Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Reclamatia Administrativa A Contractului de Transport Ferovial de Marfuri
Reclamatia Administrativa A Contractului de Transport Ferovial de Marfuri
O altă reglementare cu caracter general este şi Ordonanţa Guvernului nr.19 din
18.08.1997 privind transporturile.
5. Are un caracter real, respectiv nu poate lua naştere decât prin remiterea efectivă
a mărfurilor către cărăuş.
Caracterul autonom şi comercial al contractului de transport – trebuie
înţelese ca trăsături indispensabile pentru executarea obligaţiilor expeditorului faţă de
destinatar, obligaţii care îşi au izvorul într-un raport juridic preexistent contractului de
transport.
Autonomia activităţii de transport, specifică economiei de piaţă se
caracterizează prin faptul că, s-a produs un impresionant salt calitativ, constând în
desprinderea activităţii de transport de ansamblul comerţului de mărfuri, precum şi
individualizarea acesteia ca o activitate distinctă.
DE TRANSPORT
Capacitatea părţilor contractante – capacitatea juridică a părţilor se referă la
aptitudinea de a avea capacitate deplină de exerciţiu, adică de a exercita drepturile şi
obligaţiile prin acte juridice încheiate în nume propriu. Capacitatea de exerciţiu
este“capacitatea persoanei de a-şi exercita drepturile şi de a-şi asuma obligaţii,
săvârşind acte juridice”. Capacitatea de folosinţă este aptitudinea persoanei de a avea
drepturi şi obligaţii.
- la ordin, caracterizat prin faptul că transmiterea drepturilor către terţe persoane se
realizează prin gir.
- la purtător, este transferabil către terţi prin simpla predare materială.
Clauzele obligatorii:
- părţile contractului.
Clauzele facultative:
- clauza penală, acea prevedere prin care părţile stabilesc anticipat întinderea
daunelor-interese pe care cărăuşul va fi obligat să le suporte în caz de neexecutare,
executare necorespunzătoare sau cu întârziere a prestaţiilor la care s-a îndatorat.
DE TRANSPORT
- un alt caz de refuz justificat al cărăuşului de a elibera marfa destinatarului este
instituit de art.433 alin.3 Cod comercial “dacă scrisoarea de cărat este la ordin sau la
purtător, cărăuşul se poate opune să facă predarea până la restituirea exemplarului
subscris de dânsul”.
- o etapă în care ale loc o verificare minuţioasă, în depozitele proprii după ridicarea
mărfii de la cărăuş.
Detenţia este o stare de fapt, un drept care rezultă întotdeauna dintr-un titlu, ce
poate avea natură convenţională, legală sau judiciară. Detenţiunea are o durată
limitată în timp, spre deosebire de posesia propriu-zisă care nu este îngrădită în timp.
ÎN CONTRACTUL DE TRANSPORT
1. Existenţa unei creanţe. Fără existenţa unei creanţe, retentorul sau deţinătorul
nu ar avea nici o justificare de a refuza eliberarea bunului aflat asupra sa.
Gajul sau amanetul – este acel contract prin care debitorul sau o terţă
persoană remite creditorului sau unui terţ, un bun mobil corporal sau incorporal în
vederea garantării executării unei obligaţii.
Atât gajul cât şi amanetul fac parte din categoria garanţiilor reale de care
beneficiază creditorul.
- gajul este prin natura sa un drept real, care conferă titularului său dreptul de
urmărire şi dreptul de preferinţă. Dreptul de urmărire este dreptul creditorului de a
putea revendica bunul gajat de la orice persoană la care s-ar afla.
Efectele juridice pe care le produc cele două garanţii (privilegiul şi gajul) sunt
expresia faptului că ele reprezintă categoria garanţiilor reale, deoarece garanţia se
încorporează în bunul pe care îl grevează.
În temeiul dreptului de retenţie, cărăuşul poate reţine lucrurile aflate în detenţia
sa precară, atâta timp cât debitorul nu plăteşte integral sumele datorate în legătură cu
deplasarea mărfii.
TRANSPORT
Răspunderea delictuală derivă fie din delicte, fie din cvasidelicte, care în
ramura transporturilor sunt accidentele ce pot surveni pe parcursul transportului.
1. Fapta ilicită – acea acţiune sau inacţiune care are ca rezultat încălcarea
drepturilor subiective sau a intereselor legitime ale cocontractantului. Fapta
păgubitoare a cărăuşului este săvârşită prin acte comisive (anumite manevre sau
operaţiuni executate incorect, o depăşire neregulamentară pe şosea în timpul unui
transport, etc.). Omisiunea cărăuşului poate conduce la anumite consecinţe
păgubitoare în activitatea de transport şi anume omisiunea verificării mijloacelor de
transport din punct de vedere tehnic înainte de a pleca în cursă ori omisiunea
transportatorului, care în urma unui accident de circulaţie nu opreşte, caz în care
alături de răspunderea contractuală, faţă de proprii pasageri, este antrenată şi cea
contravenţională sau chiar penală.
Prejudiciile morale sunt consecinţele dăunătoare care iau naştere din încălcările
drepturilor personale, care nu au conţinut economic. Astfel de consecinţe se referă la
suferinţele cauzate celor apropiaţi prin decesul călătorului sau la suferinţele acestuia
în cazul leziunilor produse de accidente, distrugerea unui obiect cu valoare
sentimentală deosebită pentru destinatar, etc.
Dolul reprezintă intenţia directă sau indirectă. Când debitorul îşi dă seama de
caracterul antisocial şi prejudiciabil al faptei sale, prevede consecinţele acesteia şi
urmăreşte producerea lor, acţionează cu intenţie directă. În cazul cărăuşului nu poate
fi vorba despre o asemenea formă de vinovăţie.
Culpa prin imprudenţă este prezentă atunci când debitorul prevede consecinţele
faptei sale, însă nu le acceptă, socotind, fără temei, că nu se vor produce, atunci când
debitorul nu prevede consecinţele faptei ilicite deşi putea şi trebuia să le prevadă.
Expeditorul este scutit de răspundere în toate aceste cazuri dacă face dovada
că neîndeplinirea obligaţiilor se datorează forţei majore ori unei cauze posterioare
momentului trecerii detenţiei mărfii de la cărăuş la destinatar.
În aceste cazuri, nefiind vorba despre un contract valabil încheiat sau de un
acord de voinţă în acest sens, nu se poate angaja răspunderea contractuală a cărăuşului
în caz de refuz a efectuării transportului ci, eventual răspunderea delictuală.
În toate cazurile în care avarierea mărfurilor este imputabilă cărăuşului, acesta
este obligat la plata unei despăgubiri băneşti echivalentă cu valoarea mărfii depreciate.
Totodată, acesta trebuie să restituie partea din tariful încasat, care se stabileşte
proporţional cu procentul de avariere a mărfii.
Atunci când rănirea sau moartea sunt datorate culpei cărăuşului, acesta este
obligat să plătească daune-interese, astfel:
- în caz de rănire sau vătămare a integrităţii fizice, daunele vor cuprinde cheltuilelile
necesare, atât pentru tratament cât şi pentru transport la care se cumulează sumele
pentru repararea prejudiciului cauzat, fie prin incapacitatea de muncă parţială sau
totală, fie “prin sporirea trebuinţelor”.
Prin bagaje se înţeleg acele bunuri destinate uzului călătorului sau acele obiecte
destinate scopurilor călătoriei, conţinute în cufere, geamantane, panere, valize, saci de
voiaj, cutii sau alte ambalaje:
La acest tip de transport, expeditorul intră în raport doar cu comisionarul său.
Dacă pe parcursul executării contractului de transport se aduc prejudicii, expeditorul
solicită repararea pagubei direct de la comisionarul său, care are obligaţia să-l
despăgubească. Comisionarul este direct obligat către persoana cu care a contractat, ca
şi cum afacerea ar fi fost a sa proprie.
- natura mărfii transportate, care cauzează deprecierea calităţii sau cantităţii ei.
- împrejurări pe care calea ferată nu le poate evita ori ale căror urmări nu le poate
înlătura.
RECLAMAŢIA ADMINISTRATIVĂ
- acţiunile privind plata sau restituirea tarifului de transport, a tarifelor accesorii sau a
celor suplimentare, ori cele privind rectificarea în caz de aplicare incorectă a unui
tarif, sau de greşeală de calcul sau de încasare.
- acţiunile privind plata unui tarif suplimentar reclamată de organele vamale sau de
alte autorităţi administrative.
CONTRACTUL DE TRANSPORT
- în caz de rănire acţiunea aparţine persoanei rănite, iar în caz de moarte prin accident,
moştenitorilor săi legali.
- celelalte acţiuni care derivă din contractul de transport aparţin fie expeditorului, atâta
timp cât el nu are dreptul să modifice contractul, fie destinatarului din momentul în
care a primit scrisoarea de trăsură, ori din momentul în care şi-a valorificat drepturile
care îi aparţin.
CONTRACTUL DE TRANSPORT
- termene de prescripţie scurte, care la rândul lor sunt termene scurte de drept comun
şi termene scurte particularizate în funcţie de diferite categorii de transporturi
(feroviar, rutier, aerian, maritim).
- în caz de pierdere totală, termenul de 6 luni sau 1 an curge din ziua în care lucrurile
transportate trebuiau să ajungă la destinaţie.
- în caz de pierdere parţială, avarie sau întârziere, termenul curge din ziua eliberării
mărfurilor destinatarului.
- acţiunea are ca obiect plata unui rest din preţul vânzării mărfii efectuate de către
operatorul feroviar.
- acţiunea are ca obiect un prejudiciu rezultat în urma unei acţiuni sau omisiuni a
operatorului feroviar ori a prepuşilor săi, făcută cu intenţia de a provoca o pagubă, ori
numai dacă operatorul feroviar a acceptat producerea prejudiciului.
- termenul de 3 ani, ori de câte ori se impută transportatorului săvârşirea unui dol sau
a unei culpe echivalente dolului în cursul executării obligaţiilor contractuale.
- în cazul pierderii totale a mărfurilor, prescripţia curge din cea de-a 30-a zi care
urmează după împlinirea termenului de executare a contractului.
- în situaţia pierderii parţiale a mărfurilor, avarierii sau depăşirii termenului de
executare a contractului, termenul de prescripţie curge din ziua în care a avut loc
eliberarea mărfii.
- în cazul restituirii unor sume de bani care reprezintă tarife de transport suplimentare
sau accesorii, termenul va curge, dacă s-a făcut plata, din ziua efectuării ei, ori dacă
obligaţia de plată revine beneficiarilor de transport, cursul începe pentru expeditor în
ziua predării mărfii, iar pentru destinatar, în ziua ridicării scrisorii de trăsură de la
operatorul feroviar.
- în situaţia în care cărăuşul a vândut marfa şi şi-a încasat preţul, termenul va curge
din ziua în care s-a făcut vânzarea mărfurilor.
- în caz de moarte sau rănire a călătorilor, termenul curge din ziua următoare celei în
care s-a produs accidentul.
- în situaţia unor pierderi totale, termenul curge după sosirea trenului cu care bagajele
trebuiau să fie transportate.
- în caz de eliberare parţială, avariere, termenul curge din ziua în care a avut loc
eliberarea.
- pentru restituirea tarifului de transport, termenul curge din ziua plăţii sau din ziua în
care plata ar fi trebuit să se facă.
- în caz de pierdere parţială, avariere sau întârziere, din ziua în care marfa a fost
eliberată.
- în caz de pierdere totală, începând cu a 30-a zi după expirarea termenului convenit,
iar dacă nu a fost convenit un termen, începând cu cea de-a 60-a zi de la primirea
mărfii de către transportator.
6. Suspendarea şi întreruperea cursului prescripţiei – ca orice termen de
prescripţie şi termenul în care se poate exercita o acţiune izvorâtă din contractul de
transport este supus suspendării şi întreruperii.
- cât timp cel împotriva căruia ea curge este împiedicat de un caz de forţă majoră să
facă acte de întrerupere.
- pe timpul cât creditorul sau debitorul fac parte din forţele armate ale ţării, iar acestea
sunt puse pe picior de război.
- prin introducerea unei cereri de chemare în judecată, chiar dacă cererea a fost
introdusă la o instanţă judecătorească incompetentă.