Organizarea actuală a Bisericii Ortodoxe Române

1. Organele deliberative ale Patriarhiei Române.

2. Părţile constitutive şi organele locale ale Bisericii Ortodoxe Române

„În anul 1948, printr-o lege organică s-au stabilit organizarea Bisericii Ortodoxe Române şi
atribuţiile organelor centrale şi locale. Prin articolul 2 s-a precizat că „Biserica Ortodoxă Română
este autocefală şi unitară în organizarea sa”, păstrând „unitatea dogmatică şi canonică şi a
cultului cu Biserica ecumenică a Răsăritului”. Articolul 3 stabileşte că „administraţia Bisericii
Ortodoxe Române este autonomă, efectuându-se prin organe reprezentative, alese de cler şi
credincioşi”;

- „Organele centrale deliberative ale Patriarhiei Române sunt Sfântul Sinod şi Adunarea
Naţională Bisericească. Sfântul Sinod este cea mai înaltă autoritate bisericească, ocupându-se cu
problemele dogmatice, canonice şi administrative. Este alcătuit din patriarh (ca preşedinte) şi toţi
mitropoliţii şi episcopii eparhioţi, episcopi-vicari (doi la patriarhie, câte unul la fiecare
arhiepiscopie) şi arhierei vicari (cate unul la fiecare episcopie) în funcţiune. Patriarhul,
mitropoliţii şi un episcop vicar patriarhal formează Sinodul permanent, care funcţionează între
sesiunile Sfântului Sinod”;

- „Adunarea Naţională Bisericească este organul reprezentativ central în Biserica Ortodoxă

Română pentru probleme economice şi administrative. Alegerea patriarhului, a mitropoliţilor şi a
episcopilor eparhioţi se face de către un Colegiu electoral format din membrii Sfântului Sinod, ai
Adunării Naţionale Bisericeşti, ai Adunării Eparhiale Bisericeşti, la care se adaugă câţiva
membrii de drept. Investirea episcopilor o face mitropolitul locului, iar a mitropoliţilor,
patriarhul. Episcopii-vicari (la arhiepiscopi) şi arhiereii vicari (la episcopii) sunt aleşi de Sfântul
Sinod, la recomandarea titularului eparhiei respective”;
- „Părţile constitutive şi organele locale ale Bisericii Ortodoxe Române sunt: mitropolia, eparhia,
protopopiatul, parohia şi mănăstirea, fiecare având dreptul de a se conduce şi administra
independent”;
- „Mitropoliile sunt unităţi canonice şi administrative formate din 2-3 eparhii, conduse de un
mitropolit”;
- „Eparhiile sunt unităţi teritoriale bisericeşti conduse de un episcop sau arhiepiscop, având un
număr de câteva sute de parohii, grupate pe protopopiate, precum şi mănăstirile de pe teritoriul
respectiv. Eparhiile care sunt conduse de un episcop se numesc episcopii sau arhiepiscopii, când
sunt conduse de un arhiepiscop”;
- „Protopopiatele sunt circumscripţii administrative bisericeşti formate din mai multe parohii,
conduse de un protopop (el este întotdeauna un preot de mir)”; „Mănăstirea este comunitatea
monahală formată din un număr de călugări (sau călugăriţe), la care se adaugă fraţii (sau surorile)
care se pregătesc pentru călugărie. Este condusă de un stareţ (sau stareţă), ajutat de un consiliu
duhovnicesc.
- „Patriarhului ne adresam cu Prea Fericite Părinte Patriarh, Mitropolitului si Arhiepiscopului cu
Înaltpreasfinţite Părinte Mitropolit/ Arhiepiscop, Episcopului cu Preasfinţite Părinte, Preotului de
mir cu Prea cucernice părinte iar preotului călugăr cu Prea cuvioase părinte”.