MINISTERUL EDUCAȚIEI, CULTURII ȘI CERCETĂRII AL

REPUBLICII MOLDOVA
UNIVERSITATEA DE STAT „B. P. HASDEU” DIN CAHUL
FACULTATEA DE ȘTIINȚE UMANISTICE ȘI PEDAGOGICE
DEPARTAMENTUL DE _,,PEDAGOGIE IN INVATAMANT
PRIMAR SI PEDAGOGIE PRESCOLARA”

REFER
Pe subiectul:
AT Alergarea de
suveică; Alergarea de
rezistență; Baschetul; Inima
și funcțiile ei.

La disciplina Educație fizică

Conducător ştiinţific: Piscunov Nicolai, asistent universitar

Autor: Belea Cristina

Grupa academică: PP2001
 CAHUL, 2020

ALERGAREA DE SUVEICĂ

Alergarea de suveică este un tip de alergare cu o schimbare bruscă de direcție. Este

inclusă în programa școlară obligatorie, normele TRP și testele de admitere pentru
angajații agențiilor de aplicare a legii. Sportivul trebuie să alerge de mai multe ori pe un
segment scurt de distanță, schimbând direcția. Alergarea navetei necesită reacție,
coordonare, viteză explozivă și o bună pregătire musculară, motiv pentru care este adesea
folosit ca unul dintre testele de verificare a capacității fizice.

Tipuri de alergare de suveică

Alergarea de suveică este împărțită în mai multe tipuri și distanțe, dar există 3 principale:

Alergarea de suveică rulează 3 × 10. Atletul aleargă de trei ori pe o distanță de 10 metri.
O parte a complexului TRP, predat în școli din clasa I.
Alergarea de suveică rulează 4 × 9. Un atlet aleargă o distanță de 9 metri de 4 ori. Este
predat copiilor din școlile din clasa a 5-a.
Alergarea de suveică rulează 10 × 10. Un atlet aleargă de 10 metri de 10 ori. Folosit
pentru a antrena și testa fitnessul fizic al personalului militar, al salvatorilor și al
pompierilor.
 Puteți organiza antrenamente și competiții în alergare de suveică care rulează tot anul
în sala de gimnastică, în sezonul estival - în aer liber.

Tehnica alergargării de suveică

În timpul alergării de suveică, puteți îmbunătăți semnificativ rezultatul datorită
următoarelor tehnici:

Start. La semnalul de pornire, stați în fața liniei de pornire fără a păși pe linie. La
comanda „Atenție”, înclinați trunchiul înainte aproape paralel cu podeaua. Picioarele sunt
îndoite, greutatea corporală este transferată la piciorul de sprijin, brațele sunt îndoite la
coate. Dacă știi să începi de la o poziție joasă, poți să-ți sprijini mâna pe linia de start.

Alerga. La comanda „start” începeți cu o împingere puternică și îndreptați-vă în

direcția mișcării. Conform regulilor, după ce a ajuns la sfârșitul segmentului, linia poate fi
atinsă de orice parte a corpului. Pentru a câștiga timp, faceți-o cu piciorul.
Pentru a economisi timp, rotiți piciorul și corpul de sprijin într-o mișcare ascuțită de 180
de grade. Nu puneți celălalt picior prea departe de piciorul de sprijin pentru a vă împinge
mai repede și a începe să accelerați din nou.

Finalul. Treceți ultimul segment al distanței la viteza maximă și începeți să încetiniți

numai după ce ați trecut linia de sosire - trebuie să o parcurgeți la viteza maximă. Cea mai
frecventă greșeală este încetinirea, chiar înainte de a trece linia.

Există trucuri pentru a câștiga timp la linia de sosire: aruncă pieptul înainte sau
aruncă umărul. Nu vă grăbiți să vă opriți brusc după finalizare. Aleargă aproximativ 10
metri, scăzând treptat viteza.

Erorile care determină ca testul să nu fie valid:

- participantul a început testul înainte de porunca judecătorului;

- în timpul alergării, participantul a interferat cu alergătorul de lângă el;
- participantul nu a trecut linia în timpul virajului cu nicio parte a corpului.

ALERGAREA DE REZISTENȚĂ

Această caracteristică motrică nu se poate dezvolta prea mult fiind o chestiune ce ține
mai mult de genetic. Însă, există anumiți factori care se pot ajusta astfel încât timpul final
să scadă. Unul este startul, iar al doilea este stilul alergării. Bănuind că oricum dai tot ce
poți în materie de frecvența pașilor.

Astfel, startul se poate îmbunătăți prin viteza de reacție și atenție. Trebuie să știi și
poziția de start cerută, în cazul de față, startul este de sus. Exact faza cu “pe locuri, fiți
gata” și, în loc de “start”, partenerul tău bate din palme. Faci multe astfel de starturi,
plecând ca din pușcă și alergând până atingi viteza maximă, după care te oprești. Nu duci
cursa până la capăt fiindcă acum antrenăm startul și te concentrezi pe asta. În mod normal,
ar trebui să realizezi singur când ai reacționat bine și când nu și să îmbunătățești rata
starturilor foarte bune în defavoarea rateurilor.

Deci cam 15-20 de starturi la o ședință de antrenament + 2-3 curse de viteză până la
capăt. Lasă pauzele mai mari între ele, să te încarci bine cu glicogen. 5 min ar fi suficient.
Alergarea de viteză trebuie de asemeni să fie foarte ordonată, fără bălăngăneli laterale ale
trunchiului sau brațelor, brațele au cursa longitudinală pe lângă corp, cu coatele îndoite la
90 gr și palmele întinse. Trebuie să înveți să faci pașii cât mai mari poți fără să scadă prea
mult frecvența lor, fiindcă doar așa poți câștiga în viteză. Nu trebuieă semeni cu o mașină
de cusut care face pași deși, repezi și mărunți. Asta te va încetini. Tot cu cronometru vei
vedea câștigurile de-a lungul săptămânilor. Din exersarea startului și ajustarea ținutei de
alergare vei putea câștiga cam 4-5 zecimi în medie între momentul de început al
antrenamentului și finalul pregătirii.

Alergarea de rezistenţă (perioada de acomodare)

Prima perioadă este cea de acomodare cu acest tip de efort, în speţă alergări prin
oraş/parc la viteza de 2/4, timp cât mai îndelungat. Azi 15 min, mâine 20 s.a.m.d.

Vitezele în atletism se calculează din viteză de vârf care se consideră 4/4. Alternativ,
poţi urma programul de mai jos :

 înaintea fiecărui antrenament fă încălzirea (de ex, mergi rapid 5 minute);

 lasă o zi de pauză între şedinţe şi oricând simţi nevoia;
 jogging-ul trebuie făcut lejer, mai ales la început, este important să alergi, NU să
mergi sau să te opreşti;
 se pot face mai mult de trei şedinţe pe săptămână, depinde de fiecare persoană.

Poţi începe apoi pregătirea specifică pentru mia de metri după ce simţi că alergi
suficient de mult şi nu oboseşti. Ar fi indicat să poţi alerga 30 de minute fără oprire, ca să
ai plămânii obişnuiţi cu efortul. Chiar dacă ai alergat mai încet, în această etapă te-ai
concentrat pe dezvoltarea capacităţii de efort şi îţi va fi mai uşor să alergi mai tare timp de
trei minute şi ceva, funcţie de timpul pe care ţi l-ai propus să-l scoţi.
 JOC DE BASCHET

Regulile de baschet au unele diferențe între NBA și toate celelalte competiții,

încercând să obțină unele îmbunătățiri în anumite aspecte, dar tendința este ca aceste
diferențe să se estompeze în timp.

Curtea de Baschet
Curtea de baschet trebuie să fie rigidă și fără obstrucții, cu măsuri de măsurare 28 cu
lungime de 15 metri.
Câmpul are mai multe linii și marcaje pe care le vom explica acum unul câte unul, cu
ajutorul următoarei imagini pentru a le identifica:

1. Linii Laterale – Aceste linii se află pe marginea curții și o delimitează, marcând

zona valabilă pentru a juca.
2. Linie limită – Această linie servește, de asemenea, la delimitarea câmpului și este
de la ea că jucătorii înlocuiesc mingea în joc atunci când a plecat sau un coș este
făcut.
3. Linia Centrală – Linia centrală este responsabilă pentru împărțirea câmpului în
jumătate și definirea zonei defensive și a atacatorului care aparține echipei.
4. Puncte linie 3 – Punctele care se fac în spatele acestei linii sunt în valoare de
punctele 3 pentru a intra. Linia este de metri 6,75 din coș.
 5. Linie liberă de aruncare – Din această linie, jucătorii care vor face o aruncare
liberă aruncă mingea. La lansare, jucătorul nu poate pasi pe linie sau să-l depășească
înainte ca bila să atingă janta.
6. Cerc gratuit de aruncare – Cercurile de aruncare liberă au un diametru de metri
3,65. În timpul aruncării libere, shooter-ul trebuie să rămână în cercul de aruncare
liberă.
7. Lane Line – Aceste linii sunt folosite pentru a indica locul în care jucătorii ar
trebui să se poziționeze în momentul executării unei aruncări libere și, de asemenea,
să delimiteze zona restricționată. Jucătorii nu își pot părăsi poziția și nu intră în zona
restrictivă până când mingea nu părăsește mâna aruncătorului.
8. Centrul central – Ea are aproximativ 3,65 metri în diametru și este situat în
centrul terenului de baschet. Ea servește pentru a delimita zona în care jucătorii care
nu se află în minge în aer, trebuie să rămână din ea până când oricare dintre cei doi
atinge mingea.

Caracteristicile și obiectivele de baschet

Jocul de baschet este format din două echipe, fiecare cu jucători 10 (deținători de 5 și
rezerve 5), care urmăresc să facă cât mai multe puncte posibil în timpul jocului. Câștigă
echipa cu mai multe puncte la sfârșit.
Acest lucru este împărțit în 4 ori, fiecare cu 10 minute.
Posesia mingii este decisă cu o minge în aer, aruncată de arbitru, iar fiecare echipă alege
un jucător pentru a încerca să ajungă la minge și să-l direcționeze către un coechipier.
Această aruncare cu mingea are câteva reguli, acestea sunt:

 Cei doi jucători trebuie să aibă picioarele în jumătatea lor de teren;

 Mingea este aruncată pe verticală, iar jucătorii pot atinge mingea numai când ating
cel mai înalt punct;
 Ceilalți jucători trebuie să rămână în afara cercului central până când oricare dintre
acești doi jucători atinge mingea;
De acolo, la fiecare început de timp, masa indică cine deține mingea, indicând o săgeată
acelei echipe.

Legitimațiile
Există multe tipuri de treceri posibile care pot fi făcute, nu există reguli care să le
limiteze, există unele care sunt mai frecvente și de obicei sunt primii care urmează să fie
învățați:

 Se trece la sân;
 Treceți cu o singură mână;
 Permis de ștergere;
 Treceți în sprijin;
 ...
 Regulile de baschet
Regulile baschetului sunt încă suficiente și există pentru cele mai variate situații. Pentru a
evita să fii prea plictisitor, să enumerăm câteva dintre cele mai comune și mai importante.
– Pedeapsa cu defecțiuni – Fiecare echipă poate comite absențe 4 în funcție de perioadă
(fiind lipsă personală). Începând cu 5, toate greșelile personale făcute în acea perioadă dau
dreptul echipei libere la aruncare liberă.
– Acumularea de faulturi – Un jucător nu poate acumula faulturi 5 în timpul jocului.
Dacă da, el a ieșit din joc.
– Fouls (locul) – De fiecare dată când se face în zona restrictivă, faultul dă dreptul la o
aruncare liberă. Dacă este oprit, echipa va relua mingea în joc pe linia laterală în locul cel
mai apropiat de locul unde a fost făcut greșeala (aceasta dacă echipa nu a acumulat deja
faulturi în acea perioadă).
– Etape și Dribble – După ce a primit mingea, jucătorul poate face două suporți. Dacă o
primiți cu un picior în urmă, puteți să vă rotiți în jurul acelui picior fără a număra un
suport. După driblingul și ținând mingea, el nu mai poate dribla din nou.
– Regula 3 secunde – Un jucător nu poate rămâne mai mult de 3 secunde în zona
restrictivă a adversarului atunci când echipa deține mingea.
– Regula 5 secunde – Jucătorul aflat în posesia mingii nu poate să-l păstreze timp de mai
mult de 5 secunde în mâini, fiind capabil să se învârtă la nesfârșit cu el.
– Regula 8 secunde – Echipa cu o minge de minge are 8 secunde pentru a obține mingea
la jumătatea adversă. După aceasta, nu puteți să vă dribbiți înapoi până la jumătatea dvs.
sau să faceți o trecere acolo.
– Regula 24 secunde – Echipa care are posesia mingii are 24 secunde pentru a face o
aruncare si mingea atinge cel putin marginea coșului.

Pozițiile jucătorului
Deoarece jucătorii de pe teren în baschet sunt puțini, pozițiile sunt de asemenea ușor
de înțeles și memorabile:

 Armator (PG) – Jucătorul este în centru și începe mișcarea. El este creierul

echipei și este în el începutul pieselor.
 Extreme (SG) – Aceștia sunt jucătorii care sunt mai aproape de linia laterală. De
obicei, acesta ajută navigatorul sau scorul de multe puncte, de obicei până la punctul
3.
 Posturi (PF) – Pivoții sunt de obicei cei mai mari și mai puternici jucători. Se
apropie de zona restrictivă a adversarului și de sub coș pentru a face îngropați, punți
și a prinde recuperările.

Arbitri în baschet
Deoarece nu putea lipsi, baschetul are și mai mulți arbitri și membri ai personalului,
fiind:
  Trei arbitri – Acestea sunt responsabile pentru comandarea jocului și asigurarea
faptului că jucătorii respectă regulile de baschet.
 Marcator și auxiliar – Ele au funcția de a completa buletinul jocului cu numărul
de absențe de către echipă și jucător, pentru a înregistra punctele marcate etc.
 timer – Responsabil pentru ceasul de joc și timpul reducerilor.

Operator de 24 secunde – Aceasta are funcția de a controla timpul de atac al echipelor,

fiindcă fiecare echipă are 24 secunde să o facă.

INIMA ȘI FUNCȚIILE EI

Ce este inima?

Inima este un organ muscular care pompează sângele prin corp și transportă oxigenul
primit de la plămâni la celulele țesuturilor și organe pentru a le alimenta și elimina
dioxidul de carbon din circulația sângelui la plămâni.

Se împarte în patru camere: atriul stâng și drept superior și ventriculele drept și stâng
inferior. Camerele sunt separate una de alta de pereți numite sept. La naștere, inima unui
copil cântărește aproximativ 20 – 21 grame. La adulți ajunge la 250 – 300 grame.

Cum funcționează inima?

Inima este localizată în piept, în spatele osului pieptului și este poziționat ușor la stângă
și așezat pe diafragmă. Are formă conică și este compusă din următoarele straturi:
Pericard – o membrană care produce ser, care înconjoară și protejează inima de frecarea
dintre aceasta și organele înconjurătoare.
Miocard – ”mușchiul” inimii
Endocard – stratul care formează peretele interior al inimii
Epicard – stratul visceral al pericardului

Inima este formată din țesut muscular striat involuntar, dar spre deosebire de ceilalți
mușchi din corpul uman, inima este capabilă să se contracte fără stimulare nervoasă și
acest lucru permite inimii să fie transplantată. Miocardul este compus din fibre musculare
și celule numite miocite cardiace. Aceste celule sunt capabile de a declanșa impulsuri
nervoase pentru contracții, adică, bătăile inimii care permit sângelui să circule prin corp.
”Generatorul” acestui stimul este nodul sinoatrial, localizat între vena cava superioară și
atriul drept, care transmit impulsuri pentru contractarea în jurul inimii prin fibre
musculare. Fibrele nervoase autonome sunt localizate în inimă și formează plexul cardiac,
în timp ce nervii vagi și fibrele simpatetice conectează organul la nervii senzoriali,
simpatetici și parasimpatici, asigurând coordonarea inimii cu stimulii creierului.

Inima cuprinde patru valve, care acționează pentru a controla circulația sângelui
unidirecțională între atriu și ventricule (valva tricuspidă și valva mitrală, numite valve
atrioventriculare) și între inimă și vasele de sânge (valva pulmonară și valva aortică,
numite valve semilunare). Vasele de sânge care comunică cu inima asigură schimbul de
oxigen și dioxid de carbon din și către țesuturi și organe. Acestea includ: venele (vena
cava inferioară și vena cava superioară), care transportă sângele cu dioxid de carbon și
țesuturi către inimă; artera pulmonară și vena pulmonară, care asigură circulația sângelui
între inimă și plămâni; și aorta, care este artera principală a corpului uman, care raportează
și distribuie sângele oxigenat de la ventriculul stâng al inimii către toate organele.

Părțile inimii includ:

Valva pulmonară
Valva tricuspidă
Valva aortică
Valva mitrală
Ventriculul drept
Ventriculul stâng
Atriul drept
Atriul stâng

Ce funcție are inima?

Inima acționează ca o pompă și funcția ei este de a transporta sângele cu oxigen în
restul corpului (celule, țesuturi și organe) pentru a le alimenta, și pentru a primi sângele
bogat în dioxid de carbon care va fi trimis în plămâni, unde are loc schimbul de oxigen.
Sângele oxigenat (tensiune arterială) călătorește către organe și țesuturile din corp prin
aortă, artera care împrospătează întregul corp și se împarte în ramuri mai mici numite
capilare. Sângele bogat în dioxid de carbon se întoarce la inimă prin vene, pe care îl
transformă în oxigen.

Pe durata activității fizicii, inima poate pompa până la 20 – 30 litri de sânge per minut,
pentru a asigura cerința crescută pentru sânge din mușchi. La odihnă, inima oferă 5 litri de
sânge oxigenat per minut. Tensiunea optimă este considerată a fi între 130 (sistolică sau
mai mare) și 80 (diastolic sau mai mică) mmHg.

Inima face această circulație continuă prin mișcări coordonate. De fapt, ciclul cardiac
cuprinde două faze care sunt repetate în medie de 70 – 80 de ori per minut în timpul
odihnei: faza de relaxare (diastola) și faza de contractare (sistolă).Frecvența ciclului
cardiac se bazează pe diferite presiuni pe care sângele le exercită pe structurile cardiace,
cauzând închiderea pentru a preveni circulația retrogradă. Pe durata primei faze (faza
diastolă), valvele dintre atriu și ventricule sunt deschise, și întreaga inimă se relaxează. În
această fază, valvele semilunare sunt închise, împiedicând sângele din a intra în straturile
vasculare. Pe durata fazei a doua (faza sistolă), atriul și ventriculele se contractă într-o
manieră coordonată: primul atriul (sistolă atrială) și apoi ventriculul (sistola). Pe durata
contracției ventriculare, tensiunea arterială împinge valvele atrioventriculare, provocând
închiderea acestora, nepermițând sângele în atriu și sângele este pompat în efluenții
venelor, adică acelea prin care sângele iese din inimă. În acest caz, inimă trebuie
”alimentată”. Acest rol este al arterelor coronare, care sunt responsabile pentru furnizarea
de sânge bogat în oxigen către mușchiul inimii.

În momentul în care circulația sângelui prin miocard este diminuată, din cauza îngustării
arterelor coronare și a altor factori asociați, inima și țesuturile suferă de lipsă de oxigen. În
aceste cazuri, ischemia miocardică (bolile ischemice de inimă sau ischemia miocardică)
pot duce la infarct miocardic (sau ACS). Alte boli care pot afecta inima sunt cauzate de
inflamare, rănire valvulară și aritmia.