Test 9

Victima infractiunii
1.1 Identificati vinovatia victimei in cauzalitatea criminalitatii

Pentru a caracteriza acţiunile victimei, care au contribuit la cauzarea de prejudicii acesteia atît
nemijlocit înainte de infracţiune, cîtşi în timpul incidentului, cercetătorii au elaborat un şir de
concepţii. Potrivit acestor concepţii, victimele pot crea condiţii pentru săvîrşirea infracţiunilor
saupot avea un comportament neatent ori provocator. Anume presupunerea precum că cuvintele sau
acţiunile victimei ar contribui într-un anumit mod la cauzarea de daune acesteia, a determinat
orientarea prioritară a cercetărilor ştiinţifice desfăşurate de către victimologii din Occident de la
începutul anilor 1940 şi pînă la sfîrşitul anilor1960.Doar vinovăţia victimei reprezintă prin sine
atitudinea psihică a acesteia faţă de comportamentul său în situaţia preinfracţională, în momentul
incidentului şi după comiterea infracţiunii, manifestîndu-se în exterior prin acţiunile sau
inacţiunile persoanei vătămate. Individul  poate să prevadă şi poate să nu prevadă
consecinţele comportamentului său sau poate să conteze pe un alt rezultat In cazul vinovăţiei
victimei, acţiunile acesteia „trebuiesă fie intenţionate sau imprudente.Victimele, într-un şir de
cazuri, pot crea deci condiţii favorabile pentru săvîrşirea infracţiunii, demonstrînd un comportament
neatent (neprevăzător) sau provocator . Vinovăţia victimei se manifestă atît prin comportamentul
provocator sau neatent, cît şi prin starea de neputinţă a acesteia. Comportamentul provocator al
victimei este caracteristic, îndeosebi, infracţiunilor violente contra persoanei. Un astfelde
comportament al victimei frecvent este constatat şi la comiterea infracţiunii de viol. Provocarea
violului se întîmplă atunci cînd persoana vătămată, prin comportamentul ei imoral, creează o
situaţie sexuală tensionată (prin acţiuni, limbaj, priviri etc.).Prin provocare din partea victimei se
înţelegeforma extremă de contribuire a persoanei vătămate la comiterea
infracţiunii.Comportamentul provocator al victimei poate fi pasiv sau activ, continuu sau
întîmplător.Menţionăm că, atît o formă, cît şi alta a comportamentului necorespunzător al victimei
p o a t e f i c o n ş t i e n t ă ş i i n c o n ş t i e n t ă ,   a d i c ă p e r s o a n a  vătămată nu-şi dă seama de
caracterul provocator al comportamentului său şi despre reacţia posibilă faţă deacesta.

1.2 Clasificati situatiile victimogene dupa comportamentul victimei

Dupa comportament: -pozitiv-victima opune rezistenta activa negativ-insasi victima incalca normele
morale sau juridice-neutru. Dupa Schafer:-anterior nu au avut nici o legatura cu faptasul-victima nu
arenici o vina,ea este o persoana intimplatoare-victima provocatoare-care a comis ceva ce a
declansattrecerea la act-victima neglijenta care incita infractorul la trecerea la act.Deex. Nu incuie usa la
masina-victima slaba fiziologic,biologic-nu opune rezistenta-victime slabe social-minotitati
etnice,religioase fara vinaproprie-victime autovictimizante-prostituate,suicigasi-victime politiceDupa
Mendelson: _absolut nevinovate-vinovatie minora-la fel de vinovate ca infractorul-mai vinovata ca
infractorul-absolut vinovata(ea savirseste atacul)-victima-simulant.Dupa Lamborn-initiere-facilitare-
provocare-cooperare-instigareDeci dupa comportamentul adoptat de victime,acesta pot fiacuzate cand
insele prin comportamentul lor provoacasituatia criminogena respectiva si pot fi aparate cind sunt victime
absolut intimplatoare si inocente.

1.3 Proiectai raportul infractor – victimă.

Pentru activitatea practică de combatere a criminalităţii o importanţă deosebită o are analiza şi
cunoaşterea relaţiilor dintre infractor şi victimă pînă la infracţiune, din momentul incidentului, precum şi
după comiterea faptei penale. Aceasta permite stabilirea unei imagini reale asupra fenomenului, loculu işi
rolului victimei în mecanismul actului, fundamentarea unor recomandări de prevenire, autoprotecţie şi
resocializare a persoanelor vătămate, precum şi la o r a p i d ă ş i c o r e c t ă   a p l i c a r e a   l e g i i   î n   c a z u l
c o m i t e r i i infracţiunii. Astfel, în victimologia criminologică, raportul “infractor - victimă” este un
concept de bază,bine elaborat la nivelurile teoretic şi empiric, care are valoare deosebită, mai ales din
punct de vedere al genezei comportamentului infracţional.Deci relaţiile reciproce dintre potenţialul
victimizator şi posibila victimă, care generează infracţiunea, sunt nişte legături specifice şi apar în baza
multiplelor raporturi sociale. Aceste legături pot fi de serviciu şi de vecinătate, de rudenie şi familiale. Ele
iau naştere în baza concubinajului, convieţuirii conjugale, cunoştinţelor întîmplătoare etc. În procesul
acestor legături între oameni se formează relaţii de afacere şi colegiale; de prietenie şi dragoste; de
duşmănie,tensionate şi neutrale. Toate se bazează pe anumite procese psihice ale indivizilor: simpatie şi
antipatie, impuls emotiona şi p a s i v i t a t e , f r i c ă ş i i n d i f e r e n ţ ă e t c . Tr e b u i e d e
m e n ţ i o n a t  însă că conţinutul, caracterul sau intensitatea relaţiilor dintre subiecţi nu duc inevitabil la un
conflict care generează infracţiunea. Numai calităţile subiective individuale ale infractorului şi victimei
reflectate în relaţiile lor, pot duce într-o anumită situaţie concretă de viaţă la comiterea
infracţiunii,deoarece orice situaţie de conflict îl obligă pe subiect să primească oanumită decizie şi să-şi
aleagă varianta comportării.Prin urmare, menţionăm că în victimologia criminală aspectul obiectiv al
relaţiilor sociale îl reprezintă situaţia în care oamenii sunt uniţi în mod obiectiv de locul, timpul, situaţia
concretă.Asemenea relaţii obiectiveapar între oameni la serviciu, la locul de trai, între pasageriiunui
mijlocde transport public etc. În astfel de condiţii,raportul obiectiv dintre diferite persoane necunoscute
poatesă-i transforme în victime comune, reale sau potenţiale, iar
înaltele, să determine comportamentul lor, reacţia şi acţiunile comune. Aspectul subiectiv al raportului
„infractor - victimă”presupune cazuri în care infractorul şi victima se cunosc reciproc. Raporturile
reciproce existente determină şicaracterul reacţiei faţă de comportamentul participanţilor unei sau altei
situaţii.. În funcţie de gradul interacţiunii, mecanismul ei şi alţi factori, în literatura de specialitate se
deosebesc trei categoriide relaţii între infractor şi victima lui: întîmplătoare,nedeterminate şi
predeterminate.Raporturile întîmplătoare apar indiferent de voinţa sau iniţiativa unuia dintre participanţii
dramei criminale. În cadrul acestor relaţii, comportamentul victimei are un rol absolut neutral în geneza
infracţiunii, iar în acţiunile victimizatorului lipseşte intenţia directă de obţinere a rezultatului
ilegal.Raporturile nedeterminate sunt acele relaţii dintre infractor şi victimă care se formează la iniţiativa
victimizatorului, rolul persoanei vătămate fiind pasiv în geneza crimei.Dacă în cadrul raporturilor
nedeterminate, potenţialul infractor în funcţie de orientările sale antisociale, de regulă îşi alege cea mai
potrivită victimă în viziunea lui, atunci în cadrul relaţiilor predeterminate, personalitatea şi
comportamentul victimei determină, în mare parte, săvîrşirea infracţiunii. Criminalul n-are o astfel de
necesitate, reacţia lui agresivă fiind orientată împotriva unui individ concret. În situaţia cu relaţii
reciproce predeterminate, deseori victima este stabilită cu mult înaintea comiterii actuluicriminal. Aşa se
întîmplă în cazurile în care pretextulinfracţiunii este cearta, duşmănia, gelozia, dragostea etc.Relaţiile
reciproce predeterminate se caracterizează printr-odesfăşurare relativ îndelungată din momentul
apariţieiintenţiei infracţiunii pînă la realizarea ei.Ele apar, de obicei, în baza unor raporturi stabile dintre
potenţialul infractor şi viitoarea victimă:familiale, de rudenie, amoroase etc. Investigaţiile victimologice
realizate demonstrează că majoritatea infracţiunilor grave contra persoanei se săvîrşesc în cadrul unor
relaţii predeterminate între infractorşi victimă.

II Coruptia
2.1 Descrietie conceptul si evolutia reglementărilor nationale privind fenomenul coruptiei.

 Coruptia apare de la latinescul coruptio si desemneaza stareade abatere de la moralitate ,de la cinste,de la
datorii.Coruptia-fenomen antsocial ce reprezinta o intelegere ilegala intre 2parti,una propunind sau
promitind privilegii sau beneficii nelegitime,cealalta,antrenata in serviciul public ,consimtindsau
primindu-le in schimbul executarii sau neexecutarii unoranumite actiuni functionale,ce contin elemente
ale infartiunii prevazute in CP.Coruptia reprezinta folosirea abuziva aputerii publice,in scopul satisfacerii
unor interese personale sau de grup.Ca act antisocial,coruptia este foarte frecventaintilnita in societate si
este deosebit de grava deoarecefavorizeaza interesele unor particularu,mai ales in ariaeconomica,afectind
interesele collective prininsusirea,deturnarea si folosirea resurselor publice in interespersonal,ocuparea
unor functii publice prin relatii preferentiale,incheierea unor tranzactii prin eludarea normelor morale si
legale.CCCEC este un organ de ocrotire a normelor dedrept,specializat in contracacrarea infractiunilor
economico-financiare si fiscale,precum si a coruptiei.Cadrul juridic al activitatii Centrului il constituie
Constitutia RM,legea cuprivire la CCCEC din 06.06.2002,alte acte normative,inclusivetartatele
internationale la care RM este parte.Odata cuadoptarea Legii cu pr la CCCEC in RM a fost creata o
institutieavind un sistem complex de descoperire a infractiunilor economice,incepind cu obtinerea si
documentarea informatiilor operative ,efectuarea actului de revizie si control,intentarea dosarului
penl,urmarirea penala si transmiterea dosarului in inst de jud.Centrul a fost creat ca urmare a fuzionarii
Departamentului Control Finaciar siRevizie al Ministerului Finantelor;Directiei anticoruptie a
Departamentului pt combaterea Crimei organizate si coruptiei,precum si a Directiei politiei economico-
financiare a Inspectoratului General de Politie al Ministerului AfacerilorInterne si a Garzii Financiare,
care era subordonata Inspectoratului Fiscal Principal de Stat.

2.2 Clasificati si comparati formele coruptiei.

a)Corupere activa adica faptul de a propune,de a oferi sau de a da,sau indirect ,orice foloase necuvenite
functionarului publicsau oricarei persoane care conduce sau activeaza in cadrulunei unitati din sectorul
privat,pt ea sau pt altcineva pt ca aceasta sa indeplineasca ori sa se abtina de la indeplinirea unui act in
exercitiul functiei sale. b)corupere pasiva-adica fapta functionarului public sau oricarei persoane care
conduce sau activeaza in cadrul uneiunitati din sectorul privat,de a solicita sau de a primi,direct ori
indirect orice folos necuvenit pt sine sau pt altcineva ori dea accepta oferta de a indeplini ori de a se
abtine saindeplineasca un act in exercitarea functiei sale.c)traficul de influenta-adica faptul de a o oferi
sau de a da,direct sau indirect,orice foloase necuvenite ca remunerare oricui afirma sau confirma ca poate
sa execite o influenta asupra luarii deciziei de catre orice persoana cu raspundere,precum si faptul de a
estorca,de a primi sau de a accepta oferta sau promisiunea sub forma de remunerare,savirsita intentionat
de catre o persoana care are influenta sau care sustine ca are influenta asupra unei persoane.d)spalarea
bamilor -adica savirsirea operatiunilor legale cu mijloace banesti sau cu alte valori dobindite cu buna-
stiinta carezultat al actului de coruptie in scopul atribuirii unui aspect legal sursei si provenientei
acesteia ,spre tainuirea, deghizarea sau denaturarea informatiei privind natura,originea,miscarea,plasarea
sau apartenenta lor.e)Protectionismul- este asimilat formei de coruptie si atrage dupa sine sanctiuni
administative sau disciplinare pt persoana cu functie de raspundere,potrivit legii daca actiunilesau
incatiunile acesteia nu intrunesc o infractiune.f)Coruptia politica-actiunile sau inactiunile persoanelor
seproduc in domeniile de activitate a partidelor si altor organizatii social-politice,sistemul electoral,mass-
media .  

2.3Elaborati măsuri si strategii de prevenire si combatere acoruptiei.

Contracararea coruptiei prin aplicarea efectiva si eficienta a normelor penale;prevenirea coruptiei prin
eliminarea oportunitatilor ei din sistemele si procedurile institutiilor publice si de drept;educarea tuturor
categoriilor de populatiein spiritual intolerantei fata de coruptie si incurajarea unei sustineri active din
partea cetatenilor in activitatea de prevenire si contracarare a coruptiei.1.Perfectionarea cadrului
legislative si asigurarea aplicarii legislatiei-in dom legislative se vor elabora acte normative cu
reglementari anticoruptie eficiente,conform normelor, recomnadarilor si standardelor internationale.De
asemenea se impune consolidarea capacitatilor institutiilor responsabile de asigurarea respectarii
legislatiei penale,prin revizuirea rolurilor si responsabilitatilor acestora, pregatirea profesionala si
specilaizarea judecatorilor, procurorilor,ofiterilor de urmarire penala,etc.2.Prevenirea coruptiei in
institutiile publice si in procesul politic.a.Eficientizarea sistemului institutional-se va optimiza structura
autoritatilor publice si a altor instituii publice prin reducerea numarului de ministere,departamente si de
alte organe .Organe bine instruite pt a lupta contra coruptiei. b.Asigurarea transparentei si responsabilitatii
in activitatea politica. Modificari in legislatie pt ca finantarea partidelor si a campaniilor electorale sa se
efectueze cu respectarea adevarata a principiilor transparentei si responsabilitatii. De asemenea,este
importanta stabilirea raspunderii penale pt mituirea alegatorilor in cadrul campaniilor
electorale,etc.c.Diminuarea efectelor coruptiei asupra sectorului privat- In acest sens impunindu-se
modificarea legislatiei fiscale si vamale intru reducerea poverii fiscale si sporirearesponsabilitatii in caz
de evaziune fiscala.3.Intensificarea cooperarii institutiilor publice cu societate civila un obiectiv major al
politicii de prevenire a coruptiei il constituie implicarea societatii civile in actiunile de prevenirea
coruptiei si informarea opiniei publice cu privire la cauzelesi consecintele coruptiei,la paguba pe care o
aduce.audiovizualului ,in masura in care acestea isidesfasoara activitatea lor.