3 1 110 ,
2 2 , 1 4
3 1 3
3 4
3 16 3 4 16
2 1 165 3  1 3 12 55 ,
2 2 , 2 3
12 1 1
1 4
aplicând formulele (4), obţinem x1 = 2, x2 = 3, x3 = 1.
Răspuns: (2,3,1) T.
4. Sistemul liniar omogen. Fie sistemul omogen de n ecuaţii liniare
cu n necunoscute:
a11 x1 a12 x2 ... a1n xn

0,
(5)
a 21 x1 a 22 x2 ... a 2n xn
0,

 ............................................
 a n1 x1 a n2 x2 ... a nn xn 0.
Sistemul omogen este compatibil, deoarece are soluţia x1 = 0, x2 = 0, …,
xn = 0, care se numeşte soluţie trivială.
Teorema 2. Dacă determinantul  al sistemului (5) este diferit de
zero, atunci acest sistem are numai soluţia trivială.
Teorema 3. Dacă sistemul omogen (5) are soluţii netriviale, atunci
determinantul lui este nul.
Teoreme 4. Sistemul omogen (5) are soluţii netriviale atunci şi numai
atunci când = 0.

5. Exerciţii
1. Să se rezolve prin metoda lui Cramer sistemele de ecuații liniare:
 x1 2x2  x3 2x4 14,
4x1 7x2  3x1 2x2  x3 
1, 8,  2x1  x2 x3 3x4 12,

1) 2)4x1  x2 2x3 19, 3) 

5x1 6x2 2; 3x1  x2 2x3  x4 18,
 2
2x1 5x2 3x3 x
 2x 2
xx 11.
31;
 1 2 3 4
 1.4 Metoda Jordan-Gauss de rezolvare a sistemelor de
ecuaţii liniare
1. Forma de bază a unui sistem de ecuaţii liniare. Soluţia
de bază. Examinăm două sisteme de ecuaţii liniare
x1  x2  x3 4x4 9,

2x1  x2 3x3 14x4 (1)
13,

x1 x1 2x2  x3 3x4 12;
2x4 2,

și  x2 x 3
 (2)

4 ,

 x 3 3 x4 4.
Fiecare ecuaţie a sistemului (2) conţine câte o variabilă cu coeficientul 1
care nu se conţine în celelalte ecuaţii. Aceste variabile se numesc
variabile de bază, iar (2) se numeşte sistem în formă de bază. Sistemul
(2) are o formă mai preferenţiată decât (1), deoarece soluţia generală a
lui se găseşte imediat:
x1 2 2x4 ,

 x2 3 x4 ,
 (3)
x3 4 3x4
,
 x  variabilă liberă.
 4
Definiţie. Soluţia particulară, care se obţine din soluţia generală când
variabilele libere primesc valoarea zero, se numeşte soluţie de bază a
acestui sistem.
Soluţia de bază a sistemului (2): x1 = 2, x2 = 3, x3 = 4, x4 = 0, sau, scrisă
în altă formă x = (2, 3, 4, 0) T.
Coloanele matricei sistemului (2) corespunzătoare variabilelor de bază
sunt:
1  0 0
     
a 1 0 , a 2 1 a 3 0  .
,
      
0  0  1 
Matricea B, alcătuită din aceste coloane
1
 0
B = 0

 0 0 0 1

1 0
 detB 0, şi ea se numeşte
este matrice nedegenerată(nesingulară), adică
matrice de bază.
Prezenţa matricei unitare de bază în matricea sistemului (2) permite
rezolvarea imediată a lui. Mai jos vom arăta că sistemele (1) şi (2) sunt
echivalente. Apare întrebarea: cum să reducem sistemul în formă
arbitrară la forma de bază? Vom arăta că aceasta se poate efectua cu
ajutorul metodei lui Jordan-Gauss.
2. Metoda lui Jordan-Gauss. Fie sistemul de m ecuaţii liniare cu n
necunoscute:
a11 x1 a1 j x j a1s xs a1n xn b1 ,



a x a x a x a x b ,
(4)

i1 1 ij j is s in n i


a x a x a x a x b ,
 r1 1 rj j

rs s rn n r



am1 x1  amj x j  ams xs  amn xn
bm ,
care trebuie redus la forma de bază. Dacă a rs 0 , atunci variabila xs
poate deveni variabilă de bază, adică sistemul dat poate fi transformat
astfel, ca xs să intre cu coeficientul 1 în ecuaţia r şi cu coeficientul 0 în
celelalte ecuaţii. Vom scrie formulele de transformare a coeficienţilor din
(4).
Împărţind ambele părţi ale ecuaţiei r la ars , obţinem ecuaţia
a r1 a rj a rn
x1 ...  x j ... ...  xn br . (5)
a rs a rs a rs  a
1xs rs
Pentru a obţine zerouri pe lângă xs , în celelalte ecuaţii înmulţim ecuaţia
(5) cu şi adunăm rezultatul cu ecuaţia i din sistemul (4). În rezultat,
ais
ecuaţia i devine
 a  a r1    a a rj 
a a x
  a j  a rn  
1 i a
  0
is  1
x is   s in 
 axnis 
 
    rs   a
 
j i
b a
rs

b  r ,m.i 1,, r 1, r 1,, (6)

i a rs
ais
Din (5) şi (6) rezultă formulele de calcul al noilor coeficienţi pe baza
a ij
celor vechi aij :

a rj  a rj br 
, j 1,, br ; 
n;
a rs a rs 
a rj
i 1,, r 1, r 1,, 
a ij a ij ais j 1,, n;  (7)
 , m; 
a rs
br a 
bibi  is i 1,, r 1, r 1,, m. 
,
a rs 
Totalitatea operaţiilor efectuate (5), (6) și (7) cu sistemul (4) se
numeşte transformare jordaniană a lui. Din formulele a treia şi a patra
din sistemul (7) rezultă că coeficienţii a ij bi i  r , j  s , pot fi
şi ,
obţinuţi din coeficienţii a b cu ajutorul regulii dreptunghiului care
ij i
şi
constă în următorul: pentru a găsi coeficientul a ij , trebuie din elementul
ai de scăzut produsul elementelor de pe ais împărţit la
j diagonala arj
elementul din vârful al dreptunghiului imaginat aij ais ars arj (fig. 1).
ars
 aij ais

arj ars

Fig. 1
În transformarea jordaniană descrisă mai sus linia r se numeşte linie pivot
(rezolvantă), coloana s – coloană pivot (rezolvantă), iar ars -
elementul
element pivot (rezolvant).
 Algoritmul unei transformări jordaniene este următorul:
1) Se alege un element pivot nenul din careva linie a matricei A a
sistemului și acest element pivot se înlocuieşte cu 1;
2) celelalte elemente ale liniei pivot se împart la elementul pivot;
3) elementele coloanei pivot, în afară de elementul din linia pivot, se
înlocuiesc cu 0;
4) celelalte elemente se transformă conform regulii dreptunghiului.
Pentru a reduce sistemul (4) la forma de bază, este nevoie de efectuat
cel mult m transformări jordaniene ale lui. La prima transformare se alege
elementul pivot a rs din condiţia a rs 0 . Pentru a doua transformare
jordaniană elementul pivot se alege din orice linie, în afară de linia r, cu
condiţia ca el să fie nenul etc. Dacă în procesul transformării apare o
ecuaţie în care partea stângă este egală cu zero, iar partea dreaptă este
diferită de zero, atunci sistemul de ecuaţii dat este incompatibil. Dacă
însă obţinem zerouri în ambele părţi ale unei ecuaţii, atunci această
ecuaţie trebuie exclusă.
Aşadar, în rezultatul a câtorva transformări jordaniene sau se obţine
un sistem în formă de bază care se rezolvă imediat, sau se stabileşte că
sistemul dat este incompatibil.
Metoda examinată anterior, care constă în reducerea sistemului de
ecuaţii liniare la forma de bază şi la rezolvarea acestuia se numeşte
metoda lui Jordan-Gauss.
6. Exemple de aplicaţie a metodei Jordan-Gauss
Exemplul 1. Fiind dat sistemul de ecuații liniare, se cere: 1) să se cerceteze
compatibilitate lui și, în caz că el este compatibil nedeterminat, să se determine
soluiția generală, soluția de bază și o soluiție particulară.
x1 4x2 2x3 2x4 2,

3x1  x2  x3  x4 4,

4x1 3x2  x3  x4 6,
 2 x1 5 x2 3 x3 3 x4 2;

Rezolvare. Aplicăm metoda Jordan-Gauss:
1 4
2 2  4 2 2 
2
1 2
   
3 1 1 1 4  0 13 7 7 2 
4 3 1 1  6 13 7 7 2
A    

2 5 3 3 2  
 0 13 7

1 2

 
1 22 12 0 2 1 0 2 / 13 0 18 / 13 

   
0 78
42 0 12 1 7 / 13 0 2
3/

0 78
 0  0 0 0 0
1
42 0 12
0 0 0 1 0
   
0 13 2 
 7 1 0 

Deoarece r rangA 3 4 n , rezultă că sistemul este

compatibil nedeterminat, adică are o infinitate de soluții. Aici
varia x1 , x2 , x4 sunt variabile de bază, iar variabila x3 este
bilele
variabilă liberă pe care o identificăm respectiv cu o constantă
arbitrară, adică x3 c, c .
Obținem următoarea soluție generală:
 18 2
 x1   c
 13 13
 2 7
x2   c
13 13
x3 c

0;
x4 c 
Dacă în soluția generală punem c 0 , atunciobținem
soluția de bază a sistemului de ecuații linia re
x 18
 1 13

 2
x2  .
13
x3 0

x4 0
 Dacă în soluția generală punem c 13, atunciobținem
soluția particulară
 8
 x1 
 13
 93
x2  .
13
x3 13

 x4
Exemplul 2. Să se rezolve sistemul de ecuații liniare prin metoda
Jordan-Gauss:
x1 3x2 2x3 x4 5

3x1 2x2 4x3 2x4 3
2x 5x 2x 3x 1
 1 2 3 4

Rezolvare. Aplicăm metoda Jordan-Gauss:

 2 1 5  1 3 2 1 5 
1 3
   
A 3 2 4 2 3 0 11 12 
2 5  0 11 2 5 9 
2 3 1
   
1 8 0 4 7 
 
 11 / 2 1 5 / 2 6 
0 
0 0 0 0 3 
 
Rezultă că sistemul dat esteincompatibil, deoarece 0=3 esteun fals.
Exemplul 3. Să se rezolve sistemul omogen de ecuații liniare, să se
afle soluția generală și două soluții particulare:
3x1 5x2 6x3 3x4 0

3x1 x2 x3 x4 0

x1 4x2 2x3 2x4 0
Rezolvare. Aplicăm metoda Jordan-Gauss:
3 5 0 7
6 3 0 0 0

3
   
A 3 1 1 1 0 0 13 7 0 
7
  1 4 2 0
1 4 2 2 0 2
    
0 7 / 3 0
10 0 7 / 3 0 1 0

   
0 10 / 3 7 0 0 10 / 21 1 0 0 
1 2
/  0 2 0 0  1 2 / 7 0 00
3
   
Deoarece r rangA 3 4 n , rezultă că sistemul este
compatibil nedeterminat, adică are o infinitate de soluții. Aici varia bilele
x1 , x3 , x4 sunt variabile de bază, ia r variabila x2 este variabilă liberă pe
care o identificăm respectiv cu o constantă arbitrară, adică x2 c, c
.
Obținem următoarea soluție generală:
x1 2c / 7
x
 2 

x3 10c / 21

 x4 7c / 3; c 
Dacă în soluția generală punem c 21, și respectiv c 1atunciobținem
soluțiile particulare:
x1 6 x1 2 / 7
x x
 2 2  2 
 și .

x3 10 x
 3 10 / 21
 x  x 7 / 3
 4  4
49

8. Exerciţii
1. Să se rezolve prin metoda lui Jordan-Gauss sistemele:
 x1 3x2 4x3 6,

2x1 3x2 21, 2)  3x 2x x 0,
1)  1 2 3
 x2 5x3  4x 3x  x 2;
 1 2 3
18;

2x1 3x2  x3  x4 11, 
 
 1 2 3 4
x 3x 2x x
3)
 
4) x 2x2  x3  x4 5,
1 2x1  x2  x3  x4 3,
 3x1  x2  x3  x4 6,  3x1  x2 2x3  x4 4,
4 x1  x2  x3  x4  3 2x2  x4 3.
1; x1
2x1 3x2  x3  x4 4, 2x1  x2  x3 3x4 3,
 
 3x  x2 2x3  x4 5, 4x1 2x2  x4 2,
5)  1 6)
 x1 4x2  x3 2x4 1,  x1 2x2  x3  x4 5,
5 x1 2 x2 9; 3x1  x2 2 x3 x4 4.
3x3