Psihologie Adina Gugonațu

Curs 1
Introducere în psihologie

Din punct de vedere etimologic termenul psihologie provine e la cele doua cuvinte grecesti
”psyche”=suflet și ”logos”= cuvânt, deci psihologia este știința sufletului.
Obiectul de studiu al psihologiei îl reprezintă psihicul uman caracterizat prin comportameente,
atitudini, modul de a fi, de a gândi, de a simți.
Personalitatea se reflectă întotdeauna în comportament, astfel pentru a cunoaște trăsăturile de
personalitate este important să observăm comportamentul uman.
Psihologia este considerată o știință întrucât are un obiect de studiu (psihicul uman) și metode de
cercetare ale acestuia. Dintre acestea amintim:
Observația (=urmărirea atentă, sistematică a comportamentului), urmărim simptomatica labilă (ceea ce se
modifică, se schimbă la un individ - cum ar fi comportamentul verbal interac țiunea cu ceilal ți) și
simptomatica stabilă (culoarea ochilor, a păruui, înălțimea). Se poate folosi o grilă de observa ție care să
ne ajute în identificarea comportamentlor propuse spre observare. Avem observația
- directă față în față, când ”cercetătorul” este prezent și notează direct comportamentul celui observat
- indirectă când cercetătorul este ascuns, iar cel observat se află în interacțiune cu ceilalți.
Testul este o metodă standardizată de cunoaștere a comportamentului, dar și a modului de a gândi, de a
înțelege, de a simți. Printre testele frecvent utilizate în psihologie avem: testul de personalitate, de
inteligență, proiective etc. Testul ca metodă standardizată presupune aplicarea aceleiași probe la toți sau pt
toți subiecții.
Chestionarul reprezintă o suită de întrebări sau itemi (afirmații) la care se așteaptă fie răspunsuri deschise,
fie răspunsuri închise de tip da sau nu, adevărat sau fals. Prin chestionar încercăm să cunoa ștem părerea
oamenilor față de propriile interese, valori, față de un fenomen, de o problemă.
Interviul presupune adresarea unor întrebări prin care se încearcă aflarea unor răspunsuri față de anumite
probleme, dar și față de propria persoană. Interviul onomnestic este folosit în psihologie, dar și în
asistența medicală deoarece cu ajutorul lui se obține informa ții generale despre clien ți/pacien ți. Interviul
poate fi structurat, semistructurat și nestructurat. E o bună metodă de cunoaștere a personalității celorlalți.
Experimentul este considerat o metoda de cercetare în psihologie, dar și în alte domenii de activitate.
Când vorbim despre experiment, vorbim de fapt despre verificarea unor ipoteze de lucru și prin aceasta se
urmărește validarea sau non-validarea acestora. Tot la experiment vorbim despre grupuri experimentale,
despre grupuri de control, ca altfel și despre tipuri de variabile cum ar fi: variabile dependente, variabile
independente, variabile străine.
Toate aceste metode ne ajută în cunoașterea personalității umane. Iată deci că psihologia devine
știința întrucât are obiect și metode de cercetare. Este adevărat că în studierea psihologiei se fac trimiteri
și la alte științe cum ar fi sociologie, biologie, psihiatrie, psihopatologie etc.
Ipostazele (părțile) psihicului: - partea conștientă (Freud: EU-ul)
- partea inconștientă (Freud: Sinele)
- partea supraconștientă (Freud: SupraEu-ul)
Sigmund Freud a fost un psihanalist evreu, Viena, acordă o importan ță deosebită incon știentului și
consideră că foarte multe dintre boliile psihice se datorează restric ționărilor și neputin ței de a ne satisface
anumite nevoi, dorințe, aspirații. Freud acordă un rol important visului și explică că prin intemediul
acestuia, omul reușește să-și satisfacă nevoile și dorințele pe care în realitate le-a reprimat. Freud vorbe ște
despre supraconștient (SupraEu) ca fiind instanța supremă responsabilă de bunul mers al lucrurilor.
SupraEu-ul este văzut ca părintele care impune anumite limite și nu permite părții noastre instinctuale să
se manifeste.
1
 Psihologie Adina Gugonațu
Curs 2
Personalitatea

Personalitatea reprezintă ansamblul trăsăturilor temperamentale, aptitudinale, caracterialee.

Personalitatea prezintă anumite caracteristici cum ar fi:
- durabilitatea – persistența în timp a unei trăsături
- constanța sau stabilitatea și existența unei trăsături în mai multe contexte
De exemplu pentru a spune despre un om că are ca și trăsătură de personalitate con știnciozitatea va
trebui să-i observăm comportamentul pe o perioadă mai lungă de timp și în situații diferite.
Gordon Allport vorbește despre existența la fiecare om a trei tipuri de trăsături ale personalită ții și
anume:
- trăsături cardinale 2-3 acestea ghidează, orientează comportamentul sau conduita
- trăsături principale 10-15 acest definesc personalitatea
- trăsături secundare sute/mii
De multe ori persoana nici nu este conștientă de faptul că le are, pentru că ele apar doar în anumite
situații, sunt declanșate de anumite contexte și apar mai rar.
Temperamentul este considerat latura înăscută a personalității. Astfel putem spune că venim cu o
predispoziție spre un anumit tip temperamental. În limbaj uzual temperamentul este considerat ”firea
omului”. Spunem despre aceasta că este latura dinamico-energetică a personalită ții, adică face referire la
gradul de dinamism activism, dar și la latura stabilitate-instabilitate emoțională.
Temperamentul ne va spune cât de activi sau de inactivi suntem atunci când aem de realizat o
activitate, tot temperamentul ne spune cât de emotivi sau nonemotivi suntem când avem de executat o
sarcină. Astfel, putem spune despre anumiți oameni că sunt activi, energici, impulsivi, iar despre al ții că
sunt moi, lenți, timizi, emotivi.
Există 4 tipuri temperamentale clasice: melancolic, sangvinic, flegmatic (aceleași activități
monotone), coleric (deschis, comunicativ, lider)
Melancolicul este introvertit, orientat spre sine, este mai retras, mai timid, predispus spre anxietate,
depresie întrucât melancolicul se analizează, se consum, este sensibil la critică, dorește să fie perfect și
atunci când nu reușește să fie mulțumit de propria persoană suferă, se consumă. Preferă activită țile
individuale, iar din punct de vedere al laturii stabilitate-instabilitate emoțională este instabil emoțional
Colericul este o fire activă, energică, extrovertită, preferă să fie lider al grupului, se iplică în
activități, de multe ori este indiferent la critică și este instabil emoțional.
Sangvinicul este considerat temperamentul bunei dispozitii, este vioi, vesel, vivace, este extrovertit,
este stabl din punct de vedere emoțional, preferă activitățile în grup, poate fi un bun lider, este inegal în
sentiment.
Flegmaticul este introvertit, mai întâi gândește, analizează și apoi acționează, preferă activitățile
monotone, stereotipe, dar și activitățile individuale, este stabil emoțional.

2
 Psihologie Adina Gugonațu
Curs 3

Caracterul spre deosebire de temperament, este latura înăscută a personalită ții noastre, caracterul
este latura dobândită a persoanei, spunem despre caracter că reprezintă componenta valorică atitudinală,
rezultă că această latură este formată din atitudini și valori, tot odată spunem despre caracter că este
format din trăsături caracteriale morale și imorale.
Trăsăturile morale: conștienciozitatea, amabilitatea, harnicie etc.
Trăsături imorale: lenea, zgârcenia, egoismul, răutate, agresivitate etc.
Trăsăturile caracteriale sunt dobândite, ceea ce înseamnă ca prin imitație, asimilare, învă țăm să fim
harnici, leneși, conștincioși, prin interacțiunea cu ceilalți............
În primii ani de viață un rol important în formarea caracterului îl au cele două figuri paternale sau
aparținătorii, mai apoi un rol important îl joacă școala, colegii, grupul de prieteni. Ace știa influen țeayă
apariția unor trăsături morale sau imorale. Chiar dacă modelul parental este unul nefavorabil, totu și
copilul, viitorul adult, prin educație venită de la ceilalți, dar și prin autoeduca ție reușe ște să- și modeleze
trăsăturile caracteriale morale. Sunt însă și situații în care deși familia asigură dezvoltarea unui climat
pozitiv și ca atare formarea unor caractere morale, totuși anturajul, influența mediului extern poate fi mai
puternică și poate asimila personalitatea copilului.
Valorile sunt acele aspecte ale vieții, acele repere și expectanțe (așteptări) existențiale. Fiecare
dintre noi ne formăm un ansamblu de valori proprii, personale. Acestea diferă de la o etapă de vârstă la
alta, dar și de la o persoană la alta sau unele dintre acestea rămân constante.
Exemple de valori: materiale (casa, mașina), familiale, morale, spirituale
Atitudinile reflectă poziția pe care oamenii o iau cu privire la anumite aspecte ale existen ței.
Atitudinile asmeni valorilor sunt diferite și se formează în strânsă legătură cu trăsăturile caracteriale.
Atitudinile nu rămân doar la pure inițiative, ci presupun implicare și reacție și schimbare
comportamentală, de exemplu, dacă atitudinea mea față de societatea este una pozitivă, atunci aceasta este
urmată de comportamente prosociale, adică mă voi implica, voi fi prezentă atunci când este nevoie de
mine. Atât valorile cât și atitudinile sunt transmise copilului din familie, Kolberg vorbește despre mai
multe etape în formarea trăsăturilor morale. Trei dintre acestea sunt mai relevante:
1. Prima etapă la Kolberg este intitulată ”Stadiul premoral sau preconven țional” în care binele și
răul este ales nu de copil, ci în funcție de ceea ce spun părinții sau apar ținătorii că ar fi bine sau rău. De
exemplu, a fi considerat băiat sau fată cuminte devine un beneficiu pentru că aduce cu sine o recompensă.
2. ”Stadiul autonomiei morale”, de data aceasta noi suntem cei care decidem ce înseamnă binele și
răul. Tot acum ne conformăm regulilor din societate, chiar dacă nu le acceptăm. Kolberg face diferența
între aceste stadii și etapele de viață la care ne situăm. Dacă în etapa preșcolară și în școlaritatea mică
decideau alții pentru noi, la vârsta adolescenței, ne impunem punctul de vedere, chiar dacă uneori acesta
contravine principiilor morale.

3
 Psihologie Adina Gugonațu
Curs 4
Procese psihice senzoriale

În cadrul proceselor psihice senzoriale discutăm despre senzatii, percepții, reprezentări (acestea
fac trecere spre procesele cognitive sau superioare). Simțurile sau senzațiile noastre sunt procese psihice
primare sau elementare prin care se semnalizează separat sub forma imaginilor concrete, însușirile
obiectelor sau fenomenelor prin interacțiunea directă a acestora cu organele de simț.
Senzațiile ne ajută să înregistrăm conținutul informațional venit din mediul intern sau extern.
Stimulul este orice obiect, orice fenomen care determină apariția unei senzații specifice. Analizatorul
(organul de simț) este acel aparat morfo-funcțional care face posibilă producerea unei senzații. După
organul de simț implicat avem: vizual, auditiv, gustativ, tactil, termic.
Legile sensibilității sau senzațiilor
1. Legea pragurilor minimale sau legea absolut: dacă intensitatea stimului este prea joasă atunci numai
putem vorbi de apariția unei senzații specifice.
2. Legea pragului absolut: dacă intensitatea stimului este prea puternică își face loc starea de disconfort și
durerea și din nou nu mai avem o senzație specifică.
3. Legea adaptării senzoriale pentru a se produce adaptarea senzorială este nevoie ca stimulul respectiv
să persiste o perioadă îndelungată de timp.
4. Legea contrastului senzorial face referire la scoaterea în evidență a unui stimul ce are caracteristici
opuse. De ex. un stimul negru pe un font alb, font negru colorat cu galben
5. Legea semnificației cu ajutorul simțurilor identificăm acei stimuli care au o semnificație aparte pentru
noi.
Senzațiile sunt procese primare psihice elementare care se produc aici și acum.
Percepțiile sunt procese psihice senzoriale prin care cu ajutorul organelor de simț, sub
interacțiunea directă cu stimulul se ”produce” cu un câmp perceptiv. Dacă cu ajutorul senza țiilor
înregistrăm conținutul informațional, cu ajutorul percepțiilor reușim să interprtăm, acest conținut
informațional.
Percepțiile se produc în prezența obiectului aici și acum.
Facem diferența între ceea ce ce se numește obiectul percepției și câmpul perceptiv. Percepțiile ne
oferă posibilitatea să obținem mai multe informații despre obiectele și fenomenele lumii înconjurătoare,
de aceea spunem că percepțiile oferă o imagine bogată în conținut.
Legile perceptive
1.. Legea integralității perspective această lege ne ajută, chiar dacă nu percep în totalitate obiectul, să ne
comportăm față de acesta ca și când l-am fi perceput în integralitatea însușirilor sale.
2. Legea constanței perceptive
3. Legea semnificației
4. Legea structuralității perceptive.
Reprezentările:
- sunt sunt procese psihice care se produc ca urmare a interac țiunii într-un moment dat a stimului asupra
organelor de simț. Este greu să avem reprezentarea unui obiect dacă cândva nu l-am perceput. Totu și se
face diferența între reprezentările reproductive (se produc ca urmare a perceperii obiectului cândva) și
reprezentările anteproiective care pentru a se produce se folosesc de limbaj, imaginație, gândire, memorie.
Dacă percepția ne oferă o imagine bogată în conținut și are loc aici și acum, reprezentarea ne oferă o
imagine mai sărăcăcioasă în conținut, mai schematică, pentru că aceasta nu se produce aici și acum, în
prezența stimului, ce a avut loc cândva în alt moment, în alt context, situație.

4
 Psihologie Adina Gugonațu
Curs 5
Procese cognitive

Dintre procesele cognitive sau superioare vom discuta despre: memorie, gândire, imaginația,
voința, afectivitatea, motivația.
Memoria este un proces cognitiv de întipărire (memorare sau engramare), păstrare (conservare) și
reactualizare a conținuturilor informaționale.
Întipărirea (memorare sau engramare) este prima etapă a memoriei, de modul în care se realizează
aceasta depinde cea de-a doua etapă a memoriei și anume păstrarea (stocarea, conservarea). Astfel, dacă
întipărirea se realizează utilizând mecanisme logice, atunci păstrarea informa ției va fi de lungă durată, iar
actualizarea acesteia se va face cu mai puțină dificultate. Dacă însă întipărirea se realizează fără o
structurare logică a informației, atunci păstrarea informației se face pe o perioadă scurtă de timp, iar
reactualizarea conținutului informației are loc cu dificultate (aproape deloc). Reactulizarea ca și etapă în
procesul memoriei are loc fie prin recunoașterea materialului (suprapunerea materialului existent în
mintea subiectului peste cel din fața sa) și prin reproducerea acestuia (prin spunerea lui pe de rost).
Memoria dispune de câteva caracteristici, astfel spunem despre aceasta că:
- este activă, este un proces continuu, care se derulează în timp.
- este selectivă, adică nu reținem orice, ci doar ceea ce ne interesează, de importanță pozitivă sau
negativă.
- este situațională, adică memoria este contextuală, apare într-un anumit context dat, situa ția contextuală
ajută memoria.
- nu este o simplă placă fotografică, adică nu reținem tot și nici la fel.
- este fidelă.
Formele memoriei:
- în funcție de mecanismele cognitive implicate în procesul de memorare avem:
- memorie logică, când materialul este înțeles, are sens, semnificație, este bine organizat,
structurat.
-memorie mecanică, când materialul nu-și găsește un sens, nu este înțeles.
Uneori uzităm (ne folosim) de memoria mecanică (ex. când reținem un număr de telefon, date
istorice, dar și aici putem face apel la asocieri, trimiteri, analogii). Atunci când memoria, pentru o mai
bună întipărire a onținutului informațional recurgem la memotehnici (cestea sunt ”trucuri” care înlesnesc
aducerea aminte).

MOTIVATIA

Reprezinta un process cognitiv superior , de reglare a comportamentului. Acest proces

orienteaza , ghideaza, sustine energetic activitatea. La baza motivatiei sta motivul , acesta
este un impuls, un imbold care ma determina sa imi orientez activitatea psihonervoasa spre
un scop.

Cand vorbim despre motivatie raspundem la intrebarea “de ce ?” : De ce reactionez intr-

un anumit fel , de ce ma implic intr-o anumita activitate.
5
 Psihologie Adina Gugonațu
Structura motivatiei are la baza nevoile sau trebuintele. Nevoia apare ca o stare de
tensiune, de disconfort in plan psihic. Reducerea tensiunii presupune satisfacerea nevoii
sau a trebuintei. Maslow vorbeste despre piramida nevoilor sau a trebuintelor. Astfel la
baza piramidei el plaseaza trebuintele primare (fiziologice) in timp ce in varful piramidei
apar trebuintele de autorealizare. Maslow a sustinut ideea ca nu putem urca in varful
piramidei decat dupa ce ne satisfacem toate celelalte nevoi.

Piramida lui Maslow

Ne
voi
de
aut
ore
aliz
Nevoiare
estetice

Nevoi cognitive, de
cunoastere

Nevoia de stima, de statut social

Nevoi de iubire si apartenenta la grup

Nevoi de siguranta

Nevoi primare(fiziologice)

Astazi ideea conform careia nu reusim sa ajungem in varful piramidei decat prin realizarea
celorlalte nevoi nu mai este pertinenta intrucat cercetari experimentale , studii de
specialitate au demonstrat ca nevoia de autorealizare poate fi satisfacuta chiar daca nu
reusim sa parcurgem toate celelalte nevoi.

Motivatia este in stransa legatura si interdependenta cu afectivitatea si

vointa.Afectivitatea , prin procesele afective , sustine implicarea omului in activitate. De
exemplu o traire afectiva pozitiva determina individul sa realizeze activitatiile propuse, dar
si invers.

Motivatia determina aparitia de trairi afective pozitive sau negative. Totodata vointa este
importanta in implicarea omului in activitati pt ca aceasta sustine energetic activitatea. De
multe ori se intampla ca oamenii sa aiba N motive pt care sa realizeze o activitate insa
daca nu exista un efort valitiv actiunile lor raman la stadiul de dorinte fara a fi puse in
aplicare.
6
 Psihologie Adina Gugonațu

Functiile motivatiei :

1. Functia de reglare a comportamentului – prin aceasta functie oamenii se orienteaza

spre realizarea unei activitati

???????? Cine are lectia sa completeze va rog !

Ultima functie a motivatiei este concretizata in sustinerea energetica a activitatii pe care

oamenii si0o propun.

Facem distinctia intre motivatia intriseca si motivatia extrinseca.

Motivatia intrinseca este determinata de motive interne care vin din interiorul persoanei si
sunt proprii.- De exemplu : invat pentru a stii, pt a cunoaste.

In timp ce in cazul motivatiei extrinseci motivele vin din exterior. De exemplu: invat
pentru a obtine o recompensa , invat pt mama.

Alaturi de motivatia intrinseca si extrinseca mai putem vorbii despre motivatie:

 pozitiva/negativa
 cognitiva/afectiva
 innascuta/dobandita

Alaturi de trebuinte sau nevoi in structura motivationala apar si urmatoarele elemente :

motive, dorinte, aspiratii, idealuri, scopuri.

Optimum motivational poate fi explicat avand in vedere dificultatea sarcini si motivatia in

sine. De ex nivelul motivational sau cat de motivat sunt ,este in stransa legatura cu
dificultatea sarcinii pe care o am de indeplinit. De exemplu daca dificultatea sarcinii este
perceputa ca fiind mult prea ridicata ,atunci s-ar putea sa ajungem la o supramotivare sau
dimpotriva daca neglijam ,sau estimam in jos dificultatea sarcinii atunci ajungem la o
submotivare.

De aceea este important acest optimum motivational(un nivel optim de motivare)

7
 Psihologie Adina Gugonațu
AFECTIVITATEA
Reprezinta totalitatea proceselor afective. Din categoria acestor procese amintim : afectele,
emotiile,sentimentele,dispozitiile, pasiunile.

Daca avem in vedere caracteristici generale, comune tuturor proceselor afective atunci
vorbim despre :

 polaritatea proceselor afective – adica despre tendinta acestora de a gravita fie in

jurul polului pozitiv, fie in jurul polului negativ; bucurie/tristete),
 mobilitatea proceselor afective – tendinta proceselor afective de a trece de la o stare
afectiva la alta stare afectiva
 intensitatea proceselor afective – face referire la cat de puternice sunt, adica la
impactul pe care un eveniment il are asupra starilor emotionale.

Aceeasi situatie, acelasi obiect , dar in momente diferite chiar la aceeasi persoana , poate
determina stari afective diferite, cum de altfel acelasi eveniment sau acelasi obiect, in
acelasi moment ,dar la persoane diferite determina stari afective diferite.

AFECTELE
Sunt insusiri bruste, inconstiente, involuntare iar persoana in cauza reuseste cu mare
dificultate sa detina un autocontrol emotional.

Exemple de afect : rasul isteric, plans in hohote, groaza.

Afectele sunt determinate de situatii diverse si sunt contextuale.

Emotiile sunt procese afective percepute ca trairi sau stari afective , pozitive sau negative
de scurta durata, de intensitate variabila.

Fiecare emotie pozitiva sau negativa este determinata de situatii , evenimente din viata si
este traita subiectiv.Nu toti oamenii traiesc un eveniment la aceeasi intensitate, cum de
altfel nu toti oamenii percep si interpreteaza similar aceeasi eveniment.

Tocmai de aceea oamenii in fata unor situatii existentiale prezinta o larga paleta
emotionala. Un om sanatos va traii atat emotii pozitive cat si emotii negative. Ingrijorarea
apare cand de exemplu emotii precum teama. frica sunt traite cu intensitate si pe o
perioada lunga de timp.