Mănăstirea Curtea de Argeș este o mănăstire ortodoxă din România,

situată în orașul Curtea de Argeș, construită între 1515-1517 de Neagoe

Basarab. Ansamblul cuprinde catedrala episcopală, unul dintre cele mai
celebre monumente de arhitectură din Țara Românească. În timpul
lui Carol I, catedrala a fost transformată în necropolă pentru familia
regală a României. În afară de mormintele regale, la Mănăstirea Curtea de
Argeș se află și moaștele sfintei Filofteia.

În forma ei actuală, biserica este alcătuită dintr-un pronaos supralărgit,

contopit cu construcția propriu-zisă, ai cărui 12 stâlpi interiori susțin o
turlă pe mijloc și două turnulețe laterale care încununează colțurile
vestice ale pronaosului. Pronaosul este evidențiat în acest fel deoarece
îndeplinea și funcția de necropolă. Aceste turle mici dau impresia prin
podoaba lor exterioară, caracterizată de răsucirea porțiunilor de zidărie,
că stau să cadă unul asupra celuilalt și că se înșurubează în tăriile cerului.
Restul bisericii și altarul - cu abside care îi împlinesc forma de cruce -
susțin de asemenea o turlă înaltă, a cărei îmbinare cu restul ansamblului
se face prin bolți, rezultând un tot arhitectonic de o zveltețe inegalabilă.

În apropierea mănăstirii Curtea de Argeș se află fântâna meșterului

Manole, constructorul legendar al ctitoriei lui Neagoe Basarab, eroul mai
multor balade populare.
Balada mănăstirii Argeșului spune că meșterul Manole și-a zidit în
zidurile acestei magnifice mănăstiri soția (Ana), deoarece în mod
inexplicabil tot ceea ce era construit în timpul zilei se dărâma noaptea.
Tot legenda dă o explicație și pentru fântâna meșterului Manole: când
domnitorul a văzut această măreață construcție i-a întrebat pe cei zece
meșteri dacă pot construi o mănăstire și mai frumoasă decât aceasta.
Aceștia răspunzând afirmativ, domnitorul, pentru a împiedica posibila
construcție a unei mânăstiri mai frumoase, a poruncit ca schelele pe care
erau urcați meșterii să fie dărâmate și astfel cei „zece meșteri mari, calfe
și zidari” au rămas blocați pe acoperiș. Ei și-au făcut aripi din șindrile și
s-au aruncat de pe acoperișul mănăstirii sperând să ajungă jos nevătămați,
dar toți au murit. În locul unde s-a prăbușit meșterul Manole a apărut un
izvor - fântâna meșterului Manole.