Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Cap. I Integrarea Şi Incluziunea - o Abordare Comprehensivă PDF
Cap. I Integrarea Şi Incluziunea - o Abordare Comprehensivă PDF
Cap. I Integrarea Şi Incluziunea - o Abordare Comprehensivă PDF
Un model european de succes este cel aplicat în Portugalia pentru școlarizarea copiilor
cu nevoi speciale, din această categorie făcând parte acei copii care au nevoie de resurse
educative și curriculum adaptat.
În Portugalia, perioada obligatorie de școlarizare cuprinde nouă clase, corespunzătoare
intervalului de vârstă 6-15 ani. Copiii cu nevoi speciale sunt integrați în clase din școlile de masă,
dar beneficiază de cabinet și profesor de sprijin, ca și de specialiști, cum sunt psihologul,
consilierul, logopedul și kineto-terapeutul. Ca regulă generală, acești specialiști își desfășoară
activitatea în mai multe unități școlare, în baza unui orar săptămânal, convenit cu profesorii din
școlile integratoare.
Principiile generale care stau la baza integrării copiilor cu nevoi speciale în școlile de masă sunt:
Dreptul la Educație: toți copiii cu nevoi speciale, chiar dacă acestea se referă doar la un
anumit palier de dezvoltare, au dreptul la educație. Indiferent de comlexitatea educației
generale, elevii cu CES trebuie integrați în sistemul de educație generală obligatorie.
Dreptul la egalitate: dreptul inalienabil al copilului la oportunități egale cu ale celorlalți
în ceea ce privește accesul la educație, la obținerea succesului personal în funcție de
particularitățile proprii, fără a fi supus discriminării de orice fel, în condiții adaptate
nevoilor sale.
Dreptul de a face parte din societate: acesta reprezintă un principiu care permite
copiilor cu CES să fie cuprinși în școlile de masă, care au obligația de a găsi soluțiile
potrivite pentru fiecare dintre elevi.
Ideea centrală a integrării în școlile de masă a copiilor cu nevoi speciale pornește de la
necesitatea de a elimina segregarea din societatea portugheză. În majoritatea covârșitoare a
școlilor există copii cu dizabilități integrați, iar participarea lor la activitățile din viața școlii este
neîngrădită.
Elevii cu dizabilități beneficiază de un curriculum adaptat, elaborat de profesorul de educație
specială, în colaborare cu profesorii clasei.
Scopurile educației și obiectivele activităților școlare sunt stabilite în funcție de
diagnosticul elevului, de potențialul și abilitățile sale. Setarea obiectivelor nu se face după
criteriul promovabilității și nu se raportează la standardele curriculare de performanță, ci sunt
individualizate. Părinților/tutorilor copiilor integrați li se aduc la cunoștință Planurile de
Intervenție Personalizată și sunt în permanență consiliați pentru a putea face față dificultăților
cu care se confruntă în creșterea și educarea copiilor.
Pentru ca integrarea elevilor să fie eficientă, școlile beneficiază de:
-activități specifice de terapii (terapia tulburărilor de limbaj, consilieri, specialiști în limbajul
mimico-gestual, Braille, psihologi și kineto-terapeuți)
-condiții speciale de evaluare, asigurate de personalul școlii pentru copiii cu dizabilități, în
funcție de particularitățile acestuia (teste adaptate, evaluare în funcție de modalitățile de
exprimare proprii, spații adaptate nevoilor copilului)
-echipamente și mijloace de învățământ specifice: cărți în limbajul Braille, materiale vizuale,
softuri educaționale adaptate
-curriculum individualizat prin înlocuire, conținuturi specifice nevoilor, activități adaptate. Acolo
unde elevii nu pot să facă față Curriculum-ului Național, se întocmește un Curriculum adaptat,
de către profesorii clasei, în colaborare cu profesorul de sprijin și terapeuții.
Elevii cu dizabilități participă la cât mai multe ore de curs posibil, împreună cu colegii din clasa
în care își desfășoară activitatea. La materiile la care nivelul său de cunoștințe și specificul
deficienței nu îi permit să atingă performanțe la nivelul minim al clasei, elevul este preluat de
către profesorul de sprijin, care desfășoară cu el activități din domeniul respectiv, adaptate
nivelului de dezvoltare și potențialului elevului. Spre exemplu, cu excepția orelor de
matematică, chimie și fizică, un elev din clasa a VII-a va participa împreună cu colegii săi la toate
celelalte ore de curs. Pentru acest elev, profesorii au întocmite materiale adaptate, în baza unui
Plan de Intervenție Personalizat. Evaluarea elevilor se face prin raportarea la obiectivele PIP, iar
nu la standardele generale de performanță.
La materiile pe care nu le poate parcurge împreună cu colegii, copilul va fi evaluat de
către profesorul de sprijin, cel care, împreună cu profesorul clasei elaborează Curriculum-ul
adaptat și Planul de Intervenție Personalizat. Din nou, evaluarea și notarea se realizează
raportat la obiectivele propuse prin aceste documente, iar nu la nivelul minim al nivelului său
de școlarizare.
Avantajele sistemului portughez constau în incluziunea directă pe care o presupune
participarea deplină la viața școlară, alături de copiii tipici. Copiii cu CES își formeză aceleași
deprinderi sociale ca și ceilalți copii, ca și același sistem de valori. Copiii tipici cresc sunt educați
în medii tolerante, deschise către diversitate, în care învață să nu discrimineze și să accepte
diferențele individuale, să fie empatici și să arate compasiune.
Școlarizarea după un Curriculum adaptat permite compiler cu CES atingerea potențialului
individual, iar activitățile extra-curriculare și extrașcolare creează sentimentul de apartenență la
societate. Nivelul de empatie generală al elevilor din școlile incluzive este ridicat, iar grija,
respectul și compasiunea sunt cultivate cu grijă de către cadrele didactice.
Limitele acestui sistem integrat de educație se pot sumariza, în principal, pe două axe.
Baza materială și resursa umană pe care le implică educația incluzivă sunt parametrii de bază ai
acestei forme de organizare, însă o îmbunătățire a ambelor dimensiuni este necesară. Profesorii
din generațiile mai recente au posibilitatea să opteze, în cadrul pregătirii inițiale, pentru o
specializare în domeniul educației speciale, dar marea masă a cadrelor didactice nu are un
background în acest domeniu. Există cursuri de pregătire și formare în domeniul educației
speciale, însă pregătirea resursei umane pe această direcție este un proces îndelungat.
Numărul specialiștilor necesari bunei desfășurări a procesului de educație adaptată este
insuficient, astfel încât părinții sunt uneori nevoiți sa susțină prin eforturi proprii terapiile
necesare copiilor.
Cea de-a doua axă pe care evoluează limita sistemului portughez se referă la terapiile specifice
necesare, în general, copiilor cu CES, terapii care nu se pot desfășura în cadrul școlilor de masă,
cu respectarea orarului activităților instituției. Este vorba de ludo-terapie, terapiile
ocupaționale, art-terapiile și alte forme de terapii necesare dezvoltării armonioase a copiilor cu
CES. Aceste terapii se pot desfășura doar în centre special destinate, înafara programului școlar.
Dificultatea constă în faptul că numărul centrelor de stat care oferă astfel de servicii este
insuficient, iar costurile pe care le implică activitățile în centre care percep taxe, sunt
împovărătoare pentru familiile copiilor.
Indexul a fost elaborat în Marea Britanie pe parcursul a trei ani cu ajutorul unei echipe de cadre
didactice, părinţi, pedagogi, cercetători şi reprezentanţi ai unei organizaţii a persoanelor cu
dizabilităţi, cu o bogată experienţă în încurajarea implementării educaţiei incluzive în şcoli. O
versiune iniţială a fost experimentată în şase şcoli primare şi gimnaziale, iar apoi, o versiune
modificată a fost evaluată într-un program detaliat de cercetare -acţiune în şaptesprezece şcoli
din Marea Britanie. Şcolile pilot au considerat ca implementarea activităților propuse în Index
le-au ajutat în identificarea unor resurse de dezvoltare. Ele au sugerat, de asemenea, moduri în
care aceste materiale pot fi îmbunătăţite. Prima versiune a apărut în martie 2000 şi a fost
distribuită gratuit.
Indexul este o resursă pentru susţinerea dezvoltării incluzive în şcoli. Este un document ce
poate ajuta orice persoană sau organizaţie în identificarea paşilor necesari dezvoltării gradului
de incluzivitate al unei şcoli. Materialele sunt concepute astfel încât să se bazeze pe
cunoştinţele şi experienţa dobândită de cadrele didactice în practica lor pedagogică. Ideile
cuprinse în volum constituie o provocare pentru oricare şcoală, susţinându-i totodată evoluţia
către idealul „şcolii pentru toţi”.